Sunteți pe pagina 1din 52

D A CIA

Publicaþie lunarã editatã de DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

magazin
Director fondator: Dr. Napoleon Sãvescu Nr. 5 - iunie 2003

AL IV-lea CONGRES
INTERNAÞIONAL DE DACOLOGIE

TÃRTÃRIA
2003
19-20 iunie 2003 TÃRTÃRIA 5500 î.d.H.
BUCUREªTI PRIMUL
TÃRTÃRIA
DIN
MESAJ
5500SCRIS
ISTORIA
î.d.H.
OMENIRII
PRIMUL MESAJ SCRIS
DIN ISTORIA OMENIRII

HOTEL INTERCONTINENTAL - sala Rondã


DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY
www.dacia.org
Sponsor Compania Hotelierã INTERCONTINENTAL ROMÂNIA

În acest numãr special, gãsiþi rezumatele comunicãrilor ce se


prezintã la cel de-al IV-lea Congres internaþional de dacologie - Tãrtãria 2003
cmyk

nr.5 iunie 2003 DACIA


magazin

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY, INC

Extras din STATUT


2. Descriere graniþelor, folosind izvoare referitoare la embleme, simboluri din vatra Carpato-
Organizaþie culturalã ce desfãºoarã daci, vlahi ºi români; Pontico-Dunãreanã, împotriva poluãrii,
activitãþi cu caracter cultural ºtiinþific, pe - activitãþi de cinstire a marilor valori din denigrãrii ºi falsificãrii;
principii pluridisciplinare ºi nu este afiliatã trecut, care au exprimat unitatea spiritualã a - acordarea de premii anuale sub formã de
nici unui partid politic. Formele principale Daciei antice, cu prioritate a marilor diplome sau alte moduri de stimulare
de manifestare ale acestei organizaþii vor fi personalitãþi uitate sau încã neintegrate la pentru cei interesaþi în readucerea din
conferinþe publice ºi simpozioane, deschise locul potrivit în cartea istoriei ºi de limbã a negurile timpului a adevãratei noastre
profesioniºtilor ºi neprofesioniºtilor ºi prin poporului daco-român; istorii, a istoriei Daciei.
editarea paginii web: www.dr-savescu.com/ - activitãþi de pãstrare ºi de perpetuare a 4. Sediul Central al Societãþii se aflã
dacia marilor comori materiale ºi spirituale la:
prezente în vatra satului daco-român, ca: 21-26 Broadway, L.I.C.NY
3. Scop ºi obiective etica familiei þãrãneºti, obiceiuri de viaþã, 11106, USA
Organizaþia îºi propune sã iniþieze ºi sã datini, credinþe, folclor, port etc; Tel.718267-7965
desfãºoare, prin forme legale de comunicare - activitãþi de afirmare ºi susþinere a Fax.718728-7635
ale mass-media, urmãtoarele activitãþi realizãrilor tehnico-ºtiinþifice încã E-mail: dacia@dr-savescu.com
pentru a readuce în drepturile ei adevãrata necunoscute, ale strãmoºilor noºtri daci, ºi 5. Mijloacele financiare ale societãþii
istorie a poporului daco-român: neintroduse în circuitul universal, cum sunt: vor fi obþinute prin donaþii ºi cotizaþii ale
- activitãþi de cercetare, ocrotire ºi construcþii, metalurgie, medicinã, astrono- membrilor.
promovare a limbii ºi istoriei strãbune în mie etc; 6. Structura organizatoricã este
toate regiunile þãrii, precum ºi în - activitãþi de ocrotire a valorilor formatã din: un preºedinte ºi ºase directori,
comunitãþile daco-româneºti din afara universale ca: monumente, toponomie, ºase consilieri, ºase cofondatori.

DACIA REVIVAL
DORIÞI SÃ PRIMIÞI ACASÃ CU INTERNATIONAL
SOCIETY
REGULARITATE PUBLICAÞIA NOASTRÃ ? Dr. NAPOLEON SÃVESCU
Fondator, Preºedinte
Pr. THEODOR DAMIAN
NIMIC MAI SIMPLU ! Director
Poet GELU DORIAN
Pentru a vã abona la publicaþia DACIA MAGAZIN, trimiteþi prin mandat poºtal Director
Ing. MARIUS SPRINCEANÃ
suma de 180.000 lei pe adresa Daniela Gridan 2600, Orãºtie, Piaþa Victoriei, Director Tehnic
nr. 20, cu menþiunea „abonament Dacia Magazin“. Astfel veþi primi Dr. NICK STOIAN
Director Relaþii Publice
la adresa indicatã pe mandatul poºtal în spaþiul destinat corespondenþei 12 Jud. TUDOR PANÞIRU
numere din Dacia Magazin. Fost Ambasador al Moldovei la
U.N., International Legal
Counceler
ADEZIUNE Ing. ANDREI VARTIC
Director, Fondatorul Institutului
Civilizaþiei Dacice - Chiºinãu
Data: Gen. NICOLAE SPIROIU
Prim Consilier
Numele: Dr. LUCIAN DAJDEA
Consilier, Relaþii cu Comunitãþile
Daco-Româneºti
Prenumele: TIBERIU FRAÞILÃ
Consilier, Relaþii Publice
Adresa: PhD. MARIA MARINESCU
Secretar General
Tel./Fax.: Av. DAN DIMA
Consilier Legal
E-mail: Dr. VICTOR SUCIU
Consilier Financiar
Nãscut(ã)în: PATRONI-2002
Dr. DAN CIMPONERIU
La data: Dr. ªtiinþe Economice
GEORGE PÃUNESCU
Profesia: Dr. MIHAIL RUDEANU
Ing. LUMINIÞA SAVA
Am luat cunoºtinþã de prevederile statutului societãþii ºi doresc sã devin membru al acesteia. Dr. NICK STOIAN
Declar cã nu voi angaja oficial societatea din iniþiativa proprie. Ing. ELIAS WEXLER

1
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

CUVÂNT ÎNAINTE
Dr. Napoleon Sãvescu
Reînvierea Daciei (Dacia Revival) este o ºi în celelalte opuse ei. pãtruns în Dacia, au cucerit 14% din teritoriul
fundaþie care îºi propune sã arate c㠓Noi, Domnilor, Dacia a fost ultima þarã cuceritã ei pentru o perioadã istoricã de neglijat, 165
dacii nu am pierit”. de romani în Europa ºi prima pãrãsitã de ei. Pe de ani ºi, peste noapte, toatã populaþia Daciei,
Pãreri, concepþii, interpretãri neºtiinþifice maltezi, romanii i-au ocupat 1.088 de ani (218 ocupatã sau neocupatã de romani, a început sã
care cautã în mod eronat sã atribuie poporului î.d.Hr.-870.d.Hr.) ºi ei nu vorbesc limba latinã vorbeascã o altã limbã, romanicã (fãrã ca 86%
nostru o origine recentã sunt incorecte. Când azi; ce sã mai spunem de greci, care au stat sub din teritoriul Daciei sã fi fost cãlcat de picior
Alexander von Humboldt spunea: ”capacitatea ocupaþie romanã 641 de ani (146 î.d.Hr.-395 de soldat roman). Nu putem accepta cã niste
de a lãmuri propria istorie constituie pentru fiecare d.Hr.), de egipteni 425 de ani (30 î.d.Hr.-395 mercenari ai Imperiului Roman, sosiþi din toate
popor piatra de încercare a maturitaþii sale”, cred d.Hr.), de evrei 325 de ani (70 d.Hr.- 395 colþurile lumii antice, Africa, Palestina,
cã ne includea ºi pe noi, cei care trãim de milenii d.Hr.), britanicii 450 de ani. Nu îmi amintesc Germania, vorbindu-ºi limba de acasã, care
în spaþiul carpato-pontico-dunãrean, oricum sã fi auzit cineva cã în vreuna din þãrile sus numai limba latinã nu era, s-au repezit în Dacia
vreþi sã ne numim: români sau vlahi, adicã amintite se vorbeºte azi latina. Andre Maurois, sã o “însãmânþeze”. ªi au reuºit sã însãmânþeze
geto-dacii de astãzi. în “Istoria Angliei”, se întreabã: unde sunt acei nu numai teritoriul de 14% ocupat de ei, dar
Tocmai acele interpretãri eronate care ne celþi ºi britoni romanizaþi, dupã cei 450 de ani culmea, ºi teritoriile neocupate, 86% din
atribuie o origine “romanã”, ºi care trec cu de ocupaþie romanã? Nici unul dintre aceste teritoriul Daciei. Dar istoricii noºtri, în
vederea faptul cã poporul carpato-pontico- popoare, ocupate sute ºi mii de ani de romani continuare, ne conving cã soldaþii romani erau
danubian constituie poporul matcã al Europei, nu ºi-au uitat limba, doar noi, dacii, ºi asta în nu numai foarte virili (dupã un serviciu militar
m-au determinat sã înfiinþez aceastã fundaþie, mai puþin de 165 de ani de ocupaþie romanã de 20-30 de ani), dar ºi foarte culþi, ei reuºind
“Reînvierea Daciei”, publicaþia “Dacia parþialã (14 % din teritoriul Daciei a fost sã înveþe limba latinã nu numai pe femeile
Magazin”, la New York “Dacia TV”, sã ocupat de romani). Eu cred cã trebuie sã existe dace, pe soþii ºi pãrinþii acestora, dar ºi pe nou
organizez congresele de dacologie: ºi o limitã a credulitãþii noastre în acceptarea nãscuþi...mare rãbdare ºi culturã pe aceºti
Sarmizegetusa 2000, Burebista 2001, N. dogmei (crede ºi nu întreba!) istoriei noastre. mercenari romani! ªi asta într-o perioadã de
Densuºianu 2002 ºi Tãrtãria 2003. Spaþiul carpato-dunãrean-pontic poartã în 100 de ani!
Adevãrul nu trebuie numai rostit, ci ºi el cele mai vechi vestigii ale existenþei ºi Ce or fi avut dacii aºa de special ca romanii
dovedit. activitãþii omului în Europa, indicând sã-i înveþe numai pe ei limba latinã, în 165 de
Crearea unei istorii false a poporului apartenenþa lui la marea arie a antropogenezei. ani ºi “au refuzat” sã-i înveþe pe maltezi în
nostru, în decursul ultimilor 200 de ani, bazatã În judeþul Vâlcea, la Bugiuleºti, bogate resturi 1.088 de ani, pe greci în 641 de ani, pe egipteni
pe falsuri ºi pe ignoranþã, pe o preocupare de oase de animale ne duc în faþa perioadei în 425 de ani, pe britanici în 450 de ani sau pe
demonicã de a dovedi cã suntem un popor de Villafranchiane. Resturi osteologice umane din evrei în 325 de ani.
bastarzi, o încruciºare recentã dintre niºte peºtera de la Ohaba Ponor (douã falange de la Domnilor, aºa trãznãi “istorice” numai pe
soldaþi romani ºi localnice dace, este o ruºine. mânã ºi una de la picior) provenind de la tipul la noi se mai pomenesc ºi numai noi trebuie sã
Logica morbidã care guverneazã astfel de Homo Sapiens neandertalensis ne poartã într- le acceptãm fãrã sã obiectãm. Nu cumva este
concepte “istorice” despre formarea poporului o altã perioadã istoricã. Aºezarea din “Peºtera mai logic ceea ce ne dovedeºte N. Densuºianu,
nostru este criminalã. Dar sã rãsfoim câteva Cioarei” de la Boroºteni, judeþul Gorj, datatã ºi anume cã dacii vorbeau “latina vulgarã”?
dintre cãrþile “noastre“ de istorie, sã vedem cu carbon radioactiv, se dovedeºte a fi fost Faptul cã noi nu suntem urmaºii Romei,
cum s-a format poporul român. locuitã acum 47.550 ani. Despre aceºti strãmoºi romanii fiind nepoþii noºtri târzii (v. prof.
Florin Constantiniu în “O istorie sincerã a îndepãrtaþi sigur cã nu putem spune prea multe Augustin Deac, “Istoria adevãrului istoric”,
poporului român”, Editura “Univers azi. Dar unele dintre cele mai deprimante 2002) este un fapt dovedit care aºteaptã sã fie
Enciclopedic”, Bucureºti, 1998, la pagina 36 aspecte ale istoriei noastre încep în momentul descoperit ºi de noi. Noi nu suntem un popor
ne învaþã: ”...un loc important în procesul de când politica încearcã sã ne manipuleze de bastarzi, inexistent pânã în anul 106 d.Hr.
romanizare a revenit contactelor umane ºi, în trecutul. Te descoperi neputincios în faþa unor Citiþi-l, domnilor, pe Carolus Lundius,
primul rând, cãsãtoriilor… Dacia secãtuitã de astfel de oameni de stiinþã, care ajung la niºte preºedintele Academiei de ªtiinþe a Suediei,
bãrbaþi … nu se poate tãgãdui cã rãzboaiele au concluzii aºa de ilogice despre istoria poporului care în anul 1687 publica “Zamolxis, primul
provocat pierderi mari în populaþia masculinã nostru încât te întrebi, cu teamã, dacã nu cumva legiuitor al geþilor”, în care vorbeºte de primele
a Regatului dac… Coloniºtii au umplut aceste este bine sã nu te amesteci în “afacerea” legi scrise din istoria omenirii ca fiind legile lui
goluri ºi pe mãsura amalgamãrii autohtonilor dumnealor. Dar cum adevãrului îi trebuie douã Zamolxis.
(autorul uitã sã menþioneze dacã este vorba de lucruri - cineva sã-l rosteascã ºi cineva sã-l Vedeþi primul mesaj scris din istoria
femei sau bãrbaþi –n.n.) cu cei noi veniþi, audã -, voi face primul pas ºi vã voi vorbi omenirii, judeþul Alba, Tãrtãria, unde s-au
cãsãtoriile mixte au devenit tot mai frecvente.” despre adevãraþii noºtri strãmoºi, geto-dacii. descoperit tãbliþe de lut cu un scris pre-
În continuare, acelaºi domn istoric ne mai Nu putem trece prin viaþã mergând cu sumerian. Asumându-ne o origine trivialã,
spune: ”Superioritatea categoricã a civilizaþiei ochii închiºi ºi astupându-ne urechile la un recentã, romanã, sigur cã acestea nu ne mai
romane faþã de cea geto-dacã ºi-a spus adevãr evident. Nu putem sã refuzãm sã auzim aparþin.
cuvântul; ea s-a impus în spaþiul carpato- comentariile celor ce refuzã sã accepte dogma: Cînd oare istoria noastrã va începe nu cu o
danubian, a romanizat pe bãºtinaºi ºi a fãcut crede ºi nu cerceta, eu sunt profesorul, pe mine înfrîngere mãruntã ºi neînsemnatã, ci cu regii
din geto-daci, mai întâi, romani, apoi romanici trebuie sã mã asculþi! Nu putem accepta faptul geto daci?
ºi, în cele din urmã, români.” ªi aceste “perle cã pânã în anul 106 d.Hr. n-am existat, pentru Pe vremea când Roma era o micã
istorice” le gãsim din abundenþã nu numai în cã aºa învãþãm la ºcoalã sau la facultate. Nu adunãturã de câteva sãtuleþe neglijate, prãfuite,
aceast㠔istorie sincer㔠a poporului român, dar putem accepta faptul cã legiunile romane au geto-dacii se luptau cu marile imperii ale lumii

2
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
ºi le învingeau. care în anul 1913, prin lucrarea sa postumã sumerologul american John A. Halloran
Iordanes ne vorbeºte de sosirea pe “Dacia Preistoricã”, ne prezenta pe noi, pe întrebându-se: “Cum se poate explica faptul cã
teritoriul nostru, în anul 529 î.d.Hr., a lui Cyrus daco-români, drept popor primordial ºi într-o regiune din vestul României, înconjuratã de
cel Mare, rege persan, stãpân al unui vast formator al Europei. oraºe cu nume sumeriene ca: URAªTIE,
imperiu, întins de la Marea Mediteranã ºi pânã Din nefericire, lucrarea sa a apãrut într-o SIMERIA, KUGIR, s-au gãsit trei tãbliþe din lut
la Indus. Forþa lui militarã, adevãratã maºinã perioadã când latinismul ºi ideea politico- local cu pictograme sumeriene, dar mai vechi cu 1.000
de rãzboi, conceputã pentru a zdrobi orice religioasã de tip catolic înflorea, perioadã care de ani decât cele din Mesopotamia?”
încercare de rezistenþã, cedeazã în faþa vechiului ne va trage în jos pentru câteva sute de ani. În “The Scientific American Journal” din
popor carpato-dunãrean, iar Cyrus cel Mare Deºertãciunea ideii apariþiei poporului 1968, tãbliþele de la Tãrtãria sunt prezentate
moare într-o luptã cu messageþii. Regina român dupã anul 106 d.Hr. ca un popor tânãr ca fiind similare cu cele din Mesopotamia, dar
Tomiris, învingãtoarea lui Cyrus cel Mare, nici în Europa, goliciunea ei îl revoltã pe N. sunt cu 1.000 de ani mai timpurii.
nu este pomenitã în cãrþile noastre de istorie. Densuºianu, dar nu ºi pe contemporanii sãi ºi, Arheologul rus V.Titov considerã cã
Cincisprezece ani mai târziu, la 514 î.d.Hr., de ce sã nu recunoaºtem, nici pe ai noºtri; ea scrierea primitivã îºi are originea în Balcanii
vrând sã spele ruºinea suferitã de înaintaºul continuã ºi astãzi, fiind perpetuatã tocmai de mileniului IV î.Hr.
sãu, în fruntea a 700.000 de soldaþi, construind cei puºi sã apere demnitatea ºi destinul Milton Mc Chesney Winn, în 1973, ºi-a
un pod de vase din Calcedon ºi pânã în Bizanþ, poporului nostru. susþinut teza de doctorat la University Cali-
soseºte marele rege persan Darius, fiul lui Nicolae Densuºianu are curajul sã-i fornia din Los Angeles, cu privire la apariþia
Histaspe. El dorea sã-i vadã mai de aproape pe înfrunte pe toþi ºi sã dovedeascã o altã origine scrisului în cadrul culturii Vincea, considerând
acei geþi “care se credeau nemuritori” ºi … a a poporului nostru, una care în loc sã înceapã scrisul de la Tãrtãria-România ca fiind cel mai
avut ocazia. La început, Darius a cerut în în anul 106 d.H. se întindea cu mii ºi mii de ani vechi scris din lume, cel puþin pânã la data
cãsãtorie pe fiica lui Antirus, regele geþilor. în urmã, unde moºii ºi strãmoºii noºtri erau respectivã.
Dispreþuind înrudirea, geþii l-au refuzat. niºte eroi, niºte personaje demne de respect. Marija Gimbutas, profesor de arheologie
Înfuriat, Darius construieºte un alt pod, de El, Nicolae Densuºianu, ºi-a închinat toatã la USLA, unul dintre promotorii acestei
astã datã peste Dunãre, pãtrunzând pe puterea de muncã ºi suflarea pentru neamul ipoteze, i-a fost coordonator de tezã de
teritoriul nostru, dar norocul nu-i surâde. A din care a ieºit ºi cu care s-a mândrit. El era doctorat (v. ºi “The living Goddesses”, Uni-
fost învins la Tapae ºi fuge, în grabã mare, fãrã dintre aceia care iubeau cu patimã toatã þara versity of California Press, 1999, p.50-51, unde
sã se mai opreascã în Moesia. Visul lui cel mare locuitã de români, fãrã anume hotare decât sus-numita cercetãtoare ne vorbeºte de faptul
i-a fost spulberat de Regele get Antirus (vezi acela al graiului nostru. Dacia, Dacia cã scrisul de la Tãrtãria îl precede pe cel
Iordanes, Fundaþia “Gândirea”, Bucureºti, protolatinã, Dacia Pelasgã era patria pe care el Sumerian cu câteva mii de ani).
2001, pag. 24). a iubit-o, pentru a cãrei înãlþare a muncit ºi s- Cercetãtorul Haral Harmann, “Research
Dupã moartea lui, fiul sãu, Xerxes, voind a sacrificat. Center on Multilingualism” din Bruxelles, pe
sã rãzbune insulta tatãlui sãu (ne spune acelaºi Nicolae Iorga, cel care a repus în circulaþie 28 octombrie 2000, la o conferinþã þinutã la
Iordanes, la pag. 25), porneºte împotriva aºa-zisa “romanizare” a poporului dac, idee Milano, vorbeºte despre începuturile scrisului
noastrã cu o armatã de 1.000.000 de oameni: nefericitã care a frânat cercetarea dacicã pentru în Balcani, 5.500 î.Hr., neuitând sã menþioneze
700.000 ostaºi, 300.000 auxiliari, precum ºi câteva sute de ani, ‘’într-un moment de faptul cã pânã nu demult se considera cã scrisul
cu 1.200 de corãbii rostrate ºi 3.000 de vase luciditate ºi inspiraþie”, avea sã conteste tot a fost inventat în Sumer 3.300 î.Hr.
de transport. Ce spuneþI, domnilor, asemenea ceea ce a susþinut o viaþã, afirmând c㠓nu Arheologii români au fost mai
forþã armatã ridicatã împotriva unui popor suntem un popor de bastarzi”. Este “imposibil circumspecþi, considerând tãbliþele de la
neînsemnat, fãrã culturã, care a trebuit sã-i de crezut cã poporul român s-a nãscut din Tãrtãria la început ca fiind un fals. Mai târziu,
aºtepte încã 650 de ani pe romani sã-l potenþa ofilitã a unor veterani romani(??), storºi au considerat semnele de pe ele drept semne
cucereascã ºi sã-l “însãmânþeze”. Nu vi se pare de vlagã dupã un serviciu militar de 20-30 de primitive, apoi semne sacre, poate un scris sacru,
cã cineva “glumeºte” rãu de tot cu istoria ani”, ne spune ºi Cornel Bârsan în “Revanºa poate un început de scris? Sau niºte negustori
noastrã? Daciei” (Ed. Obiectiv, Craiova, pag. 90). sumerieni au trecut pe la noi ºi le-au pierdut
Nu demult, la numai câteva luni de la cel Totuºi, galeria monºtrilor asmuþiþi (asta cu mai mult de 1.000 de ani ca Sumerul
de-al III-lea Congres Internaþional de împotriva neamului nostru nu ar fi completã, sã existe). Cum, ei, pre-dacii sã scrie înaintea
Dacologie, închinat lui Nicolae Densuºianu, ne spune acelaºi C. Bârsan, dacã nu se tuturor?! Cum sã scrie dacã nu ºtiau sã citeascã?
apare, în Editura “Vestala”, volumul “Istoria menþioneazã autori români, care, întru spirit Dupã 42 de ani de la descoperirea lor de
militarã a poporului român”, operã postumã a de solidaritate cu cei amintiþi mai sus, nu se cãtre arheologul român N. Vlassa începe sã se
lui N. Densuºianu. O lucrare deosebitã care, dau la o parte de a jigni spiritul neamului, accepte existenþa lor. Dar ... arheologii români
împreunã cu “Domni glorioºi ºi cãpitani celebri etichetându-i pe daci drept beþivi, pe Decebal nu sunt de accord cu datarea lor arãtând cã ar
ai Þãrilor Române” (I. Opriºan), are darul de a drept invadator, pe Vlad Þepeº - criminal fi un fals istoric sã fie considerate aºa de vechi
relativiza substanþial opiniile absolutizant- ilustru din categoria lui Stalin ºi Hitler, pe Mihai cum sunt menþionate în lume.
denigratorii emise în legãturã cu opera Viteazul - colonist paranoic, pe geniul poeziei •
istoricului (Nic. Densuºianu), impunând o româneºti, Mihai Eminescu - fascist, pe
reevaluare, lipsitã de prejudecãþi, a contribuþiei Octavian Goga - lichea sau pe Mihail
acestuia la istoriografia ºi cultura româneascã”, Sadoveanu ºi George Cãlinescu - comuniºti.
ne spune I. Opriºan. Oare nu credeþi cã a sosit timpul sã ne
Astãzi istoria spaþiului carpato-pontico- respectãm patria, istoria, neamul?
dunãrean este redescoperitã de niºte strãini ca Câteva dintre întrebãrile la care îºi propune
William Ryan ºi Walter Pitman (senior scien- sã rãspundã cel de-al IV-lea Congres de
tists la Columbia University, N.Y.) sau Marja Dacologie anul acesta sunt:
Gimbutas (profesor de arheologie lingvistã, - A existat un scris în Europa mai vechi cu
University of California, Los Angeles). 2.000 de ani decât cel Sumerian ºi Egiptean ?
Acestora, asemenea lui N. Densuºianu, nu le - Unde în Europa a apãrut acest scris? În
este teamã sã declare cã vatra vechii Europe spaþiul Carpato-Dunãrean?
este acest spaþiu unde noi, românii, ne gãsim. - A dispãrut acest scris al proto-europenilor
De fapt, citind concluziile acestora, ne sau l-a continuat cel de astãzi?
reîntoarcem la el, la Nicolae Densuºianu, cel Rãsfoind publicaþiile lumii îl gãsim pe
3
cmyk

DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Ideograma - mesaj de comunicare


cu semenii ºi cu posteritatea
Prof.dr. Vasile Boroneanþ

Tãbliþele de la Tãrtãria au readus, în discuþia modelat, i-au pus la îndemânã un câmp larg aceastã discuþie reþinem faptul cã ideogramele
specialiºtilor neoliticului ºi celor interesaþi, pentru desfãºurare artisticã ºi pentru mesajul de pe tãbliþele de la Tãrtãria apar pe aproape
tema începutului conºtientizãrii prezenþei ºi ideogramat. Trecerea la activitatea productivã toate categoriile de produse ceramice de caracter
rolului speciei umane în ecosistem. Privitã din a permis îmbogãþirea mesajului, adãugând productiv, artistic, magico-religios; pe vase,
acest unghi, chestiunea pare mai simplã ºi semnelor folosite altele noi legate de activitatea rondele, pandantive, greutãþi de rãzboi de þesut,
poate fi urmãritã pe etapele treptelor de de cultivare, recoltare, de construire a caselor de plase de pescuit, pe sigilii etc., ºi au fost
dezvoltare a istoriei umanitãþii, ca o problemã folosind tot lutul, de animalele pe care le creºtea utilizate de oameni de rând sau magi iniþiaþi.
de devenire istoricã, pe spaþii ºi areale ºi hrãnea. Orizontul sãu spiritual s-a îmbogãþit Ele vor fi fost cu siguranþã ºi pe obiectele de
geografice. Ea stã în strânsã legãturã cu cu noi revelaþii în dorinþa sa de a comunica cu lemn, pe piesele de îmbrãcãminte care au pierit,
schimbãrile intervenite în mediu care îi ofereau creatorul universului înconjurãtor. Toate aceste
mereu noi potenþiale în existenþã ºi de noi experienþe ºi viziuni asupra lumii pe care i-
repoziþionare activã faþã de ele, conferind o aduce ºi descoperirea mijloacelor de cãlãtorie
dinamica prezenþei sale. Individul a cãutat pe apã într-un mediu climatic schimbat, mai
întotdeauna comunicarea cu semenii ºi cu blând, mai generos ºi care au fost cuprinse
posteritatea. Cu semenii prin grai, cu între semnele comunicãrii, în noile mesaje ale
comunitatea ºi posteritatea prin mesaje sale.
incizate pe piatrã, pe ºi cu obiectele pe care le Evoluþia tematicii în sine este legatã de
manipula sau desenând ºi pictând pe stânci creºterea numãrului membrilor comunitãþii, de
mesaje (ideograme), marcând locul, momentul fixarea comunitãþilor în aºezãri stabile cu forme
ºi viziunea sa. O fãcea aºa cum treapta istoricã, de organizare ºi proprietãþi stabile, cu denumiri
cunoºtinþele sale despre mediul înconjurãtor îi proprii, îmbogãþindu-ºi vocabularul. Toate
permiteau sau impuneau. acestea au dus la creºterea numãrului ºi calitãþii dar s-au transmis pe produsele etno-culturale
Ideograma însuma tradiþiile ºi experienþele mesajelor. Acolo unde populaþia era rarã, ºi tradiþionale ale populaþiilor care au locuit, pe
însuºite de iniþiaþi ºi insul de rând, punctând mesajele erau mai puþine, comunicarea mai dimensiunea mileniilor, în spaþiul nostru
epoca. Evident, în paleolitic nu putea fi slabã. geografic. Ele au influenþat ºi arealele vecine.
ceramica sau obiectele de metal materia pe care În epoca neoliticã, rezultã din cercetãrile În aceastã împrejurare s-au adus în discuþie,
sã le realizeze, pentru cã nu le inventase. arheologice cã spaþiul carpato-dunãrean avea în arealul nostru geografic, ceramica ºi în spe-
Mesajul sãu nu putea sã fie marcat decât pe cea mai densã populaþie ºi cã spre sfârºitul cial idolii de la Vinca, Gradesnica, Cãscioarele,
stâncile peºterilor ºi în adãposturile unde trãia, perioadei, în eneolitic, a atins apogeul, în timpul Kotacpart, Karanovo, Tangaru, Chitila etc. din
pe obiectele pe care le manipula, scrijelindu-le de desfãºurare a culturilor Vinca-Turdaº, civilizaþiile Vinca, Boian-Spantov, Pre-
sau desenându-le în culorile, cu semnele pe Petreºti, Pre-Cucuteni, Cucuteni, Boian ºi Cucuteni III, Cucuteni, Gumelniþa, întãrind
care le cunoºtea. Mesajul nu putea fi altul decât Gumelniþa. În legãturã cu acest timp istoric pãrerea cã ele sunt elemente de permanenþã
reapar în discuþia specialiºtilor ideogramele de culturalã ºi cã au fost preluate de epocile care
la Tãrtãria, ca ºi cum pânã atunci ele nu ar fi au urmat: a bronzului ºi a fierului, apoi au
existat. Acest punct de vedere este complet trecut în epoca istoricã ºi sunt prezente pânã
fals ºi neavenit pentru cã mesaje au existat ºi în secolul nostru ca elemente de tradiþie etno-
au avut rolul lor încã din paleolitic ºi ele sunt culturalã, în special în spaþiul carpato-dunãrean.
mai frecvente în momentele de înflorire ºi •
maturitate ale unei culturi, civilizaþii. Prezenþa
lor în momentele acestea de culme ale
neoliticului, în bazinul dunãrean ºi al râurilor
din Carpaþi cu afluenþã spre fluviu, este
normalã ºi se înscrie pe traseele fireºti ale
cursului istoriei.
Prezenþa ideogramelor pictografice la
Tãrtãria a readus în discuþie o temã mai veche
sesizatã de Szofia Torma, de Marton Rosca ºi
de alþii. Marele lor merit este cã au aprins
acela pe care îl cunoaºtem de pe stâncile de la discuþia dupã câteva decenii, dupã ce s-au fãcut
Lascaux, Costier, Alta Mira, Vale do Coa, noi descoperiri, ºi cã în discuþie s-au angajat la
Cuina Turcului, Icoana, Gaura Chindiei, ca sã incitaþiile lui N. Vlassa specialiºti de mare
le pomenim pe cele care ne sunt cele mai la prestigiu ca: M. Garasanin, Vl. Milojcic, D.
îndemânã. Srejovic, L Zagorka, B. Nicolov, V. Ghiorghiev,
În neolitic, vasele ºi toate produsele din J. Todorovic, Vl. Dumitrescu, H. Todorova. J.
lut ars, pe care le-a imaginat mintea sa ºi le-a Makkay, Emilia Mason ºi istorici ai culturii,
precum M. Eliade, C. Chadefoud º.a. Din
4
cmyk

nr.5 iunie 2003 DACIA


magazin

Fenomenul Tãrtãria ºi paradigmele


receptãrii
Prof.dr. Mihai Popescu
Biblioteca Militarã Naþionalã douã pagini despre Tãrtãria este arheologul Este nevoie de o nouã paradigmã de
ieºean Dan Monah). abordare a fenomenului, care sã treac㠓dincolo
Descoperirea tãbliþelor de la Tãrtãria, de Dupã o prezentare a “problemei”, cu de specializarea istoricului”, aºa cum ne
cãtre arheologul clujean Nicolae Vlassa, în l961, trimiteri la bibliografie ºi o descriere a tãbliþelor, îndemna Nicolae Iorga încã din 1913 (anul când
a fost primitã cu entuziasm ºi interes de unii urmeazã o analizã a scenelor, a simbolurilor ºi apãrea Dacia preistoricã a lui Nicolae
cercetãtori români ºi de numeroºi cercetãtori semnelor “misterioase”, despre care “s-a Densuºianu). Doar aºa putem înþelege de ce
strãini, însã a fost trecutã cu vederea ori primitã presupus cã... reprezintã un sistem de notare umaniºti întârziaþi ca Bogdan Petriceicu
cu maximã reþinere, chiar cu neîncredere, de ideograficã sau chiar o scriere, încercându-se Haºdeu ºi Nicolae Densuºianu au intuit
majoritatea specialiºtilor români în arheologie chiar ‹citirea› lor”. Autorul continuã, afirmând existenþa scrisului la daci, iar cercetãtori cu un
ºi istorie veche. S-au ridicat semne de întrebare c㠓tablete asemãnãtoare ca formã, cu semne orizont ideatic ºi cultural mai larg (Radu
privind provenienþa localã a tãbliþelor, privind mai puþin ordonate” au fost descoperite ºi în Florescu, Paul Lazãr Tociulescu, Iordache
întâietatea, cel puþin cronologicã, faþã de alte cinci culturi neolitice, exemplificând cu Moldoveanu, Ion Pachia Tatomirescu, Viorica
scrierile similare din Creta ºi din Mesopotamia, situri din România ºi Bulgaria. Concluziile sunt Enãchiuc, Augustin Deac, Ariton Vraciu ºi alþi
s-a invocat necesitatea unor noi descoperiri ºi stupefiante: “În stadiul actual al cercetãrilor, români, alãturi de o pleiadã de cercetãtori
a unor noi ipoteze interpretative. credem cã primii locuitori neolitici de pe strãini) sunt capabili sã afirme cu argumente
Printre specialiºti, se spune cã însuºi teritoriul României au adus (de unde ?!!! – c㠓avem de-a face cu un început de genezã a
descoperitorul ar fi regretat scoaterea la luminã n.n.), o datã cu noua ‹ideologie›, ºi un sistem scrierii locale”.
a celor trei tãbliþe, deoarece nu se încadrau în simbolic de ideograme.... Existenþa în neo- Propunem constituirea unei echipe
tiparele recunoscute ºi pãreau pentru bietul om eneoliticul românesc a unor simboluri, poate interdisciplinare, care sã aibã urmãtoarele
o cruce sau o povarã mai grea decât putea duce. cu valoare de ideograme, nu poate fi contestatã, obiective: 1) alcãtuirea unui corpus al textelor
Reprezentativã ºi simptomaticã pentru dar rezolvarea acestei chestiuni nu poate veni strãvechi pãstrate pe stânci ºi pe alte categorii
paradigma “ºtiinþific㔠a majoritãþii decât o datã cu noi descoperiri ºi noi ipoteze de suporturi materiale (statui, morminte, vase
specialiºtilor în domeniu este prezentarea de interpretare.” de cult etc.); 2) strângerea tuturor comentariilor
fenomenului Tãrtãria în primul volum al Este o nefericitã confirmare a observaþiei ºi interpretãrilor româneºti ºi strãine privind
Tratatului de Istoria Românilor, publicat în lui Mircea Eliade c㠓diletanþii au simpatizat arheologia scrisului în Dacia (dupã ideea lui
anul 2001, de Editura Enciclopedicã, sub egida întotdeauna istoria ºi au înþeles-o, deoarece Alexandru Strachinã); 3) formularea celor mai
Secþiei de ªtiinþe Istorice ºi Arheologie al sensurile profunde ºi marea sintezã le sunt îndrãzneþe întrebãri pentru elucidarea tuturor
Academiei Române (coordonat de mai accesibile decât profesionistului” (1927). aspectelor complexe ale fenomenului; 4)
academicianul Mircea Petrescu-Dîmboviþa ºi Dacã specialistul foloseºte sofismele ºi stilul gãsirea a cât mai multe rãspunsuri serioase ºi
de Alexandru Vulpe, membru corespondent al celebrului Pontius Pilat, ne punem speranþele argumentate ºtiinþific.
Academiei Române; autorul celor aproape tot în intuiþia diletantului. •

Mãrturiile Tãrtãriei (cca 5300 – 5200 î.Ch.)


Prof drd. Zenovie Cârlugea, Târgu-Jiu
Eseul porneºte de la recentul simpozion administrativ-economice. Tãbliþele de la Tãrtãria, dimpreunã cu cele
ºtiinþific de la Milano, „ORIGINILE De la primele semne de scriere incizatã pe descoperite la Karanovo ºi Gracialniþa din Bul-
SCRIERII”, (23-29 octombrie 2000), în cadrul tãbliþele ceramice descoperite în ,,Corona garia, cercetate cu metoda C 14, aduc o mãrturie
cãruia cercetãtorul Haral Harmann, de la „Re- Montium”, adicã în Ardeal, mai apoi în regiunea preþioasã cu privire la poporaþiile pelasgice,
search Centre on Multilingualism” din Balcanilor, la pictogramele încrustate pe ariene, carpato-danubiene, în roirile lor succesive
Bruxelles, a reluat, pe baze documentare noi, plãcuþele de argilã din Mesopotamia (3500- spre zãri asiatice, atingând nord-vestul Chinei
ideea privind apariþia primelor incizii 3300 î.Ch.), de la hieroglifele egiptene de pe (dovadã mumiile de la Tarim Bassim) sau
scrieriforme pe obiecte descoperite în arealul plãcuþele de os (3200-3000 î.Ch.) la coborând înspre India, ori aducând în Sumer
carpato-balcanic, adicã în spaþiul a ceea ce s-a pictogramele cu inscripþii de pe Valea Indului scrierea pictograficã ºi suprapunându-se aici
numit ,,vechea Europã”. (încã nedescifrate – cca. 2500 î.Ch.) sau cele din peste o poporaþie negroidã.
Noua teorie lansatã în cadrul simpozionului China, din timpul dinastiei Shang (cca. 1500 – Astfel cã inscripþiile descoperite în arealul
academic de la Milano venea sã acrediteze ideea, 1200 î. Ch.), de la enigmaticele mesaje ale carpato-balcanic, cercetate cu atenþie de oameni
- care pentru cercetãtorii Vechii Europe nu era zapotecilor mexicani (cca. 600 î. Ch.) pânã la de ºtiinþã ºi savanþi de indiscutabilã autoritate
chiar nou㠖 conform cãreia apariþia scrisului atâtea ºi atâtea inscripþii având ca suport piatra ºtiinþificã ( acad. bulgar Vladimir Georgiev, acad.
era împinsã cu mult înainte de anul 3.300 î.Ch., ºi ceramica, ce îºi aºteaptã încã descifrarea din rus Boris Perlov º.a.) aparþin unei populaþii
devansând cu peste douã mii de ani chiar scrierea partea cercetãtorilor, de la toate acestea pânã neolitice pre-indoeuropene, databilã 7500-3500
hieroglificã egipteanã. Începutul scrierii în azi existã un drum lung, imens, cu borne milenare, î.Ch. (v. Marija Gimbutas). Revenind asupra
bazinul carpato-balcanic ar data, aºadar, din grãind despre apariþia scrisului în istoria omenirii chestiunii în 1997, cercetãtoarea americanã de
mileniul al VI-lea î.Ch., având ca motivaþie, ca manifestare primarã a unei mentalitãþi cul- origine lituanianã Marija Gimbutas, precizeazã
desigur, atât consideraþii cultico-ritualice (pentru tural-autoritare, reflex al organizãrii cultice ºi cã sistemul de scriere la vechii europeni ,,nu
,,a vorbi cu zeii”, cum zice Harmann), cât ºi administrãrii tribale.
è
5
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003
è Suntem de pãrere cã Tãrtãria este, desigur, formele de mesaj, din istoria omenirii, de la cele
servea unor scopuri economice, juridice sau nu atât o localitate multimilenarã, cât o aºezare zoo-antropomorfe la cele abstract-geometrice,
administrative”, ci „era o scriere sacrã, mai recentã ce face parte din comuna Sãliºtea, precum ºi primele semne-mesaj privind
apãrutã în urma unei îndelungate folosiri a judeþul Alba, locul de naºtere a academicianului comunicarea umanã în timp ºi spaþiu, de la
unor semne grafice încãrcate de un simbolism David Prodan (13 martie 1902–11 iunie 1992), scrierea pictograficã la cea încrustatã pe rãboj
particular”. Apariþia acestei scrieri (cum atestã îndeobºte recunoscut drept cel mai mare istoric sau abstract-geometricã.( Cap. „Semne-mesaj”,
relictele neolitice de la Turdaº, apoi, de la al Transilvaniei. pp. 17-24). Rezultã, comparativ, „o uimitoare
Tãrtãria ºi, ulterior, la Isaia, în apropiere de În inciziogramele de pe tãbliþele de lut ars similitudine, pânã la identitate”(p.18) a unor
Iaºi) „este strâns legatã de cultul dezvoltat al de la Tãrtãria se presupune a se fi folosit un semne, dovadã c㠄ele fac parte din marea masã
divinitãþii feminine” (Civilizaþia Marii Zeiþe ºi vechi alfabet pelasg, unele din semnele acestuia a unei scrieri preistorice”.
sosirea cavalerilor rãzboinici, Ed. Lucreþius, pãstrându-se în rãbojul plutaºilor de pe Bistriþa, O reinterpretare a mesajelor incizate picto-
1997, p. 31). socotit drept „cel mai vechi alfabet de pe ideografice de pe tãbliþele de la Tãrtãria se cere
Aceste incizo-picto-ideograme grãiesc teritoriul nostru” (Dr. N. Sãvescu, Op. cit., p. imperios întreprinsã, în contextul în care au
despre o scriere primordialã aparþinând carpato- 261). Acest „alfabet arhaic”, cu semne proliferat atâtea aproximaþii mitologice pe
danubienilor (sec. V î.Ch.), ce-au fost comparate identificabile în „runele scandinave, în cele marginea acestor prime mesaje criptice din
de savantul rus Boris Perlov cu ideogramele anglo-saxone ºi în alfabetele Rheþilor ºi istoria omenirii.
sumeriene (sec. IV-III î.Ch.) ºi cu cele ale Salassinilor”, cuprinde „caractere grafice, cari, Departe de a fi elucidatã, aceastã scriere,
Linearului A din Creta (începutul mileniului II pe lângã toate cã astãzi ºi-au pierdut valoarea comparabilã cu alte sisteme de scriere, poartã
î. Ch.). Identitatea caracterelor este nu numai foneticã, au însã o origine istoric㔠( N. totuºi pecetea neoliticului arian din bazinul
frapantã, ci mai ales identitarã sub aspectul unor Densuºianu, Dacia preistoricã, 1913, Cap. carpatic nord-dunãrean ºi, desigur, un cod spe-
conotaþii privind un aºa-zis ritual sacrificial „Monumentele preistorice ale Daciei”, p. 658). cific acelor realitãþi administrativ-cultice, care
dedicat zeului suprem ªaue (nume cu „rezonanþe În albumul „Identitãþi europene” (Ed. încã se lasã descifrat de specialiºti.
summeriene”, generând o întreagã toponimie ºi Tehnicã, Buc., 1994), arh. Silvia Pãun repro- •
hidronimie ardeleanã. duce, cu o uluitoare probitate ºtiinþificã, toate

IMPORTANÞA MÃRTURIILOR POETULUI OVIDIU

DESPRE LIMBA TRACO-GEÞILOR


Conf.univ.dr. G.D. Iscru
popularã, („vulgarã”), veche, „priscã”, pe fapt, parte a naþiunii române, n.n. G.D.I.),
care o vorbeau oamenii de rând ºi care nu era este o improvizaþie ..., un mare neadevãr
alta decât eventual o variantã localã a limbii care a fost inventat în perioada Renaºterii ºi
aduse în vremuri imemoriale de roiurile Umanismului ºi adoptat de oamenii de
venite din Spaþiul carpato-danubiano- ºtiinþã”; este, figurat spus, „o casã fãrã
balcanic, ºi limba latinã cult㠖 o creaþie temelii”.
artificialã, „academicã”, special alcãtuitã Problema se pune în aceiaºi termeni ºi
pentru aristocraþi, demnitari ºi cãrturari pentru partea cuceritã de Imperiu în Dacia
(scriitori, juriºti, etc), ca ºi limba elinã, nord – dunãreanã, ca ºi pentru litoralul pon-
dealtfel, limbi create pentru ca respectivii tic stãpânit de geþi.
sã se detaºeze de poporul de rând („vulg”) Poetul Publius Ovidius Nasso, exilat la
ºi pe aceastã cale. Jenantã constatare pentru Tomis (8-17 d.Hr.) este cel mai important
demnitatea umanã! Aceast㠄dedublare „martor” care ne atestã limba unicã a traco-
lingvistic㔠s-a realizat ºi mai târziu în geto-dacilor ºi forþa ei extraordinarã de
Spaþiul european, cel puþin în cazurile asimilare a altor limbi cu care aceasta venea
limbilor francezã ºi germanã, aºa cum a în contact. El depune mãrturie de la faþa
demonstrat dl. Gabriel Gheorghe, locului! „În jurul meu glãsuiesc aproape
deschizând o pistã foarte interesantã de numai graiuri tracice ºi scitice” – aratã el.
De la începutul secolului al XIX-lea, de cercetare. Aci, la Tomis, unde „barbarii” geþi erau la ei
la demonstraþia pertinentã a învãþatului Petru Recent (1995), cercetãtorul aromân C.B. acasã, fãrã teamã de soldaþii romani (ausoni),
Maior, cuprinsã în dizertaþia sa asupra limbii Stefanoschi, într-o lucrare tradusã în nu era, între „barbari” desigur, „nimeni care
ºi pânã azi, s-au adunat atâtea dovezi despre româneºte de dr. Ion Cardula a demonstrat sã asculte cu urechile lui vorbe latineºti”,
existenþa unei singure, strãvechi ºi puternice ºi a concluzionat c㠄limba armân㠖 cãci „barbarii nu cunosc limba latin㔠–
limbi în Spaþiul carpato-danubiano-balcanic, macedoneanã (de fapt este vorba de un grai evident, latina cultã, latina în care scria el ºi
încât a devenit pur ºi simplu jenantã armân, n.n. G.D.I.), este cea mai curatã ºi semenii lui poeþii, latina învãþatã la ºcoalã,
susþinerea cã o asemenea limbã a autohtonilor cea mai veche din Europa”, neschimbatã, în din cãrþi, din gramatici, o limbã necunoscutã
traco-geto-daci a putut sã disparã, sã se esenþã, faþã de limba strãmoºilor traco-daci nici de „romanul” de rând.
„topeasc㔠la „focul” romanizãrii, – afirmaþie ce se poate extinde, cu atât mai Grecii întemeiaserã colonia Tomisului
instalându-se în locul ei limba latinã. mult, asupra a ceea ce dl. Gabriel Gheorghe în sec. IV î. Hr. , iar Ovidiu „transmite”, de
ªi, în fond, care limbã latinã ? Pentru cã, numeºte limba românã arhaicã. la începutul sec. I d.Hr., de pe þãrmul „care
aºa cum reieºise încã din demonstraþia lui Demonstraþia d-lui C.B. Stefanoschi îi þine mai mult de geþii nedomoliþi”, c㠄limba
Petru Maior, la Roma ºi în Imperiu se permite acestuia ºi concluzia, acuzatoare în greacã a fost învinsã de limba geticã”, astfel
vorbeau douã limbi latine: limba latinã fond, c㠄latinizarea poporului armân (de încât „la puþini dintre ei (dintre locuitorii
6
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
Tomisului, între care mulþi greci, desigur, în Între timp, gãsindu-ºi un confrate într- surprizelor: aceºti „barbari” ºi aceºti
vorbirea curentã, în oraº, unde aveau acces ale poeziei printre aceºti „sãlbatici”, pe „sãlbatici”, chemaþi sã le recite versurile
ºi „barbarii”!, n.n., G.D.I.) se mai pãstreazã Cotys, fiu ºi moºtenitor de rege trac (tracii scrise în limba lor, s-au dovedit a avea simþ
urme ale limbii greceºti”. Limba greac㠖 odrizi, n.n.), apoi rege el însuºi, i-a citit estetic. Surpriza a fost pentru el: nu-i crezuse,
explicã Ovidiu – „a devenit ºi ea barbarã poemele, scrise în limba getã (deci, un trac desigur, capabili pe „barbari” chiar ºi de simþ
din pricina accentului ei getic”. În mulþimea scria în limba getã, cãci, de fapt, aveau aceiaºi estetic! Ei, bine, spune Ovidiu, versurile
din oraº „nu-i nimeni care întâmplãtor sã limbã, n.n.) ºi i-au plãcut foarte mult. „le-au plãcut” – ºi le-au plãcut atât de mult,
ºtie latineºte ºi care mãcar sã poatã rosti Aprecierea este elogioasã: „O, Cotys, urmaº reþinuse el, încât îºi permite ºi le sugereazã
câteva cuvinte” (în latinã, n.n.). El însuºi, demn al pãrintelui tãu, / poeziile tale sunt o alor lui chiar sã-l felicite pentru succesul
Ovidiu – ºi pentru aceasta îºi cere iertare dovadã; dacã ai îndepãrta de pe ele numele obþinut. Mai mult, îi informeazã c㠄am
Muzelor! – se vede nevoit sã vorbeasc㠄de tãu / aº spune cã nu le-a compus un tânãr început sã am faimã de poet printre
cele mai multe ori dupã obiceiul sarmatic” – trac. / În acest þinut Orfeu nu mai este neomenoºii geþi barbari”. Prejudecata nu-l
pãrãsea pe poet, deºi „geþii barbari” îi
care nu putea fi altul decât vorbirea în limba singurul poet, / iar þara bistonianã (Tracia,
dovediserã ºi alte sentimente alese: „au plâns
geþilor, adevãraþii stãpâni ai þãrmului. Mai n.n.) este mândrã de talentul tãu”. Iatã, deci,
de suferinþele mele” – constatase el într-o
mult încã, continuã Ovidiu, „din cauza cã limba „barbar㔠a geþilor, între timp împrejurare; ºi încã mai constatase c㠄pe
dezobiºnuinþei îndelungate, chiar mie-mi vin învãþatã de Ovidiu, era elogios apreciatã de acest þãrm, decât care altul mai sãlbatic nu-
cu greu în minte cuvinte latine” ºi nu se îndoia un preþuitor profesionist al limbii poetice i, numele prieteniei miºcã inimile
cã în „cãrþulia” pe care o scrisese „s-au iar comparaþia cu Orfeu nu mai suportã barbarilor”. ªi dupã ce un bãtrân i-a þinut o
strecurat multe (cuvinte, n.n) din limba comentarii. Uitând, prin poezie, de semenii sensibilã vorbire, le atrãgea atenþia alor lui,
barbarilor; nu-i vina omului ci a locului” – se „sãlbatici” ai poetului trac, Ovidiu îl roagã în Italia: „Ce trebuie sã faceþi voi, cei nãscuþi
scuza poetul. Ovidiu învãþase între timp pe „cel mai blând dintre tineri” sã facã în aºa în cetatea ausonicã/Dacã astfel de fapte
limba geþilor – evident, limba vorbitã de fel ca þara acestuia „sã fie prielnicã exilului îmblânzesc pe geþii sãlbatici?”. Dar când geþii
poporul de rând! – care la început nu-i meu”. Elogiindu-l, Ovidiu îl comparã pe veniþi la „recital” – având la ei nelipsitele
plãcuse, dar încã mai vorbea uneori prin Cotys cu Orfeu, simbolul spiritualitãþii tolbe cu sãgeþi! – au înþeles ºi mesajul politic
semne cu „barbarii” care nu înþelegeau limba tracice – simbol „confiscat” de cele douã al versurilor – Ovidiu adusese laude
sa. „Eu sunt aici barbarul – spune Ovidiu – mitologii ºi literaturi „clasice” ale antichitãþii, împãratului roman! –, iarãºi o spune el, „toþi
, cãci nu sunt înþeles de nimeni; când aud greacã ºi latinã! au dat din cap ºi ºi-au miºcat tolbele pline”
cuvinte latineºti, geþii râd prosteºte”. Peste Poate din poezia lui Cotys, Ovidiu a (pline de sãgeþi, n.n.). Deci, „zãngãneau
tot sunt numai „barbari cu glasul lor îndrãgit limba traco-geþilor, astfel încât, o armele”, ca semn de supãrare! Iar unul dintre
sãlbatic”. ªi poetul recunoaºte singur: „Eu spune singur, „am devenit aproape un poet ei chiar i-a spus direct: „Deoarece scrii astfel
însumi am impresia cã m-am dezvãþat de get”. ªi dacã el însuºi o spune, unii literaþi de lucruri despre împãrat, ar fi trebuit sã fii
limba latinã, cãci am învãþat sã vorbesc români chiar au început sã-l numeascã trimis înapoi sub stãpânirea împãratului”.
limba geticã ºi sarmaticã”. De aceea, revoltat „primul poet get”. Deºi n-ar fi primul, Nu le plãcuse geþilor, prin urmare, mesajul
pe sine însuºi, ca orice poet, temperamen- reþinem aprecierea ca atare. Pentru aceasta, politic al versurilor. Poate, supãrat pentru
tal, „scriu ºi ard în foc cãrþile pe care le scriu”. lui Ovidiu îi era ruºine de ai lui, dar le aceast㠄atitudine” din final, a geþilor,
Aprecierea supremã asupra forþei de mãrturisea cã deja „am scris o cãrþulie în rãmânând cu sine însuºi, poetul îºi va fi
aruncat în foc „cãrþulia” scrisã în limba geþilor
asimilare a limbii getice, Ovidiu o face în limba geticã”. Mai mult, în versurile scrise,
– sincer, spre marea pãrere de rãu a
aceste versuri: „Dacã cineva l-ar fi aruncat „cuvintele barbare au fost aºezate dupã
„strãnepoþilor”, de atunci ºi pânã azi ºi
în aceastã þarã pe Homer însuºi, / credeþi- ritmul versurilor noastre”, deci în metru continuu.
mã, ºi el ar fi devenit get”. latin. ªi aici, Ovidiu ne oferã surpriza •

O autoritate în cercetarea
arheologicã a geto-dacilor:
DUMITRU BERCIU (1907 – 1998)

Conf.univ.dr. Adina Berciu


Dumitru Berciu s-a nãscut la 27 ianuarie Andrieºescu º.a. În 1938 ºi-a susþinut teza de doctorat
1907 în satul Bobaiþa, comuna Malovãþ, Dupã terminarea facultãþii, în anul 1931, cu Arheologia preistoricã a Olteniei, avându-
judeþul Mehedinþi, în partea olteneascã a a funcþionat o perioadã ca profesor secundar l drept conducãtor pe prof. Ioan
pãmântului românesc care a dat þãrii ºi alte (1933– 945) la liceele de la Mãnãstirea Andrieºescu. A obþinut titlul de doctor în
personalitãþi: C. S. Nicolaescu-Plopºor, Dealu, Giurgiu ºi Bucureºti. În 1945 a fost filozofie ºi litere al Universitãþii din
Grigore Elenescu ºi Dumitru Tudor. director al liceului comercial „Nicolae Bucureºti, cu menþiunea Magna cum laude.
A urmat Liceul „Traian” din Turnu- Bãlcescu” din Bucureºti. Lucrarea va fi publicatã la Craiova în 1939,
Severin ºi apoi la Bucureºti a frecventat În tot acest rãstimp a întreprins cercetãri impunându-l definitiv în lumea arheologiei
cursurile Facultãþii de Litere ºi Filozofie, arheologice ºi ºi-a desãvârºit pregãtirea româneºti.
luându-ºi licenþa în istorie ºi geografie, cu ºtiinþificã sãpând la Balta Verde, Tangîru, Între 1938 – 1940 a muncit enorm ca
specialitatea principalã istoria anticã, Petru Rareº, Oinacu, sub îndrumarea prof. director – fondator al muzeului „Teohari
secundar geografia – a treia disciplinã Ioan Andrieºescu. Antonescu” din Giurgiu ºi al Buletinului
preistoria. La licenþã a obþinut calificativul Studiile publicate i-au adus, în 1936, Muzeului. Pânã în 1940 a fost ºi membru al
magna cum laude. Printre dascãlii de aici s- premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Comitetului director al Revistei Istorice
au numãrat S. Lambrino, S. Mehedinþi, Ioan Române. è
7
cmyk

DACIA
magazin nr.5 iunie 2003
è Dunãre, Romania before Burebista, apãrutã ·Descoperirea culturii Hamangia care a
editatã de Nicolae Iorga. la Londra , New York, Washington, La deschis un capitol nou, inedit în cercetarea
Rezultatele obþinute în cercetarea izvoarele istoriei. Arta traco-geticã. Lumea neoliticului din România ºi din sud-estul
arheologicã, contribuþiile sale ºtiinþifice au celþilor. Europei; neolitician cu contribuþii în
fãcut sã fie numit ºef al misiunii arheologice În 1976, publicã, la editura Nagel din stabilirea cronologiei culturilor neolitice ºi
române din Albania, apoi secretar, apoi di- Elveþia, lucrarea Dacoromania, în colaborare din epoca bronzului;
rector al Institutului român din Albania, cu numismatul Bucur Mitrea. Lucrarea ·Cercetarea unor culturi noi din epoca
creat la iniþiativa lui N. Iorga. reprezintã o sintezã a întregii istorii vechi a bronzului, ceea ce i-a permis tragerea unor
Din anul 1945 ºi-a început cariera României. concluzii majore privind evoluþia tracilor, a
didacticã universitarã, mai întâi ca profesor Dupã 1966 a început cercetãrile în geto-dacilor în mileniul I î. Hr.;
suplinitor de la Istoria artelor (la catedra staþiunea dacicã de la Ocniþa, unde a ·Contribuþii în domeniul civilizaþiei geto-
condusã de Petre Constantinescu – Iaºi), descoperit piese de o valoare excepþionalã. dace: cercetarea staþiunii de la Ocniþa.
apoi conferenþiar ºi profesor de istorie veche Rezultatele investigaþiilor vor fi publicate Descoperirile vor fi publicate în primul
a României la Facultatea de Istorie a în 1981 în monografia Buridava dacicã. volum al monografiei staþiunii Buridava
Pe lângã munca de cercetare arheologicã, dacicã. Este printre foarte puþinele
Universitãþii din Bucureºti. Între 1966 ºi
Dumitru Berciu a avut ºi o îndelungatã monografii de staþiuni dacice din epoca
1971 a fost decanul acestei facultãþi.
activitate de catedrã, a pregãtit cu rãbdare, civilizaþiei ºi culturii dacice „clasice”.
Din 1948 a activat ºi în cadrul
pasiune ºi dragoste numeroase generaþii de Prin cercetãrile sale neobosite, sãpãturi,
Institutului de arheologie din Bucureºti.
studenþi. cercetãri de teren, în muzee, prin munca de
Sãpãturile arheologice nu le-a întrerupt nici peste 60 de ani de activitate ºtiinþificã ºi
în timpul rãzboiului. Dupã 1945 a început A participat la congrese ºi reuniuni
internaþionale, impunându-se ºi fãcând didacticã, profesorul D. Berciu poate fi
sãpãturi arheologice sistematice. Sãpãturile socotit un punct de referinþã al istoriografiei
i-au permis sã aducã contribuþii de excepþie cunoscute rezultatele cercetãrilor
arheologice româneºti (Hamburg, Roma, româneºti din domeniul arheologiei.
referitoare la perioada neolitic㠖 Hamangia. Evenimentele din 1989 l-au gãsit la
Descoperirile sale au deschis un capitol Praga, Viena, Moscova, Budapesta, Londra
ºi altele). pensie, dupã o campanie arheologicã din varã
nou în cercetarea epocii neolitice din la Ocniþa (a fost ultimul ºantier arheologic
România ºi din Balcani. Tot el este ºi Meritele sale au fost recunoscute atât
pe care a lucrat).
descoperitorul celor douã statuete de lut ars în þarã, cât mai ales în strãinãtate: în 1935 a
Din nefericire, nu a fost acceptat în
„Gânditorul” ºi perechea sa, care au devenit fost ales membru al Institutului de preistorie
Academia Românã nici dupã anul 1990. În
celebre în preistoria Europei ºi care au fãcut din Viena, în 1960, corespondent al 1996, a fost, în sfârºit, ales membru de
înconjurul lumii prin buletinul de specialitate Institutului Arheologic German (1965), onoare al Academiei Române ºi nu membru
editat de UNESCO. membru al Societãþii Preistorice din Ariége corespondent. Dar el a fost mulþumit cã a
Întreaga activitate desfãºuratã de trei (Franþa), membru al Uniunii Internaþionale apucat sã aibã în mâini carnetul de membru
decenii cu rezultate de excepþie ºi cu o abnegaþie de ªtiinþe Preistorice ºi Protoistorice, al Academiei Române, pe care-l merita cu
ieºitã din comun, i-au adus în 1961 un premiu medaliat al Universitãþii din Liege. prisosinþã.
al Academiei, premiul „N. Bãlcescu”. În România, în 1979 a fost numit direc- A murit în 30 iunie 1998 ºi a fost
A cercetat ºi studiat o nouã culturã din tor al Institutului de Tracologie din înmormântat la cimitirul „Sfânta Vineri”.
epoca bronzului, cultura Verbicioara din Bucureºti, sub egida cãruia s-au þinut Ne-a pãrãsit cu gânduri bune ºi frumoase
Oltenia, continuându-ºi investigaþiile asupra numeroase simpozioane naþionale ºi s-a vis-a-vis de tânãra generaþie de istorici ºi a
evoluþiei tracilor ºi geto-dacilor. editat periodicul Thraco – Dacica. nutrit mereu speranþa cã soarele va rãsãri
În deceniul ºapte, i-au apãrut, în În concluzie, contribuþia ºtiinþificã a din nou pe altarul arheologiei româneºti,
cascadã, lucrãri de mare importanþã profesorului Dumitru Berciu se poate cãreia el i-a dedicat întreaga viaþã.
ºtiinþificã: Zorile istoriei în Carpaþi ºi rezuma în urmãtoarele: •

In memoriam
Preot cercetãtor DUMITRU BÃLAªA
( 1 august 1911 – 22 decembrie 2002 )
Prof.drd. Zenovie Cârlugea

În urmã cu un an, la deschiderea lucrãrilor Amintind de nedreptatea fãcutã marelui în câteva memorabile propoziþii, ce se
celui de-al III-lea Congres Internaþional de Nicolae Densuºianu, în 1908, când a fost constituie, iatã, într-un mesaj cãtre viitorime,
Dacologie, vocea nonagenarului preot ,,împiedicat sã-ºi lanseze ideile”, vorbitorul cu reverberaþii mai ample în conºtiinþa
cercetãtor DUMITRU BÃLAªA rãsuna a rememorat succint problematica activitãþii naþionalã a românilor:
aparte, lansând încã o datã mobilizatorul sale de cercetare istoricã, de la Roma Veche ,,Noi suntem pe aceastã vatrã de milenii,
mesaj densuºian privind strãvechimea la Ler-Galerius Împãratul Daciei Mari, din nu am venit din altã parte.Vã rog pe toþi sã
multimilenarã a carpato-danubienilor, ca ,,o Romula Romanaþilor. În finalul mult- vã faceþi un examen de conºtiinþã sã vedeþi
datorie a noastrã a românilor de apreciatei sale alocuþiuni, pãrintele Dumitru de unde suntem. Noi suntem de la Roma
pretutindeni sã spunem ce suntem în Bãlaºa a rezumat întreaga problematicã a Veche, nu de la Roma Italicã”.
adevãr”. domeniului, cãreia i-a dedicat lucrãri întregi, Acest mesaj mobilizator, pe care însuºi

8
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
îl aprecia drept ,,literã de evanghelie pentru publicat sute ºi sute de articole ºi studii de
istoria neamului românesc daco-roman’’, cercetare istoriograficã ºi ecleziasticã, între
era, de fapt, o profesiune de credinþã, care care editarea Hronografului lui Dionisie
acum, dupã trecerea sa în Eternitatea Ecleziarhul, în Editura Academiei, rãmâne
Zalmoxianã, capãtã o valoare testamentarã, un model de valorificare culturalã în ediþie
de neºtearsã preþuire ºi aducere-aminte faþã criticã (introducere, comentarii etc.), ca ºi
de Om, de o Viaþã, de un Destin… studiul istoric ,,Luptele pandurilor cu turcii
Pãrintele Dumitru Bãlaºa s-a nãscut la pe Valea Oltului’’, Ed. Academiei, 1966. A
1 august 1911, în cãtunul Dealul Mare, com. scris un numãr impesionant de articole pe
Guºoieni, Vâlcea. A urmat ºcoala primarã la teme de culturã ºi literaturã veche, ca ºi
Spârleni, apoi Seminarul Teologic ,,Sf. temeinice monografii privind mãnãstirile:
Nicolae ’’ de la Râmnicu-Vâlcea (1923- Cãluiu, Bucovãþ, Tismana (2 ediþii), Sadova,
1932), dupã care se înscrie la Facultatea de Iezerul, Surpatele, Viezuri, Morunglav,
Teologie din Bucureºti, absolvitã în 1939. Dobruºa, Coºuna.
Preoþit în 1934, a slujit la mai multe biserici Dovedindu-se unul din cei mai de seamã
din Romanaþi (Bãleasa,1934-1938), Dolj preoþi cãrturari pe care i-a avut Biserica
(Hagienuº ºi Craioviþa, 1940 – 1959) ºi Ortodoxã Românã, pãrintelui Bãlaºa i s-a
Vâlcea (Creþeni ºi Zãvideni, 1959 – 1966), oferit cea mai înaltã distincþie, « Crucea
fiind pensionat în 1972, ca preot la Catedrala Patriarhalã », de cãtre însuºi patriarhul
Mitropolitanã ,,Sf. Dumitru’’ din Craiova. Justinian Marina, al cãrui sfãtuitor a fost în
În timpul celui de-al doilea rãzboi (1941- anii grei ai dictaturii comuniste. Actualul
1944) a fost mobilizat pe frontul de rãsãrit, patriarh Teoctist i-a oferit, în mai 2001,
fiind decorat cu Ordinul « Steaua României Crucea Mitropolitanã « Firmilian » ºi
cu Spade ºi Panglicã de Virtute Militarã » în Medalia Comemorativã « Patriarhul
gradul de Cavaler. Justinian », felicitându-l personal cu prilejul
A suferit ani grei de detenþie politicã în acordãrii titlului de Cetãþean de Onoare al
închisorile comuniste de la Piteºti, Jilava, comunei Suteºti, în august 1995.
Arad ºi Balta Brãilei (1959 – 1964), dar ºi în Prezent în paginile a sute de periodice
timpul lui Carol al II-lea, când suferã o româneºti ºi strãine, ca ºi la diferite congrese,
condamnare de trei luni ºi o zi cu privare de simpozioane, sesiuni ºtiinþifice, asociaþii, ligi
libertate (1938). ºi societãþi culturale, cenacluri, lansãri de
Cercetãtorul Dumitru Bãlaºa s-a afirmat, cãrþi, preotul cercetãtor Dumitru Bãlaºa impresionant ºi se constituie într-o vibrantã
mai întâi, pe tãrâmul culturii ecleziastice, aducea cu sine imaginea unui cãrturar de larg mãrturie a strãvechimii noastre spirituale ºi
colaborând sau diriguind cunoscute publicaþii orizont ideatic, întemeind în ultimii ani Aula a continuitãþii daco-românilor în vatra
precum: Oltenia (revistã a Institutului de Academicã « Zalmoxis » din Târgu-Jiu carpato-balcano-ponticã, în ciuda tuturor
Istorie al Academiei – Filiala Craiova), (1994), al cãrei preºedinte de onoare a fost, vitregiilor istorice ºi feluritelor interpretãri.
Mitropolia Olteniei (1946-1974), periodic dar ºi Fundaþia Culturalã « DOKIANA », A scris pânã în ultima zi de viaþã, 22
pe care l-a slujit sub trei mitropoliþi: la Suteºti-Vâlcea (împreunã cu preotul Ion decembrie 2002, când trimite nu mai puþin
Firmilian, Teoctist (actualul Patriarh) ºi Marinescu, 1996), al cãrei periodic de 40 de studii ºi scrisori cunoscuþilor ºi
Nestor Vornicescu. În perioada 1939-45 s-a « DOKIANA » a capacitat colaborãri de prietenilor sãi din întreaga þarã. Slujba de
îngrijit de editarea Monografiei Judeþului prestigiu din întreaga þarã ºi nu numai, prohodire s-a þinut, în prezenþa unui public
Dolj, din care au apãrut 9 volume (trei de publicând în aceastã editurã ,,Crinii þarinii’’ ales, numit prin dorinþã testamentarã, la
documente etnografice, trei de documente (1998), ,,Codicile de la Suteºti-Vâlcea’’ Catedrala municipalã ,,Adormirea Maicii
istorice ºi trei de folclor). (1999), ,,Roma Veche, cronicã ortodoxã Domnului’’ din Drãgãºani, unde, între alþii,
Membru al Societãþii de Slavisticã ºi daco-român㒒 (2000), ,,Suteºti. Repere au vorbit P.S. Gherasim Cristea, episcopul
medievist strãlucit, pãrintele Bãlaºa a istorice’’ (1995). Râmnicului ºi preot inspector Pornealã
Marile sale cãrþi însã, în care s-a adunat Claudiu, delegat din partea Î.P.S.S. Teofan,
o cercetare de amãnunt, febrilã ºi pasionantã, mitropolitul Olteniei, precum ºi alþi prieteni
privind strãvechimea multimilenarã a traco- ºi cãrturari de seamã.
geto-dacilor, au apãrut în ultimul deceniu, Înaintând prin zãpada cãzutã din belºug,
într-un anotimp de scuturare a roadelor în acel decembrie de marmorã, cortegiul
îndelung rumenite, în vãpaia unei conºtiinþe pãrintelui Bãlaºa pãrea el însuºi o corabie
solare, zalmoxiene : De la Zamolxe la Iisus cu pânze înaintând în noianul Eternitãþii.
Hristos ( Ed.,,Cuget Românesc’’, Birda, Trupul neînsufleþit al Marelui Zalmoxian a
1993), Þara Soarelui sau Istoria fost depus in domo suo, la Casa Coloanelor
Dacoromâniei ( Ed. ,,Kogaion’’, Buc.,1998 ; din Cimitirul Eternitatea, loc de veci
Ed. ,,Semne’’,Buc., 2001, ediþie revãzutã ºi împodobit cu portretele unor mari voievozi
întregitã), Dacii de-a lungul mileniilor ( Ed. ºi scriitori români, strãjuit de patru înalþi
,,Orfeu’’, 2000), Basmul romanizãrii. Dacii stâlpi funerari, - cu origine în stâlpii dacici,
întemeietorii Romei (ed. ,,Fundaþia Dor’’, - asemãnãtori unor coloane brâncuºiene
Craiova, 1998), Marele atentat al Apusului (aplicat studiate cândva), ca ºi memorabila
papal împotriva independenþei Daco- inscripþie de deasupra uºii metalice:
românilor ( Liga Românã de Misiune ,,Haec domus columnârum fecçrunt in
Creºtinã, Cluj-Napoca, 1999). anno Domini 1973 cum pecuniis aegaliter
Toate aceste lucrãri, vãdind o vocaþie ambo participantes I.I.Ionescu et D. B?laºa.
densuºianã ºi o fermitate hasdeianã, Ornatus meum artificium D. Bãlaºa est.’’.
utilizeazã un aparat bibliografic •

9
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Identificarea ºi descifrarea scrierilor


vechi de pe teritoriul vechii Dacii ºi
legãturile lor cu scrierile hitite ºi Linear A
Prof. Viorica Enãchiuc
Unii cercetãtori români, luând în Ptolemeu, sec. I-II e.n., când aminteºte, în prof. Aldea Gheorghe, Institutul de Etnologie
consideraþie faptul cã pentru descifrarea aceeaºi regiune pe neamul RATAKENSILOR; ºi Folclor (Bucureºti) ºi astronomul Ion Cor-
inscripþiei aflatã pe un inel de argint (descoperit de fapt, în perioada neoliticã dupã complexul vin Sângeorzan ºi acceptate ca reale la ,,Cel de-
în necropola de la Ezero ºi datatã sec. V î.e.n.), Vinça –Turdaº, în cadrul Culturii Petreºti – al III-lea Congres de tracologie din 2-6 iunie
redactatã cu litere greceºti în limba ,,trac㔠s- Cucuteni – Tripolie din neoliticul târziu se 1980, de la Viena”.
au comunicat mai multe soluþii iar inscripþiile întâlnesc, pe anumite vase, ideogramele zeului Concluziile acestor studii au fost publicate
descoperite în aºezãrile civile din sec. I î.e.n. ºi Aries al furtunii ºi, mai târziu, la daci, al în Anale de istorie nr. 1/1979 Bucureºti;
I e.n. erau redactate cu litere latine, au emis rãzboiului. cercetãtorii francezi au acceptat, din 1980, cã
ipoteza cã geto-dacii nu au avut o scriere Folosind metoda comparativ-istorico- scrierea din cultura urnelor funerare care au
proprie. lingvisticã între scrierile Culturilor Harapa, pãtruns pânã pe Rin (posedau o scriere
Cele trei tãbliþe de ceramicã descoperite Gârla Mare, Linear A, am reuºit sã descifrez originarã de la Dunãrea Mijlocie), iar
într-o aºezare a complexului cultural Vinça – textele din Cultura Gârla Mare care au oferit cercetãtoarea Denisse Beserat, din Canada, a
Turdaº, pe teritoriul Transilvaniei, de cãtre date privind organizarea socio-economicã arãtat cã inscripþiile de pe hainele hitiþilor nu
arheologul Nicolae Vlassa, în anul 1961, pe teritorialã ºi religioasã a neamurilor din epoca mai pot fi interpretate ca decoraþii, ci ca
care erau incizate ideograme ºi semne de scriere bronzului din zona Olteniei ºi Banatului ºi în inscripþii, ca ºi în Cultura Gârla Mare.
au fost puse în legãturã prin analogii cu scrierea zonele limitrofe, la sud de Dunãre. Descifrarea •
semitã din Mesopotamia dupã începutul textelor din Cultura Gârla Mare mi-a permis
mileniului al III-lea î.e.n. ºi descifrarea unor texte din Cultura Harapa ºi
Identificarea unei scrieri pe vasele ºi Linear A (arhiva de la Hagia Triada din Creta)
obiectele descoperite în necropolele Culturii pentru care am întocmit silabare paralele cu
Gârla Mare (1560-1100 î.e.n.) pe teritoriul silabarul din epoca bronzului, Cultura Gârla
Olteniei ºi Banatului, pe care am efectuat-o în Mare.
anul 1968, m-a condus la concluzia cã scrierea Rezultatele pe care le-am obþinut mi-au
din neolitic era localã, nu a dispãrut ºi a evoluat permis identificarea unor inscripþii geto-dacice
în timp la scrierea din Cultura Gârla Mare; (piatra de la Corbi, inscripþia de la Radovanu
cercetãrile pe plan arheologic ºi lingvistic pe ºi inscripþia din sec. III e.n. din Castrul Drobeta-
care le-am întreprins în continuare au pus în Turnu Severin) pe care le-am descifrat ºi care
evidenþã urmãtoarele concluzii: pun în evidenþã date noi alãturi de cercetãrile
1. În spaþiul vechii Dacii pânã în Asia arheologice: 1. inscripþia de pe piatra de la Corbi
Micã ºi, mai târziu, în Cultura Harapa pe relevã legãturile diplomatice între rex
teritoriul Pakistanului (valea fluviului Indus) Histrianorum, regele geþilor, care avea capitala
au trãit popoare indo-europene care cunoºteau la Sorn, cu Eumelos ºi conflictele acestora cu
scrierea (cele mai vechi tãbliþe fiind descoperite regele Ateas al sciþilor în anul 339 î.e.n.; 2.
la Tãrtãria – România), care a evoluat în cele inscripþia de la Radovanu aminteºte cã geþii au
din urmã în perioade contemporane, atestând fost conduºi de rex Remmaso în anul 154 î.e.n.
înrudirea dintre limbile vorbite (Cultura Gârla care era aliatul coloniilor greceºti; 3. inscripþia
Mare, cultura hititã ºi Linear A). de la Drobeta-Turnu Severin, descoperitã în
2. Tãbliþele de la Tãrtãria nu au fost castrul roman, precizeazã cã Tius, conducãtor
redactate într-o scriere semitã, ci într-o limbã al alei (trupe auxiliare ale soldaþilor originari
indo-europeanã localã care a constituit din cetatea geto-dacã Amutrius), a trãit alãturi
substratul în evoluþie al limbii vorbitorilor din de soldaþii Legiunii a V-a Macedonia pânã la
Gârla Mare ºi, mai târziu, al limbii geto-dace. moartea sa. Aceastã inscripþie redactatã în
Astfel, am demonstrat cã descifrarea limba daco-geþilor în secolul al III-lea e.n.
cercetãtorului rus Boris Perlov asupra demonstreazã cã, alãturi de legiunile romane,
inscripþiei incizatã pe tãbliþa rotundã de la geto-dacii din provincia romanã fãceau parte
Tãrtãria, în limba semitã, nu este realã, deoarece din trupe auxiliare ºi îºi pãstrau limba ºi
prin descifrarea comparativ-istorico-lingvisticã scrierea, legãtura dintre ei ºi restul conducerii
pe care am obþinut-o, se aratã cã textul tãbliþei fãcându-se prin translatori.
este redactat în vechea limbã indo-europeanã Cercetãrile mele privind scrierile vechi de
localã cu o scriere proprie ºi se referã la o pe teritoriul vechii Dacii de la Tãrtãria ºi din
ofrandã a neamului LAHDAKENSILOR, în sec. III e.n., au fost aprobate de cercetãtorii
anul 4457 î.e.n., pentru slava ocrotitorului lor, români ca prof. univ. Ariton Vraciu (Iaºi), Ci-
zeul Aries. Aceastã descifrare poate fi cerone Poghira, prof. univ. Ion C. Chiþimia
autentificatã ºi de ºtirea transmisã de harta lui (Bucureºti), etnologii prof. dr. Nicolae Dunãre,

10
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

Mãrturii preistorice de artã rupestrã ºi


semanticã arhetipalã în þinuturile Gorjului
Zoia Elena Deju, Târgu-Jiu

Eseul insistã asupra mesajelor, formelor strãine rombul, unghiul, liniile paralele… comunicativã, poate ºi culticã - remarcãm
ºi semnelor ancestrale, transmise din preistoria Ar fi fost interesant de observat cã prezenþa omului, a animalelor, a „bradului”
civilizaþiei carpato-danubiene pânã azi, pe baza simbolurile unghiulare de pe statueta de la ºi a „scheletului de peºte”, întâlnite ºi pe
unor lucrãri de specialitate. Hotãrani (cultura Vãdastra, 5.250 î.Ch.) sunt Tãbliþele de la Tãrtãria, ca ºi geometria liniarã
Segmentul de dreaptã, triunghiul, spirala, aproape asemãnãtoare cu inscripþiile de pe ºi solarã de pe tãbliþele de la Turdaº. Aceste
cercul, curba, moriºca, zig-zag-ul, palmeta, strachina de la Gradeºniþa (Bulgaria) sau cu coduri-mesaje imagistice ºi paleosimboluri,
ca ºi atâtea imagini antropomorfe, zoomorfe, cele de pe fusaiola de la Kosovsko Mitroviþa, între care trebuie amintite ºi rãboajele
dendromorfe, prezente cu rezonanþa lor an- Iugoslavia (reproduse de I.C. Drãgan, Istoria dimierilor de pe Valea Jaleºului, vorbesc de la
cestral-simbolicã ºi în ornamentica etnograficã, Românilor, Ed. „Europa Nova”, Buc., 1994). sine despre începuturile preistorice ale scrierii
în elemente de arhitecturã ºi artefacte casnice Având în vedere toate aceste considerente în acest spaþiu carpato-danubian în care ,,s-a
– toate acestea au constituit primele semne- privind semnele, imaginile ºi paleosimbolurile format ºi închegat centrul cel mare ºi puternic
mesaje ivite în nevoia de comunicare a preistorice, studiul de faþã se opreºte la unele al populaþiei neolitice din Europa” (N.
hominidului încã din cele mai vechi timpuri mãrturii descoperite de-a lungul timpului pe Densuºianu, 1913), adic㠓Vatra Vechii Eu-
pânã azi. teritoriul judeþului Gorj, fie în peºterile ºi rope” (Marija Gimbutas, 1989, 1997),
Limbajul acestor semne ºi mito-ideograme avenele din Cheile Olteþului ºi Sohodolului, fie concluzie la care a ajuns ºi cercetarea istoricã
vine dintr-o mentalitate tribalã vânãtoreascã, în cele de la Broºteni (Peºtera Cioarei) sau contemporanã.
pastoralã ºi agricolã, fiind la origine Baia de Fier (Peºtera Muierii). •
paleosimboluri indo-europene („arhetipuri Fiind pânã la descoperirea lor, în 1928, de
semantice” – arh. Silvia Pãun). cãtre C.S. Nicolãescu-Plopºor, „singurele
Surprinzãtoarele analogii ce se pot stabili cunoscute în România”, aceste manifestãri de
între desenele rupestre antropomorfe ºi artã paleoliticã stau în strânsã legãturã cu cele
zoomorfe sau semne incizate, pe arii vaste de pe versantul nordic al Carpaþilor, unde existã
euro-asiatice, constituie încã o dovadã cã nevoia un puternic centru musterian, dar mai ales
de comunicare a omului preistoric era aceeaºi, aurignacian, prin ale cãrei iradieri s-ar explica
fie cã el trãia în peºterile Alpilor, ale Carpaþilor, ºi aºezãrile paleolitice din Oltenia (Dumitru
ale Uralo-Altailor sau ale Tibetului. Iatã, spre Berciu, „Arheologia preistoricã a Olteniei”,
exemplu, pentagrama dacicã, identificatã de în Arhivele Olteniei, XVIII, 1939, p. 7 ºi 101-
cercetãtorul arheolog Vasile Boroneanþ în 103).
Peºtera Chindiei din Mehedinþi, regãsitã, Cercetãri recente interdisciplinare
ulterior, în cultura Greciei antice, în Diagrama efectuate de o echipã româno-francezo-
lui Pitagora, dãinuind în etnografia româneascã belgianã în Peºtera Cioarei de la Boroºteni
pânã azi, ca „un semn de mare meºter”, aºa (lângã Peºtiºani) au relevat „cele mai
cum remarcã arh. Andrei Pãnoiu în interesante mãrturii de artã paleoliticã din þara
„Arhitectura Gorjului” (Buc., 1982, p. 118). noastr㔠cantitãþi însemnate de ocru ºi
Amuletele solare de la Turdaº, Tãbliþele recipiente de preparare, culoare folositã în
de la Tãrtãria, ca ºi cea descoperitã la tatuajul corporal ºi facial), artefacte „perforate
Drãgoeºti-Vâlcea, cu patru fascicole a câte trei ºi gravate cu motive geometrice (…), incizii
raze (cf. pr. cercetãtor Dumitru Bãlaºa, ,,Þara oblice ºi transversale” („LITUA”, VII, Tg.-
Soarelui sau Istoria Dacoromâniei”, Ed. Jiu, 1997, pp. 19-28).
Semne, Buc., ediþia a II-a, 2001), cu incizii Bogate în atestãri paleo- ºi eneolitice,
simple, picturale sau ideografice, sunt, desigur, peºterile din Munþii Gorjului cuprind, de
mãrturii preistorice, însã intenþia expresivã a asemenea, picturi ºi gravuri rupestre în culori
paleosimbolurilor se pierde în negurile neagre, amorfe, reprezentând imagini
preistoriei. antropomorfe ºi zoomorfe, ca ºi diferite desene
E destul sã amintim de amuleta preistoricã geometrice, simboluri solare, incizii simbolice,
de la Mitoc-Botoºani, datatã 26.000 î.Ch., cu precum în peºterile de pe Valea Sohodolului
incizii felurite (linii, unghiuri, spirale, (Peºtera Popii), Baia de Fier (Peºtera Muierii,
reprezentând operaþii de adunare, scãdere, Peºtera pârcãlabului), Boroºteni (Peºtera
înmulþire ºi împãrþire), de pandantivul Cioarei) sau Polovragi (Peºtera lui Zamolxe
geometric de la Brânzeni-Basarabia (cca 34.000 sau a Urºilor).
î.Ch.), de madonele de la Cosãuþi-Basarabia, Toate aceste semne-mesaj, reîntâlnite apoi
perfect fasonate ºi înfãºate cu incizii, datate pe ceramica descoperitã la Vârþ, Bâlta,
cu C 14 din mileniul 16 î.Ch., de madonele de Broºteni, Petreºti-Bãrbãteºti, Topeºti-
la Rast ºi Vinèa, incizate ºi ele cu semne cultico- Tismana, Schela-Gornãcelu, ªiacu-Slivileºti,
ritualice, sau, mai aproape de musterianul Sãuleºti º.a. (provenind din diferite culturi:
gorjean, de falanga de cal (cca 10.650 î.Ch.), Coþofeni, Starcevo-Criº, Vinèa-Turdaº, Sãlcuþa
descoperitã la Cuina Turcului, unde vedem cã I, II º.a.) – constituie forme de scriere primitivã,
hominizilor din paleoliticul superior nu le erau picto-ideograme incizate cu intenþie
11
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Memorialistul ºi geograful Aethicus


Histricus ºi receptarea operei sale în
timp ºi în lume
Prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, Bucureºti
Aethicus Histricus s-a nãscut în Dacia În timpul peregrinãrilor cât ºi la (got de origine, care a trãit între 550-635)
Ponticã la Histria, în a doua jumãtate a întoarcerea sa acasã ºi-a consemnat toate sau de Ieronimus, care trãia într-o mãnãstire
secolului al IV-lea ºi a murit în prima parte experienþele în lucrarea sa, cunoscutã sub benedictinã, în secolul al VIII-lea, acesta
a secolului al V-lea e.n., probabil tot în numele Cosmographia. În unele pasaje dându-i lucrãrii o redactare abreviatã.
Dobrogea. Este o personalitate a culturii autorul a consemnat realitãþi enigmatice, Versiunea prescurtatã a Cosmographiei
noastre ca scriitor ºi geograf. utilizând o combinaþie personalã de semne lui Aethicus Histricus a fost cunoscutã ºi
Ca negustor de aur, argint ºi pietre grafice latine, greceºti ºi ebraice, la care a de alþi învãþaþi ca benedictinul Harabanus
scumpe a cãlãtorit în regiuni îndepãrtate, în adãugat literele unui alfabet local cunoscut Maurus (780-856) care îl citeazã ºi îi
sate ºi cetãþi din Europa, Africa ºi Asia. azi sub numele de alfabetul aethicus. reproduce alfabetul.
Pornind de la Dunãre ºi Marea Neagrã pe Acest alfabet de 22 litere este asociat de Mai târziu, opera sa a fost cunoscutã ºi
Marea Mediteranã, a trecut prin Dalmaþia unii cercetãtori strãini ºi români cu sistemul apreciatã de cãtre mari geografi ºi cartografi
ºi Tracia pânã în Thesalia, apoi a atins semnelor grafice ale geto-dacilor. Acest fapt umaniºti, cum sunt olandezul Gerhardus
coastele Spaniei (unde a stat un an) ºi nu este exclus având în vedere faptul cã regele Mercator (1512-1592) ºi germanul
coastele Peninsulei Scandinave, unde se afla Cotiso I ºi-a redactat poemele sale în limba Sebastian Münster (1488-1552).
,,Marea Îngheþatã”. A stat un an în Arme- geticã pentru care avea nevoie de un alfabet În anii 1853-1854, învãþatul german H.
nia, ulterior deplasându-se în þinuturile capabil sã exprime nuanþe ale fonetismului Wutke a editat Cosmographia lui Aethicus
Mesopotamiei, apoi în Mongolia, India, la specific conaþionalilor sãi. Histricus dupã manuscrisul abreviat de la
Izvoarele Gangelui. Ajungând în Insula Cosmographia lui Aethicus Histricus a Leipzig (secolul al VIII-lea), cel mai vechi
Ceylon s-a întors acasã trecând prin Arabia, fost cunoscutã ºi apreciatã de alþi erudiþi dupã cunoscut pânã astãzi.
Canaan, Egipt ºi Libia. moartea sa, cum ar fi Sfântul Isidor de Sevilla •

Literele latine descoperite în Cultura


Turdaº în mileniul VII î.Chr. atestã cã
latinitatea s-a nãscut în Cetatea Carpatinã
Prof. dr. Augustin Deac
Apreciate de cãtre arheologii români Pe deplin conºtientã cã ,,maica scrierii Scriitorii antici au consemnat în lucrãrile
doar pentru ,,strânsele legãturi cu lumea este limba”, Sofia Turmã îºi întãreºte lor cã ginta pelasgo-geticã (numitã de istorici
Orientului Apropiat” (Istoria Românilor, concluzia vechimii îndepãrtate a limbii ºi de lingiviºti - hiperborei, cimerieni, celþi,
vol. I, p. 139), descoperirile arheologice de strãmoºilor noºtri autohtoni, a geto-dacilor. gali, sciþi, traci, geþi, daci, valahi, sarmaþi,
la Turdaº, epocale, dupã pãrerea noastrã, Litere ºi cifre latine s-au descoperit ºi iazygi, alani etc.), pe lângã o limbã vorbitã,
realizate de cercetãtoarea arheolog Sofia pe Tãbliþele de lut ars de la Tãrtãraia, unele ºtia sã ºi scrie într-un alfabet propriu.
Turmã, încã în a doua jumãtate a secolului al cu sens de cuvinte. Aristophan (450-385 î. Chr.), spre exemplu,
XIX-lea, au fost cu totul neglijate ºi date Este astfel de conceput cã semnele menþioneazã cã ,,tracii (adicã geto-dacii -
uitãrii, cu toate cã ele atestau, cu peste 1500 grafice, incluzând ºi literele ºi cifrele, parte n.n.) cunoºteau scrisul”. Cato cel Batrân
de ani înaintea semnelor pictografice de pe a unui alfabet propriu în formare, în esenþa (234-149 î. Chr.), în lucrarea sa Originile
Tãbliþele de lut ars de la Tãrtãria (5.500 î. lor, indicau o limbã vorbitã, care, în mod Romei aprecia, nu fãrã importanþã, cã ,,Geþii,
Chr.), semne ideografice devenite litere ºi necesar, se ºi pronunþa. Pentru a ajunge la cu mult înainte de întemeierea Romei, au
cifre, cu caracter latin, ºi nu doar una sau acest stadiu de manifestãri, dupã aprecierea proslãvit în Ode scrise faptele de vitejie ale
douã litere, ci 14 ºi anume: C mare, D mare specialiºtilor, era necesar un progres notabil eroilor lor, acompaniaþi de flaut, ceea ce la
si d mic. I, L, O, S, T, U, V, X, precum ºi al culturii ºi civilizaþiei autohtonilor, strãmoºi romani, acest lucru a avut loc mult mai
cifrele III, V, VI, ºi X. Tot pe aceste cioburi ai geto-dacilor. Se confirmã astfel cã spaþiul târziu”. Istoricul antic Berosus (nãscut
ceramice de la Turdaº s-au mai descoperit nostru strãmoºesc s-a evidenþiat ca fiind înainte de anul 284 î. Chr.) a lãsat scris cã el
ºi semnul crucii +, precum ºi cel al zvasticii, ,,VATRA” culturii materiale ºi spirituale, însuºi a adunat date istorice în vederea
semnificând sãnãtatea, bogãþia, progresul, inclusiv a limbii ºi a scrierii europene ºi elaborãrii lucrãrii sale Istorii ,,din cãrþile
suveranitatea, puterea. mondiale, în acea epocã istoricã. caldeenilor ºi ale sciþilor”, ultimii fiind

12
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
confundaþi de istorici ºi de arheologi cu traco- (Galii) au rãmas mai mult laolaltã, vorbind cu cea pe care indigenii din Gallia, din Alpi
geto-dacii. încã o limbã comun㔠– dupã cum se ex- ori din Carpaþi o posedau de câteva secole,
De menþionat cã asemenea litere ,,latine” prima Cammille Julien, marele istoric al încât romanitatea va fi mai mult o adaptare
de la Turdaº, ca ºi altele aparþinând galilor. Iar N. Marinescu, doctor în litere, în de nuanþe, decât o transformare din temelii”.
alfabetului geto-dacic, s-au descoperit apoi lucrarea sa intitulatã Fonetica istoricã a (adicã de formare a unui nou popor, cel
pe altãraºele de cult din perioada neoliticului limbii latine, prisce, relevã ºi el cã ,,limba român, chipurile - A.D.)
timpuriu ºi pânã la sfârºitul eneoliticului, ca italicã apare strâns înruditã cu limba Ca un arheolog versat ºi adânc
ºi în epocile bronzului ºi ale fierului. Astfel, celþilor” întrucât ,,înainte de unitatea italicei cunoscãtor al descoperirilor arheologice,
pe o monedã de argint emisã în anul 500 î. comune a fost o perioadã de unitate italo- Vasile Pârvan conchidea: ,,Credem adicã
Chr. de cetatea Ayai (Edessa) din celticã”. Analizând propriile descoperiri posibilã o descoperire ºi selecþionare a unor
Macedonia, apare prezentatã o ,,caprã arheologice, în principal ceramica din elemente de persistenþã celto-dacice din La
îngenunchiat㔠ºi scris cu litere latine: DE. staþiunile geto-dace de la Piscu Crãsani ºi Tene (adicã din perioada de maximã înflorire
În citirea inversã, de la dreapta spre stânga, Zimnicea, Cezar Bolliac considera cã este a culturii materiale si spirituale a regatului
dupã obiceiul traco-geto-dacilor, rezultã: ED vorba de o ,,caracteristicã celtic㔠ºi de ,,stilul Daciei de pânã la Decebal - n.n.) încã chiar
(adica Ied), denumire pe care românii de daco-celtic” care, dupã cum vom dovedi în în ceramica evului mediu daco-român” ºi
pretutindeni o folosesc pânã în zilele comunicare, este cel daco-românesc, cãci nu romane, ceea ce s-a ºi adeverit.
noastre. La romani, termenul de ,,haedus” celþii din apusul Europei erau cimerienii, Din toate aceste cercetãri se desprinde
apare cu câteva secole mai târziu, fireºte plecaþi din spaþiul carpatin ºi care vorbeau o cu claritate concluzia cã geto-dacii, unul
provenit din traco-geto-dacicul Ied. limbã daco-româneascã, aproape identicã cu dintre cele mai vechi popoare ale Europei,
Pe plãcuþele dacice, din aur, din epoca cea româneascã de astãzi. Pentru ilustrare, reprezentând într-o epocã istoricã
preromanã, descoperite în Munþii Carpaþi reproducem dupã B.P.Haºdeu rugãciunea îndepãrtatã vatra civilizaþiei ºi culturii
ºi Apuseni, sunt incizate temple, altare sa- Tatãl nostru în dialectul celtic din Provincia europene, având o limbã forjatã de milenii,
cre dacice, statuete etc., precum ºi cuvinte, Wales (Vatraca - 17 A) din Anglia, publicatã dupã modelul de gândire ºi acþiune proprie,
pe 16 rânduri, scrise cu alfabet dacic, în care de istoricul englez Chamberlayn la 1715: limba de neam latin, precum ºi un alfabet
se gãsesc ºi numeroase litere latine - A, B, «Poerinthele nostru cela ce esti en cheri / propriu, cuprinzând încã de la primele
O, V, T, Z. (Comunicarea cuprinde ºi alte Svintzasca-se numele Teu / Vie emperetzia descoperiri litere latine, ceea ce ne permite
numeroase exemple) Ta / Facoesa voe Ta en tzer asasi pre poement sã apreciem cã leagãnul latinitãþii a fost în
Autorii acestor scrieri erau autohtoni, / Poene noastre datorii le noastre cum si noi Spaþiul carpatin, de unde au roit apoi
dupã cum s-a argumentat de cãtre specialiºtii se loesoem datornicilor nostri. / Si nu dutze neamuri, mlãdiþe ale marii ginþi getice în toate
în materie. Dupã Dionysos din Halicarnas, pre noi la ispitire / Tze ne mentuieste pre direcþiile punctelor cardinale, inclusiv în
Latinus, regele eponim al latinilor, a fost un noi de vileanii. Amin» Peninsula Apeninã, devenitã Italicã, unde
fiu al lui Hercule ºi al unei fecioare De menþionat cã istoricul ungur Samuil romanii ca o nouã etnie ce apar dupa
hiperboreene, care în alte scrieri este numitã Kölescri, la finele secolului al XIX-lea, citind aprecierea lui Th. Momsen, începând abia
pelasga, cu numele Latena, mama lui Apollo, lucrarea istoricului englez, gãseºte aceste cu secolul al IV-lea î.Chr., de când au început
zeul soarelui. Pompeius, care a trãit în sec. ,,miraculoase” asemãnãri ale rugãciunii Tatãl sã-ºi forjeze noua lor limbã romanã sau latina
al II-lea d. Chr. sublinia cã ,,Latinii au fost nostru din limba românã ºi cea celticã, romanã ºi un alfabet din cele existente,
aceia care au existat înainte de întemeierea puternic impresionat, de asemãnarea dintre numite italice, adicã daco-româneºti.
Romei”. Isidor din Sevilla aprecia cã limba cele douã limbi - româna ºi celtica, trimite o
latinã veche era numitã ,,lingua prisca”, adicã epistolã medicului englez Woodward,
,,bãtrân㔠ºi care nu se formase pe teritoriul comunicându-i ,,nu fãrã sfialã”, marea lui
Italiei. Nicolae Densuºianu argumenteazã cã descoperire, cã ,,Românii de la Dunãre ºi
aceastã limbã ,,prisca” se vorbea în marele Celþii din Wales vorbesc una ºi aceeaºi
spaþiu carpato-dunãrean ºi care este totuna limbã”.
cu limba ,,barbar㔠pe care o vorbeau geto- Arheologul ºi istoricul român Vasile
dacii. Numeroase localitaþi din spaþiul Pârvan, necunoscând aceastã legãturã dintre
strãmoºesc purtau, din vechime, numele de cimerieni ºi celþi, aprecia latinitatea celþilor
latini: Latinu - comunã în jud. Braila; Lateni prin prisma influenþelor italicilor din apusul
- în jud. Ialomiþa; Lãtari în jud. Botoºani; Europei. De aceea migrarea celþilor de pe
Liteni în jud. Suceava; Cetatea latinilor în teritoriul Franþei, Angliei ºi Irlandei de astãzi
jud. Mehedinþi. spre Europa centralã ºi de rãsãrit, începând
Numeroase surse de documentare cu secolele V-IV î.Chr., ajunºi ºi în Dacia,
dovedesc cã din spaþiul carpatin s-au considera cã latinizarea geto-dacilor s-a fãcut
îndreptat, înainte de mileniul I î. Chr., spre prin celþi, mai devreme cu douã secole de a fi
Peninsula Apeninã, devenitã Italicã, multe constatat influenþele romanilor în Dacia.
neamuri din ginta geto-dacic㠖 cimerienii, ,,Civilizaþia celticã, sublinia V. Pârvan, aºa
hiperboreii, latinii, umbrii, oscii, ligurii, de înruditã cu cea romanã prin îndoitul ei
etruscii – ducând cu ele pe lângã cultura izvor de inspiraþie, elenic ºi italic (al
materialã ºi spiritualã, limba ºi scrierea. A neamurilor carpatine sosite în Italia - n.n.) e
se vedea Pliniu, Plutarh, Diodor din Sicilia, astfel o introducere la romanism, trãitã de
Jacques de Morgan, P. Lavioza-Zambotti, geþi efectiv, pânã în stratele cele mai adânci
G. Glotz, Edmond Pognou, Phedro, Momm- ale populaþiei, încã cu douã secole înainte
sen, Stesicorus (640-555 î. Chr.), Hecateu, de venirea primilor negustori romani din
Hellanikos, Herodot, Strabon, Cammille þinuturile illyro-thrace ale Dunãrii”. Motiv
Julien, G. G. Mateescu, N. Marinescu, N. pentru care Vasile Pârvan, conchidea
Densuºianu ºi alþii). Toate aceste neamuri semnificativ: ,,Venirea romanilor (cu douã
geto-dacice în migrarea lor vorbeau aceeaºi secole mai târziu decât celþii - n.n.) va aduce
limbã priscã de neam latin. „Italicii ºi celþii astfel o culturã aºa de aproape de înruditã

13
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Scrierea Dunãrii: trei sfidãri pentru prezent


Marco Merlini,
(Director of the Prehistory Knowledge Project and
member of the World Rock Art Academy), Italia

Recunoaºterea cã Europa sud-orientalã - Ea anticipeazã naºterea civilizaþiei de corespunzãtor modelul ecumenic sau Com-
de acum 7.300 de ani a desfãºurat o formã la afirmarea de stat ºi autoritate regalã pentru monwealth.
proprie de scriere (Old European Writing) a o ancora la revoluþia neoliticã. În particu- Old European Writing revoluþioneazã
ºi cã aceasta este cea mai veche cunoscutã lar, considerã scrierea o componentã conceptul de scriere, aºa cum vine înþeles
pânã acum, are importante repercusiuni importantã a revoluþiei mentale, care pe de din punct de vedere tradiþional:
culturale care fac piaþa curatã de multe idei o parte devine contextualã, iar pe de altã - În naºterea ºi în dezvoltarea scrierii,
consolidate în funcþie de: timpurile ºi parte o anticipeazã pe cea agricolã; nu se valorizeazã legãtura cu necesitãþile
parcursurile preistoriei europene; - Ne îndrumã în considerarea posibilitãþii economico-administrativ-comerciale, ci cu
mecanismele istorice de formare a civilizaþiei cã atât europenii, cât ºi mesopotamienii sunt cele religioase. Utilizarea practicã este
ºi a propriei idei de civilizaþie aºa cum am urmaºii unei a treia civilizaþii, mai anticã, secundarã;
înþeles-o pânã acum; concepþia de scriere. care trãia pe malurile actualei Mãri Negre ºi - Verificã cã l’ars scribendi fixeazã în
Privitor la preistoria europeanã, Old care s-a împrãºtiat dupã catastrofa geologicã spaþiu articulaþiile gândirii ºi nu neapãrat
European Writing: a Marelui Potop de acum 8.600 ani; sunetele limbajului. Scrierea nu este numai
- Impune o revizuire cronologicã ºi o - Sugereazã un primat al Europei sud- o tehnicã prin intermediul cãreia se fixeazã
profundã modificare a parcursurilor sale de orientale asupra Orientului Apropiat, în spaþiu sunetele limbajului oral, ci o
desfãºurare: naºterea scrierii vine retrodatatã rãsucind teorema clasicã „Ex Oriente Lux” tehnologie conceptualã construitã pentru
de la regatele ºi oraºele-stat din epoca în „Ex Occidente Lux”; fixarea stabilã a operaþiilor minþii cu ajutorul
bronzului la comunitãþile semi-egalitare de - Tinde cãtre abandonarea viziunii care cheilor de acces (semne într-un sistem) pe
þãrani neolitici, iar centrul de greutate se mutã procedeazã, în mod liniar, în stadii culturale care scriitorul le împãrtãºeºte cu ceilalþi;
din Orientul Apropiat în sud-estul european; în continuã creºtere, în favoarea unui model - Stabileºte derivarea scrierii nu numai
- Contribuie la perceperea corectã a de civilizaþie în care culturile interacþioneazã din desen, ºi anume, figureazã din ce în ce
Europei neolitice ºi calcolitice sud-orientale, într-un caleidoscop; mai mult sinteticul ºi din ce în ce mai puþin
a statutului acestora de mare civilizaþie din - Induce abandonul cercetãrii unui model descrierea unui lucru sau a unei idei, dar ºi
lumea anticã, gãsindu-se la acelaºi nivel cu de desfãºurare universalã a civilizaþiei ºi valid prin semne original-abstracte care serveau
Mesopotamia, Egiptul ºi Valea Indului; în orice latitudine în favoarea mai multor ca simboluri religioase sau ca pe un suport
- Induce o îmbogãþire ºi o lãrgire a modele care explicã diversele areale pentru a le menþine în memoria posteritãþii;
matricei istorice ºi culturale care este geografice; - Verificã faptul cã practica de scriere
fundamentul identitãþii europene. Civilizaþia - Consecutiv cu punctul precedent, moºteneºte o înclinare puternicã spre ab-
de pe malurile Dunãrii fiind deja consideratã considerã modelul ierarhico-birocratico- stract ºi o cunoaºtere geometricã ºi
una dintre „mamele” actualei culturi administrativ al oraºului-stat mesopotamian numerologicã la populaþiile antice de
europene. nu ca fiind cel original, la care toþi ceilalþi s- vânãtori-culegãtori care, refugiindu-se în
Old European Writing pune în crizã ºi au conformat în mod succesiv, ci ca una din timpul ultimei ere glaciale în unele enclave
redefineºte stereotipii dominanþi privitor la multele modalitãþi posibile prin intermediul cu climã temperatã, au inventat forme primi-
primele civilizaþii (privite drept culturã cãreia este perceputã civilizaþia. Dimpotrivã, tive de comunicare scrisã.
înaintatã) ºi a mecanismelor lor de formare: pentru civilizaþia de pe Dunãre se consider㠕

O nouã prezentare graficã a Tãbliþelor de


la Tãrtãria
Cercetãtor dr. Michaela Al. Orescu, Bucureºti

Descoperirea celor trei tãbliþe din lut de În anii 1968-1969, o echipã finlandezã mai complexã º.a. „Tãbliþele de la Tãrtãria”,
la Tãrtãria, pe râul Mureº – Transilvania, condusã de Asko Parpola ºi asistatã de având acelaºi „repertoriu” ºi cuprinzând de
în anul 1961 de cãtre cercetãtorul Nicolae oameni de ºtiinþã indieni, americani, francezi, la scrierea pictograficã, la cea ideograficã ºi
Vlassa, a constituit „împingerea” istoriei cu ruºi ºi italieni, a afectat analiza scrierii trecerea la alfabet. Aceast㠄sintezã”
2000 de ani înapoi, dacã se considerã Indusului cu ajutorul computerelor. Au constituie astfel o „traversare” prin toate
începutul istoriei odatã cu scrisul. Datate constatat cã scrisul codificat mergea stadiile scrierii, de la prima scriere pânã la
cu radiocarbon, „Tãbliþele de la Tãrtãria” s- invariabil de la dreapta la stânga, forma cea alfabeticã.
au dovedit ca datând din mileniul al V-lea suportului textului era pãstratã, Este de subliniat cã reproducerea graficã
î.Hr., deci anterioare cu 2000 de ani tãbliþelor dreptunghiularã, cu sau fãrã perforaþie a celor trei „Tãbliþe de la Tãrtãria” (care a
ºi cilindrilor sumerieni, care erau socotiþi ca pentru agãþat (tip amuletã, talisman), fixat locul Tartarului pelasg) trebuie sã
reprezentând începuturile scrierii. motivul pictografic: pom, animal, om, scenã suporte o corecþie. De la prima lor grafiere

14
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
„simplificat㔠ºi elipticã de unele elemente, sunt, în realitate, departajate douã sectoare din preistorie ºi a traversat toate perioadele
a fost reluatã în mod mecanic de toate mari, iar în registrul inferior sunt circa 5 sub- istorice, valorificatã în tradiþii, credinþe, în
publicaþiile (ºi autorii lor), fãrã sã se analizeze sectoare. În acest registru inferior, în a treia componenþa multor simboluri ancestrale, în
de fiecare datã originalele, cel puþin în sub-diviziune (numãratã începând de la arhitecturã, în decoraþiuni etc.
reproduceri. stânga), se aflã o cruce, deasupra fiecãrui De asemenea, pe Tãbliþele de la Tãrtãria,
Plasate în paginile publicaþiilor în poziþie braþ orizontal apãrând câte douã apar semnele „?”, 7, Ù (omega aparând în
întâmplãtoare, fãrã sã se þinã seama, cel puþin circumvoluþii (suprapuse), iar sub braþele centrul planului oraºului-templu de la
în cazul celor douã tãbliþe perforate, de faptul orizontale ale crucii, câte dou㠄raze”
Shrirangam-India de sud, reprezentând
cã ele se constituiau în amulete agãþate, s-a (traiecte oblice).
sanctuarul lui Brahma ºi devenind peste timp
trecut la tot felul de interpretãri, ca aceea În cea de a treia tãbliþã, de formã
dupã care perforaþia tãbliþiei rotunde ar dreptunghiularã, apar de fapt trei personaje, litera ?, omega în alfabetul grec), ºi în alte
reprezenta „capul unui om”, iar diagonalele unul dintre ele flexionând piciorul ca ºi cum reprezentãri ale Indiei.
care departajeazã cele patru sectoare ar atrage animalul din faþa sa, într-o miºcare Semne ºi litere comune celor din
reprezenta trupul ºi braþele omului! În deosebit de plasticã. Toate aceste noi „Tãbliþele de la Tãrtãria” au apãrut ulterior
sectorul de sus-dreapta al tãbliþei rotunde a semnalãri necesitã studii pe originale ºi în scrierea Literarã A ºi Literarã B cretanã,
fost „vãzut” un copac, când de fapt lipseºte interpretãrile care se impun. în cea sumerianã, în cea egipteanã, în cea a
trunchiul „imaginar” ºi este vorba de un ºir Crucea, simbolul arhaic solar, cu multi- civilizaþiai MU, a civilizaþiei Maya, fenicianã
de semne „Д. ple reprezentãri ºi sensuri printre care ºi ºi în Brazilia.
Pe tãbliþa dreptunghiularã perforatã acelea ale punctelor cardinale, este cunoscut㠕

Ipoteze privitoare la semnele literelor


ºi cifrelor arabe
Prof.dr.ing. Margareta Adela Simionescu, colonel Viorel Ciobanu

Lucrarea  prezintã ipotezele  privitoare importanþa  mare a ei  în viaþa de atunci. romane care alãturã crenguþele ºi nu le
la naºterea semnelor literelor ºi a cifrelor Totuºi, marea bogãþie zootehnicã au intersecteazã cel puþin pentru primele
arabe, fãcîndu-se uz de presupunerea adus-o cirezile ºi, bineînþeles, perechea opt cifre. Oamenii arhaici, descoperitorii
de cãpãtâi din cele douã mari lucrãri ale sfântã vacã-bou sau vacã-taur. alfabetelor ºi numeraþiei, ºi în orice caz
autorilor în curs de publicare, “Timpi ºi Importanþa acestora ºi mai ales a taurului þãranii noºtri ºi ai Africii, au rol
structuri” ºi “Teoria atomilor de cuvânt“, este pãstratã pânã târziu, în hotãrâtor, fundamental în crearea
ºi anume: aceste pãmânturi ale noastre, medievalitatea noastrã: Stema acestor premise, ale civilizaþiei umane
care se întindeau de la Adriatica la Don Moldovei este un bour ºi bourul alb a recente, respectiv ai planetei Gutenberg.
ºi de la Carpaþii Pãdurosi la Insula trãit zice-se, pânã în vremea lui ªtefan
Carpatos (spaþiul denumit de autori cel Mare.
ADCPC), au fost supuse de la 1.800 î.Hr. Dacã ne cufundãm în arhaicitate, putem
unui proces de þãrãnizare. Înþelegem evoca templul de la Parþa (lângã
prin aceasta aplecarea vânãtorului ºi Timiºoara) de acum 3.500 de ani, în care
culegãtorului spre chivernisirea unei s-a descoperit un cap de taur din lut,
gospodãrii, în care la început s-a format apoi celebrul cult al taurului care forma
o microzootehnie ºi o microfitotehnie, miezul unei religii ºi care consta, în
iar ulterior acestea s-au transformat- esenþã, în a spãla cu sânge de taur un
datoritã naturii sensibile a omului la trup de bãrbat (cultul Mitraic).
factorul social- într-o macrozootehnie În lucrare se redã, de asemenea, 
ºi macrofitotehnie. simbolistica pentru trei alfabete
Tentaþia arhaicã a fost mare, în aºa fel europene - cel pelasg, cel slav ºi cel latin
încât pe toate râurile noastre mari se - ºi se trage concluzia cã þãranul nostru
constatã cultivãri de vegetale în terase, din Spaþiul ADCPC este creatorul
un proces în continuã creºtere cam de acestor alfabete.
12.000 de ani  încoace. Printre primele În partea a doua a lucrãrii se
vieþuitoare domesticite se remarcã menþioneazã felul în care este conceputã
porcul mistreþ, urmat de caprine, ovine cifra arabã. În principiu, se
ºi de bovine. consemneazã semnul prin unghiul care
Ca dovadã se aminteºte faptul cã, pe se formeazã din douã crenguþe, din  trei
tãbliþele de la Tãrtãria, se distinge un crenguþe, din patru crenguþe ºi aºa mai
cap de caprinã, evidenþiindu-se  departe. Se adaugã acestora cifrele

15
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Creºterea animalelor domestice în lumea


geto-dacicã
Prof.univ.dr. Sergiu Haimovici
O serie de date de ordin istoric (prin mult medie, cu coarne relativ gracile ºi mici. înalþi (de elitã), de peste 1,40 m, buni de
documente) sau arheologic (prin Între adulþi ºi maturi erau cu totul cãlãrie, întrebuinþaþi probabil doar de cãtre
descoperirea unor obiecte ºi unelte legate de preponderente femelele, castraþii fiind astfel aristocraþie. Calul era totodatã un animal pe
aceastã ocupaþie), dar mai cu seamã prin în numãr relativ redus. Trebuie menþionat cã care geto-dacii îl foloseau în scopuri cultice,
materialul arheozoologic rezultat ºi el - fie la dacii din Moldova se gãseau ºi vite acornute, gãsindu-se uneori cai îngropaþi întregi, sau
în urma sãpãturilor în siturile geto-dacice, ce reprezentau un grup cu totul inedit. doar o parte din trupul lor (cap ºi
datoritã cãruia se pot detalia date complexe O frecvenþã mult mai micã o aveau extremitãþile membrelor), uneori însoþind
ºi exacte cu referire la frecvenþa unor specii, ovicaprinele, dar existau ºi rare excepþii când decedatul în mormânt.
caracteristici tipologice ale acestora, aceste cornute mici întreceau doar ca numãr, Geto-dacii nu creºteau asinul, acesta fiind
folosirea lor în diverse scopuri de ordin eco- dar nu ca pondere, taurinele. Ovinele se de aceea foarte rar printre resturile
nomic, dar ºi cultic -, cât ºi prin date corelate gãseau în cantitate mai mare decât caprinele animaliere; era adus în zonã probabil de grecii
cu informaþiile ce rezultã prin reprezentarea ºi ele erau de talie relativ micã, cele mai multe din cetãþile de pe þãrmul Pontului Euxin.
acestora pe diverse lucrãri în piatrã cât ºi încã cornute, capra apãrând însã mai masivã. Ca specii fãrã importanþã economicã
teoreticã, vin sã ne arate destul de bine rolul Cornutele mici erau ºi ele polivalente, dând menþionãm câinele ºi pisica. Primul era bine
jucat de animalele domestice în viaþa de zi lapte, iar oaia ºi lânã. S-ar putea ca ºi la reprezentat, existând câini de la foarte mici
cu zi a comunitãþilor umane geto-dacice. ovine sã se fi practicat castrarea masculilor. ca talie (ziºi câini “de salon”) pânã la foarte
Se poate constata cã specia cea mai Prin sacrificare, ovicaprinele dãdeau o cotã mari, aproape ca niºte lupi, folosiþi desigur
frecventã era reprezentatã prin cornutele de carne cu foarte mult mai micã decât pentru pazã. Se pare cã, în a doua parte a La
mari (taurinele) ce aveau funcþionalitãþi mul- taurinele. Tene-ului, câinele devine ºi un animal de
tiple. Mai întâi prin sacrificare, datoritã ºi Porcinele, uneori întrecând uºor ca importanþã culticã, gãsindu-se exemplare de
taliei lor, acopereau cu mult peste jumãtate frecvenþã cornutele mici, fiind monovalente, diverse mãrimi îngropate întregi în gropi.
din necesarul de proteine animale necesare erau crescute doar pentru producerea de Pisica era încã foarte rarã, fiind prezentã
vieþii omului, dar ºi pe aceea de producere a carne ºi grãsime, furnizând totuºi o cotã nu doar în situri din sudul României.
laptelui (ce dãdea prin preparare ºi o serie prea mare de carne. Porcul crescut de geto- Pe lângã mamiferele citate mai sus, geto-
de alte produse alimentare), cât ºi pe cea de daci era de talie mijlocie. dacii aveau de acum ºi pãsãri domestice,
motor animal indispensabil pentru o serie Calul apare de douã tipuri, aºa cum am gãina, gãsitã în cantitate foarte micã, dar ºi
de activitãþi de acum bine diversificate. Ele arãtat de mai multe ori, existând cai obiºnuiþi gâsca, însã foarte rarã.
erau reprezentate printr-un tip de talie cel (ordinari), de talie micã ºi medie, cât ºi cai •

Proiectul „Parcul Arheologic Cucuteni”


Asist.univ.drd. Vasile Cotiugã, Iaºi
În anul 2001, Complexul Muzeal Naþional malul lacului Konstanz, unde au fost 2002 a fost cea de reconstituire a topoarelor ºi
“Moldova” Iaºi, în colaborare cu Facultatea reconstituite douã sate preistorice lacustre, teslelor de piatrã. Pentru realizarea acestora
de Istorie a Universitãþii “Al.I. Cuza” din Iaºi unul din epoca neoliticã ºi unul din epoca am utilizat marna brunã bituminoasã, frecvent
ºi Primãria comunei Cucuteni (jud. Iaºi), a bronzului, la Százhalombatta (Ungaria), unde folositã de comunitãþile cucuteniene. Cioplirea
iniþiat un proiect de realizare, la Cucuteni (jud. a fost reconstituit un sat din epoca bronzului, ºi ºlefuirea uneltelor s-a realizat, în medie, în
Iaºi), a unui parc arheologic, care sã punã în la Lejre (Danemarca), unde a fost reconstituit trei ore ºi jumãtate de muncã efectivã, timp
valoare douã dintre descoperirile remarcabile un sat din epoca fierului, la Ribe ºi Fyrkat depãºit cu mult în epoca neoliticã.
cu privire la istoria veche a spaþiului românesc: (Danemarca), unde a fost reconstituit un sat Dupã realizarea uneltelor, prima fazã în
cultura Cucuteni ºi mormântul princiar geto- viking din secolul al VIII-lea, ºi exemplele ar reconstituirea locuinþei cucuteniene a fost
dacic de la Cucuteni-Bãiceni. putea continua. pregãtirea lemnelor în vederea realizãrii
Proiectul cuprinde douã obiective: În vara anului 2002, cu sprijinul financiar structurii lemnoase, folosind doar speciile
reorganizarea muzeului actual, care protejeazã oferit de douã cunoscute personalitãþi ale identificate în sãpãturile arheologice prin
amprentele de frunze pãstrate: stejarul, teiul
mormântul geto-dacic, ºi reconstituirea unui diasporei româneºti din Statele Unite, dr. Na-
ºi alunul. Pentru doborârea copacilor am utilizat
sat neolitic de tip Cucuteni. Astfel, poleon Sãvescu, preºedintele Fundaþiei Dacia
toporul de piatrã; modul de folosire al acestuia
muzeografia româneascã s-ar alãtura Revival International, ºi prof.dr. Claudiu este diferit de cel al toporului de fier, în sensul
conceptelor moderne de prezentare a lumii Matasã, ºi cu participarea voluntarã a 25 de cã dacã cu toporul de fier se poate tãia per-
preistorice, prin realizarea unor reconstituiri studenþi, a demarat prima fazã de realizare a pendicular pe fibra lemnoasã, prin lovituri
de habitaturi preistorice, aºa cum întâlnim la Parcului Arheologic Cucuteni, prin puternice, tãierea cu toporul de piatrã este
Ramioul ºi Aubechies (Belgia), unde au fost reconstituirea unei locuinþe de tip Cucuteni, mai mult o aºchiere, de sus în jos, pe o lungime
reconstituite case din diferite epoci istorice, reconstituirea uneltelor de piatrã ºlefuitã, de pânã la 0,50 m, pe întreaga circumferinþã.
pe malurile lacurilor Chalain ºi Clairvaux reconstituirea tehnicilor de realizare ºi ardere a Timpul de doborâre a variat în funcþie de specia
(Franþa), unde arheologii francezi au ceramicii, reconstituirea unor tehnici alimentare, doborâtã, fiind cuprins între opt minute
reconstituit câteva case palafitte din epoca precum ºi curãþarea mormântului tumular. (pentru un tei) ºi douã ore ºi 11 minute (pentru
neoliticã, la Unteruhldingen (Germania), pe Prima etapã în realizare a programului din un stejar).
16
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
Dupã curãþarea ºi secþionarea copacilor, cucuteniene a constat în baterea lutului, folosind locuinþei, ºi un cuptor de copt pâine
operaþii care s-au realizat, de asemenea, cu peste 15.000 kg de lut ºi 3.080 l de apã. Dupã asemãnãtor celor cucuteniene, care a
unelte de piatrã, s-a trecut la reconstituirea uscarea lutului, în anul 2003 urmeazã finisarea funcþionat, cu succes, în toatã perioada
locuinþei. Prima etapã a constat din realizarea pereþilor ºi realizarea podelei, construirea vetrei desfãºurãrii proiectului.
structurii de lemn a pereþilor, prin montarea ºi a laviþei, precum ºi realizarea inventarului Paralel cu reconstituirile neolitice, în cadrul
furcilor ºi montanþilor ºi realizarea împletiturii specific unei locuinþe neolitice. programului din 2002 am desfãºurat o amplã
activitate în curãþarea ºi protejarea
de nuiele de-a lungul pereþilor, pentru care au Concomitent cu reconstituirea locuinþei
monumentului funerar geto-dacic.
fost necesari doi stejari ºi 33 de tei, însumând cucuteniene, am reconstituit mai multe vase Proiectul va continua în lunile august ºi
peste 1 mc de lemn. Apoi s-a realizat acoperiºul, de tip Cucuteni, care au fost ridicate prin septembrie ale anului 2003, cu reconstituirea
mai întâi structura de lemn ºi apoi învelitoarea tehnica colacilor de lut ºi decorate prin incizie; a douã locuinþe ºi reamenajarea muzeului ac-
de stuf, pentru care am folosit 279 de snopi. arderea s-a fãcut în groapã deschisã. De tual.
Ultima operaþie în reconstituirea locuinþei asemenea, am reconstituit, în apropierea •

Spirala, posibil semn al rangului sacer-


dotal la vechii carpato-dunãreni
Prof.dr. Nicolae Þicleanu
Dintre toate semnele ºi simbolurile o continuitate a semnelor ºi simbolurilor ºi ne sociale bine ierarhizate pe arii întinse. Astfel
utilizate de locuitorii spaþiului carpato- face sã presupunem cã motivul cu haºuri avea încât regatul lui Burebista ºi Deceneu a fost
dunãrean încã din timpuri strãvechi, cel al semnificaþii sacre. precedat de cel puþin 3000 de ani de organizare
spiralei ghem sau al vârtejului spiralic a fost Deºi în timpul culturii Coþofeni ( 3450 – religioasã ºi socialã în unitãþi cu ranguri distincte.
folosit fãrã întrerupere, dupã opinia noastrã, 3200 î.Hr.) s-a înregistrat un recul semnificativ Prezenþa motivelor spiralice în toate
ca simbol sacru de peste 9000 –10.000 de ani, al motivului spiralic, acesta revine în forþã în culturile începând Schela Cladovei- Lepenskii
începând din epipaleolitic ºi pânã astãzi, când toate culturile din epoca bronzului, dar mai Vir (8500 – 5800 î.Hr.) ºi continuând pânã în
se mai pãstreazã în lumânarea înrulatã plan – ales în cultura Sighiºoara – Witenberg, care zilele noastre, în lumânarea mortului ºi alte
spiral ºi pusã pe pieptul celor decedaþi din prezintã numeroase motive similare celor din motive ornamentale pe ceramicã ºi þesãturi,
unele zone ale þãrii, dar ºi pe ceramicã cu cultura Cucuteni, inclusiv motivul vârtejului demonstreazã continuitatea multimilenarã a
“spirala vieþii”. spiralic cu patru braþe. carpato-dunãrenilor indiferent ce nume au
Sacralitatea motivului spiralei rezultã din Dupã Vladimir Dumitrescu “topoarele purtat aceºtia în timp: pelasgi, daco-geþi, valahi
prezenþa lui în diferite locuri sau obiecte de decorate cu disc sunt mai degrabã insigne ale ori români.
cult astfel: în sanctuarele culturii Schela puterii, decât arme propriu zise”. Întradevãr, Credinþa daco-geþilor într-un singur zeu
Cladovei - Lepenski Vir ( 8500 – 5500 î.Hr.); prezenþa simbolului spiralic atât pe discurile suprem, al cãrui atribut principal îl constituia
pe statuetele reprezentând zeitãþi din culturile unor topoare, cât ºi în partea opusã discului regenerarea vieþii ºi era simbolizat în mod
Vincea ( 5400 – 4700 î.Hr.) ºi Starcevo-Criº sau incizate în pãrþile laterale ale lor, constituie preferenþial prin spiralã, a fãcut posibilã o
(5800 – 5250 î.Hr.), prima dintre culturile un semn al puterii, dar datoritã caracterului rapidã adoptare a religiei creºtine, astfel cã
neoliticului rãspândite în aproape întreaga arie sacru al simbolului spiralic presupunem cã, în daco-geþii sunt printre primii creºtini ai Europei.
carpato-dunãreanã, cu excepþia Dobrogei; pe primul rând, astfel de topoare, sunt semne
medalionul (fig.1) din sanctuarul de la ale puterii sacerdotale ºi apoi ale puterii laice,
Cãscioarele (4700 î.Hr.); pe vasele de cult ºi aºa cum se obiºnuia în trecut ca mari sacerdoþi
figurinile ceramice ale culturii Cucuteni (4600 sã fie ºi regi.
– 3400 î.Hr.) ºi ale culturilor sincrone acestora În acest fel, nu excludem posibilitatea ca
Sãlcuþa ºi Gumelniþa, în aceasta din urmã exitând simbolul spiralei cu care se terminã cârja papalã
ºi ºtampile de lut ars cu spirale aplicabile pe sã îºi aibã originile aici, tot aºa cum motivele
pâinea sacrã; pe podoabe, brãþãri ºi falere de spiralo-meandrice de pe veºmintele sacerdotale
aur ori bronz din epocile bronzului ºi fierului ale grecilor ºi romanilor, dupã opinia noastrã,
ºi pe sanctuarul dacic de la Ariuºd. Foarte provin din spaþiul carpato-dunãrean. 1
frecvent spirala ghem sau vârtejul era înlocuitã Mai mult, vârtejurile spiralice pot sã aibã
cu spirala cu douã braþe (fig.2), semn având, între 3 ºi 7 braþe, cele mai frecvente fiind cele
probabil, aceeaºi semnificaþie simbolicã, adicã cu patru (tetraskelion). De asemenea, se cunosc
aceea a regenerãrii ciclice a vieþii ºi binelui, dar numeroase fibule spiralate cu câte una pânã la
ºi a morþii ºi rãului. Asupra simbolisticii duale patru spirale fãcute din bronz, precum ºi discuri
a spiralei ºi a originii ei ne-am referit pe larg cu falere din aur, cum sunt cele de la Ostrovu
ocazia celui de al III-lea Congres Internaþional Mare, cu 6–8 spirale ºi brãþãri de aur cu douã
de Dacologie. sau patru spirale, frecvente la carpato-
Interesant cã în cultura Cucuteni, alãturi dunãrenii epocii bronzului ºi la continuatorii
2
de motivul vrejului spiralic cu patru braþe lor direcþi daco-geþii .
(tetraskelion) (fig.3) se cunosc strãchini pe În acest context, considerãm posibil ca
fundul cãrora apare un cerc împãrþit în patru numãrul variabil de braþe ale vârtejurilor
sectoare, douã câte douã opuse ºi haºurate spiralice, precum ºi de spirale de pe fibule,
paralel cu diametrul, astfel cã haºurile unui falere ºi brãþãri sã reprezinte un semn în ierarhia
sector sunt perpendiculare pe cel alãturat. Un sacerdotalã pentru purtãtorul acestora. De
motiv identic gãsim pe discul unui topor din asemenea, o astfel de ierarhie presupune
epoca bronzului de la Drajna de Jos, al cãrui schiþarea încã din epoca bronzului, poate chiar
vârf este înrulat în spiralã, fapt ce demonstreazã din timpul culturii Cucuteni, a unei organizãri 3

17
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Statuetele antropomorfe ºi zoomorfe ºi


rolul lor în viaþa spiritualã din mezolitic
pânã la geto-daci pe teritoriul vechii Dacii
Prof. Nicolae Danilov, Giurgiu
Încã de la sfârºitul mezoliticului, în demonstrând importanþa vitalã a apei pentru zoomorfe care redau imagini de animale
Cultura Schela Cladovei, regiunea Porþile de viaþa omului ºi a vegetaþiei. domestice ºi sãlbatice (ultimele în numãr mai
Fier, datatã în perioada 8250-7590 î.e.n., s- În epoca bronzului, figurinele mic) ce pot fi puse în legãturã cu ritualurile
a descoperit ºlefuirea unui tors uman pe un antropomorfe sunt modelate fãrã precizarea privind ocrotirea ºi creºterea animalelor care
os de animal, pe care s-au efectuat incizii ce sexului, ele fiind veriga de legãturã dintre se pãstreazã, prin substrat, ºi astãzi, în viaþa
au fost considerate de cercetãtori decoruri, defunct ºi divinitate care primeºte sufletul poporului român, în sãrbãtorile de
iar de alþii cã ar fi avut legãturã cu notarea nemuritor. Aceastã situaþie este subliniatã primãvarã (alaiul lui Dragobete) ºi iarnã dacã
unor date astronomice; în perioada în cultura din epoca mijlocie a bronzului, în ne referim la alaiurile de Crãciun (Capra,
urmãtoare, neoliticã, se remarcã o intensã Cultura Gârla Mare din teritoriile Olteniei Brezaia, Vasâlca).
activitate artisticã pentru modelarea ºi Banatului (studiatã de arheologii Vladimir În epoca geto-dacicã arta animalierã
figurinelor antropomorfe; în neoliticul târziu Dumitrescu ºi Viorica Enãchiuc), de trecerea ajunge la o înaltã valoare artisticã dacã ne
Petreºti – Cucuteni – Tripolie acestea ajung de la ritualul înhumãrii la cel al incinerãrii, referim la rhytoanele în formã de cap de
la o înaltã preþuire în viaþa religioasã dacã care concluzioneazã o evoluþie pe plan spiri- bour sau de corn cu care se fãceau libaþii în
amintim cã la Hãbãºeºti arheologul Vladimir tual. timpul ritualurilor religioase.
Dumitrescu descoperã într-o singurã aºezare Înclinãm sã credem cã, încã de la aceastã În epoca geto-dacicã, începând cu sec.
circa 200 de piese. datã (1560-1150 î.e.n), se poate vorbi de VI-V î.e.n., se întâlnesc reprezentãri
Statuetele redau cu pricepere corpul credinþa filosoficã a lui Zamolxis care ia mare antropomorfe pe statui – menhire
omenesc având pãrþile legate de cultul vieþii amploare la geto-daci ºi care este împãrtãºitã descoperite la Baia de Criº, în Transilvania,
ºi al fertilitãþii modelate exagerat. În mare de goþi în secolul al III-lea e.n. Chiar Herodot, sau la Sibioara, în judeþul Constanþa – sau
parte sunt de sex feminin ºi s-au descoperit dupã ce afirmã cã Zamolxis ar fi fost un pe basoreliefuri, pe obrãzarele coifurilor
în locuinþe sau în gropi rituale. În Muzeul discipol al lui Pitagora dupã cum cred unii, geto-dacice din argint ºi aur sau cnemide.
de la Caracal se aflã pe un vas reprezentarea adaugã cã, dupã pãrerea sa, acesta a trãit cu Elemente ale modelãrii de figurine zoomorfe
naºterii unui copil care este ocrotitã de cãtre mult mai înainte. Acest fapt este atestat ºi se remarcã pe aplice ºi piese de harnaºament
o statuetã antropomorfã realizatã în relief ºi de descifrarea mesajelor imprimate pe corpul modelate anatomic sau schematic.
aºezatã lângã viitoarea mamã. Aceste statuetelor (de cãtre cercetãtoarea Viorica Meºteºugurile artistice la care ne-am
statuete au ºoldurile foarte dezvoltate ºi Enãchiuc) ºi depuse în urnele de incineraþie referit în prezenta lucrare au evoluat în
corpul acoperit cu incizii spiralice ºi pentru asigurarea vieþii veºnice, adicã a credinþele laice ºi profane ce se gãsesc ºi
circulare care sunt puse de cercetãtori în nemuririi. astãzi în viaþa spiritualã a poporului român
legãturã cu tatuarea corpului. Vasele pentru Din neolitic ºi pânã în epoca geto- transmise prin substratul geto-dac.
apã sunt modelate în formã de corp omenesc dacicã, sec. III e.n., se întâlnesc ºi figurile •

Dacii în partea esticã a României


(Zona Huºilor - vatrã de civilizaþie geto-dacicã)
Prof.drd. Vicu Merlan
Valea Prutului mijlociu din partea de est însã numãrul de locuitori al unei comunitãþi ha) în interiorul cãrora s-au descoperit urme
a României este un perimetru cu o densitate era cu mult mai mic - o aºezare putea avea de civilizaþie (vase, unelte, arme etc.) de
mare de aºezãri preistorice. Micro- între 30 ºi 150 de suflete, iar altele cum ar fi facturã modestã, fapt care demonstreazã
depresiunea Huºilor cu împrejurimile ei a cele de la Buneºti, judeþul Vaslui, ºi Moºna, locuirea acestora de cãtre o populaþie cu
fost locuitã din cele mai vechi timpuri. judeþul Iaºi, poate peste 300 de suflete mijloace de trai medii (comati) (de ex.
Dovezi paleolitice ºi neolitice s-au gãsit în (Bozarciuc 1988). aºezãrile de la Brãdiceºti, Dolheºti, Bozga,
tot acest spaþiu (Chirica, Tãnãsachi 1984, Aºezãrile puteau fi de tip fortificat, cu Huºi - “Centrul Oraºului”, Vãleni, Leoºti,
1985; Lásló 1966,7-22; Merlan 1999; val de apãrare (ex. Buneºti, Moºna, Isaiia, Vineþeºti etc. - Iconomu 2002; Chirica,
Bozarciuc 1981-1982; Ursulescu, Merlan Huºi - “Dealul Mare”, Arsura, Creþeºti etc.), Tãnãsachi 1985).
1997, 32; Coman 1984; Iconomu 2001). dar ºi deschise fãrã nici un sistem de apãrare. Prin poziþia lor geograficã favorabilã
Pentru Epoca Fierului (Hallstatt ºi La De obicei, în jurul cetãþilor fortificate, (malurile abrupte, platourile înalte
Téne) zona Huºilor are o densitate destul amplasate pe locurile dominante ale teraselor calcaroase) se avea sub control întreaga vale
de mare de habitaturi. Aºezãrile erau dispuse superioare ale vãii Prutului sau Bordura a Prutului dintre Cozia ºi Stãnileºti, dar ºi
cam la 3-4 km una de alta. Densitatea Podiºului Central Moldovenesc “roiesc” asupra microdepresiunelor importante
habitatului dacic se apropia de cea de astãzi, numeroase aºezãri întinse (uneori peste 2 (Bohotin, Huºi) cu un potenþial demografic
18
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
mare. Siguranþa Vãii Prutului din acest sec- rect puterii regale de la Sarmizegetusa pentru dreapta râului, sector de importanþã
tor era datã ºi de prezenþa drumului (Bozarciuc 1997). Cetatea de la Buneºti majorã pentru partea de est a Daciei.
comercial continental denumit “Drumul adãpostea ºi un important sanctuar care imita În zona Huºilor s-au descoperit circa
Chihlimbarului”, care venea de la Marea prin formã ºi funcþionalitate pe cele din 30 de aºezãri deschise (nefortificate) ºi un
Balticã ºi se îndrepta spre Marea Neagrã (la Munþii Orãºtiei (informaþie muzeograf Paul numãr de 6 cetãþi cu val de apãrare. Dintre
cetãþile greceºti de la Pontus Euxinus). Salomeea). acestea nici una nu întruneºte condiþiile de a
Identificarea mai multor tezaure de aur În jurul cetãþii de la Buneºti a fost fi citadelã urbanã, toate având un caracter
ºi de argint macedoniene ºi histriene la construit un puternic sistem militar defensiv rural.
Buneºti, Huºi - “Turbata” demonstreazã cã de apãrare. Caracterul modest al acestor aºezãri este
în aceste locuri exista o clasã privilegiatã Aºadar, se poate deduce cã cetatea de la dat în primul rând de desele invazii ale
(tarabostes). Prin descoperirea diademei de Buneºti ºi, eventual, ºi cea de la Moºna populaþiilor nomade rãsãritene (sciþi, bastarni
aur (de circa 800 g greutate) de la Bãneºti, coordonau întreaga activitate politicã ºi º.a.) care jefuiau în dese rânduri teritoriul
de facturã princiarã, s-a dedus cã aceasta ar militarã a regiunii din perimetrul Vãii estic al Daciei.
fi aparþinut unui mare nobil subordonat di- Prutului mijlociu atât pentru stânga, cât ºi •

Litera ºi scrisul la geto-daci


Prof. Virgil Vasilescu

1. Dialogul ºi ideograma practici cultice. Arhetipurile simbolistice au iniþial, dar cu predicat în ajutor.
Ca întreg universul material, tot ceea ce fost create ºi folosite înainte de anii 10.000, 4. Certitudini
este viu ºi neviu este supus unui proces derivatele din acestea - neologismele arhaice, a) Semnele din alfabetul nostru au
veºnic de transformare a materiei. În cadrul între anii 7.000-3.500. În cel de-al VI-lea fost create înainte de anii zece mii. Locuinþele
acestui proces a fiinþat omul, din clipa mileniu s-a descoperit ceramica pentru ritual rupestre pãstreazã multiple dovezi în acest
dezlegãrii sale din regnul celorlalte vieþuitoare. ºi, de atunci, aceasta pãstreazã dovada scrierii sens.
Atunci acesta a intrat într-un proces de ideografice bandate, pãstreazã semnele b) Toate semnele au fost create sub
perfecþionare continuã cu semnele folosite scrierii rupestre, ideogramele dintâi. presiunea impulsurilor cultice, au purtat
în relaþiile zilnice. Evoluþia, ca lege a firii, a 3. Salt încãrcãtura doctrinelor religioase, solare. Din
jucat rol hotãrâtor în articularea sunetelor, Trecerea de la ideogramã la fonogramã acest cumul spiritual a izvorât simbolul,
în consolidarea dialogului, iar dialogul a pare sã fi fost o extravaganþã a unei populaþii ideograma, litera, de aici ºi rezistenþa acestora
strâns relaþiile oamenilor ºi relaþiile acestora foarte avansate cultural. În spaþiul Carpatic, în timp ºi spaþiu.
cu entitatea abstractã, protectoare, proaspãt ideograma a trecut de la simbol la literã, în c) Migraþiile antice ºi cele medievale,
descoperitã atunci. Era prin mileniul ultimele secole ale erei precreºtine. Prin anul toate atât de violente, nu au contribuit la
cincizeci de mii, pe vatra de la Boroºteni - 0, în scriere erau amestecate simboluri cu fondul de valori simbolistice, nu au tulburat
Gorj. valori diferite: ideograme strã-strãvechi ºi ordinea ancestralã ºi puterea acestora.
2. Metoda de exprimare litere proaspete, semne fãrã conþinut. Avem 5. Monografia fiecãrei litere – o
Întâi a fost graiul articulat, apoi cel multe dovezi care atestã existenþa scrierii necesitate
însemnat în piatrã, os, corn, ceramicã, metal, bandate, unde se întâlnesc ideograme Proiecþie: Traiectoria unei litere.
fir de tort, aluaturi rituale, ritmuri adoratorii, complexe cu semne seci, lipsite de conþinutul •

19
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Voievozi iniþiaþi în tainele zalmoxiene


Adrian Bucurescu
Cum multe din viaþa lui Mihai Viteazul Helis (Piscul Crasanilor), DROM-I- GAISTAI “Neamul (Palatul; Casa)
sunt miraculoase, mai aflãm una: relatând CHAITES, includea încã o variantã. Printre Cerbului” (cf. engl. deer “cerb”; caprioara;
dramatice întâmplãri, cronicarul Balthasar alte sensuri ale etnonimului era ºi acela de alb. dre “cerb”; rom. capiºte; gazda; ghizd;
Walter, care a stat în iunie ºi iulie 1597, la “Cerb” (cf. lat. haedus, alb. edh, rom. ied; ghizdav; ghizdei) sau TERGA-ISTAI “Fiii
Târgoviºte ºi a discutat cu “oºteni însemnaþi got. gaits “capra”; rom. “zgatie”). (Luptãtorii) Cerbului” (cf. grec. tragos “tap”;
ºi vrednici de încredere”, aminteºte ºi de Foarte dialectalã, limba tracã oferea ºi rom. oaste).
“...cei doi cerbi domesticiþi, care au fãcut alte forme, printre care nume de regi, cum ar Spre a zãdãrnici strâmbãturile din
câteva drumuri împreunã cu domnul (Mihai) fi Cotys ºi Cotiso. Cu vremea, “Cerb” a nasurile “demitizatorilor”, vine încã o dovadã
ºi dormeau adesea lângã cortul stãpânului fost echivalent cu “Viteaz” (cf. rom. a a simbolurilor pe care le întruchipau cei doi
(lor), luau parte ºi la lupte ºi expediþii, fãrã cuteza), de unde ºi sensurile celebrului cerbi ai lui Mihai: prin etimologie popularã,
teamã, fie mergând înainte, fie alãturi de el; toponim SARMI-ZE-GETUSA. actualul nume al locului sãu natal, Piua Petrii,
nu-i înspãimânta nici vuietul “Legãmântul (Legãtura) Vitejilor” (cf. rom. provine din sintagma geticã BIA PE TRAE
bombardamentelor, nici trãsnetul tunurilor, sarma; rãmãºag) sau SARMIZ-E-GETUSA “Drumul Cerbilor” (cf.lat. via “drum”),
ci ridicându-se în douã picioare, stãteau pe “Voievodul (Vraciul) Cerbilor” (cf.rom. variantã a strãvechiului nume ialomiþean
loc...; au fost martori neclintiþi ºi la ultimã Ceremuº). DROM-I-CHAITES, cu acelaºi sens. Acum
luptã amintitã mai sus, de la Calugãreni... Dacã nu este încã destul de limpede de e limpede cã marele voievod era iniþiat în
Aici, însã, unul dintre ei murind din ce Mihai Viteazul era însoþit de cei doi cerbi tainele zalmoxiene ºi cã aceea “a pohtit”
întâmplare, celãlalt nesuportând durerea, s- în lupte, sã ne amintim ºi de rãzboinicii <<condotierul>> roman numai Dacia lui. Sã
a ascuns în pãdure”. Ce cãutau acei stranii CARPI din Moldova anticã, al cãror nume ne mai amintim ºi cã numele Bãrãganului
cerbi în oastea domnului? etnic se traduce tot prin “Cerbi”. ªi dacã tot unde s-a nãscut divinul Mihai, vine de la
Numele etnic al neamului get, transcris nu e de-ajuns, atunci sã ne amintim ºi de acele BELAGINES, legile sfinte ale geþilor,
de autorii antici, era GAITAI, cu varianta numele getic al Târgoviºtei, capitala Þãrii de care pomeneºte Iordanes.
GAETAE. Chiar numele marelui rege de la Româneºti pe vremea marelui Mihai: Ter- •

Tradiþii, datini, obiceiuri, artã popularã din zona


Lupºanu – judeþul Cãlãraºi. Simbolistica mãºtilor
Alexandra Vidu
Creaþie milenarã, folclorul reprezintã în folclorice ale neamului românesc. În confecþionarea mãºtilor, fiind
arta poporului român un capitol de o mare Jocurile cu mãºti – forme vechi de artã îndrumatã de bunicul meu, am folosit
varietate, bogãþie ºi un înalt rafinament teatralã popularã, rãmãºiþe ale procesiunilor materiale din naturã: tigve, pãr din coamã de
estetic. antice de altã datã, golite însã de sensul lor cal, pãnuºi de porumb, aþã de urzicã, lânã,
Omul regãseºte frumosul folcloric în magic sau cel ritual – sunt prilejuri minunate blanã argãsitã de miel ºi caprã, bureþi, scoici,
aspectele esenþei sale: artã, naturã, societate de declanºare a veseliei. seminþe de dovleac.
ºi simte nevoia acutã de a introduce esteticul În cadrul sãrbãtorilor de iarnã un rol de Preocuparea ºi pasiunea mea pentru
în viaþa sa. seamã îl joacã deghizarea ºi travestirea mãºtile populare a rãspuns menirii mele de
De-a lungul vieþii, în neobosita mea practicate în jocurile cu mãºti. Elementul dascãl. În cadrul opþionalului ,,Folclorul
cãutare de folclor autentic m-au însoþit principal în deghizare ºi travestire îl copiilor” i-am determinat pe elevi sã înþeleagã
cuvintele marelui nostru poet Vasile constituie masca. Aceasta este un element ce reprezintã mãºtile, cum sã le
Alecsandri, care spunea: ,,Creaþiile folclorice folosit din cele mai vechi timpuri cu scopuri confecþioneze ºi sã deosebeascã frumosul
sunt pietre scumpe în sânul poporului ºi, magice, de celebrare a puterii de rodire a de urât.
prin urmare, este o sfântã datorie de a le turmelor ºi a câmpurilor, apoi, de-a lungul O cunoaºtere mai profundã ºi o
cãuta ºi a le feri de noianul timpului ºi timpurilor, de cãtre triburile tracice, receptare mai atentã a folclorului de cãtre
uitãrei”. comunitãþile geto-dacice ºi preluate de ,,micuþii cãutãtori de frumos” vor contribui
Simbol al perpetuãrii vieþii, al renaºterii, civilizaþia greacã, cu ocazia alaiurior þãrãneºti, în mod eficient la educaþia esteticã a acestora,
al recolteor bogate, Anul Nou este momentul a jocurilor comice populare – jocuri care vor asigura legãtura cu pãmântul pe care
când poporul român aduce pe marea scenã a constituie de fapt prima formã de artã teatralã trãiesc, cu tradiþiile locale, cu poporul ºi arta
satului un întreg alai al veseliei. popularã, evoluatã ulterior în teatrul antic. acestuia, ca expresie iniþialã a civilizaþiei
ªezãtorile (claca), mersul la urat, mersul Astãzi, spectacolul popular folosind europene, apãrute în spaþiul carpato-
la colindat, jocurile cu mãºti, mersul cu masca ca recuzitã îi asigurã acesteia danubiano-pontic. Câmpia Soarelui,
steaua, forme ale teatrului popular (,,Capra”, permanenþa (masca de ,,Moº de turc㔠denumire deloc întâmplãtoare, este parte din
,,Jienii”) sunt manifestãri care creeazã folositã în alaiul ,,Plugului” ºi masca de ,, ,,Dacia Zeilor de Început”, care refuzã sã ne
bucurie, veselie ºi contribuie din plin la Brezaie” într-o formã a jocului ,,Caprei” – pãrãseascã încã!
pãstrarea ºi perpetuarea înaltelor valori practicatã în comuna Lupºanu). •

20
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
Din Operele lui Ioan Casian din Dacia Ponticã (360-435), Pãrinte al Bisericii Universale: “Conferinþe spirituale”

Prima Conferinþã a lui abba Moise.


Despre scopul ºi viaþa monahului
Alexandru Stan, Elveþia 
Locul unde Ioan Casian plaseazã aºa cum noi l-am spus, consistã în regatul nouã, fericire încã ascunsã în speranþa
“Conferinþele spirituale” este þinutul Sciti lui Dumnezeu sau în regatul din ceruri, este promisiunii, mãreþiile creaþiei Sale, justiþia
din Egipt, cunoscut sub numele de deºertul adevãrat, dar scopul nostru este puritatea Sa, providenþa pe care El o aratã în fiecare
Sciti, aflat pe malul Nilului, unde trãiau, inimii, fãrã de care este imposibil ca cineva zi guvernelor din toatã lumea etc. Abba
meditau, se rugau cenobiþii creºtini. Perioada sã atingã acest sfârºit.” Moise descrie, de asemenea, cu minuþie, cu
istoricã este cuprinsã între anii aproximativ Abba Moise explicã în detaliu diferenþele luare aminte, erori, exagerãri din viaþa creºtinã
383-391 d.Hr. dintre Marta ºi Maria. Maria, care a ales a altor credincioºi abba, din Egiptul creºtin,
Prima conferinþã a lui abba Moise partea bunã, care nu-i va mai fi luatã, anume din acea perioadã istoricã. Erori, abuzuri care
(Moysi în limba latinã) a fost structuratã de contemplarea divinã a Domnului Iisus pot fi fãcute ºi astãzi ºi care trebuie evitate,
cãtre Casian în XXIII capitole, concepute Hristos; cale care este, într-adevar, simplã spre o viaþã sãnãtoasã în corp ºi în suflet.
sub formã de dialog ºi de descriere. Sfântul ºi unicã. Totul existã în sanctuarul profund Atât getul Germanus, cât ºi getul Casian
abba Germanus (getul creºtin Gherman, din al sufletului nostru, ne reaminteºte abba ar mai fi dorit sã afle încã multe de la abba
Moise, dar noaptea avansase prea mult pe
Dacia Ponticã) în postura de discipol, pune Moise.
malul Nilului ºi bunul, învãþatul ºi bãtrânul
întrebãri cu dorinþa de a afla multe din Preafericitul Apostol, spune abba
abba Moise a trebuit sã se odihneascã. În
practica vieþii monahale, iar abba Moise le Moise, are dorinþa ca sufletul sau sã se zilele urmãtoare el le-a vorbit lor ”Despre
rãspunde cu fapte ºi cu exemple de învãþãturã despartã de corpul sãu ºi astfel sã se poatã Discreþie”. Dumnezeu, Salvatorul nostru,
profundã din viaþa sa de monah, dãruitã lui uni mai profund cu Dumnezeu. care a zis: “Fericite inimile curate, pentru
Iisus Hristos. Era prezent la dialog ºi Ioan Contemplarea lui Dumnezeu este de mai cã ele vor vedea pe Dumnezeu”.
Casian. Citez: “Sfârºitul profesiunii noastre, multe feluri: admirarea esenþei Sale de înþeles •

Caracterele juridice ale contractelor de


împrumut la geto-daci
Lector univ. Angela Predescu Bucur
Dreptul la geto-daci a avut o evoluþie Obiectul acestui contract îl formeazã banii. Capitalul împrumutat este de 60 denari, iar
similarã cu a societãþii – a evoluat ºi s-a Matris, care trãia în cetatea Callatis, a dobânda tot de 12% pe an.
dezvoltat odatã cu aceasta. Dezvoltarea împrumutat cetãþii Histria 300 stateri de aur. Referitor la conþinutul juridic al acestor
economicã a societãþii geto-dace a determinat Scadenþa iniþialã a fost depãºitã deoarece contracte – unele texte amintesc de reguli de
existenþa unor norme corespunzãtoare ºi în Hephaistion moºteneºte de la pãrintele sãu drept al ginþilor aplicabile în egalã mãsurã
materia obligaþiilor. creanþa împrumutului plus dobânzile întârziate romanilor ºi pelerinilor daci (Gaius, III, 132).
Iniþial, învoielile dintre pãrþi îmbrãcau care erau de 400 stateri. Pentru plata sumei Aceasta înseamnã cã dreptul roman nu se
forma unui jurãmânt însoþit de un anumit cer- datorate prin contract – 300 stateri – aplicã în Dacia asemenea altor provincii, în
emonial. Contractul – ca principal izvor de Hephaistion acordã cetãþii Histria o pãsuire toatã puritatea lui.
obligaþii a apãrut mai târziu. de doi ani. Cu toate schimbãrile juridice care au
Contractul de împrumut era rãspândit mai Incapacitatea histrienilor de a plãti survenit de-a lungul timpului, trebuie subliniat
ales sub forma împrumutului de bani. Apariþia dobânda de 10% în sec. III î.Hr., aratã D.M. cã existã elemente de drept care s-au transmis
monezii a dus ºi la crearea împrumutului cu Pippidi în lucrarea “Contribuþii la istoria veche de la o epocã la alta. Aceste elemente au
dobândã. a României”, era determinatã de sãrãcia determinat identificarea specificã a dreptului
Dintre contractele gãsite pe teritoriul þãrii tezaurului cetãþii, dar nu ºi a locuitorilor. românesc chiar dacã au fost asimilate ºi unele
noastre în urma unor sãpãturi arheologice, o Un alt document important îl constituie norme din creaþia juridicã a altor popoare.
importanþã deosebitã pentru istoria dreptului “tripticele” sau tãbliþele cerate din •
românesc o au: inscripþia histrianã din jurul Transilvania. Din cele 25 de tãbliþe descoperite
anilor 250 î.Hr. ºi tãbliþele cerate din între anii 1786–1855 la Roºia Montanã, au
Transilvania (2 sunt contracte de împrumut fost citite numai 14 – la celelalte 11 textul nu a
din anul 162). fost posibil sã fie utilizat.
Aceste contracte sunt contracte reale, Douã dintre aceste tãbliþe sunt contracte
unilaterale, cu titlu oneros. de împrumut cu dobândã scrise în limba latinã
Inscripþia histrianã reprezintã un docu- cu multe elemente vulgare. Primul poartã data
ment important atât pentru momentul la care de 20 iunie 162. Anduenna al lui Bato
se referã dar ºi pentru conþinutul sãu. Este un împrumutã lui Iulius Alexander 140 denari cu
contract de împrumut cu dobândã, scris în o dobândã de 12% pe an. Al doilea contract
limba greacã, cu caracter public, semnat de este datat 20 octombrie 162. Creditor este Iulius
pãrþi în prezenþa martorilor ºi aprobat de Sfat. Alexander, iar debitor Alexandru al lui Carricus.
21
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Enigmatica limbã a ilirilor ºi câteva


enigme descifrate de ea
Dr. Ardian-Christian Kyçyku
Potrivit datelor lingvistice de care numit astãzi de macedoneni, Scoplie). arvaniþilor (comunitate de arbëri stabiliþi în
dispunem, încã nu s-a gãsit vreo inscripþie Cartea “Etruscii încep sã vorbeascã”, Grecia). Aceste douã graiuri, aproape
completã în aºa numita limba ilirã. Totul editatã de cercetãtorul Zacharia Magnani în gemene, stau precum un pod lingvistic între
este fragmentar ºi învelit într-un strat de 1961, dar ºi studiile doamnei Nermin Vlora- ilirã ºi albanezã. Un eveniment de proporþii
ipotetic. Existã, însã, destul de multe Falaschi - scriitoare ºi cercetãtoare albanezã, îl reprezintã descoperirea în Arhiva Secretã
informaþii privind populaþiile ilire ºi zonele nepoata lui Ismail Qemali, fãuritorul a Vaticanului a unui document scris în limba
locuite de ele. Descoperirile arheologice din independenþei de stat a Albaniei la Vlora, 28 albanezã care dateazã din 1210. Autorul se
Albania, Kosovo ºi ariile locuite de albanezi noiembrie 1912 - întãresc convingerea cã, în numeºte Teodor Shkodrani. Documentul
în actuala Republicã Macedonia aduc dovezi toate zonele locuite de comunitãþi ilire, conþine 208 de pagini ºi este scris în
grãitoare cã populaþiile ilire - triburile indiferent de denumirea neamurilor respec- pergament. Materia este împãrþitã în trei
desareþilor, taulanþilor, dardanilor, tive, s-a vorbit o singurã limbã, ilira. capitole: teologie, filosofie ºi istorie.
piruºtilor, albanilor, ardienilor, enkeleilor Cercetãtorul albanez Ilir Mati a fãcut Pânã în momentul de faþã, lingviºtii ºi
etc. - comunicau printr-o singurã limbã, descoperiri interesante în Grecia, traducând istoricii albanezi, dar ºi cei strãini,
diferitã de latinã ºi de greaca veche. cu ajutorul limbii albaneze mai multe considerau cã primul document al limbii
Primul care a vorbit despre iliri este inscripþii funerare scrise în alfabetul grecesc. albaneze scrise3 este “Formula Botezului”
Herodot. Adunându-ºi impresiile de Lingvistul american Harold Whitehall, (1462) al lui Pal Engjëlli (Pavel Îngerul sau
cãlãtorie, Pãrintele Istoriei pomeneºte de de la Universitatea Indiana din SUA, în latinã: Paulus Angelus, cca. 1417-1470,
“pãmânturile ilire” (IV, 48) din sud-estul considerã cã ilira este cea mai veche limbã a arhiepiscop al oraºului Durrës, prieten
Peninsulei Balcanice, lângã fluviul Angros, trunchiului indo-european. Ea a fost ºi apropiat ºi consilier al lui Skanderbeg).
Morava Sudicã de astãzi. Prezenþa ilirilor singura care nu s-a ramificat mai departe, ci “Formula Botezului” a fost descoperitã la
nu era o noutate geograficã despre vechii a rãmas o limbã primarã. Biblioteca Laurentiana din Florenþa de cãtre
greci care aveau totuºi o imagine destul de Una din cele mai interesante incursiuni Nicolae Iorga ºi publicatã tot de el în anul
neclarã în ceea ce priveºte interiorul ºtiinþifice din secolul trecut - pãstrând totuºi 1915.
peninsulei. Chiar ºi cu un secol dupã cãlãtoria un procent de ezoterism ºi ipotetic - o Ipotetic, se vorbea despre anumite
lui Herodot, ei credeau cã nu departe de reprezintã fãrã îndoialã lucrarea “Thot - Tat documente mai vechi, pe care încã nu le
litoralul ilir se ridica “un munte cu un vârf parlava albanese” a lingvistului italian vãzuse nimeni, dar care, cu siguranþã, “ar
foarte înalt numit Delfion. Când cei care Giuseppe Catapano. Potrivit cercetãrilor lui fi trebuit sã existe”. Cercetãrile n-au încetat,
locuiesc lângã marea Adriaticã se urcã pe Catapano, reiese cã ilira s-a vorbit ºi în deºi rezultatele n-au fost, pânã la sfârºitul
acest munte, pot zãri corãbiile ce trec prin Egiptul antic, având legãturi stranii cu limbile anului 2002, mulþumitoare.
Marea Neagrã” (Aristotel, De Mirab. ausc. hititã, aramaicã ºi arabã veche. Catapano Existenþa limbii albaneze este pomenitã
839b.104). Marea descoperire a lui Herodot oferã o sumedenie de exemple prin care mai pentru prima oarã în anul 1284 într-un docu-
constã în faptul cã, acolo unde ceilalþi multe ieroglife ºi cuvinte egiptene pot fi ment gãsit la Arhiva din Dubrovnik (fosta
contemporani ai sãi nu vedeau decât niºte descifrate ºi chiar traduse prin albaneza de Raguza). Documentul dateazã din 14 iulie
triburi separate, el a vãzut un popor cu astãzi - mai ales prin formele arhaice ale 1284. În el se spune: “Audivi unam vocem
trãsãturi distinse1 . dialectului ghegh - citând ºi lucrãrile ºtiinþifice clamantem in monte in lingua albanesca”
Cele dintâi informaþii ale erei noastre ale arheologilor englezi, americani, germani, (Am auzit o voce care striga înspre munte
despre Iliria, coincid cu rãspândirea turci (cum ar fi: I. E. Gauter, R. Campbell- în limba albanezã).
creºtinismului, pe care, în þinuturile Albaniei Thompson, E. Pitard, Kurt Bittel, Sevket Cea de a doua mãrturie despre limba
de astãzi l-a “înfiinþat” Sf. Apostol Pavel. Aziz Konsu, Kiliç Konten, Enver Bostanci, albanezã o avem de la un autor rãmas
Este deja bine cunoscut pasajul cuprins în Muzafer Shanyurek, Fikret Ozansoy, Halet anonim, ce pare a fi fost un preot al Ordinului
scrisoarea Sf. Apostol Pavel adresata Çambel, John Brandwood ºi alþii). Thot este, dominicanilor, ºcolit în Franþa ºi trimis sã
comunitãtii creþtine de la Roma. Se dupã Catapano, zeul egiptean al învãþãturii, adune date despre Balcani. Cãlãtorind prin
presupune cã scrisoarea a fost scrisã la al înþelepciunii, unul din misionarii aleºi de Balcani, în anul 1308, în cartea intitulatã
Corint, în iernile anilor 57 - 58 d. Hr., dupã Transcendent (Lumina cea Dintâi) ca s㠓Anonymi Descriptio Europae Orientalis”,
ce Pavel fãcuse a doua cãlãtorie ca misionar aducã ºtiinþa pe pãmânt. Thot (a spune - acest anonim descrie, printre altele, Alba-
în Macedonia, þi înainte de a se întoarce la alb.) este ºi întemeietorul unor ºtiinþe oculte nia ºi pe albanezi, scriind: “Habent enim
Ierusalim. La Rom. XV, 19, se spune: “am ºi semi-oculte. Exemplele oferite de Albani prefati linguam distanctam a Latinis,
reuþit sã le duc tuturor vestea cea bunã Catapano sunt extraordinare, îmbogãþind Grecis et Slavis ita quod in nullo se inteligunt
(Noul Testament) despre Hristos din elementele lingvistice care se strãduiesc sã cum aliis nationibus” (Aici, albanezii
Ierusalim þi în jur pânã la Illiricum“. În reconstituie limba ilirã ºi a fondului comun pomeniþi mai sus au o limbã diferitã de cea
momentul respectiv, sub denumirea de iliro-trac. a latinilor, a grecilor ºi a slavilor, ºi nu se
Iliricum2 - denumire fixatã de administraþia Potrivit ipotezelor lansate de majoritatea înþeleg deloc cu celelalte popoare).
romana - erau cuprinse regiunile nordice ilire, lingviºtilor europeni ºi americani, între Cea de a treia mãrturie aparþine celor
inclusiv Dalmaþia care se întindea pâna la limba ilirilor ºi cea a albanezilor de astãzi doi peregrini anglo-irlandezi numiþi Symon
Lezha (Lissos), la vãrsarea fluviului Drina se aflã graiul arbãreºilor din Italia (o Semeonis ºi, respectiv, Hugo Illuminator
(Drilon) þi Dardania care, la sud, se întindea comunitate de arbëri, în jur de 500.000 de care, în drum spre Þara Sfântã, s-au oprit
pânã la cursul superior al râului Vardar suflete, emigraþi în Italia de Sud imediat dupã în Albania ºi au scris - în cartea lor
(Axios) þi avea capitala la Shkup (Scupi, moartea lui Skanderbeg) ºi graiul “Itinerarium Symonis Semeonis ab
22
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
Hybernia et Terram Sanctam” - cã tamen litteram latinam habent in uso et in Nilo Borgia a murit fãrã a izbuti sã gãseascã
“Albanya est provincia inter Sclavoniam et omnibus suis libris” (ªi deºi albanezii au o manuscrisul respectiv. Cercetãrile au fost
Romanyam, per se linguam habens” (Alba- limbã cu totul diferitã de latini, ei folosesc continuate de cãtre un alt om de ºtiinþã
nia este o provincie aflatã între Slavonia ºi literele latine la vorbire ºi la toate cãrþile arbãreº, Zef Skiori, care a insistat sã afirme
Romania / Bizanþ - n. n. / ce-ºi are propria lor). intuiþia lui Borgia, dar “cel norocos” a fost,
limbã). Oamenii de ºtiinþã albanezi vedeau în se pare, cercetãtorul Musa Ahmeti. Textul
Cea de a patra dovadã a existenþei limbii Biblioteca Apostolicã sau în Arhiva Secretã primului document al limbii albaneze scrise
albaneze este adusã de cãtre cãlugãrul a Vaticanului pe douã din locurile cele mai - pânã acum - este scris de mânã pe un
dominican francez Brocard (Frere sigure în care zac documentele, a cãror pergament.
Brochard / Brocardus Monacus), care, în “vârst㔠ar schimba vechimea limbii * Date despre autor: Ardian-Christian
anul 1332, a scris dupã porunca Papei Ioan albaneze scrisã. Kyçyku (n. 1969 la Pogradec, Albania).
XXII, tratatul “Directorium ad passagium Nilo Borgia, cunoscut cercetãtor Scriitor de expresie albanezã ºi românã, doc-
faciendum” (Manual despre trecerea mãrii). arbãreº, autorul unui strãlucit studiu dedicat tor în filologie, membru al Uniunii Scriitorilor
Acest tratat i-a folosit destul de mult regelui “Pericopeii Evangheliei” din secolul al XIV- din România, membru al Uniunii Scriitorilor
de atunci al Franþei, Filip VI Valois. În acest lea, scrisã în cuvinte albaneze ºi grafeme ºi Artiºtilor din Albania. Autor al mai multor
tratat se gãsesc ºi câteva date despre Alba- greceºti, îi spusese etimologului albanez de volume scrise ºi publicate în limbile albanezã
nia ºi albanezi. Aici se gãseºte ºi acea frazã talie mondialã Eqrem Çabej cã era pe cale ºi românã, precum ºi al câtorva lucrãri
care l-a fãcut pe autor cunoscut în de a gãsi un document mai vechi decât “For- ºtiinþifice în domeniul literaturii comparate,
istoriografie: “Licet Albanenses aliam mula Botezului” (1462) ºi decât “Meshari” al lingvisticii, al religiei.
omnino linguam a latina habent et diversam, (din 1555) al lui Gjon Buzuku. Din nefericire, •

Melosul traco-geto-dac
Immanuela Buga, Atena, Grecia

În ultimii ani este sesizabil interesul sinopticã a temei noastre, astfel ca, din orice “Din acele strãfulgerãri de muzicã
istoricilor, arheologilor, filologilor, punct al sãu am privi, sã fie o poartã deschisã tracã, pe care le descoperim pânã în zilele
etnologilor pentru preistoria spaþiului spre întreg: pe principiul cã unele se noastre în conºtiinþa româneascã,
Carpato-Dunãreano-Pontic. Comunicãrile descoperã (ca înþeles) în celelalte (ori se strãbãtând veacuri de transformãri, s-a
lor sunt ca urmare a descoperirilor completeazã). Chiar dacã un detaliu sau altul, fãcut cu vremea sufletul muzical al poporului
arheologice, a documentãrilor istorice - un citat sau altul au migrat în locuri, în care autentic, caracteristic, mãrturie vie ºi
cercetãri ºi studii care aºazã într-o luminã nimeni nu s-ar aºtepta sã le gãseascã (ele se concludentã asupra firii, asupra geniului,
aparte originea civilizaþiei ºi a culturii supun acestui principiu sinoptic). Am reuºit asupra aspiraþiilor noastre” (George
româneºti. Bineînþeles cã istoria muzicii ºi- parþial, extrem de multã informaþie rãmânând Breazul).
a pus la punct sistemele ºi a creat ea însãºi la o parte din “frumuseþea care va salva Cele dintâi practici muzicale (“l’essence
repere importante pentru celelalte discipline. lumea” - ceea ce Dacia a încercat sã spunã sonore de l’homme”), cãrora li s-a atribuit o
Studiul nostru se situeazã între analizã lumii de atunci, prin zalmoxiile sale, punând trãsãturã sincreticã, sunt asociate
ºi sintezã, având pe alocuri intenþii regula nemuririi sufletului, la pragul oricãrei
paleoliticului - epocã în care natura adesea
monografice, încercând sã coborâm în învãþãturi.
potrivnicã era supusã prin muzicã, duºmãnia
“epoca secolelor fãrã voce, de unde suntem În câmp hermeneutic românesc, sunt
dintre om ºi animalele de pradã era
de acord cã nimic nu ne-a parvenit”, dar cu vizibile calitatea ºi fineþea sintezelor realizate
siguranþã trebuie sã ne raportãm la aceste într-o redactare sobrã, cu un desãvârºit “domesticit㔠prin sunetul muzical.
secole “fãrã voce”, ºi chiar dacã nu se va ieºi devotament ºi cu o impresionantã E de presupus cã, în arealul de care ne
complet de sub tirania ipotezelor, se va documentaþie. Ne vom apropia aºadar de ocupãm, muzica s-ar fi iscat în temple, în
clarifica, totuºi, “din ce vatrã iniþialã ipoteticã axa originarã a timpurilor, prin descifrarea zona sanctuarelor, în palate dacã existau, pe
putuse sã se ridice arta noastrã, pentru a anevoiasã a coordonatelor care susþin axial drumuri, deodatã cu riturile de orice fel,
strãluci pentru totdeauna, pânã la o culme cultura (nu numai) muzicalã a deodatã cu ceremoniile festive. Multe
spiritualã a lumii” (C. Brãiloiu). protopãrinþilor noºtri. elemente de viaþã au fost absorbite de forþa
Cu mare dificultate s-a trecut de Nu înainte de a aminti, pentru cã trebuie istoricã a mitului.
aspectele colaterale (intrinseci) ale temei sã intrãm credibil în spaþiul ancestralitãþii Primele reprezentãri ale fenomenului
(arheologie, geografie, istorie, lingvisticã), noastre, precizarea lui George Breazul întru muzical au rãmas în desenele rupestre din
dar, pentru o înþelegere a melos-ului antic, definirea spaþiului melodic în care ne aflãm: adâncul peºterilor, fiind faza de catacombã
am considerat necesarã precizarea spaþiului, “un sistem organic ºi unitar, prepentatonic a preistoriei umane. “... stalactite, stalag-
pe coordonatele temporal-istorice, oferite ºi pentatonic - preponderent anhemitonic - mite ºi ceramicã decorativã cu semiluni,
de cei care au ostenit pe o infinitate de detalii. precum ºi heptatonic, statornicit de-a lungul ºerpi, motive vegetale ºi oviforme... aratã cã
Am constatat cã, în mai toate tratatele de vremii ºi pãstrat pânã astãzi în practica peºtera era un sanctuar dedicat...
istorie a muzicii, aceastã informaþie ocupã o muzicalã a românilor, nu în virtutea regenerãrii”.
mare suprafaþã, astfel ca fenomenul muzical postulatelor teoretice, ci în puterea tradiþiei”. Dar mulþumim celor care ne-au încurajat
sã aibã suportul de explicaþii, în toatã Succesiunile de “salturi” ce marcheazã în acest proces de autocunoaºtere: coborând
amploarea sa, aspectele de morfologie a melodia prepentatonicã, presupunerea în Dacia strãveche - ºi mai încolo - am avut
culturii ºi civilizaþiei traco-geto-dace intervalelor în orice tip de monodie conduc acest sentiment al bucuriei ºi al
intersectând cu interesul ºi pasiunea pentru la ideea cã principiul consonant este ataºat redescoperirii.
sfera muzicalã. Am abordat o realizare intim la procesul de apariþie a melosului. •
23
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Semnele de pe tãbliþele de la Tãrtãria existente


ºi în prezent în arta popularã româneascã
Prof. Ioana Criºan, Reghin-Mureº
Arta popularã este certificatul nostru Marile comori s-au creat în lumea satului semnele de la Tãrtãria mileniului V î.Hr.,
de nobleþe naþionalã. Prin ea putem dovedi de-a lungul veacurilor, aºa cum spunea pãstrate în diferite obiecte de artã: þesute,
cã noi am fost ºi suntem aici dintotdeauna. poetul Lucian Blaga: ,,Eu cred cã veºnicia cusute, croºetate, tricotate, sculptate,
Inteligenþa celor care trãiesc la sat, s-a nãscut la sat.” Cele trei tãbliþe au apãrut pictate sau modelate. Piesele ce conþin aceste
încorporatã în valorile create, este cartea tot într-un sat ardelenesc, Tãrtãria pe Mureº semne sunt înregistrate pe un compact disc
noastrã de viztã ce ne reprezintã ºi ne ajutã sã pãtrundem, cu capul sus, în
ce cuprinde peste 100 de exemplare, care
pretutindeni. trecutul foarte îndepãrtat al istoriei noastre,
Satul are memorie ºi capacitatea de a precum ºi al întregii lumi. fac parte din colecþia personalã.
reda zestrea noastrã naþionalã, prin Tãbliþele de lut, ornate cu semne Dupã 7000 de ani aceste semne se
importanþa acestor semne simbol create cu desenate, pãstrate pânã în zilele noastre, regãsesc ºi azi dovedind existenþa de milenii
mii de ani în urmã, precum ºi prin autohtonia pun în valoare tezaurul scrierii celei mai a românilor, aici, în inima þãrii noastre.
ºi continuitatea sa. vechi civilizaþii. În zona Reghin-Mureº exist㠕

Macedonenii - pelasgii cei mai sudici,


tracii cei mai sudici, dacii cei mai sudici,
romanii cei mai sudici
Ing. Dima Lascu, SUA
PELASGII. Lumea pelasgicã sau civilizaþia locuri. Aici s-a nãscut tracul cu cel mai pur “limbã vlahã”, cântec care este ºi un simbol
pelasgicã începe sã fie acceptatã din ce în ce nume pelasgic Alexandru (Alexandros) care a pentru vorbitorii ei:
mai mult cã a stat la baza civilizaþiei europene realizat cel mai mare imperiu antic. Di sum plocili di murminþi
ºi se întindea, dupã unii cercetãtori, în lumea Aici au venit romanii sã caute aur ºi argint, Strig-a noºtri buni pãriniþi
latinã europeanã de azi: Spania, Franþa, au gãsit, l-au luat ºi cu care au petrecut cea mai Blastem mari s-aibã-n casã
România ºi partea cea mai sudicã a acestei mare sãrbatoare din istorie (123 de zile), Cari limba lui s-alasã.
latinitãþi – Macedonia istoricã. celebrând victoria asupra “barbarilor daci”. Câþi dintre românii aflaþi oriunde în lume
Este ºtiut cã Macedonia a avut capitala la Aici, la Salonicul de azi, Galer cel Bãtrân a nu înteleg acest mesaj, acest îndemn la
Pella, denumirea rãmasã aratând cã aici a fost mutat capitala imperiului roman, pentru scurt pãstrarea limbii strãbune, dar sã ºtiþi cã nici un
un puternic centru pelasg. Aici, la Pella, s-a timp numindu-l imperiul dacic, capitala pe care grec, nici un bulgar, sârb sau albanez nu vor
nãscut ºi format cel mai mare imperiu al Constantin cel Mare (un alt trac nãscut la sud înþelege nimic, deºi macedonenii stau împreunã
antichitãþii început de Filip al II-lea ºi apoi de Dunãre) o va muta la Constantinopol. cu bulgarii de circa un mileniu ºi jumãtate, iar
continuat de fiul sãu Alexandru, Imperiul Aici este Vechea Europã, “Old Europe”, cu grecii de peste trei milenii.
Macedonean ce se întindea pe trei continente. (v. harta nr. 4, întocmitã de cercetãtori strãini De la Carolus Lundius, aflãm cã primele
De asemenea, este cunoscut cã primele cu metode moderne de arheologie molecularã legi scrise din istoria omenirii le datorãm lui
civilizaþii s-au dezvoltat pe vãile marilor fluvii sau analizã cromonozomialã) ºi se vede cã acest Zamolxis; iatã ce ne spune Lundius: ”grecul a
ºi mai ales în zonele de vãrsare; civilizaþia spaþiu este ocupat aproape în întregime de luat de la get, punct cu punct, elementul esenþial
egipteanã pe fluviul Nil, cea mesopotamianã Dacia istoricã ºi Macedonia istoricã. din legislaþia Atenianã din vreme ce cuvintele
pe Tigru ºi Eufrat, indianã pe Gange, chinezã În lucrare, voi prezenta ºi veºmintele ºi totodatã ºi faptele vorbesc despre asta.”
pe fluviul Galben, iar cea europeanã s-a purtate de pelasgii sudici, de fapt macedoneni, O limbã nu dispare pânã nu-i dispar
dezvoltat în lungul Dunãrii ºi mai ales în bazinul când se luptau cu perºii, cu circa 200 de ani
Carpatic, caruia Dunãrea îi culege toate apele. înainte de a fi învinºi, la Pydna, de romani. vorbitorii. Consider cã nu a dispãrut nici o
Aici s-a nãscut latina vulgarã, sau mai corect TRACII. Dupã relatãrile lui Herodot, limbã a traco-dacilor, ea este latina vulgarã sau
latina dunãreanã, latina care s-a dezvoltat în tracii ocupau o importantã zonã a Europei. Ei latina dunãreanã, care a devenit prin sintezã ºi
jurul Dunãrii. purtau multe nume, dupã relief sau zonele în prin evoluþie italiana de azi în peninsula Italicã,
Este greu de stabilit exact, în spaþiu ºi în care locuiau, dar obiceiurile lor erau cam aceleaºi franceza de azi în Galia, spaniola de azi în
timp, pânã unde ºi pânã când s-au numit la toþi. Vorbirea lor se diferenþia prin influenþe peninsula Ibericã ºi, mai ales, limba vorbitã la
pelasgi, apoi traci, daci, geþi, sciþi etc., dar dacã locale, ca la toate marile popoare. nord de Dunãre de români ºi la sud de Dunãre
îi citim cu atenþie pe Homer, Herodot, Joannes Azi, în nordul Greciei existã douã regiuni de timoceni, de istro-români, megleno-români
Magnus, Carolus Lundius ºi, mai recent, Marija bine conturate care poartã numele de Mac- ºi macedo-români, Dunãrea fiind o arterã
Ghimbutas ºi Gordon Childe, precum ºi edonia ºi Trachia, unde existã zone cu principalã a limbii nu un hotar. Iar macedonenii
scrierile mai noi, se poate spune cã: aici venea populaþie dominant de macedo-români, cãrora ramân cei mai sudici vorbitori de latinã
ciudata pasãre Phonix sã-ºi facã cuibul, aici li se spun: “greci vorbitori de vlah㔠(consideraþi dunãreanã sintetizatã ºi evoluatã în aromâna
veneau grecii antici sã caute lâna de aur ºi tot niºte greci mai inferiori). de azi.
aici au cunoscut cultura ºi civilizaþia acestor Dau un exemplu dintr-un cântec în aceast㠕

24
cmyk color
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

Monumentul de la Adamclisi, mãrturie a


civilizaþiei dacilor
Prof. Doina Mureºan, New York
Aceastã prezentare înmãnuncheaz㠓Grãdinã a Edenului” ºi sã se rãspândeascã origine orientalã, cu aspecte de îmbrãcãminte
concluziile unor surse valoroase de cercetare în alte direcþii. Acest leagãn al civilizaþiei a ºi armament persane ºi asiriene antice,
care dezvãluie bogãþia de informaþii istorice jucat un rol deosebit ºi în rãspândirea monumentul cuprinde simboluri reprezentate
despre poporul dac înfãþiºate pe Monumentul cunoºtinþelor de cultivare a pãmântului. Dr. prin semne geometrice ale ºtiinþelor spirituale
de la Adamclisi. Sursele sunt culese din cartea Ryan spune într-una din conferinþele sale: ºi tainelor cerului deþinute de Marele preot
“Noah’s Flood”, scrisã de profesorii Walter “Acest fapt este de-a dreptul uimitor! Istoria Deceneu ºi regele Burebista, precum ºi
C. Pitman ºi William B. F. Ryan de la Colum- civilizaþiilor antice se rescrie din nou”. Se aratã reprezentãri ale unor zeitãþi ºi personaje din
bia University din New York ºi din cercetãrile fãrã nici un dubiu cã Potopul a avut loc la legende antice sumeriene.
oceanografului Rob Ballard. Marea Neagrã ºi cã teritoriile din jurul acestei Acest fapt conduce la concluzia
Pitman ºi Ryan ajung la concluzii evidente mãri au fost locuite de oameni. Exodul trau- cercetãtorilor referitor la o civilizaþie
cã dezastrul potopului a avut loc cu vreo matic care a urmat a fost înregistrat în epopeea antedeluvianã în regiunea Mãrii Negre ºi ca
7.600 de ani în urmã. De asemenea, lui Ghilgameº, precum ºi în relatarea biblicã a urmare a legãturii acesteia cu miturile
oceanograful Rob Ballard, conducând o potopului lui Noe. sumeriene.
expediþie ºtiinþificã la Marea Neagrã, Monumentul de la Adamclisi este un Monumentul de la Adamclisi este o
demonstreazã cã în trecut Marea Neagrã era rãspuns la aceste revelaþii. El nu este mãrturie istoricã de mare însemnãtate a vieþii
un lac de apã dulce ºi cã o civilizaþie “Tropaeum Traiani”, reprezentând luptele poporului dac ºi continuã sã dezvãluie
antedeluvianã trebuie sã-ºi fi lãsat amprenta. romanilor cu dacii în rãzboiul din iarna anului elemente pânã acum necunoscute care încep
Oamenii care populau regiunile 101-102. Pe lângã multele elemente care sã iasã treptat la luminã.
împrejmuitoare au trebuit sã lase aceastã ilustreazã bãtãlii ale dacilor cu o armatã de •

Itinerarul misionar al Sfântului Apostol


Andrei
Drd. Dumitru Manolache, Bucureºti

Propovãduirea Evangheliei de cãtre În a doua cãlãtorie misionarã Apostolul bisericeasc㔠consemneazã urmãtoarele:
Sfântul Andrei în Scythia se bazeazã pe un Andrei a plecat din Bitinia spre Troa iar de ,,Dupã ce Apostolul Andrei a predicat în
text din Istoria bisericeascã a lui Eusebiu acolo a trecut în Macedonia unde s-a pregãtit cetãþile Pontului stâng locuit de greci, români
din Cezareea, ,,Cartea a treia”, I, 1-3: ,,Sfinþii pentru cãlãtoriile sale în Tracia, Moesia ºi ºi geto-daci, trecând prin Tracia, a venit la
Apostoli ai Mântuitorului nostru ºi ucenicii în Scythia Micã (Dobrogea). Bizanþ, iar de aici, coborând prin Macedo-
lor s-au împrãºtiat în toatã lumea, lui Toma, Într-un izvor hagiografic Despre cei nia ºi Tesalia, a ajuns în oraºul Patras din
dupã tradiþie, I-a cãzut la sorþi þara pãrinþilor, doisprezece Apostol redactat de Ipolit Ahaia (Grecia), aproape de golful Sepanto,
lui Andrei, Scythia, lui Ion, Asia, unde ºi-a Romanul (157-235) se aratã cã ,,Andrei a unde avea sã moarã de moarte martiricã
petrecut viaþa pânã ce a murit la Tertulian vestit sciþilor ºi tracilor. El a fost rãstignit la fiind rãstignit pe o cruce în formã de ,,X”,
care a murit dupã anul 240 e.n., enumerã ºi Patras, în Ahaia.” care pânã azi se numeºte Crucea Sfântului
el, printre popoarele antice creºtinate în Istoricul Nichifor Calist în ,,Istoria Andrei.”
primele secole, pe sarmaþi, pe daci, pe
germani ºi pe sciþi.”
Plecând din Ierusalim, Sfântul Andrei a
strãbãtut un vast teritoriu pânã sã ajungã în
Scythia Micã, adicã pe meleagurile Dobrogei
– A ajuns pe uscat, în Siria, iar de aici pânã
în cea mai evanghelizatã regiune a Imperiului,
Asia Micã.
În Synaxarium Ecclesiae
Constantinopolitanae, redactatã în secolul
al X-lea se consemneazã despre o activitate
intensã spre propovãduirea Evangheliei
Apostolului Andrei în Asia Micã ºi în alte
teritorii ca: toatã regiunea Bitiniei ºi Pontului,
provinciile romane Tracia, Scythia ºi
Sevastopolis.
25
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

SFÂNTUL DIONISIE SMERITUL ªI


AREOPAGITUL ÎN CINSTIREA ªI
UNITATEA SPIRITUALÃ A EUROPEI
Pr. prof. univ. dr. Gheorghe I. Drãgulin
Precizãm de la început cã numele Aceste gânduri ºi sentimente le-a înþeles pe VALENCIA, unde se oficiazã o liturghie a
aghiografic din titlu unificã douã personalitãþi deplin dupã zeci de ani de atunci. Aflându-se în Sfântului Dionisie.
creºtine: ieromonahul Dionysius Exiguus din Atena, el a asistat la predica Sfântului Apostol Primul episcop al SEGOVIEI, afirmã de
veacul al VI-lea ºi Dionisie Pseudo- Pavel ,,despre Dumnezeul necunoscut”. Având asemenea sursele istorice apocrife, a fost Ierotei,
Areopagitul, ,,autorul” celor patru tratate ºi o pregãtire filosoficã remarcabilã, membrul dascãlul atenian al Sfântului Dionisie.
medievale de misticã ortodoxã. Areopagului s-a convertit. A fost chiar hirotonit Acesta din urmã a fost ºi în Germania ca sã
de apostol, devenind un episcop filosof în combatã idolatria. Cãlugãrii de la Sfântul
Autorul însuºi al celor patru opere
cetatea filosofilor. Întãrit de teologia învãþatã în Emmeran din RATISBONA au pretins în 1049
pseudoepigrafe s-a dat drept celebrul arhonte
al treilea cer a acestuia, Sfântul Dionisie a scris cã au descoperit moaºtele celebrului convertit
atenian pe care Sfântul Apostol Pavel l-a
apoi cãrþi ale cãror adevãruri, dupã expresia lui paulin din Atena. De atunci s-au evidenþiat
convertit în Atena (Acte 16, 16).
Nichifor Calist (sec. XIV), ,,depãºesc cu mult respectivele ,,tradiþii”, o viaþã ºi chiar o liturghie
Caracterul sacru al unor capitale a cãpãtat
prin excelenþa lor ceea ce geniul uman a produs”. cu numele lui.
în creºtinism adevãrata explicaþie. De data GENEVA însãºi ar fi fost încreºtinatã de
aceasta, el n-a mai fost înþeles ca urmare a cinstirii Fiind ars de viu, s-a învrednicit de titlul de
,,sfânt sfinþit mucenic”. cãtre Sfântul Dionisie cu ucenicul sãu,
zeilor acolo, ci ca realizare a teandriei adevãrate. Paracodus, pe timpul lui Domiþian.
Acþiunea liturgicã ºi sacramentalã care pãtrunde Într-un fel sau altul chiar cetãþi greceºti mai
mici afirmã înrudiri areopagitice: Tesalonic, La conciliul din Constanþa (1414), englezii
în spaþiul cosmic aruncã un fel de teofanie a au invocat cu insistenþã pe Sfânta Maria
binecuvântãrii care ocroteºte ºi îndeamnã la Cipru, Creta, Zachintos, mãnãstirea Olimpului.
În logica întrecerii politico-religioase dintre Magdalena ºi pe Sfântul Iosif din Arimateea
reflecþie ºi pelerinaj. Tradiþia aceasta era întãritã pentru a prevala asupra francezilor, mândri de
ºi prin credinþa popularã a prezenþei moaºtelor Atena ºi ROMA, legenda areopagiticã ajunge la
latini încã din veacul I. Atunci Sfântul Clement tradiþia Areopagitului.
ocrotitoare ale unui sfânt. Georgienii întemeiazã ºi ei gloria naþionalã
Între alte capitale, IERUSALIMUL Romanul ar fi trimis pe convertitul nostru sã
predice ºi în Galia, fiind însoþit de diaconii Rus- pe acest nume binecuvântat.
beneficiazã de revelaþia unicã a iubirii Sfântul Anastasie Sinaitul (sec. VIII) îl
atotcuprinzãtoare ºi jertfelnice a lui Dumnezeu- tic ºi Elefterie. Pânã sã intre în cetatea papilor,
el s-a oprit la Capo delle Colonna, lângã Cotrona, numeºte ,,patriarh al ALEXANDRIEI“.
întrupat. Dupã scrierile apocrife areopagitice, La fel, oraºul PERGAM din Asia Micã crede
pretinsul lor autor a fost contemporan cu unde a lãsat o icoanã a Maicii Domnului. Sfântul
Dionisie s-a dus ºi la Roma ca sã salute pe cã Areopagitul ar fi fost martirizat în acest
Mântuitorul. De aceea îºi permite sã descrie centru.
într-o întreagã Epistolã cele vãzute în ceasurile dascãlul sãu, Apostolul Pavel, martirizat în
curând acolo. Creºtinismul românesc, adus la noi de cãtre
Rãstignirii. Cum consemneazã Sfântul Ioan Sfântul Apostol Andrei, a fost scutit de aceste
Damaschin, Dionisie ar fi vizitat-o pe Maica Cele de mai sus constituie în fapt prima
fazã a areopagitismului din GALIA. Cea de a tradiþii ºi orgolii apocrife ale atâtor capitale ºi
Domnului acolo. Mai târziu, la firescul Ei sfârºit popoare. De aceea teologii români au putut
pãmântesc, acelaºi ierarh atenian ar fi fost de doua fazã începe cu primirea manuscriselor
greceºti cu operele dionisiene: 758, 827, 1401. aborda problema areopagitismului fãrã
faþã impreunã cu dascãlul sãu , Ierotei, ºi cu condiþionãri arhaice. Din teza noastrã de doctorat
conslujitorul sãu, Timotei, rãpiþi în chip minunat Hilduin, abate de Saint Denis, s-a strãduit sã-i
dea lui Ludovic cel Pios un episcop al întregii din 1979 ºi din cele trei volume publicate pe
pe norii cerului. Acestuia din urmã, devenit aceastã temã de cãtre autorul prezentei
episcop al Efesului, colegul sãu atenian îi dedicã Galii, hirotonit în aceastã demnitate de un papã
roman. Pentru a intui cât de mult s-a confundat comunicãri, s-a conchis cã cel mai mare învãþat
unele tratate teologice. Astfel de manuscrise al veacului al VI-lea european este autorul
greceºti de cuprins areopagitic au circulat ºi în numele lui Dionisie al Parisului cu fiecare etapã
a istoriei Franþei, amintim cã el era invocat de Corpusului areopagitic. Este vorba, aºadar, de
þãrile române. un genial istoric tomitan real ºi de pseudonimul
Dupã unii biografi, Ierotei ar fi devenit infanteriºti pe câmpul de luptã, de bolnavii de
dinþi ºi de cei suferinzi ,,de smintealã”. În fiecare pe care el l-a pus în circulaþie, puþin dupã anul
episcop al Ierusalimului. 510.
O dezvoltare ºi mai mare a cultului an, la 16 octombrie, se slujea la abaþia Saint-
Denis o liturghie în limba greacã. Unii papi au Tocmai acest adevãr îl evocã ºi numele
areopagitic o cunosc tradiþiile legate de venirea aghiografic din titlul nostru.
creºtinismului în ATENA. Nãscut la anul 52 onorat obiceiul pelerinajului lor la aceastã
mãnãstire. Majoritatea polemiºtilor francezi au Ipoteza de mai sus a fost acceptatã ºi de
din pãrinþi nobili atenieni, viitorul Sfânt alþi învãþaþi: Pr. Acad. D. Stãniloae, Pr. Prof.
Dionisie a crescut printre filosofii din aceastã depus multe eforturi ca sã apere aceastã glorie
naþionalã. ,,În 1520, Sorbona condamnã opinia univ. dr. Nicolae Durã, Prof. univ. dr. Mihail
capitalã. De aceea, unele versiuni apocrife – Diaconescu, teologul George Alexe din Detroit
precum cea arab㠖 îl socotesc chiar ,,fiul lui Luther, ºi în 1527, pe aceea a lui Erasm,
privitoare la neautenticitatea operelor sale”. º.a.
ilustrului Socrate”. În cãutãrile ei de astãzi, unitatea europeanã
Interesat de formarea culturalã cât mai Totuºi Revoluþia francezã a distrus sicriul
aflã în vechea unitate areopagiticã un sprijin cu
variatã, tânãrul a ajuns ºi pe la preoþii pãgâni ai cu moaºtele ilustrului ei ,,evanghelizator”. Se
puterea unei solide tradiþii ,,apostolice”. Lumea
Egiptului. În oraºul Heliopolis de atunci, el a continuã însã cinstirea sa în numeroase abaþii ºi
greacã ºi lumea latinã au ºtiut sã profite din plin
avut o viziune, în ceasurile în care Mântuitorul centre istorice ale Franþei, precum cea de la
în timpul Evului Mediu de roadele genialitãþii
era þintuit pe cruce. ,,Eclipsa”, cutremurul ºi în Soissons, Arles º.a. Insula Bourbon, din
strãromâne. Dar ºi în vremea noastrã,
general întunericul, care a cuprins o vreme Oceanul Indian, poartã în zilele noastre numele
spiritualitatea convertitului paulin conferã
pãmântul, atunci l-au determinat sã reþinã de Saint-Denis. tuturor popoarelor creºtine aureola unei nobleþi
reflecþia urmãtoare: ,,un Dumnezeu necunoscut În Spania, Areopagitul a ajuns din Siria cu teandrice integratoare.
suferã în carne”. o barcã, prin Libia, mai întâi la CADIX, apoi la •
26
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

Instrumente muzicale la geto-daci


Prof. Marioara Danilov
Muzica este consideratã din cele mai Instrumentele de suflat erau des folosite semnale de cãtre pãstori ºi vânãtori, ce erau
vechi timpuri ritualã ºi denumitã generic în ceremoniile funerare deoarece semnificau construite din corn de vitã sau metal iar
,,bucurie”. Strabon sublinia cã ,,muzica în actul specific vital al respiraþiei. Îndeosebi trompetele erau din piele netãbãcitã;
întregimea ei era socotitã tracã ºi asiaticã, erau folosite flautele sau alte instrumente asemenea instrumente care au fost ultimele
ba ºi cei care s-au ocupat de vechea muzicã aerofone: cornul, fluierul, naiul (flautul cu consemnate ne duc cu gândul, astãzi, la
erau tot traci, adicã Orfeu, Musaisos ºi mai multe tuburi). La toate popoarele din cimpoaiele cu burduful din piele de caprã ce
Thanyris.” apropierea poporului geto-dac, ºi la acesta, þin isonul printr-o þeavã numitã bâzoi.
Aristotel consemneazã cã agatârºii se întâlneºte lãuta, lira, cithera. Strabon aminteºte în opera sa,
(adicã dacii de pe Mureº), îºi versificau legile Relatãri despre instrumentele muzicale
Geografia, VII, 3, 4 (C.296) un ritual agrar
ºi le cântau ca sã nu le uite. Teopomp (sec. folosite de geþi ºi traci se întâlnesc încã din
însoþit de instrumente muzicale astfel:
IV î.e.n.) aratã cã solii traci îºi exprimau textul anul 400 î.e.n.
soliei cântându-l ºi acompaniindu-se de un Xenofon, în Anabasis, VII, 3,21, aratã femeile geto-dace cu ajutorul sclavelor
instrument cu coarde. cã la primirea solilor greci de cãtre regele aduceau jertfe zeilor de cinci ori pe zi – ,,cinci
Iordanes precizeazã cã preoþii daci trac Seuthes II, dupã ce s-au fãcut libaþii ºi sclave loveau chimvalele, stând în cerc, iar
oficiau ritualurile cântând ºi acompaniindu- grecii au cântat peanul, s-au ridicat mai întâi altele scoteau urlete.”
se de un instrument asemãnãtor citharei (o tracii ºi au dansat înarmaþi, în sunete de flaut. Chimvalele sau cimvalele sunt talgere
lãutã cu gâtul lung). Dupã construcþia lor din lemn sau din trestie metalice – instrumente de percuþie – al cãror
De asemenea, istoricul Pomponius Mela credem cã este vorba de fluierele traversiere sunet se produce prin lovire.
consemna obiceiul traco-dacilor, notat ºi de cu gura lateralã, rãspândite ºi azi în unele În concluzie, putem afirma cã
Herodot, de a cinsti funerariile prin cântece zone ale Munteniei ºi Olteniei. majoritatea instrumentelor de muzicã
ºi jocuri; în cadrul obiceiurilor agrare la geto- În capitolul VII, 3, 32, se consemneazã popularã sau cele folosite la
daci amintim instrumente de percuþie, ºi alte instrumente muzicale. Dupã ce acompaniamentul muzicii corale sunt
existente ºi în alte culturi contemporane ca Seuthes II a bãut din cornul sãu în acelaºi cunoscute încã de la geto-daci ºi rãmase în
fiind instrumente ideofone, ale cãror sunete timp cu Xenofon, au intrat unii care suflau cultura tradiþionalã prin substrat.
se produc prin lovire sau frecare. în cornuri asemãnãtoare celor cu care se dau •

Manuscrisul Ponticelor lui Ovidiu de la Alba Iulia


Maria Criºan

Varianta româneascã a comentariului Dupã toate sursele antice, începând cu confirmat ºi de o seamã de cercetãtori ºi
meu redã, într-o bunã mãsurã, pe cea Titus Livius, Ab urbe condita, Roma a fost arheologi strãini, în frunte cu Marija
germanã scrisã în 1990: în ambele cazuri am întemeiatã în anul 753 î.Ch. Deci în secolul Gimbutas (Civilization and Culture, Los
publicat doar o fil㠖 52 – pentru toponimul VIII î.Ch., geþii aveau deja o scriere. În Studii Angeles, 1987) ºi Haral Harmann, pe baza
Zegrinus. de dacologie, vol. II, eu am stabilit deja, faimoaselor Tãbliþe de la Tãrtãria.
O datã izbucnit scandalul de la destul de convingãtor, cã etruscii, care s-au Aºadar, când a venit pe vechiul teritoriu
Batthyaneum, în legãturã cu Codex Aureus, aºezat în Etruria – Toscana de azi (cu al Geþiei ºi Daciei, Ovidiu a trebuit sã înveþe
am considerat cã trebuie publicat de urgenþã capitala la Florenþa, leagãnul Renaºterii ºi graiurile locale, geta ºi sarmata (de unde ºi
întregul manuscris, deoarece atât eu, cât ºi nu numai italiene), care în secolul al XV-lea numele de Sarmisegetuza), iar manuscrisul
ilustrul clasicist clujan, profesorul Nicolae î.Ch. erau deja foarte bine organizaþi în Ponticelor este un monument lingvistic viu
Lascu, nu publicaserãm decât câte o filã din republici, având ºi legi scrise din care s-au al acestei realitãþi, cãci printre alte
el: eu fila 52, conþinând ultimele 49 de versuri înfruptat Decemvirii în Lex Duodecim particularitãþi, este prezent fenomenul
din Elegia IV, 9 ºi primele 6 versuri din IV, Tabularum din 540 î.Ch., erau, la origine, palatalizãrii consoanelor guturale k, g, h ºi
10 (din care mi-au reþinut atenþia, în mod geto-daci sau foarte intim înrudiþi cu aceºtia; dentale t ºi d, reliefat de savanþii nordici
deosebit, primele douã, de fapt primul vers, aºa se explicã ºi de ce, pânã în zilele noastre, pentru limba getã cu mult înainte de a se ºti
unde toposul Zegrinus, în abl.-loc. Zegrino graiul din Toscana este atât de apropiat de ceva despre manuscrisul Ponticelor.
mi-a întãrit un datum de geografie istoricã cel moldovenesc, încât se pot înþelege unii •
de mare importanþã, legat de unul din locurile cu alþii, fãrã interpret. Legile etrusce stau ºi
de exil ale Poetului, unde zãbovise cel mai la baza legilor numite Bijlagine (Belagine),
mult, minimum 6 ani), iar profesorul N. de unde a derivat ºi Lex Antiqua Valachorum
Lascu, fila 4, conþinând finalul, 26 de versuri (Faliscii din Etruria sunt, în fapt, Valahi)
din Pontica I, 1 ºi începutul, 30 de versuri, care au fost în vigoare pânã în Evul Mediu
din Pontica I, 2, adresatã lui Cotta Maximus; târziu, în Þara Fãgãraºului, Haþegului etc.
de semnalat o curiozitate: fila IV corespunde Faptul cã alfabetul ºi respectiv scrierea
cu fila II pe fotocopia mea. geticã precede cu milenii alte scrieri, este

27
color
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Enigma plãcuþelor de aur de la Sinaia cu


scriere dacicã
Prof. dr. Augustin Deac
La o expoziþie organizatã la Roma în fineþe. sã fie furate, luate cu japca, printre care, în
anul 1980, intitulat㠓Civilizaþia dacilor”, În prezent, dupã unele aprecieri ale primul rând, se numãrã Marele Tezaur al lui
preºedintele Institutului de studii etrusce ºi arheologilor, sunt cunoscute peste 125 de Decebal 5.000.000 livre de aur, adicã
italice, profesor la Universitatea din Roma, tezaure, cu obiecte cu precãdere din aur, cum 1.640.000 kg de aur ºi 10.000.000 livre de
dr. Massimo Palltino, deschizând aceastã sunt cele de la Þufãlãu, Þigãneºti, Rovine, argint adicã 3.100.000 kg argint, cantitate
expoziþie, releva: “Românii au o istorie Perºinari, Poiana Mare, Cucuteni-Bãiceni, enorm de mare, de neînchipuit pentru
fascinantã!... Originea celor mai vechi Rãdeni Buneºti, Hinova, Pietroasa etc., care contemporanii noºtri, care îl prezintã de 10
locuitori ce trãiesc astãzi pe teritoriul reprezintã una dintre cele mai prodigioase ori mai mic ºi, cu toate acestea, li se pare
României, a Daciei, teritoriu locuit de geþi ºi forme de manifestare a nivelului de culturã totuºi enorm.
daci, care, deºi cu nume diferite, în esenþã ºi civilizaþie a vechilor locuitori, strãmoºii S-au furat apoi de cãtre stãpânirea
reprezintã un singur concept etnic al unuia îndepãrtaþi ai poporului român. Diversitatea austro-ungarã alte mii de kg de aur ºi argint,
ºi aceluiaºi popor.” reprezentãrilor artistice, gradul de stilizare sub diferite forme, ºi încã se mai furã din
Descoperirile arheologice din spaþiul a acestora vãdesc înaltul meºteºug al munþii noºtri pânã astãzi de cãtre rãufãcãtori.
geto-dac ilustreazã perfect lumea fãuritorilor, capacitatea de abstractizare la Alte piese, ca acelea de aur de la Sinaia ºi
anteromanã, antegreacã, antehomericã. Încã care ajunsese poporul, naþiunea daco- împrejurimi, plãcuþe de aur cu inscripþii pe
din epoca neoliticã s-au lucrat aici podoabe romanã. ele, au fost înlocuite cu plãcuþe de plumb,
din aur, aurul dacic fiind, dupã aprecierile Vicisitudinea vremurilor a fãcut ca multe iar aurul întrebuinþat în alte scopuri.
specialiºtilor în domeniu, de o deosebitã alte tezaure din pãmântul Daciei strãvechi •

Un document literar de excepþionalã


valoare pentru limba ºi cultura româneascã
Constantin C. Theodorescu, vicepreºedinte
al Asociaþiei de Istorie Comparativã a Instituþiilor ºi Dreptului, Bucureºti

Cercetãtoarea Viorica Enãchiuc reuºeºte, episoade din marile evenimente ale epocii ungurii, pentru organizarea apãrãrii statului
dupã aproape 20 ani de muncã, sã publice cum sunt: Cruciadele Occidentale împotriva centralizat Dacia, sub conducerea Domnului
volumul Rohonczi Codex. Descifrare, Islamului, pentru eliberarea Mormântului Vlad, de nãvãlirile populaþiilor migratoare –
transcriere ºi traducere. Ediþie bilingv㠖 Sfânt al Creºtinitãþii din Ierusalim, alianþele pecenegi, uzi, cumani, sau în conflictele cu
latina vulgar㠖 românã (la care se adaugã cu Imperiul Bizantin, cu goþii, cu Comitatul ungurii pe Tisa.
traducerea textului în francezã) a apãrut în de Flandra, cu veneþienii ºi, dupã caz, cu •
anul 2002, la Editura ALCOR, Edimpex
S.R.L. Bucureºti.
Dupã pãrerea mea, apariþia acestui Co-
dex descifrat în limba latinã vulgarã ºi tradus
în limba românã, însoþit de miniaturi ºi
fotocopii ale scrierii originale, constituie un
eveniment fãrã precedent în documentaþia
privind istoria românilor ºi a organizãrii lor
statale, în secolele XI – XII ºi, la fel, în ceea
ce priveºte limba ºi cultura lor.
Codexul este o operã eminamente literarã
ºi istoricã, de foarte mare întindere, putând fi
comparat cu faimosul Niebelungenlied –
Cântecul Nibelungilor din creaþia spiritualã a
germanilor, redactat cam în aceeaºi perioadã.
Sunt prezentate în Codexul Rohonczi
instituþii româneºti strãvechi, forme de
organizare statalã, economicã,
administrativã, artisticã ºi ecleziasticã,
precum ºi relaþii de politicã externã sau
28
cmyk
color
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

Importanþa zonelor strategice militare menþionate de


textele Codexului Rohonczi în apãrarea hotarelor ºi
integritãþii teritoriale ale Daciei în secolele XI-XII
Colonel (r) Constantin Guiu, licenþiat în ºtiinþe militare
Din analiza textelor cuprinse în Codexul (grãnicerii blaki) puncte fortificate pe cursul de atacurile migratorilor care treceau sau
Rohonczi rezultã o serie de date de apelor Tyras, Istru, Tisa. Astfel, pentru reuºeau sã pãtrundã în Imperiul Bizantin,
importanþã deosebitã privind organizarea apãrarea hotarului de est de atacurile trupele subordonate direct mitropolitului,
armatei blake, apãrarea teritoriului ºi a pecenegilor ºi apoi de cele ale uzilor ºi numite ,,ºoimi albi”, asigurau apãrarea
hotarelor Daciei, ca stat unitar ºi centralizat, cumanilor, s-a întãrit malul drept pe cursul aliniamentului – limesul Nistrului, sudul
sub domnia lui Vlad (1064-1101), care s-a Nistrului cu cetãþile atestate arheologic dupã Buceagului pânã la Ticina.
confruntat cu ultimul val de migraþie a cum urmeazã: Alcedar, Echimãuþi, Pentru asigurarea apãrãrii Câmpiei
popoarelor türanice. Întreaga domnie a lui Lucaºevca, Calfa, Cetatea Albã. Munteniei de atacurile pecenegilor stabiliþi
Vlad a fost un ºir permanent de lupte ale Ca aliniamente succesive de apãrare pe în Imperiul Bizantin, la sud de Dunãre, care
românilor (blakilor), singuri sau în alianþã cursul Prutului superior ºi mijlociu sunt reprezentau o ameninþare permanentã pentru
cu bizantinii, goþii (germanii) ºi, uneori, cu atestate arheologic cetãþile de la Fundu Herþii, Dacia, blakii, sub conducerea lui Vlad, au
ungurii, împotriva migratorilor. Horodiºtea, Baranca, Pocreaca, Poiana, iar constituit linia defensivã de apãrare din zona
Pentru apãrarea teritoriului Daciei de pe cursul Siretului – Cobâla, Tudora, râului Buzãu, Cetatea Dridu, râul Olt, Rast,
atacurile migratorilor îndreptate, în special, Strâmba. În funcþie de atacul inamicului, în cetãþile de la Orºova ºi Pescari.
spre centrul Europei ºi Imperiul Bizantin, teritoriul cuprins între Siret ºi Prut, s-au Ultimele douã asigurau apãrarea
Vlad îºi dispune armata permanentã, amenajat aliniamente compuse din valuri ºi teritoriului statului blak în sudul Banatului.
organizatã pe lancii (corpuri de armatã) dis- ºanþ de apãrare care asigurau oprirea ºi Pentru apãrarea teritoriului românesc situat
locate în zone strategice menþionate în Co- respingerea inamicului în situaþia în care, în în câmpia din stânga Tisei s-a amenajat o
dex cu numele de Rarãu, Nistru, Dridu- raidurile lor, grupurile de migratori reuºeau linie pentru apãrarea hortarelor dinspre vest
Buzãu, Ticina, Olt, Rast, Ineu, Strei, Tisa sã depãºeascã hotarul de la Nistru sau intrau constând din trei valuri cu ºanþuri ºi fortificaþii
etc. în teritoriul dintre Prut ºi Siret, creând (Arad, Ineu) ce constituiau de fapt
Tot în textele Codexului Rohonczi se posibilitatea de a-i atrage în ambuscade ºi aliniamente succesive de apãrare a Daciei în
precizeazã cã, pentru paza hotarelor în timp a-i nimici în grupuri mici. aceastã zonã.
de pace, au fost amenajate de cãtre veliþi Pentru supravegherea Câmpiei Dunãrii •

Un fragment ceramic getic cu imagini ºi


ideograme, descoperit la Zimnicea
Prof. Corneliu Beda
În anul 1967, când eram profesor de Dimensiunile sunt de 5cm. lungime la bazã întregi, dovadã cã, aºa cum am arãtat mai
istorie la Zimnicea, jud. Teleorman, un elev ºi 2,5 cm. în partea superioarã, ºi de 3,5 sus, se continuau pe suprafaþa vasului.
al ºcolii mi-a adus un fragment ceramic cm., respectiv 4 cm. pe laturile verticale, Dupã pãrerea unor cercetãtori,
dintr-un vas getic, gãsit de el pe latura iar grosimea de 0,6 cm. Este lucrat la roatã fragmentul poate fi încadrat în perioada
sud-vesticã a cetãþii getice din Zimnicea. rapidã, cu ºanþuri foarte dese ºi nu foarte secolelor IV-II î.Chr., cu precãdere, credem
Zona aflatã deasupra Luncii Dunãrii, în adânci, pasta fiind foarte compactã ºi noi, spre sfârºitul perioadei, desenele ºi
apropierea malului râului Pasãrea, era lustruitã la exterior. În partea de sus are, semnele putând fi fãcute oricând dupã
foarte bogatã în materiale arheologice de la stânga la dreapta, în poziþie puþin arderea vasului.
desprinse o datã cu malul din peretele oblicã, urmãtoarele imagini, zgâriate în Un fals modern este exclus, atât
cetãþii. Fragmentul ceramic se aflã în pastã dupã ardere: o barcã pe valuri cu un execuþia, destul de artisticã ºi precisã,
posesia mea. vâslaº în capãtul din dreapta al bãrcii, zona descoperirii (printre dãrâmãturile din
Cercetãrile ulterioare - din 1968 lucram þinând o vâslã; o zgârieturã care seamãnã mal gãsite la baza cetãþii), cât ºi probitatea
ca director la Muzeul judeþean Teleorman cu o pasãre în zbor, iar a treia imagine descoperitorului confirmând afirmaþiile
din Alexandria ºi participam la campaniile reprezintã o pasãre cu gâtul strãpuns de o noastre privind încadrarea în timp a
de sãpãturi de la Zimnicea - nu au scos la sãgeatã. Se demonstreazã (ca ºi la semnele descoperirii.
ivealã alte fragmente din vasul respectiv, neterminate de dedesubt) cã imaginile (ºi Supunem atenþiei cercetãtorilor
fragmente care sã conþinã desene ºi semne semnele) se continuau în dreapta dar ºi în aceastã descoperire oarecum unicã.
prezente pe fragmentul nostru ceramic. stânga fragmentului pe suprafaþa vasului. •
Fragmentul de vas, uºor convex, Sub aceste imagini sunt zgâriate în pastã
provenind probabil dintr-o canã, este de niºte semne care pot fi corespondentul
formã trapezoidalã, de culoare gãlbui- ideografic al desenelor ºi pot fi atrbuite
maronie la exterior ºi cenuºiu-negricioasã oricãrui alfabet. Semnele din extremitãþile
pe partea interioarã, fiind foarte bine ars. laterale ale fragmentului ceramic nu sunt
29
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

ÎNTRE SECOLELE IV ªI XIII, O MIE DE


ANI DE INTERZICERE A DENUMIRILOR
DE DAC ªI DE DACIA
Dr.ing. Dan Ion Predoiu
Dominaþia romanã în Dacia, din anul 106 referirile pe aceastã temã ale peste 200 de Constantinopol, întâlneºte în calea sa un
pânã în anul 271, a întâmpinat o rezistenþã autori greci ºi romani. puternic stat dac (supranumit ºi Blach) între
permanentã din partea dacilor, care, dupã Totul se consolideaz㠓putere de stat ºi Tisa ºi Nistru, condus de un domnitor “Vlad”
cum sintetizeazã Nicolae Iorga, s-a structurã ecleziasticã proprie”, din anul 395 (1060-1101) de la care cruciaþii cer ºi obþin
manifestat cu conflict armat în 100 din totalul când, dupã moartea împãratului Theodosius acceptul de trecere, dupã cum se precizeazã
de 165 de ani. I-ul, Imperiul Roman este divizat ºi atribuit în Codex Rohonczi.
Dupã retragerea Aurelianã din anii 271- spre conducere celor doi fii ai fostului împãrat. Acceptând evidenþa în privinþa existenþei
275, Imperiul roman se confruntã cu o În anul 551, Iordanes, folosind cheia get- dacilor, Papa Inocenþiu al III-lea (1198-
puternicã ofensivã a noii religii creºtine. got preia în lucrarea sa Getica, intitulatã ºi 1216), devenit principala forþã politicã
Proclamarea, prin edictul de la Milano, “Despre originea ºi faptele Geþilor”, istoria religioasã din zonã dupã cãderea Bizanþului
din anul 313, a libertãþii de credinþã ºi a scrisã de Cassiodor, în 12 volume, astãzi din 1204, ridicã interdicþia de folosire a
egalitãþii în drepturi, pentru toþi cetãþenii din dispãrutã, ºi o atribuie goþilor. numelor de Dacia ºi de daci, dupã cum relevã
Imperiul roman, face ca persecuþiile Acea inversare de denumiri get-got a Alexandru Busuioceanu care a cercetat surse
împotriva creºtinilor sã înceteze. salvat de la cenzura vremii importantele din Spania. Se reabiliteazã în acelaºi timp ºi
În anul 325, sub Constantin cel Mare informaþii din opera lui Iordanes care-i memoria Împãratului Traian, cuceritor al
instalat la Bizanþ ca unic suveran al priveau pe “daci” ºi care astfel au fost Daciei.
Imperiului Roman, în cadrul primului preluate, menajate ºi pãstrate cu grijã de cei Noua politicã a Romei îi reprezintã pe
Conciliu Ecumenic, þinut la Niceea, se pun interesaþi, ca fiind mãrturii de istorie anticã locuitorii meleagurilor dacice ca fiind
bazele dogmatice ºi canonice ale bisericii a popoarelor germanice. continuatori ai cuceritorilor ºi coloniºtilor
creºtine. În anul 330, noile reforme Apariþia turcilor ºelgiucizi în Asia Micã romani din perioada de stãpânire a provinciei
constituþionale fac ca senatele din Roma ºi din anul 1071 motiveazã ºi fundamenteazã Dacia.Nu întâmplãtor primele date despre
din Constantinopol sã devinã simple con- intervenþia militarã a apusului spre rãsãrit, istoria noastrã provin din surse aflate sub
silii orãºeneºti. ceea ce declanºeazã cruciadele care duc la influenþa bisericii catolice de la Roma.
Perioada de dominaþie romanã în Dacia slãbirea ºi apoi la distrugerea Imperiului Informaþiile despre Dacia ºi despre daci,
ºi ultimele persecuþii religioase de dupã anul Bizantin care fiinþa cu aceastã titulaturã din scãpate peste timp de vitregia cenzurii
303 la care au fost supuºi locuitorii din anul 491. vremurilor, pun astãzi marele semn de
Dobrogea, din Scytia Minor îi îndepãrteazã Prima cruciadã din anii 1096-1099, întrebare pentru reconsiderarea istoriei reale
pe daci de Roma ºi-i fac sã se apropie mai pornitã pe traseul de la Köln ºi urmând, în ºi complet a poporului nostru.
mult de noile structuri religioase de la aval, cursul Dunãrii spre vãrsare ºi apoi spre •
Constantinopol.
S-a încercat o apropiere ºi cu dacii din
nordul Dunãrii, dar dacii care adoptaserã
creºtinismul direct de la sursã, datoritã ºi
poziþiei geografice mai apropiate de
Constantinopol, au refuzat sã colaboreze
cu trimiºii Romei, în care au recunoscut atât
pe reprezentanþii militarilor pe care-i
alungaserã cu circa o jumãtate de veac în
urmã, cât ºi pe continuatorii clericilor care
dirijaserã mãsurile de represiune a fraþilor
lor din dreapta Dunãrii, din Scytia Minor.
Ca urmare, structura ecleziasticã de la
Roma, refuzatã de daci, înþelege sã-i
pedepseascã pe aceºtia interzicând cu
stricteþe pânã ºi pronunþarea numelui de dac
ºi de Dacia, începând din vremea împãratului
Iulian Apostatul (361-363) care chiar adoptã
titulatura de goþi pentru geþi, pe baza
prezenþei reale a goþilor în zonã. Însuºi Traian
este pus la index ca persecutor al creºtinilor.
Interdicþia a presupus ºi a condus ºi la
scoaterea din circulaþie a scrierilor anterioare,
cu referire la Dacia ºi la daci, situaþie care a
fãcut sã disparã din operele din antichitate

30
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

Itinerar grafic la aprecierile anticilor


despre geto-daci
Prof. Daniela Cosac
Lucrarea este însoþitã de reprezentãri grafice la consemnãrile ºold.” ,,Arcul lor întins ca o vânã de cal nu trage numai o singurã
scriitorilor antici despre geto-daci. datã, ci este totdeauna încordat.”
1. Vergiliu (70 î.e.n – 19 î.e.n.) în Eneida VII, 604 ,,Neamul ,,Sãgeþile se înfig în acoperiºurile caselor,
sãlbatec al geþilor a existat ºi pe vremea strãmoºilor: cãci ei sunt Formând parcã palisadã.
moeºi”. Iar poarta solidã cu greu ne mai poate apãra
2. Ovidiu (43 î.e.n. – 17 e.n.) în Tristele ,,Puterea Crivãþului… De armele din depãrtare”
face una cu pãmântul turmele ºi duce departe acoperiºurile pe care ,,Femeile nu lucreazã lâna, ci piseazã (cerealele)
le smulge”; ,,Oamenii se feresc de gerurile grele îmbrãcând piei de Darurile zeiþei Ceres
animale ºi pantaloni cusuþi – numai faþa li se vede din tot trupul.”; ºi pe vârful capului duce urcioare grele.”
,,Vinul pãstreazã forma vasului ºi rãmâne solid atunci când scot 3. Horaþiu (65 – 8 î.e.n.) – Satire II 6, 51-53
din el, aici nu este bãut vin curat, ci bucãþele pe care ºi le trec unii ,,Oricine îmi iese în cale mã întrebã: Hei? bunule, ce-ai mai
altora.”; ,,Frigul întãreºte râurile când le uneºte þãrmurile.”; auzit despre daci?”
,,Þãrmul pamântului þine mai mult de geþii nedomoliþi/ Îi vezi cãlãrind “… geþii cei aspri
venind ºi ducându-se prin mijlocul drumurilor/ Între ei nu-i nici cãrora pamântul nehotãrnicit
unul care sã nu poarte tobã, arc ºi sãgeþi îngãlbenite de veninul le dã roade ºi cereale libere.
viperei – Pãrul ºi barba lor nu au fost tunse niciodatã/ Mâna lor Nu le place sã cultive acelaºi ogor mai mult de un an.”
dreaptã e totdeauna gata sã înfigã cuþitul pe care îl are legat la •

Hora - un vechi joc ritual carpato-danubian


Prof. Elena Mustea

Hora este un dans ritual vechi legat de dibãcie. La ospãþ tracii ºi solii greci s-au freamãtã cretanii, driopii (populaþie din
cultul Soarelui ºi al fertilitãþii. Cea mai veche aºezat în cerc; apoi furã aduse mãsuþe cu Epir) ºi agatârºii cei vopsiþi (adicã dacii de la
reprezentare este modelatã în ceramicã trei picioare, cam 20 la numãr, încãrcate cu izvoarele Mureºului); tot Vergiliu în
neoliticã aparþinând culturii de tip Cucuteni bucãþi de carne ºi pâini mari, dospite. Comentariile grãmaticului Servius
descoperitã într-una din aºezãrile cercetate Pomponius Mela, în Deschiderea precizeazã cã agatârºii cei vopsiþi sunt
în judeþul Neamþ de arheologul Constantin pãmântului, 2,16 consemneazã cã geþii care frumoºi, n-au semen pe trup ºi plac datoritã
Mãtasã. Patru nuduri feminine sunt cred în nemurire cinstesc înmormântãrile
pãrului lor vopsit în albastru.
înlãnþuite, cu graþia cuvenitã unui ritual so- prin cânt ºi joc.
ªi în tradiþia românilor hora rãmâne legatã
lar, într-o horã, alcãtuind un suport pentru Lucian (nãscut în secolul al II-lea e.n.)
vase. Credem cã acest suport este realizat consemneazã cã ,,dansul bacchic este foarte de apartenenþa la obºte, la colectivitatea
pentru a susþine vasele cu ofrande pentru apreciat îndeosebi în Ionia ºi Pont. Aici, socialã. Ieºirea la horã a flãcãului ºi a fetei au
cultul solar deoarece, ºi în perioadele lumea priveºte zile întregi dansul legat de semnificaþii rituale de iniþiere a tinerilor
importante care urmeazã, toate ritualurile cultul lui Bacchus, executat de titani, pentru organizarea familiilor prin nuntã. De
legate de viaþã ºi de moarte sunt legate de coribanþi, satiri ºi pãstori. Aceste dansuri aceea hora miresei este numitã Nuneasca ºi
reprezentãri circulare. sunt preþuite de oamenii cei mai de neam ºi este întovãrãºitã de strigãte hazlii
Începând cu anul 400 î.e.n. se de fruntaºii din fiecare cetate.” contrastând cu seriozitatea ºi emoþia reþinutã
consemneazã dansuri lente ori ritmice în cerc, Vergiliu, aratã în Eneida cã, de echinocþiu, a mirilor. Hora reprezintã un moment
sau activitãþi legate de ospeþe, când masa se în insula Delos, reîncep dansurile în jurul culminant al solemnitãþii nunþii.
organiza tot într-un cadru circular, ceea ce altarelor, unde, amestecându-se unii cu alþii, •
înseamnã cã ritualurile de sãrbãtoare sau de
primire de solii se conduc dupã tradiþii bine
pãstrate.
Xenofon în Anabasis, VI, 1,5 aratã cã,
la un moment dat, în timpul unei solii prim-
ite la regele trac Seuthes II, s-au ridicat tracii
ºi au dansat înarmaþi, în cerc; în cele din
urmã unul dintre dansatori se loveºte de
celãlalt, în aºa fel încât sã li se parã tuturor
cã omul a fost strãpuns, iar acesta cade cu
31
cmyk
color
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Populaþia ainu din Japonia


Ing. Flaviu Riþiu, New York, SUA

Astãzi populaþia ainu este masatã în tradiþiile, credinþa, mult asemãnãtoare prin justiþia japonezã salvarea unui râu din
Insula Hokaido din nordul friguros al populaþiei strãvechi din Carpaþi, precum þinutul Ainu unde o companie dorea sã facã
Japoniei. Lucrarea se bazeazã pe o colecþie cultul ursului, credinþa cã râurile sunt sfinte o fabricã. În tradiþia ainu, ca ºi în tradiþia
de 300 de pagini culese de pe Internet, etc. dacilor, râul este sfânt. Tatãl sãu, luptãtor
aparþinând unor cercetãtori de renume În urma înfrângerii suferite la 1799, înfocat pentru drepturile ainu, a trebuit sã
mondial, profesori universitari, documente populaþia ainu a fost împinsã din teritoriul îºi dea copilul spre creºtere unei mãtuºi, care
din enciclopedii, metode ºtiinþifice genetice Japoniei de azi, în nord. Dupã o perioadã de l-a înfiat, pentru a-l scãpa de persecuþiile
ca PCR (Polimeraze Chain Reaction) etc. persecuþii, ajungându-se spre exemplu chiar administraþiei japoneze ºi pentru a asigura
Numele de ainu înseamn㠓om”. Aceastã pânã la interdicþia de a pescui somon, s-a copilului dreptul la învãþãturã ºi la un viitor.
populaþie este consideratã de origine ajuns totuºi ca în zilele de astãzi guvernul Cercetãrile genetice ºi cele bazate pe
caucazianã, cu trãsãturi de oameni înalþi ºi japonez sã ia treptat mãsuri de prezervare a analiza configuraþiei ºi proporþiei sistemului
bãrboºi, asemãnãtoare dacilor. Au ajuns pe culturii ºi tradiþiilor ainu. Populaþia are ºi un osos, atestã originea ainu a samurailor, ei
teritoriul Japoniei de astãzi cu 3000 de ani reprezentant în Dieta japonezã, fiind luptãtori îndemânatici ºi viteji, cu un
î.Hr. Japonezii de azi, cu ochii migdalaþi, de asemãnãtoare Congresului american. spirit de sacrificiu deosebit, zâmbitori ca ºi
origine mongoloidã, scunzi, au venit în jurul Deputatul lor se numeºte Shi-Geru. Numele dacii în faþa morþii.
anului 300 d.Hr. Geru s-a pãstrat peste mii de ani, precum ºi Limba ainu se bazeazã pe 26 de sunete
Prin lupte crâncene, populaþia ainu a fost originea carpatinã, rãspândirea lui chiar ºi în ºi caractere, asemãnãtoare cu cele latine, to-
împinsã în zonele inospitaliere din Insula zilele noastre, neavând nevoie de explicaþii tal deosebite de miile de caractere ideografice
Hokaido. Ei numãrã astãzi aproximativ suplimentare. Domnul Geru, care luptã ale scrierii japoneze.
25.000. Au reuºit sã-ºi prezerve obiceiurile, pentru drepturile populaþiei ainu, a reuºit •

Mileniile de dreaptã credinþã a naþiunii române


Conf. univ. dr. G.D. ISCRU
„Poporul român s-a nãscut creþtin” - este o exprimare care bogata þi adânca lor filosofie teologicã, transmisã mai ales prin viu
a vrut þi încã vrea sã acrediteze teza cã paralel cu creþtinarea în grai, dup㠄întelepciunea tracicã”, din când în când consemnatã în
Spatiul carpato-balcanic iar de la Vest la Est pe un Spaþiu mult mai grafeme ritualnice þi în altfel de ritualuri care ne-au rãmas de atunci,
întins, se forma/se „naºtea” naþiunea româna, cu mai multe secole consemnate în ceramicã þi în „pietrele care vorbesc” dacã te
înainte de a se pravãli peste noi migratorii Asiei. strãduieþti sã le întelegi graiul; foarte rar þi târziu, consemnate ºi în
Dar, în Spaþiul genezei sale, naþiunea româna ºi-a avut strãmoþii scris, atunci þi acolo unde Societatea a dat „dezlegare” la scris, cu
ei. Dupã cele mai importante etnonime, ajunse celebre în voia sau fãrã voia înteleptilor.
Antichitate, pe aceþtia, deþi un singur neam, cu o limbã unicã, îi Nãscuti þi crescuti ºi pâna atunci într-o dreaptã credintã, aceºti
numim Traco-Geto-Daci. Þi se vor fi numit astfel - ca orice realitate oameni ai locului au putut înþelege, cu prioritate, chiar dacã totuþi
istoricã a „duratelor lungi” - cu secole sau milenii înainte de a-i nu uþor, treapta superioarã pe care erau chemaþi sa urce spre
consemna izvoarele scrise. Þi dacã nu se vor fi numit astfel, erau învatãtura transmisã direct de Divinitatea supremã prin fiul Sãu,
tot ei, dându-þi alte nume: izvoarele arheologice din „Vechea Europ㔠Iisus, þi rãsãditã între ei prin Apostoli. Aici n-a fost, deci, o poruncã
stau mãrturie. de creþtinare, venitã de la o autoritate lumeascã, utilizându-se uneori
Iar Zalmoxis, întemeietorul religiei ºi al „legii civile” în acest metode dure pentru „scoaterea din pãgânism”, ci, la oameni deprinþi
Spaþiu, urca, în timp - dupa izvoare! - spre ceea ce numim „facerea cu dreapta credinþa în Divinitatea supremã, noua învãtãturã, venitã
lumii”, pe vremea lui Uranus þi a lui Saturn, cu care unele izvoare direct de la Fiul lui Dumnezeu, prin Apostoli, a fost înteleasa în
îl substituie. El þi credincioþii sãi n-au venit de nicãieri, au fost aci superioritatea ei evidentã.
„de când lumea”. Douã texte - þi poate vor fi mai multe! - ne stau mãrturie în
Dar Zalmoxis, „zeul Bãtrân”, era un om, un pãmântean, ajuns acest sens.
primul între zeii locului. Divinitatea supremã, Dumnezeul Unul îl aflãm în poemul lui Paulinus din Nola, dedicat
autohtonilor, era în Cer - în Cosmosul infinit! -, la a cãrui seninãtate „venerabilului episcop þi preaînvãtatului Nicetas, care a sosit din
vegheau þi cei de jos, trãgând cu sãgetile în norii care-i întunecau Dacia...”, ajuns acolo în misiune de creºtinare (sec. III d.Hs.), urmând
fata ºi la care trimiteau, periodic, câte un „sol”, jertfindu-l, dintre pilda înaintemergãtorului sãu, Sf. Apostol Andrei:
tinerii cei mai puri ºi mai viteji. A fost, acesta, primul Spaþiu, în
lume, în care se naºtea monoteismul, cu filosofia lui teologicã ce „Cãci iatã bessi (din Haemus, în Dacia, n.n.),
încã îþi aþteaptã descifrarea þi întelegerea - bogatã sursã de inspiratie nãpraznici prin pãmânturile þi sufletele lor
pentru monoteismele nãscute ulterior în alte Spaþii. ºi mai aspri ca zãpezile,
Ulterior, pentru mântuirea oamenilor, Divinitatea supremã, a au ajuns acum (dupã creþtinare, n.n.) ca
trimis sã se întrupeze pe Pãmânt pe fiul Sãu, cel nãscut din niºte oi ºi sub îndrumarea ta se îmbulzesc
Dumnezeu-Tatãl „mai înainte de toþi vecii”, Iisus. spre locaþul pãcii.
Oamenii locului, din Spaþiul menþionat mai sus, îþi avuseserã Grumazurile pe care, mereu neînfrânþi de razboi,
însã, þi pânã atunci, o dreaptã credintã, într-o Divinitatea au respins sã le supunã sclaviei,
supremã, cu zeii/sfinþii lor ºi cu un zeu suprem, Bãtrân þi totuþi le pun acum cu bucurie sub
mereu tânãr prin perpetuare în cadrul institutiei zalmoxiene, cu jugul adevãratului stãpân.
32
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
citat mai sus.
Sã conþtientizãm cã prin efortul perseverent al unora de alungare
Acum, bessul mai bogat prin valoarea din ortodoxie a unui „rãu” numit pãgânism zalmoxian, se încearcã a
muncii sale ni se frânge dreapta credinþa, în Spaþiul formarii þi afirmãrii noastre
se înalþa; aurul pe care-l cãuta ca natiune. Acesta este unul din atacurile majore, date în cursul
înainte cu mâna în pãmânt, istoriei, asupra românilor, uneori cu subtilitate þi perfidie, de cãtre
îl culege acum cu mintea din Cer. cei interesaþi, alteori cu brutalitate.
O, ce schimbare a lucrurilor! Un suport ºtiinþific ºi de reflecþie adevarata pentru ieþirea din
Ce înfãtiþare bine rânduitã! amintita greþealã - þi sã ni se ierte o aparentã lipsã de modestie - se
Munþii inaccesibili mai înainte ºi salbatici aflã þi în cartea noastrã, recent apãrutã: Traco-geto-dacii, naþiunea
ocrotesc acum tâlhari prefãcuti în monahi, matca din Spaþiul carpato-danubiano-balcanic (ed. a III-a revãzutã
fii ai pãcii. þi adãugitã, Ed. N. Bãlcescu, Bucureþti, 2003) - vezi foto.
................................................................. În planul istoriei laice - dar strâns legatã de cea a dreptei credinþe
Toate þinuturile de la Miaza-Noapte îþi zic tata, -, cei interesaþi s-au strãduit þi se strãduiesc sã ne frângã continuitatea,
la cuvintele tale scitul se îmblânzeºte, evolutia fireascã: întâi, perseverând în a-i arunca asupra acestui
se desprinde din el însuºi ºi sub îndrumarea ta Spatiu pe aþa-ziþii indoeuropeni, care ar fi „dezintegrat” civilizaþia
îþi pãrãseþte gândurile sãlbatice. locului; apoi, a doua oara, persevrând în a-i elogia pe imperialii
Aleargã getii ºi dacii (sub îndrumarea lui Nicetas, n.n.) Romei, cuceritori vremelnici ºi jefuitori ai Daciei, la focul civilizaþiei
din cele douã tinuturi (Getia ºi Dacia, n.n.)...” (s.n.). carora autohtonii, dupã milenii de vietuire cu identitatea lor þi cu
dreapta lor credinta, ºi-ar fi încrediþat/vândut ºi trupul ºi sufletul,
Desigur, încreºtinarea a durat ºi în acest Spaþiu câteva secole. devenind, pur ºi simplu, romani; a treia oara, perseverând în a ne
Confruntaþi, la faþa locului, cu specificul ºi cu forþa dreptei credinþe lasa în voia migratorilor Asiei care ºi-ar fi plantat „altoiurile”,
zalmoxiene, Apostolii misionari, în înþelepciunea lor, nu vor fi „forþat „adstraturile” ºi „suprastraturile” în pomul vieþii noastre istorice
nota”. Într-o lume puþin deprinsa cu scrisul, în mediile de jos mai sau pe solul saturnian al unor începuturi despre care ar trebui sa nu
ales, vor fi urmat rãsãdirea noii învãtãturi prin viu grai, de la o se mai þtie nimic; în sfârþit, a patra oarã, ca o „încoronare”, dupã
comunitate la alta þi chiar de la om la om. De la Sf. Andrei la Sf. planurile altor „întelepti” ºi mai ales „diºtepþi”, dupa încercarea
Nicetas au trecut aproape 3 secole þi procesul de creþtinare încã va eºuata de a fi „topiþi” în „creuzeutul” barbar al comunismului,
mai continua. În sec. IV tracii îþi traduceau (sau li se traducea) perseverând în a ne sugera þi a ne cam mâna cu biciul, din urma,
Scriptura în limba lor maternã þi pe acest temei încreþtinarea lor va pentru a intra într-un amalgam continental, mai apoi planetar, fãrã
fi fost mai uþoarã, la Sud de Dunãre. „culoare” nationalã þi sub conducerea unor autopropulsati, „aleþi”
În lumea geþilor însa - ºi acesta este cel de-al doilea text anunþat þi „stilati”, asistaþi de computere, într-o aºa-zisa Nouã Ordine
mai sus -, mai ales la geþii nord-dunareni, înca se continua, în sec. IV, Mondialã, cãreia de curând, în fata evidentei, i s-a spus „Noua
încreþtinarea prin viu grai, de la om la om, de cãtre Marele preot Ordine Criminalã”.
zalmoxian sau în numele lui. Perseverare diabolicum !!!
Astfel, dintr-un poem al Sf. Grigore I de Nazians, episcop de Qui prodest? ( Cui foloseþte?) - iatã întrebarea-cheie, traditionalã,
Constantinopol între anii 379-381 ºi unul din cei mai importanþi care ne ajutã sã întelegem totul þi, deopotrivã, sã actionam în
parinþi ºi scriitori bisericeºti, rezulta participarea directa a ierarhilor, consecinþa.
încã zalmoxieni (primii convinþi, desigur), la procesul de încreþtinare
a enoriaºilor:
„Þi getul Zalmoxis, aruncând sãgeti prin multime,
îndumnezeia pe fiecare credincios” (s.n.).
În lumea geþilor dobrogeni, într-un Spaþiu al liniºtei prielnice
cugetarii ºi însuºirii mai rapide a învatãturii, nu doar creþtinarea ci
însãþi organizarea Bisericii a ajuns, în sec. I-IV, la culmi comparabile
cu orice alt Spatiu creþtinat þi de aci au „rãsãrit” învãtati teologi þi
filosofi de talie continentala, dupã cum a demonstrat,mai nou,
profesorul Mihail Diaconescu în a sa Istorie a literaturii daco-
romane (Ed. Alcoor EDIMPEX, Bucureºti, 1999) ºi în Antologia
apãrutã recent (Casa de productie þi editurã CORIFEU, Bucureþti,
2003).
În alte pãrti ale Spatiului românesc, înainte þi dupa nãvãlirea
migratorilor, procesul de încreþtinare (îndumnezeire) a continuat ºi
a început, treptat, întemeierea Bisericii, a ierarhiei bisericeºti, înainte
de „întemeierea” - de fapt, reîntemeierea - Statelor naþionale în
Spaþiul naþiunii române, pe unde trecuserã migratorii Asiei, unii
trecând mai departe, atraþi de mirajul Imperiului, altora rãmânându-
le mici enclave care se vor asimila treptat, în timp, altii dispãrând,
pur þi simplu, din istorie.

*
* *

Prin urmare - ºi, confruntat cu perpetuarea neînþelegerii, cu


urmari deloc uºoare, a unor teologi ºi a (încã) multor preoti „þcoliti”
de ei, aici am vrut sa ajungem! -, cunoscând toate acestea, este
timpul, considerãm noi, sã se depãþeascã treapta erorii - aceea de a
respinge ca pãgânã, deci neavând nimic a face cu dreapta credinþa
în Fiul lui Dumnezeu ºi în Dumnezeu-Tatãl, milenara dreaptã
credintã zalmoxianã.
Cãci specificul, originalitatea ºi superioritatea ortodoxiei
noastre, a românilor, ca naþiune, în Vatra genezei ºi evoluþiei lor,
vin tocmai din receptarea organica/fireascã a milenarei drepte
credinþe zalmoxiene, în paralel cu înþelegerea ºi acceptarea, din
convingere, de catre aceasta, a învatãturii creþtine, rãsãditã în Spatiul
nostru prin Apostolii-misionari þi chiar prin ierarhii zalmoxieni
înþiþi, primii convinþi întru îndumnezeire, cum a reieºit din textul
33
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Cuvântul VALAH – cifru al logosului


universal
George Liviu Teleoacã
În vatra dacicã a bãºtinaºilor Europei, de limbã premergãtor epocii Tãrtãria, Nietzsche, fondul principal de cuvinte al
s-a nãscut nu numai arta ceramicii de toponime care ne conduc la tainele celui mai lumii albe. Pe de altã parte, matematicianul
Cucuteni, ca mãrturie pentru avântul mare miracol uman – apariþia ºi dezvolatarea ºi filozoful Leibniz, pornit în cãutarea cãilor
producþiei materiale a unei naþiuni care a graiului articulat ca mijloc de comunicare. prin care s-ar fi putut ajunge la limba
rãmas mereu aceeaºi peste milenii, dar ºi Fiindcã lingviºtii nu sunt geografi, iar adamicã, consemna spre sfârºitul vieþii sale
toponimia cu rãdãcinile ei preneolitice care geografii nu sunt lingviºti, a trecut neobservat c㠄Limbile au totuºi o origine naturalã prin
ilustreazã, ca fenomen de limbã, înalta pânã acum faptul cã toponimele de efectele produse în spirit de spectacolul
culturã fãuritã de geniile acestui pãmânt vecinãtate din vatra dacicã se înrudesc sub lucrurilor; iar acestã origine sunt înclinat sã
carpato-danubiano-pontic. aspect lingvistic, alcãtuind mici serii care cred cã s-ar lãsa vãzutã nu numai în limba
„Mâna plus cuvântul, iatã omenirea” invariabil conduc la unul ºi acelaºi cuvânt - originarã, ci ºi în limbile nãscute dupã aceea”.
spune eruditul Gabriel Gheorghe, pentru a cap de serie - cu valoare de arhetip, adicã la Pentru cã VALAH este matricea
ne apropia de „origini, în vremea când acel cuvânt, care în viziunea neo-kantianului naturalã a toponimelor, apoi pentru cã este
omenirea a primit odatã cu limba nu numai Ernst Cassirer, este comun atât mitului cât matricea denumirilor aceluiaºi Unic
un sistem de comunicare, ci ºi un sistem de ºi limbajului, cuvânt de la care pornind s-au Dumnezeu, dar ºi matricea pentru toate
gândire, o doctrinã. Ea formeazã revelaþia putut deduce raþiunea sa dintâi ºi originea cuvintele de uz comun, îl vom numi pe bunã
primarã, Tradiþia. Aceasta este transmisã de sa. dreptate cifru al logosului universal. Pentru
societate, pãstrãtoare hotãrâtã de Pentru a defini acest cuvânt cu funcþie Rig-Veda VÂC ca altã formã a lui VALAC
Dumnezeu, a adevãrului fundamental pe care de arhetip, vom arãta cã pãmântul Daciei este verbul identificat cu sufletul universului.
îl comunicã fiilor sãi, dezvãluindu-le taina este dens acoperit de toponime-cap de serie Chiar ºi cuvântul grecesc LOGOS provine
acestuia prin limba pe care le-o transmite”. ca: Vulcan, Ulcan, Lucan, Vulcãniþa, Valcãu, prin aferezã din VLACOS. De fapt marile
Or, tocmai aceastã Tradiþie primordialã Balcan, Beclean, Valg, Vlãhiþa, Vlaºca, Balº, mitologii au sacralizat noþiunea de logos
a omenirii, cãile de transmitere ºi imporanþa Pleaºa ºi multe, multe altele a cãror formã pornind de la uimirea inþialã a oamenilor faþã
ei astãzi reprezintã obiectul dacologiei ca mai generalã o reprezintã cuvântul VALAC. de descoperirea sistemului de comunicare
ºtiinþã. Folosit ºi astãzi de cãtre aromâni ca prin grai articulat, tocmai pentru a conserva
Ca o garanþie a ºanselor dacologiei de a apelativ al râului, cuvântul AVLAKE a prin mit ceea ce Dacia conservase prin
se dezvolta ca ºtiinþã, iatã cã avem acces generat prin procedeul metaforizãrii, toponimie.
nemijlicit ºi la toponimele româneºti ca fapt procedeu remarcat în mod expres de •

STATUETE LITICE – CERAUNII


Prof. Gheorghe ªerbana

Statuete de piatrã s-au descoperit în sã arãtãm cã aceste CERAUNII au fost


davele geto – dacilor, în movile, mãguri situ- fãcute de cãtre cei vechi” (1717).
ate lângã ape curgãtoare din podiºul Getic, În 1692, JOHAN DANIEL MAJOR a
zona Vedea – Codmeana pe malul Istrului, publicat la Breslau o operã curajoas㠖
la Prundu, Pietrele, Cãscioarele, iar mai re- Bevokertes Cimbrien - în care aratã cã
cent în zona Buzãului, la Mãgura Buzãului, CERAUNII, statuete ºi securi de trãsnet,
Drajna ºi Pietroasele. se gãsesc în morminte de URIAªI din
Se pune întrebarea CÂND ºi CINE a SCANDINAVIAS ºi ÞARA CIMBRICÃ.
modelat aceste pietre folosind cercul, ovalul În þara noastrã, aceste pietre – statuete
ºi ce liant a folosit ? se gãsesc foarte multe, dar nici un arheolog
Atracþia pentru aceste pietre a început în nu pomeneºte de existenþa lor (la POPEªTI
evul mediu îndeosebi de Papii Grigore al XIII NOVACI – ARGEDAVA au fost gãsite cu
– lea ºi Sixt al V – lea, care au întemeiat un sutele).
muzeu al acestor pietre de fulger sau ceraunii. În comunicare încerc sã prezint o
Singurul care a realizat un studiu despre statuetã de circa 20 kg conform studiului
CERAUNII a fost doctorul Papei Clement meu ºi din cele spuse de bãtrâni, care mi-au
al VIII-lea, care a fãcut o descriere în lucrarea relatat cã pietrele sfinte sunt fãcute de
METALLOTECA VATICANA (1593). NOVACI URIAªI.(Foto: statueta de la
Rezultatul cercetãrii a fost publicat dupã Hârseºti, Cotmeana).
125 ani cu concluzia Papei: „ Este de ajuns •

34
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

Douã piese din aºezarea Corneºti, unicat


în spiritualitatea geto-dacilor
Cercetãtor ºtiinþific Ioan Bugilan, Timiºoara

Descoperite pe locul fostelor aºezãri antropomorfe din Carpaþi - trei asemenea valoarea de unicat ar fi aceea cã, pe lângã
dacice, altele decât locurile întãrite, în aºezãri piese miniaturale se detaºeazã din acest con- realizarea stilizatã a capului uman reieºitã
rurale obiºnuite ºi care, dupã modul în care text în mod distinct, prin metoda de ºlefuire prin finisarea materialului, ambele piese au
au fost identificate în teren, ne întorc cu în raport cu metoda clasicã de realizare a fost completate cu linii pictate, care
gândul la structura aºezãrilor rãsfirate pe profilului uman prin dãltuire atestatã prin reprezintã pãrþi ale capului uman, ochi, gurã,
care le întâlnim ºi în prezent, mai cu seamã, restul pieselor. podoaba capilarã etc. Avem, în acest caz,
în zonele agro-pastorale-montane, dar care Într-o altã ordine de idei, douã din cele primul portret pictat pe piatrã de cãtre un
se vor fi regãsit ºi în zonele de câmpie pânã trei piese, se desprind la rândul lor prin strãmoº al nostru, acum mai bine de douã
ce evolutiv sã se fi ajuns la structura formei atributul de unicat de interes muzeistic milenii, tot aºa cum, mai târziu, zugravi ºi
adunate de azi. naþional. Piesele au fost recuperate din meºteri populari vor picta pe sticlã ºi lemn,
Acestea au fost identificate la suprafaþã, aºezarea Corneºti, judeþul Timiº, atestatã, scene din viaþa spiritualã a poporului român
prin prezenþa urmelor materiale relevate dupã natura elementelor specifice, ca fiind sau icoane aflate pânã dãunãzi în fiecare casã
majoritar sub formã fragmentarã, dar fãrã de viabilã în sec. IV-V d.Chr. Prima piesã, o rusticã, vãzute azi doar prin colecþiile de
care nu ar fi fost cu putinþã stabilirea atât a rozetã de alabastru, a fost descoperitã în artã ale muzeelor sau prin cele particulare.
originii, cât ºi a timpului în care aceste aºezãri acelaºi loc cu cea de-a doua, fapt ce Douã piese aparte, dar cu aceeaºi
au fost viabile. Probele se constituite în prin- presupune apartenenþa lor la aceeaºi semnificaþie, a credinþei întruchipate, alãturi
cipal din fragmente ceramice, de chirpici ars, persoanã, probabil un reprezentant popu- de alte zeci de mii, câte vor fi existat în tot
de râºniþe etc., motiv pentru care, în prezenta lar al cultului sau, pur ºi simplu, un atâtea aºezãri rurale patriarhale ale geto-
susþinere, au fost încadrate ca elemente practicant mai deosebit. Cu un diametru de dacilor ne aratã cât de unitarã a fost una ºi
specifice în scopul diferenþierii de obiectul 6 cm., faþa fiind sugeratã printr-o micã aceeaºi credinþã, fãrã nici cel mai mic semn
temei tratate. intervenþie de detaºare de material executatã de îndoialã monoteistã. Tot atât de adevãrat
De aproximativ trei decenii, aceste pe circumferinþa acesteia, cea de-a doua piesã a fost însã ºi coexistenþa, pe lângã credinþa
cercetãri de suprafaþã, desfãºurate pe spaþii executatã într-o formã alungitã (18 cm), de bazã, a datinilor, unele dintre acestea
largi, cu precãdere în cazul judeþului Timiº, dintr-o rocã comunã, se remarcã prin dubla ajunse pânã la noi prin urme ce se regãsesc
au fost extinse ºi în zone mai îndepãrtate funcþionalitate de folosinþã. Atât ca realizare în marea comoarã etnograficã a poporului
din Bihor, Caraº-Severin ºi Mehedinþi. La plasticã, de cap uman, dupã modul normal român.
acest capitol se poate afirma cã, fãrã de privire, cât ºi din punct de vedere ergo- Aici se încheie un crâmpei dintr-o nouã
excepþie, în toate zonele enumerate de pe nomic, rãsturnatã cu capul în jos, piesa se deschidere pe care cercetarea istoricã
suprafaþa aºezãrilor dacice rurale, cotate ca transformã într-un veritabil zdrobitor de piuã româneascã este invitatã sã o priveascã
atare, dar ºi fortuit, în afara acestora, au fost sau unealtã de lustruire a pastei ceramice pentru prima datã pe seama dovezilor
descoperite ºi recuperate piese miniaturale (rezultatã prin prelucrarea generalã a piesei materiale ºi, pe aceastã bazã, religia geto-
întregi din piatrã, altele decât cele consider- de început) mulându-se perfect în palmã. O dacilor sã poatã fi reconsideratã.
ate specifice. Într-o astfel de tipologie de altã caracteristicã ce, de asemenea, le d㠕
piese miniaturale - cap uman - realizate
stilizat în piatrã, mai mult sau mai puþin
reuºite figurativ, intervin o serie de factori,
printre care, în primul rând, aº aminti atât
viziunea de percepere a artizanului care a
realizat piesa, cât ºi posibilitãþile lucrative
oferite de materia primã, respectiv piatra.
Pe lângã aceste minore observaþii care
þin de detaliu ºi nu de sens, nu pot trece
neobservate ºi alte calitãþi demne de luat în
seamã ºi de reþinut care, în întregul lor, ne
dau certitudinea cã ºi piatra, alãturi de lut ºi
de lemn, a ocupat un loc bine definit în cultura
materialã ºi spiritualã a geto-dacilor. Cultura,
venitã dintr-o lume anterioarã acestora ºi pe
care o regãsim prin cea mai fireascã dovadã
a continuitãþii, are o bazã multimilenarã pe
pãmântul binecuvântat al vechii Dacii.
Atribuite, dupã îndelungi cãutãri,
spiritualitãþii geto-dacilor, credinþei acestora
cã fãcând parte integrantã prin consensul de
reprezentãri ce existã între aceste simboluri
miniaturale ºi ceea ce generic am denumit -
cultura megaliticã cu reprezentãri
35
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

O teorie referitoare la etnogeneza


poporului aromân macedonean
Prof.univ.dr. Ioan Cardula

Formarea poporului aromân macedonean începe din perioada Limba greacã Limba aromânã Limba românã
neoliticului odatã cu apariþia primului popor civilizat pelasgo-trac. TALAROS TALAR PUTINA
Vatra pelasgo-tracilor este spaþiul CARPATO - DANUBIAN - SKAFA SCAFA PAHAR
PONTIC, de unde au început sã se extindã la est pânã dincolo de FRIKI FRICA TEAMA, FRICA
munþii Caucaz, la apus ajung la Oceanul Atlantic, la nord la Marea KOPI CUPIE TURMA DE OI
Nordului, iar la sud ajung la Marea Egee ºi Asia Micã ºi de acolo în
Africa de Nord. MÃRTURII EPIGRAFICE. În lucrarea “Limba traco-dacã, fondul
limbilor indo-europene”, autor Branislav Stefanoski, scrisã în limba
Fundamentarea acestei teorii se bazeazã pe surse ISTORICE, aromânã ºi tradusã în limba românã (Ed. Mirton, Timiºoara, 1995),
LITERARE, TOPONIMICE, EPIGRAFICE ºi ARHEOLOGICE. sunt prezentate 12 epici, 6 plãci litice funerare din secolul al VIII-lea î.
Hr., douã inele de aur (de la Ezerovo, Bulgaria ºi Cilei, România),
HERODOT, în lucrarea “Istorii”, semnaleazã c㠓primii inscripþia pelasgã din Insula Lesbos. Aceste texte nu au putut fi descifrate
locuitori ai Eladei erau PELASGII”, subliniind cã aceia care locuiau de arheologii greci, dar în schimb au fost citite cu uºurinþã de B. Stefanoski,
în regiunea Pindului se numeau MACEDONENI. Prezenþa pelasgo- deoarece conþineau cuvinte din limba aromânã.
tracilor în Macedonia este confirmatã de toponimiile existente în În concluzie,
spaþiul balcanic, ca de exemplu TRAKIGOS - PELAGOS
(arhipelagul tracic din Marea Egee) sau PELAGONIA, câmpia ü Aromânii sunt urmaºii triburilor pelasgo-trace stabilite
Macedoniei. în Macedonia;
ü Aromânii sunt autohtoni în regiunile unde trãiesc în
LIMBA. Dupã autorii romani Plautus ºi Quintilian, pelasgii prezent: Epir, Thesalia, Macedonia;
vorbeau un dialect al limbii latine barbare, numit ARAMIC sau ü Limba lor este similarã cu limba latinã barbarã (arameica)
ARAMEIC, care este - dupã cercetãrile noastre - similar sau foarte vorbitã de pelasgo-traci încã din antichitate;
apropiat de limba vorbitã de aromânii macedoneni, fapt confirmat ü Aromânii ºi-au pãstrat etnicitatea într-o perioadã când
au fost ocupaþi de romani, de bizantini, de otomani, de slavi, cu
de descifrãrile epigrafice ale Inelului din EZER (Bulgaria) ºi de toate vicisitudinile prin care au trecut;
inscripþia pelasgã din Insula Lesbos. ü Aromânii au o istorie foarte veche ºi bogatã, predecesorii
Poemele lui HOMER, ILIADA ºi ODISEEA, reprezintã o altã lor, regii Macedoniei Filip al II-lea ºi Alexandru cel Mare
Macedoneanul au construit primul Imperiu din Europa, mult înaintea
sursã pentru cunoaºterea limbii trace, respectiv a limbii aromâne. O celui Roman.
serie de oameni de ºtiinþã greci, dar de origine aromânã, cum sunt Aromânii trebuie sã fie mândri de limba lor, care este una dintre
Gh. Exarhu, N. I. Liciu, Ath. Busbuki au gãsit în epopeile lui Homer cele mai vechi din Europa, ºi de o istorie cum au puþine popoare din
ºi în alte cãrþi scrise în greaca veche, cuvinte pe care aromânii le Europa.
folosesc în vorbirea lor zilnicã, cum sunt:
•

Inscripþia de la Tãrtãria - o enigmã explicatã


Prof. Ion Moldoveanu
Consideratã ca fiind cea mai veche din lectura. a þine socotelile, adicã o cifrã primitivã, care
aceastã parte de lume ºi printre cele mai •ªi, în fine, faptul cã este împãrþitã în prin numãrarea legãturii de liniuþe oblice
vechi din istorie, de o vârstã cu cele din patru segmente de cerc, delimitând patru indicã aici, spre verificare, tocmai numãrul
Mesopotamia, inscripþia de pe tãbliþa idei. cinci. Aºadar, ,,Acum cinci pãtrare lunare…”
rotundã din argilã, de la Tãrtãria, poate fi •Astfel, în prima secvenþã, din dreapta- sau, aproximativ, ,,Acum treizeciºicinci de
decodificatã prin simplificarea lecþiunii, pânã sus, în grupul celor patru semne înrudite – zile…”
la nivelul evidenþei, corespunzãtor gândirii douã cerculeþe aproximative ºi douã •În cea de-a doua secvenþã, din stânga-
concrete a omului primitiv. Astfel, þin de semicercuri, din ce în ce mai mari – se pot sus, a mai rãmas astfel de interpretat un
domeniul evidenþei urmãtoarele premise. identifica uºor fazele lunii în descreºtere. Al singur semn, foarte sugestiv de altfel,
•Tãbliþa (aceasta) fiind rotundã, va fi cincilea semn din ºir, deºi trecut, din lipsã înfãþiºând un jilþ. Dacã pânã ºi în zilele
rotitã, cu mâna dreaptã, firesc, în sensul de spaþiu, în secvenþa urmãtoare – un indiciu noastre scaunul este asociat cu funcþia de
acelor de ceasornic, astfel încât sensul de în plus cã încolo trebuie sã citim –, ºef, cu atât mai mult în timpurile primitive,
lecturã va fi, în consecinþã, de la dreapta la asemãnãtor literei D, adicã tot o semilunã când nu oricine putea avea un astfel de scaun,
stânga. descrescãtoare –, trebuie adãugat celor el nu putea sã desemneze pe altcineva decât
•Ea este prevãzutã cu un orificiu dinainte. Dovadã este chiar semnul de pe ,,ºeful de comunitate”.
descentrat, prin care, trecând un ax, sub deasupra lor – o linie orizontalã mai lungã, •A treia secvenþã, din stânga-jos, dar
influenþa gravitaþiei, se va aºeza de la sine, care întretaie alte cinci liniuþe oblice – ºi care ajunsã prin rotire sus, înfãþiºeazã, în primul
mereu în aceeaºi poziþie, arãtând astfel care nu este altceva decât un rãboj, aºa cum mai rând, un arc, a cãrui sãgeatã nu pleacã ci,
este ,,susul”, de unde trebuie sã fie începutã foloseau încã unii ciobani analfabeþi, pentru dimpotrivã, vine cãtre trãgãtor, care astfel

36
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
suportã acþiunea. Tot acelaºi sens îl indicã ºi acum rãsturnatã, schimbându-ºi înfãþiºarea •În concluzie: ,,Acum cinci pãtrare de
vârfurile ascuþite de sub sãgeatã care ºi desluºindu-ºi sensul. Se recunoaºte o lunã, ºeful de comunitate a fost lovit de douã
precizeazã în plus cã este vorba de douã colibã cu acoperiº din cãpriori, suspendat sãgeþi ºi a fost pus în acest mormânt.”
sãgeþi. Aceastã a doua informaþie este Într-adevãr, inscripþia de la Tãrtãria a
confirmatã ºi de cel de-al treilea semn al pe piloni de susþinere, o locuinþã primitivã. fost descoperitã într-un mormânt ,,princiar”.
secvenþei, binecunoscutul rãboj, care aici Ultimul semn al secvenþei – ºi al inscripþiei Un mesaj trimis urmaºilor de peste milenii,
aratã numarul doi. Deci: ,, … a fost lovit de – un punct ascuns sub o micã bolt㠖 în memoria conducãtorului dar ºi a
douã sãgeþi…”. precizeazã însã cã este vorba de o locuinþã ,,scriitorului” lui.
•Cea de-a patra – ºi ultima secvenþã, subteranã, un tumul, un mormânt: ,,… ºi a •
din dreapta-jos, ajunsã sub rotire, apare fost pus în mormânt.”

Toporaºul de pe Valea Mozacului


Prof. Ion Nania, Piteºti
Valea pârâului Mozacu, cel mai impor- trapeziodalã se aflã scris, prin sãpare, în dintotdeauna Cassipeea „Scaunul lui
tant afluent al Dâmbovnicului din judeþul corpul dur al toporului cu litere Dumnezeu”, concepþie bine conturatã ºi
Argeº, constituie un adevãrat miracol în ceea asemãnãtoare celor ale alfabetului etrusc generalizatã în mentalitatea geþilor timpurii
ce priveºte locuirea umanã de-a lungul timpuriu, în afarã de litera P, care este de pe Valea Mozacului ºi din întreg spaþiul
timpurilor, prin cele 116 vetre arheologice. perfecþionatã, pãrând a fi a unui alfabet mai getic al vremii respective.
Pe aceastã vatrã a existat o locuire evoluat, trei cuvinte latine: SVI MI PIE, care Vechimea scrierii geþilor de pe Valea
neîntreruptã din fazele timpurii ale epocii se pot traduce uºor ºi foarte clar: „Pentru
Mozacului, de pe amintitul toporaº, ca de
bronzului pânã în Evul Mediu. Aici s-au mine dupã dreptate” sau „dupã lege”.
altfel ºi a celorlalte obiecte descoperite pe
descoperit un topor de piatrã de o rarã De reþinut, cã dupã multe surse
frumuseþe, un cuþit lucrat dintr-o rocã durã, arheologice ºi istorice, etruscii au fost aceastã vale, se interfereazã între cultura
o mãciucã de piatrã, lucratã prin ºlefuire, originari din Vatra Europei, adicã spaþiul Verbicioara III, cu faza Tei III, încadrându-
precum ºi un obiect care rãmâne unicat carpatin. se între anii 1500-1375 î. Chr., deci cu
pentru ºtiinþele istorice. Este vorba despre De la prima vedere se observã cã literele aproape 200 de ani înaintea alfabetului
un toporaº cu gaurã, lucrat dintr-o rocã durã, alfabetului getic timpuriu, de pe Valea fenician, care era mult mai arhaic.
care pe partea din faþã, unde iese capãtul Mozacului, au fost mai perfecþionate, mai Scrierea alfabeticã a geþilor autohtoni
cozii, posedã mici pigmenþi circulari de siliciu evoluate, iar citirea se face de la stânga spre este o perfecþionare a aceloraºi locuitori care
sau cuarþ, care dupã spãlare ºi curãþire devin dreapta, ca ºi azi. au întrebuinþat pentru prima oarã scrierea
strãlucitori ca niºte diamante, asemãnându- Semnificativ este faptul cã scrierea celor pictograficã de la Tãrtãria, din Transilvania
se cu anumite constelaþii, mai ales trei cuvinte-rugãciune în interiorul sau a celor din localitatea Isaiia, jud. Iaºi,
Cassiopeea. „constelaþiei Cassiopeea” nu este din epoca neoliticã.
Între cele patru „stele” dispuse în formã întâmplãtoare, poporul daco-român a numit •

Pelasga-valaha – limba inscripþiilor


de pe Tãbliþele de la Tãrtãria?
Prof. Ionel Cionchin, Timiºoara
Tãbliþele de la Tãrtãria aparþin sumerianã, presupunând schimbãri nu numai cercului (raza, diametrul, lungimea, aria) ºi
strãvechiului complex cultural timpuriu în scriere, dar ºi în limbã. indiscutabil valoarea lui „Π” (pi). Dispuneau
Turdaº-Vincea, propriu neoliticului sud-est - Pelasgii/strãvechii valahi, de neam de unitãþi de mãsurã, printre care „degetul”,
european, datat în mileniul al VI-lea, în jur euroindian, au fost creatorii Vechii Civilizaþii aºa cum rezultã din diametrul tãbliþei care era
de 5300–5200 î.Ch., fãcând parte din scrierea Europene, de aceea ar fi firesc ca descifrarea de 3 degete, adicã 6,6 cm (1 deget = 2,2 cm).
„Vechii Civilizaþii Europene/Old European sã se facã în limba acestora sau în alte limbi Considerând scrierea „dar al zeilor”,
Civilization”, dovadã certã a apariþiei scrierii euroindiene ºi nu prin cea sumerianã, care expresia raportului esenþial între om ºi
în sud-estul Europei. Sute de vase, farfurii, este limbã neindoeuropeanã. divinitate, dar ºi o legãturã sacrã între numãr
cupe votive din zona centralã ºi esticã a Pentru descifrarea scrierii Tãrtãria, ºi cuvânt, vom determina denumirile
Peninsulei Haemus/Balcanicã aparþin considerãm cã este necesar a cerceta tãbliþa numerelor de pe tãbliþa circularã de la
perioadei timpurii ºi clasice ale culturii circularã. Confecþionatã din lut ars, tãbliþa Tãrtãria. Considerând cã popoarele nu dispar
Vincea (Gumelniþa, Boian, Gradeºniþa, circularã are un diametru de 6,6 cm., cu un fãrã a lãsa „urme lingvistice”, se va lua în
Vraþa), prezentând semne ale scrierii Vechii orificiu în partea superioarã, ceea ce considerare denumirile din limbile
Civilizaþii Europene/ Old European Civili- presupune cã era utilizatã ca “medalion” în euroindiene arhaice, dar ºi din limba valahã/
zation. Pentru descifrarea tãbliþelor cazul în care era legatã cu „sfoarã”. Tãbliþa românã, continuatoarea ºi purtãtoarea unor
inscripþionate de la Tãrtãria, trebuie luate în este împãrþitã de o „cruce” în patru cadrane/ cuvinte multimilenare ale limbii pelasge a
considerare: planuri, în fiecare dintre ele fiind semne strãvechilor valahi, fãuritorii Vechii
- Tãbliþele de la Tãrtãria, aparþinând inscripþionate. Civilizaþii Europene/ Old European Civili-
scrierii Vechii Civilizaþii Europene, sunt cu „Scribii” de la Tãrtãria aveau vaste zation.
aproape 2000 de ani mai vechi decât scrierea cunoºtinþe de geometrie, dimensiunile •
37
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

EPISCOPUL WULFILA, O RECONSIDERARE


Dr. Iosif Niculescu
Privind înapoi istoria creºtinismului nu Capadocia, ba chiar acel pãrinte era preot susþinutã lucrare de conducere efectivã a
putem trece cu vederea cã secolul al IV-lea creºtin, care în cursul unei invazii gotice în turmei sale, care dupã cum se ºtie, l-a urmat
al noii ere a fost marcat de evenimente Capadocia fusese luat prizonier ºi adus la în exilurile transdanubiene. Ceea ce însã l-a
istorice ºi spirituale extraordinare. Întreg acel nordul Dunãrii. Fiul sãu, acest Wulfila (nu i fãcut cu deosebire cunoscut a fost actul, în
veac a fost peste tot presãrat de personalitãþi se cunoaºte numele de botez), s-a nãscut la acea vreme, de îndrãznealã, de a traduce în
aparte, unelte ale lui Hristos care au rãspuns 318. Fãrã îndoialã cã tânãrul fiu de preot a altã limbã, zisã cea goticã, Sfânta Scripturã,
aºa cum li s-a rânduit chemãrii divine. putut creºte într-o stare de mare speranþã, o aproape integral, care traducere s-a pãstrat
Încetarea prigoanei romane, libertatea datã cu ridicarea lui Constantin cel Mare. parþial pânã astãzi sub numele de Codex
cultului creºtin, rezidirea bisericilor, De aceea nu i-a fost greu sã se angajeze pe argenteus.
combaterea curentelor eretice, între care cea drumul tatãlui sãu, sã se pregãteascã teologic, De aceastã operã a sa el este legat prin o
mai nociv㠖 arianismul –, au constituit tot dar ºi lingvistic, adicã pe lângã limba maternã a doua legãturã de istoria poporului român.
atâtea capitole de realizãri în istorie a – subiect de discuþie – sã înveþe pe puþin ºi Biblia lui a avut un destin din cele mai
doctrinei evanghelice, fapt pentru care unii limba latinã, limba oficialã a imperiului ro- curioase, incomplet cunoscutã, fiind dusã
istorici i-au acordat supranumele de „veacul man. În istorie apare ca episcop al goþilor. din Italia în apusul Europei, ca pânã în cele
de aur“. Unde ºi ce studii a fãcut nu se mai ºtie. La din urmã sã ajungã în Suedia.
Între acele pomenite unelte ale sinodul de la Niceea avea de-abia 7 ani, aºa Despre limba folositã de Wulfila spre a
Divinitãþii, s-a remarcat în a doua jumãtate a cã nu a putut fi marcat de acest memorabil reda textul latin spre înþelegerea poporului
acelui secol ºi un episcop cunoscut sub moment decât indirect, poate prin tatãl sãu, pe care îl pãstorea sunt deschise dezbateri
numele de Wulfila (în altã versiune Ulfila). dacã va mai fi trãit. Este numit episcop al nu mai puþin aprinse, ca ºi asupra poziþiei
Prezenþa lui ºi activitatea misionarã goþilor la 348. lui religioase, fiind socotit, afirmãm, pe
desfãºuratã între altele ºi pe pãmântul þãrii Activitatea lui propriu-zisã se remarcã nedrept, a fi fost mãrturisitor al rãtãcirii lui
noastre, au fãcut ca de-a lungul veacurilor sã dupã 350, moment în care Atanaric, regele Arie, dacã nu integral, cel puþin „pe
fie privit de unii cercetãtori ca un pion ostrogoþilor, desfãºura o aprigã prigoanã la jumãtate“, fiind de unii socotit „semiarian“.
însemnat al creºtinismului din Daco-geþia, nordul Dunãrii împotriva creºtinilor þinând Ne vom ocupa, pe cât ne-o îngãduie
pe atunci într-o situaþie politicã turbure, ca de Constantinopol. El nu s-a dat înapoi de timpul ºi spaþiul, de trei aspecte ale vieþii ºi
urmare a pãrãsirii Daciei ocupate de romani, a-ºi sacrifica propriul fiu care a preferat operei sale, adicã:
iar o alta, mai ales zona esticã ºi nordicã sub moartea decât de a pãrãsi credinþa niceeanã. - Zisul arianism,
influenþa zisã a dacilor liberi, fãrã a se putea Tradiþia susþine cã acest fapt l-ar fi întors în - Limba folositã la traducerea Bibliei,
vorbi de existenþa unei organizaþii statale. cele din urmã pe Atanaric la calea cea - Alfabetul folosit în aceastã scriere.
Peste aceste douã zone tronând în acel veac dreaptã. Argumentele noastre încearcã a risipi un
stãpânirea ostrogoþilor, a cãror origine ºi În contextul acestei prigoane ºi-a vãl, nu întâmplãtor pus peste aceastã istorie
începuturi sunt încã departe de a fi cunoscute desfãºurat Wulfila întreaga lui activitate, ºi prin care urmaºii ºi interesaþii nu au putut
deplin. fiind silit în douã rânduri a se refugia la sudul vedea corect adevãratul chip al acestui
Puþinele date biografice pe care le Dunãrii, în Moesia. Afarã de activitatea adevãrat apostol al lui Hristos de la nordul
deþinem spun cã era dupã tatã originar din pastoralã, împrejurãrile l-au silit sã aibã ºi o Dunãrii. ªi nu numai atât, ci ºi cã limba
folositã de el a fost limba geticã a vremii,
vorbitã de poporul nord-dunãrean ºi nu de
pãtura suprapusã, ziºii ostrogoþi. Acea limbã
fiind angajatã în procesul de trecere de la
limba necreºtinã la una care mãrturisea pe
Hristos, dar care pãstrându-ºi mecanismele
interioare ancestrale, s-a putut constitui în
intermediara spre actuala limbã românã.
Cât despre alfabetul folosit, nu sunt prea
multe de spus, el nefiind propria lui creaþie,
ci numai un fel de adaptare ºi înfrumuseþare
a unei scrieri preexistente, socotitã de unii a
fi fost scrierea geticã.
Ne dãm seama de riscul pe care ni-l
asumãm, dar îndrãznim, fiindcã socotim cã
este de datoria noastrã de români de a cinsti
cum se cuvine un mare spirit binefãcãtor
strãmoºilor noºtri. ªi dacã aceastã binefacere
i-ar putea fi contestatã, cu privire la limba ºi
scrierea lui, lucrarea sacerdotalã nu poate fi
negatã. Ea este una din pietrele de temelie
ale creºtinismului nord-dunãrean care prin
persistenþa lui ºi-a arãtat tãria de
nezdruncinat a începutului.

38
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

Cutume ale poporului român cu privire la


ritualurile de naºtere ºi de moarte
transmise de substratul geto-dacic
Prof. Iuliana Cordie, Giurgiu
Izvoarele scrise antice, coroborate cu informatori înregistraþi în jurul anului 1927 defunctului cãtre cimitir (zone: M-þii
dovezile arheologice, pun în evidenþã ritualuri spuneau cã, mai demult, era trecut prin foc Apuseni, Vlaºca); înainte de închiderea finalã
ale geto-dacilor care se regãsesc în cutumele ºi mortul. Corpul defunctului era legat de a sicriului se punea pe fruntea defunctului
poporului român. corpul unuia dintre tinerii participanþi la sau defunctei (zona Vlaºca) ,,orarul” care
Astfel, la naºterea copiilor geþii ºi tracii ritual, iar acesta sãrea cu el în mijlocul focului. consemna trecerea celor morþi cãtre o viaþã
aminteau necazurile pe care aceºtia trebuiau Mãºtile funerare întâlnite în diferite zone veºnicã. În anul 1951, cercetãtorul Ion
sã le treacã în timpul vieþii pentru ca apoi sã etnografice erau executate nu numai pentru Horaþiu Criºan a notat în comuna Orãºtioara
devinã nemuritori. a-l apãra pe defunct de acþiunea rea a de Sus, judeþul Hunedoara, prezenþa la
Când îºi îngropau morþii, prin inhumaþie demonilor ºi a divinitãþii funerare ci ºi priveghiul unei bãtrâne a unor feciori mascaþi
sau incineraþie, se bucurau cã aceºtia au pentru apãrarea rudelor ºi a prietenilor care purtau un mare falus de lemn ºi executau
scãpat de greutãþile traiului pe pãmânt, fiind rãmaºi în viaþã, de acþiunile strigoilor. un interesant dans falic în pridvorul casei.
nemuritori alãturi de Zalmoxis. De aceea cred Mãºtile reprezentau caricaturi ale Acest dans vizeazã continuarea neamului
cã nu au fost dificultãþi la creºtinarea geto- personajelor în vârstã, cu orificii pentru ochi, defunctei pe pãmânt; în timpul jocului ritual
dacilor pentru cã, în cadrul credinþei în Iisus gurã, nas, la care se adãugau barba ºi se simula actul procreãrii ºi al naºterii. La
Hristos, ideea de nemurire era înlocuitã cu mustãþile. Acestea se numeau uncheºi. R. moartea tinerilor necãsãtoriþi, în toate zonele
ideea apropiatã de înviere ºi viaþã veºnicã, Vulcãnescu aminteºte credinþa cã aceste etnofolclorice, se împodobeºte un brad tânãr
unde nu este întristare. La români, ca ºi la mãºti se referã la coborârea uncheºilor din cu ciucuri de lânã coloratã, o nãframã, un
geto-daci, la îngroparea defunctului, se munþi care cândva jucau în ritmuri de tobe colac ºi o lumânare prin care se vesteºte cã
organizeazã mese de pomenire la primii, ºi ºi fluiere pentru a înlesni primirea uºoarã a cel mort se va cãsãtori în viaþa veºnicã.
banchete funerare la ceilalþi. Jocurile de la sufletului defunctului alãturi de strãmoºi Toate aceste tradiþii dovedesc baza
priveghi, organizate în comuna Nerej ºi (vezi zonele Vrancea, M-þii Apuseni, Gorj, puternicã a substratului geto-dacic în
consemnate de cercetãtorii C.Brãiloiu ºi Þara Haþegului). cutumele de azi ale poporului român
H.H.Sthal, evocau vechiul rit de incineraþie În timpul ritualurilor de înmormântare dovedind de-a lungul timpului valori
a morþilor, puterea protectoare ºi tinerii organizau jocuri ca bondariul, bâza, spirituale inestimabile în istoria universalã
purificatoare a focului în jurul cãruia jucau coþofana, cãruþaºul etc. pentru a anunþa a popoarelor.
ºi se amuzau participanþii la ceremonie. Unii participanþilor la ceremonie, trecerea alaiului •

Date noi privind folosirea ,,scrierii” în


civilizaþiile neolitice carpato-danubiene.
Mitograma de la Ocna Sibiului
Prof. dr. Iuliu Paul, Alba Iulia

Pe teritoriul Ocnei Sibiului, la locul Coroborarea datelor de ordin tipologico- decoperite mai multe reprezentãri plastice
numit ,,Triguri” – o terasã înaltã a pârâului statistic ºi stratigrafic, rezultate din caracteristice acestui orizont cultural, printre
Visa, situatã în apropierea vechilor mine de sãpãturile întreprinse la Ocna Sibiului, ºi care se remarcã ºi câteva ipostaze ale ,,zeiþei
sare (actuale lacuri) – a fost identificatã ºi confruntarea acestora cu datele oferite de pasãre”.
apoi cercetatã, prin sãpãturi sistematice literatura de specialitate privitoare la întreaga Un loc aparte în acest ,,panteon” al
(începând din 1977), cea mai întinsã aºezare arie de rãspândire a fenomenelor neolitice primilor ,,agricultori” carpato-danubieni, îl
neoliticã timpurie din þara noastrã. În timpurii din zona balcano-carpato- ocupã un inedit ,,ansamblu de cult”, unic
cuprinsul ei, au fost atestate ºase niveluri dunãreanã (I. Paul, 1989), au îngãduit pânã în prezent, în aceastã parte a lumii
succesive de locuire marcate prin bordeie ºi formularea ipotezei potrivit cãreia, pe strãvechi.
locuinþe de suprafaþã (I. Paul, 1989). teritoriul nord-dunãrean, acest ,,orizont cul- Este vorba, în primul rând, de o figurã
Aºezãri datând din aceeaºi epocã au fost tural” se profileazã ca o culturã distinctã, cu conicã, confecþionatã din piatrã (gresie
descoperite ºi cercetate, câþiva ani mai o evoluþie relativ îndelungatã. Ea a primit micacee), având baza de 2 cm., ºi înãlþimea
devreme, la Gura Baciului (jud. Cluj) ºi numele convenþional de Precriº. În locuinþa de 4,5 cm. Figurina a fost gãsitã printre
Cârcea (jud. Dolj). nr. 8 din aºezarea de la Ocna Sibiului au fost resturile locuinþei nr. 8, dezvelitã prin

39
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003
sãparea secþiunii a XII-a ºi a casetelor inclusiv pe teritoriul þãrii noastre, pânã în provoca – privitorului din epoc㠖
adiacente. zorii epocii neolitice. Printre acestea, pot fi rememorarea ºi, probabil, exprimarea oralã
În preajmã, la cca. 30 cm. spre vest, a desluºite – îndeosebi pe statuet㠖 semne a mitului în întregul sãu, ca ºi excitarea
apãrut ºi o piesã de formã paralelipipedicã, masculine ºi feminine, precum ºi cupluri de practicilor rituale asociate.
cu o laturã (baza) deterioratã (ruptã), având semne, dispuse pe douã registre clar delimi- Semnificaþia cultural-istoricã a acestei
lungimea de 4 cm., h = 2cm. ºi lãþimea de tate. Registrul superior este dominat de descoperiri este deosebitã, întrucât ea
2,5cm., care pare sã reprezinte suportul semne masculine, care întregesc dovedeºte cã cele mai vechi populaþii
(piedestalul) pe care era aºezatã statueta. (completeazã) personajul reprezentat, sche- neolitice, cunoscute, pânã acum, în zona
Poziþia stratigraficã, dimensiunile, precum matic, ca un bãrbat cu barbã, precum ºi, carpato-dunãreanã, au reuºit sã creeze
ºi alte elemente caracteristice justificã probabil, atributele acestuia. Edificatoare în structuri socio-economice ºi fenomene de
asocierea celor douã piese într-un acest sens par a fi cele douã semne (soarele, suprastructurã elevate, cãrora nu le-a fost
,,ansamblu” conceptual ºi, implicit, sau un alt astru, ºi luna), plasate în partea strãinã folosirea unui ,,sistem de scriere”,
funcþional (Pl II-1;2). stângã a figurinei. Registrul inferior este nealfabetic, de caracter liniar, bazat pe vechi
Atât statueta, cât ºi piedestalul, poartã dominat de semnul feminin – rombul – plasat tradiþii locale, simboliste. Aceasta dateazã,
anumite semne, executate prin incizare- în poziþia centralã, dãltuit într-un relief nu deci, cu mult înaintea sistemelor de scriere
gravare care, dupã forma ºi modul elaborat prea înalt, într-o manierã similarã cu capul cu care au fost asociate ºi bine-cunoscutele,
în care sunt dispuse, par sã reprezinte ºi barba, puternic stilizatã, ale personajului de acum, tãbliþe de la Tãrtãria. Precum se
simboluri, ideograme, realizate într-o manierã masculin din registrul superior. Semnul ºtie, acestea din urmã au fost socotite de
liniarã. Potrivit contextului în care au fost feminin este asociat cu o seamã de cupluri specialiºti fie ,,importuri”, fie imitaþii locale
gãsite, ele aparþin primilor ,,agricultori” din de semne, executate într-o manierã dupã tãbliþele mesopotamiene, atribuite aºa-
aria carpato-dunãreanã, adicã purtãtorilor asemãnãtoare celor din registrul superior. numitei perioade ,,proto-literate” a culturii
aºa numitei Culturi Precriº, databilã în Privite în ansamblul, aceste grupuri de sumeriene, respectiv secvenþei cultural-
mileniul al VI-lea î.Chr. Ea s-a nãscut ca semne includ – prin asocierea unor simboluri cronologice Djemdet Nasr III b, a cãrui datare
urmare a simbiozei etno-culturale, dintre chtoniene ºi urano-solare – un simbolism a fost stabilitã, pe baza cronologiei scurte
purtãtorii unor strãvechi civilizaþii egeeo- complex de structurã antropocosmicã. (Mesopotamiene), pe la 3.000 î. Chr.
microasiatice (Cultura Proto-Sesklo, în Având în vedere cele de mai sus, precum Diferenþele cronologice ºi tipologico-
primul rând) – pãtrunºi în zona carpato- ºi faptul cã în credinþele unora dintre stilistice dintre descoperirile de acest gen,
dunãreanã în mileniul al VI-lea î.Chr. – ºi cultivatorii primitivi, în care atât originea incluzând ºi tipuri de ,,sisteme grafice”
vechile populaþii locale epipaleolitice. cerealelor, cât ºi ,,mitul creaþiei” (crearea diferite, ilustreazã faptul cã, în pofida unor
Aceastã simbiozã a dus pe plan spiritual la Lumii) este adesea pusã în relaþie cu o rãdãcini originare, parþial comune, avem de
un sincretism magico-religios a cãrui hierogamie (cãsãtorie) între Zeul Cerului ºi a face cu valori spirituale create în zone, arii
reprezentare tipicã este ,,ansamblul” (idol Mama Pãmânt, sau cu o dramã miticã culturale ºi condiþii social-istorice specifice.
cu piedestal) descoperit la Ocna Sibiului. implicând împreunarea sexualã, moartea ºi Descoperiri de felul celor prezentate
Singura analogie cunoscutã pânã în reînvierea (,,misterul vegetaþiei”), suntem, succint, mai sus, contribuie la relevarea unora
prezent o reprezintã statueta, dãltuitã sche- credem, îndreptãþiþi sã emitem ipoteza dintre elementele constructive ale
matic, tot în piatrã (calcit), descoperitã mai potrivit cãreia ,,ansamblul” de la Ocna complexului proces istoric care a dus, spre
demult, în cunoscuta aºezare neoliticã Sibiului este prima încercare – cunoscutã pildã, la închegarea aºa-numitei ,,entitãþi
timpurie (mil. VII-VI î. Hr.) de la Çatal- pânã acum în Europa – de redare prin culturale europene” din mileniile VII-VI î.
Hüjük, din Anatolia. Descoperitorul mijloace plastice – ºi grafice totodat㠖 a Chr. În acest cadru, teritoriul românesc a
(J.Mellaart, 1967) afirmã cã statueta ar ,,mitului creaþiei”. Cu alte cuvinte, avem de constituit, potrivit noilor descoperiri –
reprezenta un om cãlare pe un taur. a face cu o ,,mitogramã”, a cãrui rost era, se printre care se numãrã ºi cele de la Ocna
Alþi cercetãtori (O.Hokmann, 1968) pare, acela de a consemna (fixa), a conserva Sibiului – un adevãrat ,,epicentru”, o ,,placã
cred cã este vorba de o pereche îmbrãþiºatã. ºi a transmite acest gen de cunoºtinþe de turnant㔠a spaþiului istoric european.
Comparând cele douã reprezentãri, optãm ordin spiritual ºi, poate, totodatã, de a •
pentru cea de a doua interpretare. Aceasta,
cu atât mai mult cu cât statueta de la Ocna
Sibiului – deºi asemãnãtoare ca formã ºi
trãsãturi generale cu cea din Anatolia – se
individualizeazã de aceasta din urmã atât
printr-o expresie esenþializatã, de un
schematism accentuat, cât ºi prin faptul cã
simbolul principal (perechea îmbrãþiºatã)
reprezentat, plastic, printr-o combinaþie de
ornamente în relief, adâncite ori gravate, este
completat (,,explicitat”, s-ar putea spun
printr-un ,,sistem de semne, dispuse pe
registre, ceea ce lasã sã se întrevadã o
structurã intenþionatã care-i dã caracterul
unei (adevãrate) inscripþii (Pl I-2a). De
remarcat este faptul cã, cel puþin unele dintre
aceste semne (ideograme) – aflate în îmbinãri
,,sintactice” variate ºi, se pare,
complementare ºi pe piedestalul figurnei (Pl
I-2) – par sã derive din vechile semne ºi
simboluri cu rost, la rândul lor
complementar, cunoscute atât în aria
paleoliticã rupestrã, cât ºi în cea aplicatã
(incizatã, zgâriatã), pe oase, ce se pãstreazã,
40
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

Mesajul arhaic – verbal ºi scris – la daco-


valaho-români
Luca Manta, Bucureºti

Cercetarea istoricã, arheologicã, aplicat chiar ºi în interiorul cuvintelor. Iatã T = Translaþie / Torsiune / titirez (spin
lingvisticã, etnograficã etc. din România a în acest sens câteva mici exemple de cuvinte + ); Transformare – Sunet;
descoperit pânã în prezent o multitudine de asignate: foc-fum, greu-gol, lung-lat, mare- E = Efect energetic; Existã, Egal, Iese;
dovezi scrise ºi verbale din care se poate mic, dor-durere; la fel ne apar codate J = Jumãtate cu josu-n sus / Ajunge jos;
deduce cã limba românã poate fi încadratã cuvintele vârtej, vuiet, vijelie, vânt, viscol,
între limbile cele mai vechi din lume. viforniþã, val, viiturã, vîltoare, vipie, vãpaie,
Din pãcate, majoritatea acestor mãrturii vâlvãtaie, vulcan etc... cuvinte ce exprimã o Teoria codãrii limbii române a fost
descoperite nu sunt unitare, cãci le lipseºte serie de fenomene naturale, ce reprezintã o elaboratã pe bazã de analizã statisticã ºi a
un factor comun, care sã închege toate aceste variaþie de vitezã ºi care au ca factor comun stabilit câte un algoritm semantic pentru
elemente rãzleþe. algoritmul fonemului ,,V” = variat-violent; fiecare sunet/fonem aferent literelor de la
Lucrarea de faþã rezolvã ºi rãspunde iatã o serie de cuvinte sinonime asignate: A-Z din actualul alfabet al limbii române ºi
pozitiv acestor probleme pe baza Teoriei tije, lujan, lujer, turjan, tujilean ca ºi rejeton care algoritmi sintetizaþi au forma unui tabel,
codãrii limbii române / T.C.L.R., teorie nouã / drageon (fr). de unde pot fi folosiþi la analiza ºi decodarea
pe plan mondial, în care informaþia semanticã Iatã de pildã cum aratã o decodare
fonemicã a limbii daco-valaho-române.
apare la nivel de fonem, unitate analogicã pe semanticã pe bazã de algoritmi:
care am denumit-o SEM ºi prin care întregul Lucrarea de faþã este vastã ºi cuprinde
cuvânt decodat devine o sumã de SEM-uri S= Sumã ( + ) / Scos ( - ) din sumã; Salt în prezent peste 40 pagini, unde apar înscrise
sau este un Mesaj codat. / stã,... în serie; o serie de demonstraþii fonemice, legi
Din antichitate se ºtie cã în Grecia O= Ocol (+ / -) / Oval – orbital; Organizat semantice, cât ºi peste 10 aplicaþii, toate
anticã au existat douã ºcoli filozofice, una a / Oprit (Ø); însoþite de 23 de planºe color per fonem de
lui Pitagora ºi alta a lui Aristotel, ce cãutau A= Apariþie; Activitate / Acumulare ( + la A – Z.
sã demonstreze o legãturã semanticã între / -); Teoria lansatã la Simpozionul de la
semnificaþie ºi semnificant. De atunci ºi pânã R= Rotaþie (+ / -) – Rupe; Rãspândire
Vãlenii de Munte în anul 1986, a fost tipãritã
în prezent învãþãtura lui Aristotel ºi Platon (+ ) – Revenire (-);
a stabilit ºi a impus cã nu existã nici o legãturã E= Efect energetic; Existã, Egal, Iese; în revista ,,Renaºterea Daciei” nr.1/1992 ºi
între semn ºi semnificaþia cuvântului. este în prezent înscrisã ca paginã în Internet.
Ei bine, de curând, autorul acestei lucrãri V = Variat (formã, miºcare etc.); Vio- Cu ajutorul T.C.L.R. se pot face
a descoperit cã, acest lucru este posibil a fi lent; cercetãri pluridisciplinare în limba daco-
demonstrat pe baza unor asignãri fonemice Î = Întrepãtrundere – sens cãtre inte- valaho-românã, de unde se pot desprinde
cu care încep cuvintele din vocabularul limbii rior; noi aspecte istorice, arheologice, filozofice
daco-valaho române ºi care decodare a fost R = Rotaþie ( + / - ) – Rupe; Rãspândire etc.
verificatã la nivel de fonem, dupã care s-a ( + ) – Revenire ( - ); •

Evoluþia simbolisticii arborelui sacru pe


costumul popular din Comãna, judeþul
Braºov
Lucian Comºa, student, Braºov

În lucrarea de faþã am încercat sã urmãrim evoluþia simbolului arborelui sacru pe baza conceptului bine-rãu prin încolþirea din
arboricol din mai multe perspective. sãmânþa primordialã, evoluþia ºi încolþirea a douã seminþe gemene
Am ales subzona etnograficã ºi culturalã Comãna, deoarece pânã la despãrþirea definitivã în cele douã principii.
condenseazã o bogatã încãrcãturã simbolisticã ºi culturalã, fiind loc Cea de a treia scarã urmãreºte evoluþia de la simbolul primar la
de confluenþã a Þãrii Oltului cu Þara Fãgãraºului ºi cu Târnavele. stilizare.
Se urmãreºte evoluþia istorico-ideaticã a totemului arboricol, În concluzie, am ajuns a sugera o posibilã explicaþie a originii
prima scarã evolutivã fiind triciclul arbore cosmic, arbore ceresc ºi literei X prin prisma evoluþiei ideatice a simbolului arboricol.
arbore al vieþii. Ideile sunt exemplificate prin simboluri palpabile, •
prezente pe costumul popular, prin fotografii ºi versuri populare.
O a doua linie evolutivã o reprezintã dezvoltarea simbolisticii

41
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

CETÃÞILE DACICE: COSTEªTI,


BLIDARU ºi SARMISEGETUZA.
Materiale ºi tehnici de construcþii
Lucreþia Eugenia Brezeanu, cercetãtor ºtiinþific

În apropierea cetãþilor dacice, dar în spe- -subîmpãrþirea cetãþilor în “curþi -prin realizarea zidului dacic din douã
cial în zona capitalei, s-au gãsit grandioase interioare” asimetrice, cu posibilitãþi de straturi de blocuri din piatrã, umplutura se
lucrãri de fortificaþii, unitare în concepþia de orientare foarte grele pentru potenþialii constituie în punte termicã; se poate sã se fi
amplasare în teren, dar cu elemente construc- inamici care pãtrundeau aici; produs ºi fenomene de piezoelectricitate care
tive diferenþiate, ingenios adaptate locului. -în imediata apropiere a intrãrilor era înlãturau umiditatea din zid prin efectul de
Cetãþile dacice cercetate pânã acum sunt amplasat un zid care determina împãrþirea “electropompã capilarã”;
cele mai însemnate construcþii din afara celor intraþi la atac în douã pãrþi, conduºi spre -pentru a se preveni alunecãrile de teren,
Imperiului roman comparabile cu cele ale cele douã capete ale acestui zid sau favoriza s-au amplasat în ziduri barbacane cu filtru
civilizaþiei imperiale. Aceste cetãþi se disting atacul din spate în cazul în care toþi cei intraþi invers, considerate o invenþie a secolului XX;
prin: se îndreptau spre acelaºi capãt al zidului; -un sistem eficient de jgheaburi care
-ample lucrãri de terasare antropogene -abundenta în material de construcþie din colectau apa precipitaþiilor de pe ziduri ºi din
consolidate specific chiar ºi prin plantãri de fier ; spaþiile interioare ale construcþiilor expuse
arbori, umpluturile de terasã ajungând la sute -construcþii ºi amenajãri subterane pentru precipitaþiilor;
de metri cubi; dupã realizare, aceste terase apã ºi peºteri spaþioase sau mai modeste, -spaþiile interioare au avut dimensiuni
erau amenajate prin lucrãri de infrastructurã amenajate cu mai multe ieºiri; care dovedesc cã au fost realizate ca “incinte
în cinci straturi succesive; -blocurile de piatrã au o prelucrare aparte: rezonante”;
-lucrãri de circumvoluþie, de încercuire, au suprafeþele laterale uºor înclinate pentru a -mortarul utilizat la cisterna de apã este
pentru a face mult mai dificil accesul în mãri aderenþa între blocuri ºi a creºte rezistenþa septizant.
apropierea zidurilor cetãþii; zidurilor; •

Urme pelasge în limba poporului catalan


Prof. Cãtãlina Lupu, prof. Joan Maria y Moya,
prof. Ani Virgil, Barcelona, Spania
Pentru o mai mare claritate a cercetãrilor popoarelor de aºa zis㠓gintã latin㔠ºi nu
fãcute, lucrarea de faþã porneºte de la teoria numai.
lui Nicolae Densuºianu conform cãreia în Acest studiu analizeazã ºi încearcã sã
cele mai vechi timpuri ale migraþiei triburilor punã în luminã evidenta înrudire a douã
pastorale pelasge, limba acestui popor era popoare, ºi anume: poporul roman ºi cel
rãspânditã pe o suprafaþã vastã a pamântului catalan. În acest sens vom exemplifica cu
ºi anume: Asia de Apus, Europa ºi Africa dovezi concrete, culese în principal din
de Nord. limba catalanã (care nu este un dialect
Aceastã ipotezã ne duce cu gândul la spaniol, aºa cum încã se mai învãþa în anul
tradiþiile religioase ale evreilor, dupã care, 1998 în universitãþile din Bucureºti, ci o limbã
pânã la întemeierea Babilonului, a existat o de sine stãtãtoare). S-au gãsit aproximativ
singurã limbã utilizatã peste întreg 2.000 de cuvinte identice în ambele limbi
pãmântul, ºi la episodul biblic al amestecãrii plus cele asemãnãtoare din punct de vedere
graiurilor. fonetic sau chiar morfologic. De asemenea,
Extensiunea enormã a populaþiei vor apãrea exemple aduse din arhitecturã
pastorale pelasge ºi amestecul ei cu elemente (este vorba de arhitectura romanicã a
ale popoarelor de altã rasã au avut drept bisericilor din sec. X-XII, foarte
consecinþã formarea mai multor dialecte asemãnãtoare cu bisericile noastre în stil
pelasge. bizantin) ºi din pictura iconoclastã.
Fiind convinºi de aceastã teorie, nu ni •
se va mai pãrea deloc surprinzãtor sã
descoperim elemente extraordinar de
asemãnãtoare în limbile ºi tradiþiile

42
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

SAVANÞI ªI COMEDIOGRAFI ROMANI


DESPRE SCRIEREA LA GETO-DACI
Maria Criºan
Unul dintre aceºti erudiþi a fost CATO Biblia numitã Codex Argenteus), confirmând actualei Basarabii, Bucovinei ºi Moldovei
CEL BÃTRÂN / CATO MAIOR (234 – astfel afirmaþiile lui Cato Maior, ºi pe ale (sau inclusiv de pe aceste teritorii), deoarece
149 î.e.n.), consul ºi chestor renumit. Ne celorlalþi erudiþi, Bonaventura Vulcanius dialectul vorbit pânã azi în Toscana este
este cunoscut mai ales prin tratatul sãu De Brugensis, Joannes ºi Olaus Magnus Gothus foarte asemãnãtor cu cel al moldovenilor.
agricultura, în care el nareazã ºi despre ºi Saxo Grammaticus (sec. XII), care au Asemãnãri dialectale gãsim ºi în Sicilia ºi
proprietãþile tãmãduitoare ale fiecãrei plante dispus de mult mai multe fragmente din apoi regiunea muntoasã din centrul Italiei,
în parte. tratatul Origines decât am dispus noi. Abruzzi – ne trimite direct la Abrud, râu,
Dupã cunoºtinþele noastre, el este cel Cã lucrurile au stat astfel ne-o confirmã munte ºi oraº în Munþii Apuseni.
dintâi care, în lucrarea consideratã pierdutã ºi ETRUSCII, populaþie cu o strãlucitã Cum limba este, în cele din urmã,
Origines, subliniazã cã alfabetul getic a fost civilizaþie ºi care în secolul al XV-lea î.e.n. definitorie pentru un popor, o naþie, chiar
pus la punct sau înainte de Potop sau imediat erau deja bine organizaþi în 12 republici, mai înainte de graniþe (vezi ºi enclavele de
dupã acesta, pe baza faptului cã o stâncã aveau legi scrise din care s-au inspirat ºi valahi rãspândite în toatã lumea, pe unde se
uriaºã pe care fusese încrustat nu putea sã Decemvirii în Lex Duodecim tabularum = întinsese Imperiul Pelasgic ºi cel geto-dac),
ajungã în Belgia sau în Suedia decât adusã de Legea celor 12 Table (cod roman pus la punct este firesc sã ne sprijinim ºi pe scriitori ale
un val sau de un gheþar. Cato Maior a vãzut în anul 540 î.e.n.). Din legile etrusce s-a cãror mãrturii pot fi la fel de preþioase ca
cu proprii sãi ochi ºi a cercetat aceastã rocã inspirat ºi Diceneu în Legile Bilagine, adicã acelea ale istoricilor. Este ºi cazul celui mai
uriaºã, mai înainte de a concluziona, precum Valahice, în vigoare în Þara Fãgãraºului ºi de seamã comediograf roman TITUS
mai apoi erudiþii nordici din Evul Mediu. Pe Haþegului sub numele de Lex antiqua MACCIUS PLAUTUS (250-184 î.e.n.),
baza ºi a altor documente de care Cato a Valachorum pânã în Evul Mediu târziu. câteva decenii contemporan ºi cu Cato, care
dispus ºi de care noi astãzi nu mai dispunem, Faliscii din Etruria nu sunt altceva decât ºi-a ales personajele unora din comediile sale
a conchis c㠄Geþii aveau o scriere cu mult Vlahii (precum Falii de Vest – Vestgeþii ºi dintre cei mai vechi ºi mai autentici locuitori
înainte de întemeierea Romei, întrucât ei Falii de Est – Ostgeþii, cãci aºa apar ei numiþi ai Italiei, Daci ºi Geþi, ºi astfel le pune în
proslãveau faptele de vitejie ale eroilor lor în cele mai vechi documente, cf. Joannes gurã idiomul pe care ei îl vorbeau acasã ºi nu
în ode scrise ºi acompaniaþi la fluier, ceea ce Magnus, C. I, cap. 23, ºi nu Ostrogoþi ºi latina literarã, epuratã de getisme ºi dacisme
la Romani s-a întâmplat mult mai târziu.“ Vestrogoþi, cum îi numeau autorii latini). prin îndreptare ortografice ºi ortoepice de
ªi cum Roma (aflãm ºi de la TITUS LIVIUS, Etruscii au fost numiþi tuisci ºi astfel tipul Appendix Probi. Un alt comediograf
Ab urbe condita) a fost întemeiatã în anul ETRURIA a devenit TOSCANA cu este PUBLIUS TERENTIUS AFER (194
753 î.e.n., aceasta înseamnã cã, cel târziu în capitala la Florenþa, sediul Renaºterii din – 159 î.e.n), a cãrui comedie Hecyra =
secolul al VIII-lea î.e.n., strãmoºii noºtri (dar secolul al XV-lea sub familia De Medici. Soacra, spre exemplu, cu personajele Davos
ºi ai multor alte popoare europene ºi asiatice) Epoca de înflorire a etruscilor a fost anul ºi Geta, conþine, i.a., ºi o replicã celebrã în
aveau o scriere. Arheologia susþine aceastã 474 î.e.n., când au fost supuºi de gladiatorii care se dezvãluie un adevãr istoric de
tezã mai ales prin faimoasele Tãbliþe de la romani. Etruscii care au fost vestiþi nãieri ca netãgãduit ºi anume cã romanii nu erau
Tãrtãria, cercetate ºi de arheologi strãini, ºi Geþii / Sciþii, mari constructori de temple, locuitorii autentici ai Romei, ci niºte intruºi,
printre care Maria Gimbutas, Haral sculptori ºi pictori (personal, înclin sã cred Geþii ºi Dacii fiind acolo dintotdeauna la ei
Harmann ºi A. G. Kifiºin. Dar cel mai cã ºi Monumentul de la Adamclisi este op- acasã.
vrednic de crezare este eruditul poet roman era lor), erau originari cam de pe teritoriul •
ºi primul poet geto-dac, PUBLIUS
OVIDIUS NASO, care timp de aproape un
deceniu a trãit pe vechiul teritoriu al patriei
noastre, printre Geþi, Sarmaþi º.a., le-a învãþat
limba, a scris o carte întreagã de poeme din
care nouã ne-a parvenit unul singur, pãstrat
în rezumat în Pontica IV, 13, 23-32, Laudes
de Caesare (Elogiul lui Caesar). Acasã la el,
în Tomis, unde a zãbovit cel mai mult – cel
puþin ºase ani – aveau loc serate literare în
cadrul cãrora ºi localnicii, ºi Ovidiu îºi
supuneau criticii propriile producþiuni. În
una din ele sulmonezul a recitat cu succes
poemul în discuþie.
De altfel, punând alãturi toate alfabetele
antice – fenician, ebraic, cadmean, elin, latin
rustic, getic primitiv, conchidem, fãrã urmã
de tãgadã, cã cel mai vechi alfabet a fost cel
getic din care s-au inspirat toate celelalte
(inclusiv cel „inventat“ de Wulfila, în care a
transcris, nu tradus, cum eronat se afirmã,

43
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Obiceiuri calendaristice de peste an ale


românilor, moºtenite de la daci
Prof. Marin Rãdan
Alãturi de sãrbãtorile creºtine – turmele dinspre câmpie spre munte. împãratului roman ci cu cuvântul troian (de
ortodoxe, calendarul popular al românilor l Amuþitul cucului - denumirea popularã zãpadã) care protejeazã culturile de cereale
menþioneazã o serie de obiceiuri care sunt a solstiþiului de varã, sinonimã cu Sânzienele semãnate toamna.
moºtenite de la strãmoºii noºtri geto-daci. ºi Drãgaica. l Alaiurile organizate din Ajunul
l Astfel, se spune cã Ziua ªarpelui este l Jocul ritual al Cãluºarilor este amintit Crãciunului pânã la Boboteazã pentru
sãrbãtoritã în Ziua celor 40 de mucenici; în de textele antice ºi se presupune cã a fost Colindul Caprei, al Brezaei, se referã la
aceastã zi, ºarpele iese din pãmânt ºi nu practicat încã din anul 400 î.e.n. de geþii ºi ocrotirea animalelor de boli ºi înmulþirea
trebuie sã fie omorât, iar femeile strâng tracii de la Dunãre. acestora în gospodãriile þãranilor. Jocul caprei
buruieni de leac sau iarbã vrãjitã. Cine l De 14 septembrie, Ziua Crucii, este întâlnit pe una din tãbliþele de la Tãrtãria,
omoarã un ºarpe în acea zi, e bine sã-i punã ºarpele intrã în pamânt ºi se întoarce la deci încã din neolitic.
în gurã un cãþel de usturoi ºi sã-l îngroape echinocþiul de primãvarã. l În seara de Boboteazã, gospodarul
sub pragul uºii. l De ziua Sfântului Apostol Andrei, merge în târlã cu ochii închiºi. Dacã prinde
l Alaiul lui Dragobete, zeul iubirii ºi al care a creºtinat pe daco-geþi, gospodarii o oaie albã va avea un an bun, dacã va prinde
perechilor, se sãrbãtoreºte în Vlaºca, în ziua obiºnuiesc sã punã grâu pe farfurie, pe care- o oaie neagrã, anul va fi rãu pentru el ºi
de 24 martie, ºi se leagã de echinocþiul de l stropesc cu apã pânã încolþeºte. Farfuria familia sa.
primãvarã. cu grâul, astfel rãsãrit, este purtatã de Toate aceste obiceiuri, pãstrate prin
l Lazãrul este un colind, înainte de colindãtorii ,,pluguºorului mare” ºi face transmiterea prin viu grai sau consemnate
Paºti, care avizeazã pe oieri sã nu scoatã parte din piesele de ceremonie ale acestui de istoricii antici, demonstreazã importanþa
oile la pãºunat înainte de Sfântul Gheorghe, colind când se spune cã ,,a venit mai an, substratului geto-dac în viaþa spiritualã a
când natura este înverzitã; tot atunci oierii bãdica Troian” ºi nu ,,bãdica Traian”, românilor.
care practicã transuhmanþa se pornesc cu deoarece incantaþia nu are de a face cu numele •

Contribuþii româneºti la descifrarea


istoriei universale
Lect. univ. dr. Marina Vraciu, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” – Iaºi

În septembrie 1974, în cadrul importanþã pe plan internaþional ºi multã trudã. Ideea fundamentalã a lucrãrii
,,Congresului Internaþional de Studii Sud- naþional.” de faþ㠖 de o mare valoare ºtiinþificã
Est Europene”, o membrã a delegaþiei Profesorul universitar dr. Ariton Vraciu, (lingvisticã, arheologicã, etnologicã ºi cul-
române, Viorica Enãchiuc, a prezentat în iunie 1975, referindu-se la lucrarea tural – istoricã) - este aceea cã inciziile
lucrarea Mesage din epoca bronzului, care a profesoarei Viorica Enãchiuc Scrierea din existente pe vase sau pe obiecte de ceramicã
stârnit printre participanþii la congres Complexul cultural Žuto-Brdo-Gârla Mare din complexul cultural Žuto-Brdo-Gârla
interesul ºi emoþia primelor descoperiri. În ºi legãturile ei cu scrierile Linear A ºi Mare, atestat între anii 1600-1150 î.e.n., în
legãturã cu acest fapt, un document al Cultura Harappa, în referatul conceput epoca mijlocie a bronzului, pe ambele maluri
Comisiei de antropologie ºi etnologie a pentru omologarea cercetãrii precizeazã ale Dunãrii, pe un teritoriu situat în sud-
Academiei Socialiste România, semnat de urmãtoarele: vestul României (Banat ºi sud-vestul
cãtre academicianul ªtefan Milcu, preºedinte ,,Lucrarea ne introduce într-o lume de Olteniei), nord-estul Iugoslaviei ºi nord-
al comisiei, precizeazã faptul cã profesoara mister sau enigmaticã (în aparenþã), vestul Bulgariei, considerate de toþi
Viorica Enãchiuc-Mihai ,,a obþinut rezultate controlatã de raþiune ºi interpretatã cu cercetãtorii anteriori drept ornamentaþie,
importante în identificarea ºi descifrarea rafinament, þinând seama de metodologia decor, alcãtuiesc, în realitate, o scriere
scrierii din epoca bronzului, pe vase ºi complexã ºi de rezultatele studierii silabicã, însoþitã uneori de ideograme, în
pereþii peºterii Pescari aflate în sud-vestul multidisciplinare a unei etape din preistoria bustrofedon, constituind inscripþii redactate
României, descifrarea unor inscripþii Lin- populaþiilor indo-europene din valea într-o altã limbã indo-europeanã, înruditã
ear A, descoperite în Creta ºi Anatolia, ºi Indusului, Asia Micã, Grecia ºi þara noastrã. îndeaproape cu hitita. Mai mult decât atât.
ale culturii Harappa din valea Indusului – Este o încercare unicã în felul ei, dar care a Aceastã scriere datând din epoca mijlocie a
rezultate [...] considerate de savanþi români fost posibilã pe fondul unor remarcabile bronzului reprezintã o etapã arhaicã a
ºi strãini, ca primele soluþii obþinute în lume. descoperiri realizate de oamenii de ºtiinþã Linearului A ºi (element surprizã) este
Cercetãrile prof. Viorica Enãchiuc impun în ultimii 60 de ani. Descoprirea de faþã înruditã cu scrierea culturii Harappa din
prioritatea României la rezolvarea unor este, deci, una epocalã ºi relevã merite valea Indusului”.
probleme de istorie universalã de o deosebitã extraordinare, talent, pasiune ºi multã, foarte “Concluziile ºi descifrãrile propuse de

44
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
finlandezii A. Parpola, S. Koskenniemi, S. de pe Valea Indusului este originarã din sud- sã ofere descifrarea ei alãturi de alte douã
Parpola ºi P. Aalto, dupã care scrierea vestul Anatoliei, unde elementele inscripþii de la Radovanu ºi Drobeta-Turnu
culturii Harappa, datatã de ei între 2500 ºi antropologice, arhitectonice, arheologice ºi Severin care demonstreazã folosirea scrierii
2000 î.e.n., ar fi apãrut pe la 3000 î.e.n. sub anumite semne pictografice ce se întâlnesc geto-dacice pânã în secolul al III-lea e.n.
influenþa scrierii pictografice sumeriene ºi pe vasele descoperite la Hacilar ºi pot fi Acest fapt a fost autentificat de lucrãrile
cã limba în care au fost redactate textele puse în legãturã cu existenþa unei scrieri ,,Congresului Internaþional de Tracologie
inscripþiilor ar fi un grai dravidian, ale cãrui pictografice-ideografice, pot confirma de la Viena”, din 2-6 iunie 1980, când
elemente se pãstreazã în limba tamilã, nu se ipoteza existenþei înrudirii între cultura profesorii universitari doctori Ciceroni
justificã, dupã Viorica Enãchiuc, absolut prin Harappa, hititã ºi luwianã.” Poghirc ºi Gheorghe Aldea, alãturi de
nimic. Studiul asupra scrierii din cultura Gârla concluziile lucrãrilor Vioricãi Mihai ºi ale
În primul rând autoarea demonstreazã Mare i-a permis cercetãtoarei Viorica prof.univ.dr. Ariton Vraciu, au demonstrat
cã arheologia ºi antropologia nu pot susþine Enãchiuc sã identifice scrierea de pe piatra valabilitatea cercetãrii profesoarei Viorica
originea dravidianã a culturii Harappa. Mai de la Corbi, care demonstreazã evoluþia Enãchiuc.
departe, autoarea dovedeºte cã civilizaþia scrierii din epoca bronzului la geto-daci, ºi •

Cum a dispãrut scrierea dacilor


Dr. Mihai Zamfir
În decursul timpului mulþi români, chiar Apariþia sau dispariþia unei limbi existenþa unor limbi.
intelectuali (uzând în mod generos de marea constituie un fenomen de o mare importanþã. Un asemenea caz este ºi cel al limbii ºi
elasticitate de utilizare a acestui termen), Uneori, din perspectiva evoluþiei istorice, scrierii dacilor. În lucrarea de faþã se încearcã
dorind sã parã docþi, imparþiali, dar mai ales lucrurile par destul de uºor de înþeles. Astfel, punerea în luminã din perspectiva unei logici
îndreptãþiþi în a judeca istoria românilor, au acum, în epoca modernã, noi recunoaºtem elementare a fenomenului dispariþiei scrierii
admis „cu generozitate” faptul cã noi, cu uºurinþã faptul cã limba latinã a fost ºi dacilor.
românii, ar trebui sã fim ceva mai reþinuþi rãmâne un fenomen de importanþã Sunt enumerate o serie de situaþii care ar
atunci când vorbim despre istoria noastrã. europeanã, în timp ce limba greacã se trebui sã facã obiectul unui studiu serios.
Este, desigur, greu într-un moment în care
Aceastã atitudine trebuia sã fie urmarea dovedeºte unul de importanþã localã. Nu
chiar în faþa dovezii materiale absolute a
logicã a faptului cã noi, românii nu am avut întotdeauna lucrurile pot fi evidenþiate ºi existenþei acestei scrieri, existã aºa numiþi
o scriere proprie ºi odatã cu aceastã situaþie uºor de înþeles ºi reconstituit. Practic aceleaºi specialiºti care afirmã cã dacii nu au avut
nici o istorie proprie scrisã care sã acopere considerente (menþinând proporþiile) pot fi scriere.
tot timpul fiinþãrii noastre istorice. aplicate ºi scrierilor care uneori dubleaz㠕

Biblia goticã a lui Ulfila. Dicþionarul


etimologic-polisemantic de limbi clasice
de Paul Gãleºanu
Mircea Coloºenco, Bucureºti

Lucrarea Biblia goticã. Studiu lingvistic norvegianã, suedezã, portughezã), în la care sunt atrase în analizã alte cuvinte
român-got. Dicþionar etimologic- studierea interdisciplinarã a filosofiei româneºti (cca. 490) ºi, în contra partidã,
polisemantic de Paul Gãleºanu (29 februarie culturii ºi a textului Bibliei gotice datoratã peste 800 de termeni gotici, dintr-un total
1912 – 23 februarie 2001), scos la Editura episcopului Ulfila, datând ca traducere din de mai bine de 14.500 de cuvinte din limbi/
pentru Literaturã Naþionalã, 2002, 718 anii 350-352 d. Chr., pãstratã în copii târzii dialecte indo-europene vechi ºi moderne,
pagini, în alcãtuirea ºi cu prefaþa lui Mircea (sec. V-VI). pentru a fi identificate motivaþiile interne ºi
Coloºenco, cuprinde în prima parte, o Lucrarea este un pionierat în cultura ºi externe ale prezenþei lor în limba românã ºi
introducere în studiul lingvistic român-got, în ºtiinþa româneascã, lansând provocarea: gotã.
iar în a doua, un dicþionar etimologic- textul traducerii ulfiliene a Noului Testament Astfel, autorul demonstreazã cã Noul
poilsemantic de tip special, indici de cuvinte/ constituie o dovadã a existenþei unei limbi Testament, în traducerea lui Ulfila, reprezintã
termeni, bibliografie. proprii autohtonilor daco-români. nu numai pentru limbile germanice un monu-
Este o lucrare complexã, rodul a câtorva Dicþionarul este structurat alfabetic ment de culturã, ci ºi pentru români, hotar
decenii de osârdie ºtiinþificã depusã de autor român-poliglot (peste 120 de limbi ºi lingvistic între vechii ºi noii macro-dacici.
(doctor în limbi clasice – Bucureºti, 1940; dialecte), cuvintele-vedetã fiind cele •
traducãtor atestat pentru elinã, latinã, româneºti ºi gotice. Cuvintele -articol defi-
francezã, germanã, italianã, spaniolã ºi nite româneºti (cca. 380) sunt dispuse în
cunoscãtor al limbilor gotã, danezã, cuiburi de înrudiri etimologice ºi semantice
45
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Rezistenþa dacilor sub ocupaþie romanã


în sec. II-IV d.Hr.
Prof. Neta Matache, Bucureºti
“Tari ca ºi copacul care s-a luptat cu ei au devenit la sfârºitul sec. al II-lea ºi în Galerius Valerius Maximus, el fiind urmat
furtunile” – sunt cuvintele lui Seneca pentru sec. al III-lea cei mai puternici dintre dacii de alþi comandanþi de oºti de origine dacicã,
a-i caracteriza pe strãmoºii noºtri daci. liberi ºi cei mai aprigi oponenþi ai Imperiului Maximian Daia ºi Liciniu. Ajunºi sã poarte
Cucerirea unei pãrþi a Daciei de cãtre Roman, la Dunãrea de Jos. purpura imperialã prin voinþa legiunilor,
romani nu a însemnat dispariþia acestui Studiul de faþã se va opri asupra aceºti daci au fost oponenþi neîmpãcaþi ai
popor cu rãdãcini strãvechi în spaþiul informaþiilor cuprinse în scrierile antice aristocraþiei romane ºi ai ideii de imperiu
strãbãtut de Carpaþi ºi Dunãre ºi mãrginit (operele unor istorici, poeþi, inscripþii), roman. Au fost primii “barbari” care au
de Marea Neagrã. despre atacurile repetate ale acestor triburi cucerit puterea, nu pentru a servi interesele
Dorinþa de a fi liberi a rãmas la fel de aliate de multe ori ºi cu alte neamuri, în statului roman, ci pentru a întemeia pe
puternicã ºi dupã înfrangerea dramaticã din primul rând cu goþii, împotriva imperiului. ruinele acestuia un alt imperiu, unul dacic.
anul 106, în aceastã dorinþã aflându-se în Dar îndârjirea în a rezista ºi a doborî pe Studiul se va opri asupra principalelor
bunã parte secretul dãinuirii noastre timp învingãtorii efemeri ai lui Decebal s-a aspecte ale acestui fenomen, punând în
de atâtea mii de ani. manifestat ºi într-un alt mod. În aproape 30 evidenþã modalitãþile diferite care au putut
O paginã impresionantã a rezistenþei de ani, între anii 293 ºi 324, o adevaratã sã contribuie la rezistenþa ºi supravieþuirea
împotriva Imperiului Roman a fost înscrisã dinastie dacicã a ajuns la cârma Imperiului unui popor ºi a idealurilor sale.
de triburile carpilor. Locuind la est de Carpaþi, Roman. Începutul a aparþinut lui Caius •

Adevãrul asupra originii, firii ºi destinului


neamului românesc trebuie cãutat în Munþi
Petre Popescu Gogan
Textul comunicãrii cautã sã atragã atenþia migratoare, Carpaþii au fost, de regulã, Tema care ne preocupã în aceastã
asupra rolului ºi locului munþilor neocupaþi ocoliþi. O hartã a migraþiilor secolelor VI- comunicare a rãmas în afara cercetãrii
ºi necãlcaþi de Imperiu – “cãldãrile” drept IX (Harta II) aratã cã nici o seminþie – avari, istorice. (Autorul volumului II al Istoriei
“cuib de vulturi” – depresiunile “fãcute” gepizi, goþi, slavii rãsãriteni, bulgari, Românilor, 2001, nu face nici o referire la
anume pentru a þine ºi proteja “dacii lipiþi unguri, turci etc. – nu a intrat “orbeºte” în acest fenomen. În paginile care ar trebui sã
de munþi”. masivele Carpaþilor. “Aºa se explic㠖 scria se ocupe de problemã, de exemplu în cele
Harta pe care o avem în faþã (Harta I) pe la 1900, Simion Mehedinþi – de ce poporul care foloseºte drept mãrturie Columna,
aratã cã Imperiul Roman a stãpânit 165 de dacilor a rãmas aci, apãrat, ca pasãrea în interpreteazã strãin chestiunea. Acolo sunt
ani douã treimi din Carpaþii Meridionali ºi cuib, feritã de tot – adãuga el, a trecut prin clare secvenþele refugiului precipitat al
douã treimi din Apuseni. Carpaþii Pãduroºi acest cotlon de munþi, o ceatã de venetici, populaþiei din faþa “focului ºi a sabiei”, fapt
ºi Carpaþii Orientali, Carpaþii de Curburã sosiþi din stepele Asiei – Ungurii”. ªi marele istoric evident, pe care D. Protase îl neagã
au continuat sã fie ai Daciei libere de romani cunoscãtor al munþilor ºi istoriei noastre, explicit).
ºi ai Transdanuviei, adicã ai tracilor nord- continua: “Fiind culmile bune de pãºunat, Suntem, prin urmare, interesaþi de
dunãreni, ai Geþilor (Muntenia ºi Moldova în timpul verii, iar vãile adãpostite în timpul „Þãrile” identificate în depresiunile
de azi, spaþiu atunci „controlat” de Moesia iernii. Românii au putut trãi aici nesupãraþi intramontane de pe înãlþimi ºi consemnate
Inferior, provincie romanã). de valurile barbarilor, mai ales cã la gura de istorie pentru secolele II-XII-XIV. Unitãþi
Harta depresiunilor de pe înãlþimile Lotrului, între lanþul de Nord ºi cel de Sud, teritoriale, întemeiate pe o „unitate naturalã”,
Carpaþilor (Harta III) ne indicã locul e ca o cãldare uriaºã (basinul Titeºtilor), alcãtuite din „fundul depresiunii” ºi din
comunitãþilor refugiate din “Calea unde se poate face plugãrie aproape ca în versanþii munþilor, ocupate de comunitãþi
rãutãþilor”. Sângeroasa invazie ºi mai ºes. Aºa dar, în cetatea aceasta muntoasã, sãteºti, de sate legate între ele, Þãrile ºi-au
nemiloasa spoliere a bogãþiilor Regatului lui apãratã din toate pãrþile, neamul nostru a fost suficiente lor însele ºi au putut trãi
Decebal de cãtre Imperiul lui Traian au putut pãstra foarte bine neatârnarea. Aci a secole de-a rândul, fãrã sã le calce picior
determinat populaþia Daciei sã se refugieze fost de bunã seamã ºi cnezatul lui Lytuon, de strãin. (Imaginile V-IX sugereazã dota
în munþi – adicã la a doua ei casã. Dacã nu care regii Ungariei nu îndrãzneau sã se atingã, naturalã a înãlþimilor carpatice).
cumva chiar în “leagãnul de început”. (Un chiar dupã ce cutropiserã Transilvania.” „Þãrile” din depresiunile intra-carpatice
muntean rãtãcitor o vreme, prin lumea albã, (Simion Mehedinþi, Vintilã Mihãilescu – de pe înãlþimi au fost parcã hãrãzite de legitãþi
trimitea acasã un rãvaº: “Mã întorc – România, Ed. XVI, 1924, p. 49) istorice universale sã asigure condiþia
pregãtiþi munþii!”). ªi refugiul a durat o mie Este timpul reconsiderãrii programelor fundamentalã a supravieþuirii umane de aici
douã sute de ani. de cercetare arheologicã a Spaþiului-Mum㠖 comunitatea în continuitatea ei geologicã
Necunoscuþi populaþiilor triburilor al poporului român! ºi geograficã, economicã ºi psihologicã, a

46
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
mediului lingvistic ºi spiritual. este vatra satului din neolitic, iar ca Moþilor, Þara Someºului, Þara Bârsei, Þara
Harta depresiunilor intramontane amplasament s-a preferat întotdeauna Vrancei, Þara Loviºtei etc. Un Muzeu al
(Harta IV) are o valoare fundamentalã pentru „ridicãtura”, „înãlþimea”. Muntelui ca act de naºtere al originii firii ºi
istoria duratei lungi a istoriei spaþiului „Þãrile” pentru care strigãm la destinului neamului românesc ar deveni
carpato-danubiano-pontic ºi pentru istoria arheologi sunt cele care s-au format ºi au Muzeul Istoriei Naþionale Nr. 1 ºi ar trebui
homo carpaticus. Arheologia româneascã a trãit în depresiunile munþilor, în adãposturi instalat în palatul anume construit, din ideea
confirmat mitologia cu Zidul cãzut, mereu numai de ele ºtiute: „Þara Maramureºului, ºi la cererea istoricilor români, pe Cheiul
cãzut, eventual pãrãsit o vreme, dar mereu Bihariei, Þara Haþegului, Þara Fãgãraºului, Dâmboviþei.
reluat ºi reînãlþat. Vatra satului de astãzi Þara Oaºului, Þara Criºurilor, Þara •

Contribuþia Cetãþii Ziridava (Zãrand)


la civilizarea omenirii
Prof. T.I. Ardelean, C.D.Avram
Informaþii despre Cetatea Ziridava II. În vechime, a fost cunoscutã sub douã unicul creator al Universului (Nota III/3-5).
(Zãrand) denumiri: la Roma, ,,Ziridava” iar în Europa III. Cetatea a fost construitã cu circa
Centralã ºi între autohtoni, ,,Sarraand”. În 12.000 de ani î.Chr. (Vechimea s-a determinat
I. Cetatea Ziridava a fost construitã în consecinþã, toate informaþiile despre cele douã prin comparaþia mai multor izvoare istorice
epoca paleoliticã în Golful Criºului Alb din cetãþi se referã la una ºi aceeaºi cetate (vezi (Nota III/1-7).
hotarul actual al comunei Zãrand din judeþul Nota II/1). Numele este format din trei sub- IV. Constructorii cetãþii: o civilizaþie
Arad. A deþinut din punct de vedere eco- stantive (Nota II/2): Zi=luminã, ri=Ri (Re superioarã. (Informaþiile rezultã din
nomic, strategic ºi spiritual o poziþie sau Ra, Zeul suprem al Dacilor ºi al comparaþia condiþiilor de primitivitate a
dominantã. Reconstruitã de ,,n” ori, în acest Egiptenilor, considerat unicul creator al omenirii cu 12.000 de ani î.Chr. ºi cerinþele
spaþiu, cetatea a existat pânã în secolul XVII- Universului) ºi dava=Cetate. Similar: cunoºtinþelor realizãrii acestui obiectiv. (Vezi
XVIII d. Chr. (Pallas Nagz Lexikona, Sar=luminã, ra=Ra ºi and=cetate. Nota III/1-7).
Budapest, 1897). Traducerea: Cetatea de luminã a Zeului Ri – •

“Calea neumblat㔠ºi Tradiþia Primordialã


Prof. Tudora Patrichi, Bucureºti

Comunicarea de faþã reia o idee avansatã dezvolta unele dintre teoriile personale, Nu în ultimul rand, vom reveni asupra
în lucrarea “Þara de sub Ursa Mare”, referitoare la simbolurile astral-divine, care inserþiilor Tradiþiei în textele “populare”, din
susþinutã în anul 2002, la al III-lea Congres acoperã realitatea mitologicã despre Ere, idee perspectiva temei pe care ne-am propus-o
Internaþional de Dacologie. Aceastã a patra prezentã, de asemenea, în lucrarea “Þara de ºi care apare sintetizatã în titlu.
manifestare, dedicatã în principal Tãbliþelor sub Ursa Mare”. •
de la Tãrtãria, ne permite o nouã deschidere
cãtre o zonã a labirintului ce reprezintã
cultura strãveche a Daciei, ai cãrei locuitori
s-au hrãnit cu Laptele Marii Doici Divine.
Ei s-au numit fellaci/flachi/vlahi/blachi/valahi
ºi se mai numesc încã.
Iniþierea orficã (dionisiacã) - ritual de
mântuire precreºtinã - se regãseºte în
imaginea celor doi iezi (þapi) incizaþi pe una
dintre Tãbliþele descoperite pe Valea
Mureºului. Cuvântul de trecere al Iniþiaþilor
orfici era: “Ied (fiind), am cãzut în lapte”,
explicat succint în lucrarea de anul trecut.
Studiul se va axa, în continuare, pe
conþinutul unor creaþii sadoveniene ºi ale
poetului Nichita Stãnescu, “Îngerul blond”,
care ar fi împlinit 70 de ani de viaþã. În operele
celor doi creatori, am descoperit elemente
fundamentale þinând de vechile Misterii.
Componente ale Tradiþiei Primordiale,
detectabile în fapte de “istorie sacr㔠sau de
“geografie sacrã”, vor constitui puncte de
reper în avansarea unor ipoteze. Vom

47
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Un omiliar – manuscris ºcolar


pe pergament din sec. XI – XII
Prof.dr. Vasile Oltean, Director al Muzeului Scheii Braºovului

În ciuda importanþei pe care ªcoala din spiritul adevãrului istoric. supracopertatã cu file dintr-un manuscris din
Scheii Braºovului a avut-o de-a lungul Semnificativ este faptul cã nu s-a ajuns sec. al XVI-lea, iar ca forzaþ se foloseºte o filã
existenþei sale, începuturile ei - datoritã nici astãzi la posibilitatea de a stabili un an, dintr-un Omiliar slavon mult mai vechi.
investigaþiilor sporadice fãcute, cât ºi absenþei deceniu sau epocã de început a ºcolii din Scheii Copiat pe pergament, în semiuncialã, pe douã
unor mãrturii documentare certe - au rãmas Braºovului. coloane, având 32 rânduri pe paginã, în
încã necunoscute. Cunoscutã fiind soarta documentelor dimensiuni 144 x 24 cm, manuscrisul, în baza
Dacã instituþia tutelarã, Biserica ”Sf. noastre vechi, supuse permanent elementelor de limbã ºi grafie, se dovedeºte a
Nicolae”, dat fiind calitatea ei de Catedralã vicisitudinilor ºi vitregiilor de tot felul ºi uneori fi scris la sfârºitul secolului al XI-lea ºi
pentru toate bisericile din Þara Bârsei, cu distruse intenþionat, nu ne surprinde faptul începutul celui urmãtor. Conþinutul
mari posesiuni în Muntenia ºi Moldova, nu cã, pentru perioada de început a ºcolii, manuscrisului confirmã folosirea acestuia în
scapã atenþiei cronicarilor ºi istoricilor, în documentele sunt sporadice, incomplete, cadrul ,,ªcolii de predic㔠din Schei, cãreia i
schimb ºcoala de sub egida sa este necesitând profunde investigaþii ºi deliberãri se împotrivea cu atâta insistenþã ºi Bula
consemnatã doar în mãsura în care se implica logice pentru elucidarea adevãrului istoric. papalã a lui Bonifaciu al XI-lea.
în activitatea cotidianã a bisericii, prin oamenii O nouã descoperire aduce lãmuriri Ineditul ºi importanþa textului descoperit
ºi cãrþile comune ambelor instituþii, ceea ce a însemnate privind aceastã vechime. Una din ne îndreptãþesc sã-l facem cunoscut.
dus dupã sine interpretãri, nu totdeauna în cãrþile slavone ale muzeului ( C.V. 89) a fost •

Noi ipoteze în alcãtuirea limbii noastre


arhaice: teoria atomilor de cuvânt
Prof.dr.ing. Margareta Adela Simionescu, colonel Viorel Ciobanu

Teoria atomilor de cuvînt este o teorie la fel ºi intonaþiile ºi intensitatea semnalului ºi nominalizarea meseriilor sau
dezvoltatã prin studiul comparativ al sonor. Dar toate acestea constituie deja un îndeletnicirilor, potrivit celor trei regnuri în
elementelor mai multor limbi ºi explicã limbaj. Cimpanzeii, apropiaþi maimuþelor care activa: geologic - cioplitor de piatrã,
mecanismul creãrii cuvintelor ºi limbii, antropogene, au circa 10 emisii sonore: mgua, zoologic - vînãtor ºi pescar ºi fitotehnic -
precum ºi evoluþia acestora, care au fost îmîf, a-a, al-al, ha-he - un fel de rîs, hî-hî - un culegãtor de fructe, ierburi ºi rãdãcini. Apoi,
proprii populaþiilor din Spaþiul Adriatica – fel de plîns, umum, u-u, în sfîrºit un plescãit omul strãvechimilor a putut descrie zonele
Don - Carpaþii Pãduroºi - Insula Creta al limbii. Aºadar, avem o comunicare geografice, drumurile, avantajele folosirii
(Spaþiul ADCPC). simplã., care rãmîne în registrul focului, cu tot ce presupune introducerea
Teoria porneºte de la studiul sistemului onomatopeic, cu o principalã caracteristicã primei tehnologii a confortului uman. Deci,
de comunicare, aceasta fiind, pe scara -”este un grupaj sonor la o expiraþie”. perioada primei umanizãri are deja o limbã
evoluþiei regnului animal, la început, una Hominidul, mai evoluat, a adãugat circa formatã din 130 grupaje sonore.
simplã, datã de instrumentul de transmisie 20 de grupaje sonore la cele zece, prin care a Omul mezolitic este marcat de douã mari
oral, ºi de receptarea în restul regnului de putut descrie uneltele sale primitive, dar noi, “invenþii”, aparþinînd femeii: zootehnia ºi
tip auditiv. Transmisia se face, în mod natu- apoi modul de a le confecþiona, utiliza ºi fitotehnia, cea din urmã producînd o
ral, pe singurul traseu organic prin care aerul pãstra, deci în total 30 de grupaje sonore. “þãrãnizare” a Spaþiului ADCPC, pãmîntul
intrã ºi iese din organism: plãmînul, care în Comunicarea complexã a început cu fiind de acum delimitat ºi apãrînd elementele
contextul acesta, reprezintã cutia de modificarea adecvatã a osului hioid, ca statului pastoral. Noua viaþã aduce cu sine
rezonanþã, apoi gîtul, respectiv osul hioid, urmare a presiunii acustice întreþinute în ºi un plus de 800-900 de cuvinte, care
care dã o specificaþie sonorã, ºi - la ieºire - procesul de comunicare oralã. Omul primitiv constituie cea de a doua etapã de umanizare.
gura deschisã, aceasta fiind ºi reflectorul a putut, astfel, folosi mai multe grupaje În neolitic se înmulþesc meseriile, se
sonor. sonore la o expiraþie, ceea ce a dat caracterul prelucreazã metalele, se produc reacþii
Emisia sonorã specificã este datã, deci, articulat al limbajului, comunicarea devenind chimice, se dezvoltã farmacia, prin
de o expiraþie ºi, astfel, este ºi cuantificatã. complexã. Limba sa a adãugat încã vreo 100 prelucrarea plantelor. Raþionalul se
La mai multe emisii sonore se intercaleazã de grupaje sonore - cuvinte, de fapt - cu care îmbogãþeºte, putînd funcþiona de acum de
cîte o inspiraþie. Perioada de repetiþie este a putut descrie viaþa sa, creîndu-se chiar sine stãtãtor, apãrînd matematicile, filosofia,
determinatã de starea psihicã a animalului, condiþii de uniformizare localã, prin folosirea religiile, artele, iar limba se dedubleazã,

48
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin
conturîndu-se o formã a ei interioarã, În limba actualã, onomatopeele necomutativ, alcãtuindu-se nenumãrate
sporind numãrul cuvintelor cu 10.000, care reprezintã cele mai vechi structuri sonore, cuvinte compuse. Nu au existat reguli în
constituie cea de a treia etapã de umanizare. apoi cuvintele scurte sunt cele mai vechi creºterea calitativã ºi în alcãtuirea
Epoca prelucrãrii metalelor a produs mai cuvinte. Limba, ca unealtã a comunicãrii, este gramaticalã. Aceste cuvinte de bazã, scurte
bine de 5000-6000 de cuvinte. supusã controlului cerebral, operaþiilor sale sunt “Atomii de cuvînt” sau invarianþii
Astãzi ne aflãm în cea de a patra fazã de logice, de analizã, de sintezã. S-a pornit astfel limbii. Cuvintele de bazã au cãpãtat pentru
umanizare, în Spaþiul ADCPC limba avînd de la un numãr de cuvinte scurte, care au omul arhaic un sens special, sacru.
200.000 de cuvinte, din care 60.000 sunt fost mai întîi inversate, dublîndu-se numãrul •
intens vehiculate. lor, apoi au fost înmulþite logic ºi

Semnele Daciei profunde pe Columna


lui Traian
Viorel Patrichi, Bucureºti

Acest monument a fost finalizat în anul de la care au luat cel mai preþios tezaur. Inutil lumna prezintã unele figuri geometrice
113 ºi cei mai mulþi cercetãtori afirmã ºi azi sã mai amintim cã Roma ºi-a permis sã fundamentale. Triunghiul, simbol al
cã este dovada latinitãþii poporului român. organizeze cele mai lungi petreceri din istorie perfecþiunii ºi al divinitãþii la daci, semnificã
În realitate, sculptorii anonimi ai lui dupã aceastã invazie. aici templul supuºilor lui Deceneu.
Apolodor din Damasc nu aveau asemenea Fiind realiºti, sculptorii apeleazã rar la Triunghiul apare de mai multe ori pe monu-
gânduri ºi preocupãri. Ei au realizat un simboluri. Fac acest lucru doar pentru a ment.
omagiu involuntar pentru tragedia fãrã egal justifica succesiunea celor 124 de episoade. Romanii distrug clãdiri care au semnul
a unei strãlucite civilizaþii. Romanii nu au Ei au lucrat dupã modele vii. În mod sigur, l- triunghiului pe frontispiciu sau acoperiºul
construit un monument similar nicãieri dupa au însoþit pe Traian în ambele campanii în formã de triunghi. Probabil cã una dintre
cucerirea galilor, a iudeilor sau a “cimbrilor”. militare. Ei erau “ziariºtii” timpului, dar cred incintele sacre este cea de la Sarmisegetusa
Operã de artã realistã, Columna lui ca erau mai obiectivi. În plus, au avut la Regia. Dupã primul rãzboi (101-102),
Traian era dedicatã lui Traian, fiindcã dispoziþie modele vii chiar la Roma: daci preotesele unui cult dionisiac din Dacia au
împãratul a poruncit sã se mute un deal ºi sã liberi, transformaþi în sclavi ºi folosiþi la prins niºte romani pe care îi schingiuiesc ºi-
se facã apoi forumul din Roma, ce-i poarta construirea forumului. i aruncã în prãpastie de pe zidul templului
numele, iar nu pentru cã i-a invins pe daci, Naraþiune în marmurã de Paros, Co- (Scena 35 de pe Columna). La antipod,
romanii oferã capete de daci ca trofee lui
Traian ºi aºteaptã recompense. Un centu-
rion decapiteazã un dac ºi-i þine þeasta cu
dinþii de plete, sub privirea lui Jupiter (Scena
24). Acelaºi semn al triunghiului divin apare
ºi în “Codexul Rohonczi”, la peste un mileniu
distanþã în timp ºi tãlmãcit recent de Viorica
Enãchiuc.
Unii cred cã pe Columnã s-ar fi strecurat
ºi simboluri creºtine. Aºa susþine ºi Vasile
Lovinescu. E posibil ca, printre sculptori,
sã fi existat ºi artiºti trecuþi la creºtinism,
religie interzisã atunci în imperiu. Folosirea
unor asemenea simboluri l-ar fi dus însã sigur
la rãstignire pe cel care ar fi îndrãznit.
Probabil cã unii dintre evreii legiunilor
romane erau creºtinaþi ºi Traian i-a adus aici
pe mulþi creºtini din hecatombele Romei ca
sã scape de ei. Crucea Sfântului Andrei apare
totdeauna sub forma diagonalelor într-un
romb, care formeazã tot triunghiuri.
Voit sau nu, artiºtii lui Apolodor din
Damasc au realizat primul arbore cosmic al
istoriei noastre, înaintea “Coloanei fãrã
sfârºit” a lui Constantin Brâncuºi de la Târgu-
Jiu. Însuºi Decebal se sinucide la rãdãcina
unui stejar: sculptorii preferã acest copac,
deºi pe Columnã apar tot felul de arbori.
•
49
DACIA
magazin nr.5 iunie 2003

Organizarea militarã ºi tactici folosite în lupta cu


popoarele migratoare din secolele XI-XII
consemnate de textele Codexului Rohonczi ºi
izvoarele istorice contemporane
Prof. Viorica Enãchiuc, Giurgiu
În organizarea militarã a blakilor se Rohonczi precizeazã urmãtoarele: recruþii În apãrarea teritoriului Daciei faþã de
împletesc tradiþii ºi tactici de luptã moºtenite depuneau jurãmântul militar la vârsta de 15 atacatori erau amintiþi, alãturi de domnul þãrii,
de la daci ºi altele orânduite în funcþie de ani când erau învestiþi cu mantaua de soldat ºi mitropoliþii – Sova Trasiu (1064-1086), Niles
abilitatea ºi vicleºugurile populaþiilor migratoare cãciula înaltã ce aveau semnificaþia de trecere a (1086-1095), Timarion (1095-1101) precum
cu care s-au confruntat în luptele de apãrare a lor la activitãþile ºi datoriile de oameni maturi. ºi generali ca Gita (în apãrarea Ineului ºi
þãrii. Ostaºii blaki erau organizaþi pe corpuri de Aradului), Cutesc (în apãrarea graniþelor fostului
Încã din secolul al VII-lea e.n., Mauricius, armatã numite lãncii; astfel se aminteºte de regat al lui Menumorut), Copulc (în apãrarea
în Arta militarã, XI, precizeazã cã populaþiile lancea Ineului, lancea Sreiului, lancea Rarãului Banatului) ºi Pudilã (comandantul veliþilor de
migratoare nu se folosesc de tactici militare etc. iar ostaºii se numeau ºoimi, împãrþiþi în la Nistru); în întâmpinarea cruciaþilor ce ne-au
cunocute în zonã ci ,,înfruntã duºmanul nu cavaleri (clasa conducãtoare) ºi arcaºi (trupe tranzitat þara în anul 1096, spre Þara Sfântã,
atât cu braþul ci prin înºelãciuni, nãvãliri pe clientelare cavalerilor), veliþi (grãniceri) ºi pe cei din Cruciada sãracilor, conduºi de Petre
neaºteptate sau împresurarea duºmanului pe pedeºtri (oameni de rând); la aceºtia se adãugau Eremitul, i-au primit generalii ºi negustorii; pe
care-l priveazã de cele trebuitoare traiului; corpuri de armatã alcãtuitã din purtãtori de participanþii la Cruciada cavalerilor din Occi-
pregãtirea luptei o încep seara iar în luptã nu praºtie ºi cunoscãtori în lupte, în munþi ºi la dent i-au întâmpinat, în zona Porþilor de Fier,
se orânduiesc ca grecii ºi romanii ci în stoluri trecãtori. Alãturi de ei îºi începeau cariera însuºi domnul þãrii, Vlad. Pentru a întãri puterea
deosebite, dar asociate într-o singurã militarã recruþii; gradele se cunoºteau dupã militarã ºi economicã a þãrii, Vlad era aliatul de
întocmire. Sunt bucuroºi sã lupte din depãrtare, cãciulã. bazã, în zonã, al Imperiului Bizantin. Primea
sã hãrþuiascã duºmanul sau sã-l înconjoare Mitropolitul îºi avea sediul la Ticina solii ºi încheia alianþe militare cu goþii, cu
ºi, dacã îl biruiesc, îl urmãresc pânã la (Vicina = Pãcuiul lui Soare) ºi avea armata sa, veneþienii, cu comitatul de Flandra, cu cnezatul
întãrituri pe care le asediazã. Le este potrivnicã formatã din oºteni-cãlugãri ce aveau în atenþie de Kiev ºi, dupã caz, cu ungurii.
lupta cu ostaºii pedeºtri deoarece sunt obiºnuiþi apãrarea graniþei dunãrene pânã la Marea Textele Codexului Rohoczi sunt, de fapt,
sã lupte cãlare ºi le place sã-ºi înfrunte Neagrã ºi Nistru. Erau numiþi ,,ºoimi albi” o arhivã diplomaticã a cancelariei statului blak,
duºmanul în locuri încurcate, înguste ºi pentru cã purtau, ca ºi mitropolitul blak, mantii care oferã, în premierã naþionalã ºi mondialã,
stâncoase.” albe. Aceºtia intrau în luptã sub conducerea rolul militar ºi diplomatic al românilor (blakilor)
În confruntarea cu pecenegii, uzii ºi mitropolitului unde era primejdia mai mare, în oprirea sau învingerea popoarelor migratoare
cumanii ºi alte atacuri din afarã, la hotarele alãturi de armata ºoimilor condusã de domnul pãgâne, pornite în miºcare spre Imperiul
þãrii, blakii, conduºi de Vlad, ºi-au organizat Vlad. În secolele XI-XII în armatã erau cuprinºi Bizantin sau spre Occident, pentru pãstrarea
armata ºi au întãrit hotarele cu limesuri ofensive cel puþin 180.000 de oºteni grupaþi în lãncii independenþei ºi a integritãþii teritoriale a
sau defensive pe mãsura pericolului cu care se care, la rândul lor, erau formate din subunitãþi Daciei, sub conducerea domnului Vlad, vrednic
confruntau. (cavaleri, arcaºi, veliþi, pedeºtri, prãºtieri) de un rege.
În organizarea armatei, textele Codexului fiecare având, în luptã, steagul ei. •

Românii vlaho-pelasgici sunt Peleg-ii


Vechiului Testament
Vladimir Teleoacã, student Bucureºti
Odatã cu dispariþia cenzurii, dar mai ales la Avraam, eponimul PELEG, este susþinut epocii în care a fost creatã stema, dupã ce
prin perfecþionarea extraordinarã a tehnologiilor toponimc în România de vârful Peleaga ºi în s-a arãtat cã basorelieful de deasupra
de prelucrare ºi vehiculare a informaþiilor s-a Mesopotamia de fostul oraº Peleg, situaþie porþii palatului din Micene, construit cu
ajuns sã fie cunoscute la nivel de masã tot mai lingvisticã remarcabilã, care a justificat efortul 3500 de ani în urmã, reprezintã stema
multe documente referitoare la trecutul de a cãuta ºi alte elemente de legãturã între Daciei realizatã cu mijloacele tehnice de
poporului român. Remarcãm lucrarea „Istoria universul pelasgilor dacici ºi universul ebraic. atunci.
adevãrului istoric” a profesorului Augustin S-au identificat, astfel, douã grupe de În concluzie, se aratã cã Stema Daciei
Deac, care ne-a dãruit, în douã volume, 1.200 toponime, unul în România ºi altul în cu cei doi lei afrontaþi, în poziþie rampatã,
de pagini de documente privind istoria noastrã. Mesopotamia, prin a cãror joncþiune s-a putut ajunsã pânã la noi, este o veche emblemã
Între ele ºi documentele care dovedesc deplina dovedi cã evreii sunt într-adevãr mlãdiþe pelasgicã conceputã cu cel puþin 4000 de
echivalenþã a sinonimelor etnonimice român- pelasgice, aºa cum consemneazã Cartea ani în urmã pentru a ilustra extraordinara
dac-vlah-pelasg, chiar dacã etnonimul pelasg Genezei, 10.21-32 ºi 11.10-26. Dintre valorile misiune sacerdatal-regalã, asumatã de
se mai întâlneºte astãzi numai în scrieri de pelasgice pãstrate de evrei, s-a folosit numele pelasgii Daciei, pentru a ridica mulþimile
specialitate sau în Biblie sub forma eponimului tribului Levi pentru a explica semnificaþia leilor de oameni în numele Marelui ºi Unicului
PELEG. din Stema Daciei. Dumnezeu, la rangul de societãþi umane.
Inclus în succesiunea neamurilor de la Sem Demersul s-a justificat ºi sub aspectul •
50
nr.5 iunie 2003 DACIA
magazin

REGELE SYRMOS ATESTAT EPIGRAFIC


Asist.univ.drd. Mirela Lascoiu, Universitatea de Vest, Timiºoara

În localitatea Calienii Vechi, se astfel numele Sirmos printr-un cât ºi în cele arheologice (Illiri ºi Daci,
comuna Nãneºti, judeþul Vrancea, în epitet: ”cel iute, cel nãvalnic”. Aceastã Cluj-Bucureºti, 1972; I.H.Criºan,
toamna anului 2000 s-a descoperit o precizare este necesarã deoarece Civilizaþia geto-dacilor, Bucureºti
placuþã de bronz pe care era scris cu avem în vedere vecinãtatea nemijlocitã 1993,I, p.45; grupul Vraþa, din NV
litere greceºti urmãtoarea sintagmã: a triballilor – ca trib aproape sigur tracic Bulgariei; Nikola Theodosiev, North-
ΣΙΡΜΟΨ ΒΑΣΙΛΕΩΣ − a regelui (Dimitar Detschew, Die thrakischen Western Thrace from the Fifth to First
Sirmos. Sprachreste, Wien, 1957, p. 523-526; Centuries BC, BAR-International Se-
SYRMOS este nume de rege iden- Hristo Danov, Tracia anticã, Bucureºti ries 859, Oxford, 2000) se atestã
tic cu cel al conducãtorului triballilor, 1976, p.155,n.43; Alexandru existenþa unei zone de interferenþã între
menþionat de izvoarele literare în Suceveanu, Tribalii, Magazin istoric, X, cele douã popoare vecine (ºi chiar
legãturã cu campania lui Alexandru cel 6(111), 1976, p.46-47) – cu illirii, înrudite), aici plasându-se ºi neamul
Mare în Balcani (335 î.Chr). Singura vecinãtate despre care vorbesc mai triballilor, ceea ce explicã unele
diferenþã apare în transcrierea primei mulþi autori: Herodot, IV, 49; Arian,I,1,4; elemente comune în onomasticã sau
vocale, care la autorii antici Strabon, VII,3,13; 5,11-12; toponimie, aºa cum pare a fi ºi în cazul
(Strabon,VII,3,8; Plutarh, Alexandru,11; Ptolemaios,III,10,6. Însã existã ºi teoria numelui Syrmos.
Arian,I,2,2;I,4,6) este redatã prin Y(u) (opinia) cã tribalii ar fi fost de origine Se remarcã ºi faptul cã tocmai
în timp ce în inscripþie este i(ι). illirã, aºa cum se poate deduce din aceastã plasare geograficã a triballilor
În alte izvoare scrise referitoare la genealogia strãmoºului lor mitic, (I.I.Russu, op.cit.1969) la limita dintre
traci nu se gãseºte atestat acest nume Triballos, (Appian, Illiria, IX,2,3). traci ºi ililiri a fãcut ca amintirea lor sã
conform listelor de nume din lucrãrile În istoriografia modernã s-a afirmat se menþinã pânã în evul mediu, când
lui I.I.Russu, Limba traco-dacilor, cã tribalii s-ar fi deosebit, prin origine, izvoarele bizantine le menþioneazã
Bucureºti,1967;idem, Etnogeneza atât faþã de traci, cât ºi faþã de illiri numele, în binecunoscutul stil
românilor, Bucureºti 1981; Ariton (F.Papazoglu, The Central Balkan arhaizant, pentru a-i desemna pe sârbi
Vraciu, L imba daco-geþilor, Tribes in Pre-Roman Times: ( Fontes Historiae Daco-Romanae,
Timiºoara,1980. Se remarcã iden- Triballi,Autariatae Dardanians, vol.III,1975; IV, 1982: indici, s.v. triballi).
titatea radicalului din cuvântul Sirmos Scordisci and Moesians,
cu cea a numelui cunoscutului oraº Amsterdam,1978,p.54). 1
Vezi ºi: Neritan Ceka, Ilirët,
Sirmium ºi cu cea a numelui feminin Cea mai veche menþionare a SHBLU, Tiranë 2000.
Sirmia, ambele însã din mediul illiric, triballilor (Herodot,IV,49) aratã cã ei 2
Vezi: Kristo Frashëri, Rãspândirea
usor celtizat prin scordisci (I.I.Russu, locuiau pe râul Angros - probabil unul creºtinismului în Albania, Revista
Illirii, Bucureºti, 1969, p.248). Poate fi din afluenþii Moravei - care curgea din Haemus nr. 4-5-6, Bucureºti 2000.
avutã în vedere ºi o eventualã derivare pãrþile illirilor, spre nord ieºind în 3
Este vorba de limba
a numelui de la radicalul i. –e. Ser-, cu “câmpia tribalilor”, ºi de aici se varsã predecesorilor ºi a contemporanilor lui
sensul de a se miºca repede în Brongos (râul Morava), afluent al Skanderbeg - n. n.
(idem,op.cit.,1967,p.136), explicându- Istrului. Astfel, atât în izvoarele scrise, •

51