Sunteți pe pagina 1din 193

Prefat a

Cartea de fat a a fost elaborata n cadrul proiectului Formarea cadrelor


didactice universitare si a student ilor n domeniul utilizarii unor instrumente
moderne de predare-nvat are-evaluare pentru disciplinele matematice, n
vederea crearii de competent e performante si practice pentru piat a muncii,
POSDRU/56/1.2/S/32768. Finant at din Fondul Social European si imple-
mentat de catre Ministerul Educat iei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
n colaborare cu The Red Point, Oameni si Companii, Universitatea din Bu-
curesti, Universitatea Tehnica de Construct ii din Bucuresti, Universitatea
Politehnica din Bucuresti, Universitatea din Pitesti, Universitatea Tehnica
Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea de Vest din Timisoara, Universi-
tatea Dunarea de Jos din Galat i, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca,
Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba-Iulia, proiectul contribuie n
mod direct la realizarea obiectivului general al Programului Operat ional Sec-
torial de Dezvoltare a Resurselor Umane - POSDRU si se nscrie n domeniul
major de intervent ie 1.2 Calitate n nvat amantul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor
matematice la cerint ele piet ei muncii si crearea de mecanisme si instrumente
de extindere a oportunitat ilor de nvat are. Evaluarea nevoilor educat ionale
obiective ale cadrelor didactice si student ilor legate de utilizarea matematicii
n nvat amantul superior, masterate si doctorate precum si analizarea e-
cacitat ii si relevant ei curriculelor actuale la nivel de performant a si ecient a,
n vederea dezvoltarii de cunostint e si competent e pentru student ii care
nvat a discipline matematice n universitat i, reprezinta obiective specice
de interes n cadrul proiectului. Dezvoltarea si armonizarea curriculelor
universitare ale disciplinelor matematice, conform exigent elor de pe piat a
muncii, elaborarea si implementarea unui program de formare a cadrelor
didactice si a student ilor interesat i din universitat ile partenere, bazat pe
dezvoltarea si armonizarea de curriculum, crearea unei baze de resurse ino-
vative, moderne si funct ionale pentru predarea-nvat area-evaluarea n disci-
plinele matematice pentru nvat amantul universitar sunt obiectivele speci-
ce care au ca raspuns materialul de fat a. Formarea de competent e cheie
de matematica si informatica presupune crearea de abilitat i de care ecare
individ are nevoie pentru dezvoltarea personala, incluziune sociala si insert ie
pe piat a muncii. Se poate constata nsa ca programele disciplinelor de
3
4
matematica nu au ntotdeauna n vedere identicarea si sprijinirea elevilor
si student ilor potent ial talentat i la matematica. Totusi, studiul matematicii
a evoluat n exigent e pana a ajunge sa accepte provocarea de a folosi noile
tehnologii n procesul de predare-nvat are-evaluare pentru a face matematica
mai atractiva.

In acest context, analiza exibilitat ii curriculei, nsot ita de
analiza metodelor si instrumentelor folosite pentru identicarea si motivarea
student ilor talentat i la matematica ar putea raspunde deopotriva cerint elor
de masa, cat si celor de elita.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaza determinarea
unor schimbari n abordarea fenomenului matematic pe mai multe planuri:
informarea unui numar cat mai mare de membri ai societat ii n legatura cu
rolul si locul matematicii n educat ia de baza n instruct ie si n descoperirile
stiint ice menite sa mbunatat easca calitatea viet ii, inclusiv popularizarea
unor mari descoperiri tehnice, si nu numai, n care matematica cea mai
avansata a jucat un rol hotarator. De asemenea, se urmareste evident ierea
a noi motivat ii solide pentru nvat area si studiul matematicii atat la nivelele
de baza, cat si la nivel de performant a; stimularea creativitat ii si formarea la
viitorii cercetatori matematicieni a unei atitudini deschise fat a de nsusirea
aspectelor specice din alte stiint e, n scopul participarii cu succes n echipe
mixte de cercetare sau a abordarii unei cercetari interdisciplinare si multi-
disciplinare; identicarea unor forme de pregatire adecvata de matematica
pentru viitorii student i ai disciplinelor matematice, n scopul utilizarii la
nivel de performant a a aparatului matematic n construirea unei cariere
profesionale.
5
*
Cuprins
Prefat a 3
1 Mult imi si relat ii 9
2 Spat iul R
n
12
3 Elemente de topologie a spat iului R
n
14
4 Funct ii continue 16
5 Derivate part iale, diferent iala 19
6 Extremele funct iilor, formule Taylor 25
7 Serii numerice 31
8 Integrale improprii 36
9 Siruri si serii de funct ii. Serii de puteri 40
10 Serii Fourier 44
11 Funct ii denite prin integrale 50
12 Integrala curbilinie 52
13 Integrala dubla si integrala tripla 56
14 Integrala de suprafat a 60
15 Formule integrale 63
16 Funct ii olomorfe si teorema reziduurilor 67
17 Spat ii metrice. Principiul contract iei 72
6
CUPRINS 7
18 Exercit ii rezolvate 76
18.1 Mult imi si relat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
18.2 Spat iul R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
18.3 Elemente de topologie a spat iului R
n
. . . . . . . . . . . . . . 81
18.4 Funct ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
18.5 Derivate part iale, diferent iala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
18.6 Extremele funct iilor, formule Taylor . . . . . . . . . . . . . . 99
18.7 Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
18.8 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
18.9 Siruri si serii de funct ii. Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . 129
18.10Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
18.11Funct ii denite prin integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
18.12Integrala curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
18.13Integrala dubla si integrala tripla . . . . . . . . . . . . . . . 162
18.14Integrala de suprafat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
18.15Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
18.16Funct ii olomorfe si teorema reziduurilor . . . . . . . . . . . . 184
18.17Spat ii metrice. Principiul contract iei . . . . . . . . . . . . . . 189
Bibliograe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
8 CUPRINS
*
Capitolul 1
Mult imi si relat ii
Presupunem cunoscute not iunile de mult ime si operat iile elementare cu
mult imi ca si not iunile fundamentale de funct ie si de compunere a funct iilor.
Relat ie binara . O relat ie (binara) pe o mult ime E este o submult ime
a produsului cartezian E E.
Relat ie de ordine. O relat ie R pe E este o relat ie de ordine daca :
i) (x, y) R pentru orice x R (reexivitate).
ii) (x, y) R si (y, x) R implica x = y (antisimetric).
iii) (x, y) R, (y, z) R implica (x, z) R (tranzitivitate).
Se foloseste, n general, notat ia xRy n loc de (x, y) R.
Exemple.
i) Relat ia de incluziune ntre submult imile unei mult imi.
ii) Relat ia de pe mult imea numerelor reale R.
In cele ce urmeaza ne vom limita la aceasta , din urma , relat ie de ordine.
Majorant, minorant, margine superioara , margine inferioara .
Daca A R este o submult ime nevida , un numar a R este un majorant
al mult imii A daca x a pentru orice x A (similar se obt ine not iunea
de minorant). Cel mai mic maorant (daca exista !) al mult imii A se
numeste marginea superioara a mult imii A si se noteaza sup A (analog,
cel mai mare minorant al mult imii A este marginea inferioara a mult imii A
notata inf A). O mult ime care are majorant i (minorant i) se zice marginita
superior (marginita inferior). O mult ime marginita superior si inferior
se zice marginita .
Exemple.
i) Mult imea numerelor naturale N nu este marginita superior, dar este
marginita inferior.
ii) Intervalul A = [0, 1) este o mult ime marginita si sup A = 1, inf A = 0.
Este importanta caracterizarea: s = sup A daca si numai daca x s
pentru orice x A si pentru orice > 0 exsta a A, s < a s.
9
10 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI RELAT II
O proprietate fundamentala a mult imii numerelor reale este:
Axioma marginii superioare.
In R orice mult ime nevida, marginita superior are margine supe-
rioara . (termenul axioma trebuie luat n sensul unei posibile construct ii
axiomatice a mult imii numerelor reale, dar practic vom interpreta cele spuse
ca un rezultat pe care l aceptam fara demonstrat ie).
Exercit iu. Sa se arate (folosind axioma de mai sus) ca orice mult ime
nevida , marginita inferior are margine inferioara .
Lema intervalelor nchise incluse. Fie [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] . . .
[a
n
, b
n
] . . . un sir de intervale nchise incluse. Atunci intersect ia

[a
n
, b
n
]
este nevida .
In plus, daca lim
n
(b
n
a
n
) = 0, atunci intersect ia este redusa la un
singur numar real.
Demonstrat ie. Daca a este marginea superioara a extremitat ilor stangi , iar
b marginea inferioara a extremitat ilor drepte ale intervalelor, atunci a b
si [a, b]

[a
n
, b
n
] etc.
Numarabilitate. O mult ime E (nu neaparat de numere) se zice
numarabila daca exista (cel put in) o biject ie ntre mult imea numerelor
naturale si mult imea E. Cu alte cuvinte, E este numarabila daca elementele
sale se pot aranja ntr-un sir.
Exemple.
i) Orice submult ime innita a mult imii numerelor naturale este
numarabila (se stie ca orice mult ime nevida de numere naturale are cel
mai mic element; astfel daca A N este innita , aranjam elementele din A
ntr-un sir luand cel mai mic element a din A, apoi cel mai mic element din
mult imea A\
_
a
_
etc.
ii) Mult imea Z a ntregilor este numarabila .
iii) Mult imea Q a numerelor rat ionale este numarabila .
iv) Fie A o mult ime nita nevida . Un sir nit de elemente din A se
numeste cuvant peste A. Mult imea cuvintelor peste A este numarabila .
Teorema 1.1. Daca P(X) este mult imea part ilor unei mult imi X, atunci
nu exista nicio aplicat ie surjectiva de la X la P(X).
Demonstrat ie. Prin absurd e f : X P(X) surjectiva si
E =
_
x; x X, x / f(x)
_
. Exista a astfel ncat f(a) = E. Atunci daca a
f(a) rezulta a / f(a); daca a / f(a) rezulta a f(a). Aceasta contradict ie
arata ca nu poate exista o astfel de surject ie.
Exemplu. O mult ime de cuvinte peste o mult ime A se numeste limbaj
(peste A). Din teorema de mai sus deducem ca mult imea limbajelor nu este
numarabila .
Teorema 1.2. Mult imea R a numerelor reale nu este numarabila .
11
Demonstrat ie. Este sucient sa aratam ca mult imea [0, 1] nu este numarabila
Daca ar , putem aranja numerele din interval ntr-un sir (x
n
)
nN
. Impart im
intervalul n trei part i egale. Fie [a
1
, b
1
] una dintre part i astfel ncat
x
1
/ [a
1
, b
1
]; mpart im [a
1
, b
1
] n trei part i egale si e [a
2
, b
2
] astfel ncat
x
2
/ [a
2
, b
2
] etc. Prin induct ie se obt ine un sir de intervale nchise incluse a
caror intersect ie este redusa la un singur numar (lema intervalelor nchise in-
cluse) din [0, 1]. Din construct ia facuta rezulta ca acest numar nu se gaseste
n sirul (x
n
)
n
, deci contradict ie.
Capitolul 2
Spat iul R
n
Prin denit ie, R
n
=
_
x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
); x
i
R, i = 1, 2, ..., n
_
. Pen-
tru o mai buna nt elegere precizam ca : daca x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y =
(y
1
, y
2
, ..., y
n
), atunci x = y daca si numai daca x
1
= y
1
, x
2
= y
2
,..., x
n
= y
n
(n mult imea numerelor reale R).
In particular: R
1
= R (dreapta reala ), R
2
este planul (euclidian), iar R
3
spat iul.
Avand n vedere structura algebrica denita de operat iile mai jos introduse
vom numi mult imea R
n
spat iul euclidian n-dimensional si elementele
sale puncte sau vectori. In acest context, numerele reale x
1
,x
2
,...,x
n
sunt
componentele lui x. Sa mai precizam ca , n cazul planului (R
2
), vom nota
x, y componentele (deci vom scrie, de exemplu, a= (x,y) ), iar n cazul R
3
vom nota componentele cu x ,y ,z etc. Aceste notat ii sunt tradit ionale si au
avantajul simplicarii notat iilor indiciale.
Adunare. Daca x, y R
n
, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
),
denim x +yR
n
prin x +y=(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
).
Inmult ire cu scalari. Daca x R
n
, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si R
denim x R
n
prin x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Se poate arata, cu usurint a , ca R
n
mpreuna cu aceste doua operat ii
formeaza un spat iu vectorial (peste R) de dimensiune n. In particular,
x y = (x
1
y
1
, x
2
y
2
, ..., x
n
y
n
). Vom nota (ambiguu) 0 vectorul
(0, 0, ..., 0) si-l vom numi origine. Vectorii e
1
= (1, 0, ..., 0),..., e
n
= (0, 0, ..., 1)
formeaza o baza n R
n
numita baza canonica . Componentele unui vector
coincid cu coordonatele acestuia n baza canonica .
Produs scalar. Daca x,yR
n
denim x y = x
1
y
1
+x
2
y
2
+... +x
n
y
n
.
Norma . Daca x R
n
denim x = (x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
)
1/2
(se observa
ca pentru n=1 se regaseste modulul unui numar real).
Inegalitatea lui Cauchy. |x y| x y pentru orice x,yR
n
.
Proprietat ile normei. Pentru orice x,yR
n
si R:
1. x =0 ; x=0 daca si numai daca x=0.
12
13
2. x +yx+ y .
3. x = || x .
In timp ce i) si iii) se obt in cu usurint a , demonstrat ia lui ii) foloseste
inegalitatea lui Cauchy.
Distant a (euclidiana ). Daca x,yR
n
se deneste d(x,y) = x y.
In plan, distant a dintre doua puncte reprezinta lungimea segmentului de
dreapta care uneste cele doua puncte (distant a din geometria analitica ).
Analog n spat iu. Se observa ca norma unui vector este distant a acestuia la
origine. Din proprietat ile normei rezulta , fara dicultate, proprietat ile de
baza ale distant ei:
Proprietat ile distant ei. Pentru orice x,y,z R
n
:
1. d(x, y)0 ; d(x, y) =0 daca si numai daca x=y .
2. d(x, y) = d(y, x) .
3. d(x, z) d(x, y) +d(y, z) .
Ultima proprietate poarta numele de inegalitatea triunghiului preluand
astfel numele unei binecunoscute inegalitat i din geometria plana .
Impreuna cu distant a introdusa , R
n
este un spat iu metric. In general,
un spat iu metric este o mult ime pe care s-a introdus o funct ie (de perechile
de elemente din mult ime) care satisface condit iile i), ii). iii) de mai sus
(verica proprietat ile distant ei).
Capitolul 3
Elemente de topologie a
spat iului R
n
Bila deschisa . Daca aR
n
si r>0, bila deschisa de centru a si de
raza r este B(a, r) =
_
x; x R
n
, d(x, a) < r
_
.
In R bilele deschise sunt intervale deschise, n R
2
discuri fara circumferint a
care le margineste, iar n R
3
bile fara sfera care le margineste. Astfel, de
exemplu, n R
2
, (x,y) B(0, 1) daca si numai daca x
2
+y
2
<1; n R
3
(x,y,z )
B(0, 1) daca si numai daca x
2
+y
2
+z
2
<1.
Bila nchisa . Daca aR
n
si r>0, bila nchisa de centru a si de
raza r este B(a,r)={x ; xR
n
, d(x,a)r}.
Astfel, n R
2
, (x,y)B(0,1) daca si numai daca x
2
+y
2
1 etc.
Vecinatate. O mult ime VR
n
este o vecinatate a punctului aR
n
daca exista B(a,r) V (o vecinatate a lui a este o mult ime care cont ine o
bila deschisa centrata n a).
Este evident ca orice vecinatate a unui punct cont ine punctul respectiv si ca
orice bila (deschisa sau nchisa ) centrata n a este o vecinatate a lui a. De
asemenea se observa , fara dicultate, ca intersect ia a doua vecinatat i ale
unui punct este o vecinatate a acelui punct. Ideea de vecinatate se leaga de
studiul proprietat ilor locale ale funct iilor.
Mult ime deschisa . O submult ime AR
n
este deschisa (n R
n
) daca
pentru orice aA exista B(a,r) A.
Mult imea vida si ntreg spat iul R
n
sunt deschise. Un exercit iu simplu
arata ca orice bila deschisa este o mult ime deschisa .
Mult ime nchisa . O submult ime A R
n
este nchisa (n R
n
) daca
multt imea R
n
\ A (complementara mult imii A) este o mult ime deschisa .
Evident, si R
n
sunt nchise. Se arata ca bilele nchise sunt mult imi
nchise.
Sir convergent. Sirul (x
j
)
j
n R
n
are limita xR
n
(se scrie x
j
x)
daca : > 0 J

astfel ncat daca j J

sa rezulte d(x
j
, x) < .
Un sir care are limita se zice convergent.
14
15
Se observa ca din x
j
x si x
j
y rezulta x=y (unicitatea limitei).
Forma geometrica a denit iei limitei (cum rezulta cu usurint a ) este:
pentru orice bila deschisa centrata n x exista un rang astfel ncat termenii
de rang mai mare ai sirului apart in bilei. Se remarca folosirea exclusiva a
distant ei pentru denit ia limitei; deci aceasta denit ie poate data n orice
spat iu metric. Evident, n cazul R denit ia de mai sus coincide cu cea data ,
n liceu, pentru siruri de numere reale. Convergent a sirurilor n R
n
se reduce
la convergent a (simultana a mai multor) sirurilor n R. Vom descrie acest
fenomen doar n cazul particular R
2
pentru a evita complicarea scrierii din
cauza indicilor. Rezultatul este valabil n cazul general.
Propozit ia 3.1. (x
k
, y
k
) (x, y) n R
2
daca si numai daca x
k
x si
y
k
y n R.
Demonstrat ia se bazeaza pe inegalitat ile |x|, |y| (x
2
+ y
2
)
1
2
|x| + |y|
pentru orice numere reale x,y.
Este usor de generalizat inegalitat ile de mai sus la cazul general R
n
.
In fond, putem arma ca atat convergent a cat si limita sunt pe compo-
nente.
Punct aderent unei mult imi. Un punct aR
n
este aderent mult imii
AR
n
daca exista un sir de puncte din A cu limita a.
Desigur, orice punct din A este aderent mult imii A (se poate lua un sir
constant etc.). Este simplu de vazut ca 0 este aderent intervalului deschis
(0, 1) dar nu apart ine acestui interval.
Legatura dintre puncte aderente si mult imi nchise este data de :
Teorema 3.1. O submult ime AR
n
este nchisa daca si numai daca pentru
orice punct a aderent mult imii A avem aA.
Frontiera . Daca AR
n
, se deneste frontiera FrA a mult imii A ca
ind mult imea punctelor aderente atat mult imii A cat si mult imii R
n
\ A.
FrA este o mult ime nchisa .
Vom reveni cu not iuni importante de topologie n capitolul urmator.
Capitolul 4
Funct ii continue
In studiul calculului diferent ial al funct iilor de mai multe variabile vom
considera funct ii f : R
n
R
m
sau, mai general, funct ii f : A R
m
,
unde A este o submult ime n R
n
. Ca un prim exemplu de astfel de funct ii,
util n cele ce urmeaza , vom considera proiect iile canonice ale spat iului
R
n
.
Proiect ii canonice. Pentru i=1,2,..n vom nota p
i
funct ia, denita pe
R
n
si cu valori n R, p
i
(x
1
,x
2
,...,x
n
)=x
i
si o vom numi proiect ia canonica
de ordin i . Este clar ca proiect iile canonice sunt funct ii liniare.
Componentele unei funct ii. Fie f : A R
m
(AR
n
). Pentru
ecare j=1,2...m denim f
j
: A R
n
prin f
j
= p
j
f, unde p
j
este proiect ia
canonica de ordin j n R
m
, iar reprezinta compunerea funct iilor.
Funct iile f
j
sunt componentele funct iei f ; se scrie f=(f
1
,f
2
,...f
m
).
Pentru a lamuri mai bine cele spuse sa notam cu x=(x
1
,x
2
,...,x
n
) variabila
n R
n
si cu y=( y
1
,y
2
,...,y
m
) variabila n R
m
. Daca , pentru xA notam
y=f(x), atunci se vede ca avem y
1
=f
1
(x
1
,x
2
,...,x
n
), ..., y
m
=f
m
(x
1
,x
2
,...,x
n
).
In particular rezulta ca doua funct ii f,g : A R
m
sunt egale daca si
numai daca f
1
=g
1
, ..., f
m
=g
m
. Multe proprietat i ale funct iilor se reduc la
proprietat i analoage ale componentelor.
Astfel, de exemplu, o funct ie f : R
n
R
m
este liniara daca si numai
daca are (toate) componentele liniare.
Funct ie continua . Fie f : A R
m
(A R
n
) si aA. Spunem ca
funct ia f este continua n (punctul) a daca : > 0

> 0 astfel ncat


daca x A, d(x, a) <

sa rezulte d(f(x), f(a)) < . (s-a notat, pentru


simplitate, cu d atat distant a n R
n
cat si cea n R
m
).
Daca f este continua n orice punct din A atunci se zice continua pe
A.
Se poate reformula condit ia din denit ia continuitat ii ntr-o forma geo-
metrica astfel: pentru orice bila deschisa B(f(a), ) exista o bila deschisa
B(a,

) astfel ncat daca x A B(a,

) atunci f(x) B(f(a), ).


16
17
Remarcam ca denit ia continuitat ii poate data , fara modicari formale,
pentru funct ii denite pe un spat iu metric cu valori ntr-un spat iu metric.
Propozit ia 4.1. Compunerea a doua funct ii continue este o funct ie con-
tinua .
O caracterizare utila a continuiat ii este cea cu siruri :
Teorema 4.1. Funct ia f : A R
n
(A R
n
) este continua n punctul aA
daca si numai daca pentru orice sir (x
k
)
k
n A , x
k
a avem (f(x
k
))
k

f(a).
Folosind teorema si caracterizarea convergent ei sirurilor obt inem:
Corolarul 4.1. Daca f : A R
m
(A R
n
), f=(f
1
,f
2
,...f
m
), atunci f este
continua n aA daca si numai daca funct iile f
1
,f
2
,...f
m
sunt continue n a.
Exemple.
i) Orice funct ie constanta este continua .
ii) Fie s : R
2
R funct ia suma s(x,y)=x+y ; s este continua . In
adevar totul revine, folosind teorema de mai sus, la binecunoscuta armat ie
limita sumei este suma limitelor din teoria sirurilor de numere reale.
iii) Analog pentru funct ia produs.
iv) Daca f,g : A R sunt continue, atunci funct iile f + g si fg sunt
continue.
v) Orice funct ie liniara f : R
n
R
m
este continua .
vi) Fie funct ia f : R
2
R denita prin f(x,y)=
xy
x
2
+y
2
daca (x,y)=(0, 0) si
f(0, 0)=0. Sa aratam ca f nu este continua n (0, 0). In adevar, e sirul
(1/n,2/n)
n
n R
2
. Evident, acest sir are limita (0,0). Dar (f(1/n,2/n))
n
=2/5
pentru orice n si deci nu tinde la 0. Pe de alta parte, este usor de vazut ca
f este continua n orice alt punct.
Mult ime compacta . O (sub)mult ime KR
n
se zice compacta orice sir
n K are (cel put in) un subsir convergent cu limita n K.
Teorema 4.2. Fie f : K R
m
o funct ie continu a si K R
n
o mult ime
compacta . Atunci f(K)={ f(x) ; xK } este compacta .
Demonstrat ia este o simpla aplicat ie a denit iilor, dar rezultatul este im-
portant, atat prin faptul ca proprietat ile care se pastreaza prin continuitate
sunt topologic interesante, cat si prin aplicat iile la problemele de extrem
(optimizare). Pentru a preciza acest ultim aspect este utila o caracterizare
a compacitat ii n termeni de marginire a mult imilor.
Mult ime marginita . O submult ime A R
n
este marginita daca exista
M>0 astfel ncat xM pentru orice xA.
Teorema 4.3. O mult ime este compacta daca si numai daca este nchisa
si marginit a .
18 CAPITOLUL 4. FUNCT II CONTINUE
Pentru cazul dreptei reale R teorema de mai sus este o varianta a rezul-
tatului cunoscut drept lema lui Cesaro.
Exemple.
i) R
n
nu este compaca .
ii) Orice bila nchisa este compacta .
Teorema 4.4. (Weierstrass). Fie f : K R o funct ie continua si
K R
n
o mult ime (nevida ) compacta . Atunci f este marginita si isi atinge
marginile.
Precizam ca f marginita nseamna ca f (K) este marginita n R iar ca
f isi atinge marginile nseamna ca f are o cea mai mare si o cea mai mica
valoare pe K.
Uniform continuitate. O funct ie f : A R
m
(A R
n
) este
uniform continua daca : > 0

> 0 astfel ncat daca x, y A,


d(x, y) <

, avem d(f(x), f(y)) < .


Semnicat ia denit iei este ca pentru un > 0 acelasi

este bun
pentru toate punctele din A. In mod evident o funct ie uniform continua
este continua . Reciproca nu este, n general, adevarata .
Exemplu. Funct ia f : R R f(x)=x
2
nu este uniform continua .
Teorema 4.5. Daca f : K R
m
este o funct ie continua si K R
n
o
mult ime compacta , atunci f este uniform continua .
Capitolul 5
Derivate part iale, diferent iala
In acest capitol vom prezenta elemente de calcul diferent ial pentru funct ii
de mai multe variabile. Avem n vedere funct ii denite pe mult imi deschise
(nevide) ale spat iului R
n
.
Direct ie. Se numeste direct ie (n R
n
) orice vector sR
n
astfel ncat
s=1.
Exemplu. In R exista doar doua direct ii 1 si 1, n R
2
mult imea
direct iilor este cercul cu centrul n origine si de raza 1 iar n R
3
sfera cu
centrul n origine si de raza 1. Vectorii e
1
,e
2
,...,e
n
ai bazei canonice n R
n
sunt direct ii.
Derivata unei funct ii dupa o direct ie. Fie f : A R, A R
n
, A
deschisa , aA si sR
n
o direct ie. Spunem ca f este derivabilan punctul
a dupa direct ia s daca exista si este nita (i.e numar real) limita:
lim
t0
f(a +ts) f(a)
t
=
df
ds
(a)
(egalitatea ind o notat ie) ;
df
ds
(a) este derivata funct iei f dupa direct ia
s.
Se observa ca
df
ds
(a) este derivata

(0) a funct iei (t)=f(a+ts) denita


ntr-o vecinatate a lui 0R. De aici rezulta ca derivata dupa o direct ie are
proprietat ile bine cunoscute ale derivatei funct iilor de o variabila (regulile de
derivare a sumei, produsului etc.). De o deosebita important a sunt derivatele
dupa direct iile bazei canonice.
Derivate part iale.
df
de
i
(a) se numeste derivata part iala a funct iei
f n raport cu variabila x
i
n punctul a;
df
de
i
(a) se noteaza tradit ional
f
x
i
(a).
Funct ia f are derivate part iale n punctul a daca exista
f
x
i
(a) , i =1,2...,n.
Daca f are derivate part iale n orice punct din A atunci spunem ca f are
derivate part iale pe A. In acest caz sunt denite funct iile
f
x
i
: A R, n
mod evident.
19
20 CAPITOLUL 5. DERIVATE PART IALE, DIFERENT IAL

A
Derivatele part iale denite sunt, mai precis, derivate part iale de ordinul
ntai dar cum, n aceasta sect iune nu vom considera alt tip de derivate
part iale vom folosi terminologia de mai sus. Conform denit iei avem:
f
x
i
(a) = lim
t0
f(a
1
, ..., a
i
+t, ..., a
n
) f(a
1
, ..., a
i
, ..., a
n
)
t
Din denit ii, rezulta urmatoarea regula practica de calcul al derivatei
part iale n raport cu x
i
pentru funct iile elementare: se t in xe celelate
variabile si se deriveaza n raport cu x
i
.
Exemplu. i) Fie f : R
2
R
n
, f(x,y)=x
2
y. Avem
f
x
(x,y)= 2xy si
f
y
(x,y)= x
2
.
ii) Fie funct ia f : R
2
R denita prin f(x,y)=
xy
x
2
+y
2
daca (x,y)=(0, 0)
si f (0,0)=0. Folosind denit ia se constata usor ca
f
x
(0, 0)=
f
y
(0, 0)=0.
Exemplul ii) de mai sus este interesant de comparat cu un exemplu din
Capitolul 3 n care s-a aratat ca aceeasi funct ie nu este continua n (0, 0).
Deci existent a derivatelor part iale ntr-un punct nu asigura continuitatea
funct iei n acel punct decat n R (unde derivata part iala coincide cu derivata
obisnuita ).
In cazul R
2
vom folosi si notat iile f

x
, respectiv f

y
pentru
f
x
, respectiv
f
y
. Analog f

x
, f

y
, f

z
n cazul spat iului R
3
.
Pentru a introduce not iunea de diferent iala a unei funct ii de mai multe
variabile este util sa revedem cazul funct iilor de o variabila . Daca f este
o funct ie cu valori reale denita ntr-o vecinatate a punctului a si deriv-
abila n a, atunci avem, prin denit ie, lim
h0
f(a+h)f(a)
h
= f

(a) sau, echiva-


lent, lim
h0
f(a+h)f(a)f

(a)h
h
= 0 (). (folosirea lui h n notat ie este oarecum
tradit ionala n acest context). Funct ia liniara h f

(a)h este diferent iala


funct iei f n punctul a. Ret inem ca diferent iala unei funct ii, ntr-un punct,
este o funct ie (aplicat ie) liniara si legatura dintre diferent iala si derivata
poate exprimata spunand ca funct ia este derivabila ntr-un punct daca si
numai daca este diferent iabila n acel punct (adica exista o aplicat ie liniara
satisfacand (*)) iar derivata este matricea diferent ialei n baza canonica (a
lui ). Intuitiv, relat ia (*) poate interpretata ca posibilitatea de a aprox-
ima funct ia f n vecinatatea punctului a cu funct ia h f(a)+ f

(a)h (o
funct ie ana ), sensul aproximarii ind ca diferent a f(a+h)- (f(a)+ f

(a)h)
tinde la 0 (cand h tinde la0) mai repede decat h.
Este remarcabil faptul ca not iunea de diferent iala se poate extinde la cazul
funct iilor de mai multe variabile producand efecte notabile.
Diferent iala . Fie f o funct ie denita ntr-o vecinatate a punctului
aR
n
si cu valori n R
m
. Funct ia f este diferent iabila n a daca exista o
aplicat ie liniara : R
n
R
m
astfel ncat :
() lim
h0
f(a +h) f(a) (h)
h
= 0
21
(evident, norma de la numitor este cea din R
n
iar la numarator cea din R
m
,
iar condit ia h 0 n R
n
nseamna h 0 n R ). Se arata ca , daca
exista , o aplicat ie liniara care satisface condit ia de mai sus, atunci aceasta
este unic determinata . Daca funct ia f este diferent iabila n punctul a, vom
numi aplicat ia liniara diferent iala funct iei f n punctul a si o vom nota
Df(a).
Matricea diferent ialei n bazele canonice va numita matricea iacobiana
a funct iei f n punctul a si se va nota f

(a). Deci f

(a) este o matrice cu


m linii si n coloane. Daca m=n, atunci determinantul matricei iacobiene se
numeste iacobianul funct iei f n punctul a.
In sfarsit, daca funct ia f este denita pe mult imea deschisa A si este
diferent iabila n ecare punct din A spunem ca f este diferent iabila pe A.
Propozit ia 5.1. Daca f este diferent iabila n a, atunci este continu a n a.
Demonstrat ia rezulta din condit ia (**) si din faptul ca aplicat iile liniare
sunt continue.
Exemple. i) Daca f este constanta n vecinatatea punctului a, atunci
Df(a)=0 (adica f este diferent iabila n a si diferent iala este aplicat ia liniara
identic nula ).
ii) Daca f : R
n
R
m
este liniara , atunci este diferent iabila pe R
n
si
Df(a)=f pentru orice aR
n
.
iii) Funct ia s : R
2
R, s(x,y)=x+y, este diferent iabila pe R
2
si
Ds(a, b) = s n orice punct (a,b) din R
2
.
iv) Funct ia p : R
2
R, p(x,y)=xy este diferent iabila pe R
2
si
p

(a,b)=(b,a).
Exemplele rezulta din simpla vericare a condit iei (**). Astfel, pentru iv),
avem : p(a+h,b+k)-p(a,b)-bh-ak=(a+h)(b+k)-ab-bh-ak=hk si
(h, k)=

h
2
+k
2
si deducem lim
(h,k)(0,0)
hk

h
2
+k
2
= 0 , caci |hk| h
2
+ k
2
,
ceea ce implica (**).
Vom enunt a principalele rezultate privind diferent iala si legatura acesteia
cu derivatele part ale. Pentru usurint a scrierii vom considera ca domeniul de
denit ie al funct iilor este ntreg spat iul.
Teorema 5.1. (a funct iei compuse). Fie f : R
n
R
m
, g : R
m
R
p
,
aR
n
, astfel ncat f este diferent iabila n a si g este diferent iabila n f(a)
R
m
. Atunci funct ia g f : R
n
R
p
este diferent iabila n a si avem
(regula diferent ierii funct iilor compuse) Dg f(a) = Dg(f(a)) Df(a) sau,
la nivel de matrice iacobiene, (g f)

(a) = g

(f(a)) f

(a).
Teorema 5.2. Funct ia f : R
n
R
m
, f=(f
1
,f
2
,...f
m
) este diferent iabila n
punctul a daca si numai daca funct iile componente f
1
,f
2
,...f
m
sunt diferent iabile
n punctul a. Componentele diferent ialei sunt diferent ialele componentelor.
22 CAPITOLUL 5. DERIVATE PART IALE, DIFERENT IAL

A
Teorema 5.3. Daca funct ia f : R
n
R
m
este diferent iabila n punctul
a, atunci componentele f
1
,f
2
,...f
m
sunt diferent iabile n punctul a si
f

(a)=
_
f
i
x
j
(a)
_
i=1,..,m
j=1,...,n
. (putem identica liniile matricei iacobiene cu ma-
tricele iacobiene ale componentelor).
Exemplu. In calculul diferent ial se noteaza , tradit ional, proiect iile
canonice, n R
n
, cu dx
1
, dx
2
, ..dx
n
. Fie f : R
n
R, diferent iabila n a.
Din teorema de mai sus: Df(a) =
f
x
1
(a)dx
1
+
f
x
2
(a)dx
2
+, ..., +
f
x
n
(a)dx
n
.
Aceasta teorema ofera un algoritm pentru stabilirea diferent iabilitat ii
unei funct ii ntr-un punct (considerand doar cazul m=1, la care ne putem
reduce ): daca funct ia nu admite derivate part iale n punctul respectiv,
atunci nu este diferent iabila iar daca admite derivate part iale acestea ofera
candidatul pentru diferent iala urmand a se decide prin vericarea condit iei
(**).
Pentru o ilustrare simpla sa reluam exemplul iv) de mai sus : avem
p
x
= y,
p
y
= x etc.
Combinand teorema precedenta cu teorema funct iei compuse se obt ine o
regula importanta a calculului derivatelor part iale ale funct iilor compuse.
Corolarul 5.1. Fie f : R
n
R
m
, g : R
m
R funct ii diferent iabile si
F= gf. Daca notam x
1
,x
2
,...,x
n
variabilele n R
n
si cu y
1,
y
2,
...,y
m
variabilele
n R
m
avem :
F
x
i
(x) =
g
y
1
(f(x))
f
1
x
i
(x) +
g
y
2
(f(x))
f
2
x
i
(x) +... +
g
y
m
(f(x))
f
m
x
i
(x)
pentru orice i=1,2,...n.
Demonstrat ia este imediata aplicand teoremele precedente si t inand cont
de faptul ca matricea compunerii a doua aplicat ii liniare este produsul ma-
tricelor aplicat iilor care se compun.
Exemplu.
i) O funct ie f : R
n
R este (pozitiv) omogena de grad R daca
pentru orice xR
n
si orice t>0 avem f(tx) = t

f(x) (sau f(tx


1
,tx
2
,...,tx
n
)=
t

f(x
1
,x
2
,...,x
n
)). Presupunem ca f este diferent iabila . Derivand aceasta
identitate n raport cu t (folosind corolarul precedent) si apoi punand t=1
se obt ine relat ia lui Euler :
x
1
f
x
1
(x) +x
2
f
x
2
(x) +... +x
n
f
x
n
(x) = f(x), x R
n
.
ii) Fie f : R
n
R diferent iabila , aR
n
si s=(s
1
,s
2
,...,s
n
) o direct ie.
Atunci :
df
ds
(a) = s
1
f
x
1
(a) +s2
f
x
2
(a) +. . . +s
n
f
x
n
(a).
23
Vectorul (
f
x
1
(a),
f
x
2
(a), ...,
f
x
n
(a)) se numeste gradientul funct iei f n
punctul a si se noteaza (gradf)(a) sau (f)(a). Aplicat ia a (gradf)(a)
este un exemplu de camp vectorial si se noteaza gradf sau f.
iii) Fie (f)(a) = 0 si sa consideram direct ia n
a
= (f)(a)/(f)(a).
Daca (t) = f(a + tn
a
), atunci avem

(0) =
df
dn
a
(a) = (f)(a) > 0.
Intuitiv, este restrict ia funct iei f la dreapta care trece prin punctul a si are
direct ia n
a
si rezultatul obt inut arata ca f creste pe direct ia gradientului,
n vecinatatea punctului a. Mai mult, sa observam ca (inegalitatea lui
Cauchy), pentru orice direct ie s,

df
ds
(a)

(f)(a .
Acest rezultat simplu este nceputul unor tehnici de optimizare numite
metode de gradient. Notat ia n
a
se explica prin faptul ca acest vector este
normal (perpendicular pe planul tangent) la (hiper)suprafat a denita prin
ecuat ia f = 0. De altfel ecuat ia hiperplanului tangent la hipersuprafat a
f = 0 este (x a) (f)(a) = 0.
O alta teorema privind legatura dintre derivatele part iale si diferent iala este:
Teorema 5.4. Fie f : R
n
R
m
, f = (f
1
, f
2
, ...f
m
) si a R
n
Daca
funct iile f
1
, f
2
, ...f
m
au derivate part iale ntr-o vecinatate a punctului a si
aceste derivate part iale sunt continue n a, atunci funct ia f este diferent iabila
n punctul a (si, evident, matricea iacobiana a funct iei f n a este matricea
derivatelor part iale ale componentelor).
O funct ie f : A R, A R
n
, A mult ime deschisa nevida , se zice de
clasa C
1
pe A daca admite derivate part iale continue pe A. Cu aceasta
terminologie, din teorema de mai sus rezulta ca funct iile de clasa C
1
sunt
diferent iabile. Reciproca nu este adevarata , dar n general, n analiza se
lucreza cu funct ii de clasa C
1
. Suma, produsul si compunerea funct iilor de
clas C
1
sunt funct ii de clasa C
1
. O funct ie f : R
n
R
m
este, prin denit ie,
de clasa C
1
daca toate componentele sale sunt de clasa C
1
.
Pentru teorema care urmeaza notam variabilele n R
n+m
cu
(x
1
,x
2
,...,x
n
, y
1,
y
2,
...,y
m
).
Teorema 5.5. (funct iilor implicite). Fie f : R
n+m
R
m
o funct ie
de clasa C
1
n vecinatatea punctului (a,b), astfel ncat f(a,b)=0. Daca
det
_
f
i
y
j
(a, b)
_
i=1,..,m
j=1,...,m
= 0 , atunci exista o mult ime deschisa A R
n
, aA, o
mult ime deschisa B R
m
, bB si o unica funct ie g : A B, de clasa C
1
astfel ncat f(x,g(x))=0 pentru orice xA (si g(a)=b). (evident, f
1
,f
2
,...f
m
sunt componentele funct iei f).
Asfel, teorema funct iilor implicite da un raspuns problemei rezolvarii
ecuat iei f(x,y)=0 n sensul obt inerii variabilei y ca funct ie de x. Mai pe larg,
avem sistemul de ecuat ii: f
1
(x
1
,x
2
,...,x
n
, y
1,
y
2,
...,y
m
)=0 ,..., f
m
(x
1
,x
2
,...,x
n
,
y
1,
y
2,
...,y
m
)=0 n necunocutele y
1,
y
2,
...,y
m
. In condit iile teoremei, acest
sistem se poate rezolva n vecinatatea unui punct care verica ecuat iile, n
plus, solut ia este unica si de clasa C
1
.
24 CAPITOLUL 5. DERIVATE PART IALE, DIFERENT IAL

A
Desigur ca rezolvarea sistemului este teoretica , funct ia g neputandu-se,
n general, obt ine efectiv. Totusi derivatele part iale ale solut iei se pot obt ine
efectiv. Vom arata aceastan cazul particular n=2, m=1, cazul general ind
analog.
Exemplu. In condit iile teoremei sa presupunem ca avem f(x,y,g(x,y)0
pe o mult ime deschisa din R
2
pe care avem si
f
z
(x, y, g(x, y)) = 0. Derivand
identitatea n raport cu x obt inem:
f
x
(x, y, g(x, y)) +
f
z
(x, y, g(x, y))
g
x
(x, y) 0.
Deducem
g
x
(x, y)=-
f
x
(x, y, g(x, y))
f
z
(x, y, g(x, y))
. Analog pentru
g
y
etc.
Daca o funct ie are derivate part iale pe o mult ime deschisa , se pune
problema daca aceste derivate part iale au, la randul lor, derivate part iale
etc. Se ajunge astfel la derivatele part iale de ordin superior. Ne
vom limita, pentru usurint a scrierii, la cazul funct iilor de doua variabile.
Fie f : A R , A R
2
, A mult ime deschisa ; sa presupunem ca
exista
f
x
,
f
y
pe A. Derivatele part iale de ordinul 2 se denesc astfel:

2
f
x
2
=

x
(
f
x
),

2
f
yx
=

y
(
f
x
),

2
f
xy
=

x
(
f
y
),

2
f
y
2
=

y
(
f
y
) (desigur daca
exista , punctual sau global). Vom folosi si notat iile f

x
2
, f

xy
, f

yx
, f

y
2
pentru
aceste derivate part iale de ordinul 2. Derivatele f

xy
, f

yx
se numesc derivate
part iale mixte. In general derivatele part iale mixte nu sunt egale, ordinea
de derivare este importanta .
Teorema 5.6. (egalitatea derivatelor mixte) Fie f o funct ie care are
derivate part iale mixte f

xy
, f

yx
ntr-o vecinatate a punctului (a,b) R
2
con-
tinue n (a,b). Atunci
f

xy
(a, b) = f

yx
(a, b).
Pentru funct ii de trei sau mai multe variabile notat iile sunt similare
celor de mai sus iar teorema asupra independent ei de ordinea de derivare se
extinde cu usurint a . Vom spune ca o funct ie, denita pe o mult ime deschisa
este de clasa C
2
daca toate derivatele part iale pana la ordinul 2 exista si sunt
continue (pe mult imea respectiva ). Rezulta ca pentru funct ii de clasa C
2
,
ordinea de derivare este neimportanta . Analog se denesc funct iile de clasa
C
k
, k natural k=3; funct iile continue se zic de clasa C
0
iar funct iile de clasa
C
k
pentru orice k natural se zic de clasa C

. De exemplu, polinoamele sunt


funct ii de clasa C

pe ntreg spat iul.


Capitolul 6
Extremele funct iilor, formule
Taylor
Vom reaminti, pentru nceput, problematica extremelor funct iilor de o vari-
abila .
Extrem local. Fie f : A R, A R, mult ime deschisa si aA.
Spunem ca punctul a este un minim local (maxim local) pentru funct ia f
daca exista o vecinatate V a punctului a astfel ncat f(a)=f(x) (f(a)f(x))
pentru orice xV. Un punct de minim local sau de maxim local se numeste
punct de extrem local .
Teorema 6.1. (Fermat) Fie a un punct de extrem local pentru funct ia f
derivabila n a. Atunci f(a)=0.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca a este un minim local. Atunci f(x)
f(a) = 0 ntr-un interval deschis centrat n a. Rezulta ca
f(x)f(a)
xa
0 pen-
tru x<a si
f(x)f(a)
xa
= 0 pentru x>a. Trecand la limita obt inem rezultatul.
Demonstrat ia simpla de mai sus este importantaa pentru ca arata rolul
jucat de faptul ca funct ia este denita pe o mult ime deschisa . Anularea
derivatei este doar o condit ie necesara de extrem pentru funct ii derivabile.
Astfel funct ia f, f(x)=x
3
are derivata nula n a=0, dar 0 nu este un extrem
local pentru f. Din teorema de mai sus rezulta ca , pentru funct ii derivabile
pe mult imi deschise rezolvarea ecuat iei f

(x)=0 ofera puncte candidate la


a extreme locale, dar pentru stabilirea celor care sunt extreme locale este
nevoie de noi rezultate.
Pentru a obt ine condit ii suciente de extrem vom folosi formula Taylor (im-
portanta si n alte contexte).
Polinom Taylor. Fie f o funct ie cu valori reale si aR astfel ncat
exista derivata de ordin n=1, f
(n)
(a). Polinomul
P
n
(a, x, f) = f(a) +
f

(a)
1!
(x a) +
f

(a)
2!
(x a)
2
+, ..., +
f
(n)
(a)
n!
(x a)
n
25
26 CAPITOLUL 6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR
se numeste polinomul Taylor de ordin n al funct iei f n a. Polinomul
Taylor de ordin n are aceeasi valoare si aceleasi derivate pana la ordinul n,
cu f, n punctul a. In acest sens poate considerat o aproximare a funct iei
f n vecinatatea punctului a.
Diferent a R
n
(a, x, f) = f(x) P
n
(a, x, f) este restul n aceasta aproxi-
mare.
Propozit ia 6.1. Fie f ca n denit ia de mai sus. Atunci lim
xa
R
n
(a,x,f)
(xa)
n
= 0.
Formula Taylor-Young. Fie f ca mai sus. Sa denim funct ia punand
(x) =
R
n
(a,x,f)
(xa)
n
daca x = 0 si (x) = 0 daca x = 0. Atunci este continua
n a si:
f(x) = f(a)+
f

(a)
1!
(xa)+
f

(a)
2!
(xa)
2
+, ..., +
f
(n)
(a)
n!
(xa)
n
+(x)(xa)
n
(formula Taylor-Young).
Formula Taylor-Lagrange. Fie f : I R, I un interval deschis si
a,xI. Daca f este de clasa C
n+1
, n=0, atunci exista un punct c ntre a
si x astfel ncat:
f(x) = f(a)+
f

(a)
1!
(xa)+. . . +
f
(n)
(a)
n!
(xa)
n
+
f
n+1
(c)
(n+1)!
(xa)
n+1
( formula
Taylor-Lagrange).
Remarcam ca , pentru n=0, regasim formula de cresteri nite Lagrange.
Revenind la problema extremelor funct iilor avem:
Propozit ia 6.2. (condit ie sucienta de extrem). Fie funct ia f deriv-
abila de n ori, n=2, n punctul aR astfel ncat f (a)=0, f

(a)=0,...,
f
(n1)
(a)=0, f
(n)
(a)=0. Daca n este numar par, atunci a este un punct de
extrem local pentru f ( pentru f
(n)
(a)>0, minim local iar pentru f
(n)
(a)<0
maxim local). Daca n este impar, atunci a nu este punct de extrem local.
Demonstrat ie. Cu o evidenta modicare de notat ie formula Taylor-Young
se scrie f(x) = f(a) +
f
n
(a)
n!
(x a)
n
+
(x)
n!
(x a)
n
, (x)
xa
0, (a) = 0.
Deducem f(x) f(a) =(f
n
(a) +(x))
(xa)
n
n!
.
Daca n este numar par f
n
(a)+(x) are semnul lui f
n
(a) ntr-o vecinatate
a punctului a etc.
Vom trece la studiul extremelor locale ale funct iilor de mai multe vari-
abile. Denit ia punctelor de extrem local este analoaga celei din cazul unei
singure variabile.
Extrem local. Fie f : A R
n
, A R
n
, mult ime deschisa si aA.
Spunem ca punctul a este un minim local (maxim local) pentru funct ia f
daca exista o vecinatate V a punctului a astfel ncat f(a)f(x) (f(a)f(x))
pentru orice xV. Un punct de minim local sau de maxim local se numeste
punct de extrem local.
27
Teorema 6.2. (Fermat). Fie a un punct de extrem local pentru funct ia
f diferent iabila n a. Atunci Df(a)=0 sau, echivalent,
()
f
x
1
(a) =
f
x
2
(a) = ... =
f
x
n
(a) = 0
Demonstrat ie. Rezulta imediat din denit ia derivatelor part iale si teorema
lui Fermat pentru funct ii de o variabila .
Desigur, teorema de mai sus ofera doar condit ia necesara de extrem
local pentru funct ii diferent iabile denite pe mult imi deschise. Un punct
care verica (*) nu este necesar un punct de extrem local.
Puncte critice. Un punct a se zice punct critic (pentru funct ia f )
daca Df(a)=0.
Punem astfel spune ca punctele de extrem local ale unei funct ii diferent iabile
sunt puncte critice. Primul pas n algoritmul de determinare a punctelor
de extrem ale unei funct ii diferent iabile este rezolvarea sistemului:
()
f
x
1
(x) =
f
x
2
(x) = ... =
f
x
n
(x) = 0
Presupunand acest sistem rezolvat este nevoie de un criteriu care sa dist-
inga punctele de extrem local. Pentru obt inerea unui asemenea criteriu este
nevoie de unele pregatiri.
Forma patratica . Data o matrice simetrica (a
ij
)
i,j=1,...,n
a
i,j
R,
numim forma patratica funct ia : R
n
R, (x)=
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
. Forma
patratica este pozitiv (negativ) denita daca (x) >0 (<0) pentru orice
x = 0. Forma patratica este pozitiv (negativ) denita daca si numai daca
valorile proprii ale matricei (a
ij
)
i,j=1,...,n
sunt strict pozitive (strict negative).
Hessiana . Fie f : A R, A R
n
, mult ime deschisa , o funct ie de
clasa C
2
si aA. Matricea
_

2
f
x
i
x
j
(a)
_
i,j=1,...n
se numeste hessiana funct iei
f n punctul a. Vom nota funct ia patratica asociata cu D
2
f(a).
Teorema 6.3. (condit ie sucienta de extrem). Fie f : A R,
A R
n
, mult ime deschisa , o funct ie de clasa C
2
si aA un punct critic
pentru f.
i) Daca a este un minim local pentru f, atunci D
2
f(a)(x) 0 pentru orice
x.
ii) Daca forma patratica D
2
f(a) este pozitiv denita a este minim local.
iii) Analog pentru maxim local nlocuind cu si pozitiv denita
cu negativ denita .
Demonstrat ia acestei teoreme este similara celei pentru funct iile de o
variabila si se bazeaza pe o formula Taylor. Vom arata cum se obt ine o
28 CAPITOLUL 6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR
formula Taylor pentru funct ii de mai multe variabile din formula Taylor
pentru funct ii de o variabila limitandu-ne la funct ii de clasa C
2
.
Segment. Daca a, x sunt n R
n
se deneste segmentul de extremitat i
a si x [a, x] ={a +t(x a); t real t[0, 1] }.
Fie f : A R, A R
n
, mult ime deschisa , o funct ie de clasa C
2
si a,xA
astfel ncat segmentul [a, x] A.
Sa consideram funct ia (t) = f(a+t(xa)), t [0, 1]. Aplicand funct iei
formula Taylor-Lagrange n 0 obt inem (1) = (0)+

(0)
1!
+

()
2!
, ntre 0
si1. Folosind regula de derivare a funct iilor compuse si notand c=a+(xa)
avem.
f(x) = f(a) +
n

i=1
f
x
i
(a)(x
i
a
i
) +
1
2!
n

i,j=1

2
f
x
i
x
j
(c)(x
i
a
i
)(x
j
a
j
)
care este un exemplu de formula Taylor-Lagrange pentru funct ii de mai
multe variabile. Folosind acelasi tip de rat ionament se obt in formule Taylor
implicand ordine superioare de derivare.
Pentru demonstrarea teoremei precedente formula obt inuta este sucienta
urmandu-se liniile demonstrat iei de la cazul unei singure variabile.
Vom rescrie condit iile de extrem pentru funct ii de doua variabile si vom
prezenta un exemplu. Introducem notat iile tradit ionale: p = f

x
, q = f

y
, r =
f

x
2
, s = f

xy
, t = f

y
2
.
Din considerente elementare (semnul funct iei de gradul 2) rezulta ca forma
patratica D
2
f(a,b) este denita (pozitiv sau negativ) daca si numai daca n
punctul (a,b) avem rt s
2
> 0 . In aceste condit ii, daca (a,b) este un punct
critic el este minim local daca r(a, b) > 0(sau s(a, b) > 0) si este maxim local
daca r(a, b) < 0(sau s(a, b) < 0). Daca , n punctul critic (a,b), rt s
2
< 0,
atunci (a,b) nu este punct de extrem local. Cazul rts
2
= 0 nu este acoperit
de rezultatele expuse.
Exemplu.
i) Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) = xy(l xy), l > 0. Problema este
de a determina extremele locale ale acestei funct ii. Se observa ca funct ia este
de clasa C
2
pe mult imea deschisa R
2
, deci vom putea aplica algoritmul
descris mai sus. Avem f

x
= y(l 2x y), f

y
= x(l x 2y) si obt inem
punctele critice (0, 0), (l, 0), (0, l), (
l
3
,
l
3
). Vom testa doar punctul (
l
3
,
l
3
)
pentru a vedea daca este punct de extrem local. Avem r = 2y, s =
(l 2x 2y), t = 2x. Evaluand n (
l
3
,
l
3
) obt inem pentru rt s
2
valoarea
l
2
3
> 0, deci punctul este de extrem local. Din r(
l
3
,
l
3
) < 0 deducem ca avem
un maxim local.
ii) Vom modica funct ia din i) schimband domeniul de denit ie. Fie deci
g : T R, g(x, y) = xy(l x y), l > 0 unde T={(x, y); x > 0, y >
0, x + y < l}. Punem aceeasi problema : a extremelor locale. Calculele de
mai sus raman valabile: singurul punct critic al funct iei g este (
l
3
,
l
3
) si este
29
un maxim local. In noua formulare problema pusa are o interpretare geomet-
rica simpla g(x,y) este volumul paralelipipedului (dreptunghic) de muchii
x,y, l x y. Sa observam ca suma muchiilor este l. Avem oare dreptul
sa armam ca dintre toate paralelipipedele cu suma muchiilor constanta cel
mai mare volum l are cubul? Din cele de mai sus maximul este doar local
iar ntrebarea noastra cere un raspuns global. Vom da acest raspuns con-
siderand o noua funct ie g
1
denita pe T
1
={(x, y); x 0, y 0, x + y l}
prin aceeasi formula (T este interiorul unui triunghi, iar la T
1
s-au adaugat si
laturile). Funct ia g
1
este continua pe mult imea compacta T
1
deci, conform
teoremei lui Weiestrass (a se vedea Capitolul 2), este marginita si si atinge
marginile pe T
1
. Din cauza ca g
1
este nula pe laturile triunghiului T
1
si
strict pozitiva n interior maximul este atins n interior si astfel (n lipsa al-
tui punct de extrem) nu poate decat (
l
3
,
l
3
). Se remarca rolul compacitat ii
n trecerea de la local la global.
Am studiat aplicat iile calculului diferent ial la determinarea extremelor locale
ale funct iilor denite de mult imi deschise (asa numitele extreme libere).
Extrem condit ionat. Fie f : R
n
R si M R
n
o mult ime care nu
este deschisa . Un punct aM este punct de minim local (maxim local)
pentru f condit ionat de M daca exista o vecinatate V a punctului a
astfel ncat f(a)f(x) (f(a)f(x)) pentru orice xV

M. Un punct de minim
local (maxim local) pentru f condit ionat de M se zice punct de extrem local
condit ionat de M.
In general, pentru funct ii diferent iabile, un punct de extrem local condit ionat
nu mai este punct critic. Pentru teorema urmatoare vom folosi notat iile din
teorema de funct ii implicite (a se vedea Capitolul 3).
Teorema 6.4. (de multiplicatori Lagrange).Fie g : R
n+m
R
m
,
g = (g
1
, g
2
, ...g
m
) o funct ie de clasa C
1
, M= {(x, y); g(x, y) = 0} si
(a,b)M un punct de extrem local condit ionat pentru funct ia de clasa C
1
,
f : R
n+m
R. Daca funct ia g satisface condit iile teoremei de funct ii im-
plicite n (a,b), atunci exista (si sunt unice) numerele reale
1
,
2
, ...,
m
(multiplicatori Lagrange) astfel ncat punctul (a,b) este punct critic pen-
tru funct ia
F = f +
1
g
1
+
2
g
2
, ..., +
m
g
m
.
Teorema de mai sus stabileste o condit ie necesara de extrem local condit ionat
si constituie primul pas n algoritmul de determinare a extremelor
condit ionate pentru funct ii diferent iabile (daca mult imea M este mult imea
pe care se anuleaza m funct ii g
1
, g
2
, ..., g
m
). Ecuat iile g
1
= 0, g
2
= 0, ...,
g
m
= 0 se mai numesc legaturi.
Teorema se aplica n felul urmator:
Se formeaza funct ia F = f+
1
g
1
+
2
g
2
, ..., +
m
g
m
n care multiplicatorii
sunt considerat i necunoscut i. Se rezolva sistemul de n+2m ecuat ii cu n+2m
30 CAPITOLUL 6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR
necunoscute x
1
, ..., x
n
, y
1
, ..., y
m
,
1
, ...,
m
:
F

x
i
= 0, F

y
j
= 0, g
1
= 0, g
2
= 0, ..., g
m
= 0, i = 1, ...n, j = 1, ...m.
Daca (, a, b) este o solut ie, atunci punctul (a,b) este un posibil punct de
extrem local condit ionat.
Exemplu. Sa se determine extremele funct iei f : R
2
R, f(x, y) =
x + y cu legatura x
2
+ y
2
1 = 0 (extremele locale ale funct iei f pe cercul
unitate).
Observam ca teorema de funct ii implicite se poate aplica ecuat iei x
2
+y
2

1 = 0, n raport cu x sau cu y n ecare punct. Consideram funct ia F =


x +y +(x
2
+y
2
1) si rezolvam sistemul F

x
= 0, F

y
= 0, x
2
+y
2
= 1, deci
1+2x = 0, 1+2y = 0, x
2
+y
2
= 1. Din x = 1/2 si y = 1/2 obt inem
2
2
= 1, deci
1
=

2/2,
2
=

2/2. Se obt in punctele (

2/2,

2/2),
respectiv (

2/2,

2/2) care pot puncte de extrem local condit ionat. Daca


observam ca cercul unitate este o mult ime compacta si folosim teorema lui
Weierstrass: funct ia f este marginita si si atinge marginile pe cerc. Fiind
neconstanta , deducem ca primul punct obt inut este de minim (chiar global),
iar cel de-al doilea de maxim (global). O reprezentare geometrica simpla
arata ca aceste puncte sunt chiar punctele de tangent a ale cercului cu drepte
paralele cu dreapta x +y = 0.
Capitolul 7
Serii numerice
Serie n R. Fie (u
n
)
n
un sir n R. Consideram sirul (S
n
)
n
denit prin
S
n
= u
0
+u
1
+... +u
n
. Se numeste serie n R si se noteaza

n=0
u
n
perechea
de siruri (u
n
)
n
, (S
n
)
n
. Termenii u
n
se numesc termenii seriei, iar termenii
S
n
sumele sale part iale.
Serie convergenta . Seria

n=0
u
n
se zice convergenta daca sirul (S
n
)
n
este convergent. In acest caz, daca S
n
S, numarul real S se numeste
suma seriei si se noteaza la fel ca seria nsasi

n=0
u
n
(ambiguitatea din-
tre notat ia pentru serie si notat ia pentru suma se nlatura cu usurint a din
context). O serie care nu este convergenta se zice divergenta .
Natura unei serii se refera la convergent a ei. Modicarea unei mult imi nite
de termeni ai unei serii nu modica natura acesteia. Astfel vom considera
si serii

n=k
u
n
luand, de exemplu, termenii pana la ordinul k-1 egali cu 0.
Propozit ia 7.1. (condit ie necesara de convergent a ) Daca seria

n=0
u
n
este convergenta , atunci u
n
0.
Reciproca propozit iei de mai sus nu este adevarata . De exemplu, daca
luam u
n
=

n + 1

n, atunci u
n
0, dar seria

n=0
(

n + 1

n) este
divergenta (caci S
n
=

n + 1, S
n
).
Vom nota seria

n=0
u
n
si u
0
+u
1
+... +u
n
+....
Exemplu. Pentru xR, consideram seria

n=0
x
n
(numita serie geo-
31
32 CAPITOLUL 7. SERII NUMERICE
metrica de rat ie x). Se arata cu usurint a ca aceasta serie converge daca
si numai daca |x|<1. In acest caz suma seriei este
1
1x
.
Spat iul vectorial al seriilor convergente. i) Daca

n=0
u
n
,

n=0
v
n
sunt
serii convergente, atunci seria

n=0
(u
n
+v
n
) este convergenta si

n=0
(u
n
+v
n
)=

n=0
u
n
+

n=0
v
n
.
ii) Daca

n=0
u
n
este o serie convergenta si R, atunci seria

n=0
u
n
este
convergenta si

n=0
u
n
=

n=0
u
n
.
Criteriul lui Cauchy. Seria

n=0
u
n
este convergenta daca si numai daca
> 0 N

astfel ncat pentru n N

si p, |u
n+1
+u
n+2
+... +u
n+p
| < .
Acest criteriu rezulta din criteriul lui Cauchy pentru siruri aplicat sirului
(S
n
)
n
.
Un sir (a
n
)
n
este sir Cauchy daca > 0, N

astfel ncat pentru n N

si orice p rezulta |a
n+p
a
n
| < . Criteriul lui Cauchy pentru siruri n
R arma ca un sir n R este convergent daca si numai daca este sir Cauchy.
Seria armonica . Seria 1 +
1
2
+
1
3
+ ... +
1
n
+ ... se numeste serie
armonica . Seria armonica este divergenta . In adevar avem S
2n
S
n
=
1
n+1
+
1
n+2
+... +
1
2n
>
1
2
si criteriul lui Cauchy nu este satisfacut.
Serii cu termeni pozitivi. O serie

n=0
u
n
este cu termeni pozitivi
daca u
n
0 pentru orice n. Pentru o serie cu termeni pozitivi convergent a
este echivalenta cu marginirea (superioara ) a sirului de sume part iale (acesta
este crescator).
Pentru seriile cu termeni pozitivi avem criteii de comparat ie, dintre care
vom prezenta pe cele mai simple. Trebuie atent ie n a nu aplica criterii de
comparat ie seriilor care nu satisfac aceasta condit ie.
Criteriul de comparat ie I. Fie

n=0
u
n
,

n=0
v
n
serii cu termeni pozitivi
astfel ncat u
n
v
n
pentru orice n. Daca seria

n=0
v
n
este convergenta ,
atunci seria

n=0
u
n
este convergenta . Daca

n=0
u
n
este divergenta , atunci

n=0
v
n
este divergenta .
33
Criteriul de comparat ie II. Fie

n=0
u
n
,

n=0
n
serii cu termeni pozitivi,
v
n
>0 pentru orice n. Sa presupunem ca exista si este nita limita L =
lim
n
u
n
v
n
.
i) Daca seria

n=0
v
n
este convergenta , atunci si seria

n=0
u
n
este conver-
genta .
ii) Daca L = 0 seriile au aceeasi natura .
Exemplu. Fie seria 1 +
1
2
2
+
1
3
2
+... +
1
n
2
+.... Daca luam v
n
=
1
n(n+1)
deducem imediat, din criteriul comparat iei, convergent a primei serii.
Din comparare cu seria geometrica , se obt in urmatoarele doua criterii. Le
enunt am doar n forma II.
Criteriul radacinii. Fie

n=0
u
n
o serie cu termeni pozitivi astfel ncat
exista limita L = lim
n
n

u
n
. Atunci:
i) Daca L < 1, seria

n=0
u
n
este convergenta .
ii) Daca L > 1, seria este divergenta .
iii) Daca L = 1 nu se poate conchide (a se vedea seriile cu u
n
=
1
n
, v
n
=
1
n
2
).
Criteriul raportului. Fie

n=0
u
n
o serie cu u
n
> 0 pentru orice n si
astfel ncat exista L = lim
n
u
n+1
u
n
. Atunci:
i) Daca L < 1, seria este convergenta .
ii) Daca L > 1, seria este divergenta .
iii) Daca L =1 nu se poate conchide.
Exemplu. Fie seria 1+
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
+.... Folosind criteriul raportului
se deduce imediat convergent a acestei serii. Se poate arata ca suma acestei
serii este numarul e= lim
n
(1 +
1
n
)
n
. Mai general, folosind acelasi criteriu se
arata ca pentru orice xR seria

n=0
|x|
n
n!
este convergenta .
Criteriul integral. Fie f : [1, ) R o funct ie pozitiva si descrescatoare.
In aceste condit ii seria

1
f(n) este convergenta daca si numai daca sirul
(

n
1
f)
n
este convergent (am notat, pentru simplitate,

n
1
f integrala Rie-
mann

n
1
f(x)dx).
Exemplu. Fie seria 1 +
1
2

+
1
3

+... +
1
n

+...(numita serie Riemann


de exponent ). Aplicand (si) criteriul integral se deduce ca seria Riemann
de exponent este convergenta daca si numai daca > 1.
Revenim la seriile cu termeni oarecari (nu neaparat pozitivi).
34 CAPITOLUL 7. SERII NUMERICE
Criteriul lui Abel. Fie seria

n=0
u
n
cu sirul sumelor part iale marginit si
(
n
)
n
un sir descrescator cu limita 0. Atunci seria

n=0

n
u
n
este convergenta
.
Exemplu (serie Leibniz). Daca (
n
)
n
este un sir descrescator cu limita
0 numim serie Leibniz seria

n=0
(1)
n

n
. Din criteriul de mai sus rezulta ca
seriile Leibniz sunt convergente. In particular, este convergenta seria
armonica alternata 1
1
2
+
1
3
... + (1)
n+1 1
n
+....
Calcul aproximativ ( al sumei unei serii convergente). Daca

n=0
u
n
este
o serie convergenta de suma S, atunci R
n
= SS
n
este restul seriei. Evident,
sirul (R
n
)
n
tinde la 0 cand n . Problema calculului aproximativ al
sumei S este nlocuirea sa cu o suma part iala S
n
si estimarea erorii |R
n
|
care se produce n acest caz. Pentru seriile Leibniz estimarea erorii este
deosebit de comoda . Astfel avem, pentru o serie Leibniz, |R
n
|<
n+1
(a se vedea notat ia din exemplul precedent). Mai mult, la seria Leibniz,
subsirul (S
2n
)
n
este descrescator, iar subsirul (S
2n+1
)
n
este crescator, astfel
ca putem arma ca sumele part iale de ordin par aproximeaza suma seriei
prin adaos n timp ce sumele part iale de ordin impar aproximeaza suma
seriei prin lipsa .
Absolut convergent a . O serie

n=0
u
n
este absolut convergenta
daca seria

n=0
|u
n
| este convergenta . Orice serie absolut convergenta este
convergenta (consecintza imediata a criteriului lui Cauchy). Seria armonica
alternata este convergenta dar nu este absolut convergenta .
Important a seriilor absolut convergente rezulta (si) din:
Teorema 7.1. i) Intr-o serie absolut convergenta de suma S orice schimbare
a ordinii termenilor transforma seria ntr-o serie absolut convergenta de
suma S .
ii) Data o serie convergenta dar nu absolut convergenta si un numsr real
A se poate schimba ordinea termenilor astfel ncat sa se obt ina o serie de
suma A.
Prin termenul oarecum imprecis schimbarea ordinii nt elegem nlocuirea
termenului u
n
cu u
(n)
, nN, unde :NN este o biject ie.
Teorema 7.2. (nmult irea seriilor). Fie seriile

n=0
u
n
,

n=0
v
n
; denim
35
seria produs

n=0
w
n
al celor dou serii prin w
n
=
n

k=0
u
k
v
nk
pentru orice
n. Daca seria

n=0
u
n
este absolut convergenta cu suma S si seria

n=0
v
n
este
convergenta cu suma T, atunci seria

n=0
w
n
este convergenta cu suma ST.
Observat ia 7.1. Denit ia seriei, a convergent ei, condit ia necesara de
convergent a, criteriul lui Cauchy se extind cu usurint a pentru serii n C
(cu coecient i numere complexe). Totul se bazeaza pe not iunea de sir con-
vergent de numere complexe; denit ia limitei pentru siruri n C este perfect
analoaga celei din Rnlocuind modulul din R cu modulul n C. Am preferat
limitarea la cazul R pentru o mai buna xare a ideilor.
Capitolul 8
Integrale improprii
Vom presupune (am si facut-o la criteriul integral) not iunea de integra-
bilitate (Riemann) a funct iilor pe intervale compacte cunoscuta . Scopul
acestui capitol este de a extinde integrala la cazul funct iilor denite pe in-
tervale necompacte. Teoria prezinta analogii importante cu teoria seriilor
ceea ce justica prezentarea ei dupa sect iunea dedicata acestora. Pentru
comoditatea cititorului vom enunt a principalele proprietat i ale integralei.
Aceste proprietat i vor utilizate, n repetate randuri.
Proprietat ile funct iilor integrabile. Fie f, g : [a, b] R, funct ii
marginite,
i) Daca f, g sunt integrabile, atunci funct ia f +g este integrabila si

b
a
(f +g)(x)dx =

b
a
f(x)dx +

b
a
g(x)dx
ii) Daca f este integrabila si R, atunci funct ia f este integrabila si

b
a
(f)(x)dx =

b
a
f(x)dx
iii) Daca f, g sunt integrabile si f g, atunci

b
a
f(x)dx

b
a
g(x)dx .
iv) Daca f este integrabila , atunci |f| este integrabila si

b
a
f(x)dx

b
a
|f(x)| dx
v) Daca c [a, b], atunci f este integrabila pe [a, b] daca si numai daca f este
integrabila pe [a, c] si pe [c, b]. In acest caz avem

b
a
f(x)dx =

c
a
f(x)dx +

b
c
f(x)dx.
vi) Daca funct ia f este continua pe [a, b], atunci funct ia F(x) =

x
a
f(t)dt
este derivabila si F

= f.
vii) Daca F este o primitiva a funct iei continue f, atunci

b
a
f(x)dx =
F(b) F(a).
36
37
Clase de funct ii integrabile.
i) Orice funct ie continua este integrabila .
ii) Orice funct ie monotona este integrabila .
Asa cum am facut si n capitolul anterior, vom nota

b
a
f n loc de

b
a
f(x)dx
de cate ori nu este pericol de confuzie.
Funct ie local integrabila . O funct ie este local integrabila pe un
interval I daca este integrabila pe orice interval compact cont inut n I.
Exemplu. Funct iile continue si funct iile monotone sunt local integra-
bile.
In restul acestui capitol vom nota variabila atat cu t cat si cu x.
Integrala improprie I. Daca funct ia f este local integrabila pe [a, ),
a R se poate deni funct ia F : [a, ) R, F(x) =

x
a
f(t)dt. Perechea
de funct ii f, F se numeste integrala improprie a funct iei f si se noteaza

a
f(t)dt sau, mai simplu,

a
f. Integrala improprie

a
f se zice conver-
genta daca exista si este nita limita lim
x
F(x).
In acest caz valoarea integralei improprii

a
f se noteaza , de asemenea,

a
f si este lim
x
F(x). O integrala improprie care nu este convergenta se
zice divergenta .
Natura unei integrale improprii se refera la convergent a acesteia. Daca
b [a, ), atunci

a
f este convergenta daca si numai daca

b
f este
convergenta .
Exemplu.
i) Fie f : [0, ) R, f(t) = e
t
; rezulta F(x) = 1e
x
si lim
x
F(x) = 1.
Deci

0
e
t
dt este convergenta si

0
e
t
dt = 1.
ii) Fie g; [0, ) R, g(t) = cos t; rezulta G(x) = sin x si lim
x
G(x) nu
exista , deci

0
cos tdt este divergenta .
iii) Fie f : [1, ) R, f(t) = 1/t

, R. Se arata cu usurint a ca

1
dt
t

este convergenta daca si numai daca > 1.


Remarca . In analogia serii, integrale improprii, care a fost desigur
observata , criteriul necesar de convergent a n forma dac

a
f este con-
vergenta , atunci lim
n
f(t) = 0 nu are loc. In adevar, se poate considera
exemplul unei funct ii f denita pe intervalul [0, ) astfel ncat f(n) = n
pentru orice natural n, al carei grac pe ecare interval
_
n
1
2n
3
, n +
1
2n
3

,
n 1 este format de laturile triunghiului isoscel de nalt ime n si care este
nula n rest.

a
f este convergenta (de reamintit interpretarea integralei ca arie), dar nu
tinde la 0 cand t tinde la innit.
Spat iul vectorial al funct iilor cu integrala convergenta . Daca f,
g sunt local integrabile pe [a, ) , atunci:
i) Daca

a
f,

a
g sunt convergente, atunci

a
(f +g) este convergenta
si avem:

a
(f +g)=

a
f+

a
g.
38 CAPITOLUL 8. INTEGRALE IMPROPRII
ii) Daca

a
f este convergenta si R, atunci

a
f este convergenta
si rezulta

a
f=

a
f.
Criteriul lui Cauchy.

a
f este convergenta daca si numai daca :
> 0, B

, a < B

astfel ncat x

, x

> B

sa avem

x
f

< .
Remarca . Daca funct ia f , local integrabila este pozitiva , atunci
pentru convergent a integralei

a
f este sucienta marginirea funct iei F. Se
pot obt ine astfel criterii de comparat ie.
Criteriul de comparat ie I. Fie 0 f g local integrabile pe [a, ).
Daca

a
g este convergenta , atunci si

a
f este comvergenta . Daca

a
f
este divergenta , atunci si

a
g este divergenta .
Exemplu.

1
e
t
2
dt este convergenta caci e
t
2
e
t
pentru t [1, )
etc.
Criteriul de comparat ie II. Daca f, g sunt local integrabile pe [a, )
f 0, g > 0 si exista limita nita L = lim
x
f(t)
g(t)
atunci:
i) Daca

a
g este convergenta , atunci si

a
f este convergenta .
ii) Daca L = 0 integralele

a
f,

a
g au aceeasi natura .
Putem reformula si:
Criteriul integral. Fie f : [1, ) R o funct ie pozitiva si descrescatoare.
In aceste condit ii seria

1
f(n) este convergenta daca si numai daca

1
f
este convergenta .
Observat ie. Cu modicari evidente se denesc integralele improprii pe
intervale (, a] si convergent a acestora. Fie acum f : (, ) R local
integrabila . Spunem ca

f este convergenta daca exista c astfel ncat


integralele

f,

c
f sa e convergente. In acest caz denim

f =

f +

c
f. Denit ia este corecta , atat convergent a cat si valoarea
integralei ind independente de punctul c.
Integrala improprie II. Vom considera funct ii local integrabile pe
(a, b] , a, b R, a < b .

b
a
f se zice convergenta daca funct ia F(x) =

b
x
f(t)dt
are limita nita pentru x a si valoarea integralei improprii este aceasta
limita . Am considerat util de separat cazul intervalului marginit de cazul
intervalului nemarginit pentru ca , pentru funct ii marginite pe (a, b], inte-
grala improprie nu aduce ceva nou: daca f este local integrabila si marginita
atunci dandu-i o valoare oarecare n punctul a se obt ine o funct ie integra-
bila pe [a, b] a carei integrala este independenta de valoarea data si egala cu
valoarea integralei improprii convergente

b
a
f.
Exemplu. Fie f : (0, 1] R, f(t) = t

, R. Se arata usor ca

1
0
dt
t

converge daca si numai daca t < 1.


Nu vom mai descrie toate tipurile de integrale improprii corespunzatoare
diferitelor tipuri de intervale necompacte. Cititorul le poate deni cu usurint a
folosind cazurile tratate mai sus. De asemenea nu vom mai enunt a criterii
39
de tip Cauchy sau criterii de comparat ie etc. Acestea sunt adaptari ale
rezultatelor corepunzatoare de mai sus.
Absolut convergent a . Integrala improprie a unei funct ii local integra-
bile f este absolut convergenta daca este convergenta integrala funct iei
|f|. O integrala absolut convergenta este convergenta . Reciproca nu este
adevarata : astfel

0
sin t
t
dt este convergenta dar nu este absolut convergenta
Capitolul 9
Siruri si serii de funct ii. Serii
de puteri
Vom considera siruri (f
n
)
n
de funct ii f
n
: I R, unde I este un interval n
R.
Convergent a simpla . Sirul (f
n
)
n
converge simplu (punctual) catre
funct ia f : I R daca , pentru orice x I sirul (f
n
(x))
n
converge la f(x).
In acest caz scriem f
n
s
f. Dezvoltat:
(*) x I, > 0, N
x,
astfel ncat daca n > N
x,
atunci |f
n
(x) f(x)|
.
Exemplu. Fie f
n
(x) = x
n
, x [0, 1] si f : [0, 1] R, f(x) = 0, x <
1, f(1) = 1. Atunci f
n
s
f(rezulta ca un sir de funct ii continue poate con-
verge simplu catre o funct ie care nu este continua ).
Convergent a uniforma . Sirul (f
n
)
n
converge uniform catre funct ia
f : I R ( si scriem f
n
u
f) daca :
(**) > 0, N

astfel ncat daca n > N

atunci |f
n
(x) f(x)| , x
I.
Se observa ca daca
f
n
u
f atunci f
n
s
f. Reciproca nu este adevarata .
Exemplu. Reluand exemplul precedent, se arata ca sirul f
n
nu converge
uniform catre f .
Propozit ia 9.1. Daca (f
n
)
n
este un sir de funct ii pe I si f : I R notam
m
n
= sup
xI
|f
n
(x) f(x)| , m
n
[0, ]. Atunci f
n
u
f daca si numai daca
m
n
0.
Corolarul 9.1. Daca exista un sir (x
n
)
n
n I astfel ncat sirul (f
n
(x))
n
nu
tinde la 0 atunci sirul (f
n
)
n
nu tinde uniform catre funct ia identic nula 0.
Teorema 9.1. (transfer de continuitate). Sa presupunem ca f
n
u
f si
ca toate funct iile f
n
sunt continue n punctul a I. Atunci funct ia f este
40
41
continua n a. Rezulta ca daca f
n
u
f si funct iile f
n
sunt continue pe I,
atunci f este continua pe I.
Teorema 9.2. (integrare termen cu termen). Fie (f
n
)
n
un sir de funct ii
continue, f
n
u
f pe un interval compact [a, b]. Atunci

b
a
f
n

b
a
f(integrala
limitei este limita integralelor).
Teorema 9.3. (derivare termen cu termen). Fie (f
n
)
n
un sir de funct ii
derivabile pe intervalul I astfel ncat f
n
s
f si f

n
u
g. Atunci funct ia f este
derivabila si f

= g.
Serie de funct ii. Daca (f
n
)
n
este un sir de funct ii pe I consideram sirul
de funct ii (S
n
)
n
, unde S
n
= f
0
+ f
1
+ ... + f
n
. Seria de funct ii

n=0
f
n
este
perechea de siruri (f
n
)
n
, (S
n
)
n
. Spunem ca seria

n=0
f
n
converge simplu
(uniform) daca sirul (S
n
)
n
converge simplu (uniform). In acest caz limita
simpla (uniforma ) a sirului (S
n
)
n
este suma seriei.
Criteriu (Weierstrass). Daca exista o serie convergenta

n=0
a
n
astfel
ncat |f
n
(x)| a
n
, x, atunci seria

n=0
f
n
converge uniform.
Remarca . Teoremele de transfer de continuitate, integrare termen cu
termen, derivare termen cu termen se extind imediat la serii de funct ii. De
exemplu, daca

n=0
f
n
este o serie uniform convergenta de funct ii continue pe
intervalul [a, b], atunci

b
a
(

n=0
f
n
) =

n=0
(

b
a
f
n
) etc.
Serie de puteri. Se numeste serie de puteri (n R) o serie de funct ii
de forma

n=0
a
n
x
n
, a
n
R. Numerele reale a
n
se numesc coecient ii seriei.
Raza de convergent a . Fie

n=0
a
n
x
n
o serie de puteri. Exista (si este
unic) R [0, ], numit raza de convergent a a seriei

n=0
a
n
x
n
, astfel
ncat
i) Daca |x| < R, atunci seria de numere

n=0
a
n
x
n
converge absolut. In
particular, seria de funct ii

n=0
a
n
x
n
converge simplu pe (R, R). In cazul
R = 0 singurul punct de convergent a al seriei este x = 0.
42 CAPITOLUL 9. SIRURI SI SERII DE FUNCT II. SERII DE PUTERI
ii) Daca 0 < r < R atunci seria

n=0
a
n
x
n
converge uniform pe [r, r].
In particular, daca R = , atunci seria converge uniform pe orice interval
compact.
iii) Daca exista limita l = lim
n
n

|a
n
|, atunci rezulta :
R =
1
l
(cu convent ia
1
0
=,
1

= 0).
iv) Daca exista limita l = lim
n
|a
n
|
|a
n+1
|
, atunci avem R=l .
Exemplu. Seria geometrica

n=0
x
n
are raza de convergent a R=1. Seria

n=0
x
n
n!
are raza de convergent a R=.
Teorema 9.4. Fie seria de puteri

n=0
a
n
x
n
cu raza de convergent a R > 0
si e f suma seriei pe intervalul de convergent a (R, R). Atunci:
i) Funct ia f este de clasa C

si derivatele sale se obt in prin derivare


termen cu termen. De exemplu, f

(x) =

n=1
nx
n1
etc. (seriile derivatelor
au aceeasi raza de convergent a ca seria init iala ).
ii) Funct ia f se poate integra termen cu termen pe orice interval compact
[a, b] (R, R). Astfel

b
a
f(x)dx =

n=0
a
n
b
n+1
a
n+1
n + 1
.
iii) Daca F este o primitiva a funct iei f, atunci F(x) = F(0)+

n=0
a
n
x
n+1
n + 1
.
Dezvoltare n serie de puteri. Daca o funct ie f este suma unei serii de
puteri (pe intervalul de convergent a al acesteia) spunem ca f este dezvolta-
bilan serie de puteri (pe intervalul respectiv). Daca f(x) =

n=0
a
n
x
n
, x
(R, R), atunci a
n
=
f
n
(0)
n!
, n . In particular, seria de puteri cu suma f
este unic determinata de f.
Exemplu. Folosind teorema de mai sus, deducem, pornind de la seria
geometric, ln(1 +x) =

n=1
(1)
n+1 x
n
n
pentru |x| < 1.
Remarca . Seriile de puteri sunt utile n denirea unor funct ii foarte
importante. Astfel, putem lua prin denit ie:
exp(x) = e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+... +
x
n
n!
+... pentru x R
cos(x) = 1
x
2
2!
+
x
4
4!
... + (1)
n
x
2n
(2n)!
+...x R.
43
sin(x) = x
x
3
3!
+
x
5
5!
... + (1)
n
x
2n+1
(2n + 1)!
+...x R.
Este de preferat a se lucra cu serii de puteri n C denind exponent iala
complexa prin aceeasi formula ca cea reala si, apoi, funct iile trigonometrice
pe baza relat iei lui Euler : e
ix
= cos x +i sin x, x R. In acest mod toate
formulele trigonometrice se deduc din relat ia lui Euler folosind proprietatea
fundamentala a exponent ialei: exp(z
1
+z
2
) = exp(z
1
) exp(z
2
).
Teorema 9.5. (Abel). Fie

n=0
a
n
o serie convergenta de numere reale.
Daca notam f suma seriei de puteri (

n=0
a
n
x
n
n intervalul (1, 1), atunci
lim
x1
f(x) =

n=0
a
n
.
Exemplu. Am obt inut, mai sus, dezvoltarea ln(1+x) =

n=1
(1)
n+1 x
n
n
,
|x| < 1. In acest caz seria

n=0
a
n
din teorema precedenta este seria armonica
alternata . Deducem ca suma seriei armonice alternate este ln 2.
Se considera , mai general, serii de puteri de forma

n=0
a
n
(x a)
n
numite
serii Taylor (centrate n a). Teoria acestor serii se este analoaga teoriei
discutate mai sus.
Funct ie analitica O funct ie denita pe o mult ime deschisa A din R
se zice (real) analitica daca , n vecinatatea ecarui punct a A, este suma
unei serii Taylor centrate n a.
Capitolul 10
Serii Fourier
Denit ia 10.1. Fie H un spat iu vectorial (complex sau real); o aplicat ie
<, >: H H C (respectiv IR)
se numeste produs scalar daca pentru orice x, y, z H si orice , C
sunt adevarate relat iile:
i. < x + y, z >= < x, z > + < y, z >;
ii. < x, y >= < y, x >;
iii. < x, x > 0;
iv. < x, x >= 0 x = 0.
Perechea (H, <, >) se numeste spat iu cu produs scalar.
Aplicat ia : H H, x =

< x, x > este norma pe H si verica


inegalitatea lui Schwarz:
| < x, y > | x y , x, y H.
Reciproc, un spat iu normat (H, ) este spat iu cu produs scalar daca si
numai daca este vericata legea paralelogramului:
x +y
2
+ x y
2
= 2
_
x
2
+ y
2
_
, x, y H.
Spat iul (H, <, >) se numeste spat iu Hilbert daca orice sir Cauchy este
convergent (spat iul normat (H, ) este complet).
In cele ce urmeaza (H, <, >) este un spat iu Hilbert.
Exemplul 10.1. Spat iul Banach C
n
(cu norma euclidiana ) este spat iu
Hilbert cu produsul scalar:
< x, y >=
n

j=1
x
j
y
j
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) vectori din C
n
. Analog
si pentru R
n
.
44
45
Exemplul 10.2. Spat iul Banach al sirurilor de patrat sumabil,

2
(N) = {x : N C |

nN
|x(n)|
2
< }
este spat iu Hilbert cu produsul scalar:
< x, y >=

nN
x(n)y(n),
pentru orice siruri x, y
2
(N). Analog si pentru spat iul sirurilor bilaterale
(denite pe Z),
2
(Z).
Denit ia 10.2. Doi vectori x, y H se numesc ortogonali (sau per-
pendiculari; notam x y) daca < x, y >= 0. Ortogonalul unei mult imi
nevide M H este, prin denit ie, mult imea (subspat iul nchis)
M

= {x H | x y, y M}.
Teorema 10.1. (Teorema proiect iei) Fie H un spat iu Hilbert si e M
H o mult ime nevida , nchisa si convexa . Atunci exista un unic vector
x
M
M astfel ncat
x
M
= inf{ x | x M}.
O consecint a importanta este generalizarea descompunerii dupa direct ii
perpendiculare din geometria euclidiana :
Teorema 10.2. (Descompunerea ortogonal a ) Fie K un subspat iu
nchis si e K

ortogonalul sau. Atunci, pentru vector x H exista ( si


sunt unici) y K si z K

astfel nc at x = y +z.
Denit ia 10.3. Fie H un spat iu Hilbert; o submult ime B = {
i
}
iJ
se
numeste baza ortonormala n H daca :
i. <
i
,
j
>=
ij
(simbolul lui Kronecker), i, j J;
ii. subspat iul vectorial generat de B este dens n H.
Denit ia 10.4. Spat iul Hilbert H se numeste separabil daca admite
baze ortonormale cel mult numarabile.
In continuare vom considera numai spat ii Hilbert separabile.
Denit ia 10.5. Fie H un spat iu Hilbert (separabil), e B = {
n
}
nN
o
baza ortonormala (xata ) si e x H un vector xat; coecient ii Fourier
ai lui x (n baza B) sunt x
n
=< x,
n
>, n N, iar seria

nN
x
n

n
se
numeste seria Fourier asociata lui x. Aplicat ia
H x ( x
n
)
n

2
(N)
se numeste transformarea Fourier (pe spat iul H).
Proprietat ile seriei Fourier
i. Pentru orice x H, seria Fourier asociata ,

nN
x
n

n
, converge la x;
46 CAPITOLUL 10. SERII FOURIER
ii. x
2
=

nN
| x
n
|
2
(identitatea lui Parseval);
iii. transformarea Fourier este un izomorsm (izometric) de spat ii Hilbert.
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometrica .
Consideram spat iul Hilbert al funct iilor periodice (de perioada 2) de patrat
integrabil:
L
2
[0, 2] = {f : [0, 2] C | f masurabila si

2
0
|f(t)|
2
dt < }.
Produsul scalar este
< f, g >=
1
2

2
0
f(t)g(t)dt,
iar norma f
2
=

1
2

2
0
|f(t)|
2
dt.
Pentru orice n Z, e
n
(t) = e
int
. Un rezultat clasic de analiza arma ca
mult imea (sistemul trigonometric) B = {
n
| n Z} este baza ortonormala
n L
2
[0, 2]. Pentru orice funct ie f L
2
[0, 2] , coecient ii Fourier ( n
raport cu baza xata mai sus), sunt

f
n
=< f,
n
>=
1
2

2
0
f(t)e
int
dt, n Z,
iar seria Fourier (sau seria trigonometrica ) asociata funct iei f este

nZ

f
n

n
;
sumele part iale ale seriei, P
n
=
n

k=n

f
k

k
, se numesc polinoame trigono-
metrice si lim
n
P
n
= f n spat iul L
2
[0, 2], sau, echivalent:
lim
n
P
n
f
2
= 0.
Identitatea lui Parseval devine n acest caz:
1
2

2
0
|f(t)|
2
dt = f
2
2
=

nZ
|

f
n
|
2
.
Folosind egalitatea e
int
= cos nt + i sin nt, t R, seria Fourier asociata
funct iei f se poate scrie sub forma:
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt),
unde coecient ii trigonometrici (clasici) a
n
si b
n
sunt:
a
n
=
1

2
0
f(t) cos ntdt, n 0,
47
b
n
=
1

2
0
f(t) sin ntdt, n 1.
Legatura dintre coecient ii

f
n
, a
n
si b
n
este:

f
0
=
a
0
2
,

f
n
=
a
n
ib
n
2
,

f
n
=
a
n
+ib
n
2
, n = 1, 2, ...
Lema lui Riemann arma ca daca funct ia f este integrabila , atunci:
lim
n
a
n
= lim
n
b
n
= 0.
In legatura cu convergent a punctuala a seriei Fourier, are loc urmatorul
rezultat clasic:
Teorema 10.3. (Teorema lui Dirichlet) Daca f : IR IR este o funct ie
periodica de perioada 2, masurabila , marginita , avand cel mult un numar
nit de discontinuitat i de spet a intai si avand derivate laterale n orice punct,
atunci seria Fourier asociata funct iei f converge n ecare punct x IR la
1
2
(f(x + 0) +f(x 0)).
In particular, daca funct ia f este continua ( si verica celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:
f(t) =
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt).
Condit ii suciente pentru convergent a uniforma a seriei Fourier sunt date
n teorema urmatoare:
Teorema 10.4. (Convergent a uniforma a seriei Fourier) Daca f :
R C este o funct ie continua , de clasa C
1
pe port iuni si periodica de
perioada 2, atunci seria sa Fourier este absolut si uniform convergenta ,
iar suma este f.
Numarul
a
0
2
=
1
2

2
0
f(x)dx este media semnalului f, primul termen
a
1
cos x +b
1
sin x
este oscilat ia principala ( n jurul valorii medii), iar termenul
a
n
cos nt +b
n
sin nt, n 2
este armonica de ordinul n a funct iei f. Perioada armonicei de ordinul n
este
2
n
, iar amplitudinea A
n
=

|a
n
|
2
+|b
n
|
2
; conform lemei lui Riemann
rezulta lim
n
A
n
= 0.
48 CAPITOLUL 10. SERII FOURIER
In cazul n care funct ia f are perioada T = 2, ( > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt n continuare adevarate, cu adaptarile core-
spunzatoare; baza ortonormala este
{
n
| n Z}, cu
n
(x) = e
i
nx

,
iar coecient ii Fourier sunt:

f
n
=
1
2

2
0
f(x)e
i
nx

dx, n Z,
a
n
=
1

2
0
f(x) cos
nx

dx, n = 0, 1, 2, ...,
b
n
=
1

2
0
f(x) sin
nx

, n = 1, 2, ...
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1
2
(f(x + 0) +f(x 0)) =
a
0
2
+

n=1
_
a
n
cos
nx

+b
n
sin
nx

_
=
=

n=

f
n
e
i
nx

, x IR.
Identitatea lui Parseval devine n acest caz:
|a
0
|
2
2
+

n1
_
|a
n
|
2
+|b
n
|
2
_
=
1

2
0
|f(t)|
2
dt.
Evident, toate rezultatele de mai sus raman adevarate daca nlocuim inter-
valul [0, 2] cu orice alt interval de lungime 2, de exemplu, [, ].
Serii de sinusuri si cosinusuri
Fie f : [0, ] IR, o funct ie integrabila si e

f : IR IR, periodica de
perioada 2, denita prin:

f(x) =
_
f(x) , x [0, ]
f(x) , x (, 0)
Daca funct ia

f satisface condit iile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvoltand

f n serie Fourier, rezulta :


1
2
(f(x + 0) +f(x 0)) =
a
0
2
+

n=1
a
n
cos
nx

, x (0, ),
f(0 + 0) =
a
0
2
+

n=1
a
n
, f( 0) =
a
0
2
+

n=1
(1)
n
a
n
,
49
coecient ii a
n
ind coecient ii Fourier reali asociat i funct iei

f.
Formula de mai sus se numeste dezvoltarea n serie de cosinusuri a lui f.
Analog, daca funct ia (impara ):

f(x) =
_
f(x) , x [0, ]
f(x) , x (, 0)
satisface condit iile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea n serie de si-
nusuri a funct iei f este:
1
2
(f(x + 0) +f(x 0)) =

n=1
b
n
sin
nx

, x (0, ),
coecient ii b
n
ind coecient ii Fourier reali asociat i funct iei

f.
Capitolul 11
Funct ii denite prin integrale
Funct ie denita printr-o integrala proprie. Fie f : [a, b](c, d) R. Sa
presupunem ca pentru orice y (c, d) funct ia x f(x, y) este integrabila
pe [a, b]. Este deci bine denita , printr-o integrala , funct ia () F(y) =

b
a
f(x, y)dx
Continuitate. Daca funct ia f este continua , atunci funct ia F este
continua .
Derivabilitate. Daca f este continua si exista
f
y
si este continua ,
atunci funct ia F este derivabila si F

(y) =

b
a
f
y
(x, y)dx. Ultima formula
poarta numele de regula lui Leibniz.
Funct ie denita printr-o integrala improprie. Fie f : [a, b)
(c, d) R (b real sau ). Sa presupunem ca pentru orice y (c, d) funct ia
x f(x, y) este local integrabila pe [a, b] si

b
a
f(x, y)dx este convegenta
. Este bine denita , printr-o integrala improprie, funct ia ()F(y) =

b
a
f(x, y)dx. Se dau denit ii analoage pentru celelalte tipuri de intervale
necompacte.
Convergent a uniforma . In condit iile denit iei de mai sus spunem ca
integrala () converge uniform n raport cu y daca : > 0, B

< b
astfel ncat B

< u < b sa implice

b
u
f(x, y)dx

< , y (c, d).


Continuitate. Cu notat iile de mai sus daca f este continua si integrala
() converge uniform, atunci funct ia F este continua .
Derivabilitate. Sa presupunem ca f este continua ,
f
y
exista si este
continua si funct ia F din () este denita . Daca integrala
G(y) =

b
a
f
y
(x, y)dx converge uniform, atunci F este derivabila si F

= G.
Criteriu de convergent a uniforma . Daca |f(x, y)| g(x) pentru
orice x [a, b) si y (c, d) si

b
a
g este convergenta , atunci

b
a
f(x, y)dx
converge uniform.
Funct iile B si . Exemple importante de funct ii denite prin integrale
50
51
improprii cu parametri sunt funct iile B si :
B(p, q) =

1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx, p, q > 0
si
() =


0
x
1
e
x
dx, > 0.
Avem:
i) (1) = 1,
ii) ( + 1) = (), R,
iii) (n + 1) = n!, n N,
iv) B(p, q) =
(p)(q)
(p +q)
,
v) B(p, 1 p) =

sin p
, 0 < p < 1.
Capitolul 12
Integrala curbilinie
Drum parametrizat. Se numeste drum parametrizat de clasa C
k
(pe
scurt, drum de clas C
k
) n R
n
o aplicat ie de clasa C
k
: [a, b] R
n
([a, b] R). Imaginea intervalului [a, b] prin funct ia este o submult ime
compacta n R
n
care se numeste si imaginea drumului si va notata I

.
Vom nota, n legatura cu o posibila intuit ie cinematica , variabila n [a, b]
cu t. Punctele A = (a) ,B = (b) sunt extremitat ile drumului. Daca
A = B drumul se zicenchis. Daca = (
1
,
2
, ...,
n
) si este de clasa C
1
,
atunci exista o identicare naturala

(t) =
_

1
(t) ,

2
(t) , ...,

n
(t)
_
. Este
util de scris drumul desfasurat: x
1
=
1
(t) , x
2
=
2
(t) , ..., x
n
=
n
(t).
Conexiune prin arce. O mult ime MR
n
este conexa prin arce daca
pentru orice doua puncte A, B M exista un drum continuu cu imaginea
n M si de extremitat i A, B. Se zice, pe scurt, ca orice doua puncte din M
pot unite printr-un drum n M.
Propozit ia 12.1. i) Fie M conexa prin arce si f : M R o funct ie continua
care nu se anuleaza . Atunci f pastreaza un semn constant pe M.
ii) Daca M este deschisa , conexa prin arce si f : M R o funct ie
diferent iabila astfel nc at f = 0, atunci f este constanta .
Lungimea unui drum. Fie : [a, b] R
n
un drum parametrizat si e
= {t
0
, t
1
, ..., t
k
}, a = t
0
< t
1
< ... < t
k
= b o diviziune a intervalului [a, b].
Denim L

() =
k1

i=0
(t
i+1
(t
i
)) (lungimea liniei poligonale de-
terminate de punctele (t
0
) , (t
1
) , ..., (t
k
)). Fie L() = sup

(),
marginea superioara a mult imii numerelor L

() cand parcurge mult imea


tuturor diviziunilor intervalului [a, b]. In general L() [0, ]. Daca L()
spunem ca drumul este recticabil si numarul L() este, prin denit ie,
lungimea drumului .
Teorema 12.1. Daca drumul este de clasa C
1
, atunci este recticabil si
avem L() =

b
a
_
_
_

(t)
_
_
_dt.
52
53
(reamintim ca avem
_
_
_

(t)
_
_
_ =

2
1
(t) +
2
2
(t) +... +
2
n
(t) ).
Exemplu. Fie drumul : [0, 2] R
2
, (t) = (cos t, sin t). Imaginea
drumului este cercul unitate. Un calcul simplu arata ca L()=2 .
Integrarea funct iilor. Fie : [a, b] R
n
un drum si f : I

R o
funct ie continua. Integrala funct iei f pe drumul este

fds =

b
a
f ((t))
_
_
_

(t)
_
_
_dt (membrul stang este o notat ie). Se observa
ca lungimea drumului este integrala funct iei constanta f 1 pe drumul
respectiv. Integrala funct iilor pe drumuri parametrizate se mai numeste in-
tegrala curbilinie de primul tip. Interpretarea zica a integralei este, de
exemplu, calculul masei unui r descris de parametrizarea atunci cand
se cunoaste densitatea f.
Camp vectorial. Se numeste camp vectorial pe mult imea AR
n
orice funct ie V: A R
n
. Daca V= (V
1
, V
2
, ..., V
n
) atunci funct iile reale
V
1
, V
2
, ..., V
n
sunt componentele campului. Un camp se zice de clasa C
k
daca toate componentele sunt de clasa C
k
. In cazul planului vom nota
componentele unui camp cu P, Q iar n cazul spat iului cu P, Q, R.
Exemplu. Daca f : A R este o funct ie de clasa C
1
pe mult imea
deschisa A R
n
atunci gradientul f al funct iei f este un exemplu impor-
tant de camp vectorial (a se vedea si Capitolul 4).
Circulat ia unui camp. Fie : [a, b] R
n
un drum si V un camp
vectorial continuu pe I

. Se deneste circulat ia campului V pe drumul


prin:

V dr =

b
a
_
V
1
((t))

1
(t) +V
2
((t))

2
(t) +... +V
n
((t))

n
(t)
_
dt
Sa observam ca daca scriem Vdr = V
1
dx
1
+V
2
dx
2
+...+ V
n
dx
n
si folosim
forma desfasurata de scriere a drumului formula de mai sus se ret ine cu
usurint a .
Circulat ia unui camp vectorial se mai numeste integrala curbilinie de al
doilea tip.
Daca V este un camp de fort e, atunci circulat ia se interpreteaza ca lucru
mecanic.
Exemplu. Sa consideram campul vectorial V=(
y
x
2
+y
2
,
x
x
2
+y
2
) denit
pe R
2
-{0} si de clasa C

. Sa calculam circulat ia acestui camp pe drumul


(t) = (a cos t, a sin t), t [0, 2] , a > 0. Se obt ine imediat

V dr = 2.
Poate parea surprinzator ca circulat ia nu depinde de a (imaginea drumului
este cercul cu centrul n 0 si de raza a). Acest fapt se explica prin aceea
ca , n acest caz, circulat ia exprima marimea unghiului parcurs la o rotire
completa .
Camp de gradient i. Un camp vectorial V pe o mult ime deschisa se
zice camp de gradient i daca exista o funct ie de clasa C
1
astfel ncat
V = f .

In acest caz funct ia f este un potent ial scalar al campului V.
54 CAPITOLUL 12. INTEGRALA CURBILINIE
Independent a de drum. Fie V un camp de gradient i pe mult imea
deschisa R
n
si f un potent ial scalar al campului V. Pentru orice drum
astfel ncat I

avem

V dr = f((b)) f((a))(circulat ia depinde


doar de extremitat ile drumului; sa observam ca daca este conexa prin
arce doua potent iale ale unui camp difera printr-o constanta).

In particular
circulat ia unui camp de gradient i pe un drum nchis este nula.
Exemplu. Campul vectorial din exemplul precedent nu este un camp
de gradient i; ntegrala pe drumul nchis din exemplu nu este nula.
Remarca . Integrala curbilinie de al doilea tip a fost prezentata ca
circulat ie a campurilor vectoriale. Un mod echivalent de prezentare uti-
lizeaza formele diferent iale.
Fie V= (V
1
, V
2
, ..., V
n
)= f un camp de gradient i de clasa C
1
. Din egali-
tatea derivatelor part iale mixte ale funct iei f obt inem ()
V
i
x
j
=
V
j
x
i
: i, j =
1, 2, ..., n. Aceste condit ii sunt deci necesare pentru ca un camp de clasa C
1
sa e camp de gradient i.
Teorema 12.2. (Poincare). Fie V un camp de clasa C
1
satisfacand
condit iile () pe bila deschisa B(0,R). Atunci V este un camp de gradient i
pe B(0,R). In plus, un potent ial scalar este
f(x) =

1
0
(
n

i=1
x
i
V
i
(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
))dt.
Teorema poate enunt ata si sub forma: daca V este un camp de clasa C
1
satisfacand condit iile () pe mult imea deschisa , atunci V este local un
camp de gradient i (ecare punct are o vecinatate pe care exista un potent ial
scalar). In general V nu este global un camp de gradient i. Un bun exem-
plu n acest sens l constituie campul V=(
y
x
2
+y
2
,
x
x
2
+y
2
) discutat ntr-un
exemplu anterior.
Mult ime stelata . O mult ime M R
n
se zice stelata n raport cu
a M daca pentru orice x M segmentul de dreapta [a, x] M. Spunem
ca M este stelata daca este stelata n raport cu un punct al ei.
Exemplu. R
2
\ {0} nu este stelata .
Teorema 12.3. Fie V un camp de clasa C
1
satisfacand condit iile () pe
mult imea deschisa si stelata . Atunci V este un camp de gradient i pe .
In particular, aceasta se ntampla pentru = R
n
.
Schimbare de parametru (variabila ). Se numeste schimbare de
parametru o aplicat ie de clasa C
1
, bijectiva : [a, b] [c, d] astfel ncat
inversa
1
este de clasa C
1
. O schimbare de parametru este e strict
crescatoare (directa ) e strict descrescatoare.
Arc. Doua drumuri parametrizate de clasa C
1
: [a, b] R
n
,
: [c, d] R
n
se zic echivalente, , daca exista o schimbare de
55
parametru : [a, b] [c, d] astfel ncat = . Doua drumuri echiva-
lente au aceeasi imagine. Relat ia este o relat ie de echivalent a (re-
exiva, simetrica, tranzitiva). Se numeste arc (de clasa C
1
), n R
n
, o
clasa de echivalent a fat a de relat ia . Daca spunem ca este
o parametrizare admisibila pentru arcul . Vom nota cu I

imaginea
comuna a drumurilor din si o vom numi imagine a arcului .
Integrala funct iilor pe arce. Fie un arc n R
n
si f : I

R
o funct ie continua. Atunci daca , rezulta

fds =

fds. Se
poate deni deci, fara ambiguitate, integrala funct iei f pe arcul prin

fds =

fds pentru o parametrizare admisibila . In particular,


putem vorbi fara ambiguitate de lungimea unui arc.
Arc orientat. Doua drumuri parametrizate de clasa C
1
: [a, b] R
n
,
: [c, d] R
n
se zic direct echivalente,

, dac exista o schimbare


directa de parametru : [a, b] [c, d] astfel ncat = . Doua drumuri
direct echivalente sunt echivalente. Relat ia

este o relat ie de echivalent a


Se numeste arc orientat (de clasa C
1
), n R
n
, o clasa de echivalent a
fat a de relat ia

. Daca spunem ca este o parametrizare


admisibila pentru arcul .
Circulat ia unui camp vectorial pe un arc orientat. Fie un arc
orientat n R
n
si V un camp continuu pe imaginea arcului. Atunci daca
, rezulta

V dr =

V dr. Se poate deni deci, fara ambiguitate,


circulat ia campului V pe arcul prin

V dr =

V dr pentru o
parametrizare admisibila .
Capitolul 13
Integrala dubla si integrala
tripla
Integrala dubla
Fie A=[a, b] [c, d] , a b, c d un dreptunghi n R
2
. Denim aria
dreptunghiului A ca ind (A)=(b a) (d c). O diviziune a drep-
tunghiului A este o pereche
1
,
2
, unde
1
este o diviziune a intervalului
[a, b], iar
2
o diviziune a intervalului [c, d]. Prin paralele la laturi, o diviz-
iune mparte dreptunghiul n subdreptunghiuri si vom nota un asemenea
subdreptunghi generic cu S . Avem (A)=

S
(S).
Este evident ce se nt elege spunand ca o diviziune este mai na decat alta
si este usor de vazut ca , date doua diviziuni, exista una mai na decat
ambele.
Sume Darboux. Fie f :A R o funct ie marginita si o diviziune a
dreptunghiului A. Pentru ecare S notamM
S
(f) = sup
S
f, m
S
(f) = inf
S
f
si denim sumele Darboux
U(, f) =

S
M
S
(f)(S), L(, f) =

S
m
S
(f)(S).
Propozit ia 13.1. Fie
1
,
2
diviziuni ale dreptunghiului A.
i) Daca
2
este mai na decat
1
, atunci L(
1
f) L(
2
f) si
U(
2
, f) U(
1
, f).
ii) L(
1
, f) U(
2
, f) (
1
,
2
arbitrare).
Integrabilitate (pe dreptunghi). Fie f o funct ie marginita pe
dreptunghiul A. Spunem ca funct ia f este integrabila pe A daca (*)
sup

L(, f) = inf

U(, f). In acest caz, se deneste integrala (dubla )


a funct iei f pe A,

A
f(x, y)dxdy, ca ind valoarea comuna din (*). Vom
nota si

A
f integrala funct iei f. Remarcam ca integrala funct iei f 1 este
(A).
56
57
Exemplu. Fie
(a,b)
: A R, (a, b) A funct ia denita astfel:

(a,b)
(x, y) = 0, (x, y) = (a, b),
(a,b)
(a, b) = 1. Funct ia este integrabila si
are integrala nula.
Teorema 13.1. Funct ia marginita f este integrabila pe A daca si numai
daca > 0, astfel ncat U(, f) L(, f) < .
Proprietat ile funct iilor integrabile. Fie f, g : A R funct ii marginite,
i) Daca f, g sunt integrabile, atunci funct ia f +g este integrabila si

A
(f +g)(x, y)dxdy =

A
f(x, y)dxdy +

A
g(x, y)dxdy.
ii) Daca f este integrabila si R, atunci funct ia f este integrabila si

A
(f)(x, y)dxdy =

A
f(x, y)dxdy.
iii) Daca f, g sunt integrabile si f g, atunci

A
f(x, y)dxdy

A
g(x, y)dxdy.
iv) Daca f este integrabila , atunci |f| este integrabila si

A
f(x, y)dxdy

A
|f(x, y)| dxdy.
v) Daca este o diviziune, atunci f este integrabila pe A daca si numai
daca pentru orice S restrict ia f
/S
a funct iei f la S este integrabila pe
S. In acest caz avem:

A
f(x, y)dxdy =

SA
f
/S
(x, y)dxdy.
Teorema 13.2. Funct iile continue sunt integrabile.
Teorema 13.3. (integrale iterate). Daca f : A R este o funct ie con-
tinua atunci:
()

A
f(x, y)dxdy =

d
c
(

b
a
f(x, y)dx)dy =

d
c
dy

b
a
f(x, y)dx
ultima egalitate ind o notat ie.
Aceasta teorema reduce calculul unei integrale duble la doua integrale
simple. Putem interpreta rezultatul ca o teorema de integrare a unei
funct ii denite printr-o integrala.
Vom extinde denit ia integrabilitat ii pentru funct ii denite pe mult imi
mai generale decat dreptunghiurile.
58 CAPITOLUL 13. INTEGRALA DUBL

A SI INTEGRALA TRIPL

A
Fie KR
2
o mult ime compacta si f; K R o funct ie marginita . Daca
A este un dreptunghi, K A denim funct ia f
A
: A R egala cu f pe K
si 0 n rest.
Integrabilitate (pe mult imi compacte). Spunem ca funct ia f este
integrabila pe K daca exista un dreptunghi A K astfel ncat funct ia f
A
sa e integrabila pe . In acest caz punem, prin denit ie

A
f(x, y)dxdy =

A
f
A
(x, y)dxdy. Atat integrabilitatea cat si valoarea integralei sunt inde-
pendente de dreptunghiul A.
Masura Jordan nula . O mult ime MR
2
are masura (Jordan) nula
daca > 0, dreptunghiuri A
1
, ..., A
n
astfel ncat M

i
A
i
,

n
1
(A
i
) < .
Mult ime masurabila (Jordan). O mult ime MR
2
este masurabila
(Jordan) daca este marginita si frontiera (a se vedea Capitolul 2) FrM are
masura nula.
Teorema 13.4. Fie KR
2
o mult ime compacta masurabila si f; K R o
funct ie continua . Atunci f este integrabila pe K. In particular funct ia 1
(constant egala cu 1) este integrabila pe K si

K
1dxdy este, prin denit ie,
aria (K) a compactului K ; de obicei, se scrie (K) =

K
dxdy.
Proprietat ile funct iilor integrabile. Proprietat ile i),ii),iii),iv) ale
funct iilor integrabile pe dreptunghi raman valabile si n cazul funct iilor in-
tegrabile pe mult imi compacte. Pentru proprietatea v) avem : daca L, K
sunt compacte astfel ncat L

K are masura nula si f este integrabila pe L


si pe K, atunci f este integrabila pe L

K si

K
f =

L
f +

K
f.
Intergrac. Fie , : [a, b] R de clasa C
1
si . Intergracul
determinat de , este mult imea compacta
K = {(x, y) : x [a, b], (x) y (x)}.
Intergracul K este o mult ime masurabila . Fie f : K R o funct ie continua
Avem:
( )

K
f(x, y)dxdy =

b
a
dx

(x)
(x)
f(x, y)dy.
Rezulta , n particular (K) =

b
a
((x) (x))dx.
Exemplu. Fie intergracul K determinat de funct iile , : [0, 1] R,
(x) = x
2
, (x) = x si funct ia f; K R ,f(x, y) = y. Avem :

K
ydxdy =

1
0
dx

x
x
2
ydy =
1
2

1
0
(x
2
x
4
)dx =
1
15
.
59
Schimbare de variabile. Fie W, mult imi deschise n R
2
; o aplicat ie
: W este o schimbare de variabile daca : este bijectiva, de clasa
C
1
si
1
este de clasa C
1
.
Teorema 13.5. (schimbarea de variabile). Fie : W o schim-
bare de variabile (vom nota variabilele cu u,v n W si cu x,y n ), L o
submult ime compacta n W , K= (L) si f; K R o funct ie. Daca L,K
sunt masurabile si f este integrabila pe K, atunci f este integrabil a pe L
si

K
f(x, y)dxdy =

L
f (u, v) |J

(u, v)| dudv


unde J

(u, v) =det

(u, v)(determinantul matricei iacobiene).


Exemplu. Fie W=(0, )(0, 2). Notand, tradit ional, cu r,t vari-
abilele n W (coordonatele polare), aplicat ia , (r, t) = (r cos t, r sin t)
este o schimbare de variabile; J

(r, t) = r. In condit iile teoremei de mai sus


avem:

K
f(x, y)dxdy =

L
f(r cos t, r sin t)rdrdt.
Integrala tripla
Integrala tripla se refera la integrarea n R
3
. Teoria urmeaza pas cu pas
teoria facuta pentru integrala dubla nlocuind dreptunghiurile cu
paralelipipede: A= [a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] [a
3
, b
3
], a
i
b
i
, i = 1, 2, 3. Volumul
unui paralelipiped se deneste ca (A) = [b
1
a
1
] [b
2
a
2
] [b
3
a
3
] etc.
Vom nota integrala tripla cu

K
f(x, y, z)dxdydz pentru mult imi compacte
K R
3
.
Intergrac. Fie , : L R , L un dreptunghi n R
2
, , de clasa
C
1
si . Intergracul determinat de , este mult imea compacta
K = {(x, y, z) : (x, y) L, (x, y) z (x, y)}. Intergracul K este o
mult ime masurabila . Fie f; K R o funct ie continua . Avem:
( )

K
f(x, y, z)dxdydz =

L
dxdy

(x,y)
(x,y)
f(x, y, z)dz.
Rezulta , n particular, (K) =

L
((x, y) (x, y))dxdy.
Schimbare de variabile (exemple). Fara sa mai insistam asupra
mult imilor deschise respective vom da doua schimbari de variabile clasice.
i) Coordonate cilindrice:
x = r cos t, y = r sin t, z = z, r > 0 etc (r, t sunt coordonatele polare n plan).
Iacobianul este J=r .
ii) Coordonate sferice: x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos ,
r > 0, (o, ), (0, 2), etc (r este distant a la origine, unghiul razei
vectoare u axa Oz, iar unghiul polar al proiect iei punctului pe planul xOy.
Iacobianul este J= r
2
sin etc.
Capitolul 14
Integrala de suprafat a
Vom considera doar cazul suprafet elor n R
3
. Prezentarea este apropiata
n spirit, de cea a arcelor. O deosebire este denirea parametrizarilor pe
mult imi deschise pentru a lucra cu funct ii de clasa C
1
fara convent ii supli-
mentare.
Panza parametrizata. Vom numi panza parametrizata de clasa
C
k
o funct ie : R
3
, de clasa C
k
, pe mult imea deschisa si conexa (prin
arce) R
2
.
Vom nota, n general, variabilele n R
2
cu u,v si componentele funct iei
prin X,Y,Z, deci (u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)). A spune ca
este de clasa C
k
revine la faptul ca X,Y,Z sunt de clasa C
k
. Imaginea
panzei parametrizate este, prin denit ie,

= (). Vom considera,


n problema integrarii, restrict ia panzei la submult imi compacte masurabile.
Desfasurat o panza se scrie x = X(u, v), z = Z(u, v), y = Y (u, v). In cele ce
urmeaza vom considera doar panze parametrizate de clasa C
k
, k 1. De
asemenea vom spune panza n loc de panza parametrizata .
Exemplu.i) =(0, ) (0, 2) si (u, v) = (sin ucos v, sin usin v, cos v).
Imaginea panzei este o parte a sferei centrate n origine si de raza 1.
ii) Fie deschisa si conexa n R
2
si f : R o funct ie de clasa C
k
.
Folosind, pentru simplitate x, y pentru notarea parametrilor denim panza
pe prin: (x, y) = (x, y, f(x, y)). Imaginea panzei este gracul funct iei
f . Vom numi acest tip de panza carteziana .
iii) Fie F :R
3
R o funct ie de clasa C
1
, M = {(x, y, z); F(x, y, z) = 0}
si a M astfel ncat F

z
(a) = 0. Atunci, nr-o vecinatate a punctului a,
mult imea M este imaginea unei panze carteziene (teorema funct iilor im-
plicite).
Normala . Daca : R
3
este panza parametrizata , denim:

u
= (
X
u
,
Y
u
,
Z
u
),

v
= (
X
v
,
Y
v
,
Z
v
) si funct ia normala N

=

u

v
, unde este produsul vectorial. Punand A =
D(Y,Z)
D(u,v)
, B =
D(Z,X)
D(u,v)
,
C =
D(X,Y )
D(u,v)
cu
D(Y,Z)
D(u,v)
=

Y
u
Z
u
Y
v
Z
v

etc, avem N

= (A, B, C).
60
61
Exemplu. In cazul unei panze carteziene (x, y) (x, y, f(x, y)) vom
avea N = (p, q, 1), unde s-a notat, tradit ional, p = f

x
, q = f

y
.
Aria unei panze. Daca : R
3
este panza parametrizata si K este
o mult ime compacta masurabila K denim aria panzei
|K
: .
()S(
|K
) =

K
N

(u, v) dudv.
Astfel avem: S(
|K
) =

A
2
+B
2
+C
2
dudv sau
S(
|K
) =

1 +p
2
+q
2
dudv (n cazul unei panze carteziene).
Integrala unei funct ii. Cu notat iile de mai sus e f o funct ie continua
pe imaginea

|K
. Denim integrala funct iei f pe panza
|K
ca ind:
()

|K
fd =

K
f (u, v) N

(u, v) dudv
integrala din dreapta ind integrala dubla. Mai dezvoltat:

|K
fd =
=

K
f(X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))

A
2
(u, v) +B
2
(u, v) +C
2
(u, v)dudv.
Se remarca faptul ca aria este integrala funct iei constanta 1. Daca f reprezinta
o densitate, atunci integrala ei este masa corespunzatoare.
Integrala unui camp. Cu notat iile de mai sus e V=(P,Q,R) un camp
vectorial continuu pe imaginea

|K
. Denim integrala campului V pe
panza
|K
ca ind:
( )

|K
Pdy dz +Qdz dx+Rdxdy =

K
(PA+QB+RC)dudv.
Evident, membrul stang este o notat ie n timp ce membrul drept este inte-
grala dubla.
Normala unitara . Cu notat iile de mai sus, sa presupunem ca funct ia
normala N

este diferita de 0 n orice punct denim funct ia normala uni-


tara n

=
N

.
Flux. Cu notat iile de mai sus, daca normala unitara este denita pe K,
este evident ca putem aduce integrala (***) a campului V la forma:
( )

|K
Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy =

|K
V n

d.
Sub aceasta forma integrala campului V poarta numele de ux al campului
V prin panza
|K
. Daca V este campul de viteze al unui uid care tra-
verseaza imaginea panzei, uxul poate interpretat ca ind cantitatea de
uid care trece n unitatea de timp.
62 CAPITOLUL 14. INTEGRALA DE SUPRAFAT

A
Suprafat a . Daca : R
3
, : R
3
sunt panze, spunem
ca ele sunt echivalente, , daca exista o schimbare de variabile
: , = .
O suprafat a este o clasa de echivalent a de panze. Daca S este o suprafat a
si S spunem ca este o parametrizare admisibila pentru S. Panzele
echivalente au aceeasi imagine deci denim imaginea unei suprafet e

S
ca
imaginea comuna a parametrizarilor sale admisibile.
Integrala unei funct ii. Fie f o funct ie continua pe imaginea

S
a
suprafet ei S,, parametrizari admisibile si K,L mult imi compacte
masurabile care se corespund prin schimbarea de variabila . Atunci

|K
fd =

|L
fd. Se poate deni, deci, fara ambiguitate integrala
unei funct ii pe o suprafat a

S
fd =

|K
fd, S. Pentru a nu
complica notat ia am scris S n locul imaginii compactului K. Vom folosi
si denumirea de suprafat a compacta n aceasta situat ie.
Suprafat a orientata . Daca este o schimbare de variabila atunci,
avand n vedere ca domeniile de denit ie ale parametrizarilor sunt conexe,
iacobianul J

este e strict pozitiv e strict negativ. Schimbarea se zice


directa daca iacobianul este strict pozitiv.
Scriem
o
daca = cu directa . O suprafat a orientata
este o clasa de echivalent a n raport cu relat ia
o

.
Daca S este o suprafat a
orientata si S spunem ca este o parametrizare admisibila pentru S.
Se arata ca daca
o
si normalele unitare sunt denite, atunci ele coincid
pe imaginea comuna . Deci normala unitara caracterizeaza orientarea.
Integrala unui camp. Fie V=(P,Q,R) un camp vectorial continuu pe
imaginea unei suprafet e orientate compacte S. Denim integrala campului
V pe S prin:

S
Pdy dz +Qdz dx +Rdx dy =

Pdy dz +Qdz dx +Rdxdy,


unde P,Q,R sunt componentele campului si o parametrizare admisibila .
Denit ia se dovedeste a corecta valoarea integralei ind independenta de
parametrizarea admisibila aleasa .
Flux. Cu notat iile de mai sus este clar ca integrala campului se poate
scrie, ntr-un sens evident,

S
V nd purtand numele de ux al campului
V prin suprafat a orientata S.
Capitolul 15
Formule integrale
Aceasta sect iune este dedicata formulelor Green-Riemann, Gauss - Os-
trogradski si Stokes. Felul n care vor prezentate aceste formule (de fapt
cazuri particulare ale unei formule Stokes generale) este mai mult intuitiv
decat riguros. Motivul l constituie dicultatea de a dezvolta o teorie a
varietat ilor cu bord n contextul unui text adresat mai ales celor ce aplica
matematica. O tratare riguroasa ar implica not iuni de algebra si topologie
care depasesc nivelul acestui text.
Drum C
1
pe port iuni. Un drum continuu : [a, b] R
n
se zice C
1
pe port iuni daca exista o diviziune a = t
0
< t
1
< ... < t
n
= b astfel
ncat pe ecare interval [t
i1
, t
i
] , i = 1...n funct ia sa e de clasa C
1
.
Integralele funct iilor si circulat ia campurilor se extind la cazul drumurilor
C
1
pe port iuni nsumand integralele pe intervalele diviziunii. Extinderea se
dovedeste corecta ind independenta de diviziunea folosita. Se trece, n mod
natural, la arce si la arce orientate etc.
Compact cu bord orientat n R
2
. Vom numi compact cu bord
orientat o mult ime compacta K R
2
astfel ncat frontiera sa sa e (local)
imaginea unui drum C
1
pe port iuni, orientat n sens trigonometric. Vom
nota aceasta frontiera cu K si o vom numi bord orientat si compactul cu
bord orientat cu (K, K).
Asa cum am ment ionat mai sus, denit ia este mai mult intuitiva decat
riguroasa .
Exemplu. Intergracul determinat de , este un compact cu
bord orientat denind bordul ca format din gracele funct iilor , si din
segmentele de dreapta {(a, y} : (a) y (a)}, {(b, y) : (b) y (b)}
orientarea pe ecare port iune ind astfel ncat orientarea ntregului bord sa
e n sens trigonometric.
Formula Green-Riemann. Fie (K, K) un compact cu bord orientat
n R
2
si V=(P, Q) un camp de clasa C
1
pe o mult ime deschisa care cont ine
K. Atunci :
63
64 CAPITOLUL 15. FORMULE INTEGRALE

K
V dr =

K
(
Q
x

P
y
)dxdy (formula Green-Riemann).
Calculul ariei. Fie (K, K) un compact cu bord orientat . Atunci:
(K) =
1
2

K
xdy ydx
Exemplu. Fie compactul cu bord orientat K = {(x, y);
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1}
cu bordul elipsa
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1; a, b > 0 orientata n sens trigonometric.
Aplicand formula de mai sus se obt ine (K) = ab.
Vom stabili formula Gauss-Ostrogradski doar n cazul simplu al unui
intergrac. Formula se generalizeaza pentru compact i cu bord orientat n
R
3
dar nu vom intra n detalii privind aceasta not iune. Un alt mod de a
extinde formula este de a considera compact i care se pot descompune, prin
plane paralele cu planele de coordonate compact i de tip intergrac.
Fie un intergrac K n R
3
determinat de doua funct ii de clasa C
1
, : L R, , unde L este un compact masurabil n R
2
. Deci
K = {(x, y, z) : (x, y) L, (x, y) z (x, y)}. Frontiera compactului
K este compusa din gracele funct iilor , si din mult imea C a punctelor
de forma (x, y, z), unde punctul (x, y) apart ine frontierei compactului L, iar
(x, y) z (x, y). Vom considera gracele funct iilor , ca imagine de
suprafet e orientate corespunzatoare parametrizarilor carteziene respective
alegand, pe ecare, orientarea data de normala exterioara (sensul acesteia
indicand parasirea compactului sau altfel spus, pe gracul funct iei nor-
mala are sensul cresterii lui z iar pe gracul funct iei sensul descresterii
lui z). Notam aceste suprafet e orientate cu S
1
respectiv S
2
. Vom considera
si mult imea C ca imaginea unei suprafet e orientate dupa normala exterioara
S
3
. Suprafet ele S
1
, S
2
, S
3
formeaza bordul orientat K al compactului K.
Perechea (K, K) este un compact cu bord orientat. Fluxul unui camp
prin K este, prin denit ie, suma uxurilor prin cele trei componente ale
bordului.
Propozit ia 15.1. Fie campul vectorial V=(0,0,R), unde funct ia R este de
clasa C
1
n vecinatatea compactului K. Atunci:

K
V nd =

K
R
z
dxdydz
Considerand compact i cu bord orientat provenit i din intergrace n raport
cu celelalte axe vom obt ine formule analoage celei de mai sus.
Divergent a unui camp. Daca V = (P, Q, R) este un camp de clasa
C
1
divergent a sa divV se deneste prin divV=
P
x
+
Q
y
+
R
z
.
Formula Gauss-Ostrogradski. Fie (K, K) un compact cu bord ori-
entat, intergrac n raport cu toate axele, cu bordul orientat dupa normala
65
exterioara , si V = (P, Q, R) un camp de clasa C
1
n vecinatatea lui K.
Atunci:

K
V nd =

K
divV dxdydz (formula Gauss-Ostrogradski)
Formula de mai sus se numeste si formula ux-divergent a .
Calculul volumului. Fie (K, K)un compact cu bord orientat ca n
formula de mai sus. Atunci pentru volumul compactului K obt inem:
v(K) =
1
3

K
xdy dz +ydz dx +zdx dy.
Asa cum am armat mai sus, formula Gauss-Ostrogradski se extinde la o
clasa mai generala de compact i cu bord orientat; o extensie rapida se poate
face la acei compact i care se pot descompune, prin plane paralele cu planele
de coordonate n compact i de tip intergrac.
Pentru prezentarea formulei Stokes vom considera un caz simplu. Fie
(L, L) un compact cu bord orientat n R
2
si f o funct ie de clasa C
2
n
vecinatatea mult imii L. Vom considera suprafat a orientata S indusa de
panza carteziana determinata de f cu orientarea normalei n sensul cresterii
variabilei z (funct ia normala ind, cu o notat ie mai sus folosita , (p, q, 1)).
Restrict ia parametrizarii la L determina un arc orientat (C
1
pe port iuni)
astfel ncat orientarea suprafet ei sa e compatibila cu cea a arcului n sensul
regulei burghiului.
Vom numi bord al suprafet ei S acest arc orientat iar perechea (S, S) va
o suprafat a orientata cu bord orientat.
Rotor al unui camp vectorial. Fie V=(P, Q, R) un camp vectorial
de clasa C
1
. Vom numi rotor al campului V campul vectorial
rotV= (
R
y

Q
z
,
P
z

R
x
,
Q
x

P
y
).
Se ret in, cu usurint a, componentele rotorului daca se considera determinan-
tul formal:

i j k

z
P Q R

care se dezvolta dupa prima linie (a bazei canonice,


sau a versorilor axelor) si n care nmult irea unui operator de derivare cu
o funct ie nseamna aplicarea operatorului funct iei respective.
Formula Stokes. Fie (S, S) o suprafat a orientata cu bord orientat
si V un camp vectorial de clasa C
1
n vecinatatea imaginii suprafet ei S.
Atunci:

S
V dr =

S
rotV nd (formula Stokes).
Formula Stokes se extinde la suprafet e orientate cu bord orientat mai
generale dar nu vom intra n detalii.
Operatorul nabla. Denim operatorul nabla =

x
i +

y
j +

z
k.
Putem interpreta formal gradientul unei funct ii, divergent a si rotorul unui
camp astfel:
grad f = f produsul operatorului cu campul scalar f,
66 CAPITOLUL 15. FORMULE INTEGRALE
divV= V produsul scalar al operatorului cu campul vectorial V,
rotV = V produsul vectorial al operatorului cu campul vectorial V.
Desigur produs nseamna aplicarea operatorului iar justicarea formala
a acestei scrieri este usor de intuit. Prin camp scalar nt elegem funct ie cu
valori reale.
Remarca. Operatorii gradient, divergent a, rotor se pot aplica succesiv
obt inandu-se noi operatori important i. Astfel, daca f este de clasa C
2
atunci
div(grad f) = f este laplacianul funct iei f,
f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
+

2
f
z
2
.
Capitolul 16
Funct ii olomorfe si teorema
reziduurilor
In acest capitol vom studia funct ii de variabila complexa si cu valori
complexe. Reamintim corespondent a bijectiva dintre C si R
2
x+iy (x, y)
n care distant ei dintre numere complexe i corespunde distant a uzuala n
plan. Trimitem la Capitolul 3 pentru not iunile de bila deschisa, bila nchisa,
mult ime nchisa etc. Vom utiliza termenul de disc n loc de bila (din
rat iuni intuitive evidente) si notat ia D(a, r) n loc de B(a, r) etc.
Funct ie olomorfa. Fie o mlt ime deschisan C si f : C o funct ie.
Spunem ca funct ia f este derivabila n punctul a daca exista limita :
lim
za
f(z) f(a)
z a
= f

(a)
(f

(a) C si egalitatea este o notat ie). Daca funct ia este derivabila n orice
punct din , atunci spunem ca este olomorfa pe . Notam f

derivata
funct iei f.
Proprietat i.
i) Daca f este olomorfa pe , atunci este continua pe .
ii) Daca f, g sunt olomorfe pe , atunci si f + g este olomorfa pe si
(f +g)

= f

+g

.
iii) Daca f, g sunt olomorfe pe , atunci fg este olomorfa pe si
(fg)

= f

g +fg

.
iv) Daca f, g sunt olomorfe si h = g f, atunci h este olomorfa si
h

(z) = g

(f(z))f

(z).
v) Daca f, g sunt olomorfe pe , g(z) = 0, z, atunci
f
g
este olomorfa si
_
f
g
_

=
f

gfg

g
2
.
Se observa ca regulile de derivare de la funct iile reale sunt valabile si
n cazul funct iilor complexe ceea ce este normal, denit ia ind formal
aceeasi.
67
68CAPITOLUL 16. FUNCT II OLOMORFE SI TEOREMAREZIDUURILOR
Exemple. i) Fie f(z) = z
n
, z C. Este imediat de vazut ca f este
olomorfa si f

(z) = nz
n1
.
ii) Din i) rezulta ca funct iie polinomiale sunt funct ii olomorfe si derivarea
se face similar cazului real. Analog funct iile rat ionale unde nu se anuleaza
numitorul etc.
Serie de puteri. Se numeste serie de puteri (n C) o serie de funct ii
de forma

n=0
a
n
z
n
, a
n
C. Numerele complexe a
n
se numesc coecient ii
seriei.
Raza de convergent a. Fie

n=0
a
n
z
n
o serie de puteri. Exista (si este
unic) R [0, ], numit raza de convergent a a seriei

n=0
a
n
z
n
, astfel
ncat:
i) Daca |z| < R, atunci seria de numere

n=0
a
n
z
n
converge absolut. In
particular, seria de funct ii

n=0
a
n
z
n
converge simplu pe (R, R). In cazul
R = 0 singurul punct de convergent a al seriei este z = 0.
ii) Daca 0 < r < R, atunci seria

n=0
a
n
z
n
converge uniform pe D(0, r).
In particular, daca R = seria converge uniform pe orice disc nchis.
Urmatorul rezultat este important:
Teorema 16.1. Fie seria de puteri

n=0
a
n
z
n
cu raza de convergent a R > 0
si e f suma seriei pe discul de convergent a D(0, r). Atunci:
i) Funct ia f este olomorfa pe D(0, r) si f

(z) =

n=1
na
n
z
n1
(derivare
termen cu termen).
ii) Funct ia f are derivate de orice ordin pe D(0, r) si acestea se obt in prin
derivare termen cu termen (n particular toate aceste derivate sunt funct ii
olomorfe).
Obt inem noi exemple de funct ii olomorfe utilizand seriile de puteri:
Funct ia exponent iala. exp(z) = e
z
= 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+ . . . +
z
n
n!
+ . . .
pentru z C.
Evident (e
z
)

= e
z
. Funct ia exp are perioada 2i.
Funct ia sinus. sin(z) = z
z
3
3!
+
z
5
5!
. . . + (1)
n z
2n+1
(2n+1)!
+. . ., z C.
Funct ia cosinus. cos(z) = 1
z
2
2!
+
z
4
4!
. . . + (1)
n z
2n
(2n)!
+. . ., z C.
Formula lui Euler. e
iz
= cos(z) + i sin(z), z C.
Exercit iu. Aratat i ca sin

= cos, cos

= sin.
69
Remarca. Se pot considera, mai general, serii Taylor

n=0
a
n
(z a)
n
;
rezultatele sunt similare celor de mai sus.
Este absolut remarcabil ca funct iile olomorfe sunt, local, sume de serii
de Taylor.
Teorema 16.2. Fie f : C o funct ie olomorfa pe . Atunci pentru
ecare punct a exista un disc deschis, cont inut n pe care f este
suma unei serii Taylor (unic determinata ).
Ecuat iile (condit iile) Cauchy-Riemann. Fie f : C o funct ie
olomorfa pe . Consideram partea reala u si partea imaginara v ale funct iei
f (f = u + iv). Atunci funct iile u, v au, ca funct ii de doua variabile reale,
derivate part iale de orice ordin si :
u
x
=
v
y
,
u
y
=
v
x
aceste ecuat ii se numesc ecuat iile (condit iile) Cauchy-Riemann.
Este imediat de vazut ca funct iile u, v de mai sus sunt armonice, adica
verica ecuat ia lui Laplace:

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0,

2
v
x
2
+

2
v
y
2
= 0.
Integrala. Daca f este o funct ie de variabila complexa, cu valori com-
plexe f = u+iv avem f(z)dz = (u+iv)(dx+idy) = udxvdy+i(vdx+udy)
si denim integrala prin

fdz =

udx vdy + i

vdx + udy; daca


: [a, b] C este o parametrizare admisibila pentru arcul orientat , atunci

fdz =

b
a
f((t))

(t)dt.
Exemplu. Fie : [0, 2] C, (t) = z
0
+Re
it
, R > 0 si arcul orientat
generat de . Atunci

1
zz
0
dz = 2i.
Teorema 16.3. (Cauchy) Fie (K, K) un compact cu bord orientat n plan
si f o funct ie olomorfa pe o mult ime deschisa care cont ine K. Atunci

fdz = 0.
Demonstrat ie. Se aplica formula Green-Riemann t inandu-se cont de condit iile
Cauchy-Riemann.
Teorema 16.4. (Formula Cauchy) Fie (K, K) un compact cu bord orientat
n plan si f o funct ie olomorfa pe o mult ime deschisa care cont ine K. Daca
z
0
este un punct interior compactului K, atunci
f(z
0
) =
1
2i

f(z)
z z
0
dz
70CAPITOLUL 16. FUNCT II OLOMORFE SI TEOREMAREZIDUURILOR
Demonstrat ie. Se considera compactul obt inut nlaturand un disc deschis
centrat n z
0
si cont inut n K; se aplica teorema lui Cauchy si se face raza
discului sa tinda la 0.
Serie Laurent. Fie o serie n C de forma

a
n
. Vom spune ca seria
converge daca converg simultan seriile

0
a
n
,

n<0
a
n
. O serie Laurent este
o serie (de funct ii) de forma

a
n
z
n
. Numerele complexe a
n
sunt coecient ii
seriei. Este usor de rezolvat ca domeniul natural de convergent a al unei serii
Laurent este o coroana circulara R
2
< |z| < R
1
. Evident generalizarea
rezultatelor la serii Laurent de forma

a
n
(z z
0
)
n
.
Teorema 16.5. (dezvoltare n serie Laurent) i) Suma unei serii Laurent
convergente n coroana circulara R
2
< |z| < R
1
este olomorfa n aceasta
coroana.
ii) Reciproc, orice funct ie olomorfa ntr-o coroana circulara este suma
unei (unice) serii Laurent.
iii) Daca f este olomorfa n coroana R
2
< |z| < R
1
, atunci coecient ii
seriei Laurent atasate sunt dat i de a
n
=
1
2i

f(z)
z
n+1
dz, n Z.
iv) Avem rezultate similare pentru coroana R
2
< |z z
0
| < R
1
; lasam ca
exercit iu formularea lor exacta.
Principiul prelungirii analitice. Fie o mult ime deschisa si conexa
n plan.
i) Daca f este olomorfa pe si n punctul z
0
, f
(n)
(z
0
) = 0, n 0,
atunci funct ia f este identic nula pe .
ii) Zerourile (punctele unde se anuleaza ) unei funct ii olomorfe neidentic
nule pe sunt izolate (adica exista un disc centrat n zeroul respectiv, z
0
,
pe care funct ia nu se anuleaza decat n z
0
.
Pol si punct singular esent ial. Fie f olomorfa n discul punctat
0 < |z z
0
| < R.
i) Dacan seria Laurent atasata, doar o mult ime nita nevida de coecient i
de indice negativ sunt nenuli, z
0
este un pol pentru f. In aceste condit ii
funct ia f se scrie, in mod unic, f(z) = (zz
0
)
n
g(z) cu g olomorfa g(z
0
) = 0.
Numarul natural n este ordinul polului z
0
. Daca n = 1 polul se zice sim-
plu.
ii) Daca in seria Laurent atasata, o innitate de coecient i de indice
negativ sunt nenuli, punctul z
0
este un punct singular esent ial pentru
f.
71
Exemplu. Pentru o funct ie rat ionala ireductibila zerourile numitorului
sunt poli.
Reziduu. Fie f o funct ie olomorfa n 0 < |z z
0
| < R. Numim
reziduu al funct iei f n punctul z
0
, coecientul a
1
din dezvoltarea Laurent
corespunzatoare. Din formulele coecient ilor rezulta a
1
=
1
2i

f(z)dz.
Vom folosi notat ia Rez(f, z
0
) pentru reziduu.
Calculul reziduului. Fie z
0
un pol de ordinul n pentru funct ia f.
Atunci :
Rez(f, z
0
) =
1
(n 1)!
[(z z
0
)
n
f(z)]
(n1)
z=z
0
Teorema 16.6. (Teorema reziduurilor) Fie (K, K) un compact cu bord
orientat n plan si f o funct ie olomorfa pe o mult ime deschisa care cont ine
K, cu except ia unei mult imi nite de puncte z
1
, z
2
, . . . , z
k
interioare mult imii
K. Atunci :

K
dz = 2i

j
Rez(f, z
j
).
Aplicat ii. i) Calculul integralei I =

2
0
R(sin t, cos t)dt, unde R(x, y)
este o funct ie rat ionala cu numitor nenul pe cercul unitate x
2
+ y
2
= 1.
Facand schimbarea de variabila= e
it
= z se obt ine, aplicand teorema rezidu-
urilor, I = 2

Rez
1
z
R(
1
2i
(z
1
z
),
1
2
(z +
1
z
)), unde reziduurile se calculeaza
n polii din interiorul discului unitate.
ii) Calculul integralei I =

R(x)dx, unde R este o funct ie rat ionala


cu numitor care nu se anuleaza pe R, n ipoteza ca integrala este convergenta
Considerand un arc orientat n plan format dintr-un semicerc de raza
sucient de mare, cu centrul n origine, n semiplanul superior si diametrul
respectiv, prin aplicarea teoremei reziduurilor se obt ine ca I este egala cu
2i

Rez(R(z), z
j
), unde z
j
sunt polii funct iei R din semiplanul superior.
Capitolul 17
Spat ii metrice. Principiul
contract iei
Reamintim ca daca A, B sunt mult imi, atunci A B este produsul lor
cartezian.
Distant a. O distant a pe mult imea X este o funct ie d : X X R
astfel ncat, pentru orice x, y, z X:
i) d(x, y) 0; d(x, y) = 0 daca si numai daca x = y.
ii) d(x, y) = d(y, x).
iii) d(x, z) d(x, y) +d(y, z) (inegalitatea triunghiului).
Spat iu metric. Un spat iu metric este o mult ime X mpreuna cu o
distant a d xata pe X. Se noteaza (X, d) un spat iu metric sau doar X cand
nu este pericol de confuzie.
Exemple.
1) Fie X o mult ime arbitrara si d(x, y) = 0 daca x = y si d(x, y) = 1 n
rest. Se verica usor ca d este o distant a pe X. Spat iul metric corespunzator
se zice discret.
2) R(C) mpreuna cu distant a d(x, y) = |x y|.
3) Prin denit ie, R
n
=
_
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
); x
i
R, i = 1, 2, . . . , n
_
.
Pentru o mai buna nt elegere precizam ca : daca x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
), atunci x = y daca si numai daca x
1
= y
1
,
x
2
= y
2
, . . . , x
n
= y
n
(n mult imea numerelor reale). Daca x, y R
n
,
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
), denim d(x, y) =

_
n

1
(x
i
y
i
)
2
.
Se arata (folosind inegalitatea lui Cauchy) ca d este o distant a pe R
n
.
4) Fie M o mult ime si X =
_
f; f : M R, f marginita
_
. Denim
d(f, g) = sup |f(x) g(x)|. Se arata (exercit iu) ca d este o distant a.
Limita unui sir. Fie (X, d) un spat iu metric. x X este limita unui
sir (x
n
)
n
n X daca : > 0 N

astfel ncat daca n N

sa rezulte
d(x
n
, x) < . In acest caz scriem lim
n
x
n
= x sau, mai simplu, x
n
x.
72
73
Sir convergent. Un sir care are limita se zice convergent. Limita
unui sir convergent este unica.
Sir Cauchy. Un sir (n X) (x
n
)
n
se zice sir Cauchy daca : > 0 N

astfel ncat daca n, m N

sa rezulte d(x
n
, x
m
) < .
Spat iu metric complet. Un spat iu metric n care orice sir Cauchy
este convergent se zice complet.
Exercit ii.
1) A da un sir n R
n
revine la a da n siruri de numere reale (sirurile
componentelor). Aratat i ca un sir este convergent (Cauchy) daca si numai
daca sirurile componentelor sunt convergente (Cauchy). Pentru un sir con-
vergent componentele limitei sunt limitele sirurilor componentelor (limita se
face pe componente). Deducet i ca R
n
este un spat iu metric complet.
2) Aratat i ca spat iile metrice din exemplele 1) si 4) de mai sus sunt
complete.
Vom considera un spat iu metric xat (X, d).
Bila deschisa. Daca a X si r > 0, bila deschisa de centru a si
raza r este B(a, r) =
_
x; x X, d(x, a) < r
_
.
In R bilele deschise sunt intervale deschise, n R
2
discuri fara circumferint a
care le margineste, iar n R
3
bile fara sfera care le margineste. Astfel, de
exemplu, n R
2
, (x, y) B(0, 1) daca si numai daca x
2
+ y
2
< 1; n R
3
,
(x, y, z) B(0, 1) daca si numai daca x
2
+y
2
+z
2
< 1.
Bila nchisa. Daca a X si r > 0, bila nchisa de centru a si raza
r este B(a, r) =
_
x; x X, d(x, a) r
_
.
Astfel, n R
2
, (x, y) B(0, 1) daca si numai daca x
2
+y
2
1 etc.
Vecinatate. O mult ime V X este o vecinatate a punctului a X
daca exista B(a, r) V ( o vecinatate a lui a este o mult ime care cont ine o
bila deschisa centrata n a).
Este evident ca orice vecinatate a unui punct cont ine punctul respectiv
si ca orice bila (deschisa sau nchisa ) centrata n a este o vecinatate a lui
a. De asemenea se observa, fara dicultate, ca intersect ia a doua vecinatat i
ale unui punct este o vecinatate a acelui punct. Ideea de vecinatate se leaga
de studiul proprietat ilor locale ale funct iilor.
Mult ime deschisa. O submult ime A X este deschisa (n X) daca
pentru orice a A exista B(a, r) A.
Mult imea vida si ntreg spat iul X sunt deschise. Un exercit iu simplu
arata ca orice bila deschisa este o mult ime deschisa.
Mult ime nchisa. O submult ime A X este nchisa (n X) daca
mult imea X \ A (complementara mult imii A) este deschisa.
Evident, si X sunt nchise. Se arata ca bilele nchise sunt mult imi
nchise.
Teorema 17.1. Orice reuniune de mult imi deschise este deschisa. Orice
intersect ie nita de mult imi deschise este deschisa. Orice intersect ie de
74 CAPITOLUL 17. SPAT II METRICE. PRINCIPIUL CONTRACT IEI
mult imi nchise este nchisa. Orice reuniune nita de mult imi nchise este
nchisa.
Punct aderent unei mult imi. Un punct a R
n
este aderent mult imii
A R
n
daca exista un sir de puncte din A cu limita a.
Desigur, orice punct din A este aderent mult imii A (se poate lua un sir
constant etc.). Este simplu de vazut ca 0 este aderent intervalului deschis
(0, 1), dar nu apart ine acestui interval.
Legatura dintre puncte aderente si mult imi nchise este data de :
Teorema 17.2. O submult ime A R
n
este nchis a daca si numai daca
pentru orice punct a aderent mult imii A avem a A.
Frontiera. Daca A R
n
, se deneste frontiera FrA a mult imii A ca
ind mult imea punctelor aderente atat mult imii A cat si mult imii R
n
\ A.
FrA este o m,ult ime nchisa.
Punct interior. Daca A R
n
, un punct a A se zice interior
mult imii A daca exista o vecinatate a puctului a cont inuta n A.
Punct x. Un punct x al unei funct ii f : X X este un element
c X astfel ncat f(c) = c.
Contract ie. Daca (X, d) este un spat iu metric, o funct ie f : X X se
numeste contract ie (pe X) daca exista un numar pozitiv k < 1 astfel ncat
D(f(x), f(y)) d(x, y), x, y X.
Teorema 17.3. (principiul contract iei) Fie (X, d) este un spat iu metric
complet si f o contract ie pe X. Exista si este unic un punct x al funct iei
f.
Demonstrat ie. Fie x
0
X un punct arbitrar. Construim prin induct ie un
sir n X :
x
1
= f(x
0
), x
2
= f(x
1
), . . . , x
n+1
= f(x
n
) etc.
Vom arata ca sirul (x
n
)
n
este un sir Cauchy. Avem pentru orice n :
d(x
n
, x
n+1
) = d(f(x
n1
), f(x
n
)) kd(x
n1
, x
n
) k
2
d(x
n2
, x
n1
)
. . . k
n
d(x
0
, x
1
).
Rezulta, pentru orice n 0, p 1 (aplicand inegalitatea triunghiului) :
d(x
n
, x
n+p
) d(x
n
, x
n+1
) +d(x
n+1
, x
n+2
) +. . . +d(x
n+p1
, x
n+p
)
(k
n
+k
n+1
+. . . +k
n+p1
)d(x
0
, x
1
) = k
n 1k
p
1k
d(x
0
, x
1
).
In fond avem:
d(x
n
, x
n+p
) k
n
d(x
0
,x
1
)
1k
, de unde rezulta ca sirul (x
n
)
n
este un sir
Cauchy.
Spat iul metric (X, d) ind complet, sirul (x
n
)
n
este si convergent. Fie c
limita sa.
Din inegalitatea 0 d(f(x
n
), f(c)) kd(x
n
, c) rezulta ca f(x
n
) f(c);
dar cum x
n+1
= f(x
n
) trecand la limita vom avea f(c) = c.
Punctul x a fost obt inut : sa aratam ca este unic cu aceasta proprietate.
75
Daca ar mai exista un punct x c
1
= c, atunci d(c, c
1
) = d(f(c), f(c
1
))
kd(c, c
1
), de unde rezulta 1 k, o contradict ie.
Teorema este complet demonstrata. Metoda folosita n demonstrat ie
poarta numele de metoda aproximat iilor succesive.
Exemplu. Fie f : R R o funct ie derivabila astfel ncat exista un
numar pozitiv k < 1 ncat |f

(x)| k pentru orice x R. Din teorema de


cresteri nite Lagrange deducem ca funct ia f este o contract ie. R ind un
spat iu metric complet rezulta ca funct ia f are un punct x unic.
Remarca. In cursul demonstrat iei teoremei a fost obt inuta inegalitatea:
d(x
n
, x
n+p
) k
n
d(x
0
, x
1
)
1 k
.
Trecand la limita (justifcat i!) obt inem :
d(x
n
, c) k
n
d(x
0
, x
1
)
1 k
Interpretam aceasta inegalitate ca o estimare a erorii n procesul de de-
terminare a punctului x prin aproximari succesive pornind de la punctul
x
0
X.
Exemplu si exercit iu. Fie n [0, 1] R ecuat ia x
3
+ 12x 1 = 0.
Ecuat ia este echivalenta cu x =
1
x
2
+12
si deci cu cautarea punctelor xe
ale funct iei f : [0, 1] [0, 1], f(x) =
1
x
2
+12
. Sa se arate ca funct ia este
o contract ie si sa se estimeze eroarea n metoda aproximat iilor succesive
pornind din x
0
= 0.
Capitolul 18
Exercit ii rezolvate
18.1 Mult imi si relat ii
1. Pentru orice mult imi A, B, C, avem:
(i) daca A B atunci A B = B
(ii) A B = B A
(iii) A (B C) = (A B) C
(iv) daca A B atunci A B = A
(v) A B = B A
(vi) A (B C) = (A B) C
(vii) A (B C) = (A B) (A C)
(viii) A (B C) = (A B) (A C)
(ix) daca A B atunci B \ (B \ A) = A
(x) daca C B A atunci C \ A C \ B
(xi) C \ (A B) = (C \ A) (C \ B)
(xii) C \ (A B) = (C \ A) (C \ B).
Ultimele doua proprietat i se numesc legile lui De Morgan.
Solut ie. (iii) Demonstram A (B C) (A B) C. Daca
x A (B C), atunci sau x A sau x B C; daca x A
atunci x AB si deci x (AB) C. Daca x BC, atunci sau
x B sau x C; daca x B, atunci x A B si x (A B) C;
daca x C atunci x (AB)C. Analog, (AB)C A(BC).
(xi) Incluziunea C\(AB) (C\A) (C\B): daca x C\(AB),
atunci x C si x A B; rezulta x A si x B, deci x C \ A si
x C \ B; n concluzie x (C \ A) (C \ B).
Cealalta incluziune: (C \ A) (C \ B) C \ (A B); daca
x (C \ A) (C \ B), atunci x (C \ A) si x (C \ B), deci
x C si x A si x B. Rezulta ca x A B, deci x C \ (A B).
2. Fie (Q, ) mult imea numerelor rat ionale cu ordinea uzuala; atunci
submult imea A = {x Q ; x
2
< 2} este nevida si majorata, dar nu
76
18.1. MULT IMI SI RELAT II 77
are margine superioara.

In mult imea numerelor reale, (R, ) cu aceeasi
relat ie de ordine, A are margine superioara, si anume

2. Axioma lui
Cantor arma can mult imea numerelor reale orice submult ime nevida
si majorata are margine superioara.
3. Fie (N, |) mult imea numerelor naturale ordonata cu relat ia divide si
e A = {6, 8, 12}; atunci A este marginita si sup(A) = 2, inf(A) = 24.
Sa se generalizeze exemplul la o submult ime nita arbitrara.
4. i. Fie X = si e (P(X), ). Daca A = {H, K} P(X), atunci
sup(A) = H K si inf(A) = H K.
Sa se generalizeze la o submult ime arbitrara A P(X).
ii. Fie A, B P(X). Sa se demonstreze:
A = B G P(X) A G = B G si A G = B G.
iii. Fie A, B P(X). Sa se demonstreze:
A = B G P(X) astfel ncat A G = B G si A G = B G.
5. Fie M = si e o relat ie reexiva si tranzitiva pe M. Denim the
relat ia:
x

y x y si y x, x, y M.
i. Sa se arate ca

este o echivalent a pe M.
ii. Fie

M mult imea factor asociata relat iei

. Pe

M denim relat ia
x y x y. Sa se demonstreze ca este bine denita si ca
(

M, ) este mult ime ordonata.


iii. Aplicat i construct ia de mai sus cazului: (M, ) = (Z, |).
6. Mult imea numerelor ntregi este numarabila.
Solut ie. Mult imea Z poate scrisa sub forma unui sir:
Z = {0, 1, 1, 2, 2, 3, ...}, sau, echivalent, aplicat ia f : N Z,
f(n) =
_

n
2
, daca n este par
n+1
2
, daca n este impar
este bijectiva.
7. Mult imea numerelor rat ionale este numarabila .
Solut ie. Mult imea numerelor rat ionale pozitive poate scrisa ca un
sir:
1
1
,
1
2
,
2
1
,
1
3
,
2
2
,
3
1
,
1
4
,
2
3
,
3
2
,
4
1
,
1
5
,
Sirul de mai sus cont ine la un anumit pas toate fract iile pentru care
suma dintre numarator si numitor este aceeasi.
78 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
8. Mult imea P a numerelor prime este numarabila.
Solut ie. Cum P IN =Card(P) CardIN
Va sucient sa aratam ca
0
Card(P), deci P este innita.
Presupunem ca P este nita, P =
_
p
1
, p
2
, . . . , p
n
_
.
Consideram q = p
1
p
2
. . . p
n
+ 1.
q > p
k
, k = 1, n =q nu apart ine mult imii P
Presupunem q numar compus =p
i
|q =p
i
|p
1
p
2
. . . p
n
+ 1, dar
p
i
|p
1
p
2
. . . p
n
=p
i
|1 contradict ie. Deci presupunerea facuta este
falsa asadar P este innita.
9. Mult imea numerelor reale cuprinse ntre 0 si 1 nu este numarabila.
Solut ie. Fie X = (0, 1). Vom scrie ecare element al lui X sub forma
unei fract ii zecimale innite procedand n felul urmator (simbolul lui
Konig) :
- sau numarul real se scrie n mod normal sub forma unei fract ii zeci-
male innite
1
3
= 0, 3333333 . . .
3 = 0, 1415926 . . .

2
10
= 0, 141421
si l vom pastra sub aceasta forma ;
- sau numarul real nu are decat un numar nit de zecimale
1
2
= 0, 5
7
40
= 0, 175
si n acest caz se nlocuieste ultima zecimala prin numarul imediat
inferior si apoi se scrie o innitate de 9, astfel :
1
2
= 0, 499999 . . .
7
40
= 0, 1799999 . . .
S-a realizat astfel o corespondent a biunivoca ntre elementele lui X
si toate simbolurile lui Konig de forma 0, a
1
a
2
a
3
. . . , a
i
ind o cifra
oarecare cuprinsa ntre 0 si 9.
Pentru a demonstra ca mult imea X nu este numarabila vom rat iona
prin reducere la absurd presupunand ca toate elementele lui X pot
scrise sub forma unui sir.
18.2. SPAT IUL R
N
79
Primul element al lui X este 0, a
1
1
a
1
2
a
1
3
. . .
Al doilea element al lui X este 0, a
2
1
a
2
2
a
2
3
. . .
Al treilea element al lui X este 0, a
3
1
a
3
2
a
3
3
. . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Presupunerea ca toate elementele lui X sunt n acest sir este falsa,
deoarece exista un simbol al lui Konig ce nu gureza aici si anume
b = 0, b
1
b
2
b
3
. . . b
p
. . . ,
unde b
1
= a
1
1
, b
2
= a
2
2
, . . . . . . b
p
= a
p
p
. Acest simbol reprezinta un
numar real cuprins ntre 0 si 1, deci va un element al lui X. Totusi
el este diferit de orice element din sirul de mai sus, deci b nu apart ine
lui X. Ajungem astfel la o contradict ie ce ne conduce la a arma ca
mult imea X nu este numarabila.
10. Punctele unui segment de dreapta constituie o mult ime nenumarabila
Solut ie. Fie AB un astfel de segment. Alegem o axa x

Ox astfel ca
originea O sa e n A si astfel ca vectorul sau unitar sa coincida cu
vectorul AB. Oricarui punct M al lui AB (punctele Asi B ind excluse
i va corespunde abscisa lui M care va un numar cuprins ntre 0si 1,
deci un element al mult imii X = (0, 1) si aceasta corespondent a este
biunivoca. Mult imea punctelor segmentului AB (A si B ind excluse)
este astfel echipotenta cu mult imea (0, 1) care nu este numarabila.
Faptul ca adaugam extremitat ile Asi B nu schimba cu nimic concluzia.
18.2 Spat iul R
n
1. Sa se calculeze normele vectorilor:
a) x = (1, 3)
b) y = (2, 1, 5)
c) z =
_
1
2
,
1
3
,
1
4
,
1
6
_
d) u = (0, 1, 0, 1, 0, 1)
Solut ie
a) x =

1 + 9 =

10
b) y =

4 + 1 + 25 =

30
c) z =

1
4
+
1
9
+
1
16
+
1
36
=

65
12
d) u =

1 + 1 + 1 =

3
80 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
2. Sa se calculeze produsul scalar x y daca:
a) x = (3, 4, 5, 4); y = (3, 0, 3, 3)
b) x =
_

1
2
,
1
2
,
1
4
,
1
4
_
; y =
_
1
3
,
1
6
,
1
6
,
1
3
_
c) x = (1, 2, 3, 1, 4); y = (1, 2, 1, 3, 4)
Solut ie
a) x y = 3 3 + 4 0 + 5 3 4 3 = 12
b) x y =
1
6

1
12
+
1
24
+
1
12
=
1
8
c) x y = 1 + 4 + 3 + 3 + 16 = 27
3. Sa se arate ca pentru orice doi vectori x, y R
n
au loc relat iile:
a) x +y
2
+x y
2
= 2
_
x
2
+y
2
_
b) x +y
2
= x
2
+y
2
+ 2x y
c) x +y
2
x y
2
= 4x y
Solut ie
a) x +y
2
+x y
2
= (x +y) (x +y) + (x y) (x y) =
= x x + 2x y +y y +x x 2x y +y y = 2 x
2
+ 2 y
2
b) x +y
2
= (x +y)(x +y) = xx+2xy+yy = x
2
+2xy+y
2
c) x +y
2
x y
2
= (x +y) (x +y) (x y) (x y) =
= x x + 2x y +y y x x + 2x y y y = 4x y
4. Sa se scrie ecuat iile parametrice ale dreptelor ce trec prin punctul x
0
si au direct ia v, unde:
a) x
0
= (1, 3, 1) ; v = (5, 2, 3)
b) x
0
= (1, 2, 3, 1) ; v = (3, 4, 5, 4)
c) x
0
=
_

1
2
,
1
2
,
1
4
,
1
4
_
; v =
_
1
3
,
1
6
,
1
6
,
1
3
_
Solut ie
Un punct oarecare de pe dreapta care trece prin x
0
si are direct ia v
este de forma: x = x
0
+tv, t R.
a) (x, y, z) = (1, 3, 1) +t (5, 2, 3) sau
_
_
_
x = 1 5t
y = 3 2t
z = 1 + 3t
, t R
18.3. ELEMENTE DE TOPOLOGIE A SPAT IULUI R
N
81
b)
_

_
x = 1 + 3t
y = 2 + 4t
z = 3 + 5t
u = 1 4t
, t R
c)
_

_
x =
1
2
+
t
3
y =
1
2

t
6
z =
1
4
+
t
6
u =
1
4

t
3
, t R
5. Sa se ae cosinusurile unghiurilor triunghiului de varfuri:
A(2, 1, 1) ; B(1, 3, 5) ; C (3, 4, 4)
Solut ie

AB = (1 2, 3 + 1, 5 1) = (1, 2, 6),

AC = (3 2, 4 + 1, 4 1) = (1, 3, 5)
cos A=

AB

AC
_
_
_

AB
_
_
_
_
_
_

AC
_
_
_
=
1 + 6 + 30

1+4+36

1+9+25
=
35

41

35
=

35
41

BA=(1, 2, 6) ;

BC=(2, 1, 1) , cos B=
2 2 + 6

1+4+36

4+1+1
=

6
41

CA=(1, 3, 5) ;

CB=(2, 1,1) , cos C=


2 + 3 5

1+9+25

4+1+1
=0
_

C = 90

_
18.3 Elemente de topologie a spat iului R
n
1. Sa se precizeze valoarea maxima a razei r a bilei deschise cu centrul
n x
0
care este inclusa n mult imea S, unde:
a) x
0
= (1, 2, 1, 3); S este bila deschisa cu centrul n a = (0, 3, 2, 2)
si de raza 7.
b) x
0
= (1, 2, 1, 3); S =
_
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
)

|x
i
| 5, i = 1, 4
_
c) x
0
=
_
3,
5
2
_
; S este triunghiul (plin) de varfuri A(2, 0), B(2, 2) si
C (4, 4).
Solut ie
a) S = B(a, 7) =
_
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
)

x
2
1
+ (x
2
3)
2
+ (x
3
+ 2)
2
+ (x
4
2)
2
< 49
_
B(x
0
, r) =
_
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
)

(x
1
1)
2
+ (x
2
2)
2
+ (x
3
+ 1)
2
+ (x
4
3)
2
< r
2
_
d (a, x
0
) =

1 + 1 + 1 + 1 = 2 < 7, deci x
0
S.
Daca x B(x
0
, r), atunci d (x, x
0
) < r. Pe de alta parte,
d (x, a) d (x, x
0
) +d (x
0
, a) < r + 2 < 7,
de unde rezulta ca r < 5, deci max {r |B(x
0
, r) S} = 5.
82 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
b) S reprezinta un cub (n R
4
) cu centrul n origine si de latura 10.
Evident, x
0
este un punct interior lui S. Cea mai mica distant a de la
x
0
la fet ele cubului este 2, deci max {r |B(x
0
, r) S} = 2.
c) Ecuat iile laturilor triunghiului sunt:
AB : x = 2; BC : y = x; AC : y = 2x 4. Se observa ca
punctul x
0
=
_
3,
5
2
_
se aa la dreapta lui AB, sub BC si deasupra lui
AC, deci n interiorul triunghiului. Cea mai mica distant a de la x
0
la
laturile triunghiului este distant a de la x
0
la AC, care este
1
2

5
, deci
max {r |B(x
0
, r) S} =

5
10
.
2. Precizat i frontiera S, interiorul

S
, nchiderea S si exteriorul Ext S
mult imii S:
a) S = {(x, y, z) | |x| < 1, |y| < 1, z R}
b) S =
_
(x, y, 1)

x
2
+y
2
1
_
Solut ie
a)
S = {(x, y, z) | |x| = 1, |y| < 1, z R}
{(x, y, z) | |x| < 1, |y| = 1, z R}
{(x, y, z) | |x| = 1, |y| = 1, z R}
S = {(x, y, z) | |x| 1, |y| 1, z R}

S
= S
Ext S = {(x, y, z) | |x| > 1, y, z R} {(x, y, z) | |y| > 1, x, z R}
b) S = S; S = S;

S
=
Ext S =
_
(x, y, z)

x
2
+y
2
> 1 sau z = 1
_
3. Precizat i daca mult imile urmatoare sunt deschise, nchise, nici de-
schise, nici nchise:
a) S = {(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) | |x
1
| > 0, x
2
< 1, x
3
= 2}
b) S = {(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) | x
1
= 1, x
3
= 4}
c) S = {(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) | x
1
= 1, 3 x
2
1, x
4
= 5}
Solut ie
a) Fie:
S
1
= {(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) | |x
1
| > 0}
S
2
= {(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) | x
2
< 1}
S
3
= {(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) | x
3
= 2}
S = S
1
S
2
S
3
. Cum S
1
, S
2
si S
3
sunt evident mult imi deschise si
o intersect ie nita de mult imi deschise este deschisa, rezulta ca S este
deschisa.
b) Nici deschisa si nici nchisa.
18.3. ELEMENTE DE TOPOLOGIE A SPAT IULUI R
N
83
c) Fie (1, u
k
, v
k
, 5) S, k N

. Atunci 3 u
k
1, k N

si
v
k
R. Daca (1, u
k
, v
k
, 5)
R
4
(1, u, v, 5), atunci 3 u 1 si
v R, deci (1, u, v, 5) S. Rezulta ca S este o mult ime nchisa.
4. Sa se arate ca bila nchisa

B(a, r) = {x| x a r } este o mult ime
nchisa.
Solut ie
Vom arata ca mult imea complementara C

B(a, r) = {x| x a > r }
e deschisa.

Intr-adevar, e b C

B(a, r) oarecare. Atunci b a > r.
Fie 0 < < b a r si x B(b, ). Atunci x b < si avem:
b a b x+x a < +x a < b ar +x a, de
unde rezulta ca x a > r. Asadar, B(b, ) C

B(a, r), deci b este
un punct interior.
5. Sa se arate ca nchiderea bilei deschise coincide cu bila nchisa, adica:
B(a, r) = {x| x a < r } = {x| x a r } =

B(a, r)
Solut ie
Cum B(a, r)

B(a, r) si

B(a, r) este nchisa, rezulta ca B(a, r)

B(a, r). Ramane sa dovedim incluziunea inversa. Pentru aceasta este


sucient sa aratam ca orice b cu proprietatea b a = r apart ine
mult imii B(a, r). Fie b un astfel de punct , e {
n
} un sir de numere
pozitive astfel ncat 0 <
n
< 1,
n
0 si e x
n
=
n
a + (1
n
) b.
Atunci x
n
b =
n
a b =
n
r 0, de unde deducem ca x
n
b.
Pe de alta parte, x
n
a = (1
n
) b a = (1
n
) r < r, deci
x
n
B(a, r). Cum x
n
B(a, r) si x
n
b, rezulta ca b B(a, r).
6. Sa se studieze daca urmatoarele mult imi din R
2
sunt deschise, re-
spectiv nchise. Pentru ecare mult ime sa se determine nchiderea si
frontiera.
a) A = [0, 3) (1, 2];
b) A = {(x, y) R
2
: x
2
y
2
< 1}.
Solut ie. a) Mult imea A este marginita, nu este deschisa, nici nchisa;
A = [0, 3] [1, 2], FrA = ([0, 3] {1, 2}) ({0, 3} [1, 2]).
b) Mult imea nu este marginita, este deschisa, dar nu este nchisa;
A = {(x, y) R
2
: x
2
y
2
1}, FrA = {(x, y) R
2
: x
2
y
2
= 1}.
7. Fie A, B R
n
doua submult imi nevide. Sa se arate ca:
a) A B = A B ;
b) A B A B.
Solut ie. a) Daca x A B atunci pentru orice vecinatate V a lui x
avem (AB) V = , sau echivalent (AV ) (B V ) = , de unde
84 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
(A V ) = sau (B V ) = , adica x A sau x B. In concluzie
x AB. Incluziunea inversa rezulta din faptul ca A AB implica
A A B si analog B A B implica B A B.
b) Se procedeaza similar. Sa remarcam ca incluziunea inversa nu este
n general adevarata. In acest sens consideram mult imile A = (0, 1),
B = (1, 2).
18.4 Funct ii continue
1. Sa se arate ca funct ia:
f(x, y) =
_
_
_
x
3
+y
3
x
2
+y
2
, daca (x, y) = (0, 0)
0 , daca (x, y) = (0, 0)
este continua pe R
2
.
Solut ie

In orice punct (a, b) = (0, 0), funct ia este continua, asa cum rezulta cu
usurint a din denit ia cu siruri.
Pentru a dovedi continuitatea n (0, 0), observam ca:

x
3

_
x
2
+y
2
_3
2
si

y
3

_
x
2
+y
2
_3
2
, de unde rezulta:
|f(x, y)|
2
_
x
2
+y
2
_3
2
x
2
+y
2
= 2

x
2
+y
2
, (x, y) R
2
{(0, 0)} .
Daca (x
n
, y
n
) (0, 0) atunci

x
2
n
+y
2
n
0, deci:
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) = 0 = f(0, 0). Asadar f este continua si n (0, 0).
2. Fie f : R
2
R. Spunem ca f este continua part ial n raport cu x
(respectiv y) n punctul (a, b), daca funct ia de o variabila x f(x, b)
este continua n a (respectiv funct ia y f(a, y) este continua n b).
Sa se arate ca funct ia
f(x, y) =
_
xy
x
2
+y
2
, daca (x, y) = (0, 0)
0 , daca (x, y) = (0, 0)
nu este continua n (0, 0), dar este continua part ial n (0, 0), atat n
raport cu x, cat si n raport cu y.
Solut ie
Funct ia f nu este continua n (0, 0) deoarece nu exista limita
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y).
18.4. FUNCT II CONTINUE 85

Intr-adevar, pentru sirul (x

n
, y

n
)=
_
1
n
,
1
n
_
(0, 0) rezulta f(x

n
, y

n
)=
1
2
,
n, deci f (x

n
, y

n
)
1
2
.
Pentru sirul (x

n
, y

n
) =
_
2
n
,
1
n
_
(0, 0) rezulta f (x

n
, y

n
) =
2
5
, n,
deci f (x

n
, y

n
)
2
5
.
Pe de alta parte, f este continua part ial n raport cu x n origine,
deoarece funct ia de o variabila x f(x, 0) = 0 : R R este evident
continua n 0. Analog, funct ia de o variabila y f(0, y) = 0 : R R
este continuan 0, deci f este continua part ial n raport cu y n origine.
3. O funct ie f : A R R se numeste lipschitziana pe A daca exista o
constanta L > 0 astfel ncat

f(x

) f(x

, x

, x

A
a) Sa se arate ca daca f este lipschitziana pe A atunci f este uniform
continua pe A.
b) Sa se arate ca daca f : I R are derivata marginita pe intervalul
I, atunci f este uniform continua pe I.
c) Sa se arate ca funct ia f(x) = 2x + 3 sin
2
x, x R, este uniform
continua pe R.
d) Exista funct ii uniform continue care nu sunt lipschitziene?
Solut ie
a) Fie > 0 oarecare si e

=

L
. Atunci, daca x

, x

A si
|x

| <

, rezulta |f(x

) f(x

)| < L

L
= , deci f este uniform
continua pe A.
b) Armat ia rezulta din teorema lui Lagrange. Fie M > 0 astfel ncat
|f

(x)| M, x I. Pentru x

, x

I, exista ntre x

si x

astfel ncat
f(x

) f(x

) = f

()
_
x

_
.

In continuare avem:

f(x

) f(x

, x

, x

I,
deci f este lipschitziana pe I. Din a) deducem ca f este uniform
continua pe I.
c) f

(x) = 2+6 sin xcos x, x R, deci |f

(x)| 8, x R. Armat ia
rezulta acum din b).
d) Fie funct ia:
f(x) =
_
xsin
1
x
, daca x (0, 1]
0 , daca x = 0
86 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Deoarece lim
x0
xsin
1
x
= 0, rezulta ca f este continua si n 0, deci f
este continua pe mult imea [0, 1]. Cum [0, 1] este o mult ime compacta,
rezulta ca f este uniform continua pe [0, 1].
Vom arata ca f nu este lipschitziana pe [0, 1], deci ca L > 0, exista
x

L
, x

L
[0, 1] astfel ncat |f(x

L
) f(x

L
)| > L|x

L
x

L
|.
Fie k N

cu proprietatea ca 4k + 2 > L si e x

L
=
1
(4k + 1)

2
,
x

L
=
1
(4k + 3)

2
. Evident, x

L
, x

L
[0, 1] si
|x

L
x

L
| =
4
(4k + 1)(4k + 3)
. Pe de alta parte,

f(x

L
) f(x

L
)

L
sin

2
x

L
sin
3
2

= x

L
+x

L
=
=
4(4k + 2)
(4k + 1)(4k + 3)
= (4k + 2)

L
x

> L

L
x

.
4. Sa se arate ca funct ia
f : (1, ) R, f(x) =
x
2
+ 1
x 1
nu este uniform continua pe (1, ).
Solut ie
Trebuie sa aratam ca
0
> 0 astfel ncat > 0, x

, x

(1, )
cu proprietatea ca |x

| < si |f(x

) f(x

)|
0
.
Evident, f(x) = x + 1 +
2
x 1
, x (1, ).
Fie
0
= 1, > 0 oarecare si n

astfel ncat
1
n

(n

+ 1)
< .
Alegem x

= 1 +
1
n

+ 1
si x

= 1 +
1
n

si observam ca |x

| < ,
iar |f(x

) f(x

)| = |x

+ 2| = 2
1
n

(n

+ 1)
> 1 =
0
, deci f
nu este uniform continua pe (1, ).
5. Sa se arate ca funct ia f : R
2
R, f(x, y) = x
2
+ y
2
nu este uniform
continua pe R
2
.
Solut ie
Fie
0
= 1, > 0 arbitrar si n

astfel ncat
1

+ 1
<

2
.
18.4. FUNCT II CONTINUE 87
Daca alegem (x

, y

) =
_
n

+ 1,

+ 1
_
si (x

, y

) =
_

_
,
atunci |x

| = |y

| =

+ 1

=
1

+ 1 +

<

2
si |f(x

, y

) f(x

, y

)| = 2 >
0
= 1.
Asadar,
0
= 1 astfel ncat > 0, (x

, y

) R
2
, (x

, y

) R
2
cu
d ((x

, y

), (x

, y

)) < si |f(x

, y

) f(x

, y

)| >
0
= 1, deci f nu
este uniform continua pe R
2
.
6. Fie f, g : R
n
R
m
doua funct ii continue. Sa se arate ca mult imea
A = {x R
n
: f(x) = g(x)} este nchisa n R
n
.
Solut ie. Fie a A si (x
n
) R
n
astfel ncat x
n
a. Cum f, g
sunt funct ii continue vom avea f(x
n
) f(a), g(x
n
) g(a) si cum
f(x
n
) = g(x
n
) va rezulta ca f(a) = g(a), deci a A, adica mult imea
A este nchisa.
7. Fie A R
n
si f : A R o funct ie continua n punctul a A, iar
f(a) > 0. Sa se arate ca exista o vecinatate V a punctului a astfel
ncat f(x) > 0, pentru orice x V A.
Solut ie. Fie r > 0 astfel ncat 0 < r < f(a). Cum f este con-
tinua n punctul a exista > 0 astfel ncat pentru orice x A cu
d(x, a) < avem d((f(x), f(a)) = |f(x) f(a)| < r, de unde rezulta
ca f(x) > f(a) r > 0, pentru orice x B(a, ) A.
8. Fie f, g : R
n
R doua funct ii continue. Sa se arate ca mult imea
A = {x R
n
: f(x) < g(x)} este deschisa n R
n
.
Solut ie. Fie a A. Folosind problema 2 exista > 0 astfel ncat
f(x) < g(x), pentru orice x B(a, ), deci B(a, ) A, adica A este
deschisa.
9. Sa se arate ca funct ia f : R
n
R, f(x) = x a, unde a R
n
, este
uniform continua.
Solut ie. Rezulta din inegalitatea

xay a

xy, pentru
oricare x, y R
n
.
10. Sa se arate ca funct ia f : (0, ) (0, ) R, f(x, y) =
x + 1
y
nu este
uniform continua.
Solut ie. Consideram sirurile (x
n
, y
n
) =
_
1,
1
n
_
, (x

n
, y

n
) =
_
1,
2
n
_
si
evident avem (x
n
, y
n
) (x

n
, y

n
) =
1
n
0, pentru n , iar
88 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
|f(x
n
, y
n
) f(x

n
, y

n
)| = n . Folosind denit ia rezulta imediat ca
f nu este uniform continua.
18.5 Derivate part iale, diferent iala
1. Fie funct ia:
f(x, y) =
_
_
_
_
x
2
y +xy
2
_
sin(x y)
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se calculeze
f
x
(0, 0) ,
f
y
(0, 0) ,

2
f
xy
(0, 0) ,

2
f
yx
(0, 0).
Solut ie
f
x
(x, y) =
_
2xy +y
2
_
sin(x y) +
_
x
2
y +xy
2
_
cos(x y)
x
2
+y
2

2x
_
x
2
y +xy
2
_
sin(x y)
(x
2
+y
2
)
2
, daca (x, y) = (0, 0);
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x 0
= lim
x0
0 0
x 0
= 0.

2
f
yx
(0, 0) = lim
y0
f
x
(0, y)
f
x
(0, 0)
y 0
= lim
y0
y
2
sin y
y
3
= 1.
f
y
(x, y) =
_
x
2
+ 2xy
_
sin(x y)
_
x
2
y +xy
2
_
cos(x y)
x
2
+y
2

2y
_
x
2
y +xy
2
_
sin(x y)
(x
2
+y
2
)
2
, daca (x, y) = (0, 0);
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y 0
= lim
y0
0 0
y 0
= 0.

2
f
xy
(0, 0) = lim
x0
f
y
(x, 0)
f
y
(0, 0)
x 0
= lim
x0
x
2
sin x
x
3
= 1.
Rezulta ca

2
f
xy
(0, 0) =

2
f
yx
(0, 0).
2. Sa se calculeze derivatele part iale de ordinul I ale urmatoarelor funct ii:
a) f(x, y, z) =
_
x
y
_
z
, x > 0, y > 0
b) f(x, y, z) = x
y
z
, x > 0, z = 0
c) f(x, y, z) = x
y
z
, x > 0, y > 0
Solut ie
18.5. DERIVATE PART IALE, DIFERENT IAL

A 89
a)
f
x
= z
_
x
y
_
z1

1
y
;
f
y
= z
_
x
y
_
z1

x
y
2
_
;
f
z
=
_
x
y
_
z
ln
_
x
y
_
b)
f
x
=
y
z
x
y
z
1
;
f
y
= x
y
z

1
z
ln x;
f
z
= x
y
z

_

y
z
2
_
ln x
c)
f
x
= y
z
x
y
z
1
;
f
y
= x
y
z
zy
z1
ln x;
f
z
= x
y
z
y
z
ln y ln x
3. Fie funct ia f(x, y) =
_
xy sin
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa C
1
pe R
2
.
b. Sa se arate f are derivate part iale mixte de ordinul al doilea n
orice punct si sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n origine; este funct ia f
de clasa C
2
pe R
2
?
Solut ie
a. Derivatele part iale de ordinul ntai sunt:
f
x
(x, y) =
_
y sin
x
2
y
2
x
2
+y
2
+
4x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
y
(x, y) =
_
xsin
x
2
y
2
x
2
+y
2

4y
2
x
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
y
2
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Se demonstreaza ca
f
x
si
f
y
sunt continue, deci f este de clasa C
1
pe R
2
.
b. Evident, funct ia are derivate part iale de ordinul al doilea n orice
punct (x, y) = (0, 0); studiem existent a derivatelor mixte n origine
(cu denit ia):

2
f
xy
(0, 0) = lim
x0
xsin 1
x
= sin 1;

2
f
yx
(0, 0) = lim
y0
y sin(1)
y
= sin 1.
Funct ia nu este de clasa C
2
pe R
2
; daca ar fost, atunci, conform teo-
remei de simetrie a lui Schwartz, cele doua derivate mixte de ordinul
al doilea ar trebuit sa e egale.
4. Fie funct ia: f(x, y) =
_
xy
3
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
a. Sa se arate ca f este de clasa C
1
pe R
2
.
b. Sa se arate f are derivate part iale mixte de ordinul al doilea n
orice punct si sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n origine; este funct ia f
90 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
de clasa C
2
pe R
2
?
Solut ie
Derivatele part iale de ordinul ntai sunt:
f
x
(x, y) =
_
y
5
x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
f
x
(x, y) =
_
3x
3
y
2
+xy
4
(x
2
+y
2
)
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Derivatele part iale de ordinul al doilea n origine:

2
f
xy
(0, 0) = lim
x0
f
y
(x, 0)
x
= 0,

2
f
yx
(0, 0) = lim
y0
f
x
(0, y)
y
= 1,
deci funct ia nu este de clasa C
2
(R
2
).
5. Sa se studieze existent a derivatelor part iale si a diferent ialei n origine
pentru funct ia: f(x, y) =
_
xy
2
yx
2
x
2
+y
2
daca (x, y) = (0, 0)
0 daca (x, y) = (0, 0)
Solut ie
Funct ia are derivate part iale n orice punct, dar nu este diferent iabila
n origine.
6. Fie mult imea A =
_
(x, y) R
2
| x 0, y 2
_
si funct iile
f : A R
3
, f(x, y) =
_

x,

x
2
+ 3y
2
,

y + 2
_
,
g : R
3
R
2
, g(u, v, w) =
_
u
2
+v
2
+ 2w
2
, u
2
v
2
_
,
h = g f : A R
2
R
2
.
Notam cu a = (1, 1) A si cu b = f(a) = (1, 2, 1).
Sa se verice ca h

(a) = g

(b) f

(a) si dh(a) = dg(b) df(a)


Solut ie
f

(x, y) =
_
_
_
_
_
_
_
1
2

x
0
x

x
2
+ 3y
2
3y

x
2
+ 3y
2
0
1
2

y + 2
_
_
_
_
_
_
_
si f

(1, 1) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
0
1
2

3
2
0
1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
g

(u, v, w) =
_
2u 2v 4w
2u 2v 0
_
si g

(1, 2, 1) =
_
2 4 4
2 4 0
_
18.5. DERIVATE PART IALE, DIFERENT IAL

A 91
h(x, y) = g (f(x, y)) = g
_

x,

x
2
+ 3y
2
,

y + 2
_
=
=
_
x +x
2
+ 3y
2
+ 2y + 4, x x
2
3y
2
_
h

(x, y) =
_
1 + 2x 6y + 2
1 2x 6y
_
, h

(1, 1) =
_
3 4
1 6
_
.
Pe de alta parte avem:
g

(1, 2, 1) f

(1, 1) =
_
2 4 4
2 4 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
0
1
2

3
2
0
1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
3 4
1 6
_

In continuare avem:
df(1, 1) =
_
1
2
dx,
1
2
dx
3
2
dy,
1
2
dy
_
dg(1, 2, 1) = (2du + 4dv + 4dw, 2du 4dv)
dh(1, 1) = (3dx 4dy, dx + 6dy)
dg(1, 2, 1) df(1, 1) =
_
2
1
2
dx + 4
_
1
2
dx
3
2
dy
_
+ 4
1
2
dy, 2
1
2
dx 4
_
1
2
dx
3
2
dy
__
=
(3dx 4dy, dx + 6dy)
7. Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) =
x
2
y
x
6
+y
2
daca (x,y)=(0, 0) si f (0,0)=0.
Sa se arate ca f nu este continua n punctul (0, 0) dar este derivabila
n (0, 0) dupa orice versor s = (s
1
, s
2
) R
2
.
Solutie. Consideram sirurile (x
n
, y
n
) =
_
1
n
,
1
n
_
(0, 0), (x

n
, y

n
) =
_
1

n
,
1
n
_
(0, 0), iar f(x
n
, y
n
) 0, f(x

n
, y

n
) 1, deci f nu este
continua n punctul (0, 0). Evident
df
ds
(0, 0) = 0.
92 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
8. Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) = cos(2x + 3y). Sa se calculeze
df
ds
(

4
, 0), unde s = (s
1
, s
2
) R
2
este un versor.
Solut ie.
df
ds
(

4
, 0) = lim
t0
f((

4
, 0) +t(s
1
, s
2
)) f(

4
, 0)
t
=
lim
t0
cos(

2
+ 2ts
1
+ 3ts
2
)
t
= (2s
1
+ 3s
2
).
9. Fie f : R
3
R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz xy si a = (1, 1, 2). Sa se
determine versorul s stiind ca
df
ds
(a) este maxim.
Solut ie
df
ds
(a) = s grad
a
f = s grad
a
f cos

(s, grad
a
f) =
= grad
a
f cos

(s, grad
a
f).
Deci maximul se obt ine atunci cand s are aceeasi direct ie si acelasi
sens cu grad
a
f. Rezulta : grad
a
f = (1, 1, 1) s =
1

3
(1, 1, 1).
10. Sa se calculeze laplacianul urmatoarelor funct ii:
a. f : R
2
\ {(0, 0)} R, f(x, y) = ln(x
2
+y
2
).
b. k : R
3
\ {(0, 0, 0)} R, k(x, y, z) =
1

x
2
+y
2
+z
2
.
Solut ie
Laplacianul unei funct ii f de n variabile, este, prin denitie:
f =

2
f
x
2
1
+

2
f
x
2
2
+... +

2
f
x
2
n
.
O funct ie al carei laplacian este nul se numeste funct ie armonica.
a. Calculam derivatele part iale:
f
x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
f
y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2

2
f
x
2
(x, y) =
2y
2
2x
2
(x
2
+y
2
)
2
,

2
f
y
2
(x, y) =
2x
2
2y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
si deci f = 0.
18.5. DERIVATE PART IALE, DIFERENT IAL

A 93
b. Derivatele part iale:
k
x
(x, y, z) =
x

(x
2
+y
2
+z
2
)
3
,

2
k
x
2
(x, y, z) =
2x
2
y
2
z
2

(x
2
+y
2
+z
2
)
5
,
si deci k = 0.
11. Fie a R si e g si h doua funct ii de clasa C
2
pe R. Sa se demonstreze
ca f(x, y) = g(x ay) +h(x +ay) verica ecuat ia coardei vibrante:

2
f
y
2
a
2

2
f
x
2
= 0.
Solut ie Calcul direct.
12. Sa se ae f C
2
(R) stiind ca funct ia u(x, y) = f(x
2
y
2
) este ar-
monica pe R
2
.
Solut ie
O funct ie este armonica daca satisface relat ia

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0.
u
x
= 2xf

(x
2
y
2
) ;

2
u
x
2
= 2f

(x
2
y
2
) + 4x
2
f

(x
2
y
2
).
u
y
= 2yf

(x
2
y
2
) ;

2
u
y
2
= 2f

(x
2
y
2
) + 4y
2
f

(x
2
y
2
)
Inlocuind n

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0, rezulta 4(x
2
+y
2
)f

(x
2
y
2
) = 0; n nal
se obt ine f(t) = at +b, cu a, b R arbitrar xate.
13. Sa se ae f C
2
(R) stiind ca funct ia v(x, y) = f(
y
x
) este armonica.
Solut ie
v
x
=
y
x
2
f

(
y
x
) ;

2
v
x
2
=
2y
x
3
f

(
y
x
) +
y
2
x
4
f

(
y
x
)
v
y
=
1
x
f

(
y
x
) ;

2
v
y
2
=
1
x
2
f

(
y
x
).
Inlocuind n ecuat ia data, rezulta :
x
2
+y
2
x
4
f

(
y
x
) +
2y
x
3
f

(
y
x
) = 0.
94 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Notand t =
y
x
se obt ine (dupa calcule):
f

(t)
f

(t)
=
2t
t
2
+ 1
,
si deci
f(t) = a arctg(t) +b
cu a, b R arbitrar xate.
14. Sa se demonstreze ca laplacianul n coordonate polare este:
f =

2
f

2
+
1

2
f

2
+
1

.
Solut ie
Fie f C
2
(R
2
), x = cos , y = sin .
x

= cos ,
x

= sin ,
y

= sin ,
y

= cos .
f

=
f
x
x

+
f
y
y

=
f
x
cos +
f
y
sin
f

=
f
x
x

+
f
y
y

=
f
x
( sin ) +
f
y
cos .
Rezolvand sistemul, (n necunoscutele
f
x
si
f
y
), rezulta :
f
x
=
f

cos
f

sin

,
f
y
=
f

sin +
f

cos

2
f
x
2
=

x
_
f
x
_
= cos

_
f
x
_

sin

_
f
x
_
=
=

2
f

2
cos
2
2

2
f

sin cos

+

2
f

2
sin
2

2
+
f

sin
2

+
+2
f

sin cos

2
.

2
f
y
2
=

2
f

2
sin
2
+ 2

2
f

sin cos

+

2
f

2
cos
2

2
+
f

cos
2


2
f

sin cos

2
.
In concluzie:
f =

2
f

2
+
1

2
f

2
+
1

.
18.5. DERIVATE PART IALE, DIFERENT IAL

A 95
15. Fie ecuat ia diferent iala x
2
d
2
y
dx
2
+x
dy
dx
+2y = 0. Ce devine ecuat ia daca
se face schimbarea de variabile (x, y) (t, y), unde x = e
t
?
Solut ie
Calculam
dy
dx
si
d
2
y
dx
2
n funct ie de
dy
dt
si
d
2
y
dt
2
. Din x = e
t
, rezulta t = ln x
si deci
dt
dx
=
1
x
= e
t
; rezulta :
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
e
t
,
d
2
y
dx
2
=
d
dx
_
dy
dt
e
t
_
=
d
dt
_
dy
dt
e
t
_
dt
dx
= e
2t
_
d
2
y
dt
2

dy
dt
_
.
Ecuat ia devine:
d
2
y
dt
2
+ 2y = 0.
16. Operatori diferent iali. Fie V = Pi + Qj + Rk un camp de vectori
de clasa C
2
pe un deschis U R
3
si f C
2
(U) (camp scalar). Opera-
torii diferent iali de ordinul ntai sunt gradientul, divergent a si rotorul,
denit i pentru orice a U astfel:
(gradf)(a) = (f)(a) =
f
x
(a)i +
f
y
(a)j +
f
z
(a)k.
(divV )(a) = (V )(a) =
P
x
(a) +
Q
y
(a) +
R
z
(a).
(rotV )(a) = (V )(a) =
=
_
R
y
(a)
Q
z
(a)
_
i+
_
P
z
(a)
R
x
(a)
_
j+
_
Q
x
(a)
P
y
(a)
_
k.
In cele ce urmeaza vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozit ie si cu
r =

x
2
+y
2
+z
2
norma sa. Evident, r este un camp vectorial, iar r
este un camp scalar.
Pentru orice campuri vectoriale V si W si orice campuri scalare f si g
de clasa C
2
, au loc relat iile:
a. grad(fg) = fgradg +ggradf.
b. div(fV ) = fdivV +V gradf.
c. div(V W) = WrotV V rotW.
d. rot(fV ) = frotV V gradf.
e. grad(V W) = W rotV +V rotW +
dV
dW
+
W
dV
,
unde,
dV
dW
este derivata dupa direct ia W a lui V .
f. rot(V W) = V divW WdivV +
dV
dW

dW
dV
.
96 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
g.
df
da
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
h. gradr

= r
2
r, R.
i. rot(gradf) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
k. div(gradf) = f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
+

2
f
z
2
.
Solut ie
Calcul direct.
17. Sa se arate ca ecuat ia:
ln

x
2
+y
2
2arctg
y
x
= 0
deneste intr-o vecinatate a punctului (1, 0) o funct ie implicita y =
f(x). Sa se calculeze f

(1) si f

(1).
Solut ie
Daca notam F(x, y) = ln

x
2
+y
2
2arctg
y
x
, atunci
F
x
=
x + 2y
x
2
+y
2
si
F
y
=
y 2x
x
2
+y
2
.
Vericam condit iile teoremei funct iilor implicite:
F(1, 0) = 0
F
y
(1, 0) = 2 = 0
Din teorema funct iilor implicite rezulta ca exista o vecinatate deschisa
U a punctului a = 1, o vecinatate deschisa V a punctului b = 0 si o
funct ie implicita unica f : U V cu proprietat ile:
f(1) = 0
F (x, f(x)) = 0, x U
F C

(U) si f

(x) =
F
x
(x, f(x))
F
y
(x, f(x))
=
x + 2f(x)
2x f(x)
, x U.

In particular avem f

(1) =
1
2
.
Derivand nca o data, obt inem:
f

(x)=
(1 + 2f

(x)) (2x f(x)) (x + 2f(x)) (2 f

(x))
(2x f(x))
2
, deci
f

(1)=
5
8
.
18.5. DERIVATE PART IALE, DIFERENT IAL

A 97
Pentru calculul derivatelor f

si f

putem proceda si n modul urmator:


derivam succesiv identitatea F (x, f(x)) = 0, x U, adica derivam
identitatea
1
2
ln
_
x
2
+f
2
(x)
_
2arctg
f(x)
x
= 0
si obt inem:
x + 2f(x) +f

(x) (f(x) 2x) = 0 si


1 + 2f

(x) +f

(x) (f(x) 2x) +f

(x) (f

(x) 2) = 0
Pentru x = 1 obt inem 1 2f

(1) = 0, deci f

(1) =
1
2
, iar din a doua
relat ie,
1+2
1
2
+f

(1) (2)+
1
2
_
1
2
2
_
= 0, de unde deducem ca f

(1) =
5
8
.
18. Sa se arate ca sistemul:
_
x
2
+y
2
+z
2
4x 9 = 0
x
3
y
3
+z
3
3z = 0
deneste ntr-o vecinatate a punctului
_
3, 3,

3
_
funct iile implicite
y = f(x), z = g(x). Sa se calculeze f

(3) si g

(3).
Solut ie
Notam cu
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
4x 9
G(x, y, z) = x
3
y
3
+z
3
3z
Constatam ca F
_
3, 3,

3
_
= 0, G
_
3, 3,

3
_
= 0.
D(F, G)
D(y, z)
=

F
y
F
z
G
y
G
z

2y 2z
3y
2
3z
2
3

D(F, G)
D(y, z)
_
3, 3,

3
_
=

6 2

3
27 6

= 18(2 3

3) = 0.
Din teorema funct iilor implicite rezulta ca exista o vecinatate deschisa
U a punctului a = 3, o vecinatate deschisa V a punctului b = 3, o
vecinatate deschisa W a punctului c =

3 si doua funct ii implicite


unice:
f : U V ; g : U W
cu proprietat ile:
a) f(3) = 3 , g(3) =

3
98 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
b)
_
F (x, f(x), g(x)) = 0
G(x, f(x), g(x)) = 0
, x U, adica
_
x
2
+f
2
(x) +g
2
(x) 4x 9 = 0
x
3
f
3
(x) +g
3
(x) 3g(x) = 0
, x U
Derivand identitat ile de mai sus, obt inem
_
2x + 2f(x)f

(x) + 2g(x)g

(x) 4 = 0
3x
2
3f
2
(x)f

(x) + 3g
2
(x)g

(x) 3g

(x) = 0
Pentru x = 3 obt inem
_
6 + 6f

(3) 2

3g

(3) 4 = 0
27 27f

(3) + 9g

(3) 3g

(3) = 0
si, mai departe,
_
3f

(3)

3g

(3) = 1
9f

(3) 2g

(3) = 9
Rezolvand acest sistem, obt inem:
f

(3) =
2 + 9

3
3(3

3 2)
, g

(3) =
12
3

3 2
19. Sa se arate ca ecuat ia x
3
y
3
+ x + y = 10 deneste funct ia y pe o
vecinatate a punctului (2, 1). Sa se calculeze y

(2), y

(2) .
Solut ie. Ecuat ia este de forma f(x, y) = 0, unde f : R
2
R, f(x, y) =
x
3
y
3
+ x + y 10. Evident f(2, 1) = 0, f C
1
(R
2
),
f
y
(x, y) =
3y
2
+1, de unde
f
y
(2, 1) = 2 = 0 , deci ipotezele teoremei funct iilor
implicite sunt ndeplinite. Conform teoremei ecuat ia f(x, y) = 0 de-
neste funct ia y pe o vecinatate a punctului (2, 1), adica exista o
mult ime deschisa A R, 2 A, o mult ime deschisa B R, 1 B
si o unica funct ie y : A B, de clasa C
1
, cu valorile y = y(x) astfel
ncat y(2) = 1 si f(x, y(x)) = 0, ()x A, adica x
3
y
3
(x)+x+y(x) =
10, ()x A. Derivand n raport cu x obt inem
3x
2
3y
2
(x)y

(x) + 1 +y

(x) = 0, ()x A. (1)


Pentru x = 2 avem y(2) = 1 si atunci 12 3y

(2) + 1 + y

(2) = 0,
de unde y

(2) =
13
2
. Derivand din nou n raport cu x n relat ia (1)
obt inem
6x 6y(x)(y

)
2
(x) 3y
2
(x)y

(x) +y

(x) = 0, ()x A.
x = 2 vom obt ine y

(2) =
483
4
.
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 99
18.6 Extremele funct iilor, formule Taylor
1. Folosind formula lui Taylor cu restul Lagrange de ordinul 2, sa se
gaseasca o valoare aproximativa pentru
4

260 si sa se precizeze eroarea.


Solut ie
Observam ca 256 = 4
4
este cel mai apropiat numar de 260 de forma
n
4
.
Scriind formula lui Taylor pentru funct ia f(x) =
4

x, x > 0, n jurul
punctului a = 256, obt inem:
f (260) = f (256) +
260 256
1!
f

(256) +
(260 256)
2
2!
f

(256) +
+
(260 256)
3
3!
f

() ,
unde 256 < < 260.
Efectuand calculele, rezulta:
f (256) = 4; f

(256) =
1
4
(256)

3
4
=
1
4
4
f

(256) =
3
4
2
(256)

7
4
=
3
4
9
f

(256) =
21
4
3
(256)

11
4
=
21
4
14
> f

()
Asadar, avem:
f (260) = 4 +
1
4
3

3
2 4
7
+
4
3
3!
f

() .
Valoarea aproximativa cautata este 4 +
1
4
3

3
2 4
7
, iar eroarea este
=
4
3
3!
f

() <
4
3
3!
f

(256) =
7
2 4
11
<
1
10
6
.
2. Sa se scrie explicit formula lui Taylor cu restul de ordinul 1 pentru
funct ia f (x, y) = e
x
2
y
2
n jurul punctului (1, 1).
Solut ie
Formula ceruta este:
f (x, y) = f (1, 1) +
_
f
x
(1, 1) (x 1) +
f
y
(1, 1) (y 1)
_
+
+
1
2!
_

2
f
x
2
(, ) (x 1)
2
+ 2

2
f
xy
(, ) (x 1) (y 1) +

2
f
y
2
(, ) (y 1)
2
_
100 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
unde (, ) este un punct interior pe segmentul de dreapta de capete
(1, 1) respectiv (x, y). Facand calculele, obt inem:
f
x
= 2xe
x
2
y
2
;
f
y
= 2ye
x
2
y
2
;

2
f
x
2
=
_
2 + 4x
2
_
e
x
2
y
2
;

2
f
xy
= 4xye
x
2
y
2
;

2
f
y
2
=
_
4y
2
2
_
e
x
2
y
2
.

Inlocuind n formula de mai sus, rezulta:


e
x
2
y
2
= 1 + [2 (x 1) 2 (y 1)] +
+
1
2!
_
_
2 + 4
2
_
(x 1)
2
8 (x 1) (y 1) +
_
4
2
2
_
(y 1)
2
_
e

2
3. Fie funct ia f : D R
2
R, f(x, y) = arctg
x +y
1 xy
. Sa se
aproximeze funct ia f printr-un polinom de grad doi n vecinatatea
punctului (1, 1).
Solut ie. Din formula lui Taylor avem aproximarea
f(x, y) f(1, 1) +
f
x
(1, 1)(x 1) +
f
y
(1, 1)(y + 1)+
+
1
2
_

2
f
x
2
(1, 1)(x 1)
2
+ 2

2
f
xy
(1, 1)(x 1)(y + 1)+
+

2
f
y
2
(1, 1)(y + 1)
2

.
Cum
f
x
=
1
1 +x
2
,
f
y
=
1
1 +y
2
,

2
f
x
2
=
2x
(1 +x
2
)
2
,

2
f
xy
= 0,

2
f
y
2
=
2y
(1 +y
2
)
2
rezulta ca funct ia f se aproximeaza n vecinatatea
punctului (1, 1) prin polinomul
P =
1
2
(x1)+
1
2
(y+1)+
1
2
[
1
2
(x1)
2
+
1
2
(y+1)
2
] =
1
4
(y
2
x
2
+4x+4y).
4. Sa se studieze extremele locale ale funct iei f : D R
2
R,
f(x, y) = x
2
+xy +y
2
4 ln x 10 ln y + 3.
Solut ie. Determinam mai ntai punctele critice. Rezolvam sistemul:
f
x
= 0,
f
y
= 0, sau echivalent 2x + y
4
x
= 0, x + 2y
10
y
= 0, cu
solut ia (x, y) = (1, 2), care este punct critic. Vom calcula derivatele
part iale de ordinul doi: r =

2
f
x
2
= 2 +
4
x
2
, s =

2
f
xy
= 1,
t =

2
f
y
2
= 2 +
10
y
2
. Atunci r
0
= r(2, 1) = 6, s
0
= s(2, 1) = 1, t
0
=
t(2, 1) =
9
2
, de unde r
0
t
0
s
2
0
= 26 > 0, si cum r
0
> 0 rezulta ca
punctul (2, 1) este punct de minim local.
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 101
5. Sa se ae punctele de extrem local ale funct iei:
f (x, y) = x
3
+y
3
+ 21xy + 36x + 36y
Solut ie
Pentru nceput, aam punctele critice rezolvand sistemul
_

_
f
x
= 3x
2
+ 21y + 36 = 0
f
y
= 3y
2
+ 21x + 36 = 0
Punctele critice sunt (4, 4) si (3, 3).

2
f
x
2
= 6x;

2
f
xy
= 21;

2
f
y
2
= 6y
d
2
f (4, 4) = 24dx
2
+ 42dxdy 24dy
2
a
11
= 24; a
12
= 21 : a
22
= 24

1
= 24 < 0;
2
=

24 21
21 24

= 135 > 0
Deci forma patratica d
2
f (4, 4) este negativ denita, de unde rezulta
ca (4, 4) este un punct de maxim local.
d
2
f (3, 3) = 18dx
2
+ 42dxdy 18dy
2

2
=

18 21
21 18

= 117 < 0
Deoarece d
2
f (3, 3) este alternanta, rezulta ca punctul (3, 3) nu
este punct de extrem local.
6. Metoda celor mai mici patrate
Presupunem ca pentru o funct ie f : I IR IR valorile n punctele
(distincte) x
0
, x
1
, ..., x
p
sunt cunoscute:
f(x
0
) = y
0
, f(x
1
) = y
1
, ..., f(x
p
) = y
p
102 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
In general, punctele M
i
(x
i
, y
i
) nu sunt coliniare, ceea ce nseamna ca
nu exista a, b IR astfel ncat y
i
ax
i
b = 0, i = 0, 1, ..., p.
Intr-adevar, cautam a, b IR astfel ncat suma patratelor
p

i=0
(y
i
ax
i
b)
2
sa e cat mai mic posibila. Mai precis, consideram funct ia
E : IR
2
IR, E(a, b) =
p

i=0
(y
i
ax
i
b)
2
Problema este de a gasi punctele de minim ale funct iei E. Folosind
algoritmul de mai sus, rezolvam mai ntai sistemul:
E
a
= 0,
E
b
= 0;
sistemul liniar:
p

i=0
(y
i
ax
i
b)x
i
= 0,
p

i=0
(y
i
ax
i
b) = 0
are o unica solut ie (a
0
, b
0
). Acum calculam
r =

2
E
a
2
= 2
p

i=0
x
2
i
, s =

2
E
ab
= 2
p

i=0
x
i
, t =

2
E
b
2
= 2(p + 1)
Folosind inegalitatea lui Schwartz se poate verica rts
2
> 0 si r > 0,
deci (a
0
, b
0
) este un punct de minim pentru E. Dreapta y = a
0
x+b
0
se
numeste dreapta de regresie a punctelor (x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
), ..., (x
p
, y
p
).
7. Sa se determine extremele funct iei y = y(x) denite implicit de ecuat ia
x
3
+y
3
2xy = 0.
Solut ie
Fie F(x, y) = x
3
+ y
3
2xy. Funct ia y = y(x) este denita n
vecinatatea punctelor pentru care
F
y
= 0, adica 3y
2
2x = 0. In
aceasta ipoteza, se determina punctele critice ale funct iei y:
3x
2
+ 3y
2
y

2y 2xy

= 0 y

(x) =
2y 3x
2
3y
2
2x
.
Punctele critice sunt solut iile sistemului:
_
_
_
y

= 0
F = 0
F
y
= 0

_
_
_
2y 3x
2
= 0
x
3
+y
3
2xy = 0
3y
2
2x = 0

18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 103

_
y =
3x
2
2
x
3
_
27x
3
16
_
= 0
F
y
= 0
.
Unica solut ie este (x, y) =
_
2
3

2
3
,
2
3

4
3
_
. Pentru a decide daca x =
2
3

2
3
este punct de extrem local pentru y, vom calcula y

_
2
3

2
3
_
:
6x + 6y
_
y

_
2
+ 3y
2
y

2y

2y

2xy

= 0, y

(
2
3

2
3
) = 3 < 0,
deci x =
2
3

2
3
este maxim local pentru y si y(
2
3

2
3
) =
2
3

4
3
.
8. Sa se determine extremele funct iei z = z(x, y), denite implicit de
ecuat ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) 8(xy +x +y) = 0.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = z
3
+z+20(x
2
+y
2
)8(xy+x+y); condit ia de existent a
a funct iei z este
F
z
= 0, adica 3z
2
+ 1 = 0. Evident, condit ia este
ndeplinita pentru orice x, y, z R. Derivatele part iale de ordinul ntai
ale lui z:
3z
2
z
x
+
z
x
+ 40x 8(y + 1) = 0
z
x
=
8(y + 1) 40x
3z
2
+ 1
.
3z
2
z
y
+
z
y
+ 40y 8(x + 1) = 0
z
y
=
8(x + 1) 40y
3z
2
+ 1
.
Punctele critice ale funct iei z sunt solut iile sistemului:
_

_
z
x
= 0
z
y
= 0
F(x, y, z) = 0

_
8(y + 1) 40x
3z
2
+ 1
= 0
8(x + 1) 40y
3z
2
+ 1
= 0
z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) 8(xy +x +y) = 0
Unica solut ie a sistemului este (x, y, z) = (
1
4
,
1
4
, 1). Pentru a decide
daca el este punct de extrem local, se calculeaza derivatele part iale ale
funct iei z.
6z
_
z
x
_
2
+ 3z
2

2
z
x
2
+

2
z
x
2
+ 40 = 0

2
z
x
2
=
40
3z
2
+ 1
.
104 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
6z
_
z
y
_
2
+ 3z
2

2
z
y
2
+

2
z
y
2
+ 40 = 0

2
z
y
2
=
40
3z
2
+ 1
.
6z
z
y
z
x
+ 3z
2

2
z
xy
+

2
z
xy
8 = 0

2
z
xy
=
8
3z
2
+ 1
.
Rezulta

2
z
x
2
(
1
4
,
1
4
) = 10,

2
z
y
2
(
1
4
,
1
4
) = 10,

2
z
xy
(
1
4
,
1
4
) = 2,
deci n punctul (
1
4
,
1
4
), funct ia z are un maxim local.
9. Fie a R, a = 0; sa se determine extremele locale ale funct iei
z = z(x, y) denite implicit de ecuat ia (x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
x
2
z
2
.
Solut ie
Fie F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
a
2
+x
2
+z
2
; Condit ia de existent a a
funct iei z este
F
z
= 0, adica z = 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza
derivatele part iale ale funct iei z:
2(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2x + 2z
z
x
_
+ 2x + 2z
z
x
= 0
z
x
=
x
z
.
2(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2y + 2z
z
y
_
+ 2z
z
y
= 0,
de unde rezulta
z
y
=
2y(x
2
+y
2
+z
2
)
z(2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
+ 1)
.
Sistemul
_

_
z
x
= 0
z
y
= 0
F(x, y, z) = 0
are solut iile
(x
1
, y
1
, z
1
) =
_
_
0, 0,

1 +

1 + 4a
2
2
_
_
si
(x
2
, y
2
, z
2
) =
_
_
0, 0,

1 +

1 + 4a
2
2
_
_
.
Se observa ca este vericata condit ia z = 0. Derivatele part iale de
ordinul al doilea:
_
2x + 2z
z
x
_
2
+(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2 + 2
z
x
+ 2z

2
z
x
2
_
+2+2
z
x
+2z

2
x
2
= 0,
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 105
de unde rezulta

2
z
x
2
=
3z
2
+y
2
+z
2
+ 1
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
4y
2
+ (x
2
+y
2
+z
2
)
_
2 + 2z

2
z
y
2
_
+ 2z

2
z
y
2
= 0,
de unde rezulta

2
z
y
2
=
x
2
+ 3y
2
+z
2
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
_
2x + 2z
z
x
__
2y + 2z
z
x
_
+
+(x
2
+y
2
+z
2
)
_
2
z
x
z
y
+ 2z

2
z
x
y
_
+ 2
z
x
z
y
+ 2z

2
z
xy
= 0,
de unde rezulta

2
z
xy
=
2xy
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
Calculand derivatele part iale de ordinul al doilea n punctul critic
(0, 0), rezulta :
r =

2
z
x
2
(0, 0) =
1
z
, s =

2
z
xy
(0, 0) = 0, t =

2
z
y
2
(0, 0) =
z
z
2
+ 1
.
Deoarece rt s
2
=
1
z
2
+1
> 0, (si pentru z
1
si pentru z
2
), rezulta
ca atat z
1
cat si z
2
au extreme locale n (0, 0). Funct ia z
1
satisface
condit ia r < 0, deci are un maxim local n (0, 0), iar valoarea ei n
acest punct este
z
1
(0, 0) =

1 +

1 + 4a
2
2
.
Funct ia z
2
satisface condit ia r > 0, deci are un minim local n (0, 0),
iar valoarea ei n acest punct este
z
2
(0, 0) =

1 +

1 + 4a
2
2
.
10. Sa se determine extremele locale ale funct iei y = y(x) denite implicit
de ecuat ia x
3
+y
3
3x
2
y 3 = 0.
Solut ie
Fie F(x, y) = x
3
+y
3
3x
2
y 3. Condit ia de existent a pentru y este
F
y
= 0, adica 3y
2
3x
2
= 0. In aceasta ipoteza, se calculeaza y

:
3x
2
+ 3y
2
y

6xy 3x
2
y

= 0 y

(x) =
2xy x
2
y
2
x
2
,
deci punctele critice ale funct iei y sunt
x
1
= 0, y
1
(0) =
3

3, x
2
= 2, y
2
(2) = 1.
106 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
6x + 6y(y

)
2
+ 3y
2
y

6y 12xy

3x
2
y

= 0
y

(x) =
2x + 2y 2y(y

)
2
+ 4xy

y
2
x
2
.
Rezulta y

(0) =
2
3

3
> 0, deci x
1
= 0 este minim local si y

(2) =
2
3
,
deci x
2
= 2 este maxim local.
11. Sa se determine punctele de extrem ale funct iei y = y(x) denite
implicit de ecuat ia x
2
+y
2
e
2arctg
x
y
, y = 0.
Solut ie
Condit ia de existent a a funct iei y este
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
= 0.
Se obt ine
y

=
2ye
arctg
x
y
x(x
2
+y
2
)
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
;
punctele critice sunt:
x
1
=

2
2
, x
2
=

2
2
.
In aceste puncte y(x
1
) = x
1
si y(x
2
) = x
2
. Se calculeaza y

(x
1,2
), etc.
12. Sa se determine cea mai mare si cea mai mica valoare a funct iei:
f (x, y) =
1
2
x
2
+

3xy
1
2
y
2
n domeniul marginit
D =
_
(x, y) R
2

x
2
+y
2
1
_
.
Solut ie
Pentru nceput cautam punctele de extrem local n interiorul
domeniului, adica n:
D =
_
(x, y) R
2

x
2
+y
2
< 1
_
Avem:
_

_
f
x
= x +

3y = 0
f
y
=

3x y = 0
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 107
Punctul (0, 0) este unicul punct critic.
d
2
f (0, 0) = dx
2
+ 2

3dxdy dy
2
Deoarece
2
=

3 1

= 4 < 0, rezulta ca forma patratica


d
2
f (0, 0) este alternanta, deci (0, 0) nu este punct de extrem local.

In continuare cautam punctele de extrem local pe frontiera domeniului


D, adica pe cercul
=
_
(x, y) R
2

x
2
+y
2
= 1
_
Am obt inut astfel o problema de extrem cu legaturi, si anume:
13. Sa se determine valorile extreme ale produsului xy cand x si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ie x
2
+ 2y
2
= 1.
Solut ie
Problema este echivalenta cu a gasi valorile extreme ale funct iei
f(x, y) = xy cu legatura g(x, y) = x
2
+ 2y
2
1.
Consideram funct ia F(x, y) = xy +(x
2
+ 2y
2
1). Din sistemul:
_
_
_
F
x
= y + 2x = 0
F
y
= x + 4y = 0
g = x
2
+ 2y
2
1 = 0
rezulta =

2
4
.
Pentru =

2
4
, rezulta :
(x
1
, y
1
) =
_

2
2
,
1
2
_
si (x
2
, y
2
) =
_

2
2
,
1
2
_
.
Pentru =

2
4
, rezulta :
(x
3
, y
3
) =
_

2
2
,
1
2
_
si (x
4
, y
4
) =
_

2
2
,
1
2
_
.
Valorile extreme ale funct iei continue f pe elipsa (care este mult ime
compacta ) sunt: f(x
1
, y
1
) =

2
4
( minim) si f(x
3
, y
3
) =

2
4
( maxim).
14. Sa se ae valorile extreme ale funct iei
f (x, y) =
1
2
x
2
+

3xy
1
2
y
2
, cu legatura x
2
+y
2
1 = 0.
Solut ie
Consideram funct ia auxiliara
F (x, y, ) =
1
2
x
2
+

3xy
1
2
y
2
+
_
x
2
+y
2
1
_
108 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Punctele sale critice se aa rezolvand sistemul
_

_
F
x
= x +

3y + 2x = 0
F
y
=

3x y + 2y = 0
F

= x
2
+y
2
1 = 0
Primele doua ecuat ii se scriu
_
(1 + 2) x +

3y = 0

3x + (2 1) y = 0
Cum (x, y)=(0, 0) pe , determinantul acestui sistem trebuie sa e 0:

1 + 2

3 2 1

= 4
_

2
1
_
= 0, deci = 1.
Pentru = 1 obt inem sistemul
_
3x +y = 0
x
2
+y
2
1 = 0
care are solut iile
_
1
2
,

3
2
_
,
_

1
2
,

3
2
_
.
Asadar, punctele critice pentru = 1 sunt
_
1
2
,

3
2
_
si
_

1
2
,

3
2
_
.
Fie F
1
(x, y) = F (x, y, 1) =
1
2
x
2
+

3xy
1
2
y
2
+ x
2
+ y
2
1 si e
(x, y) = x
2
+y
2
1. Atunci:
d
2
F
1
(x, y) = 3dx
2
+ 2

3dxdy +dy
2
si
d(x, y) = 2xdx + 2ydy = 0
Deoarece d
_
1
2
,

3
2
_
= dx

3dy, deducem ca dx =

3dy si,
mai departe, ca forma patratica d
2
F
1
_
1
2
,

3
2
_
= 16dy
2
este pozitiv
denita. Rezulta ca punctul
_
1
2
,

3
2
_
este un punct de minim local
condit ionat. Avem f
_
1
2
,

3
2
_
= 1.
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 109
La aceeasi concluzie ajungem pentru punctul critic
_

1
2
,

3
2
_
.
Pentru = 1 se obt in punctele critice
_

3
2
,
1
2
_
si
_

3
2
,
1
2
_
.
Daca notam cu F
2
(x, y) = F (x, y, 1) =
1
2
x
2
+

3xy
1
2
y
2
x
2
y
2
+1,
atunci d
2
F
2
(x, y) = dx
2
+ 2

3dxdy 3dy
2
.
Cum d
_

3
2
,
1
2
_
= 2
_

3
2
dx +
1
2
dy
_
=

3dx + dy = 0, rezulta ca
dy =

3dx si, mai departe, ca forma patratica d


2
F
2
_

3
2
,
1
2
_
=
16dx
2
este negativ denita. Rezulta ca punctul
_

3
2
,
1
2
_
este un
punct de maxim local condit ionat si f
_

3
2
,
1
2
_
= 1.
Pentru punctul
_

3
2
,
1
2
_
concluzia este aceeasi.

In concluzie, valorile extreme ale funct iei f n domeniul D sunt:


f
min
= 1 si f
max
= 1.
15. Sa se determine triunghiul de perimetru dat 2p, care printr-o rotat ie
n jurul uneia din laturi, genereaza un corp de volum maxim.
Solut ie
Daca notam cu x, y si z lungimile laturilor triunghiului, atunci
x > 0, y > 0, z > 0 si x +y +z = 2p.
Conform formulei lui Heron, aria triunghiului este :
S =

p (p x) (p y) (p z),
deci nalt imea corespunzatoare bazei de lungime z este
h =
S
z
=

p (p x) (p y) (p z)
z
Prin rotirea triunghiului n jurul laturii z se obt ine un corp format
din doua conuri de raza r = h si nalt imi z
1
si z
2
cu proprietatea ca
z
1
+z
2
= z.
Volumul corpului de rotat ie obt inut este
110 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
V =
h
2
z
3
=

3

p (p x) (p y) (p z)
z
Se obt ine astfel urmatoarea problema de extrem cu legaturi:
16. Sa se ae valoarea maxima a funct iei
V (x, y, z) =

3

p (p x) (p y) (p z)
z
, cu legatura
x +y +z = 2p, x > 0, y > 0, z > 0
Solut ie
Consideram funct ia auxiliara
F (x, y, z, ) =
p (p x) (p y) (p z)
3z
+(x +y +z 2p)
Rezolvand sistemul
_

_
F
x
=
p (p y) (p z)
3z
+ = 0
F
y
=
p (p x) (p z)
3z
+ = 0
F
z
=
p
2
(p x) (p y)
3z
2
+ = 0
F

= x +y +z 2p = 0
obt inem x =
3p
4
, y =
3p
4
, z =
p
2
, =
p
2
12
.

In continuare avem:

2
F
x
2
=

2
F
y
2
= 0 ;

2
F
z
2
=
2p
2
(p x) (p y)
3z
3

2
F
xy
=
p (p z)
3z
;

2
F
xz
=
p
2
(p y)
3z
2
;

2
F
yz
=
p
2
(p x)
3z
2
Fie F
1
(x, y, z) = F
_
x, y, z,
p
2
12
_
d
2
F
1
_
3p
4
,
3p
4
,
p
2
_
=
2p
3
_
1
2
dz
2
+dy +dxdz +dydz
_
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 111
Diferent iind legatura x +y +z 2p = 0 obt inem:
dx +dy +dz = 0 si mai departe dz = dx dy.

Inlocuind n diferent iala de ordinul II rezulta ca:


d
2
F
1
_
3p
4
,
3p
4
,
p
2
_
=
p
3
_
dx
2
+dy
2
_
este negativ denita. Asadar
punctul
_
3p
4
,
3p
4
,
p
2
_
este un punct de maxim condit ionat. Triunghiul
cautat are dimensiunile laturilor: x =
3p
4
, y =
3p
4
, z =
p
2
.
17. O companie aeriana a impus ca pentru bagajul de mana suma dintre
lungime, lat ime si nalt ime sa nu depaseasca 1 m (se presupune ca
forma bagajului este rectangulara). Ce dimensiuni ar trebui sa aiba
bagajul pentru a avea volumul maxim?
Solut ie
Fie x, y, z lungimea, lat imea si respectiv, nalt imea bagajului de mana,
x > 0, y > 0, z > 0. Restrict ia din problema se scrie x + y + z = 1.
Funct ia ce trebuie maximizata este data de volumul paralelipipedului
V = xyz. T inand cont de acestea, rezulta ca trebuie sa gasim maximul
funct iei:
f(x, y) = xy(1 x y) pe (0, ) (0, ).
Determinam punctele stat ionare ale funct iei rezolvand sistemul dat de
derivatele part iale ale funct iei:
_

_
f
x
= y(1 2x y) = 0
f
y
= x(1 x 2y) = 0

_
x = y = 0 (nu convine)
sau
x = y =
1
3
Singurul punct stat ionar este M(
1
3
,
1
3
).
Matricea Hessiana este:
H(x, y) =
_
_
2y 1 2x 2y
1 2x 2y 2x
_
_
iar n M :
H
M
(
1
3
,
1
3
) =
_
_

2
3

1
3

1
3

2
3
_
_
.
T inand cont de faptul ca A =

2
f
x
2
|
M
=
1
3
< 0 si AC B
2
=

2
f
x
2
|
M

2
f
y
2
|
M

_

2
f
xy
|
M
_
2
=
1
3
> 0, obt inem ca M(
1
3
,
1
3
) este punct
112 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
de maxim iar maximul funct iei este
f
max
= f(
1
3
,
1
3
) =
1
27
0, 037 m
3
= 37 dm
3
= 37 litri.

In concluzie, bagajul are volumul maxim de 37, 037 litri daca dimen-
siunile sale sunt x = y = z =
1
3
0, 33 m.
18. Dimensionat i un acvariu cu volumul de 500 m
3
pentru care sa se con-
sume minimum de material.
Solut ie Daca notam cu x si y dimensiunile bazei si cu z nalt imea,
atunci suprafat a acvariului este S = xy + 2xz + 2yz iar restrict ia
problemei este data de volumul acvariului xyz = 500 m
3
.
Substituind z din restrict ie obt inem funct ia ce trebuie minimizata pe
(0, ) (0, ):
f(x, y) = xy +
1000
x
+
1000
y
.
Punctele critice se determina din sistemul:
_

_
f
x
= y
1000
x
2
= 0,
f
y
= x
1000
y
2
= 0.
Scot and y din prima ecuat ie si nlocuind n cea de-a doua, obt inem:
x
_
1
x
3
1000
_
= 0,
din care rezulta x = 0 sau x = 10. Singura valoare acceptabila este
x = 10, de unde avemy = 10. Deci singurul punct critic este M(10, 10).
Matricea Hessiana este:
H(x, y) =
_
_
2000
x
3
1
1
2000
y
3
_
_
iar n M :
H
M
(10, 10) =
_
2 1
1 2
_
.
Cum A =

2
f
x
2
= 2 > 0 si AC B
2
=

2
f
x
2

2
f
y
2

_

2
f
xy
_
2
= 3 > 0,
punctul M(10, 10) este punct de minim iar minimul funct iei este
f
min
= f(10, 10) = 300.
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 113
Pentru x = 10 si y = 10 obt inem z =
500
1010
= 5.
Asadar acvariul trebuie construit cu baza de 10 m pe 10 m si nalt imea
de 5 m, caz n care suprafat a minima este de 300 m
2
si consumul de
material este minim, implicit costurile de realizare sunt minime.
19. Problema de mai sus poate formulata n situat ia n care consumul
de materiale este limitat, metoda de rezolvare ind diferita (metoda
multiplicatorilor lui Lagrange):
Sa se dimensioneze un acvariu paralelipipedic de volum maxim, stiind
ca avem disponibili numai 48 m
2
de material disponibil.
Solut ie. Daca notam cu x si y dimensiunile bazei si cu z nalt imea,
atunci dorim sa maximizam volumul acvariului V = xyz, avand
restrict ia data de suprafat a de material folosit:
S = xy + 2xz + 2yz = 48 m
2
.
Evident, x > 0, y > 0 si z > 0.
Daca notam restrict ia cu F(x, y, z) = xy +2xz +2yz 48 = 0, atunci
funct ia de maximizat este
f(x, y, z) = xyz pe (0, ) (0, ) (0, ).
Consideram funct ia lui Lagrange:
L(x, y, z, ) = f(x, y, z) +F(x, y, z) = xyz +(xy +2xz +2yz 48).
Determinam punctele stat ionare rezolvand sistemul
_
_
_
f(x, y, z) = F(x, y, z)
F(x, y, z) = 0

_
L
x
= 0
L
y
= 0
F(x, y, z) = 0.
Obt inem
_

_
yz = (y + 2z)
xz = (x + 2z)
xy = (2x + 2y)
xy + 2xz + 2yz = 48
Eliminand din primele doua ecuat ii avem:
yz
y + 2z
=
xz
x + 2z
xz(y + 2z) = yz(x + 2z).
114 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Urmeaza ca z = 0(nu convine) sau x = y.

Inlocuind n ecuat ia a treia se obt ine x = 0(nu convine ) sau x = 4.


Din cea de-a doua ecuat ie rezulta 4z = (4 + 2z) = 4
2
+ 2z, de
unde z = 0 (nu convine) sau z = 2.
Asadar, x = y = 4 si z = 2 mpreuna cu ultima ecuat ie conduc la:
16
2
+ 16
2
+ 16
2
= 48.
Obt inem = 1 si n consecint a x = y = 4 si z = 2, adica punctul
stat ionar este M(4, 4, 2).
d
2
L
(x,y,z)
=

2
L
x
2
(dx)
2
+

2
L
y
2
(dy)
2
+

2
L
z
2
(dz)
2
+
+2

2
L
xy
dxdy + 2

2
L
yz
dydz + 2

2
L
zx
dzdx =
= 2(z )dxdy +2(x 2)dydz +2(y 2)dzdx.
d
2
L
(=1)
(4, 4, 2) = 2dxdy + 4dydz + 4dzdx
d
2
L
(=1)
(4, 4, 2) = 6dxdy + 12dydz + 12dzdx
Diferent iind restrict iile avem:
(y + 2z)dx + (z + 2z)dy + 2(x +y)dz = 0.
Pentru punctul stat ionar M(4, 4, 2) se obt ine: 8dx+8dy+16dz = 0, de
unde dx = dy2dz. Atunci d
2
L
(=1)
(4, 4, 2) = 2(dy+dz)
2
6(dz)
2
,
respectiv d
2
L
(=1)
(4, 4, 2) = 6(dy +dz)
2
18(dz)
2
.

In consecint a, M(4, 4, 2) este punct de maxim, valoarea maxima a


funct iei ind
f
max
= f(4, 4, 2) = 32 m
3
.
Deci acvariul trebuie sa aiba baza patrata de latura 4 m si nalt imea
de 2 m, pentru avea volumul maxim de 32 m
3
.
20. Presupunem ca temperatura unei placi de metal n ecare punct al sau
este data de funct ia
T(x, y) = 1 +x
2
y
2
.
Sa se determine traiectoria unei particule de caldura, ce are originea
n punctul (2, 1).
Solut ie.
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 115
Particula se misca n direct ia vectorului gradient
T = 2xi 2yj.
Vom determina curba
C : r(t) = x(t)i +y(t)j,
cu originea

in punctul (2, 1), cu proprietatea ca n ecare punct ex-
ista vector tangent n direct ia T. Pentru prima condit ie trebuie sa
impunem ca
x(0) = 2, y(0) = 1,
iar pentru a doua
x

(t) = 2x(t), y

(t) = 2y(t).
Prima ecuat ie este echivalenta cu
x

(t)
x(t)
= 2 ln|x(t)| = 2t +C
1
, C
1
R, x(t) = Ce
2t
, C R.

Intrucat x(0) = 2, deducem ca C = 2. Deci,


x(t) = 2e
2t
.
Analog se obt ine
y(t) = e
2t
.
Eliminand t, deducem
xy = 2.

In concluzie, particula se deplaseaza din punctul (2, 1) pe una din


ramurile hiperbolei de ecuat ie xy = 2, n direct ia n care x descreste.
21. Sa se arate ca, dintre toate triunghiurile nscrise ntr-un cerc de raza
R, triunghiul echilateral are cel mai mare perimetru.
Solut ie.
Fie ABC nscris ntr-un cerc de raza R si notam cu x, y, z unghiurile
la centru care subntind laturile BC, CA respectiv AB. Se stie din
Teorema sinusurilor ca
BC
sin A
=
CA
sin B
=
AB
sin C
= 2R.
Dar, sin A = sin
x
2
, sin B = sin
y
2
, sin C = sin
z
2
.
Din cele de mai sus deducem ca perimetrul ABC este dat de funct ia
f(x, y, z) = 2R(sin
x
2
+ sin
y
2
+ sin
z
2
),
116 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
cu condit ia x +y +z = , x > 0, y > 0, z > 0.
Denim funct ia auxiliara (funct ia lui Lagrange):
F(x, y, z) = 2R(sin
x
2
+ sin
y
2
+ sin
z
2
) +(x +y +z ).
Consideram sistemul
_

_
F
x
= Rcos
x
2
+ = 0
F
y
= Rcos
y
2
+ = 0
F
z
= Rcos
z
2
+ = 0
F

= x +y +z = 0
de unde obt inem relat ia cos
x
2
= cos
y
2
= cos
z
2
=

R
, n ipoteza
x, y, z (0, ].
Asadar, punctul stat ionar M are coordonatele x = y = z =

3
si este
corespunzator lui = Rcos

6
=
R

3
2
.
Derivatele part iale de ordinul al doilea ale funct iei F sunt

2
F
x
2
=
R
2
sin
x
2
,

2
F
y
2
=
R
2
sin
y
2
,

2
F
z
2
=
R
2
sin
z
2
,

2
F
xy
=

2
F
yz
=

2
F
zx
= 0.
Fie funct ia F
1
(x, y, z) = F(x, y, z,
R

3
2
).
d
2
F
1
_

3
,

3
,

3
_
=
R
2
sin

6
(dx
2
+dy
2
+dz
2
) =
R
4
(dx
2
+dy
2
+dz
2
) < 0.
Deci, d
2
F
1
_

3
,

3
,

3
_
este forma patratica negativ denita, ceea ce ne
asigura ca M
_

3
,

3
,

3
_
este punct de maxim condit ionat.

In concluzie, triunghiul cu perimetru maxim nscris n cercul de raza


R are proprietatea
m(A) = m(B) = m(C) =

3
,
adica este triunghi echilateral.
18.6. EXTREMELE FUNCT IILOR, FORMULE TAYLOR 117
22. Sa se determine extremele funct iei f(x, y, z) = x
3
+y
3
+z
3
pe mult imea
{(x, y, z) R
3
| x
2
+y
2
+z
2
= 1}.
Solut ie
Funct ia f este continua, iar mult imea data este compacta, deci exista
cel put in doua puncte de extrem (n care f si atinge valorile extreme).
Fie F(x, y, z) = x
3
+ y
3
+ z
3
+ (x
2
+ y
2
+ z
2
1); rezulta sistemul
sistemul
_

_
F
x
= 3x
2
+ 2x = 0
F
y
= 3y
2
+ 2y = 0
F
z
= 3z
2
+ 2z = 0
x
2
+y
2
+z
2
1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuat ii are solut iile x = y = z = 0 si
x = y = z =
2
3
. Prima solut ie nu verica ultima ecuat ie; cea de a
doua, nlocuita n ultima ecuat ie da
1
=

3
2
si
2
=

3
2
. Se obt in
solut iile x
1
= y
1
= z
1
=

3
3
si x
2
= y
2
= z
2
=

3
3
. Calculand valorile
funct iei f n aceste puncte, rezulta valorile extreme ale lui f.
23. Fie a, b, c R, a
2
+ b
2
+ c
2
= 0; sa se determine valorile extreme ale
funct iei
f : R
3
R, f(x, y, z) = ax +by +cz,
pe mult imea D = {(x, y, z) R
3
| x
2
+y
2
+z
2
= r
2
}.
Solut ie
Se aplica metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
r
2
si F(x, y, z) = f(x, y, z) g(x, y, z)
Mult imea D este compacta. Deoarece f este continua, rezulta ca f
este si atinge marginile pe D. In concluzie, f are cel put in un punct de
minim global condit onat de g si un punct de maxim global condit ionat
de g.
Sistemul
_

_
F
x
= a 2x = 0
F
y
= b 2y = 0
F
z
= c 2z = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
r
2
= 0
are solut iile =

a
2
+b
2
+c
2
2r
, (x, y, z) =
_
a
2
,
b
2
,
c
2
_
.
Deoarece f are cel put in doua puncte de extrem globale pe D, de-
ducem ca valoarile extreme ale lui f sunt r

a
2
+b
2
+c
2
.
118 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
24. Fie matricea (simetrica de ordinul n),
A = (a
ij
)
ij
, a
ij
= a
ji
, i, j {1, 2, ..., n}.
Sa se determine valorile extreme ale funct iei (formei patratice)
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n

i,j=1
a
ij
x
i
x
j
pe sfera x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1.
Solut ie
Construim funct ia lui Lagrange
F(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) (x
2
1
+x
2
2
+...x
2
n
1).
Rezulta sistemul:
_

_
F
x
1
=
f
x
1
2x
1
= 0
F
x
2
=
f
x
2
2x
2
= 0
.....
F
x
n
=
f
x
n
2x
n
= 0
F

= 1 (x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
Sistemul se scrie sub forma echivalenta :
_

_
(a
11
)x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
)x
2
+... +a
2n
x
n
= 0
...................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+... + (a
nn
)x
n
= 0
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuat ii) are solut ii nenule
daca si numai daca este valoare proprie a matricei A (valorile proprii
sunt reale deoarece A este matrice simetrica ). In acest caz, pentru a
calcula valorile extreme ale funct iei f, se nmult este prima ecuat ie de
mai sus cu x
1
, a doua cu x
2
, s.a.m.d., a n-a ecuat ie cu x
n
si se aduna
membru cu membru cele n relat ii obt inute; rezulta :
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) (x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = .
Rezulta ca valorile minima si maxima ale funct iei f sunt cea mai mica
si (respectiv) cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
18.7. SERII NUMERICE 119
18.7 Serii numerice
1. Sa se ae suma seriei

n=1
ln
_
1 +
2
n(n + 3)
_
Solut ie
u
n
= ln
_
1 +
2
n(n + 3)
_
= ln
(n + 1) (n + 2)
n(n + 3)
Folosind proprietat ile funct iei logaritm deducem ca:
u
n
= ln n + ln (n + 1) + ln (n + 2) ln (n + 3)
Dand valori particulare lui n, rezulta:
u
1
= ln 1 + ln 2 + ln 3 ln 4
u
2
= ln 2 + ln 3 + ln 4 ln 5
u
3
= ln 3 + ln 4 + ln 5 ln 6
u
4
= ln 4 + ln 5 + ln 6 ln 7

u
n3
= ln (n 3) + ln (n 2) + ln (n 1) ln n
u
n2
= ln (n 2) + ln (n 1) + ln n ln (n + 1)
u
n1
= ln (n 1) + ln n + ln (n + 1) ln (n + 2)
u
n
= ln n + ln (n + 1) + ln (n + 2) ln (n + 3)
s
n
= u
1
+u
2
+. . . +u
n
= ln 3 + ln
n + 1
n + 3
ln 3
Asadar seria este convergenta si suma sa este ln 3.
2. Sa se ae natura seriilor:
a)

n=1
cos

n
2
; b)

n=1
sin

n
2
Solut ie
a) Seria este divergenta pentru ca lim
n
cos

n
2
= 1 = 0.
b) Este o serie cu termeni pozitivi si aplicam criteriul II de comparat ie:
lim
n
sin

n
2
1
n
2
= (0, )
Cum seria

n=1
1
n
2
este convergenta, rezulta ca si seria

n=1
sin

n
2
este
convergenta.
120 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
3. Sa se ae natura seriei

n=1
n

n
_
a +
1
n
_
n
, a > 0.
Solut ie
Este o serie cu termeni pozitivi si aplicam criteriul radacinii:
lim
n
n

u
n
= lim
n
n

n
a +
1
n
=
1
a
(Am folosit faptul ca lim
n
n

n = lim
n
(n + 1)

n + 1
n

n
= 1.)
Daca a > 1 rezulta ca seria este convergenta.
Daca a < 1 seria este divergenta.
Daca a = 1 seria devine

n=1
n

n
_
1 +
1
n
_
n
, care este divergenta deoarece
lim
n
n

n
_
1 +
1
n
_
n
= .
4. Fie f : [1, ) R
+
o funct ie descrescatoare si e
a
n
=
n

k=1
f (k)

n
1
f (x) dx
a) Sa se arate ca sirul {a
n
} este descrescator si
0 a
n
f (1) , n N

b) Sa se arate ca sirul
b
n
= 1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
ln n
este convergent.
c) Sa se arate ca seria armonica generalizata

n=1
1
n

este convergenta
daca > 1 si divergenta daca 1.
Solut ie
a) Deoarece f este descrescatoare rezulta ca este local integrabila si
f (k)

k
k1
f (x) dx f (k 1)
18.7. SERII NUMERICE 121
Dand valori particulare lui k, obt inem:
f (2)
2

1
f (x) dx f (1)
f (3)
3

2
f (x) dx f (2)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
f (n)
n

n1
f (x) dx f (n 1)

In urma sumarii rezulta:


f (1) +
n

k=1
f (k)

n
1
f (x) dx
n

k=1
f (k) f (n)
si mai departe,
0 f (n)
n

k=1
f (k)

n
1
f (x) dx f (1) , deci
0 a
n
f (1) , n.
Pe de alta parte,
a
n+1
a
n
= f (n + 1)

n+1
n
f (x) dx 0,
de unde deducem ca sirul {a
n
} este descrescator.
b) Pentru cazul particular al funct iei f (x) =
1
x
, x [1, ), sirul
devine:
a
n
= 1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
ln n
Din a) deducem ca acest sir este descrescator si marginit, deci conver-
gent. Limita sa se noteaza cu C (sau ).
Asadar lim
n
_
1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
lnn
_
= C.
Acest numar este irat ional si este egal aproximativ cu 0, 577 (C 0, 577).
Daca notaam cu
n
= a
n
C, atunci
n
> 0, lim
n

n
= 0 si are loc
formula
1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
= ln n +C +
n
c) Din formula precedenta deducem ca
122 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
lim
n
_
1 +
1
2
+
1
3
+ +
1
n
_
= ,
deci seria armonica

n=1
1
n
este divergenta.
Daca 1, atunci
1
n

1
n

si din criteriul I de comparat ie rezulta ca


seria

n=1
1
n

este divergenta n acest caz.


Fie > 1 si f (x) =
1
x

Cum
n

1
dx
x

=
1
1

1
( 1) n
1
, din a) rezulta ca
1 +
1
2

+
1
3

+ +
1
n


1
1
+
1
( 1) n
1
1,
deci
1 +
1
2

+
1
3

+ +
1
n

1 +
1
1
, n.
Rezulta ca sirul sumelor part iale este marginit, deci seria

n=1
1
n

este
convergenta daca > 1.
5. Sa se ae natura seriilor:
a)

n=1
1
n

; b)

n=2
1
n(ln n)

; c)

n=3
1
nln n[ln (ln n)]

Solut ie
Din criteriul integral al lui Cauchy rezulta ca aceste serii au aceeasi
natura cu integralele improprii


1
dx
x


2
dx
x(ln x)


3
dx
xln x[ln (ln x)]

care sunt divergente pentru 1 si convergente pentru > 1:


a) Natura primei integrale este cunoscuta, ind una din integralele
improprii test.
b) Daca = 1,

u
2
dx
x(ln x)

u
2
(ln x)

(ln x)

dx =
(ln x)
+1
+ 1

u
2
=
18.7. SERII NUMERICE 123
=
1
1
_
1
(ln 2)
1

1
(ln u)
1
_
.

In continuare avem:
lim
u

u
2
dx
x(ln x)

=
_
_
_
daca < 1
1
( 1) (ln 2)
1
daca > 1
Daca = 1, atunci

u
2
dx
xln x
= ln (ln x)|
u
2
= ln (ln u) ln (ln 2) .
Asadar,

2
dx
x(ln x)

este convergenta daca > 1 si divergenta daca


1.
c) Daca = 1, atunci
u

3
dx
xln x[ln (ln x)]
= ln [ln (ln x)]|
u
3
Daca = 1, atunci
u

3
dx
xln x[ln (ln x)]

=
1
1
[ln (ln x)]
1

u
3
. Rezulta
ca integrala este divergenta pentru 1 si convergenta pentru > 1.
6. Sa se studieze natura seriilor
a)

n=1
arctg
1
n
2
+n + 1
b)

n=0
(

n + 2 2

n + 1 +

n) c)

n=1
sinn
Solutie. a) Termenul general se scrie sub forma u
n
= arctg
1
n
2
+n+1
=
arctg
1
n
arctg
1
n+1
, si atunci S
n
=
n

k=1
u
k
= arctg1 arctg
1
n + 1
, care
este convergent si are limita

4
, deci seria este convergenta si are suma

4
.
b) In acest caz S
n
=
n

k=0
u
k
=

n + 2

n + 1 1, care este conver-


gent si are limita 1, deci seria este convergenta si are suma 1.
c) Se arata ca u
n
= sinn 0, deci seria este divergenta.
7. Sa se studieze natura seriilor
124 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
a)

n=1
n!
a(a + 1)...(a +n 1)
, a > 0 b)

n=1
_
n
n +a
_
n
2
, a > 0.
Solut ie. a) Aplicand criteriul raportului obt inem
lim
n
u
n+1
u
n
= lim
n
n + 1
a +n
= 1,
deci nu se poate decide natura seriei. Vom aplica criteriul lui Raabe-
Duhamel:
lim
n
n
_
u
n
u
n+1
1
_
= lim
n
n(a 1)
n + 1
= a 1.
Daca a 1 > 1, echivalent a > 2, seria este convergenta, iar daca
a 1 < 1, echivalent a < 2 seria este divergenta. Pentru a = 2 se
obt ine seria armonica, o serie divergenta.
b) Aplicam criteriul raportului: lim
n
n

u
n
= lim
n
_
n
n+a
_
n
= e
a
< 1,
deci seria este convergenta.
8. Folosind eventual seriile, sa se arate ca:
a) lim
n
n
k
a
n
= 0, unde k > 0, a > 1,
b) sirul cu termenul general x
n
=
n

k=1
cos
k!
2
k
, este convergent.
Solut ie. a) Aplicand criteriul raportului se arata ca seria

n=1
n
k
a
n
este
convergenta. Din condit ia necesara de convergent a va rezulta ca ter-
menul general are limita 0.
b) Folosind criteriul de comparat ie cu inegalitat i se arata ca seria

n=1
cos
n!
2
n
este absolut convergenta, deci convergenta. Conform denit iei,
sirul sumelor part iale, adica (x
n
), este convergent.
9. Folosind faptul ca seria 1 +
1
1!
+
1
2!
+ ... +
1
n!
+ ... este convergenta si
are suma e sa se arate ca e / R \ Q.
Solut ie. Presupunem prin reducere la absurd ca e =
p
q
, unde p, q
N

, (p, q) = 1 si e S
n
= 1 +
1
1!
+
1
2!
+... +
1
n!
, r
n
=
1
(n+1)!
+
1
(n+2)!
+...
18.8. INTEGRALE IMPROPRII 125
Evident avem 0 < r
n
<
1
(n+1)!
_
1 +
1
n+2
+
1
(n+2)
2
+ ...
_
=
1
(n+1)!
n+2
n+1
<
1
n! n
, de unde 0 < e S
n
<
1
n! n
, ()n 1. Pentru n = q obt inem
0 < e S
q
<
1
q! q
, de unde 0 < (e S
q
)q! <
1
q
, contradict ie, deoarece
(e S
q
)q! N

.
18.8 Integrale improprii
1. Sa se studieze convergent a urmatoarelor integrale improprii:
a)
1

x
e
sin x
1
dx; b)
1

0
dx
e
x
1 sin x
.
Solut ie
a) f(x) =

x
e
sin x
1
0, x (0, 1] .
Fie g(x) =
1

x
, x (0, 1] . Observam ca lim
x0
f (x)
g (x)
= lim
x0
x
e
sin x
1
=
lim
x0
1
e
sin x
cos x
= 1. Cum
1

0
dx

x
este convergenta, rezulta ca
1

x
e
sin x
1
dx este convergenta.
b) Din inegalitatea e
x
1 +x deducem ca:
e
x
1 sin x x sin x 0, x (0, 1] .
Fie g (x) =
1
x
2
, x (0, 1] . Deoarece
lim
x0
f (x)
g (x)
= lim
x0
x
2
e
x
1 sin x
= lim
x0
2x
e
x
cos x
= lim
x0
2
e
x
+ sin x
= 2
si
1

0
dx
x
2
este divergenta, rezulta ca
1

0
dx
e
x
1 sin x
este divergenta.
2. Sa se studieze convergent a, si n caz armativ sa se calculeze urmatoarea
integrala:

1
dx
x(x
2
+ 1)
.
Solut ie
126 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Fie 1 < u < oarecare.
u

1
dx
x(x
2
+ 1)
=
u

1
_
1
x

x
x
2
+ 1
_
dx = ln x|
u
1

1
2
ln
_
x
2
+ 1
_

u
1
=
= ln u
1
2
_
ln
_
u
2
+ 1
_
ln 2

= ln u ln

u
2
+ 1
2
= ln
u

u
2
+ 1
.
lim
u
u

1
dx
x(x
2
+ 1)
= lim
u
ln
u

u
2
+ 1
= ln

2 =
1
2
ln 2.
3. Sa se calculeze:

1
xln x
(1 +x
2
)
2
dx
Solut ie
Integrand prin part i obt inem:
u

1
xdx
(1 +x
2
)
2
=
ln x
x(1 +x
2
)

u
1
+
1
2
u

1
dx
x(1 +x
2
)
_
_
_
f (x) = ln x, f

(x) =
1
x
g

(x) =
x
(1 +x
2
)
2
, g (x) =
1
2 (1 +x
2
)
_
_
_
Din exercit iul precedent deducem ca: lim
u
u

1
dx
x(x
2
+ 1)
=
1
2
ln 2.
Asadar, avem:
lim
u
u

1
xln x
(1 +x
2
)
2
dx = lim
u
ln u
2 (1 +u
2
)
+
1
4
ln 2.
Cum lim
u
lnu
2 (1 +u
2
)
= 0, rezulta ca

1
xln x
(1 +x
2
)
2
dx =
1
4
ln 2.
18.8. INTEGRALE IMPROPRII 127
4. Sa se calculeze:


0
arctg x
(1 +x
2
)
3/2
dx.
Solut ie
Fie f : [a, b) R continua si : [, ) [a, b], o funct ie de clasa C
1
,
strict crescatoare cu proprietat ile: () = a si lim(t)
t
= b.
Se stie ca daca una din integralele

b
a
f (x) dx, respectiv

f [(t)]

(t) dt este convergenta atunci si cealalta este convergenta si are loc


egalitatea:

b
a
f (x) dx =

f [(t)]

(t) dt.
Fie x = (t) = tg t, t [0, /2).


0
arctg x
(1 +x
2
)
3/2
dx =

/2
0
t
(1 +tg
2
t)
3/2

1
cos
2
t
dt =

/2
0
t
1
cos
3
t
cos
2
t
dt =
=

/2
0
t cos tdt = t sin t|
/2
0

/2
0
sin tdt =

2
1.
5. Sa se studieze convergent a absoluta a integralei:

1
sin x
x
p
dx, p > 0.
Solut ie
Daca p > 1 atunci

1
dx
x
p
este convergenta.
Cum

sin x
x
p


1
x
p
, x [1, ), deducem ca

1
| sin x|
x
p
dx este conver-
genta.
Asadar

0
sin x
x
p
dx este absolut convergenta si n particular convergenta
daca p > 1.
128 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Daca p = 1 atunci avem:
k

1
| sin x|
x
dx >
k

| sin x|
x
dx =
k1

i=1
(i+1)

i
| sin x|
x
dx >
>
k1

i=1
1
(i + 1)
(i+1)

i
| sin x|dx =
=
k1

i=1
2
(i + 1)
=
2


_
1
2
+
1
3
+... +
1
k
_
cand k .
Rezulta ca

1
| sin x|
x
dx este divergenta.
Daca 0 < p 1 atunci
| sin x|
x
p

| sin x|
x
de unde deducem ca

1
| sin x|
x
p
dx
este divergenta daca 0 < p 1.
Asadar

1
sin x
x
p
dx nu este absolut convergenta daca 0 < p 1.
Vom arata nsa ca

1
sin x
x
p
dx este convergenta pentru 0 < p 1.

Intr-adevar,
u

1
sin x
x
p
dx =
cos u
u
p
+ cos 1 p
u

1
cos x
x
p+1
dx.
Deoarece

cos x
x
p+1


1
x
p+1
si

1
1
x
p+1
dx este convergenta pentru p > 0,
rezulta ca

1
cos x
x
p+1
dx este absolut convergenta si deci convergenta.
Mai departe avem:
lim
u
u

1
sin x
x
p
dx = cos 1 p

1
cos x
x
p+1
dx < , daca p > 0.
6. Folosind denit ia sa se studieze natura integralelor si n caz de convergent a
sa se calculeze:
a)


0
arctg x
1 +x
2
dx b)

1
x
2
x + 1
dx c)

2
1
1
xln x
dx.
Solut ie. a) F(x) =

x
0
f(t)dt =

x
0
arctg t
1 +t
2
dt =
1
2
arctg
2
x si
lim
x
F(x) =

2
8
, deci integrala este convergenta si


0
arctg x
1 +x
2
dx =

2
8
.
b) F(x) =

1
x
f(t)dt =

1
x
1
t
2
t + 1
dt =

1
x
1
(t
1
2
)
2
+
3
4
dt =
18.9. SIRURI SI SERII DE FUNCT II. SERII DE PUTERI 129
=
2

3
arctg
1

3
arctg
2x 1

3
si lim
x
F(x) =
4
3

3
, deci integrala
este convergenta si

1
x
2
x + 1
dx =
4
3

3
.
c) Este o integrala improprie de al doilea tip, lim
x1,x>1
f(x) = , unde
f : (1, 2] R, f(x) =
1
xln x
. In acest caz F(x) =

2
x
f(t)dt =

2
x
1
t ln t
dt = ln(ln 2) ln(ln x) si cum lim
x1,x>1
F(x) = , rezulta ca
integrala este divergenta.
7. Sa se arate ca urmatoarele integrale sunt convergente si sa se calculeze:
a)


0
e
2x
cos 3xdx b)


0
1
(1 +x
2
)
2
dx
Solut ie.
a) F(x) =

x
0
f(t)dt =

x
0
e
2t
cos 3tdt =
3
13
e
2x
sin 3x
2
13
e
2x
cos 3x+
2
13
si lim
x
F(x) =
2
13
, deci integrala este convergenta si

0
e
2x
cos 3xdx =
2
13
.
b) F(x) =

x
0
f(t)dt =

x
0
1
(1 +t
2
)
2
dt =
1
2
arctgx
1
2
x
1 +x
2
si
lim
x
F(x) =

4
, deci integrala este convergenta si


0
1
(1 +x
2
)
2
dx =

4
.
8. Folosind criteriile de convergent a sa se studieze natura integralelor:
a)


0
x + 1
3

2x
7
+ 3x + 1
dx, b)

1
0
1
3

1 x
3
dx.
Solut ie. a) lim
x
x

f(x) = lim
x
x
+1
x
7
3
3

2 +
3
x
6
+
1
x
7
=
1
3

2
, pentru
=
4
3
> 1, deci integrala este convergenta.
b) lim
x1,x<1
(1 x)

f(x) = lim
x1,x<1
(1 x)

(1 x)
1
3
3

1 +x +x
2
=
1
3

3
,
pentru =
1
3
< 1, deci integrala este convergenta.
18.9 Siruri si serii de funct ii. Serii de puteri
1. Sa se studieze convergent a simpla si uniforma a sirului de funct ii:
f
n
(x) =

x
2
+
1
n
, x R.
130 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Solut ie
Deoarece lim
n

x
2
+
1
n
=

x
2
= |x|, x R, rezulta ca sirul {f
n
}
n1
converge simplu la funct ia f (x) = |x|, pe R.
Pe de alta parte observam ca:
|f
n
(x) f (x)| =

x
2
+
1
n

x
2

=
x
2
+
1
n
x
2

x
2
+
1
n
+

x
2

n
, x R.
Rezulta ca:
m
n
= sup
xR
|f
n
(x) f (x)|
1

n
0.
Asadar, lim
n
m
n
= 0, deci {f
n
}
n1
converge uniform pe R la funct ia
f.
2. Sa se studieze convergent a simpla si uniforma a sirului de funct ii:
f
n
(x) = x
n
(1 x
n
) , x [0, 1] .
Solut ie
Daca x [0, 1) atunci lim
n
x
n
= 0 si deci lim
n
f
n
(x) = 0.
Daca x = 1 atunci f
n
(1) = 0, n.
Rezulta ca {f
n
}
n1
converge simplu pe [0, 1] la funct ia f, unde
f (x) = 0, x [0, 1] .
Pe de alta parte avem:
f

n
(x) = nx
n1
(1 2x
n
) si, mai departe,
x 0
1
n

2
1
f

n
(x) + 0
f
n
(x) 0
1
4
0
18.9. SIRURI SI SERII DE FUNCT II. SERII DE PUTERI 131
Rezulta ca m
n
= sup
x[0,1]
|f
n
(x) f (x) | = sup
x[0,1]
f
n
(x) =
1
4
, n.
Cum lim
n
m
n
=
1
4
= 0, rezulta ca {f
n
}
n1
nu converge uniform pe
[0, 1] la funct ia f = 0.
3. Sa se studieze convergent a uniforma a urmatoarei serii de funct ii;

n=1
x
1 +n
4
x
2
, x R.
Solut ie
Observam ca

x
1 +n
4
x
2

1
2n
2
, x R.
Cum seria

n=1
1
2n
2
este convergenta, din criteriul lui Weierstrass rezulta
ca

n=1
x
1 +n
4
x
2
este uniform convergenta pe R.
4. Sa se ae raza de convergent a, mult imea de convergent a si suma
urmatoarei serii de puteri:

n=0
(1)
n
x
3n+1
3n + 1
.
Solut ie
a
n
=
(1)
n
3n + 1
si R = lim
n
|a
n
|
|a
n+1
|
= lim
n
3n + 4
3n + 1
= 1. Rezulta ca seria
este absolut convergenta pentru |x| < 1 si divergenta pentru |x| > 1.
Pentru x = 1 obt inem seria numerica

n=0
(1)
n
3n + 1
, care este o serie
alternata, convergenta conform criteriului lui Leibniz.
Pentru x = 1, obt inem seria

n=0
(1)
4n+1
3n + 1
=

n=0
1
3n + 1
care este
divergenta. Rezulta ca mult imea de convergent a este A = (1, 1] .
Fie funct ia
f (x) =

n=0
(1)
n
x
3n+1
3n + 1
, x (1, 1] .
132 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Folosind proprietatea de derivare termen cu termen deducem ca:
f

(x) =

n=0
(1)
n
x
3n
= 1 x
3
+x
6
... =
1
1 +x
3
, x (1, 1), deci
f (x) =

dx
1 +x
3
=

dx
(1 +x) (1 x +x
2
)
.
Pentru calculul integralei descompunem funct ia de sub integrala n
fract ii simple:
1
(1 +x) (1 x +x
2
)
=
A
1 +x
+
Bx +C
1 x +x
2
=
=
(A+B) x
2
+ (A+B +C) x +A+C
(1 +x) (1 x +x
2
)
.
Identicand coecient ii obt inem sistemul:
_
_
_
A+B = 0
A+B +C = 0
A+C = 1
care admite solut ia A =
1
3
, B =
1
3
, C =
2
3
.

In continuare avem:

dx
(1 +x) (1 x +x
2
)
=
1
3
ln (1 +x)
1
3

x 2
x
2
x + 1
dx =
=
1
3
ln (1 +x)
1
6

2x 1 3
x
2
x + 1
dx =
1
3
ln (1 +x)
1
6
ln
_
x
2
x + 1
_
+
+
1
2

dx
_
x
1
2
_
2
+
3
4
==
1
6
ln
(1 +x)
2
x
2
x + 1
+
1

3
arctg
2x 1

3
+C.
Asadar, f (x) =
1
6
ln
(1 +x)
2
x
2
x + 1
+
1

3
arctg
2x 1

3
+C, x (1, 1) .
Cum f (0) = 0, deducem ca C =

6

3
.

In particular avem: lim


x1
f (x) =

n=0
(1)
n
3n + 1
, de unde rezulta ca

n=0
(1)
n
3n + 1
=
1
3
ln 2 +

6

3
+

6

3
=
1
3
ln 2 +

3

3
.
18.9. SIRURI SI SERII DE FUNCT II. SERII DE PUTERI 133
5. Sa se gaseasca raza de convergent a, mult imea de convergent a si suma
urmatoarei serii de puteri:

n=1
n
2
x
n1
.
Solut ie
Avem a
n
= n
2
si R = lim
n
|a
n
|
|a
n+1
|
= lim
n
n
2
(n + 1)
2
= 1. Pentru
x = 1 seria este divergenta pentru ca termenul general nu converge
la 0.
Rezulta ca mult imea de convergent a este A = (1, 1) . Fie
f (x) =

n=1
n
2
x
n1
, x (1, 1) .
Folosind proprietatea de integrare termen cu termen a seriilor de puteri
obt inem:
x

0
f (t) dt =

n=1
nx
n
= x

n=1
nx
n1
, x (1, 1) .
Fie g (x) =

n=1
nx
n1
, x (1, 1).
Printr-o noua integrare obt inem:
x

0
g (t) dt =

n=1
x
n
= x +x
2
+... =
x
1 x
, x (1, 1) .
Derivand aceasta relat ie obt inem:
g (x) =
1
(1 x)
2
si mai departe avem:
x

0
f (t) dt =
x
(1 x)
2
, x (1, 1) .
Derivand nca o data obt inem:
f (x) =
1 +x
(1 x)
3
, x (1, 1) .
134 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
6. Fie f
n
: R
+
R, f
n
(x) =
1
n
arctg x
n
. Sa se arate ca (f
n
) converge
uniform iar (f

n
) converge neuniform.
Solut ie. a) Cum |f
n
(x)|

2n
, ()x R
+
si

2n
0, rezulta ca
f
n
u
0.
b) lim
n
f

n
(x) = lim
n
x
n1
1 +x
2n
= g(x), unde g : R
+
R, g(x) = 0,
pentru x = 1 si g(1) =
1
2
, care nu este continua, deci (f

n
) converge
neuniform.
7. Sa se studieze convergent a simpla si uniforma a urmatoarelor siruri de
funct ii pe intervalele indicate:
a) f
n
(x) =
1
1 +x
n
, x [0, ) b)f
n
(x) =
cos nx
n
2
+ 1
, x R
c) f
n
(x) =
x
x +n
, x [0, ) d) f
n
(x) =
n

k=1
kx
k
, x (1, 1).
Solut ie. a) lim
n
f
n
(x) = g(x), unde g : [0, ) R, g(x) = 1, pentru
x [0, 1), g(1) =
1
2
si g(x) = 0 pentru x > 1. Rezulta ca f
n
s
g, dar
neuniform, cum g nu este continua.
b) |f
n
(x)|
1
n
2
+1
0, deci (f
n
) converge simplu si uniform catre
g = 0, pe R.
c) lim
n
f
n
(x) = 0, ()x 0, deci f
n
s
0 pe [0, ).
Cum m
n
= sup
xI
|f
n
(x)| = 1, rezulta ca sirul nu este uniform convergent.
18.10 Serii Fourier
Sa se dezvolte n serii Fourier funct iile:
1. f(x) = x, pe (, )
Solut ie. Intrucat funct ia f e impara avem:
a
k
= 0, k 0,
iar b
k
=
2

0
xsin kxdx =
2(1)
k+1
k
, k > 0 (am integrat prin part i,
t inand cont ca sin k = 0 si cos k = (1)
k
)
Prin urmare,x R avem x = 2

k=1
(1)
k+1
k
sin kx
Pentru x =

2
se obt ine

4
= 1
1
3
+
1
5

1
7
+. . .
2. f(x) =
2
x
2
, pe (, )
18.10. SERII FOURIER 135
Solut ie. Deoarece funct ia e para b
k
= 0, k > 0
a
0
=
2


0
(
2
x
2
)dx =
4
2
3
a
k
=
2


0
(
2
x
2
) cos kxdx =
4(1)
k1
k
2
, k > 0
(am integrat prin part i)
Atunci
2
x
2
=
2
2
3
+ 4

k=1
(1)
k1
k
2
cos kx
Sunt ndeplinite condit iile Teoremei 10.3, deci dezvoltarea e valabila
pentru x [, ]
Pentru x = se obt ine

k=1
1
k
2
=

2
6
3.
f(x) =
_
ax, daca x (, 0)
bx, daca x [0, )
Solut ie. a
0
=
1

f(x)dx =

2
(b a)
a
n
=
1

f(x) cos nxdx =


1

axcos nxdx +

0
bxcos nxdx
_
b
n
=
1

f(x) sin nxdx =


1

axsin nxdx +
1

0
axsin nxdx
_
Calculand prin part i urmatoarele doua integrale obt inem

xcos nxdx =
1
n
xsin nx +
1
n
2
cos nx +c
1

xsin nxdx =
1
n
xcos nx +
1
n
2
sin nx +c
2
unde c
1
, c
2
sunt constante de integrare.
Avem

t cos ktdt =
1
k
2
[1 (1)
k
],


0
t cos ktdt =
1
k
2
[1 (1)
k
]

t sin ktdt =
(1)
k
k
,


0
t sin ktdt =
(1)
k
k
a
k
=
a b


1 (1)
k
k
2
, b
k
= (a +b)
(1)
k1
k
Se observa ca avem
a
2n1
=
2(a b)


1
(2n 1)
2
, a
2n
= 0, n = 1, 2, 3, . . .
136 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Seria Fourier a funct iei f(t) este
f(t) =
a b
4
+
2(a b)

n=1
cos(2n 1)t
(2n 1)
2
+(a +b)

n=1
(1)
n1
sin nt
n
Observat ia 18.1. Din aceasta dezvoltare putem calcula suma seriei
numerice

n=1
1
(2n 1)
2
care este convergenta. Intr-adevar, funct ia f(t)
este continua n punctul t = 0 si, cf. Teoremei 4.3, suma seriei Fourier
n punctul t = 0 este egala cu f(0). Avem astfel
0 = f(0) =
ab
4
+
2(ab)

n=1
1
(2n 1)
2
,de unde

n=1
1
(2n 1)
2
=

2
8
4.
f(t) =
_
_
_
0, t
_
,

2
,

t +

2
, t
_

2
, 0

t +

2
, t
_
0,

2

Solut ie. Funct ia f este para, deci b


n
= 0, n 1
a
0
=
2

0
f(t)dt =
1


2
0
_
t +

2
_
dt +

2
0dt
_
=
2

t
2
2
+

2
t
_
/

2
0
=
=

4
a
k
=
2


2
0
_
t +

2
_
cos ktdt +

2
0 cos ktdt
_
=
2


1cos k

2
k
2
Seria Fourier a funct iei date este f(t) =

8
+
2

n=1
1 cos n

2
n
2
cos nt
5. f(x) = e
ax
, a = 0, pe (, )
Solut ie. a
0
=
1

e
ax
dx =
2
a
sha
a
n
=
1

e
ax
cos nxdx = (1)
n 1

2a
a
2
+n
2
sha(am integrat prin part i)
b
n
=
1

e
ax
sin nxdx = (1)
n1 1


2n
a
2
+n
2
sha(am integrat prin
part i)
Atunci e
ax
=
2

sha
_
1
2a
+

n=1
(1)
n
a
2
+n
2
(a cos nx nsin nx)
_
6. f(x) = |x|, pe [, ]
Solut ie. f este para, deci b
n
= 0, n 1
a
0
=
2

0
xdx =
a
n
=
2

0
xcos nxdx =
2
n
2
[(1)
n
1](am integrat prin part i)
Deci |x| =

2

4

n=1
cos(2n 1)x
(2n 1)
2
18.10. SERII FOURIER 137
7. f(x) = | sin x|, pe (, ]
Solut ie. f este para, deci b
n
= 0, n 1
Avem a
0
=
2

0
sin xdx =
4

a
n
=
2


0
sin xcos nxdx =
1


0
[sin(n + 1)x + sin(1 n)x]dx =
=
1

_
(1)
n
+ 1
n + 1
+
(1)
n1
1
n 1
_
=
2

(1)
n
+ 1
1 n
2
=
4

1
1 4n
2
pentru n = par
Atunci | sin x| =
2

+
4

n=1
cos 2nx
1 4n
2
8.
f(x) =
_
cos x, daca < x < , < x <
cos , daca < x <
Solut ie. f este para, deci b
n
= 0, n 1
a
n
=
2


0
f(x) cos nxdx =
2


0
cos cos nxdx+
+
2

cos xcos nxdx =


2

cos sin n
n

_
sin(n + 1)
2(n + 1)

sin(n 1)
2(n 1)
_
=
=
1

_
sin(n + 1)
n(n + 1)

sin(n 1)
n(n 1)
_
Expresia e nedeterminata pentru n = 0 si n = 1.
Avem a
0
=
2

0
cos dx +
2

cos xdx =
2

[cos sin ]
a
1
=
2


0
cos cos xdx +
2

cos
2
xdx =
=
2

[sin cos +
1
2
( )
1
4
sin 2] =
1

[ + sin cos ]
f(x) =
1

(cos sin ) +
1

( + sin cos ) cos x+


+
1

n=2
_
sin(n + 1)
n(n + 1)

sin(n 1)
n(n 1)
_
cos nx
138 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
9. Sa se dezvolte n serie de sinusuri funct ia f(x) =
|x|
x
denita n inter-
valul (0,l).
Solut ie. Prelungim funct ia f impar fat a de origine
f(x) =
_
_
_
1, daca 0 < x < l
0, daca x = 0
1, daca l < x < 0
Calculam coecient ii Fourier ai acestei funct ii periodice impare denite
pe intervalul (-l,l):
a
n
= 0, n 0
b
n
=
2
l

l
0
1sin
nx
l
dx =
2

1 (1)
n
n
=
_
4

1
2n+1
, daca n = 2k + 1
0, daca n = 2k
Atunci f(x) =
4

n=0
1
2n + 1
sin(2n + 1)
x
l
10. Sa se dezvolte n serie de cosinusuri funct ia
f(x) =
_
sin x + cos x, daca 0 < x

2
sin x cos x, daca

2
< x
Solut ie. Observam ca
f
1
(x) = sin x + cos x =

2 sin
_
x +

4
_
f
2
(x) = sin x cos x =

2 sin
_
x

4
_
Deci f
1
(x) = f
2
_
x +

2
_
De aceea dezvoltarea n serie de cosinusuri a funct iei f coincide cu
dezvoltarea n serie de cosinusuri a funct iei f
1
denita pe intervalul
(0,

2
).
Prelungim funct ia f
1
par fat a de origine si obt inem coecient ii Fourier:
b
n
= 0, n 1
a
0
=
2


2
0
sin(x +

4
)dx =
4

a
n
=
4


2
0
sin(x +

4
) cos 2nxdx =
4

(1)
n
+1
14n
2
=
=
_
8

1
14n
2
, daca n = 2k
0, daca n = 2k + 1
Atunci f(x) =
4

+
8

n=1
cos 4nx
1 16n
2
18.10. SERII FOURIER 139
11. Sa se dezvolte funct ia f(x) = cos ax dupa sinusuri n intervalul [0, ],
a = 0.
Solut ie. Se prelungeste prin imparitate n intervalul (, 0).
Avem b
n
=
2

0
cos axsin nxdx =
1

0
[sin(a +n)x + sin(n a)x]dx
Pentru |a| = n =b
n
= 0.Pentru |a| = n =b
n
=
2n


1
n
2
a
2

[1 (1)
n
cos a]
Daca |a| nu e natural, atunci b
2k1
=
2(2k1)
[(2k1)
2
a
2
]
(1 + cos a) si
b
2k
=
4k
(4k
2
a
2
)
(1 cos a), k IN astfel ca
cos ax =
2

(1 + cos a)

k=1
2k 1
(2k 1)
2
a
2
sin(2k 1)x+
+
2

(1 cos a)

k=1
2k
4k
2
a
2
sin 2kx
Daca a = 2m, atunci b
2k1
=
4(2k1)
[(2k1)
2
4m
2
]
, b
2k
= 0 si
cos 2mx =
4

k=1
2k 1
(2k 1)
2
4m
2
sin(2k 1)x, x [0, ]
Daca a = 2m1, atunci b
2k1
= 0, b
2k
=
8k
[4k
2
(2m1)
2
]
si
cos(2m1)x =
8

k=1
k
4k
2
(2m1)
2
sin 2kx, x [0, ]
12. Sa se dezvolte n serie Fourier f(x) = 10 x n (5, 15).
Solut ie. a
0
=
1
5

15
5
(10 x)dx = 0
a
n
=
1
5

15
5
(10 x) cos
nx
5
dx =
1
n
(10 x) sin
nx
5
/
15
5
+
+
1
n

15
5
sin
nx
5
dx = 0
b
n
=
1
5

15
5
(10 x) sin
nx
5
dx =
1
n
(10 x) cos
nx
5
/
15
5

1
n

15
5
cos
nx
5
dx = (1)
n
10
n
Atunci f(x) =
10

n1
(1)
n
1
n
sin
nx
5
140 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
13. Sa se demonstreze formula:
x
2
=

n1
sin nx
n
, x (0, 2).
Solut ie. Fie f(x) =
x
2
, x [0, 2), prelungita prin periodicitate la
IR; calculam coecient ii Fourier:
a
0
=
1

2
0
x
2
dx =
1
2
_
x
x
2
2
_

2
0
= 0.
a
n
=
1

2
0
x
2
cos nxdx =
=
( x) sin nx
2n

2
0

1
2n

2
0
sin nxdx = 0, n 1.
b
n
=
1

2
0
x
2
sin nxdx =
=
( x) cos nx
2n

2
0

1
2n

2n
0
cos nxdx =
1
n
, n 1.
Aplicand teorema lui Dirichlet, rezulta :
x
2
=

n1
sin nx
n
, x (0, 2).
In punctele x = 0 si x = 2 funct ia f nu este continua ; n aceste
puncte seria trigonometrica asociata ei are suma 0.
14. Sa se demonstreze egalitatea:

n1
sin 2nx
2n
=

4

x
2
, x (0, ).
Solut ie. Din formula:
x
2
=

n1
sin nx
n
, x (0, 2),
demonstratan exercit iul precedent, nlocuind pe x cu 2x, rezulta iden-
titatea:
2x
2
=

n1
sin 2nx
n
, x (0, ).
Impart ind acum cu 2, rezulta egalitatea ceruta.
18.10. SERII FOURIER 141
15. Sa se demonstreze identitat ile:

n1
sin(2n 1)x
2n 1
=

4
, x (0, )

n1
sin(2n 1)x
2n 1
=

4
, x (, 0).
Sa se calculeze apoi suma seriei:
1
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
...
Solut ie. Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele
doua egalitat i demonstrate n exercit iile precedente; a doua identitate
rezulta din prima si din imparitatea funct iei sinus. Pentru a calcula
suma seriei numerice date, se ia x =

3
n prima egalitate si obt inem:

4
=

n1
sin
(2n1)
3
2n 1
,
de unde rezulta : 1
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
... =

3
6
.
16. ( Fenomenul Gibbs) In jurul unui punct de discontinuitate al unei
funct ii date, seria Fourier asociata ei converge doar punctual (nu
neaparat uniform). Acest fapt conduce la un defect de convergent a
(aparent paradox) al sirului sumelor part iale asociat seriei trigono-
metrice date, numit fenomenul Gibbs. Damn continuare un exemplu
n acest sens.
Consideram restrict ia funct iei signum la intervalul (, ),
sgn : (, ) IR, sgn(x) =
_
_
_
1 , x (, 0)
0 , x = 0
1 , x (0, )
In exercit iul anterior s-a demonstrat egalitatea:
sgn(x) =
4

n1
sin(2n 1)x
2n 1
, x (, ).
Notam cu S
n
sirul sumelor part iale:
S
n
(x) =
4

k=1
sin(2k 1)x
2k 1
, x (, ).
In punctul x = 0 funct ia sgn nu este continua ; seria sa Fourier con-
verge (conform teoremei lui Dirichlet) la
1
2
(1 + 1) = 0 = sgn(0);
142 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
convergent a lim
n
S
n
(x) = sgn(x), x (, ) este punctuala, nu si
uniforma.
a. Sa se demonstreze egalitatea:
S
n
(x) =
2

x
0
sin 2nt
sin t
dt, x (, ).
b. Sa se arate ca funct ia S
n
are un maxim n punctul x =

2n
si:
lim
n
S
n
_

2n
_
=
2


0
sin t
t
dt 1, 1789.
c. Sa se calculeze
lim
n

S
n
_

2n
_
sgn(0+)

.
Solut ie. a. Calculam mai ntai suma
A = cos x + cos 3x +... + cos(2n 1)x, x = k, k Z.
Pentru aceasta, consideram si suma B = sin x+sin 3x+...+sin(2n1)x
si calculam:
A+iB =
= (cos x+i sin x)+(cos 3x+i sin 3x)+...+(cos(2n1)x+i sin(2n1)x) =
= z
2
z
2n
1
z
2
1
,
unde am notat z = cos x +i sin x. Dupa calcule, rezulta :
A+iB =
sin nx
sin x
(cos nx +i sin nx),
si deci:
cos x + cos 3x +... + cos(2n 1)x =
sin 2nx
2 sin x
, x = k, k Z.
Integrand de la 0 la x, rezulta :
n

k=1
sin(2k 1)x
2k 1
=

x
0
sin 2nt
2 sin t
dt,
sau, nmult ind cu
4

:
S
n
(x) =
2

x
0
sin 2nt
sin t
dt, x (, ).
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezulta ca
S

n
(x) =
2 sin 2nx
sin x
18.10. SERII FOURIER 143
si deci

2n
este punct critic al lui S
n
; ntr-o vecinatate a lui

2n
avem:
S

n
(x) =
2 sin 2nx
sin x
> 0, x <

2n
,
S

n
(x) =
2 sin 2nx
sin x
< 0, x >

2n
.
Rezulta ca x =

2n
este punct de maxim al funct iei S
n
.
Calculam acum:
S
n
_

2n
_
=
2


2n
0
sin 2nt
sin t
dt =
2


0
sin u
sin
_
u
2n
_
du
2n
=
1
n


0
sin u
sin
_
u
2n
_ du.
Rezulta :
lim
n
S
n
_

2n
_
=
2


0
sin u
u
du.
Ultima integraa se aproximeaza dezvoltand funct ia sinus n serie de
puteri:


0
sin u
u
du =


0
_
_

n1
(1)
n
(2n 1)!
x
2n2
_
_
du =
=

n1
(1)
n
(2n 1)!(2n 1)
x
2n1

0
=

n1
(1)
n

2n1
(2n 1)!(2n 1)
.
Seria ind alternata, eroarea este mai mica decat primul termen negli-
jat. Cu o eroare mai mica decat 10
3
, se obt ine
lim
n
S
n
_

2n
_
1, 1789.
c. Rezulta : lim
n

S
n
_

2n
_
sgn(0+)

0, 1789.
17. Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia f(x) =
1
2+cos x
pe IR.
Solut ie. f e para, deci b
k
= 0, k > 0
a
0
=
2


0
dx
2 + cos x
=
2

3
(s-a facut schimbarea de variabila tg
x
2
= t)
Fie f(x) =
a
0
2
+

n=1
a
n
cos nx (1)
144 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Inmult im ambii membri ai egalitat ii (1) cu 2(2 + cos x) si obt inem:
2 = 2a
0
+a
0
cos x + 4

n=1
a
n
cos nx +

n=1
2a
n
cos xcos nx =
=2 = 2a
0
+a
0
cos x + 4

n=1
a
n
cos nx+
+

n=1
a
n
[cos(n + 1)x + cos(n 1)x]
Funct ia g(x) = 2 poate considerata ca o funct ie para, deci dezvolta-
bila n serie Fourier de cosinusuri pe toata axa reala. Tinand seama
de egalitatea a doua serii Fourier obt inem:
2 = 2a
0
+a
1
0 = a
0
+ 4a
1
+a
2
0 = 4a
k
+a
k+1
+a
k1
(k = 1, 2, . . .)
Sirul a
k
este un sir ce verica relat ia de recurent a lineara
a
k
= 4a
k1
a
k2
cu a
0
=
2

3
=
2

3
3
si a
1
= 2 2a
0
=
64

3
3
Ecuat ia caracteristica atasata este r
2
+ 4r + 1 = 0 cu solut iile
r
1
= 2 +

3, r
2
= 2

3
Atunci a
k
= c
1
(2

3)
k
+ c
2
(2 +

3)
k
, constantele c
1
, c
2
deter-
minandu-se din a
0
si a
1
. Deci obt inem sistemul:
c
1
+c
2
=
2

3
3
c
1
(2

3) +c
2
(2 +

3) =
6 4

3
3
Asadar, c
1
= 0 si c
2
=
2

3
3
a
k
va de forma a
k
=
2

3
3
(

3 2)
k
Deci f(x) =

3
3
+
2

3
3

n=1
(

3 2)
n
cos nx
18.10. SERII FOURIER 145
18. Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia f(x) = ln(2 + cos x).
Solut ie. Prin derivare obt inem
f

(x) =
sin x
2 + cos x
Cum f

este o funct ie impara, ea este dezvoltabila n serie Fourier de


sinusuri, adica
sin x
2 + cos x
=

n=1
b
n
sin nx
sau
sin x =

n=1
2b
n
sin nx +
1
2

n=1
b
n
[sin(n + 1)x + sin(n 1)x]
Tinand seama de egalitatea a doua serii Fourier obt inem
1 = 2b
1
+
1
2
b
2
0 = 2b
k
+
1
2
b
k1
+
1
2
b
k+1
()
Dar b
1
=
2

0
sin
2
x
2+cos x
dx =
2

0
8t
2
(1+t
2
)
2
(t
2
+3)
dt(am facut schim-
barea t = tg
x
2
)
Descompunem n fract ii simple si obt inem:
b
1
=
16

3
4


0
dt
t
2
+ 3
+
3
4


0
dt
1 +t
2

1
2


0
dt
(1 +t
2
)
2
_
=
=
16

3
4

3
+
3
4

2

1
2

4
_
= 2(

3 2)
Atunci b
2
= 2 4b
1
= 2(7 4

3)
Ecuat ia caracteristica a sirului (*) este:
t
2
+ 4t + 1 = 0
cu radacinile t
1
= 2

3, t
2
= 2 +

3
Deci
b
k
= c
1
(2

3)
k1
+c
2
(2 +

3)
k1
c
1
si c
2
determinandu-se din sistemul
2(

3 2) = c
1
+c
2
146 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
2(7 4

3) = 2(c
1
+c
2
)

3(c
1
+c
2
)
Solut iile sistemului sunt c
1
= 0, c
2
=

3 2
Deci b
k
= 2(

3 2)
k
Atunci avem

sin x
2 + cos x
=

n=1
2(

3 2)
n
sin nx
Integrand ntre 0 si x obt inem:
ln(2 + cos x) ln 3 =

n=1
2(

3 2)
n
n

n=1
2(

3 2)
n
n
cos nx
Dar

n=1
2(

3 2)
n
n
= ln(3

3)
Atunci ln(2 + cos x) = ln 3 ln(3

3)

n=1
2(

3 2)
n
n
cos nx.
19. Sa se calculeze:
lim
n
n
2

n
0
sin x
n
3
+x
3
dx
Solut ie. Facem schimbarea de variabila x = nt n integrala
b
n
= n
2

n
0
sinx
n
3
+x
3
dx si obt inem b
n
=

1
0
sin nt
1+t
3
dt
Funct ia f(t) =
1
1+t
3
e continua pe [0,1] si b
n
ind coecientul ei Fourier
si seria Fourier ind convergenta, rezulta b
n
0, cand n
20. Fie 0 < u < 1 si f : IR IR 2-periodica astfel ncat x [, ],
f(x) = cos(ux).
a) Calculat i coecient ii Fourier ai lui f;
b) Calculat i g(u) =

n1
2u
u
2
n
2
c) t [0, 1], calculat i I(t) =

t
0
g(u)du
Solut ie. a) f este funct ie para deci b
n
= 0, n 1
a
n
=
2

0
cos(nx) cos(ux)du =
1

0
[cos(n +u)x + cos(n u)x]du =
=
1

_
sin(n+u)
n+u

sin(un)
nu
_
=
(1)
n+1


2u
n
2
u
2
sin u
Deoarece f e continua, de clasa C
1
, atunci seria sa Fourier converge
uniform pe IR si are suma f. Deci pentru x [, ],
cos(ux) =
sin(u)
u
+

n1
(1)
n+1


2u
n
2
u
2
sin u cos(nx)
18.10. SERII FOURIER 147
b) Inlocuim x cu n formula si obt inem cos(u) =
sinu
u

1

n1
2u
n
2
u
2
sin u =
sin u
u
+
g(u) sin u

/ : sin u =ctg u =
=
1
u
+
g(u)

=g(u) = ctg u
1
u
c) g e continua pe (0,1) si se prelungeste prin continuitate n 0 prin
g(0) = 0
Daca (0, t) putem scrie

t
0
g(u)du = lim
0

_
ctg u
1
u
_
du =
= lim
0
[ln(sin u) ln u]/
t

= lim
0
ln
_
sin t
t
_
ln
_
sin

_
=
= ln
_
sin t
t
_
ln = ln
_
sin t
t
_
=

t
0
g(u)du = ln
_
sint
t
_
21. Fie f si F doua funct ii de patrat integrabile denite pe [, ] si
f(x) =
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nx +b
n
sin nx)
F(x) =
A
0
2
+

n=1
(A
n
cos nx +B
n
sin nx)
seriile Fourier atasate lor. Sa se arate ca
1

f(x)F(x)dx =
a
0
A
0
2
+

n=1
(a
n
A
n
+b
n
B
n
)
Solut ie. Seriile Fourier atasate funct iilor f +F si f F sunt
f(x) +F(x) =
a
0
+A
0
2
+

n=1
[(a
n
+A
n
) cos nx + (b
n
+B
n
) sin nx]
f(x) F(x) =
a
0
A
0
2
+

n=1
[(a
n
A
n
) cos nx + (b
n
B
n
) sin nx]
Deoarece f si F sunt funct ii de patrat integrabile, atunci si f + F si
f F sunt funct ii de patrat integrabile.
Egalitatea lui Parseval ne conduce la:
1

[f(x) +F(x)]
2
dx =
(a
0
+A
0
)
2
2
+

n=1
[(a
n
+A
n
)
2
+ (b
n
+B
n
)
2
]
1

[f(x) F(x)]
2
dx =
(a
0
A
0
)
2
2
+

n=1
[(a
n
A
n
)
2
+ (b
n
B
n
)
2
]
Scazand cele doua egalitat i obt inem:
148 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
4

f(x)F(x)dx = 4
_
a
0
A
o
2
+

n=1
(a
n
A
n
+b
n
B
n
)
_
=
=
1

f(x)F(x)dx =
a
0
A
0
2
+

n=1
(a
n
A
n
+b
n
B
n
)
22. Sa se demonstreze egalitatea:
sec x =
4

ln(1+

2)+
8

n=1
_
ln(1 +

2) + 2
2n1

k=0
(1)
k+1
2k + 1
sin(2k + 1)

4
_

cos 4nx , pentru x


_

4
,

4

.
Solut ie. Funct ia f(x) = sec x verica pe intervalul
_

4
,

4

condit iile
Teoremei 10.3. Deoarece f este para avem:
a
0
=
8


4
0
sec xdx =
8

1
0
1

1+t
2
dt =
8

ln(1 +

1 +t
2
)/
1
0
=
=
8

ln(1 +

2)
Pentru calculul lui a
n
folosim identitatea
cos 4nx
cos x
= 2 cos(4n 1)x 2 cos(4n 3)x +
cos(4n1)x
cos x
De unde integrand obt inem
a
n
=
16

_
1
4n1
sin(4n 1)

4

1
4n3
sin(4n 3)

4
_
+a
n1
De aici deducem
a
k
a
k1
=
16

_
1
4k1
sin(4k 1)

4

1
4k3
sin(4k 3)

4
_
Insumand obt inem
a
n
=
16

2n1

k=0
(1)
k+1
2k + 1
sin(2k + 1)

4
+a
0
Asadar, dezvoltarea n serie Fourier pe intervalul
_

4
,

4

a funct iei f
este
sec x =
4

ln(1+

2)+
8

n=1
_
ln(1 +

2) + 2
2n1

k=0
(1)
k+1
2k + 1
sin(2k + 1)

4
_

cos 4nx
23. Sa se arate ca daca f(x) este suma seriei

n=2
(1)
n
sin nx
n
2
1
, atunci f
verica ecuat ia diferent iala f

(x) + f(x) = sin x si sa se gaseasca


apoi suma.
18.11. FUNCT II DEFINITE PRIN INTEGRALE 149
Solut ie. Fie f(x) =
a
0
2
+

n=1
(a
n
cos nx +b
n
sin nx), atunci
f

(x) =
c
2
+

n=1
[(nb
n
+ (1)
n
c) cos nx na
n
sin nx], unde
c =
1

[f() f()] = lim


n
[(1)
n+1
nb
n
]
In cazul nostru c = lim
n
_

n
2
n
2
1
_
= 1
Obt inem f

(x) =
1
2
+ cos x +

n=2
(1)
n
cos nx
n
2
1
Facand un rat ionament analog obt inem
f

(x) = sin x

n=2
(1)
n
nsin nx
n
2
1
si se verica astfel relat ia din ipoteza.
Pentru calculul sumei observam ca solut ia generala a ecuat iei este
f(x) = c
1
cos x +c
2
sin x +
xcos x
2
Pentru a calcula c
1
facem x = 0 si avem f(0) = c
1
, dar f(0) = 0, deci
c
1
= 0
Derivand f si t inand seama de dezvoltarea sa n serie obt inem
c
2
cos x +
cos x
2

xsin x
2
=
1
2
+ cos x +

n=2
(1)
n
cos nx
n
2
1
Facem x = 0 si obt inem c
2
=

n=2
(1)
n
1
n
2
1
=
1
4
Deci f(x) =
sin x
4
+
xcos x
2
.
18.11 Funct ii denite prin integrale
1. Sa se calculeze:
lim
y0
2

0
x
2
cos xydx, y R.
Solut ie
Daca notam cu f (x, y) = x
2
cos xy, x [0, 1] , y R, si cu
F (y) =
2

0
f (x, y) dx, y R, atunci din teorema de continuitate de-
150 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
ducem ca F este continua pe R. Rezulta ca:
lim
y0
F (y) = F (0) =
2

0
x
2
dx =
8
3
.
2. Fie f C
1
_
R
2
_
si F (y)=
by

ay
f (x +y, x y) dx, y R; a, b R, a =b.
Sa se calculeze F

(y).
Solut ie
Din teorema de derivare a lui Leibniz rezulta:
F

(y) =
by

ay
_
f
x
(x +y, x y)
f
y
(x +y, x y)
_
dx+
+b f (by +y, by y) a f (ay +y, ay y) , y R
3. Sa se calculeze:
F (y) =

0
ln (1 +y cos x)
cos x
dx, |y| < 1.
Solut ie
Notam cu f (x, y) =
ln (1 +y cos x)
cos x
, |y| < 1.
Observam ca

0
f
y
(x, y) dx =

0
1
1 +y cos x
dx este uniform conver-
genta pe orice interval (a, b) (1, 1), deci pe (1, 1).

Intr-adevar, daca x
_
0,

2
_
, atunci cos x 0 si
0 <
1
1 +y cos x

1
1 +a cos x
, pentru 1 < a < y < b < 1.
Cum
/2

0
dx
1 +a cos x
este o integrala proprie, rezulta ca
/2

0
dx
1 +y cos x
este uniform convergenta pe (a, b).
18.11. FUNCT II DEFINITE PRIN INTEGRALE 151

In mod analog avem:


0 <
1
1 +y cos x
<
1
1 +b cos x
, x
_

2
,
_
, y (a, b) .
Rezulta ca

/2
dx
1 +y cos x
este uniform convergenta pe (a, b).
Din teorema de derivare rezulta ca
F

(y) =

0
1
1 +y cos x
dx, y (1, 1) .
Daca facem schimbarea de variabila tg
x
2
= t, rezulta:
F

(y) =

0
1
1 +y
1t
2
1+t
2

2
1 +t
2
dt = 2

0
dt
(1 y) t
2
+ 1 +y
=
=
2
1 y

0
dt
t
2
+
1+y
1y
=
2
1 y

1 y

1 +y
arctg
t

1+y
1y

0
=

1 y
2
.

In continuare avem:
F (y) = arcsin y +C.
Cum F (0)=0 deducem ca C=0 si deci F (y)= arcsin y, y (1, 1).
4. Sa se calculeze:
F (y) =
/2

0
ln
_
y
2
sin
2
x
_
dx, y (1, ) .
Solut ie
Daca notam cu f (x, y) = ln
_
y
2
sin
2
x
_
, y > 1 atunci
/2

0
f
y
dx =
/2

0
2y
y
2
sin
2
x
dx.
152 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Observam ca
/2

0
dx
y
2
sin
2
x
este uniform convergenta pe intervalul
(a, ) daca a > 1.

Intr-adevar,
1
y
2
sin
2
x
<
1
a
2
sin
2
x
, 1 < a < y si
/2

0
dx
a
2
sin
2
x
este integrala proprie.
Din teorema de derivare rezulta:
F

(y) = 2y
/2

0
dx
y
2
sin
2
x
.
Daca facem schimbarea de variabila tgx = t, obt inem:
F

(y) = 2y

0
1
y
2

t
2
1+t
2

dt
1 +t
2
= 2y

0
dt
(y
2
1) t
2
+y
2
=
=
2y
y
2
1

0
dt
t
2
+
y
2
y
2
1
=
2y
y
2
1

y
2
1
y
arctg
t
y

y
2
1

0
=

y
2
1
.
Mai departe avem:
F (y) = ln
_
y +

y
2
1
_
+C.
Pentru a determina constanta C, scriem funct ia F sub forma echiva-
lenta:
F (y) =
/2

0
lny
2
_
1
sin
2
x
y
2
_
dx =
/2

0
lny
2
dx+
/2

0
ln
_
1
sin
2
x
y
2
_
dx =
= ln y +
/2

0
ln
_
1
sin
2
x
y
2
_
dx.

In continuare avem:
C = F (y) ln
_
y +

y
2
1
_
= ln
y
y +

y
2
1
+
/2

0
ln
_
1
sin
2
x
y
2
_
dx.
18.11. FUNCT II DEFINITE PRIN INTEGRALE 153
Cum lim
y
/2

0
ln
_
1
sin
2
x
y
2
_
dx = 0, deducem ca
C = lim
y
ln
y

y
2
1
= ln
1
2
= ln 2.
Asadar, F (y) = ln
y +

y
2
1
2
, y (1, ).
5. Sa se arate ca
1

0
arctg x
x

1 x
2
dx este convergenta si sa se calculeze.
Solut ie
1

0
arctg x
x

1 x
2
dx =
1/2

0
arctg x
x

1 x
2
dx +
1

1/2
arctg x
x

1 x
2
dx.
Deoarece lim
x0
arctg x
x

1 x
2
= 1,
1/2

0
arctg x
x

1 x
2
dx este convergenta.
Pe de alta parte, lim
x1
arctg x
x

1x
2
1

1x
=

4

2
.
Cum
1

1/2
dx

1 x
este convergenta, rezulta ca
1

1/2
arctg x
x

1 x
2
dx este con-
vergenta. Asadar
1

0
arctg x
x

1 x
2
dx este convergenta.
Pentru a o calcula consideram urmatoarea funct ie:
F (y) =
1

0
arctg (yx)
x

1 x
2
dx, y R.
Daca notam cu f (x, y) =
arctg (yx)
x

1 x
2
, atunci
1

0
f
y
dx =
1

0
dx
(1 +y
2
x
2
)

1 x
2
, y R.
Cum
1
(1 +y
2
x
2
)

1 x
2

1

1 x
2
, x [0, 1] , y R si
1

0
dx

1 x
2
=

2
este convergenta, rezulta ca
1

0
f
y
dx este uniform convergenta pe R,
154 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
deci se poate aplica teorema de derivare. Rezulta:
F

(y) =
1

0
dx
(1 +y
2
x
2
)

1 x
2
, y R.
Daca facem schimbarea de variabila x = sin t, obt inem
F

(y) =
/2

0
cos tdt
_
1 +y
2
sin
2
t
_
cos t
=
/2

0
dt
1 +y
2
sin
2
t
.
Facand schimbarea de variabila tgt = u obt inem:
F

(y) =

0
1
1 +y
2

u
2
1+u
2

du
1 +u
2
=

0
du
1 + (1 +y
2
) u
2
=
=
1
1 +y
2

0
du
u
2
+
1
1+y
2
=
1
1 +y
2

1 +y
2
arctg
_
u

1 +y
2
_

0
=
=

2

1 +y
2

In continuare rezulta:
F (y) =

2
ln
_
y +

1 +y
2
_
+C.
Cum F (0) = 0, deducem ca C = 0.
Asadar F (y) =

2
ln
_
y +

1 +y
2
_
si
1

0
arctg x
x

1 x
2
dx = lim
y1
F (y) =

2
ln
_
1 +

2
_
.
6. Folosind proprietatea de derivare n raport cu parametrul, sa se cal-
culeze integrala
I(y) =

2
0
1
tg x
arctg (ytg x) dx, y 0.
Solut ie. Fie f(x, y) =
1
tg x
arctg (ytg x) pentru x = 0, f(0, y) = y
si f(

2
, y) = 0. Funct ia f este derivabila n raport cu y pentru orice
18.11. FUNCT II DEFINITE PRIN INTEGRALE 155
x [0,

2
] si f

y
=
1
1 +y
2
tg
2
x
pentru x = 0, f

y
(0, y) = 1, f

y
(

2
, y) = 0.
Derivata este continua n raport cu ambele variabile pentru y = 0
si x [0,

2
]. Folosind derivarea n raport cu parametrul si utilizand
substitut ia tg x = t, obt inem
I

(y) =

2
0
1
1 +y
2
tg
2
x
dx =


0
1
1 +y
2
t
2

1
1 +t
2
dt
Descompunand n fract ii rationale simple, se obt ine
I

(y) =
y
2
y
2
1


0
1
1 +y
2
t
2
dt +
1
1 y
2


0
1
1 +t
2
dt
=
y
y
2
1
arctg (yt)|

0
+
1
1 y
2
arctg t|

0
=

2

1
1 +y
.
Prin integrare, obt inem I(y) =

2
ln(1 + y) + C. Facand pe y 0,
obt inem I(0) = C si cum din denit ie I(0) = 0, rezulta C = 0.
Deci, I(y) =

2
ln(1 +y).
7. Utilizand funct iile B si , sa se calculeze urmatoarele integrale:
a) I
1
=

1
0
dx
6

1 x
6
; b) I
2
=


0
4

x
(1 +x)
2
dx.
Solut ie. a) Folosim schimbarea de variabila x
6
= t. Avem x = t
1
6
,
dx =
1
6
t
1
6
1
dt, iar integrala devine
I
1
=

1
0
(1 t)

1
6

1
6
t
1
6
1
dt =
1
6
B
_
1
6
, 1
1
6
_
=
1
6


sin

6
=

3
.
b) Folosim schimbarea de variabila
1
1 +x
= t. Avem x =
1 t
t
,
dx =
1
t
2
dt si integrala devine
I
2
=

0
1
_
1 t
t
_1
4
t
2

1
t
2
dt =

1
0
t

1
4
(1 t)
1
4
dt
= B
_
1
1
4
, 1 +
1
4
_
=

_
1
1
4
_

_
1 +
1
4
_
(2)
=
_
1
1
4
_

1
4

_
1
4
_
=
=
1
4


sin

4
=

2

2
.
156 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
18.12 Integrala curbilinie
1. Sa se calculeze

xyds,
unde este port iunea din primul cadran a elipsei
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1.
Solut ie
O reprezentare parametrica a arcului de curba este:
_
x = a cos t
y = b sin t
, t
_
0,

2
_
.
Conform denit iei integralei curbilinii de spet a I, avem:

xyds =
/2

0
ab sin t cos t

a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t dt.
Daca facem schimbarea de variabila
u = a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t , t
_
0,

2

, obt inem:

xyds =
ab
2 (a
2
b
2
)
a
2

b
2

udu =
ab
3 (a
2
b
2
)
u
3/2

a
2
b
2
=
ab
_
a
2
+ab +b
2
_
3 (a +b)
2. Sa se calculeze
_

_
2y
2
4y +x
_
dx + 4x(y 1) dy
unde este cercul de ecuat ie x
2
+y
2
2y = 0.
Solut ie
Daca notam cu P (x, y) = 2y
2
4y + x si cu Q(x, y) = 4x(y 1),
atunci
P
y
= 4y 4 =
Q
x
.
18.12. INTEGRALA CURBILINIE 157
Rezulta ca V (x, y) =
_
2y
2
4y +x, 4x(y 1)
_
este un camp de gradient i.
Cum este o curba nchisa, rezulta ca
_

V dr = 0.
3. Sa se calculeze:
_

+
ydx +zdy +xdz,
unde
+
este cercul
_
x
2
+y
2
+z
2
= R
2
x +y = R
, parcursn sens invers acelor
unui ceasornic, daca privim din centrul sferei.
Solut ie
Eliminand y ntre ecuat iile curbei obt inem
x
2
Rx +
z
2
2
=
R
2
2
,
sau
_
x
R
2
_
2
+
z
2
2
=
R
2
4
.
Notand x
R
2
=
R
2
cos t si z =
R

2
sin t, obt inem urmatoarea reprezentare
parametrica a curbei
+
:
_

_
x =
R
2
(1 + cos t)
y =
R
2
(1 cos t)
z =
R

2
sin t
, t [0, 2]

In continuare avem:
_

+
ydx +zdy +xdz =
2

0
_
R
2
(1 cos t)
_

R
2
sin t
_
+
R

2
sin t
_
R
2
sin t
_
+
R
2
(1 + cos t)
_
R

2
cos t
__
dt =
=
2

0
_

R
2
4
sin t +
R
2
4
sin t cos t +
R
2
2

2
sin
2
t +
R
2
2

2
cos t +
R
2
2

2
cos
2
t
_
dt =
158 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
=
_
R
2
4
cos t +
R
2
8
sin
2
t +
R
2
2

2
t +
R
2
2

2
sin t
_

2
0
=
R
2

2
4. Sa se arate ca V =
_
y cos xy, xcos xy + 2yz
3
, 3y
2
z
2
_
este un camp de
gradient i. Sa se determine o funct ie f astfel ncat V = f si sa se
calculeze
B

A
y cos xydx +
_
xcos xy + 2yz
3
_
dy + 3y
2
z
2
dz,
unde A
_

2
,

2
, 0
_
si B(0, 2, 1).
Solut ie
Notam cu P (x, y, z) = y cos xy, Q(x, y, z) = xcos xy + 2yz
3
,
R(x, y, z) = 3y
2
z
2
.
Constatam ca:
R
y
= 6yz
2
=
Q
z
P
z
= 0 =
R
x
Q
x
= cos xy xy sin xy =
P
y
,
deci V este un camp de gradient i. Din egalitatea
V = f
deducem ca:
f
x
= y cos xy,
f
y
= xcos xy + 2yz
3
,
f
z
= 3y
2
z
2
.
Integrand prima relat ie n raport cu x obt inem:
f (x, y, z) = sin xy + g (y, z), unde g este o funct ie oarecare de clasa
C
1
.
T inand seama de a doua relat ie rezulta
xcos xy +
g
y
= xcos xy + 2yz
3
18.12. INTEGRALA CURBILINIE 159
si, mai departe,
g
y
= 2yz
3
. Integrand n raport cu y obt inem:
g (y, z) = y
2
z
3
+h(z), unde h este o funct ie arbitrara de clasa C
1
.
Asadar, f (x, y, z) = sin xy +y
2
z
3
+h(z).

In sfarsit, din a treia relat ie deducem:


3y
2
z
2
+h

(z) = 3y
2
z
2
Rezulta ca h

(z) = 0, deci h(z) = C si funct ia ceruta este


f (x, y, z) = sin xy +y
2
z
3
+C

AB
V dr depinde numai de capetele arcului, deci are sens
B

A
V dr = f (B) f (A) = 4 +C 1 C = 3
5. Sa se calculeze

ABC
(z y) dx + (x z) dy + (y x) dz
unde A(a, 0, 0) , B(0, b, 0) , C (0, 0, c) , a > 0, b > 0, c > 0
Solut ie
Ecuat iile parametrice ale segmentului de dreapta [AB] sunt:
_
_
_
x = a (1 t)
y = bt
z = 0
, t [0, 1]
Rezulta ca:

AB
(z y) dx+(x z) dy+(y x) dz =
1

0
(bt (a) +a (1 t) b) dt = ab

In mod analog, [BC] are reprezentarea parametrica


_
_
_
x = 0
y = b (1 t)
z = ct
, t [0, 1]
160 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
si

BC
=
1

0
(ct (b) +b (1 t) c) dt = bc.

In sfarsit, [CA] are reprezentarea parametrica


_
_
_
x = at
y = 0
z = c (1 t)
, t [0, 1]
si

CA
= ac.

In nal avem:

ABC
=

AB
+

BC
+

CA
= ab +bc +ac
6. Sa se calculeze integrala
I =

(x
2
+y
2
) ln z ds
unde este data parametric prin :
_
_
_
x = e
t
cos t
y = e
t
sin t
z = e
t
; t [0, 1].
Solut ie. Avem x

= e
t
cos t e
t
sin t, y

= e
t
sin t +e
t
cos t si z

= e
t
.
ds =

(x

)
2
+ (y

)
2
+ (z

)
2
= e
t

cos
2
t 2 sin t cos t + sin
2
t + sin
2
t + 2 sin t cos t + cos
2
t + 1 = e
t

3.
Prin urmare
I =

1
0
(e
2t
cos
2
t +e
2t
sin
2
t) ln e
t
e
t

3 dt =

1
0
te
3t
dt
=

1
0
t
_
e
3t
3
_
dt =

3t
e
3t
3
|
1
0

1
0
e
3t
3
dt =

3e
3
3

3e
3t
9
|
1
0
=
=

3e
3
3

3e
3
9
+

3
9
=

3
9
(2e
3
+ 1).
7. Sa se calculeze integrala curbilinie de tipul doi
I =

1 x
2
dx +xdy
unde este port iunea din elipsa de ecuat ie x
2
+
y
2
4
= 1, corespunzatoare
restrict iei x 0 si parcursa n sens direct.
18.12. INTEGRALA CURBILINIE 161
Solut ie. O reprezentare parametrica a curbei este
:
_
x = cos t
y = 2 sin t
; t [

4
,

4
].
Aplicand formula de calcul pentru integrala de tipul doi obt inem:
I =

2

2
(

1 cos
2
t sin t+2 cos
2
t) dt =

2

2
| sin t| sin t dt+2

2

2
cos
2
t dt
Prima integrala este 0 deoarece funct ia de sub integrala este impara,
iar pentru a doua, folosim formula cos
2
t =
1+cos 2t
2
. Prin urmare
I =

2

2
(1 + cos 2t) dt = (t +
sin 2t
2
)|

2
= .
8. Sa se calculeze urmatoarea integrala, aratand n prealabil ca este in-
dependenta de drum.
I =

AB
yzdx +xzdy +xydz; A(1, 1, 0), B(2, 3, 1).
Solut ie. Deoarece V
1
= yz, V
2
= xz, V
3
= xy si
V
1
y
=
V
2
x
= z,
V
2
z
=
V
3
y
= x,
V
3
x
=
V
1
z
= y,
rezulta ca integrala este independenta de drum.
Rezulta ca un potent ial scalar este
f(x, y, z) =

1
0
(x tytz +y txtz +z txty) dt = xyz

1
0
3t
2
dt = xyz.
Prin urmare I = f(2, 3, 1) f(1, 1, 0) = 6.
9. Densitatea de masa a unei sarme semicirculare de raza a variaza proport ional
cu distant a fat a de diametrul care uneste cele doua capete ale sarmei.
(a) Determinat i masa sarmei;
(b) Stabilit i coordonatele centrului de masa.
Solut ie.
Firul poate parametrizat prin
r(t) = a cos ti +a sin tj, t [0, ],
162 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
iar densitatea de masa este de forma (x, y) = ky.

Intrucat r

(t) = a sin ti +a cos tj, obt inem s

(t) = r

(t) = a.
(a) Masa sarmei este data de:
M =

C
(x, y) ds =

C
ky ds =


0
ky(t)s

(t) dt =


0
k(a sin t)a dt
= ka
2


0
sin t dt = 2ka
2
.
(b) Datorita simetriei congurat iei, x
M
= 0.
y
M
M =

C
y(x, y) ds =

C
ky
2
ds =


0
[ky(t)]
2
s

(t) dt =
=


0
k(a sin t)
2
a dt = ka
3


0
sin
2
t dt =
1
2
ka
3
.

Intrucat M = 2ka
2
, rezulta y
M
= (
1
2
ka
3
)/(2ka
2
) =
1
4
a.
Deci, centrul de masa se aa pe mediana rului, la distant a
1
4
a de
diametru.
18.13 Integrala dubla si integrala tripla
1. Sa se calculeze

K
xdxdy,
unde K =
_
(x, y) R
2

0 x 1, 2x y x
2
+ 1
_
Solut ie

K
xdxdy =

1
0
dx

x
2
+1
2x
xdy =

1
0
_
x
3
+x + 2x
2
_
dx =
5
12
2. Sa se calculeze

_
x
2
+y
2
_
dxdy,
unde =
_
(x, y) R
2

x
2
+y
2
a
2
, 0
x

3
y x

3
_
.
18.13. INTEGRALA DUBL

A SI INTEGRALA TRIPL

A 163
Solut ie
Fie W =
_

6
,

3

[0, a] si : W schimbarea de variabile


(t, r) = (r cos t, r sin t) .
Cum det

(t, r) = r, rezulta ca

_
x
2
+y
2
_
dxdy =

W
r
2
rdrdt =
/3

/6
dt
a

0
r
3
dr =
a
4
24
3. Sa se calculeze
I =

D
xy(1 +x
2
+y
2
)

3
2
dxdy
pe domeniul dreptunghiular D = [0, 1] [0, 1].
Solut ie. Avem I =

1
0
dx

1
0
xy(1 +x
2
+y
2
)

3
2
dy.

1
0
xy(1 +x
2
+y
2
)

3
2
dy =
x
2

1
0
(1 +x
2
+y
2
)

3
2
(1 +x
2
+y
2
)

y
dy
=
x
2

(1+x
2
+y
2
)

1
2

1
2
|
1
0
= x(1+x
2
+y
2
)

1
2
|
1
0
= x(2+x
2
)

1
2
+x(1+x
2
)

1
2
Deci I =

1
0
_
x(1 +x
2
)

1
2
x(2 +x
2
)

1
2
_
dx
=
1
2

1
0
(1 +x
2
)

1
2
(1 +x
2
)

dx
1
2

1
0
(2 +x
2
)

1
2
(2 +x
2
)

dx
=

1 +x
2
|
1
0

2 +x
2
|
1
0
= 2

3 1.
4. Sa se calculeze

D
xy dxdy
domeniul D ind marginit de parabola y = x
2
si dreapta y = 2x + 3.
Solut ie. Intersectam parabola y = x
2
cu dreapta y = 2x + 3:
_
y = x
2
y = 2x + 3

_
y = x
2
x
2
2x 3 = 0
A(1, 1), B(3, 9)
I =

3
1

2x+3
x
2
xy dxdy =

3
1
dx

2x+3
x
2
xy dy =

3
1
[(x
y
2
2
)|
2x+3
x
2
] dx
=

3
1
x
2
[(2x + 3)
2
(x
2
)
2
] dx =

3
1
x
2
(4x
2
+ 12x + 9 x
4
) dx
=

3
1
(
x
5
2
+ 2x
3
+ 6x
2
+
9x
2
) dx = (
x
6
12
+
x
4
2
+ 2x
3
+
9x
2
4
)|
3
1
=
=
301
6
164 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
5. Folosind coordonatele polare sa se calculeze
I =

x
2
+y
2
dxdy, unde D :
_
2 x
2
+y
2
4
x +y 0
Solut ie.
Facem schimbarea de variabila
_
x = r cos t
y = r sin t

D(x, y)
D(r, )
= r.
Utilizand desenul deducem r [

2, 2] si r [

4
,
3
4
].
Fie D

= [

2, 2] [

4
,
3
4
].
Astfel avem:
I =

x
2
+y
2
dxdy =

r
2
cos
2
t +r
2
sin
2
t|
D(x,y)
D(r,t)
| drdt =

r
2
drdt =

2
dr

3
4

4
r
2
dt =

2
r
2
dr =
r
2

3
|
2

2
=
2
3
(4

2)
6. Sa se calculeze momentul de inert ie n raport cu originea unei placi
plane omogene marginita de curbele y = 0, x +y 6 = 0, y
2
= 8x.
Demonstrat ie. Intersectand curbele obt inem punctele O(0, 0), A(6, 0),
B(0, 6). Momentul de inert ie n raport cu originea este
I
0
=

D
(x
2
+y
2
)dxdy =

4
0
_

6y
y
2
8
(x
2
+y
2
)dx
_
dy =
=

4
0
_
x
3
3
+xy
2
)
_
/
6y
y
2
8
dy =

4
0
_
(6y)
3
3
+y
2
(6 y)
y
6
38
3

y
4
8
_
dy =
= 136
128
5

32
21
7. Sa se ae coordonatele centrului de greutate al placii omogene care
formeaza domeniul =
_
(x, y) R
2

x
2
a
2
+
y
2
b
2
1, x 0, y 0
_
.
Solut ie
Coordonatele centrului de greutate sunt date de formulele:
x
G
=

xdxdy

dxdy
, y
G
=

ydxdy

dxdy
18.13. INTEGRALA DUBL

A SI INTEGRALA TRIPL

A 165
Observam ca domeniul plan este port iunea din primul cadran a
elipsei
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1.

dxdy = aria () =
1
4
ab.
Pentru calculul celorlalte doua integrale consideram schimbarea de
variabile : W , (t, r) = (ar cos t, br sin t), cu (t, r) W =
_
0,

2

[0, 1].
Cum det J

(t, r) = abr, rezulta:

xdxdy =

W
ar cos t abrdrdt = a
2
b
/2

0
cos tdt
a

0
r
2
dr =
a
2
b
3

ydxdy =
/2

0
dt
a

0
br sin t abrdr =
ab
2
3
Asadar, G
_
4a
3
,
4b
3
_
.
8. Sa se calculeze volumul tetraedrului T R
3
marginit de planele
x = 0, y = 0, z = 0, x + 2y +z 6 = 0.
Solut ie
Varfurile tetraedrului T sunt O(0, 0, 0) , A(6, 0, 0) , B(0, 3, 0) , C (0, 0, 6),
iar proiect ia sa n planul xOy este triunghiul dreptunghic de varfuri
(0, 0), (6, 0) si (0, 3). Avem:
=
_
(x, y) R
2

0 x 6; 0 y 3
x
2
_
si
T =
_
(x, y, z) R
3

0 z 6 x 2y; (x, y)
_
Vol (T) =

T
dxdydz =

dxdy
6x2y

0
dz =

(6 x 2y) dxdy =
=
6

0
dx
3
x
2

0
(6 x 2y) dy =
6

0
_
9 3x +
x
2
4
_
dx = 18.
166 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
9. Sa se calculeze

T

x
2
+y
2
+z
2
dxdydz,
unde T este sfera (plina) T =
_
(x, y, z) R
3

x
2
+y
2
+z
2
z
_
.
Solut ie
Fie W =
_
(s, t, r) R
3

0 s 2, 0 t

2
, 0 r cos t
_
si : W T, schimbarea de variabile:
(s, t, r) = (r sin t cos s, r sin t sin s, r cos t)
Cum det J

(s, t, r) = r
2
sin t, rezulta:

x
2
+y
2
+z
2
dxdydz =

W
r r
2
sin tdsdtdr =
=
2

0
ds
/2

0
dt
cos t

0
r
3
sin tdr = 2
/2

0
cos
4
t sin t
4
dt =

2

cos
5
t
5

/2
0
=

10
10. Sa se calculeze masa corpului V de densitate (x, y, z) = z marginit
de suprafet ele x
2
+y
2
+z
2
= 24, x
2
+y
2
= 2z.
Demonstrat ie. Intersect ia celor doua suprafet e este cercul x
2
+y
2
= 8
situat n planul z = 8
M =

V
zdxdydz =

x
2
+y
2
8
_

24x
2
y
2
x
2
+y
2
2
zdz
_
dxdy =
=
1
2

x
2
+y
2
8
_
24 x
2
y
2

_
x
2
+y
2
2
_
2
_
dxdy =
=
1
2

2
0
d

2
0
_
24
3


4
4
_
d =
176
3
11. Sa se determine coordonatele centrului de greutate al unui corp omogen
denit de x
2
+y
2
2z, x +y z 0.
Solut ie
M =

V
dxdydz =

x
2
+y
2
2(x+y)0
_

x+y
x
2
+y
2
2
dz
_
dxdy =
=
1
2

x
2
+y
2
2(x+y)0
(2x + 2y x
2
y
2
)dxdy =
=
1
2

2
0
d

2
0
(2
2

3
)d =
(unde am folosit trecerea la coordonate polare x = 1 + cos ,
y = 1 + sin )
18.14. INTEGRALA DE SUPRAFAT

A 167

V
xdxdydz =

x
2
+y
2
2(x+y)0
_

x+y
x
2
+y
2
2
xdz
_
dxdy =
=
1
2

x
2
+y
2
2(x+y)0
x(2x + 2y x
2
y
2
)dxdy =
=
1
2

2
0
d

2
0
(2
2

3
)(1 + cos )d =
Deci x
G
= 1

V
ydxdydz =

x
2
+y
2
2(x+y)0
_

x+y
x
2
+y
2
2
ydz
_
dxdy =
=
1
2

x
2
+y
2
2(x+y)0
y(2x + 2y x
2
y
2
)dxdy =
=
1
2

2
0
d

2
0
(2
2

3
)(1 + sin )d =
Deci y
G
= 1

V
zdxdydz =

x
2
+y
2
2(x+y)0
_

x+y
x
2
+y
2
2
zdz
_
dxdy =
=
1
2

x
2
+y
2
2(x+y)0
_
(x +y)
2

(x
2
+y
2
)
2
4
_
dxdy
Trecem la coordonate polare x = cos , y = sin ,
_

4
,
3
4

,
0 2(sin + cos ) si obt inem

V
zdxdydz =

3
4

2(sin +cos )
0

_

2
+
2
sin 2

4
4
_
d =
5
3
Deci z
G
=
5
3
12. Sa se calculeze momentul de inert ie n raport cu axa Oz al corpului
omogen de densitate (x, y, z) =
0
marginit de suprafet ele sferice
(S
1
) : x
2
+y
2
+z
2
= 2z si (S
2
) : x
2
+y
2
+z
2
= 1.
Demonstrat ie. Corpul este marginit inferior de S
1
si superior de S
2
.Suprafet ele
S
1
si S
2
se intersecteaza dupa cercul x
2
+y
2
=
3
4
din planul z =
1
2
.
I
Oz
=

V
(x
2
+y
2
)(x, y, z)dxdydz =
0

V
(x
2
+y
2
)dxdydz =
=
0

x
2
+y
2

3
4
_

1x
2
y
2
1

1x
2
y
2
(x
2
+y
2
)dz
_
dxdy =
=
0

x
2
+y
2

3
4
(x
2
+y
2
)z/

1x
2
y
2
1

1x
2
y
2
dxdy =
=
0

x
2
+y
2

3
4
(x
2
+y
2
)(2

1 x
2
y
2
1)dxdy =
=
0

2
0

3
4
0

3
(2

1
2
1)dd =
53
0

480
18.14 Integrala de suprafat a
1. Sa se calculeze aria torului.
Solut ie
Consideram n planul xOy un cerc de raza a, cu centrul n punctul
(b, 0) unde 0 < a < b.
168 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
6
-
&%
'$
O
q
y
x b

a
u
Torul este suprafat a care se obt ine cand rotim acest cerc, ca un corp
rigid, n spat iu, n jurul axei Oy. Daca notam cu v unghiul de rotat ie
al cercului n jurul axei Oy atunci ecuat iile parametrice ale torului T
sunt:
_
_
_
x = (b +a cos u) cos v
y = a sin u
z = (b +a cos u) sin v
, 0 u 2, 0 v 2.
Avem:
A =

a cos u a sin usin v


0 (b +a cos u) cos v

= a (b +a cos u) cos ucos v;


B =

a sin ucos v a sin usin v


(b +a cos u) sin v (b +a cos u) cos v

= a (b +a cos u) sin u;
C =

a sin ucos v a cos u


(b +a cos u) sin v 0

= a (b + cos u) cos usin v


si A
2
+B
2
+C
2
= a
2
(b +a cos u)
2
.
Daca notam cu = [0, 2] [0, 2] atunci:
Aria (T) =

A
2
+B
2
+C
2
dudv =
2

0
dv
2

0
a (b +a cos u) du = 4
2
ab.
2. Sa se calculeze aria port iunii din emisfera superioara
x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, z 0,
decupata de cilindrul x
2
+y
2
Rx = 0.
Solut ie
18.14. INTEGRALA DE SUPRAFAT

A 169
Daca notam cu S suprafat a ment ionata n enunt atunci S este gracul
funct iei:
f (x, y) =

R
2
x
2
y
2
, (x, y) D, unde
D =
_
(x, y) R
2

x
2
+y
2
Rx 0
_
.
A = Aria (S) =

1 +p
2
+q
2
dxdy, unde p =
f
x
si q =
f
y
. Avem:
p =
x

R
2
x
2
y
2
, q =
y

R
2
x
2
y
2
, 1+p
2
+q
2
=
R
2
R
2
x
2
y
2
si mai departe
A = R

D
dxdy

R
2
x
2
y
2
.
Fie W =
_
(t, r) R
2

2
t

2
; 0 r Rcos t
_
si : W D
schimbarea de variabile (t, r) = (r cos t, r sin t).
Deoarece det J

(t, r) = r, avem:
A = R
/2

/2
dt
Rcos t

0
r

R
2
r
2
dr = R
/2

/2

R
2
r
2

Rcos t
0
dt =
= R
/2

/2
(R| sin t| R) dt = 2R
2
/2

0
(sin t 1) dt = ( 2) R
2
.
3. Sa se calculeze

S
(xy +yz +zx) d, unde S este port iunea din conul
x
2
+y
2
= z
2
, z 0, decupata de cilindrul x
2
+y
2
= 2y.
Solut ie
Observam ca suprafat a S este gracul funct iei f (x, y) =

x
2
+y
2
,
(x, y) D, unde D =
_
(x, y) R
2

x
2
+y
2
2y 0
_
.

In continuare avem:
p =
f
x
=
x

x
2
+y
2
, q =
f
y
=
y

x
2
+y
2
, 1 +p
2
+q
2
= 2.

S
(xy +yz +zx) d =

D
_
xy + (y +x)

x
2
+y
2
_

2dxdy.
Fie W =
_
(t, r) R
2
|0 t ; 0 r 2 sin t
_
si : W D schim-
barea de variabile
(t, r) = (r cos t, r sin t) .
170 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE

In urma acestei schimbari de variabile obt inem:

S
(xy +yz +zx) d =
=

0
dt
2 sin t

0
(r
2
sin t cos t +r
2
sin t +r
2
cos t)rdr =
=

0
(sin t cos t + sin t + cos t) dt
2 sin t

0
r
3
dr =
4

0
_
sin
5
t cos t + sin
5
t + sin
4
t cos t
_
dt =
= 4

0
sin
5
tdt = 4

0
_
1 cos
2
t
_
2
sin tdt =
64

2
15
.
18.15 Formule integrale
1. Sa se calculeze:
_
K
y
2
dx +x
2
dy
unde cu K am notat frontiera domeniului compact
K =
_
(x, y) R
2

x
2
+y
2
1, y 0
_
.
Solut ie
Daca notam cu P (x, y) = y
2
si Q(x, y) = x
2
atunci din formula
Riemann-Green rezulta:
_
K
y
2
dx +x
2
dy =

K
2 (x y) dxdy.
Daca facem schimbarea de variabile (t, r) (r cos t, r sin t) : W K,
unde W = [0, ] [0, 1] obt inem:

K
2 (x y) dxdy = 2

0
dt
1

0
r
2
(cos t sin t) dr =
2
3

0
(cos t sin t) dt =
4
3
.
18.15. FORMULE INTEGRALE 171
2. Sa se calculeze direct si apoi sa se verice rezultatul cu formula Riemann-
Green:
_
K
(xy y) dx + (xy +x) dy
unde K este frontiera domeniului compact
K =
_
(x, y) R
2

x
2
a
2
+
y
2
b
2
1
_
.
Solut ie
Pentru calculul direct folosim reprezentarea parametrica a elipsei:
K :
_
x = a cos t
y = b sin t
, t [0, 2]
Obt inem:
_
K
(xy y) dx + (xy +x) dy =
=
2

0
(ab sin t cos t b sin t)(a sin t)+(ab sin t cos t +a cos t)(b cos t) dt =
= a
2
b
2

0
sin
2
t cos tdt +ab
2
2

0
cos
2
t sin tdt +ab
2

0
dt = 2ab.
Daca notam cu P (x, y) = xy y si Q(x, y) = xy +x atunci
Q
x

P
y
= x +y + 2 si din formula Riemann-Green deducem:
_
K
(xy y) dx + (xy +x) dy =

K
(x +y + 2) dxdy.
Fie W = [0, 2][0, 1] si schimbarea de variabile (t, r) = (ar cos t, br sin t).
Deoarece det J

(t, r) = abr avem:

K
(x +y + 2) dxdy =
1

0
dr
2

0
(ar cos t +br sin t + 2) abrdt =
= a
2
b
1

0
r
2
dr
2

0
cos tdt +ab
2
1

0
r
2
dr
2

0
sin tdt + 2ab
1

0
rdr
2

0
dt =
= 2ab
1
2
2 = 2ab.
172 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
3. Sa se calculeze urmatoarea integrala curbilinie aplicand formula Green-
Riemann:

xydx +
x
2
2
dy, unde = {(x, y) | x
2
+ y
2
= 1, x 0
y} {(x, y) | x +y = 1, x 0, y 0}.
Solut ie
Curba nu este nchisa, deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, 1) si B(0, 1) si e [AB] segmentul orientat (de la
A catre B) determinat de aceste puncte. Fie = [AB]; atunci
este o curba nchisa si deci, aplicand formula Green-Riemann, obt inem
(notam cu K compactul marginit de ):

xydx +
x
2
2
dy =

K
0dxdy = 0.
Rezulta deci:

xydx +
x
2
2
dy =

[AB]
xydx +
x
2
2
dy = 0,
ultima integrala curbilinie calculandu-se imediat cu denit ia.
4. Sa se calculeze aria mult imii marginite de curba : x
2
3
+y
2
3
= 1.
Solut ie
Aria mult imii marginite de curba este A =
1
2

xdy ydx. Cu
parametrizarea x(t) = cos
3
t, y(t) = sin
3
t, t [0, 2), obt inem:
A =
1
2

xdy ydx =
3
2

2
0
sin
2
t cos
2
tdt =
3
8
.
5. Fie =
x y
x
2
+y
2
dx +
x +y
x
2
+y
2
dy.
a. Sa se calculeze integrala curbilinie

C(O,R)
, unde, am notat cu
C(O, R) cercul de centru O si raza R > 0.
b. Sa se calculeze

, unde, este o curba arbitrara nchisa astfel


ncat O .
Solut ie
a. Sa observam, mai ntai ca C
1
(R
2
\ {O}), deci pentru calculul
integralei de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann.
Folosim denit ia integralei curbilinii; parametrizam cercul:
x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t [0, 2)
si obt inem:

C(O,R)
=

2
0
dt = 2.
18.15. FORMULE INTEGRALE 173
b. Notam cu K compactul marginit de curba . Distingem doua
cazuri: daca O K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau
daca O K (nu se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ntai ca O K; atunci:

=

K
_

x
_
x +y
x
2
+y
2
_


y
_
x y
x
2
+y
2
__
dxdy = 0.
Presupunem acum ca O K; e R > 0 astfel ncat C(O, R) este inclus
n interiorul lui K. Notam cu D(O, R) discul deschis de centru O
si raza R. Fie A compactul A = K \ D(O, R). Bordul orientat al
lui A este reuniunea A = C(O, R), sensul pe cerc ind sensul
trigonometric negativ. Deoarece O A, avem:

A
=

A
0dxdy = 0.
Rezulta :

C(O,R)
= 2.
6. Fie a < b, e : [a, b] R
2
, (t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat
nchis ((a) = (b)) , orientat n sens trigonometric pozitiv si e K
compactul marginit de imaginea lui . Intr-un punct arbitrar (t) =
(x(t), y(t)), consideram vectorul normal la , n(t) = (y

(t), x

(t)). Sa
se demonstreze ca pentru orice camp de vectori V de clasa C
1
pe o
vecinatate a lui K, avem:

b
a
V ((t))n(t)dt =

K
div(V )dxdy.
Solut ie
Din denit ia integralei curbilinii, rezulta :

b
a
V ((t))n(t)dt =

Pdy Qdx.
Aplicand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obt inem:

b
a
V ((t))n(t)dt =

Pdy Qdx =
=

K
_
P
x
+
Q
y
_
dxdy =

K
div(V )dxdy.
174 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
7. Formula de medie pentru funct ii armonice
O funct ie f : U R
2
R se numeste armonica pe U daca
f =

2
f
x
2
+

2
f
y
2
= 0 pe U.
Fie f o funct ie armonica pe discul unitate. Atunci:
f((0, 0)) =
1
2

2
0
f( cos t, sin t)dt, (0, 1),
egalitate numita formula de medie pentru funct ii armonice.
Solut ie
Fie (0, 1) si e
g() =
1
2

2
0
f( cos t, sin t)dt.
Vom demonstra ca funct ia g este constanta.
Pentru aceasta, calculam derivata sa:
g

() =
1
2

2
0
_
f
x
( cos t, sin t) cos t +
f
y
( cos t, sin t) sin t
_
dt =
=
1
2

2
0
_
f
x
( cos t, sin t),
f
y
( cos t, sin t)
_
( cos t, sin t) dt.
Vom aplica acum rezultatul exercit iului de mai sus.
Vectorul n = ( cos t, sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul
de centru O si raza , iar campul vectorial V =
f
x
i +
f
y
j. Obt inem
(notam cu K discul de centru O si raza ):
g

() =
1
2

K
fdxdy = 0.
Rezulta deci ca funct ia g este constanta pe intervalul (0, 1); n consecint a
avem:
1
2

2
0
f( cos t, sin t)dt = g() = lim
0
g() =
=
1
2

2
0
f((0, 0)) = f((0, 0)).
18.15. FORMULE INTEGRALE 175
8. Sa se calculeze, folosind formula Gauss-Ostrogradski, urmatoarea in-
tegrala de suprafat a:

K
x
2
dy dz +y
2
dz dx +z
2
dx dy
unde K este bordul domeniului compact
K =
_
(x, y, z) R
3

0 x, y, z a
_
,
orientat dupa normala exterioara.
Solut ie
Fie campul V = (P, Q, R) unde P(x, y, z) = x
2
, Q(x, y, z) = y
2
,
R(x, y, z)=z
2
.
Atunci divV = 2 (x +y +z) si din formula Gauss deducem:

K
x
2
dy dz +y
2
dz dx +z
2
dx dy =

K
2 (x +y +z) dxdydz =
= 2
a

0
dx
a

0
dy
a

0
(x +y +z) dz = 2
a

0
dx
a

0
_
(x +y) z +
z
2
2
_

a
0
dy =
= 2
a

0
dx
a

0
_
ax +ay +
a
2
2
_
dy = 2
a

0
_
axy +a
y
2
2
+
a
2
2
y
_

a
0
dx =
= 2
a

0
(a
2
x +a
3
)dx = 3a
4
.
9. Legea lui Arhimede. Consideram un recipient (cont inut n
semispat iul z < 0) n care s-a turnat un lichid avand densitatea con-
stanta c.
Scufundam n lichid un corp pe care l asimilam cu un compact cu
bord orientat (K, K). Presupunand ca presiunea exercitata de lichid
asupra corpului scufundat creste proport ional cu adancimea, obt inem
pentru campul presiunilor formula V = czk. Fort a ascensionala pe
care lichidul o exercita asupra corpului scufundat este, prin denit ie,
egala cu uxul campului presiunilor prin suprafat a (bordul) K, n ra-
port cu normala exterioara, n. Aplicand formula Gauss-Ostrogradski,
obt inem:
F
K
(V ) =

K
V nd =
=

K
divV dxdydz =

K
cdxdydz = c vol(K),
adica fort a ascensionala este egala cu masa lichidului dezlocuit de cor-
pul scufundat.
176 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
10. Legea lui Gauss. Pentru orice q > 0, consideram campul scalar
f(x, y, z) =
q
4

x
2
+y
2
+z
2
=
q
4r
si e campul de gradient i:
E = gradf.
Campul scalar f reprezinta potent ialul electric (sau potent ial New-
tonian) asociat sarcinei electrice q plasate n O, iar E este campul
electric generat (sau camp Newtonian).
a. Sa se expliciteze E si sa se demonstreze ca este camp solenoidal,
adica : divE = 0.
b. Sa se demonstreze ca uxul campului E prin orice suprafat anchisa
ce nu cont ine originea n interior este nul.
c. Sa se demonstreze ca uxul campului E prin orice suprafat a nchisa
ce cont ine originea n interior este q, (legea lui Gauss).
Solut ie
a. Putem calcula E direct cu denit ia, sau aplicand proprietat ile gra-
dientului; obt inem:
E = gradf =
q
4
r
r
3
.
Aratam acum ca E este solenoidal:
divE = grad(divf) = f =
q
4r
6
_
3r
3
3r(x
2
+y
2
+z
2
)
_
= 0.
b. Fie o suprafat anchisa ce nu cont ine originean interior. Deoarece
campul electric E este de clasa C
1
pe R
3
\{O}, suntndeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski si deci, (notam cu K compactul marginit
de si cu n versorul normalei exterioare la ), obt inem:
F

(E) =

E nd =

K
divEdxdydz = 0.
c. Fie acum o suprafat a nchisa ce cont ine originea n interior.
Deoarece E nu este de clasa C
1
pe compactul K marginit de , (E ne-
ind de clasa C
1
n origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski
pentru a calcula uxul lui E prin . Fie R > 0 astfel ncat sfera de
centru O si raza R (notata n continuare cu S), sa e inclusa n in-
teriorul lui . Fie suprafat a (nchisa )
1
= S, orientata dupa
normala exterioara (deci pe S este normala interioara la sfera ). Fie
K
1
mult imea compacta marginita de
1
. Deoarece O K
1
, uxul lui
E prin
1
este nul (conform (b)). Rezulta ca uxul lui E prin este
egal cu uxul lui E prin S (orientata dupa normala exterioara n =
r
R
18.15. FORMULE INTEGRALE 177
la sfera ):
F

(E) =

S
E nd =
q
4

2
0
d


0
sin d = q.
11. Fie n N si e q

> 0, {1, 2, .., n}. Fie A

, {1, 2, .., n}, n


puncte n R
3
de coordonate (x

, y

, z

). Notam cu r

vectorul de pozit ie
al punctului A

. Potent ialul electric generat de sarcinile electrice q

plasate n punctele A

este
f(x, y, z) =
1
4
n

=1
q

r r


,
unde, este norma euclidiana n R
3
. Fie E = gradf campul
electric asociat potent ialului f. Sa se demonstreze ca uxul campului
electric E printr-o suprafat a arbitraranchisa ce cont ine toate punctele
A

n interiorul ei este egal cu


n

=1
q

.
Solut ie
Se aplica rat ionamentul din exercit iul anterior.
12. Fie o suprafat a nchisa si e K compactul marginit de . Sa se
demonstreze ca :
1
3

r nd = vol (K) ,
unde, n este normala exterioara la .
Solut ie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski:
1
3

r nd =
1
3

K
div(r) dxdydz =

K
dxdydz = vol(K).
13. Fie campul vectorial V = r +
k r
r
4
r si e suprafat a
= {(x, y, z); z = 3 x
2
y
2
, 1 z} {(x, y, z); x
2
+y
2
2, z = 1}.
Sa se calculeze uxul lui V prin , orientata dupa normala exterioara.
Solut ie
Se aplica formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calculam
divV = div
_
r +
k r
r
4
r
_
= 3 +
_
k r
r
4
_
divr +rgrad
_
k r
r
4
_
=
178 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
4
_
=
= 3 + 3
k r
r
4
+r
_
k
r
4
4
(k r)
r
6
r
_
= 3.
Notand cu K compactul marginit de suprafat a , rezulta :
F

(V ) =

V nd =

K
3dxdydz = 3vol(K).
14. Sa se calculeze uxul campului vectorial V =
1
r
(r k) prin:
a. O suprafat a nchisa arbitrara ce nu cont ine originea n interior.
b. Sfera de centru O si raza R.
Solut ie
a. In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; uxul
este nul deoarece divV = 0.
b. In cazul al doilea, uxul se calculeaza cu denit ia integralei de
suprafat a (nu sunt ndeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski);
si n acest caz uxul este tot 0 deoarece vectorii V si normala exte-
rioara la sfera sunt ortogonali.
15. Formulele lui Green
Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R
3
. Fie n normala ex-
terioara la K si e f, g doua funct ii de clasa C
2
pe o vecinatate a lui
K. Sa se demonstreze formulele lui Green:
a.

K
f (gradg) nd =

K
_
f g + (gradf)(gradg)
_
dxdydz.
b.

K
_
f (gradg) g (gradf)
_
nd =

K
_
f gg f
_
dxdydz.
Solut ie
a. Pentru prima formula se aplica formula Gauss-Ostrogradski
campului de vectori V = f gradg:

K
f (gradg) nd =

K
div(f gradg) dxdydz =
=

K
_
f div(gradg) + (gradg) (gradf)
_
dxdydz =
=

K
_
fg + (gradg) (gradf)
_
dxdydz.
b. A doua formula rezulta direct din prima.
18.15. FORMULE INTEGRALE 179
16. Fie (K, K) un compact cu bord orientat din R
3
si e n versorul
normalei exterioare la suprafat a K. Fie h o funct ie armonica pe o
vecinatate a lui K si e
dh
dn
derivata dupa direct ia n a lui h. Sa se
demonstreze egalitat ile:
a.

K
dh
dn
d = 0.
b.

K
h
dh
dn
d =

K
gradh
2
dxdydz.
Solut ie
a. Se aplica prima formula a lui Green pentru: f = 1 si g = h;
o alta metoda este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski campului
V = gradh:

K
dh
dn
d =

K
(gradh) n d =
=

K
div(gradh) dxdydz =

K
h = 0.
b. Se aplica a doua formula a lui Green pentru f = g = h; o
alta metoda consta n a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru
V = hgradh:

K
h
dh
dn
d =

K
hgradh n d =
=

K
div(hgradh) dxdydz =
=

K
_
hdiv(gradh) + (gradh) (gradh)
_
dxdydz =
=

K
_
hg + gradh
2
_
dxdydz =
=

K
gradh
2
dxdydz.
17. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie

n
urmatorul caz :
= (y z)dx + (z x)dy + (x y)dz.
: z = x
2
+y
2
, z = 1.
Solut ie
Fie suprafat a = {(x, y, z); z = x
2
+ y
2
+ z
2
, z 1}; atunci este
bordul lui si aplicand formula lui Stokes obt inem (lasam ca exercit iu
vericarea compatibilitat ii orientarilor):

(yz)dx+(zx)dy+(xy)dz =

2(dydz+dzdx+dxdy) =
180 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
= 2

D
(2x 2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.
18. Sa se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:

y(y +2z)dx+2x(y +z)dy +2xydz , : z


2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
Solut ie
Integrala este 0.
19. Sa se calculeze circulat ia campului vectorial
V = (y
2
+z
2
)i + (x
2
+z
2
)j + (x
2
+y
2
)k
pe curba : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, ax +by +cz = 0.
Solut ie
Curba este un cerc mare al sferei (intersect ia sferei cu un plan ce
trece prin centrul sferei); consideram drept suprafat a oricare din
cele doua semisfere determinate de plan pe sfera. Aplicand formula
lui Stokes, obt inem:

V dr =

(rotV ) nd =
=

(2(y z)i + 2(z x)j + 2(x y)k)


1
R
(xi +yj +zk) d = 0,
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfera, n =
1
R
r si rotV sunt
perpendiculari.
20. Sa se calculeze direct si cu formula lui Stokes integrala curbilinie

(y
2
z
2
)dx + (z
2
x
2
)dy + (x
2
y
2
)dz,
unde este poligonul de intersect ie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] si
planul x +y +z =
3
2
.
Solut ie
este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu denit ia tre-
buie parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul
xOy are parametrizarea:
x(t) = t, y(t) =
3
2
t, t
_
1
2
, 1
_
.
18.15. FORMULE INTEGRALE 181
Calculam acum integrala aplicand formula lui Stokes. Fie port iunea
din planul x + y + z =
3
2
situata n interiorul cubului (interiorul
hexagonului). Proiect ia lui pe planul xOy este mult imea
D = {(x, y);
1
2
x +y
3
2
, 0 x 1, 0 y 1},
a carei arie este
3
4
. O parametrizare (carteziana ) a suprafet ei este
z =
3
2
x y, (x, y) D.
Aplicand formula lui Stokes, obt inem:

(y
2
z
2
)dx + (z
2
x
2
)dy + (x
2
y
2
)dz =
= 2

(x +y)dx dy + (y +z)dy dz + (z +x)dz dx =


= 2

D
3dxdy = 6 aria(D) =
9
2
.
21. Fie a > 0, b > 0, c > 0, si e punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si C(0, 0, c).
Fie reuniunea segmentelor [AB] [BC] [CA] (cu acest sens). Sa
se calculeze

(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz.


Solut ie
Vom calcula integrala aplicand formula lui Stokes (lasam ca exercit iu
calculul direct). Fie interiorul triunghiului ABC; obt inem:

(z y)dx+(xz)dy +(y x)dz =

2dxdy +2dy dz +2dz dx.


Proiect ia lui pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar
parametrizarea carteziana este
z = c
_
1
x
a

y
b
_
.
Rezulta :

(z y)dx + (x z)dy + (y x)dz = 2



OAB
_
c
a
+
c
b
+ 1
_
dxdy =
= ab +bc +ca.
182 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
22. Sa se calculeze circulat ia campului de vectori V =
1
r
(k r) pe curba
=
1

2

3
, unde:

1
= {(x, y, z); x
2
+y
2
= 1, z = 0, x > 0, y > 0}

2
= {(x, y, z); y
2
+z
2
= 1, x = 0, y > 0, z > 0}

3
= {(x, y, z); z
2
+x
2
= 1, y = 0, z > 0, x > 0}.
Solut ie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam mai ntai
rotorul campului V :
rotV =
1
r
rot(k r) (k r)grad
1
r
=
=
1
r
_
k divr r divk +
dk
dr

dr
dk
_
+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
Fie suprafat a = {(x, y, z); x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, x > 0, y > 0, z > 0};
evident, bordul lui este . Aplicand formula lui Stokes, obt inem:

V dr =

rotV nd,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la . Pentru a calcula
integrala de suprafat a, putem folosi atat parametrizarea carteziana cat
si coordonatele sferice; se obt ine

V dr =

2
.
23. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e n versorul normalei la
si e c un vector constant. Sa se demonstreze ca circulat ia campului
vectorial V = (c r) r pe curba este egala cu

c (r n) d.
Solut ie
Aplicam formula lui Stokes:

(c r) r dr =

rot
_
(c r) r
_
nd =
=

_
(c r) rotr r grad(c r)
_
nd =

(cr) nd =

c(r n)d.
24. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e n versorul normalei la
si e f si g doua funct ii de clasa C
2
pe o vecinatate a lui . Sa se
demonstreze relat iile:

f gradg dr =

_
(gradf) (gradg)
_
nd.
18.15. FORMULE INTEGRALE 183

_
f
g
x
+g
f
x
_
dx +
_
f
g
y
+g
f
y
_
dy +
_
f
g
z
+g
f
z
_
dz = 0.
Solut ie
Se aplica formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:

f grad g dr =

rot(f (grad g)) nd =


=

_
f rot(grad g) grad g grad f
_
nd =
=

_
(gradf) (gradg)
_
nd.
Pentru a doua egalitate, calculam rotorul:
rot
__
f
g
x
+g
f
x
_
i +
_
f
g
y
+g
f
y
_
j +
_
f
g
z
+g
f
z
_
k
_
= 0,
deci circulat ia este nula (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
25. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat si e n versorul normalei la
suprafat a .
a. Daca f este o funct ie de clasa C
1
pe (0, ), sa se calculeze circulat ia
campului vectorial V = f(r)r pe curba .
b. Daca g este o funct ie de clasa C
1
pe o vecinatate a lui si c este un
vector constant, sa se demonstreze ca circulat ia campului de vectori
W(x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba este

c (n gradg)d.
Solut ie
a. Aplicam formula lui Stokes; pentru aceasta, calculam
rotV = f(r) rotr r gradf(r) = r
f

(r)
r
r = 0,
deci circulat ia este nula.
b. Aplicam formula lui Stokes; calculand rotorul campului W, obt inem
rotW = c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
184 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
26. Fie (, ) o suprafat a cu bord orientat, e f C
1
(R), a R
3
si e
V = (a gradf(r)) r, unde, r este vectorul de pozit ie. Sa se demonstreze:

V dr =

a r
r
f

(r) n d,
unde, n este versorul normalei la .
Solut ie
Se aplica formula lui Stokes:

V dr =

a r
r
f

(r)n d =

rot ((a gradf(r)) r) n d.


Calculam acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calculam mai ntai:
gradf(r) = f

(r) gradr = f

(r)
r
r
.
Obt inem:
rot (( a gradf(r) ) r) = rot
_
( a r )
r
f

(r) r
_
=
=
(a r)
r
f

(r) rotr r grad


_
( a r )
r
f

(r)
_
= r
_
f

(r) grad
_
( a r )
r
_
+
( a r )
r
gradf

(r)
_
=
= r
_
f

(r)
r a ( a r )
r
r
r
2
+
( a r )
r
f

(r)
r
r
_
=
=
f

(r)
r
(a r),
ceea ce ncheie demonstrat ia.
18.16 Funct ii olomorfe si teorema reziduurilor
1. Sa se determine punctele n care funct ia f(z) = z
2
+zz z
2
+ 2z z
este olomorfa si sa se calculeze derivata funct iei n acele puncte.
Solut ie. Daca z = x + iy, atunci f(z) = x
2
+y
2
+x + iy(4x + 3), deci
P(x, y) = x
2
+y
2
+x si Q(x, y) = y(4x + 3).
Condit iile Cauchy-Riemann ne dau 2x + 1 = 4x + 3 si 2y = 4y, deci
x = 1, y = 0. Asadar, funct ia f este olomorfa n z = 1.
18.16. FUNCT II OLOMORFE SI TEOREMA REZIDUURILOR 185
Derivata n z = 1 este f

(1) = lim
h0
f(1 +h) f(1)
h
=
= lim
h0
h
2
h +hh h
2
h
= 1+lim
h0
(h+h
h
2
h
) = 1+lim
h0
_

h
2
h
_
=
= 1, deoarece

h
2
h

=
|h|
2
|h|
=
|h|
2
|h|
= |h| 0, cand h 0
2. Fie P(x, y) = e
2x
cos 2y + y
2
x
2
. Sa se determine funct ia olomorfa
f = P + iQ pe C astfel ncat f(0) = 1.
Solut ie. Vericam ca funct ia P este armonica.
Aplicam condit iile Cauchy-Riemann si obt inem
P
x
=
Q
y
= 2e
2x
cos 2y 2x

P
y
=
Q
x
= 2e
2x
sin 2y 2y
Integram a doua ecuat ien raport cu x si obt inemQ(x, y) = e
2x
sin 2y
2xy + c(y). Inlocuind apoi n a prima ecuat ie avem c

(y) = 0, deci
c(y) = k. Atunci f(z) = e
2x
cos 2y +y
2
x
2
+i(e
2x
sin 2y 2xy +k) =
= e
2x
(cos 2y + i sin 2y) (x + iy)
2
+ ki = f(z) = e
2z
z
2
+ ki. Din
condit ia din enunt obt inem constanta k : f(0) = 1 =k = 0. Asadar,
f(z) = e
2z
z
2
.
3. Sa se determine funct ia olomorfa f = P + iQ pe C, unde Q(x, y) =
= (x
2
y
2
), C
2
.
Solut ie. Notam = x
2
y
2
.
Avem
Q
x
= 2x

(),
Q
y
= 2y

(), deci

2
Q
x
2
= 2

() + 4x
2

(),

2
Q
y
2
= 2

() + 4y
2

()
Cum Q este armonica rezulta ca Q = 0 =

2
Q
x
2
+

2
Q
y
2
=
= 4(x
2
+y
2
)

() = 0 =

() = 0 =

() = c =() =
= c +c
1
=Q(x, y) = c(x
2
y
2
) +c
1
, c, c
1
IR
Din condit iile Cauchy-Riemann obt inem
P
x
=
Q
y
= 2cy
P
y
=
Q
x
= 2cx
Integrand a doua ecuat ie si nlocuind n prima obt inem P(x, y) =
= 2cxy +k, deci f(z) = 2cxy +k + i(c(x
2
y
2
) +c
1
) =
=f(z) = ciz
2
+d, c, d IR
186 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
4. Sa se dezvolte n serie de puteri ale lui z funct ia f(z) =
1
z
3
6z
2
+11z6
n urmatoarele domenii:
a) |z| < 1;
b) 1 < |z| < 2;
c) 2 < |z| < 3;
d) |z| > 3.
Solut ie. Funct ia f are ca poli radacinile ecuat iei z
3
6z
2
+11z 6 = 0,
adica punctele z
1
= 1, z
2
= 2, z
3
= 3.
a) In cercul |z| < 1, funct ia f este olomorfa, deci dezvoltabila n serie
Taylor n acest domeniu.
f(z) =
1
(z1)(z2)(z3)
=
1
2(z1)

1
z2
+
1
2(z3)
=
1
2

1
1z
+
1
2

1
1
z
2

1
6

1
1
z
3
In acest domeniu avem |z| < 1,

z
2

< 1,

z
3

< 1. Atunci f(z) =


=
1
2

n0
z
n
+
1
2

n0
z
n
2
n

1
6

n0
z
n
3
n
b) In coroana circulara 2 < |z| < 3, funct ia f este dezvoltabila n serie
Laurent.
f(z) =
1
2z

1
1
1
z
+
1
2

1
1
z
2

1
6

1
1
z
3
In domeniul 1 < |z| < 2 avem

z
2

< 1,

z
3

< 1,

1
z

< 1, deci f(z) =


=
1
2z

n0
1
z
n
+
1
2

n0
z
n
2
n

1
6

n0
z
n
3
n
f(z) =
1
2z

1
1
1
z

1
z

1
1
2
z

1
6

1
1
z
3
In domeniul 2 < |z| < 3 avem

1
z

< 1,

z
3

< 1,

2
z

< 1
Atunci f(z) =
1
2z

n0
1
z
n

1
z

n0
2
n
z
n

1
6

n0
z
n
3
n+1
d) f(z) =
1
2z

1
1
1
z

1
z

1
1
2
z
+
1
2z

1
1
3
z
In acest domeniu

1
z

< 1,

2
z

< 1,

3
z

< 1
Atunci f(z) =
1
2z

n0
1
z
n

1
z

n0
2
n
z
n
+
1
2z

n0
3
n
z
n
5. Sa se calculeze reziduul funct iei f(z) =
1
z sinz
2
n punctul z = 0.
Solut ie. Avem sin z =
z
1!

z
3
3!
+
z
5
5!
. . . =z sin z
2
=
= z
_
z
2
1!

z
6
3!
+
z
10
5!
. . .
_
= z
3
_
1
z
4
3!
+
z
8
5!
. . .
_
=
=f(z) =
1
z
3
(
1
z
4
3!
+
z
8
5!
...
)
18.16. FUNCT II OLOMORFE SI TEOREMA REZIDUURILOR 187
Exista o serie de puteri

n0
a
n
z
n
astfel ncat
_
1
z
4
3!
+
z
8
5!
. . .
_

(a
0
+ a
1
z + a
2
z
2
+ . . .) = 1 = a
0
= 1, a
0
0 + a
1
1 = 0, a
0
0 + a
1

0 +a
2
1 = 0 =a
2
= 0
Atunci f(z) =
1
z
3

n0
a
n
z
n
=
a
0
z
3
+
a
1
z
2
+
a
2
z
+a
3
+. . ., deci Rez(f, 0) =
= a
2
= 0
6. Sa se calculeze integrala

|z2i|=1
1
z
2
+4
dz.
Solut ie.

|z2i|=1
1
z
2
+4
dz =

|z2i|=1
1
z+2i
z2i
dz =

|z2i|=1
f(z)
z2i
, unde
f(z) =
=
1
z+2i
Aplicam formula integrala a lui Cauchy si obt inem :
f(2i) =
1
2i

|z2i|=1
f(z)
z2i
=

|z2i|=1
f(z)
z2i
= 2if(2i) = 2i
1
4i
=

2
7. Sa se calculeze integrala

|z|=r
e
z
sin z
1z
3
dz, r > 0.
Solut ie. Conform teoremei lui Cauchy rezulta ca

|z|=r
e
z
sin z
1z
3
dz = 0
8. Sa se calculeze integrala

|z|=2
tg z
z
2
dz.
Solut ie. Funct ia f(z) =
tg z
z
2
are ca poli radacinile ecuat iei z
2
cos z = 0,
adica z = 0, 2k

2
, k ZZ. In interiorul cercului |z| = 2 se aa polii
simpli 0,

2
,

2
.
Calculam Rez(f, 0) = lim
z0
z
tg z
z
2
= 1
Rez(f,

2
) = lim
z

2
_
z

2
_

tg z
z
2
= lim
v0
v
ctg v
_
v +

2
_
2
=
4

2
Rez(f,

2
) =
4

2
Din teorema reziduurilor obt inem :

|z|=2
tg z
z
2
dz = 2i
_
Rez(f, 0) + Rez(f,

2
) + Rez(f,

2
)
_
= 2i
_
1
8

2
_
9. Sa se calculeze integrala

|z|=r
e
z
(zi)(z2)
dz, r > 0, r = 1, r = 2.
Solut ie. 1) Daca 0 < r < 1, aplicam teorema lui Cauchy si obt inem

|z|=r
e
z
(zi)(z2)
dz = 0
2) Daca 1 < r < 2, aplicam formula integrala a lui Cauchy.

|z|=r
e
z
(zi)(z2)
dz =

|z|=r
e
z
z2
zi
dz =

|z|=r
f(z)
zi
dz, unde f(z) =
e
z
z2
Atunci

|z|=r
f(z)
zi
dz = 2if(i) = 2i
e
i
i2
3) Daca r > 2, aplicam teorema reziduurilor.
Punctele i si 2 sunt poli simpli.
188 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
Calculam Rez(f, i) = lim
zi
(z i)
e
z
(z i)(z 2)
=
e
i
i 2
Rez(f, 2) = lim
z2
(z 2)
e
z
(z i)(z 2)
=
e
2
2 i
Atunci

|z|=r
e
z
(zi)(z2)
dz = 2i
_
e
i
i2
+
e
2
2i
_
=
e
i
e
2
i2
10. Sa se calculeze integrala

|z|=r
e
1
z
1z
dz, r > 0, r = 1.
Solut ie. Funct ia f(z) =
e
1
z
1z
are n z = 1 pol simplu si n z = 0
singularitate esent iala.
Rez(f, 1) = lim
z1
(z 1)
e
1
z
1 z
= e
Pentru 0 < |z| < 1 avem f(z) =
_
1 +
1
1!z
+
1
2!z
2
+. . . +
1
n!z
n
+. . .
_

(1 +z +z
2
+. . . +z
n
+. . .) =Rez(f, 0) =
1
1!
+
1
2!
+. . . +
1
n!
+. . . =
= e 1(coecientul lui
1
z
)
Daca 0 < r < 1,

|z|=r
e
1
z
1z
dz = 2iRez(f, 0) = 2i(e 1)
Daca r > 1,

|z|=r
e
1
z
1z
dz = 2i(Rez(f, 0) + Rez(f, 1)) = 2i
11. Sa se calculeze integrala

cos 3t
54 cos t
dt.
Solut ie. Facem schimbarea z = e
it
si integrala devine

cos 3t
54 cos t
dt =
=

|z|=1
z
3
+z
3
2
54
z+
1
z
2

dz
iz
dz =
1
2i

|z|=1
z
6
+1
z
3
(2z
2
5z+2)
dz
Polii funct iei f(z) =
z
6
+1
z
3
(2z
2
5z+2)
sunt 0, 2,
1
2
si doar 0, pol triplu si
1
2
, pol simplu, sunt n interiorul cercului |z| = 1. Aplicand teorema
reziduurilor obt inem

|z|=1
z
6
+1
z
3
(2z
2
5z+2)
dz = 2i(Rez(f, 0) + Rez(f, 2))
Calculam Rez(f, 0) =
1
2
lim
z0
[z
3
f(z)]

=
1
2
Rez(f,
1
2
) = lim
z
1
2
_
z
1
2
_
f(z) =
1 + 2
6
3 2
2
Deci

cos 3t
54 cos t
dt =
1
2i
2i
_
1
2

1+2
6
32
2
_
12. Sa se calculeze integrala

0
x
2
(1+x
2
)
3
dx.
Solut ie. lim
x
x

x
2
(1 +x
2
)
3
= 1 pentru = 4 > 1, deci integrala

0
x
2
(1+x
2
)
3
dx este convergenta.
Funct ia f(x) =
x
2
(1+x
2
)
3
este para, deci

0
x
2
(1+x
2
)
3
dx =
1
2

x
2
(1+x
2
)
3
dx
18.17. SPAT II METRICE. PRINCIPIUL CONTRACT IEI 189
Fie f(z) =
z
2
(1+z
2
)
3
,z C \
_
i
_
olomorfa
i sunt poli de ordinul 3
Fie r > 1 si
r
= [r, r]
r
, unde
r
= re
it
, t [0, ]
Aplicam teorema reziduurilor si obt inem

r
f(z)dz = 2iRez(f, i)
Rez(f, i) =
1
2!
lim
zi
_
(z i)
3
_
z
2
(1 +z
2
)
3
__

=
i
16
Deci

r
f(z)dz =

8
Dar

8
=

r
f(z)dz =

r
r
x
2
(1+x
2
)
3
dx +

r
f(z)dz. In aceasta relat ie
trecem la limita cand r si obt inem

8
=

x
2
(1+x
2
)
3
dx, deoarece
lim
r

r
f(z)dz = 0 cf. lemei lui Jordan ( lim
z
zf(z) = lim
z
z
z
2
(1 +z
2
)
3
=
= 0). Asadar,

0
x
2
(1+x
2
)
3
dx =

16
18.17 Spat ii metrice. Principiul contract iei
1. Sa se demonstreze ca urmatoarele aplicat ii sunt distant e pe R
2
, echiva-
lente cu distant a euclidiana :
a. d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = |x
1
x
2
| +|y
1
y
2
|.
b. d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = max{|x
1
x
2
|, |y
1
y
2
|}.
Solut ie
Se verica direct denit ia distant ei. Fie d
2
distant a euclidiana pe R
2
si e (x, y) R
2
; din inegalitat ile:

|x|
2
+|y|
2
|x| +|y|

2 (|x|
2
+|y|
2
),
1
2
(|x| +|y|) max{|x|, |y|} |x| +|y|,
rezulta :
d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))

2 d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))
si respectiv
1
2
d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)).
2. Sa se caracterizeze sirurile convergente si sirurile Cauchyntr-un spat iu
metric discret. Sa se demonstreze ca orice spat iu metric discret este
complet.
Solut ie
Fie (X, d) un spat iu metric discret si e x
n
un sir n X; e 0 < < 1.
Daca x
n
a, atunci exista n

N astfel ncat
190 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
d(x
n
, a) < < 1, n n

, deci d(x
n
, a) = 0, n n

; rezulta ca
sirul x
n
este constant (ncepand de la un rang). Un rat ionament
similar se aplica si n cazul sirurilor Cauchy.
3. Pe mult imea numerelor rat ionale, Q, consideram distant a uzuala (in-
dusa din R), d(x, y) = |x y|. Sa se demonstreze ca spat iul metric
(Q, d) nu este complet.
Solut ie
Fie sirul de numere rat ionale x
n
=
_
1 +
1
n
_
n
. Se stie ca n R sirul x
n
este convergent la e R\ Q. Rezulta ca x
n
este sir Cauchy n R, deci
si n Q; daca x
n
ar convergent n Q, atunci n R ar avea doua limite,
ceea ce constituie o contradict ie.
4. Fie a, b R, a < b.
a. Sa se demonstreze ca
d
1
(f, g) =

b
a
|f(x) g(x)|dx
este distant a pe mult imea funct iilor continue C[a, b].
b. Sa se demonstreze ca orice sir f
n
C([a, b]) convergent n raport cu
distant a d

este convergent si n raport cu distant a d


1
, dar reciproca
este falsa.
Solut ie
a. Se verica direct denit ia (se folosesc proprietat ile modulului si ale
integralei).
b. Fie f
n
, f C([a, b]) astfel ncat d

(f
n
, f) 0. Atunci:
d
1
(f
n
, f) =

b
a
|f
n
(x) f(x)|dx (b a) d

(f
n
, f) 0.
Pentru a arata ca reciproca este falsa, e sirul f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Atunci f
n
0 n raport cu distant a d
1
, dar nu converge n raport cu
d

.
5. a. Sa se demonstreze ca aplicat ia
d : R R [0, ), d(x, y) = |arctgx arctgy|, x, y R,
este distant a pe R.
b. Spat iul metric (R, d) nu este complet.
Solut ie
18.17. SPAT II METRICE. PRINCIPIUL CONTRACT IEI 191
a. Funct ia arctg este injectiva, deci d(x, y) = 0 x = y.
b. Sirul x
n
= n este sir Cauchy n raport cu distant a d:
d(x
n
, x
m
) = |arctg n arctg m| =

arctg
_
n m
1 +nm
_

0,
daca m, n .
Presupunand, prin absurd, ca sirul x
n
este convergent la a R, atunci
d(x
n
, a) 0; pe de alta parte:
d(x
n
, a) = |arctg n arctg a| =
=

arctg
_
n a
1 +na
_

arctg
_
1
a
_

= 0, a R,
contradict ie.
6. Sa se decida daca urmatoarele funct ii sunt contract ii pe mult imile
indicate:
a. f(x) = sin x, x R.
b. f(x) = ln x, x [e, ).
c. f(x) = arctg x, x R.
d. f(x) =
1 x
2
5(1 +x
2
)
, x R.
e. f(x) =
2x
1 +x
2
, x R.
Solut ie.
a. Funct ia f(x) = sin x nu este contract ie pe R.
Presupunand prin absurd ca ar exista k (0, 1) astfel ncat
| sin xsin y| k |xy|, x, y R, atunci, n particular pentru y = 0,
se obt ine | sin x| k |x|, x R; de unde rezulta ca
lim
x0
| sin x|
|x|
k < 1, contradict ie. Funct ia sinus este totusi contract ie
pe orice interval nchis care nu cont ine numere de forma k, k Z
(pentru demonstrat ie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Funct ia f(x) = ln x este contract ie pe [e, ); din teorema lui La-
grange rezulta :
| ln x ln y|
_
sup
ce
1
c
_
|x y|
1
e
|x y|, x, y R.
c. Funct ia f(x) = arctg x nu este contract ie pe R; e, prin absurd,
k (0, 1) astfel ncat |arctg x arctg y| k |x y|, x, y R. In
particular pentru y = 0 rezulta |arctg x| k |x|, x R si deci
lim
x0
|arctg x|
|x|
k < 1, contradict ie. Funct ia f(x) = arctg x este
192 CAPITOLUL 18. EXERCIT II REZOLVATE
contract ie pe orice interval I pentru care 0 nu este punct de acumulare,
deoarece, pe un astfel de interval are loc inegalitatea sup
xI
|f

(x)| < 1.
d. Funct ia nu este contract ie pe R; rat ionament similar cu exemplele
a si c de mai sus.
e. Funct ia este contract ie pe R.
7. Sa se aproximeze cu o eroare mai mica decat 10
3
solut ia reala a
ecuat iei x
3
+ 4x 1 = 0.
Solut ie.
Ecuat ia are o singura solut ie reala, (0, 1). Vom aplica metoda
aproximat iilor succesive. Fie X = [0, 1] si f : X X, f(x) =
1
x
2
+4
.
Ecuat ia este echivalenta cu f(x) = x, iar spat iul metric X este com-
plet (cu metrica uzuala indusa din R); demonstram acum ca f este
contract ie pe X. Derivata este f

(x) =
2x
(x
2
+4)
2
, iar sup
xX
|f

(x)| =
f

(1) =
2
25
< 1, deci f este contract ie cu factorul factorul de contract ie
k =
2
25
. Sirul aproximat iilor succesive este
x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
) =
1
x
2
n
+ 4
;
evaluarea erorii:
|x
n
| <
k
n
1 k
|x
0
x
1
| =
1
3

_
2
25
_
n
,
deci x
3
= f
_
16
65
_
= 0, 2355072.
Aceeasi ecuat ie se poate rezolva aproximativ si folosind contract ia
g(x) =
1
4
(1 x
3
), x [0, 1]. In acest caz factorul de contract ie este
k = sup
x(0,1)
|g

(x)| =
3
4
. Metoda aproximat iilor succesive converge mult
mai ncet n acest caz, x
6
.
8. Fie a, b, c R; n ce condit ii se poate aplica metoda aproximat iilor
succesive ecuat iei: x = a sin x +b cos x +c ?
Solut ie
Fie f : R R, f(x) = a sin x + b cos x + c. Funct ia f se poate scrie
sub forma:
f(x) =

a
2
+b
2
_
a

a
2
+b
2
sin x +
b

a
2
+b
2
cos x
_
+c =
=

a
2
+b
2
sin(x +) +c,
cu R bine ales. Rezulta ca aplicat ia f este contract ie daca si numai
daca

a
2
+b
2
< 1; daca aceasta ipoteza este adevarata, atunci un sir
18.17. SPAT II METRICE. PRINCIPIUL CONTRACT IEI 193
al aproximat iilor succesive este (de exemplu) x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
).
Eroarea la pasul n este cel mult
_

a
2
+b
2
_
n
1

a
2
+b
2
|b +c|.
Bibliograe
[1] K.R. Davidson, A.P. Donsig, Real Analysis with Real Applications,
Prentice Hall, 2002.
[2] B.P. Demidovitch, Culegere de probleme si exercitii de analiza matem-
atica, Ed Tehnica, 1956. ( other editions, Mir Publishers).
[3] N. Donciu, D. Flondor, Analiza matematica, culegere de probleme, Ed
ALL, 2004.
[4] G. M. Fihtenholt , Curs de calcul diferent ial si integral (vol II-III),
Ed.Tehnica, 1964.
[5] P. Flondor, O. Stanasila, Lectii de analiza matematica si exercitii
rezolvate, Ed ALL, 2004.
[6] G.B. Folland, Advanced Calculus, Prentice Hall, 2002.
[7] M. Olteanu, Analiza Matematica - notiuni teoretice si probleme
rezolvate, Ed. Printech, 2005.
[8] Gh. Oprisan, O. Stanasila, Analiza matematica in 14 lectii, Ed.
Printech, 2006.
[9] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, Mc Graw-Hill, 1976.
[10] O. Stanasila et al, Enciclopedie Matematica , Ed. AGIR, 2010.
194