Sunteți pe pagina 1din 32

iti4N4STIRI

ORTODOX&

DESCOPERĂ LOCURILE SFINTE

NR.28 -DERVENT u PROLOG

Trecerea întru lumină

ISTORIE

Crucea-

arborele credinţei de la Dervent

SFINŢI ŞI MINUNI

Puterea făcătoare de viaţă

TEZAUR

Darurile pământului sfinţit

GHID

Miezul de taină al zidirilor

INFLUENŢE

Mugurii pietrei

VIAŢAMONAHALĂAZI

Roadele sfinte ale ascultării

CUVINTE ÎNŢELEPTE

Piatra de temelie

PENTRU COPil

Ucenicul căprior

. 3

4

12

18

22

26

28

30

31

Nu rataţi bibliorafturile speciale în care puteţi colecţiona seria MĂNĂSTIRI ORTODOXE.

Bibliorafturile sunt disponibile la chioşcurile de ziare la preţul de 9,99 Lei/45MDL. De Agostini va anunţa datele de publicare a bibliorafturilor în seria de reviste.

MĂNĂSTIRI ORTODOXE

Apariţie săptămânală

EDITURA: De AGOSTINI HELLAS SRL

ADRESA: Vouliagmenis 44-46, 166 73 Atena

EDITOR: Petros Kapnistos

MANAGER ECONOMIC: Fatis Fotiou

MANAGER DE REDACŢIE ŞI PRODUCŢIE: Virginia Koutroubas

GROUP PRODUCT MANAGER: Meropi Papadaki

BUS!NESS DEVELOPMENT MANAGER: Dimitris Pasakalidis

COORDONATOR DE PRODUCŢIE: Carolina Poulidou

SENIOR EDITOR: Tania Skandalaki

JUNIOR EDITOR: Maria Papadimitriou

MANAGER DISTRIBUŢIE: Evi Boza

CONTROLLER DISTRIBUŢIE: Yiannis Vougioukas

SENIOR COORDONATOR LOGISTICA: Antonis Lionmis

© 20 Il, De Agostini Hellas Ltd.

Coperta: Arhiva foto Le VartY Line; Pagina 3: Arhiva Mănăstirii Dervent; 4: Arhiva foto Le VartY Line; 5: Arhiva Mănăstirii Dervent (sus), Arhiva personală Călin Nemeş (centru, jos); 6: Arhiva Mănăstirii Dervent (sus), Arhiva personală Călin Nemeş (centru, jos); 7: Arhiva foto Le VartY Line (sus), Arhiva personală Călin Nemeş (jos); 8: Arhiva personală Călin Nemeş (sus), Arhiva Mănăstirii Dervent (jos); 9: Arhiva Mănăstirii Dervent; 10:

Arhiva Mănăstirii Dervent (sus), Arhiva foto Le VartY Line (centru, jos);

Il: Arhiva Mănăstirii Dervent (sus), Arhiva foto Le VartY Line (jos); 12:

Arhiva Mănăstirii Dervent (sus), Arhiva foto Le VartY Line (jos); 13: Arhiva Mănăstirii Dervent; 14: Arhiva foto Le VartY Line; 15: At:hiva foto Le Vart

Y Line (sus), Arhiva Mănăstirii Det:Vent (jos); 16: Arhiva foto Le VartY Line

(sus), Arhiva personală Călin Nemeş (jos); 17: Arhiva personală Călin Nemeş (sus, centru), Arhiva foto Le VartY Line (jos); 18: Arhiva Mănăstirii Dervent; 19: Arhiva Mănăstirii Dervent (sus, centru), Arhiva foto Le VartY Line (jos}; 20: AThiva personală Călin Nemeş; 21-22: Arhiva foto Le VartY Line; 23:

Arhiva foto Le VartY Line (sus), Arhiva Mănăstirii Dervent (centru dreapta şi stânga}; 24: Arhiva Mănăstirii Dervent (sus, centru), Arhiva foto Le VartY Line (jos); 25: Arhiva foto Le VartY Line (sus, centru); Arhiva Mănăstirii Dervent (jos}; 26: Arhiva Mănăstirii Dervent; 27: Arhiva Mănăstirii Dervent (sus dreapta şi stânga), Arhiva foto Le VartY Line (jos); 28-29: Arhiva Mănăstirii Dervent, Arhiva Mănăstirii Putna (harta); 30: Arhiva foto Le VartY Line; 31:

Arhiva Mănăstirii Dervent. ISSN: 1792-1732

SERVICII EDITORIALE OFERITE DE: LE VARTY LINE SRL.

Cu sprijinul lucrării Părintelui Stareţ Andrei Tudor, "Istoria Crucilor de Leac de

la Mănăstirea Dervent", 2009; cu ajutorul Sfintei Mănăstiri Dervent şi a site-ului

acestui aşezământ: www.dervent.ro, precum şi cu sprijinul Părintelui Efrem Băndărică (www.parinteleefrero.blogspot.com). Consultanţi: Călin Nemeş, arh. Ruxandra Berinde DTP: LE VARTY LINE SRL

TIPĂRIRE ŞI LEGARE: G. CANALE & C

DIRECTOR TIPOGRAFIE: GIUSEPPE CANALE

IMPORTATOR-DISTRIBUITOR: Media Service Zawada S.R.L. Country Manager: Mariana Mihălţan Marketing Manager: Adina Bojică Redactor: Gabriela Muntean Distribution Manager: Dan Iordache ADRESA: Str. Louis Pasteur, Nr. 38, Et. l, sect. 5, Bucureşti, România

Preţul revistelor Preţul primului număr: 2,90 lei/9,90 MDL Preţul începând cu cel de al doilea număr: 5,90 lei/19,90 MDL

Drepturile tuturor ilustraţiilor şi ale textelor se afld sub copyright. Este interzisă reproducerea, stocarea� transmiterea sau utilizarea comercială a materialelor, sub oriceformă,fără acordul scris al editorului. Editorul îşi propune publicarea a J 00 de numere tn cadrul acestei colecţii. Editorul fşi rezervă dreptul de a întrerupe sau prelungi publicarea. colecţiei, dacă este necesar.

Pentru orice informaţie, lămurire sau comenzi de numere apărute anterior sunaţi-ne la tel.;

România: (021) 40 10 888

Moldova: (022) 93 07 42

Pe lângă preţul revistelor comadate va trebui să achitaţi ramburs şi contravaloarea taxelor poştale.

Orar de serviciu :

Lnni-Vineri, 10:00-18:00

Vizitaţi site-ul nostru la adresa

www.deagostini.ro

e-mail: info@deagostini.ro

Trecerea întru lumină

Având pusă piatra de temelie încă din vremurile de început ale creştinismului în Dobrogea, Mănăstirea Dervent a revărsat neîncetate binefaceri, odată cu rectitorirea sa de la începutul veacului XX. Astfel, acest lăcaş a devenit deopotrivă un popas al Luminii şi un loc al regăsirii lăuntrice.

V estind sciţilor învăţătura Evangheliei, SfântulApos­ tol Andrei a pecetluit meleagurile dobrogene prin puterea cuvântului dumnezeiesc şi săvârşirea de ne­

numărate minuni. Lucrând peste veacuri ca nişte seminţe tainice, făptuirile apostolice au biruit toate vitregiile vre­ murilor, adeverindu-şi puterea necurmată prin noianul de fapte minunate săvârşite până în zilele noastre la Dervent. Tradiţia bisericească dă mărturie despre câţiva mucenici care, urmând cuvântului dumnezeiesc, au pătimit moarte martirică în veacul al IV-lea, în locurile în care se înalţă

azi mănăstirea. Mucenicii sunt în număr de patru, întâiul fiind un bărbat ce propovăduia Vestea cea Bună cu râvnă apostoleas­ că şi care în martiriul său a avut alături trei fecioare care au crezut în puterea şi adevărulEvangheliei. Dându-şi dimpreună viaţa pentru Hristos-Dum­ nezeu, în locurile unde şi-au săvârş it martiriul au crescut din pământ patru pietre în formă de cruce; atingându-se de acestea, oameni suferinzi care erau bântuiţi de duhuri necura­ te se tămăduiau de îndată. Odată cu trecerea vre­

mii, datorită năvălirilor barbare, Crucile au fost aproape în întregime acoperite de negura uitării şi doar în

tradiţialocalnicilor a mai dăinuit întrucâtva pomenirealor. Ştiri mai noi aflăm despre ele din vremea stăpânirii otomane, din perioada premergătoare Războiului de Inde­ pendenţădin 1877. Însă, după acest an, Crucile aurămas în paragină în mijlocul câmpului, urmând ca ele să-şi redo­ bând ească ad evărata însemnătate abia la cumpăna dintre veacurile al XIX-lea şi al XX-lea.

Vestea despre această lucrare minunată s-a răspândit grabnic şi la scurtă vreme numeroşi oameni s-au tămăduit

sărutând cu

un olog s-a vindecat şi şi-a lăsat acolo cârjele spre măr­ turie celor care vor avea nădejde şi credinţă întru puterea Crucii. După acest început, minunile nu au încetat să se

arate lucrătoare, încât, rugându- se lângă

tot mai mari de cred incioş i şi-au aflat alinare

sau vindecare deplină. Îndrăciţi, şchiopi, orbi sau oameni

cuprinşi de boli pe care ştiinţa medicală le consideră de nevindecat au găsit la Dervent acel făgaş strâmt prin care se poate înainta prin credinţă. Astfel au dobândit de la Dumnezeu atât tămă­ duirea sufletului cât şi pe cea a trupului, biruind puterea morţii prin pu­ terea făcătoare de viaţă a Fiului lui Dumnezeu. Derventul - cuvânt care în limba turcă în­ seamnă " trecere " - s-a preschimbat prin lu­ crare tainică şi dum­ nezeiască într- un loc în care aceia care au cu

cred inţă Crucea de piatră. Mai mult decât atât,

Cruce, mulţimi

suferinţelor

Mai mult decât atât, Cruce, mulţimi suferinţelor Sus: Chemând de la întuneric la lumină şi de

Sus: Chemând de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă, Învierea lui Hristos răsună peste veacuri precum cântul clopotelor.

ad evărat curaj pot să facă pasul ce are putere

să-i treacă de la suspin la surâs, de la lacrimă la zâmbet, de la durere la alinare, de la rană la mângâiere, de la mâhnire la bucurie, de la moarte la viaţă, de la în­ tuneric la Lumină. Şi dacă oricăruia dintre noi i se poate întâmpla ca în tumultul vieţii cotidiene să uite încotro se îndreaptă şi că această viaţă este doar un scurt popas şi o trecere către veşnicie, la Dervent avem deschisă o portiţă care ne că­ lăuzeşte către taina cea luminoasă a binecuvântărilor lui Dumnezeu. De aceea un răgaz, o zăbovire la această mănăstire din ţinuturile dobrogene se poate preschimba pentru fiecare într-o trecere şi o strămutare întru strălucireaLuminii ce luminează pe tot omul care vine în lume.

Pe atunci, în satul Coslugea, aflat la

câţiva kilometri de

Dervent, trăia un cioban surdo-mut, care avea obiceiul să scoată oile la păscut pe izlazul dinspre Dunăre. Prin lucra­ rea lui Dumnezeu, acest om s-a vindecat atingându-se de piatra Crucii de leac.

o r­
o

o

G)

3

4

Crucea - arborele credintei de la Dervent

Dintru începuturile propovăduirii creştinismului, meleagurile Dobrogei au fost precum o matcă întru care s-a plămădit şi a rodit Evanghelia, însuşi neamul românesc ivindu-se în istorie ca popor creştin. Întru această albie a creştinismului şi a românităţii, Derventul ne stă înainte până azi ca un arbore al credinţei, care a adus şi va aduce neîncetate roade.

.1

"

1 n veacul premergător Naşterii Domnului H ristos, Imperiul Roman năzuia ca prin cuceriri teritoriale să facădin Dunăre graniţa sade nord, astfel încât în anii

72-71 (î. H r.) romanii au izbutit să-şi întindă stăpânirea

şi asupra Daciei pontice -Dobrogea de azi. F iind însă sătui de asuprire şi având sprijinul lui Burebista, locu­ itorii Scy thiei au înfrânt armata romană. R evenind după mai bine de patruzeci de ani, armatele imperiale au instaurat o perioadă de dominaţie, acest teritoriu fiind supus unui intens proces de romanizare. Măr­ turiile acestei epoci d ăinuiesc prin cele câteva sute de inscripţii romane scrise în limba latină.

Propovăduirea Sfântului Apostol Andrei - plămada poporului român

După tradiţie, Dobrogea - care mai este numită şi " Betleemul românesc " -a fost cel dintâi locde pe teritoriul ţării noastre în care a poposit unul dintre ucenicii Mân­ tuitorului Iisus H ristos, anume Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. Dimpreună cu fratele său Petru, Andrei era pescar, fiind de loc din Betsaid a Galileii, o localitate aflată pe ţărmul lacului Ghenizaret. Tradiţia consemnează că după Pogorârea Duhului Sfânt, când Sfinţii Apostoli au tras la sorţi pentru locurile unde urmau să propovăduiască Evanghelia, Sfântului Andrei i-a revenit ţinutul dintre Istru şi Pontul Euxin - Scythia Minor. Despre aceasta pomeneşte şi Sfântul Dosoftei al Moldovei, care spune că sorţiiApostolului Andrei au fost " Bitinia şi MareaNeagră

şi părţile Propontului, Chalcedonului şi Byzantion, unde

sunt acum Ţarigradul, Tracia şi Macedonia şi sosind la

Dunăre, ce-i zic Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre,

T hesalia şi acestea toate le-au umblat " . Însă această tradi­

ţie s-a perpetuat din vechime în izvoare scrise prin mulţi

istorici ai Bisericii, între care îi amintim aici pe Origen (325) şi Eusebiu de Cezareea (340). Pe lângă aceste mărturii scrise, în tradiţia locului sunt prezente atât elemente folclorice, cât şi toponi­

mice care ad everesc lucrarea misionară a

Sfântului

mice care ad everesc lucrarea misionară a Sfântului Sus: Sfântul Apostol Andrei propovăduieşte

Sus: Sfântul Apostol Andrei propovăduieşte învăţătura Evangheliei locuitorilor din Scythia Minor. Detaliu dinfresca paradisului Izvorului Tămăduirii de la Dervent.

Andrei în ţinuturile Dobrogei; legendele, colindele şi unele datini vechi româneş ti se împletesc cu toponi­ mele purtând peste veacuri credinţa în puterea Apos­ tolului Andrei. Astfel, la 40 de kilometri de Dervent, în pădurea de lângă comuna Ion Corvin se află " Peş ­

tera Sfântului And rei " şi pârâiaşul cu nouă izvoare, în formă de cruce, despre care legenda zice că ar fi locul în care Apostolul i-ar fi botezat pe cei dintâi creştini ai acestor ţinuturi. Cunoscând caracterul misionar al creştinismului epocii primare se poate spune că o parte d intre cei botezaţi de Sfântul Andrei au deve­ nit la rândul lor propovăduitori şi au adus Vestea cea Bună şi fraţilor lor de peste Dunăre. Astfel, pornind din Dobrogea, seminţele propovăduirii au adus belşug de roade pe toate meleagurile româneş ti.

Plecând d in ţinuturile Scy thiei, Sfântul Andrei

s-a

îndreptat spre sudul Peninsulei Balcanice, unde 1-a propovăduit pe H ristos şi a pus piatra de temelie a multor comunităţi creş tine. Tot aici, anume în Patras,

1993

el a d obând it şi cununa mucenicească, murind răstignit pe o cruce în formă de X.

Sus: În întinsul câmpiei dobrogene, la umbra arborilor ce o înconjoară, Mănăstirea Dervent este un popas al întâlnirii omului cu lumina lui Dumnezeu.

Crestinătatea din Scythia Minor

După propovăduirea Sfântului Andrei în Do­ brogea, creştinismul s-a răspândit aici cu repe­ ziciune, întemeindu-se numeroase comunităţi şi totodată ierarhia bisericească a acestor ţinu­ turi. Apostolul a hirotonit episcopi şi preoţi din

rândul geto-dacilor şi grecilor localnici încât în veacul al IV-lea aici era deja o organizare biseri­ cească foarte închegată. LaTomis - Constanţade azi -se afla o arhiepiscopie, întâistătă­

torul ei fiind unul dintre cei 318 Sfinţi Părinţi care au participat în anul 32 5 la Sinodul IEcumenic de la Niceea. Monahismul a pătruns în Do­ brogea atât sub influenţa temeinicei organizări bisericeşti, cât şi datorită râvnei pentru o viaţă creştină auten­ tică. În această regiune şi-au exercitat influenţa mai multe tipuri de vieţuire monahală, două dintre ele având o în­ semnătate mai mare. Cel dintâi filon monastic îşi avea originea în Bizanţ, de und e erau trimişi episcopi misio­ nari şi călugări atât în vederea întări­ rii creştinismului din Dobrogea, cât şi pentru apărarea lui de erezii. Aceştia au organizat viaţa monahală după rânduiala şi tradiţia bizantină. Un alt curent monastic şi-a avut origi-

nea în Capadocia Sfântului Vasile cel Mare, în care nevoinţele erau strâns l egate de vieţuirea în peşteri, alături de care erau săpate şi bisericuţe rupestre. Un asemenea aş ezământ monahal a dăinuit până azi la Basarabi-Murfatlar, în jud e­ ţul Constanţa. În partea de nord a S cythiei Mi nor, mănăs­ tirea cu cea mai mare influenţă era cea de la Niculiţel, iar ca sih ăstrii au rămas cunoscute încă din veacurile V-VII cele de la S fântul Ghe­ orghe şi de la Chilia. Însă cea dintâi vatră mo­ nahală de pe teritoriul României este atestată în

Jos: Bisericile săpate în cretă de la Basarabi, descoperite pe 11 iunie 1957. Imagine din timpul şantierului arheologic.

Stânga: Cruciuliţe din veacurile XI-XIII, descoperite la Durostorum - azi localitatea bulgărească Silistra.

Dreapta: Inscripţia din cripta martirică

a Sfinţilor Atai, Zotic, Camasie şi Filip,

descoperită la Niculiţel în 29 septembrie 1971.

CRO N OLOGIE

SG. I

Sfântul Apostol Andrei propovăduieşte Evanghelia în Dobrogea.

S6G.AL N-L6G\

Pătimirea Sfinţ ilor Mucenici de la Dervent şi ivirea din pământ a Crucilorfăcătoare de minuni.

S60. G\L IX·L6G\

Mărturiile istorice atesta prezenţa unul lăcaş sihăstresc la Dervent.

ooo. xm-xvn

Tradiţia pustnicească din zona de sud a Dobrogei dăinuie prin vitregiile vremii.

800. G\L XIX-L6A

Pe vechile vetre monahale dobrogene încep se construiască mănăstiri.

1923

Printr-un aa oficial, episcopul llarie Teodorescu al Constanţei îi cere

la

24februarie monahiei Eufenia

Alexandrescu înfi ieze la Dervent

o

mănăstire de maic i.

N24

Se ridică o casă ca re slujeşte drept paraclis, dar aceasta va arde într-un

incendiu nimicitor

 

1925

Aşezământul de la Dervent este înnoit prin donaţiile doamnei Olimpia Andreevici din Coslugea.

1928

La praznicu1 Izvoruluilămăduirii, în prezenţa Eoiscopului Gherontie aiTomisu!ui, se vindecă un orb.

1931

Doamna 0arascheva Gheorghiu cumpără în nume e Eoiscopiei terenul pentru mănăstire şi dăruieşte toate materialele trebuincioase pentru construCţie.

1936

La 5 iulie se pune piatra de

 

temelie a lăcaşului de la Dervent, planul bisericii fiind realizat de N. Săndulescu, iar devizul nind estimat

la 450 000 lei.

 

1936-1938

Fiind trimis de către Episcooie,

rintele Elefterie Mihail

strânge

donaţii pentru înălţarea lăcaşu!ui de la Dervent.

1938

Părintele Elefterie este num· Stzre; al Mănăstirii Dervent, la13 septe'Tlbrie.

1942

La 13 septembrie Biserica mznăstirii este sfinţită de către PreaSînţitul Gherontie al Tomisului.

1955

Se înfiinţează la Dervenroşcoală monahală la iniţiativa Preasflnţitului Chesarie al Dunării de Jos.

1959

Părintele Elefterie este scos din mănăstire, la 28 octombr'e, la presiunea organelor de cono cere comuniste, urmând ca mănăstirea să fie închisă.

1970

Biserica mănăstirii este reoesch'să,

funqionând ca locaş ce cu parohiei Galiţa.

a

1987-1989

B iserica este elearif.cată

oe ascuns

de câţiva credincioşi, iar apo· este

piaată.cu uşile închise"de către Marcel Codreanu.

1990

Părintele Elefter'e se ·nrocrce la Dervent. in rebruar"e

Începe construirea unui nou corp de clădiri care va fi sfinţitîn anul1997.

1998

La1 august este numit stareţ al mănăstirii Părintele Andrei Tudor.

2004

Sunt inaugurate la Dervent complexul muzeistic, precum şi un cabinet stomatologic, cel dintâi dintr-o mănăstire a Arhiepiscopiei Tomisului.

ISTORIE

ISTORIE

partea de sud a Dobrogei, fiind localizată între Tomis şi Durostorum, anume în cetăţile Histria, Axiopolis, Suci­ dava, Calatis, Tropaeum Traiani. În câteva dintre aceste cetăţi săpăturile au scos la lumină grupări de mai multe bazilici, ce alcă­ tuiau puternice centre teologice, fiind totodată şi locuri de adâncă nevoinţă.

În timpul

persecuţiilor împotriva

creştinătăţii, care au căpătat amploa­ re din anul 64, din vremea lui Nero,

cei mai râvnitori dintre creştinii ce vieţuiau în Dobrogea s-au învredni­ cit de cununa martiriului. Cu toate că Scythia Minor se afla la periferia Imperiului Roman, ea nu a fost cru­ ţată de aceste pătimiri, dar ştirile care se păstrează sunt relativ puţine. Avem în schimb mai multe mărtu­ rii despre cele petrecute în vremea prigoanei împăraţilor Diocleţian, Maximian, Galeriu şi Liciniu, la în­ ceputul veacului al IV-lea. Astfel, în anii 320-322, cetatea Tomis a dat mai

ale căror moaşte au fost descoperite în anul1971, la Nicu­ liţel, localitate din apropierea Noviudunumului. Acestor martiri li se adaugă şi cei din Durostorum (azi Silistra, în Bulgaria) care au fost muceniciţi în vremea lui Diocleţian: Maximus, Dada şi Qvintilianus, tot în această cetate pătimind şi Sfinţii Isihie, Da­ sius şi Emilian. Prigoanele de la începutul veacu­ lui al IV-lea au cuprins şi Halmyrisul, cetate situată azi în vecinătatea satu­ lui Dunăvăţ, în apropiere de braţul Sfântul Gheorghe al Dunării. Prin mila Domnului, aici au fost desco­ perite osemintele preotului Epictet şi ale monahului Astion. Pe lângă faptul că sunt cele mai vechi sfinte moaşte din ţinutul Dobrogei, aşa după cum mărturiseşte şi actul mar­ tiric, ele au primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Moaştele au

fost descoperite la praznicul Ador­ mirii Maicii Domnului, pe15 august

2001, ele fiind sălăşluite într-o criptă martirică aflată sub altarul bazilicii episcopale din Halmyris. Descoperirea moaştelor a făcut să renască cinstirea celor doi sfinţi, iar darul lor făcător

de minuni aduce roade celor care li se roagă cu credinţă. Prin osârdia şi purtarea de grijă a Părintelui Arhiepiscop Teodosie Petrescu, moaştele celor doi sfinţi sunt aşezate azi în rade şi se află spre închinare în Catedrala Arhiepi­ scopală din Constanţa.

închinare în Catedrala Arhiepi­ scopală din Constanţa. Sus: Sfinţii Epictet şi Astion, pilde vii de

Sus: Sfinţii Epictet şi Astion, pilde vii de mărturisire a Dumnezeirii

mult de şaizeci de martiri, între aceş- Domnului Hristos. tia numărându-se Episcopul Efrem dimpreună cu cei şase mucenici: Macrobiu, Gordian, Heli, Zotic, Lucian şi Valerian. Tot la Tomis, în timpul prigoanei lui Liciniu au primit cunună mucenicească şi fraţii Argeu, Narcis şi Marcelin, alături de episcopul Tit. În oraşul Cernavodă, numit înainte vreme Axiopolis, au pătimit moarte martirică Sfinţii Chiril, Chindeus şi Da­ sius, iar în nordul Dobrogei, în cetatea Noviudunum, în apropiere de Isaccea de azi, au murit ca mucenici 36 de creştini între care şi Sfinţii Atai, Zotic, Camasie şi Filip

Stânga: La 15 august 2001, au fost descoperite în martirionul de la Halmyris moaştele SfinţilorEpictet
Stânga: La 15
august 2001, au
fost descoperite în
martirionul de la
Halmyris moaştele
SfinţilorEpictet
şiAstion.

Martiriul Sfintilor de la Dervent - sământa sfântă a mănăstirii

Peste vreme, lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea a fost continuată de mai mulţi propo­ văduitori ai învăţăturii Evangheliei. După un răstimp, în care unul dintre aceşti ucenici ai Apostolului a răspândit învăţătura Domnului Hristos, mai-marele cetăţii Der­ vent, fiind păgân, a dat poruncă să fie prins. Împreună cu acesta au fost întemniţate şi trei fecioare de curând con­ vertite, mai apoi toţi patru urmând a fi osândiţi la moarte. Stăpânitorul cetăţii avea de gând să-i înspăimânte prin faptul că vor fi duşi în arenă şi vor ajunge mâncare pentru fiarele sălbatice. Mai înainte de a fi daţi fiarelor, prigoni­ torul i-a îndemnat să se lepede de Hristos, făgăduindu-le că de vor săvârşi acest lucru îi va izbăvi de moarte şi pe deasupra le va da orice îi vor cere. Fiind plini de harul Du­ hului Sfânt, cei patru creştini au răspuns răspicat că nu se leapădă de Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ci pentru numele

Stânga: Cripta de la Niculiţel, unde au sălăşluit moaştele Mucenicilor Atai, Zotic, Camasie şi Filip.

ISTORIE

Său sunt gata să primească orice fel de moarte silnică. În vremea mărturisirii, mucenicii erau aşezaţi astfel: cel care a propovăduit Evanghelia pe locul unde se află Cru­ cea din paraclis, iar cele trei fecioare, la o depărtare de 15 paşi. Văzând că sunt de nebiruit în mărturisirea lor, ighemonul a dat poruncă să fie supuşi la chinuri groaz­ nice. Celor trei fecioare le-au fost smulse unghiile de la mâini şi de la picioa­ re şi cu fierul înroşit în foc le-au fost scoşi dinţii din gură. Stăpânitorul cetăţii, văzând că mărturisitorul le îndeamnă pe fecioare să nu se supună poruncii păgâ­ ne, a poruncit ca fecioarele să fie făcute bucăţi, iar cel care le-a învăţat credinţa creştină să fie jupuit de viu şi spânzurat pe Cruce, cu capul în jos, până va pu­

trezi. Călăii au împlinit po­ runca, iar trupurileSfinţilor

au stat mai multe zile sub pază. În cele din urmă, trupurile lor fie au fost aruncate în Dunăre, fie au fost arse, căci mergând creştinii să le afle nu le-au mai găsit. Dar, prin minunată şi dumnezeiască lucrare, pe locurile unde s-a săvârşit martiriul au fost gă­ site patru pietre crescute în formă de cruce. Bucurându-se de această minune, creştinii au sărutat cele patru Cruci cu evlavie, iar unii dintre aceştia, care erau bântuiţi de duhuri necurate, s-au tămăduit de îndată. Astfel, vatra Derventului a fost sfinţită prin sânge mucenicesc, iar jertfa acestor sfinţi a rodit deplin în cti­ toria de azi.

al IX-lea, când viaţa pustnicească din această sihăstrie

era vestită până în Balcani şi în lăcaşurile monahale din Athos. Vitregiile vremu­ rilor s-au abătut şi asupra acestor locuri, iar în anul 1036, sălaşul monahicesc de la Dervent va fi distrus dimpreună cu cetatea de aici. Cu toate acestea, lu­ crarea pricinuită de adân­ cirea în rugăciunea inimii şi în împlinirea poruncilor evanghelice a dus la înche­ garea unei tradiţii isihaste în această regiune, astfel putând fi înţeleasă prezen­ ţa numeroaselor aşezări pustniceşti din veacurile XIII-XVII. Chiar dacă erau distruse în vremea năvăli­ rilor, cotropirilor şi războa­ ielor, ele se reconstruiau şi se umpleau de vieţuitori îndată ce primejdiile tre­ ceau şi soseau vremuri mai

liniştite. Astfel, prin multă răbdare împletită cu oste-

neală stăruitoare, flacăra credinţei în Dumnezeu a rămas aprinsă în aceste ţinuturi.

Tradiţiile orale şi toponimice păstrate în regiune dau mărturie despre prezenţa a patru schituri în împre­ jurimile mănăstirii. Cel dintâi îşi avea vatra între sa­

tele Galiţa şi Bugeac, al doilea era situat în apropiere de Garvăn, unde dăinuie o fântână numită până azi " Fântâna Mănăstirii " , iar al treilea se afla pe ţărmul Dunării, în apropierea satului Strunga, la mai bine de 10 kilometri de Dervent. Cel de-al patrulea schit, cu­ noscut sub numele Dervent (Crucea de Leac) este aşezat pe locul unui cimitir paleocreştin, care are o vechime mult mai mare decât mănăstirea distrusă în veacul al XI-lea. Osemintele omeneşti precum şi obiectele de cult

descoperite odată cu săpăturile făcute pentru turnarea

fundaţiei actualei biserici a Derventului adeveresc cu pri­ sosinţă însemnătatea creştină a acestui spaţiu. Din veacul al XIX-lea, pe vechile vetre monahale au început să se construiască mănăstiri, cu prisosinţă în partea de nord a Do­ brogei: la Taiţa, Cocoş, Celic Dere. În aceste împrejurări, un mare număr de credincioşi au înştiinţat Episco­ pia Constanţei despre mulţimea de tămăduiri care se săvârşesc la Der­ vent. Luând aminte la acest temeiuri, Episcopia a hotărât înfiinţarea aici a unei mănăstiri, reînnodând astfel

înfiinţarea aici a unei mănăstiri, reînnodând astfel Sus: Martiriul Sfinţilor de la Dervent. Detaliu din

Sus: Martiriul Sfinţilor de la Dervent. Detaliu din fresca paradisului Izvorului Tămăduirii.

Devenirea lăcasului de la Dervent

Având la temelie sămânţa însânge­ rată a martiriului, Derventul a dăinu­ it peste vreme prin rugăciunile Sfinţi­ lor Mucenici şi a zămislit lăcaşuri de rugăciune în preajma Sfintelor Cruci făcătoare de minuni. Mărturia istorică consemnează că pe teritoriul ţării noastre vatra mona­ hală care are cea mai mare vechime se afla între Tomis şi Durostorum, localizare care corespunde cu pozi­ ţia Derventului. Dar cea dintâi in­ formaţie certă despre prezenţa aici a unei sihăstrii o avem abia din veacul

prezenţa aici a unei sihăstrii o avem abia din veacul � Stânga: Disc de argint aurit,

Stânga: Disc de argint aurit, datând dinainte de anul518 şi refăcut în vremea păstoririi episcopului Paternus al Tomisului

ISTORIE

Stânga: Imagine din timpul procesiunii cu moaştele Sfinţilor Ep ictet şi Astion, desfăşurată la Constanţa
Stânga: Imagine din timpul procesiunii
cu moaştele Sfinţilor Ep ictet
şi Astion,
desfăşurată la Constanţa în 28 iulie 2007.

toate acestea ea a slujit de paraclis cu icoane, cruci, candele şi sfeşnice, iar într-o încăpere alăturată locuia o monahie care le citea din Psaltire celor suferinzi. În scurta sa păstorire dintre anii 1923-1925, episcopul Ilarie Teodo­ rescu nu a izbutit să vadă împlinirea gândului de a fi ridicată o mănăstire la Dervent, însă această străduinţă a fost continuată şi de către următorul ie- rarh al Tomisului, Gherontie Nicolau. În anul 1928 când slujeşte la Dervent de Izvorul Tămăduirii, Preasfinţitul Gherontie devine martor nemijlocit

al vindecării unui om ce rămăsese orb în urma războiului. Strădania acestui ierarh pentru ridicarea lăcaşului de la Dervent este adeverită de numeroase­ le intervenţii făcute pe lângă forurile competente pentru a fi obţinut terenul necesar construcţiilor aşezământului. În anul 1931, Schitul Dervent a primit donaţii însemna­

te din partea doamnei Parascheva Gheorghiu, care a cum­

părat pe numele Episcopiei pământul din jurul Sfintelor Cruci - aproximativ 12000 mp. În felul acesta au încetat toate conflictele iscate între cei bolnavi care veneau la Sfin­ tele Cruci şi proprietarul terenului. De asemenea, această

femeie a donat lemn, fierărie şi tablă cu care s-a ridicat o casă de locuit, asemenea unei gospodării. Schitul a primit

o donaţie de 2 hectare de teren arabil din partea doamnei

Olimpia Andreevici, care dimpreună cu soţul său - care era moşier, industriaş şi senator - au făcut multe alte danii. Prin numeroasele lor contribuţii, Parascheva Gheorghiu şi

familia Andreevici sunt socotiţi drept marii ctitori ai Mă­ năstirii Dervent. Cu toate că de la bun început Derventul a fost gândit ca mănăstire de maici, din luna octombrie a anului1931, din încredinţarea ierarhului locului, aici au început să vieţu­ iască doi ieromonahi: Anastasie Negară şi Ghenadie Pavel. Aceştia au primit misiunea de a ridica la Dervent un schit

în toată puterea cuvântului şi deopotrivă de a purta grijă de toţi bolnavii care căutau tămăduire la Sfânta Cruce. În următorii ani, numărul vieţuitorilor din schit a crescut, iar după incendiul din anul1934, s-a stabilit aici şi Parascheva Gheorghiu, a cărei râvnă pentru înălţarea lăcaşului nu a în­ cetat până la sfârşitul vieţii sale. În urma incendiului, paraclisul a fost transformat într-un morman de chirpici, iar în aceste împrejurări Epi­ scopul Gherontie a instituit un comitet de acţiune aflat sub preşedenţia sa, care avea misiunea de a strânge fondurile trebuincioase pentru ridicarea bisericii schitului. Planul şi devizul lăcaşului au fost întocmite de inginerul N. Săndulescu din Călăraşi, iar suma pentru construcţia

Dreapta:

Clădirea schitului de la Dervent, aşa cum arăta în

anull924.

schitului de la Dervent, aşa cum arăta în anull924. firul tradiţiei monahale într-un loc sfinţit de

firul tradiţiei monahale într-un loc sfinţit de sânge mu­ cenicesc, de noianul de suspine ale pustnicilor şi de mul­ ţimea de lacrimi vărsate de oamenii care s-au tămăduit la Crucea de leac. Prin actul din 24 februarie 1923, episcopul Ilarie Te­ odorescu al Constanţei îi cerea monahiei Eufenia Ale­ xandrescu de la Mănăstirea Dintr-un Lemn să înfiinţeze la Dervent o mănăstire de măicuţe, datorită faptului că această aşezare devenise deja un loc de pelerinaj cu mare însemnătate. Pentru început s-a ridicat aici un mic aşe­ zământ care a fost isprăvit în anul 1924, urmând ca prin purtarea de grijă a monahiei care se stabilise aici, să fie înălţată mănăstirea propriu-zisă. Dar în acelaşi an a izbucnit un incendiu din pricina neglijenţei unui cantonier, fiind distrusă astfel incinta care adăpostea Sfânta Cruce făcătoare de minuni. Toate cele ce s-au petrecut nu i-au împiedicat însă pe creştini să vină în număr mare în noaptea de Izvorul Tămăduirii, când se spune că această Cruce are cea mai mare putere de tămă­ duire. Această asociere dintre Sfânta Cruce şi praznicul Iz­ vorului Tămăduirii se datorează faptului că în vecinătatea Derventului, la o distanţă de aproximativ 200 de metri se află un izvor tămăduitor, care prin tradiţie este pus în le­

gătură tot cu Sfântul Apostol Andrei. Cu toate condiţiile neprielnice, creştinii au continuat să vină şi chiar să rămâ­ nă nopţi întregi lângă Crucea tămăduitoare, care ajunsese renumită în ţara întreagă, încă de pe atunci. Fiind înduioşată de starea oamenilor bolnavi care veneau aici, doamna Olimpia Andreevici - soţia mo­ şierului din Coslugea - a donat toate cele de trebuinţă pentru refacerea casei distruse, încât în luna august a anului 1925 aceasta era în întregime renovată. Materi­ alele din care fusese alcătuită erau rudimentare, dar cu

propriu-zisă fusese estimată la 450. 000 lei.

ISTORIE

La 5 iulie 1936 s-a pus piatra de temelie a viitoarei bise­ rici a Mănăstirii Dervent, fiind de faţă numeroase persona­ lităţi şi o mulţime de peste cinci mii de credincioşi. După patru veacuri de stăpânire otomană, bisericile din această regiune a ţării erau foarte puţine şi se aflau mai mult

la oraşe, cei care vieţuiau la sate fiind lipsiţi de participa­ rea la săvârşirea Sfintei Liturghii. În aceste împrejurări este limpede cât de mare era însemnătatea ridicării la Dervent

a unei biserici. Mai mult decât atât, Preasfinţitul Gherontie

îşi dorea să înfiinţeze aici şi un dispensar unde să fie trataţi bolnavii din comunele învecinate, deoarece în zonă nu era niciun punct medical. Pentru finalizarea lucrărilor mănăstirii, episcopia a rân­ duit ca un călugăr din obştea schitului să fie trimis pentru

a strânge fonduri. Cel care a împlinit această ascultare a fost monahul Elefterie Mihail. Despre această strădanie, stareţul mănăstirii, Natanail Iliescu, îi scria ierarhului:

" Monahul Elefterie Mihail a trimis10. 600 lei de prin satele dobrogene unde era plecat în vederea strângerii de ajutoa­ re pentru construirea bisericii " . Într-un alt raport, acelaşi stareţ scria: " Aş dori să am o mie de călugări ca Părintele Elefterie " . Vreme de mai bine de trei ani, acest călugăr iu­ bitor de osteneală a umblat cu căruţa din sat în sat pentru a strânge de la oameni bani şi materiale de construcţie. Nu de puţine ori a primit cereale, pe care le-a vândut statului, ajutând astfel pe toate căile la ctitorirea bisericii. Vizitând în anul1940 Mănăstirea Dervent, Preasfinţitul Gherontie nădăjduia ca isprăvirea bisericii să se săvârşească

în acelaşi an, însă intrareaRomâniei în cel de-al DoileaRăz­

boi Mondial a împiedicat acest lucru. În aceste împrejurări, biserica a fost terminată abia în1942 şi sfinţită de episcopul Gherontie pe 13 septembrie, acelaşi an. Cel care este socotit pe bună dreptate ctitorul bisericii şi organizatorul unei vieţi monahale autentice la Dervent este Părintele Elefterie Mihail. El a fost deopotrivă atât stareţ

al Mănăstirii, cât şi preot şi duhovnic al credincioşilor din

satele învecinate. Cei care 1-au cunoscut pe acest cuvios băr­

bat mărturisesc că fusese dăruit de Dumnezeu cu trei mari lucrări: a tămăduirii bolilor, a postirii şi a înaintevederii.

Derventul în vremea stăretiei Părintelui Elefterie

.

Fiind un monah sporit duhovniceşte, în anul 1936, la

cererea Preasfinţitului Gherontie al Constanţei, părintele

Elefterie

metanie -la Schitul Dervent, fiind numit stareţ doi ani mai târziu, în 1938. Astfel se face că atât închegarea unei vieţi monahale autentice la Dervent, cât şi înălţarea propriu-zisă

a lăcaşului şi a chiliilor sunt întreţesute cu viaţa şi cu nevo­

inţa Părintelui Elefterie. În plan duhovnicesc, pe fraţii care începuseră să se adune în jurul său, părintele Elefterie s-a străduit să-i înve­

ţe străvechiul temei monahal: " Ora et labora " ( " Roagă-te şi munceşte " ). Pentru a avea o pregătire teologică corespunzătoare, stareţul mănăstirii s-a îngrijit ca fraţii să în­ veţe la renumita şcoală monahală de

la Neamţ. Mai mult decât atât, în oc­

tombrie1955, Preasfinţitul Chesarie al Dunării de Jos va înfiinţa la Dervent

o şcoală monahală pentru vieţuitorii

ei, cu o durată de trei ani, Părintele Elefterie fiind numit director al acestei şcoli, rămânând totodată şi singurul preot şi duhovnic al mănăstrii. Dar mulţimile de credincioşi care

îşi îndreptau paşii spre Dervent nu au

fost trecute cu vederea de către autori­ tăţile comuniste, iar vrăjmăşia ateistă

a dus la începerea prigoanei atât îm­

potriva mănăstirii cât şi a părintelui. Punctul culminant al acestor acţiuni

îl va constitui înscenarea care i s-a

făcut stareţului mănăstirii, urmată de alungarea lui de la Dervent. Adevărul despre acele momente s-a făcut cu­ noscut tuturor abia în anul 1994, când însuşi autorul faptei a recunoscut că sub acoperirea Securităţii s-a furişat în chilia stareţului şi a pus sub perna acestuia un revolver. În felul acesta, în urma percheziţiei inopinate, părintele Elefterie a fost acuzat de port ilegal de armă şi de acţiuni împotriva siguranţei

a fost trimis de la Mănăstirea Balaciu - locul său de

Dreapta: Părintele Elefterie Mihail în mijlocul vechii obşti a Mănăstirii Dervent.

Jos: În interiorul bisericii de la Dervent, alături de Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului se află icoane pe lemn din veacul al XIX-lea, precum şi altele noi, ce urmează tradiţia iconografică bizantină.

se află icoane pe lemn din veacul al XIX-lea, precum şi altele noi, ce urmează tradiţia
se află icoane pe lemn din veacul al XIX-lea, precum şi altele noi, ce urmează tradiţia

ISTORIE

��t;lnv,.,.,

AflH!I!AHD9Iî

Nf1IJHlltD•D

J2 V ''J�. fttlfA!;f

r.flfft8Ul

DE9Vtt·:

CRODlCA

Arheologul Petre Diaconu - iniţiatorul

naţionale.

demisioneze şi să părăsească mănăsti­

rea, primind în schimb promisiunea că

biserica nu va fi demolată.

Astfel, stareţul va fi silit să

vreme, comuniştii şi-au

alungarea tuturor

şi

tirii într-o fermă a I.A.S. -ului, chiliile

vieţuitorilor

atins

În scurtă

scopul prin

transformarea mănăs­

şi anexele devenind magazii, ateliere şi

grajduri.

tru Sfânta Cruce făcătoare de minuni

nu a încetat

şi paraclisul au fost ferecate de

către comunişti, căci în taină oamenii

veneau aici

să ceară

serica

Dar

credinţa şi

evlavia

pen­

în cei zece ani în care bi­

se închine

şi

ajutor. Iar minunile nu au încetat să se

săvârşească.

 

Biserica

a fost

redeschisă abia

în

anul

1970,

însă părintele Elefterie

a

fost

silit

să rămână

în

pribegie. Cu

Sus:

Părintele Elefterie împreună cu o parte dinfiii săi duhovniceşti, la Mănăstirea Agapia.

Stânga:

toate acestea,

ra cu o seamă de credincioşi din zona

Dobrogei, care, în lipsa lui,

duit

Astfel, chiar dacă ştiau că ar putea avea

dânsul a păstrat legătu­

grijă

s-au stră­

de sfântul lăcaş.

să poarte

de suferit, au

serica, iar între anii1987-1989 aceasta

" cu uşile închise" de către

a fost pictată

Marcel Codreanu.

părintele Elefterie

electrificat pe ascuns bi­

În anul 198 9,

a început demersuri

în vederea reve­

nirii sale la Mănăstirea Dervent, însă

stăpânirea comunistă nu i-a îngăduit

acest lucru sub nicio formă. Abia după

Revoluţie, în februarie1990, după trei­

de pribegie, părintele s-a

reîntors, reînnodând tradiţia acestui

zeci de

ani

aşezământ. Vestea

telui s-a răspândit grabnic, iar curând

întoarcerii

Părin­

Mormântul

oamenii

au

început

se

adune în

părintelui Elefterie,

jurul său.

În scurtă vreme biserica

şi

aflat în incinta

chiliile au fost reparate, terenurile din

Mănăstirii Dervent,

jur însămânţate,

oamenii

au început

ctitoria sa.

să vină în pelerinaj la Sfintele Cruci şi,

deszăpezire. Conducător

un activist de partid din Băneasa, care în mândria şi nebunia lui a tras cu pis­

tolul

de grup era

mănăstirii,

dar

în turla

bisericii

muzeului

de

istorie de

la

Dervent

-

până seara a murit de inimă, căci Dum­

întregeşte

imaginea

perioadei

de

nezeu

nu

a lăsat

nepedepsită

această

prigoană

ateistă

asupra

mănăstirii,

îndrăzneală.

 

relatând

un eveniment care s-a petre­

 

cut prin anul 1954, un an fo arte geros

şi cu

multă ninsoare. Când drumul

a

Dreapta:

fo st

blocat

de

zăpadă, muncitorii

de

Turla bisericii de la Dervent,

înălţân­

la şantierul arheologic au fost scoşi la

du-se deasupra zidiri/ar ce o înconjoară.

ISTORIE

puţin câte puţin, viaţ a monahală a început să renască. Dar, la abia trei luni de la sosirea saîn mănăstire, părintele a avut un accident cel puţin bizar, care în cele din urmă avea să-i curme viaţa. Bătrânul monah a refuzat să fie dus la spital şi le-a cerut fraţilor să-I ducă la bise­ rică pentru a mai sluji pentru ultima oară. Cuviosul Elefterie a trecut la cele veşnice în ziua de 12 mai 1990, fiind înmormântat în partea dreaptă a zi­ dului bisericii, alături de Sfântul Altar, pe care l-a slujit ca preot vreme de o jumătate de veac.

Ostenelile generaţiei de azi

La scurtă vreme după moartea pă­ rintelui Elefterie, majoritatea fraţilor s-au răspândit, urmând ca mai apoi să se formeze o obşte sub conducerea Protosinghelului Modest Zamfir, fost stareţ al Mănăstirii Cocoş. Din 17 septembrie 1991 a fost numit egumen al Derventului iero­ monahul Gh eorghe Av ram. Prin dă­ ruire şi trudă obştească a fostînfrântă negura uitării şi a nepăsării, pe care dictatura comunistă încercase s-o în­ stăpânească asupra acestui aşezământ monahal şi loc de tămăduire.

1993 au început lucră­

La 1 august

Tomisului, a fost numit Î.P.S. Teodosie Petrescu, care a arătat multă râvnă pentru înnoirea şi îmbunătăţirea vieţii monahale din cuprinsul eparhiei. În aceste împrejurări, Părintelui Stareţ Andrei Tudor i-a fost încredinţată şi

Stareţ Andrei Tudor i-a fost încredinţată şi rile pentru construirea unui corp de clădiri în care

rile pentru construirea unui corp de clădiri în care urmau să fie cuprinse chiliile, stăreţia, trapeza şi arhonda­

ricul. Jertfa întregii obştii, a arhitec­

şi arhonda­ ricul. Jertfa întregii obştii, a arhitec­ pragul bisericii Mănăstirii Dervent. Sus: Procesiune la

pragul bisericii Mănăstirii Dervent.

Sus: Procesiune la praznicul Izvorului Tămăduirii de la Dervent.

ţ ilor - care

binefăcătorilor a fost încununată în ziua hramului mănăstirii - Izvorul Tămăduirii - din anul 1997, câ nd ar­ hiepiscopul Lucian a sfinţ it clădirea cea nouă. În anul următor, părintele Gheorghe Avram a plecat în Ardeal, iar la 1 au­ gust 1998 a fost numit în locul său părintele Andrei Tudor, care până atunci fusese preot şi duhovnic al mănăstirii. În slujirea sa de stareţ, părintele Andrei este ajutat de ar­ himandritul Arsenie Papacioc, de la Mănăstirea Sfânta M aria din Te- Sus: Cuvânt bun pentru tot omul, în

au ajutat benevol - şi a

răspunderea ex arhatului din întreaga arhiepiscopie. În ziua hramului din anul 2004, Î.P.S. Teodosie, dimpreună cu un sob or de preoţi şi diaconi, a oficiat în cadrul Mănăstirii Dervent slujba de sfinţire a primului cabinet stomato­ logic dintr-o mănăstire a Arhiepisco­ piei Tomisului. Acest cabinet a fost menit dintru început să deservească atât nevoile călugărilor cât şi ale per­ soanelor nevoiaşe din împrejurimi. Un alt eveniment de mare însem­ nătate s- a petrecut pe 5 octombrie 2004 , când arhiepiscopul Tomisului a sfinţit şi a inaugurat -în prezenţa a

peste patruzeci de istorici români şi bulgari - complexul muzeistic al mănăstirii. Până azi, M ănăstirea Dervent dăinuie ca un loc de popas şi odihnire lăuntrică prin rugăciune, iar cel care îi trece pragul simte cum liniştea surâsului şi a binecuvân­ tării îi învăluie cu blândeţe inima.

chirghiol, care, prin sfat şi rugăciune,

revarsă înţ elepciunea sa lucrătoare pentru temeluirea unei vieţi călugăreşti care să cuprin­ dă adâncurile de taină ale poruncilor Evangheliei. Din această pricină, părintele Arsenie este socotit şi pomenit adeseori ca fiind unul dintre vieţuitorii mănăstirii. Din lu na aprilie a anului 2001, întâistătător al arhiepiscopiei,

Puterea făcătoare de viată

Lucrarea harului Du h ului Sfânt care se revarsă la Dervent nu a

adus aici nu mai

mulţimi mari de creştini, ci i-a atras şi pe musulmani. Mai mu lt decât atât, este cunoscut că la Peştera Sfântului Apostol Andrei, din cele mai vec hi timpuri h ogii musulmani "veneau şi întocm eau muscale vindecătoare de boli sufleteşti şi trupeşti'; socotind sfinte peştera, pădurea şi izvoarele Sfântu lui Apo stol.

peştera, pădurea şi izvoarele Sfântu lui Apo stol. Mărturii de peste vreme ale minunilor D espre

Mărturii de peste vreme ale minunilor

D espre Sfintele Cruci de la Dervent şi lucrarea lor izvorâtoare de minuni au rămas mărturii scrise si tradiţii orale care s-au păstrat până azi, iar pomem­

rea acestor fapte minunate dăinuie încă din vremea în care

Dobrogea se afla sub stăpânire otomană.

vremea în care Dobrogea se afla sub stăpânire otomană. Se povesteşte că unul dintre mai-marii raial

Se povesteşte că unul dintre mai-marii raial elor turceşti

de pe margineaDunării, anume Ahmed Bey, a fost cel care a cumpărat moşia pe care se aflau Crucile de la Dervent. Aflând de la un slu jbaş de-al său că aceste Cruci sunt un mare dar şi o binecuvântare pen­ tru moşia lui, ferind-o de toate relele, paşa a poruncit să fie pă­ zite cu cea mai mare străşnicie ca nu cumva să fie stricate de slugi atunci când împlinesc muncile câmpului. Aşa se face că la acest paşă veneau mulţi creştini care-i

Stânga: Asfinţit de soare la Mănăstirea Dervent.

tite de darul şi de puterea acestor Sfin­ te Cruci. Iar mai-marele turc era tare bucuros de aceste împrejurări, iar unii spun că s-ar fi făcut creştin, dar şi-a păstrat credinţa în taină, ca să nu-şi piardă privilegiile şi dregătoria. Astfel s-a perpetuat în familia paşei credinţa despre aceste Sfinte Cruci până în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, în preajma Războiului de Independenţă, când tradiţia a fost încălcată. În acea vreme, unul dintre descen­ denţii lui AhmedBey, anumeAly, avea un fiu. Acest tânăr s-a dus într-una din zile la câmp în vremea secerişului şi a băgat de seamă că aceste Cruci erau foarte preţuite de argaţi. Fiind un râvni­ tor următor al Coranului, a izbit cu sabia într-una dintre Cru ci, iar pe altele două le-a rupt din pământ. Văzând unele ca acestea, creştinii care erau în slujba turcului au mers în timpul nopţii şi au luat Crucile rupte, tăinuindu-le. În acea vreme, Aly Ahmed Paşa era însărcinat cu paza frontierei Dobrogei, iar reşedinţa garnizoanei şi-o avea în Silistra. Bi­ nefaceril e pe care le primiseră străbunicii săi de la Sfintele Cruci le primea, la rândul său, şi el. Când vremea îi îngă­ duia, venea în grabă să vadă cum merg treburile la moşie şi se închina şi Sfintelor Cruci. Se zice că atunci, în drumul spre moşie i-a fost trăznit un cal, iar paşa a presimţit că s-a petrecut ceva rău la Dervent. Îndată ce a ajuns la conac a văzut că mulţimea câinilor ce-i avea nu se mai gudură pe lângă el aşa cum obişnuiau până atunci. Când îl întâlni pe isprav­ nicul moşiei, acesta ofta şi era foarte necăjit pentru că i se furaseră câteva pungi cu galbeni. De altfel, peste toată curtea turcului se înstăpânise tulbu­ rarea şi frica. În aceste împrejurări, paşa a mers să se închine Crucilor, dar apropiindu-se de ele şi văzându-le

Stânga: Crucea vindecătoare de animale, aflată În curtea mănăstirii, În stânga altarului bisericii.

În curtea mănăstirii, În stânga altarului bisericii. slujeau numai ca să se poată atin­ ge de

slujeau numai ca să se poată atin­ ge de Sfintele Cruci făcătoare de minuni. Tradiţia consemnează că în acea vreme bântuia ciuma, foame­ tea şi paguba, însă de moşia şi gos­ podăria paşei nimic dintre acestea 12 nu se atingeau, fiindcă erau ocro-

SFINTI SI MIN U NI

'

'

Dreapta: Datând din 1820, icoana făcătoare de minuni

a aj uns la Dervent în 1940 , prin lucrarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

stricate porunci ca îndată să se adune toţi ce i de pe moşia lui. După ce s-a împlinit acest lucru, a început să cerceteze şi să-i bată pe slujbaşi pentru a afla cine este vinovat pentru cele pe trecute cu Crucile . În ce le din urmă, vă­ zând cât este de mare furiapaşei, fiul său a mărturisit că el este vi­ novat de cele ce s-au întâmplat. Auzind unele ca acestea toc­ mai din partea fiului său, paşa se tulbură foarte tare şi cup rins de o mare mâhnire a căzut cu faţa la pământ şi a grăit plângând: " Vai, vai nouă! Moşia noastră de acum înainte va rămâne pustie . Noi vom ajunge mai rău de cât ce i din urmă rob i. Dar nu numai noi vom ajunge rău, ci şi puter­ nica noastră împărăţie ce stăpâneşte de laRăsărit p ână la Ap us îşi va micşora foarte mult hotarele . D acă Dumne ze u a ajutat neamul nostru să stăp âne ască în pace şi cu belşug acest loc până acum, aceasta se datorează numai acestor Cruci. Însă de acum înainte, fiule, din pricina a ceea ce ai facut, s-a dep ărtat ace st dar de la casa noastră " . Iar lucrurile s-au întâmplat întocmai dup ă cum a p re ­ vestit acest paşă. După ap roape cinci ani, un cutre mur pu ternic a distrus conacul moşiei. Un trăsne t a ap rins hamb arele, care ap oi s- au mistuit cu totul, focul nep u­ tând fi stins. La scurtă vreme, în rândul curtenilor a in­ trat o molimă şi mai toţi dintre ei au murit, ce i care au scăp at cu viaţă aciuindu-se pe unde au ap ucat. La câţiva ani, în timp ul Răzb oiul ui de Independenţă, D obrogea a ie şit de sub stăpânirea turcească, împ linindu- se întocmai prezicerea lui Aly Ahmed Paşa. După187 7, Crucea de la De rvent a rămas în mijlocul câmpului, fiind năp ădi­ tă de buruieni, acoperită de uitare şi aflându-se în cale a cirezilor de vite . Dar, prin grija lui Dumnezeu, Sfânta Cruce nu a rămas ne cunoscută pentru multă vreme, ci şi-a adeverit puterea şi slava p rintr-o lucrare mai presus de fire. Această minune a rămas vie întru p omenirea cre­ dincioşilor din împ reju­ rimi, ei mărturisind despre

Dreapta:

Crucea mare de Leac, aflată în absida nordică a bisericii mănăstirii.

Leac, aflată în absida nordică a bisericii mănăstirii. cele petre cute înainte vreme. Astfel se face

cele petre cute înainte vreme. Astfel se face că până azi creşti­ nii dob rogeni povestesc despre minunea săvârşită cu ciobanul surdo-mut Ioan. Lucrurile ce urmează s-au petrecut la o oa­ recare vreme dup ă Răzb oiul de Indep endenţă, sp re sfârşitul veacului al XIX-lea. Într-una din zile, pe la amia­ ză, pe când îşi întorcea oile din­ sp re margine a islazului, ciob a­ nul Ioan se simţi dintr-o dată cup rins de toropeală. Fără să-şi dea seama ce se pe trece cu el, se op ri tocmai lângă cele două Sfinte Cruci şi, culcându- se,

îşi sp rijini capul chiar pe una dintre ele. A rămas cufundat în somn până sp re dup ă amiază, iar turma lui fiind slob odă, oile se împrăştiară până dep arte, în largul luncii D unării. În ace st răstimp cerul se întune că pre gătindu-se de ploaie, iar fulgerele au început să brăzdeze bolta cenuşie a norilor. Ce i dintâi stropi de pl oaie I-au trezit pe ciobănaş din somn şi nu mică i-a fost uimirea şi bucuria pricepând că aude tunetele şi sunetul picăturilor de ploaie . In vremea în care

se străduia să-şi adune la un loc turma

dat să audă strigătele luntraşilo r de pe Dunăre, iar ap oi tă­

lăngile oilor risipite pe

s-a întors în preajma Crucilor, p ricepând minunea cea mare de care l-a în vrednicit Dumnezeu. Cu inima plină de bucurie şi recunoştinţă, a po rnit cu oile sp re Coslugea, fluierând. Vestea că Ioan surdo-mutul aude şi vorbeşte s-a răspândit repede şi o mare mulţime de oame ni a venit să-I vadă. Toţi îl întreb au şi-1 isp iteau cine şi cum i-a dăruit această minunată tămăduire. Fiind om simplu şi smerit el ridica din umeri şi cu suspin de bucurie le sp unea: " Ştiu că de când sunt pe pământ nici n-am auzit, nici n-am vorbit până astăzi, dup ă cum voi toţi ştiţi. Eram pe izlaz cu oile şi, pe când ele sfârşiseră de păscut, mi-a ve nit şi mie somn şi m-am culcat lângă două Cruci, cu capul pe piatră. T resărind din somn, m-am pomenit vorbind şi auzind. Cele dintâi sunete pe care le-am auzit au fost tune te le, sunetul tălăngilor oilor şi cântecul pe care l-am cân­ tat de bucuria acestei mi­ nuni făcute de Dumnezeu asup ra mea " . Auzind cele pe tre cu­ te, oamenii au plecat cu el la locul unde se afl au cele

două pietre. Cei care erau credincioşi au sărutat Sfân­ ta Cruce, unii bolnavi s-au tămăduit, iar un olog vin­ decat şi-a lăsat cârjele acolo.

împ răştiată, i- a fost

câmpie. După ce şi-a adunat tu rma,

iar un olog vin­ decat şi-a lăsat cârjele acolo. împ răştiată, i- a fost câmpie. După

SFINŢI ŞI M I NUNI

SFINŢI ŞI M I NUNI
SFINŢI ŞI M I NUNI Sus: Turnul-clopotniţă, aflat deasupraporţii de intrare în mănăstire, veghează buna

Sus: Turnul-clopotniţă, aflat deasupraporţii de intrare în mănăstire, veghează buna întocmire a văzduhului şi

îmbelşugarea roadelor pământului.

sfânta slujbă. În ac elaşi timp, un om, anume Gheorghe

Chiroiu, din Comuna Cochirleni, jud. Constanţa, orb din război, venise şi el laSfânta Cruc e pentru a-şi căpăta vederea. A căutat el prin toate mijloac ele să se atingă de Sfânta Cruc e, însă din c auza numărului prea mare al c redincioşilor, n-a fost cu putinţă să răzbeasc ă. Se

înnoptase. S-a c ulcat c hiar pe locul

sfinţirea apei de c ătre P.S. Episc op, în dreptul Sfintei

Cruci, afară din parac lis. Mai

apoi mătanie, sărută pământul şi îl rugă pe Sfântul dea­

supra căruia a crescut Sfânta Cruc e minunată să-i dea vedere. Şi iată minunea: în vis i se arătă un călugăr ţi­

nând o cruc e în mână şi îi zise: " Nu te mai întrista. Vino după mine de sărută Sfânta Cruce şi ţi se vor deschide ochii " . Şi aşa a făcut. Dimineaţa, c ând se deşteptă şi văzu toate lucrurile în juru-i, a în­ c eput să plângă şi să strige de bucu­ rie c um că Dumnezeu, prin Sfân­ ta Cruce, i- a deschis ochii. T oată lumea se adunase lângă el şi se mi­ nuna de c ele văzute, întocmai ca de orbul din Evanghelie. Câţiva inşi 1-au luat cu vorba ca să nu-şi piar­ dă cumpătul de bucurie. Sosind P.S. Gherontie şi încunoştinţându-se de c eea ce se făcuse, îl chemă pe fostul orb, îl sărută pe frunte şi-i dărui toţi banii adunaţi la praznic în ziua ac eea. În luna martie a anului 1934, in­ c endiul c are a izbucnit la Dervent

unde se săvârşise

târziu îşi făcu cruc e iar

a preschimbat paraclisul în c are se

afla Sfânta Cruce într-un morman de c hirpici. În hrisovul care va fi pus la temelia sfântului lăcaş la Dervent,

Stânga: Vindecarea ciobanului surda­ mut din satul Coslugea a reînnoit cinstirea Crucilor de Leac. Detaliu din fresca paradisului Izvorului Tămăduirii.

Dar între cei ce au afl at de ac eastă minune au fost şi oameni care au tăgăduit puterea Sfintelor Cruci. Înainte de anul l 916, un creştin cu inima împietrită, din satul

Lipniţa, nu voia

minuni a Crucii crescute din pământ. Într-o zi a ieşit la plug cu vitele şi, cum ara la mică depărtare de Cruc ea roasă de vreme, s-a gândit să o dărâme şi a trecut cu plu­ gul peste ea, fără nici o frică de Dumnezeu. Crucea n-a putut fi dărâmată, ci numai puţin ştirbită, dar plugul ne­

credinciosului sătean s-a făcut bucăţi. Nici nu s-aîntune­ cat bine şi cele şase vite de la plug i-au murit în drum, pe când le ducea ac asă. Iată cât de repede şi-a primit răsplata nelegiuirii făcute. Şi-a dat seama necugetatul sătean din Lipniţa că ac easta este o grea pedeapsă pentru stricarea şi necinstirea celor sfinte şi s-a pocăit cu amar pentru ne­ săbuita sa faptă. În anul l 928, după slujba săvârşită la Dervent la praz­

Izvorului Tămăduirii, episc opul de atunci al Tomi­

nicul

sului, Preasfinţitul Gherontie, scria: " După slujbă, la care s-a petrecut şi o minune în faţa Noastră, când un om orb

din cauza războiului şi-a recăpătat vederea, am afl at -în scurt - că ac este Cruci sunt făcătoare de minuni; că bol­ navii şi chiar nebunii care vin aici zilnic în număr foarte mare, dacă se închină şi dorm câte o săptămână lângă Cruci, pleacă sănătoşi; că sunt aduse aici chiar vitele bol­ nave şi legate de Sfintele Cruci, iar după 3-4 zile pleacă sănătoase " .

să c readă deloc în puterea făc ătoare de

O descriere mai amănun ţită

a minunii petrecute cu

bărbatul orb a fost public ată doi ani mai târziu; iată cum sunt descrise c ele petrec ute atunci:

" În anul 1928, în ziua de Izvorul Tămăduirii, P. S. Episc op Gherontie a venit la S fânta Cruc e de a săvârşit

În anul 1928, în ziua de Izvorul Tămăduirii, P. S. Episc op Gherontie a venit la

SFINŢI ŞI M IN U NI

Dreapta : Mântuitorul nostru Iisus Hristos, înfăţişat ca Pantocrator în turlaparadisului ce adăposteşte izvorul
Dreapta : Mântuitorul nostru Iisus Hristos,
înfăţişat ca Pantocrator în turlaparadisului
ce adăposteşte izvorul tămăduitor.
Episcopul Gherontie menţiona mi­
nunea care s-a p etrecut în vremea
incendiului : " D eşi a ars tot ce era
în săliţa cu Sfânta Cruce, între care
şi o mulţime de cârje lăsate de bol­
navii care au plecat tămăduiţi, focul
nu s-a atins de nicio icoană, sfeş ni c
sau cand elă, lucru constatat de noi
imediat după ardere " .
La Sfânta Cruce de la D ervent
nu şi -au aflat vindecarea d oar cre­
dincioşi români, ci şi credincioşi de
alte neamuri. Prin anii '30 ai veacu­
lui trecut, o bulgăroaică rămăsese
mută şi înnebunise. În vis i s-a sp us
că soţul trebuie să o ducă la Sfânta
Cruce făcătoare de minuni p entru
a fi tămăduită. Şi a făcut întocmai.
Pornind
sp re Sfânta Cruce, pe la ju­
mătatea drumului, femeii i s-a des­
chisgura. Adusă lângă Sfânta Cruce,
ea striga cât p utea, i ar în cele din
urmă s-a tămăduit d eplin.
D e-a lungul vremii, numeroşi
bolnavi şi-au găsit alinarea suferin­
Stânga:
ţelor sau vindecarea d eplină d oar
venind cu credinţă şi rugând u-se
lângă Sfânta Cruce de la D ervent.
Orbi, ologi, d emonizaţi , epilep tici
sau oameni cuprinşi de boli incura­
bile şi- au găsit aici în chip minunat
tămăduirea. Mulţimea mărturiilor
minunilor săvârş ite la D ervent nu
p oate fi cuprinsă în câteva p agini,
Fotografia
de la Niculiţel,
care surprinde
nevăzuta rază
dumnezeiască
pogorâtă întru
cinstirea Sfinţilor
Mucenici
(4 iunie 2001).

d eoarece revărsarea bogată a daru­

rilor dumnezeieş ti este d e-a dreptul copleşitoare; i ar minunile sunt deop otrivă de multe atât în vechime cât şi în vremurile noastre. Pe cei care d oresc să cunoască mai multe dintre lucrările mai presus de fire care se să­ vârş esc la D ervent, îi îndemnăm să acceseze p agina de internet a mănăstirii (www.dervent. ro), unde, la capito­ lul " D aruri " , vor putea afla în întregime toate mărturiile care s-au p ăstrat până azi.

Minuni ale zilelor noastre

Odată cu sosirea la cârma Arhiepiscopiei Constanţei a Î.P.S. T eod osie Petrescu, în ap rili e 2001, viaţa monahală din ep arhi e s-a bucurat de toată atenţia şi grija cuvenită. În aceste împrejurări, p ărintelui Andrei Tudor, stareţul Mănăstirii D ervent, i-a fost încredinţată şi răspunderea exarhatului din cuprinsul Eparhiei, iar p entru o p erioadă

de ap roape

istoria celor două mănăstiri are o deosebită însemnătate

un an, şi cea a stăreţiei Mănăstirii Cocoş. În

întâmplarea minunată pe t recută în zi ua de 4 iunie 2001. Iată ce mărturiseş te pări ntele stareţ desp re cele p e trecute:

" Cu ocazia sărbătoririi a 30 de ani de la descoperirea moaştelor Sfi nţilor Martiri Atal, Zoti c, Camasi e şi Filip,

s-a organizat o procesiune în

cadrul cărei a acestea au fost

p urtate cu mare ci nste de la Mănăstirea Cocoş, unde se af lă depuse sp re închinare, la bazilica p aleocreştină de la Niculi ţel, în care fuseseră descoperite. Procesiunea a început în dup ă-amiaza duminicii de Rusalii, sfintele moaş te fiind duse mai întâi la Isaccea -locul martiriului,

p entru a ajunge sp re seară în crip ta martiri că de la Ni­

unde se odihniseră ti mp de şap tesp rezece secole.

Aceste momente, a căror intensitate nu poate fi descrisă în cuvinte, au fost urmate de o noap te de priveghere, pe p arcursul căreia monahii de la Mănăstirile Cocoş şi Der­ vent au citit pe rând, neîntrerup t, Psaltirea. În jurul orei două din noap te, unul dintre ei 1-a rugat pe un alt monah să-i facă o fotografie. T otul p ărea să fie derulat în limitele pioase ale unui astfel de eveni ment şi ni meni n-a observat în acele momente nimic deosebit.

culi ţel,

SFINTI SI M INUNI

'

'

SFINTI SI M INUNI ' ' când resp ec tivul film fotografic a fost developat, a
SFINTI SI M INUNI ' ' când resp ec tivul film fotografic a fost developat, a

când resp ec tivul film fotografic a fost

developat, a putut fi observat un fasc icul puternic de lumină

care cobora pe lângă fratel e care

în interiorul criptei unde se aflau raclele cu moaştele celor patru sfinţi martiri. Ceea ce a atras în mod sp ecial atenţia a fost fap tul că ac est fasc icul luminos nu pu tea avea o sursă materială, întruc ât nici o lumină electrică nu era ap rinsă şi - fap t şi mai inexplic abil - raza

resp ec tivă nu avea o traiecto ri e în

citea Psaltirea şi se strec ura

Abia mai târziu,

Sus: Crucea de pe iconostasul bisericii îmbrăţişează cu razele sale suferinţa întregii lumi.

strălucirea şi negrăita slavă dumnezeiască întru care ei sunt înveşmântaţi de-a p ururi.

chiar la Mă năs­

tirea Dervent -s-a petrecut în anul 2004, la praznic ul Izvo­ rului Tămă duirii, care se serbează

în fiecare an în vinerea din Săp tă­ mâna Luminată. Pentru a fi sp o­ rită bucuria credincioşilor, dar

şi pentru a fi binec uvântată mă­

năstirea, lapropunerea Părintelui Stareţ şi cu binecuvântarea Î.P.S. Teo dosie, au fost aduse sp re în­ chinare moaştele Sfântului Grig o­ rie Decap olitul, care de mai multe veacuri sălăşluiesc la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea. În zi de praznic , la 15 ap rilie, părintele arhiepiscop T eodosie, dimpreună cu obştea mănăstirii

şi o mare mulţime de credincioşi,

a întâmpinat racla cu moaşte­

le Sfântului G rigorie, care au sosit însoţite de o delegaţie de la Mănăstirea Bistriţa din Vâlcea, având-o în frunte pe maic a Mi­ haela Tămaş. Vreme de o zi, cât

au p oposit moaştele Sfântului Grigorie la Dervent, mii de cre­ dincioşi şi-au plecat genunchii în faţa raclei şi, rugându-se marelui Cuvios, a primit fiecare după cre­

dinţa sa. Însă momentul cel mai tulburător a fost atunci când s-a încheiat şederea Sfântului la Dervent: în vremea în care

rac la cu sfintele sale

trebuia să le p oarte prin ţinuturile dobrogene, o femeie

O altă minune - să vârşită de această dată

o femeie O altă minune - să vârşită de această dată Sus: Prin mijlocirea arhierească, sfinţii

Sus: Prin mijlocirea arhierească, sfinţii primesc rugăciunile întregului norod. Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului cădind Jertfelnicul, în vremea săvârşirii Dumnezeieştii Liturghii de la praznicul Sfântului Pantelimon.

linie dreap tă, ci la un moment dat urma direcţia unui arc de

c erc, c eea ce depăşeşte legile fizi­

cii. F otografia resp ectivă şi nega­

tivu l ei, mărturii ale minunii, au fost c ercetate de mulţi fotografi şi toţi au admis veridicitatea şi misterul ei". Văzând această fotografie şi uimindu-se de ea, părintele Pe­ troniu Tănase, stareţ al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos, a scris ac este cuvinte:

" Lumina care a ap ărut este lu­ mină c erească, în cinstea Sfinţi­ lor Mucenici c ând s-au reîntors în sălaş. Fără îndoială , această lumină dumnezeiască este lu­ mina sfinţeniei Sfântului Duh de care s-au învrednicit Sfinţii Mucenici p rin jertfa lor, lumină nevăzută de ochii omeneşti, dar care s-a lăsat p rinsă de ap aratul fotografic, ca o binecuvântare c erească p este c ei ce făceau cu

evlavie şi cinste p răznuirea Sfin­ ţilor Mucenici". Pe ac eastă cale, Dumnezeu ne- a arătat c ât de mult îi iubeşte pe Sfinţii Săi şi că prin rugăciunile lor şi noi ne învrednicim a vedea - măcar şi în p arte - o frântură din

moaşte era dusă sp re automo bilul ce

SFINŢI ŞI MINU NI

Dreapta : Credincioşi închinându-se moaştelor Sfinţilor Epictet şi Astion. tânără care era demonizată şi-a
Dreapta : Credincioşi închinându-se moaştelor
Sfinţilor Epictet şi Astion.
tânără care era demonizată şi-a afl at izbăvirea din chinu­
rile care o împovărau de mai bine de nouă ani. Ea a măr­
turisit tuturor că a fost izbăvită prin rugăciunile Sfântului
Grigorie Decapolitul şi
puterea Sfi ntei Cruci tămăduitoare
de la Dervent. I ată rândurile de mărturisire pe care le-a
încredinţat monahilor de la mănăstire:

" Mă numesc Ioan Nicoleta şi sunt născută în Călăraşi în anul 1978. La vârsta de14 ani am venit prima dată la Mănăstirea Dervent, după care am revenit de foarte multe ori. În anul 1996 m-am îmbolnăvit. Începând din acest an am început a colinda prin multe mănăstiri şi biserici pentru a-mi găsi izbăvire de demonii ce mă chinuiau zi şi noapte. În anul 1998, prin rânduiala lui Dumnezeu, m-am vindecat la Mă­ năstirea Clocociov din Oltenia şi timp de şase săptămâni am fost uşurată de povara acestei boli, dar apoi au revenit aceleaşi crize cu aceleaşi stări, parcă mai înfricoşătoare ca mai înainte. Într-un asemenea atac al demonilor, nu mai ştiam de mine, tot trupul mi se zbătea, ţipam ca din gură de şarpe, iar atunci când preoţii îmi citeau rugăciuni, molitve sau Sfântul Maslu, frământarea şi zbuciumul meu erau la culme, astfel încât cel puţin patru oameni trebuiau să mă ţină strâns pentru a se putea continua rugăciunea. De ziua hramului I zvorului Tămăduirii (16.04.2004) eram la Mănăstirea Dervent. Atunci când m-a apucat o criză puternică, smucindu-mă, zbuciumându-mă şi ţipând, şapte persoane au trebuit să mă ţină. Seara am fost dusă de aceste persoane pe braţe la moaştele Sfântului Grigorie. În dimineaţa următoarei zile am fost adusă iar lângă racla Sfântului, unde timp de jumătate de oră (aşa cum mi-au spus mai apoi prietenele mele care m-au ajutat) m-am zbă­ tut, toţi cerând milă de laDumnezeu şi Sfântului dinaintea lor. Apoi am fost dusă la Sfânta Cruce din Paraclis pentru 10-15 minute şi, de necrezut, m-am sculat sănătoasă. Nu ştiam ce se întâmplă cu mine, nu mai aveam puterea pe care o aveam înainte, eram foarte speriată şi plină de emo­ ţii, stări pe care nu le-am mai avut niciodată. Am putut merge singură, pe picioarele mele, la Sfintele Moaşte ( care atunci se pregăteau să plece) şi m-am atins de raclă fără problemele pe care le aveam mai înainte atunci când mă întâlneam cu un lucru sfânt sau sfinţit. Am căzut în ge­ nunchi mulţumindu-I lui Dumnezeu, Sfintei Sale Cruci şi Sfântului Grigorie pentru darul ce mi-au trimis. Ochii tuturor erau plini de lacrimi şi emoţie. Mulţumesc Maicii Domnului, Mântuitorului I isus Hristos, pentru izbăvirea ce mi-au adus-o, dar şi pentru suferinţele şi chinurile trimise ca o binecuvântare pentru mine, păcătoasa, şi totodată ca o întărire duhovnicească pentru cei din jurul meu ce mă vedeau chinuindu-mă. Cu ajutorul celui Preaînalt, vreau să mă vindec de pa­ timi, să fiu mai râvnitoare către cele sfinte şi să împlinesc poruncile lui Dumnezeu " . După ce racla cu moaştele Sfântului Grigorie Decapo­ litul a plecat de la Dervent, a pornit într-o mare procesi­ une care s-a întins în întreaga Dobrogea. Astfel, moaştele Cuviosului Grigorie au poposit la Medgidia, Constanţa,

Stânga: Prapor al Sfântului Grigorie Decapolitul, brodat de maicile de la Mănăstirea Bistriţa Vâlcea.
Stânga:
Prapor al
Sfântului Grigorie
Decapolitul,
brodat de maicile
de la Mănăstirea
Bistriţa Vâlcea.

Sus: Racle de la Mănăstirea Dervent, cuprinzând sfinte moaşte, precum şi un ep itrahil al Sfântului Grigorie Decapolitul.

Eforie, Mangalia, Techirghiol, Ovidiu, Năvodari, Babadag, Tulcea, mănăstirile Celic Dere, Saon, Cocoşu şi localităţile Niculiţel, Isaccea, Măcin, Cerna, H oria, Topolog, Saraiu,

H ârşova,

Spitalul Palazu.

precum şi la Spitalul Mare din Constanţa şi la

Darurile pământului sfinţit

În ţinu turi unde apa Dunării frea m ătă neîncetat şi înghite încetişor malu ri

nisi poase,

scă ldate îndelung în neclintirea soarelui, orice strop de apă venit din miezu l pă mântulu i poar tă binecuvânta re. Tă ria pietrei şi susuru i minunilor izvorâte din

pământul

poar tă pe cel ce crede către limanul statornic al vie ţuirii sfinte.

pă mântul îşi văd eşte mai li m pede darul de liman. În aceleaşi ţinutu ri,

sfinţit de sânge mucenicesc de la Dervent adapă se tea de Ad evăr şi

mucenicesc de la Dervent adapă se tea de Ad evăr şi Cetătile Păcuiul lui Soare si

Cetătile Păcuiul lui Soare si Dervent - trecătoarea de apă şi piatră

P e locul de astăzi al mănăst irii a ftinţat, vreme de câteva veacuri, o cetate bizantină, dintr-ale cărei ziduri s-au mai păstrat câteva ruine. Alături de acestea s-a mai găsit, atât

în perimetrul zidurilor, cât şi în locurile aflate în vecinătate, un preţios tezaur de unelte, cruciuliţe şi obiecte de podoabă cu sim­ boluri creştine, ce înlesnesc înţelegerea trăirii religioase din Do­ brogea acelei vremi. Construităpeurmeleunor aşezărimai vechi, cetatea Dervent s-a înălţat la sfârş itul veacului al X-lea, în strânsă legătură cu ce­

veacului al X-lea, în strânsă legătură cu ce­ � � Stânga: Monah din obştea Mănăstirii Dervent

Stânga: Monah din obştea Mănăstirii Dervent ieşind la pescuit pe Dunăre. Dincolo de ape se zăreşte malul insulei pe care se înălţa cândva cetatea Păcuiul lui Soare.

un veac de existenţă, urmând a fi părăsită pentru aproape două sute de ani. După o a doua perioadă de viaţă, din secolul al XIII-lea până la 1422, cetatea urmează să fie părăsită defmit iv, probabil ca urmare a creşterii apelor Dunării. Vestigiile arheo­ logice ale insulei, ascunse în pădurile de vişini sălbatici, măceşi şi călini cuprinse de apă, vorbesc despre o comunitate creştină înfloritoare, al cărei nivel ridicat de civi­ lizaţie, oglindit în configuraţia urbană a clădirilor şi în obiectele de tezaur, cores- punde strălucirii Imperiului Bizantin. La înălţarea fortificaţiilor de pe insulă a fost nevoie de o mare cantitate de piatră, adusă din mai multe cariere ale Dobrogei, printre care şi cea din dealul Derventului, fiind posibil ca aşeza­

rea omenească de pe uscat să se fi alcătuit chiar în jurul acestei ca­ riere. Astfel, cetatea Dervent a prins viaţă trecând miezul pietros

al pământului său peste apă, preînchipuindînălţarea de mai apoi

a mănăstirii, a cărei viaţă a răsărit din miezul de piatră al minunii,

purtând tăria credinţei peste apele tulburi ale vremurilor. Pustiită de o invazie a pecenegilor şi părăsită defmitiv, cetatea Dervent

intră în tăcerea câmpiei la anul 1036. Relicvele acestor două cetăţi au fost cercetate îndelung de către echipe arheologice şi mai cu seamă de profesorul Petre Di­ aconu (1924-2007). Prin mijlocirea sa şi prin purtarea de grijă a părintelui stareţ şi a obştii, la mănăstire s-a înfiinţat în 2004 un muzeu de istorie. Spre cinstirea strădaniei sale de o viaţă, acest muzeu îi poartă numel e. Apropiat al Mă­ năstirii Dervent, domnul Diaconu avea să-şi închine aproape întreaga sa carieră citirii straturilor de humă şi de credinţă de pe aceste meleaguri, petrecând în umbra Sfintelor Cruci atunci când mănăstirea era închisă şi fiind înmormântat, mai apoi, în

tatea Păcuiul lui Soare, aflată la depărtare de doi kilometri, pe o insulă a Dunării. Dimpreună, cele două fortificaţii purtau un rol strategic de control asupra cursu­ lui fluviului şi de pavăză pentru reşedinţa împărătească de la Durostorum. Păcuiul lui Soare era cel mai puternic bastion din regiune şi se întindea pe insula prelungă, avându-şi temeliile înfipte în solul nisipos prin pari de stejar trecuţi prin foc. Prin 18 foc avea să treacă întreaga aşezare după

Stânga: Ancoră aflată azi în curtea Mănăstirii Dervent şi descoperită înainte vreme în adâncurile Dunării.

TEZAUR

Sus: i n anul 2003 s-a început înălţarea paradisului Iz vorului Tămăduirii. Imagine din timpul
Sus: i n anul 2003 s-a început înălţarea
paradisului Iz vorului Tămăduirii.
Imagine din timpul şantierului.
Dreapta: Vedere aeriană asupra
izvorului de la Dervent.

ci mitirul mănăstirii. Dincolo de studiile şi vestigiile strânse cu grijă, de la dânsul se păstreazăpoate ceamaifrumoasă poveste privind legătura dintre mănăstire, însem­ nătatea de " trecătoare " a denumirii sale şi ruinele cetăţii Păcuiul lui Soare. Lucrând pe şantierul arheolo­

gic de pe insulă, avea să vadă cum oamenii treceau Dunărea cu barca, năzuind spre tămăduirea aflată pe celălalt ţărm, izvorând

din piatra Sfmtelor Cruci. Ajunş i la întoarcere

în dreptul insulei,

ad esea tămăduiţi, se opreau din vâslit şi lăsau valurile să legene barca, în timp ce ei se închinau şi şopteau o rugăciune. Fără a mai avea nevoie de studii savante ce să ateste trecutul cetăţii de peinsulă, aceştiaştiau că und eva, sub ape, se află rămăşiţel e unor

străvechi biserici.

Crucile de leac ­ tăria pi etrei vii

Dacă între anii 972şi 976, din dealul Derventului au fost pur­ taţi 2500 metri cubi de piatră pentru zidirea cetăţii de peste apă, rămâneau pe uscat, în afara carierei, patru pietre tăcute şi sta­ tornicite în pământul din care răsăriseră. Aveau formă de cruce, purtând serrmul Jertfei ce stă la temelia întregii zidiri şi erau vechi de mai bine de cinci veacuri. Iar dacă cetatea Păcuiul lui Soare a ajuns în ti mp să se sfarâme, ruinele-i fiind spălate de valuri le flu­ viului, cele patru pietre de la mal urmau ca pri n valuri de lacrimi să primenească vieţi, iar prin tăria Crucii să zidească suflete. Pietrele născute din pătimire martirică sunt tezaurul cel mai de preţ al mănăstirii. Păstrate şi cinstite de memoria colectivă, acestea au fost multă vreme tezaurul fami liei musulmane pe al cărei pământ se aflau. Însă şi atunci, Crucile îmbrăţişau pe toţi

Dreapta: Lumina vine în interiorul paradisului prinfereastra brăzdată de Cruce.

cei veniţi să lucreze pământul paş ei doar pentru a se afl a o clipă în preajma lor. La înfiinţarea mănăstirii, din cele

patru Cruci despre care ne vorbeşte tradiţia se păstraseră doar două, celelal­ te fiind fie risipite de nesăbuitul fiu al paş ei, fie rătăcite prin satele din jur, pe und e creştinii le vor fi ascuns. Cele două rămase sunt de dimensiuni diferite, iar cea mai mică are braţele rupte. Legenda ne spune că piatra mai mare a crescut pe locul martiriului mucenicului propovă­ duitor, iar cele mici, pe locurile în care pătimiseră sfintel e fecioare. Tot din cuvintele legendei ştim că

ciobanul

surd o-mut tămăduit, în chip

minunat,

la sfârş itul veacului al XIX-lea,

rupte

ad ormise pe unul dintre braţele

ale Crucii mai mici. Und e vor fi dispă­ rut aceste fragmente - nu mai ştim, însă

piatr a sfm ţită a Crucii rupte şi-a lărgit în felul acesta braţele şi, întinzându-le către întreaga fire, cuvântătoare sau nu, a cu­

prin s-o

face că până astăzi, Crucea mică, aflată în afar a bisericii, revarsă binecuvântări asupra animalelor bolnave. Săculeţii cu grăunţe ad umbriţi de harul Crucii se prefac în hrană tămădui­ toare pentru faptura nec uvântă toar e aflată în durere, vind ecând şi sufletele suferinde ale stăpânilor, prin limpezimea minunii. O consemnare din anii1930 povesteşte: " La Crucea de afară, un

cu dragoste tămăduitoare. Aş a se

minunii. O consemnare din anii1930 povesteşte: " La Crucea de afară, un cu dragoste tămăduitoare. Aş

TEZAUR

TEZAUR

mahomedan îşi priponise calul bolnav pentru a se tămădui. Pe

la miezul nopţii, calul însănătoşit a rupt priponul şi s-a oprit din

fugă tocmai laAdamclisi, unde locuia stăpânul său':

Crucea mare de leac, aflată acum înlăunt rul paraclisului din

absida stângă a bisericii, e cea în jurul căreia s-a ţesut înt regul

veşmânt construit al aşezământului. La începutul veacului XX,

aici era o construcţie micuţă, în care bolnavii se rugau cât eva zile

în şir şi dormeau câteva nopţi la rând. Apoi s-a zidit paraclisul, iar

mai pe urmă, biserica. O candelă ce ardea neîntrerupt pe Cruce

o îmbrăcase cu o subţire haină de ceară, iar unii credincioşi ru­

peau, cum puteau, bucăţi de piatră. Pentru a opri aceasta, Crucea

tuitorului. Astăzi, Crucea e adăpostită sub o masă de marmură

sunt din sticlă, asemenea

unor ferestre spre Adevăr. În paraclisul Înălţării Sfm tei

se mai doarme peste noapte, atunci când nu se săvârşeşt e Taina

Sfântului Maslu aici. Mulţi sunt cei care, adormind în lacri mi de

Cruci încă

pe patru pi loni, ai cărei pereţi laterali

rugăciune, s-au trezit tămăduiţi.

În 1904, de praznicul Izvorului Tămăduirii, dormind lângă

Cruce şi lângă o icoană a Maicii Domnului, un tânăr paralizat

visase că privea di n afară baraca în care era Crucea şi că înăuntru

doi oameni

era " aşezată o masă în spatele Crucii şi la masă stau

jos, cu faţa la asfi nţit. Iar la uşă se arătă un chip de femeie, care

a

fost

in iţial acoperit ă cu o tablă nichelată, având însemnată pe

m-a chemat înăuntru şi am intrat. Văzându-mă aceşti oameni

o

parte icoana Sfântului Andrei, iar pe cealaltă Răstignirea Mân-

stând în faţa lor în cârj i, unul din ei mi-a spus că îmi va mai da

PRZ\ZDlC Sărbătoarea Izvorul Tărnăduirii se află în legătură cu minu­ nea trăită de împăratu! Leon
PRZ\ZDlC
Sărbătoarea Izvorul Tărnăduirii se află în legătură cu minu­
nea trăită de împăratu! Leon cel Mare (457-474). Pe când se
plîmba prin umbra unei păduri de lângă Constantinopol,
acesta a întâlnit un orb rătăcit şi însetat, care îi ceru apă şi
îl mgă să îl călăuzească înapoi către cetate. Milostivindu-se,
Leon aînceput a căutavreunizvorîn pădure, însă, negăsind,
a auzit glasul Maicii Domnului spunându-i: "Nu este nevoie
Sus: Prin Izvorul Tămăduirilor, binefacerile
Preacuratei Fecioare se revarsă asupra celor suferinzi
cu neostoită milă.
să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai
adânc în pădure şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte
setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi".
Făcând întocmai, orbul a văzut, iar Leon a construit o
biserică lângă acel izvorvindecător, a cărui apă a tămăduit
multe boli şi a facut să înceteze molime.

o palmă. Celălalt a spus: «Nu, lasă cârja înfiptă lângă Cruce şi

pleacă acasă tămăduit» . Când am ieşit afară, fară cârjă, a început

o ploaie. M-am deşteptat şi era duminicâ: A doua zi, acesta în­

cepe să umble.

Izvorul si tămăduirile Maicii Preacurate

Aceastanu este singura minune petrecută în preajma praznicu­

luiIzvoruluiTămăduirii. Sărbătoarea, închinatăMaiciiDomnului,

se leagă la Dervent de izvorul aflat la 200 de metri de mănăstire.

Tradiţia ne spune că, lovind Sfântul Apostol Andrei în piat ră,

a răsărit aici un firicel de apă, izvorul de astăzi. Cunoscut de către

localnici din vremea propovădui rilor apostolice, izvorul

anii în care mănăstirea a fost închisă, revărsându-şi apele numai în

zilele de praznic. În 1990, la reînflin ţarea mănăstiri i, îşi redobân­

deşte vindecătoarea curgere lină. În acelaşi an, o fată de18 ani din

Constanţa, careîşi pierduse vederea, vine la Dervent şi, împă rtăşin­

du-se cu Sfintele Tai ne, iar apoi spă lându-se cu apa tămăduitoare

strigă: " Mi s-a luat o perdea de pe ochi, văd perfect! "

Despre cărarea ce leagă mănăstirea de locul izvorului, stare­

a secat în

ţul Andrei Tudor spunea: " Călătorul rămâne uimit de izbitoarea

asemăn are di ntre această alee şi calea duhovnicească a mântuirii

spre locul împărtăşirii noastre depline cu Hristos. Orientată spre

răsărit, urcând uşor şi drept spre cerul azuriu al Dobrogei, aleea

caută parcă Ierusalimul Ceresc, încadrată de nuci bătrâni, la fel

cum pronia divină ocroteşte scurta noastră viaţă cu milostivi reaEi':

Pe un teren înclinat, izvorul se asemăna la început unei

gropi

ei şi din urmele paşilor Sfântului Andrei. În vremea stăreţiei

Părint elui Eleft erie, s-a înălţat un perete de taluzare în spatele

izvorului, fiind astfel înlesnită captarea apei, însă această mică

amenajare nu ajungea să potolească setea de milostivire a celor

veniţi la mănăstire.

umplut e cu apă. Răsărea din pământ, din florile câmpi­

În 2002 s-au început lucrări le pentru înălţarea unui paraclis

la vale faţă de izvorul iniţial, în spatele căruia un bazi n îndestulă­

tor adună apele vindecătoare. Paraclisul, semiîngropat în coasta

dealului, amint eşte de primele biserici şi mart irioane dobrogene,

al căror spaţiu lăuntric se decupa din trupul de lut al pământului,

definind un receptacol în aşteptarea Harului. Împlet ind cele două

procedee arhitecturale, de a săpa şi de a zidi, paraclisul îmbin ă

partea adăpostită de pământ,

drei, cu cea care se ridică spre lumi nă. Pe această din urmă latură,

o imensă fereast ră ce priveş te spre miazănoapte împart e lumina

din care izvorăşte apa Sfântului An­

TE ZAUR

Sus: Cruce de binecuvântare aflată în colecţia muzeală de la Dervent. Stânga: Uşi împărăteşti, icoane
Sus: Cruce de binecuvântare aflată
în colecţia muzeală de la Dervent.
Stânga: Uşi împărăteşti, icoane votive
şi registre de iconostas -fragmente
din tezaurul mănăstirii.

şi o înalţă prin crucea mozaicată. Intrările în paraclis sunt rezolvate tăinuit, pe lateral, pentru ca acela care soseşte înaintea pa­ raclisului să înţeleagă limpede că Hristos este Uşa, iar numai prin asumarea Crucii Sale se poate pătrunde către apa vieţii veş­ nice. Lumina vine în paraclis prin această fereastră plină de tâlcuri, însă celelalte go­ luri, deşi aduc doar raze firave la interior, desluşesc ivirea altor înţelesuri. Deasupra izvorului, trei ferestre aducbinecuvântarea Sfmtei Treimi asupra pisaniei, iar pe bolta

turlei, IisusHristos Pantocrator e zugrăvit în mijlocul a opt ferestre a căror lumină îngemănată aminteşte

de slava Zilei a Opta.

învăluind în apele mângâietoare ale tămăduirilor pe cei veniţi să se închine Crucilor, praznicul Izvorului Tămăduirii aminteşte că, întru toate, Maica Dorrmului ne este "în­ cepătoarea prefacerii celei pline de înţeles':

În anul 1940, binecuvântând aceste daruri revărsate din pământul Der­ ventului, Maica Domnului a pecetluit sfinţenia locului cu încă o milostivire. La cedarea Cadrilaterului, o familie de români din Silistra, în trecerea lor spre

ţinuturi româneşti, lăsau la mănăstire o comoară de mare preţ: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Datând din 1820 şi moştenită din generaţie în generaţie, icoana avea să glăsuiască fa­ miliei care îşi strângea în fugă strictul necesar pentru plecare. Gândind să o lase în urmă, aceştia au auzit de trei ori:

rii. Printre minunile săvârşite la icoană se numără şi cea din 1993 , în Postul Adormirii Maicii Domnului, când o copilă de 16 ani din Braşov, bolna­ vă de mulţi ani, a rămas ca moartă la sfârşitul Sfintei Liturghii. Mama sa a căzut în faţa icoanei, citind Paraclisul cu lacrimi şi cu sfâşiere de inimă. La isprăvirea rugăciunii, fetiţa şi-a re­ venit, fiind vindecată în întregime şi, dimpreună cu mama sa, dând slavă lui

Dumnezeu. Împletirea minunilor săvârşite la Cruci, la izvor şi la Icoană mărturisesc tainic despre chipul în care Cuvântul Evangheliei, vestind biruinţa Crucii, lo­ veşte împietrirea sufletelor şi face să izvorască apa limpede a credinţei, prin mijlocirile Preacuratei Maici.

Sus: Candelă expusă în muzeul de

obiecte bisericeşti.

POARTA Sus: Dincolodezăduful câmpiei, pădurea străjuieşte drumul spre Mănăstire, precum opoartă defoşnet şi
POARTA
Sus: Dincolodezăduful câmpiei, pădurea
străjuieşte drumul spre Mănăstire, precum
opoartă defoşnet şi umbră.
Mănăstirea Dervent îi aşteaptă cu
porţile deschise pe toţi cei ce năzuiesc
în revărsarea darurilor sfinte. Însă,
prin purtarea de grijă a vieţuitorilor
săi, mănăstirea deschide şi o poartă
de imagini şi cuvânt pentru cei aflaţi de­
parte, prin website-ul www.dervent.ro,
unde e strâns cu grijă şi dărnicie un
bogat tezaur digital. O privire caldă
dincolo de poarta mănăstirii se poate
afla şi pe blogul părintelui Efrem:
www.parinteleefrem.blogspot.com.

"Dar pe mine nu mă luaţi? " Pricepând puterea Maicii Domnului şi văzând la Dervent mulţimea de bolnavi aflaţi în suferinţă, aceştia au donat-o mănăsti-

- :c " Miezul de taină al zidirilor în vremuri în ca re ne-a m

-

:c

"

Miezul de taină al zidirilor

în vremuri în ca re ne-a m obişnuit a ne încrede în trăinicia materialelor şi în rezi stenţa structurilor, e greu de închipuit cum o zidire se poate înălţa prin puterea spaţiului său lăuntric. La Dervent însă, miezul e cel ce izvorăşte tăria aşezământu lui. Căci, oricare vor fi fost chipuri le locului de-a lungul vremii - fie durat în lemn sau piatră, fie pierdut între ierburile câm piei şi nesfârşi rea cerului -, casa care a dăinuit şi a rodit aici e învelişul de sfinţenie al Crucilor de piatră.

aici e învelişul de sfinţenie al Crucilor de piatră. e a s t ă n e

eastă nevăzută casă a început a se zidi în vremea pătimirii celor patru mucenici, vreme în care în Do­ rogea se năşteau şi creşteau cetăţi înfloritoare, fur­ nicare de meşteşuguri, cultură şi artă a construirii. Năzuind spre lumeştile biruinţe, aceste aşezări îşi întăreau zi­ durile şi-şi sporeau întinderea, iar locul în care se săvârşiseră fericiţii mărturisi­ tari rămânea tăcut şi uitat, tăinuindu-şi sfinţenia în pietrele cu chip de cruce. Dar, atunci când zidirea se temeluieşte pe valuri trecătoare, slava sa se veştejeş­ te, strălucirea i se năruie şi multe dintre cetăţile de odinioară au asfinţit în ruină, sfarâmându-se înapoi în pietrele din care au fost zidite. Însă pietrele de la Dervent au răsărit din pământul sfinţit de sânge mucenicesc şi s-au înălţat întru slava Crucii. Prin putere dumnezeiască, piatra Crucilor s-a facut asemenea lem­ nului ce dă vlăstare şi, în smerită înălţa­ re, a rodit cu îndelungată trudă zidirile de astăzi ale mănăstirii.

Aj uns la Dervent, pelerinul e uimit de îmbinarea frumoaselor zidiri ce se înalţă albe din întinderea câmpiei do­

brogene. Trecând de poartă, acesta va descoperi câte o taină în fiecare colţişor, în freamăt de apă, în adiere de flori sau în alinarea umbroasă a teilor, pregătindu-i-se astfel calea spre a intra cum se cu­

vine spre miezul cuprins între zidurile bisericii. Dar lungi şi istovitoare vor fi fost prefacerile acestui

credinţă în mijloc de câmp, nădăjduind fierbinte în puterea tămăduitoare din care a răsărit tulpina Crucilor de piatră şi punând astfel început construirii unui aşezământ. Aşa se face că, la rugăminţile pele­ rinilor ce mărturiseau minunile săvâr­ şite, Episcopia Constanţei hotărăşte înfiinţarea la Dervent a unei mănăstiri. Primul act oficial în această direcţie este dat la 24 februarie 1923, iar prima construcţie aparţinând micului schit de la început va fi terminată în anul l924. Dar dintr-o scrisoare a unuia dintre bolnavii tămăduiţi aici, Ioan Mihai Ar­ sene din satul Chirnogi, aflăm că şi îna­ inte de această dată existau construcţii menite să adăpostească atât Crucea, cât şi pelerinii. Iată o sintetizare a primelor etape din evoluţia clădirilor de la Der­ vent, aşa cum citim în scrisoarea lui Ioan Mihai Arsene:

" Eu am venit la acest loc sfânt în­ tâia dată în anul l 904; ce să vedem pe acest loc, făcută o baracă din scân­

duri; înauntru o Cruce cu vârful rupt, iar lângă tulpina crucii, o icoană cu Maica Domnului. "

" Am mai venit al doilea în anul 1914 la acest loc sfânt şi am găsit casă făcută cu tindă şi sobă înauntru şi Crucea era în casă. " " La venirea mea al treilea, în anul l 956, am găsit o Mă­ năstire " .

în anul l 956, am găsit o Mă­ năstire " . Sus: Fântâna dobrogeană din incinta

Sus: Fântâna dobrogeană din incinta aşezământului reproduce un monument de la anull909, din satul Izvoare.

aşezământ, în creşterea sa din miez către vlăstarele înflorite de astăzi. Săpându-se pentru turnarea fundaţi­ ilor bisericii actuale, s-au aflat rămăşiţe ce adeveresc existenţa aici a unui schit dispărut în secolul al XI-lea. Însă lăca­ şul tămăduirilor de la Dervent s-a arătat limpede ciobanului surda-mut din Cos­ lugea, în glas de ploaie şi de talangă, iar aceste ziduri nevăzute i-au fost cânt şi acoperământ lacrimilor de mulţumire. Răspândindu-se vestea minunatei vin­ 22 decări, oamenii au început să vină cu

LEGEnDA Zahei fusese în copilărie acolo [la Dervent] cu un pescar bolnav şi văzuse minunea:
LEGEnDA
Zahei fusese în copilărie acolo [la
Dervent] cu un pescar bolnav şi
văzuse minunea: omul gata să moară
se tămăduise veghind o noapte în
rugăciuni la piciorul unei cruci de
piatră.
- Şi ce are în ea Crucea? Cum e? Este
mare?
- E mai măruntă ca un stat de om,
povestea orbul. La început, demult,
a fo st numa' un sâmbure de piatră în
pământ. După ce au descoperit-o oa­
menii, a început să crească. Pe fiecare
an
se înalţă şi se
îngroaşă
- Şi de ce creşte?
- De lacrămile bolnavilor, spunea cu
toată încredinţarea orbul.
(fragment din Zahei Orbul, de Vasile
Voiculescu)

GH ID

Roadele ostenelilor ctitoricesti 1 D la casa din 1914 şi până la e mănăstirea din1956
Roadele
ostenelilor
ctitoricesti
1
D la casa din 1914 şi până la
e
mănăstirea din1956 multe vor
fi
fost ostenelile înălţării şi nu
Sus: Prin ostenelile Părintelui Elefterie
Mihail (stânga), biserica s-a înălţat din
temelie, iar rugăciunile sale, dimpreună cu
ale tuturor celor care au trudit la Dervent,
sunt cuprinse în lumina blândăpe care
turla (sus) o aduce înlăuntrul lăcaşului.

puţini cei care, din credinţă limpede, au ajutat pentru a o vedea isprăvită. Cu­ noaştem lăcaşuri care s-au ridicat din dorinţă domnească, a căror construire s-a făcut fără piedici, înlesnită fiind de puterea stăpânitoare a ctitorului. Minunată la Dervent este râvna prin care mănăstirea s-a înălţat nu din puternică poruncă domnească, ci prin sârguinţa oamenilor de rând, crescând în vreme prin mijlocirile primilor ctitori ai aşezământului, cei patru mucenici. Păzindu-se smeriţi în tăcere, aceştia îşi revarsă neîncetat da­ rurile, tămăduind şi făcând să rodeas­ că prin puterea Duhului Sfânt toată truda celor ce le-au urmat şi care, prin osteneli şi credinţă, au fost, la rândul lor, ctitori. În ordinul de înfiinţare a mănăs­ tirii, din februarie 1923, episcopul Constanţei solicita monahiei Eufenia Alexandrescu de la Mănăstirea Din­ tr-un Lemn să aibă în grijă începerea unui aşezământ aici, aceasta fiind şi prima din şirul de ctitori ce va urma. Venind la Dervent, maica Eufenia va pune la dispoziţie întreaga sa avere pentru înălţarea, în1924, a unei mici construcţii, compusă din câteva încă­ peri. În stilul arhitecturii tradiţionale dobrogene, având acoperiş cu pante domoale, pereţi albi şi ferestre înguste, casa era centrată în jurul tinzii, care se prelungea în exterior printr-o prispă închisă, asemenea unui vestibul. Vătămată de flăcările unui incendiu în acelaşi an în care a fost con­ struită, casa va fi reparată grabnic de către oamenii strânşi aici din toate părţile ţării. Cu sprijin financiar primit de la familia Andreevici din Coslugea, casa va fi reno vată complet în1925, adăpostind în noua alcătuire paraclisul şi chilia unei maici. Lucrările de extindere întârzie până în 1928, când strădania ctitoricească e sprijinită de doamna Paraschiva Gheorghiu din Ostrov, ale cărei donaţii aj ută la ridicarea unei case de locuit cu " o sală mare cu prispă în faţă, iar în spate un adăpost pentru vite, o mică magazie, un beci şi un grajd " . Când, în1934, un incendiu a preschimbat paraclisul într-un morman de chirpici, s-a pus în gând temelia zidirii unei biserici. Lucrarea a început în 5 iulie1936 şi s-a săvâr­ şit la13 septembrie 1942. Pentru a putea începe lucrările

de construcţie, părintele Elefterie Mihail, pe atunci simplu monah, umblase timp de trei ani de zile cu căruţa, din sat în sat, strângând de la ţărani materiale şi alte aj utoare pentru înălţarea lăcaşului. Revărsându-şi asupra aproapelui darurile ce izvorau din aceeaşi putere a Crucii, părintele Elefterie a primit roadele braţelor şi ale inimilor unor simpli ţărani, făcându-i astfel părtaşi atât la suspinul cât şi la surâsul ctitoricesc.

Cresterea asezământului

1

1

P e măsură ce biserica albă se înălţa către cer, văzând că

sârguinţele monahului Elefterie Mihail încep să ro­

dească în chip vădit, Episcopia Tomisului îl numeşte

stareţ al mănăstirii, în toamna anului1938. Astfel, din anii premergători punerii pietrei de temelie şi până în luminoasa zi a sfinţirii, biserica a crescut prin truda, veghea şi neînceta­ tele rugăciuni ale părintelui.

G HID

G HID Sus: Temeluindu-se pe taina sfinţeniei, aşezământul înfloreşte neîncetatprin muncă şi rugăc iune

Sus: Temeluindu-se pe taina sfinţeniei, aşezământul înfloreşte neîncetatprin muncă şi rugăc iune statornică.

Biserica, purtând hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, arăta

pe atunci aşa cum o vede m şi astăzi, înălţată pe un soclu de

piatr ă, cu pere ţii din căr ămidă zugrăviţi în al b, amplificând

strălucirea soarelui dobrogean. Trei trepte urcă spre prona­

osul luminat lateral de câte tre i ferestre lunguie ţe , iar intrare a

e străjuită de două turle poligonale , sime trice . Cea de a tre ia

turlă, mai amplă, se ridică deasupra naosului. Spaţiul inte rior

al naosului, redus planime tric, se înalţă prin Lumina izvorâtă

ce le tre i abside îi extind pro­

din fre sce , iar altare le cuprinse în

funzimea. La est se află absida al tarului, iar ce le două abside

laterale , găzduind fie care câte un paraclis, de zvoltă spaţiul nu

atât în dime nsiuni, cât în suişul gândului desprins de mate ­

rie. În absida sudică, un paraclis închinat Sfântului Gheorghe

înle sne şte adâncire a în tainele de dincolo de tim p ale înce pu­

tului ace stui lăcaş,

le mn, în vreme ce

printr-o bogată colecţie de icoane ve chi pe

paraclisul Înălţării Sfi nte i Cruci din absida

nordică adăposte şte Miezul de la care s-a înălţat şi prin care

dăinuie această Mănăstire : Sfânta Cruce de piatră.

În 1959, când stareţul este ne voit să părăse ască scumpa sa

mănăstire , prin jertfelnica sa iubire părintească prime şte în

va fi de molat. Biserica, al bă

schimb făgăduinţa că locaşul nu

prezenţă verticală într-un peisaj al orizontalelor de humă şi

apă, va rămâne să ve gheze asupra întinde rilor une i lumi pu­

stii, tăinuind între ferestrele acoperite bulgăre le de piatră şi de

foc al cre dinţe i. Vreme de zece ani, mi­

ci le case tărăne şti

părin telui Elefte rie vor fi pre schim­

bate în magazii, ate lie re şi grajduri ale

I.A.S. Lipniţa, iar biserica închisă. Însă

cre dincioşii ce au ve nit aici ne contenit

în tot ace st răstimp, prive ghind în afara

bisericii şi primind tămăduire , sunt o

mărturie vie că puterea Crucii răzbate

dincolo de vreme şi dezleagă orice

fere cătură lumească. Aceşti oameni

simpli, care cândva se învrednicise ră afi

îm pre ună ostenitori la ctitorire a bise ricii

laolaltă cu părintele Elefte rie , îi vor urma

întru ace astă nevoinţă, întăriţi fiind de

ce adăpostiseră obştea

COnTEXT În anii când mănăstirea a fo st închisă, biserica zăvorâtă, iar ferestrele acoperite cu
COnTEXT
În anii când mănăstirea a fo st închisă, biserica zăvorâtă,
iar ferestrele acoperite cu scânduri, Crucile de leac nu au
încetat să-şi reverse binecuvântarea asupra celor ce ve­
neau aici, stăruind întru credinţă. Neputându-se intra în
Paraclis, oamenii treceau o prăjină prin geamurile sparte,
atingând de piatră lucrurile bolnavilor şi primind adesea
tămăduire în acest fel. Iar veşmântul sfinţeniei primite
muceniceşte s-a facu t, în vremuri de întuneric, fe reastră
şi făgaş către Lumina pururea dătătoare de viaţă.
Jos: După 1989, viaţa monahală de la Dervent şi-a
reluat mersulfiresc. Imagine a chiliilor, din anul 1991.

rugăciunile sale fierbinţi, după ce biserica va fi re deschisă ca

parohie a satului Galiţa, în

să fie ele ctrifi cată şi, între anii 1987 şi

pictată " cu uşile închise " . Reînfiin ţându-se mănăstire a în

1990, obştea părintelui se strânge în vatra dimpre jurul Crucilor de piatră, monahii locuind în chiliile care vreme îndelungată

se îngrije sc ca biserica

O mână de oame ni cre dincioşi

1970.

1 989,

slujise ră drept grajduri, iar bolnavii sosiţi aici odihnindu-se

De şi cu fonduri mode ste , se va

o înfl oritoare re staurare , întreruptă însă

porni cu multă râvnă

în paracl is sau în biserică.

de tre ce rea la cele ve şnice a Cuviosului Părinte Elefterie, în

multe gre utăţi, în anii ce vor urma

se restaurează bise rica şi se repară micile case , desprinse parcă

primăvara anului1990. Cu

dintr-un sătuc al veacurilor tre cute , dar se simte tot mai ascuţit

lipsa unei clădiri mai cuprinzătoare , astfe l că în anul 1993 se

înce pe construcţia une i clădiri pe ntru stăre ţie , chilii, trapeză şi

arhondaric. Urmând strădaniilor Cuvio­

sului Elefte rie , Părintele Stare ţ Ghe orghe

Avram dimpre ună cu obştea, arhite cţii,

muncitorii şi binefacătorii lăcaşului, au

înălţat ace astă clădire printr -o trudă de

patru ani. Din pisania de la intrare citim:

facut de Î.P .S. Lucian al

Tomisului în ziua de Izvorul Tămădurii

2 Mai 1997. Scrie Doamne în Cartea

Vieţii pe ostenitorii Mănăstirii şi pe toţi

" Sfi nţire a s-a

binefacătorii acestui aşezământ " .

Stânga: Aghiazmatarul şi turnul clopotniţă - vedere din curtea mănăstirii.

acestui aşezământ " . Stânga: Aghiazmatarul şi turnul clopotniţă - vedere din curtea mănăstirii.

GHID

Zidul care răsare treceri Stânga: Interiorul muzeului de artă contemporană. af lăm mărturisită în adierile
Zidul care
răsare treceri
Stânga: Interiorul muzeului de artă
contemporană.
af lăm mărturisită în adierile vântu­
lui, prin glasul clopotului aninat de
S uspinul acestei anevoioase creş­
piatră pe colţul de sud-vest, iar în
teri rămâne ascuns în tăcerea din
dreapta intrării o nişă a zidului în­
jurul Sfintelor Cruci, în învelişul
chipuie, precum o poartă spre tâlcul
tainic ce creşte neîncetat, răsărind clă­
vindecărilor, icoana mozaicată a hra­
diri albe şi luminoase. Lacrimile ctito­
mului " Izvorul
Tămăduirii " . Vestind
rilor susură tămăduiri prin şipotele de
spre întinderea de apă de la apus pu­
izvoare, iar jertfa lor se arată biruitoare
terea izvorâtoare de tămăduiri din cu­

în înfă ţişarea de astăzi a mănăstirii, în­

tr- ale cărei ziduri sunt prinse farâme din strălucirile lăuntri­

ce ale gândului ctitoricesc.

Sub oblăduirea părintelui stareţ Andrei Tudor, o echipă

de arhitecţi s-a îngrijit de proiectarea acestor noi clădiri, a

căror construcţie a început în 2001. Înălţat din albul hârti­

cerului, proiectul a facut ca în liniil e de

ei către nesfârşirea

grafit preschimbate în ziduri să rodească înfrăţirea adâncă

prinsul mănăstirii, zidul vestic conţine

o reproducere a monumentului de la 1909 din satulIzvoare,

o fântânăîncununată de o frumoasă cruce dăltuită în piatră.

În ansamblul lor, noile clădiri de la Dervent se îm­

pletesc organic cu frânturile altor vremi şi îmbrăţişează

cu portice umbroase, pereţi albi şi acoperişuri de olane

roşii Miezul jertfelnic şi înnoitor, în preajma căruia fi­

ecare zid poate fi o poartă, iar fiecare poartă poate fi o

a

rugăciunilor celor ce s-au ostenit de-a lungul veacurilor

trecere spre Adevăr.

la

Dervent. Aşa se face căînţelesului de

" trecere " pe care cuvântul " dervent "

îl poartă în limba turcă, i s-au dat noi

profunzimi în al cătuirea zidiril or ce

împrejmuiesc astăzi biserica.

Incinta e înconjurată de construcţii

pe aproape întreg perimetrul. Pe latu­

ra de nord se înalţă cl ădirea din 1993,

iar pe latura de est o casă ţărănească,

rămasă în picioare din vremea Părin­

telui Elefterie, face legătura cu gospo­

dăria mănăstirii. Celelalte două laturi

domină câmpia care coboară lin spre

văluritele oglindiri ale lacului Bugeac şi

întâmpină drumul ce vine dinspre Os­

trov asemenea zidurilor unei fortăreţe.

Grupând noua clădire a arhondaricu­

lui, un lumânărar, clopotniţa, panga­

rul, muzeul, biblioteca şi un zid mete­

rezat, aceste împrejmuiri reuşesc să fie

în acelaşi timp impunătoare şi subtile,

cuprinzând în alcătuirea lor fine treceri,

sesizabile mai ales la nivelul detaliilor

cruciforme sau acvatice.

Intrarea se face pe la miazăzi, prin

poarta pecetluită cu semnul crucii, de

la baza turnului-clopotniţă. Clădirea,

având trei caturi superioare, dintre care

unul ieşit în consolă printr-un pridvor

rezemat pe elemente din lemn, amin­

teşte de farurile ce străjuiesc malurile

dobrogene. La Dervent, asemenea lu­

minii unui far, cântul clopotelor din

turnul de intrare cheamă spre limanul

rugăciunii şi al sfi nţeniei, cum odinioa­

ră pe ciobănaşul surdo-mut îl chema­

seră spre închinăciune tălăngile oilor

risipite. Aceeaşi amintire a minunii o

Jos: Intrarea în incinta mănăstirii seface pe sub turnul-clopotniţă.

ETDOGRAFlE Într-un colţ înverzit al mănăstirii a fo st strămutată o gospodărie de secol XIX
ETDOGRAFlE
Într-un colţ înverzit al mănăstirii a fo st
strămutată o gospodărie de secol XIX din
comuna Oltina, ca prim pas în strădania
de a alcătui aici un Muzeu al Satului Do-
brogean, prin conlucrarea cu Muzeul de
Artă Populară Constanţa. Denumită simplu
Casa Dobrogeană, aceasta găzduieşte acum
o expoziţie de etnografie.
Dreapta: Părintele Elefterie trudind
în grădina mănăstirii.

LLI

I--

z

LLI

::::»

.1

11.

z

-

Mugurii pietrei

Martirii de la Dervent au primit cununa mucenicească dintr-o neclintită dragoste pentru adevărul veşnic al Cuvântului, dragoste care, prin harul Sfântului Duh, avea să

le izvorască puterea de a-L mărturisi pe Hristos. Atât de cum plită le -a fost păti mirea şi

atât de mare îndulcirea

odrăslind muguri vii peste vreme.

venită prin pogorârea Du h ului, încât sfinţenia pietrei dăinuie,

pogorârea Du h ului, încât sfinţenia pietrei dăinuie, A şa se fac e şi jumătate de

A şa se fac e

şi jumătate de la jertfa plai mă rtur isitor, prin

vieţuire, pildă şi artă. Născută din ac eeaşi năzuinţă

că, la un mileniu

lor, locul mănăstirii înc ă e

către un senin ce transc ed e hotarele văzute, arta de la Dervent scrie în felurite materii - piatră, lemn, sticlă, lut şi culoare - o neînc etată mărtu­ risire aFrumuseţii veşnice, întrupată, răstignită şi înviată. Colec ţiilor de relic ve bizantine şi obiec te bisericeşti din muzeul mănăstirii li s- a ad ăugat recent, la etajul turnului-clopotniţă, expoziţia de grafic ă aparţinând ar­ hitectului Dan Corneliu, ostenitor la

ă aparţinând ar­ hitectului Dan Corneliu, ostenitor la Sus: "Serafim " de Aurelian Bolea din Bucureşti,

Sus: "Serafim " de Aurelian Bolea din Bucureşti, piatră, 135 cm.

Stânga: "Heruvimi" de Anamaria Avram din Constanţa, acrilpepânză, detaliu.

de Independ enţă, amintesc de hotarul ostenelilor vieţii ac esteia. Însă veşnic ia se oglind eşte în florile şi viţa ce înveş­ mântează curtea, iar frunzişul arbo­ rilor, ce încep a umbri tot mai vârtos câmpia dimprejurul mănăstirii, măr­ turiseşte fremătător despre Împărăţie. Între acestea, hrănindu-sedin seva tul­ pinilor de piatră ale Crucilor, la Dervent au înc eput a răsări în ultimii ani mugurii

unei arte aflate în urcuş spre

Cer.

" Dunărea si Dobrogea creştină "

'

În anul 2005, părintele stareţ Andrei Tudor, discutând cu artişti, arheologi şi muzeografi, decide ca mănăstirea să de­ vină gazda anuală a unei tabere de crea­ ţie struc turată pe două secţiuni: pic tură şi sc ulptură. Ediţia pilot din 2006 a fost cuprinsă de emoţiile fireşti ale înc eputului. Părintele stareţ mărturisea, în prefaţa

catalogului ed itat în 2008 : " După primele zi le, teama a dispă­ rut şi a rămas doar bucuria armoniei, la rugăciune şi la luc ru. Şi ce poate fi mai grăitor despre această unitate dintre mo­ nahi şi artişti decât faptul că după a doua ed iţie, din 2007, unul dintre sc ulptori a intrat în obştea Mănăstirii? " Doamna Alic e Dinc ulesc u, cr itic de artă din Constanţa şi coordonator al manifestărilor, rezumă bucuria celor

cinci ed iţii de până ac um: " În fiecare an, creatori aparţinând unor domenii

la Mănăstirea

artistic e diverse sosesc

înălţarea aşezământului. În faţa bisericii, o ancoră găsită pe fundul Dunării ves­ teşte despre strânsorile ce ne cheamă în tina din care sun­ tem făcuţi, iar fragmente de cruci de la mormântul unor 26 sold aţi, a că ror barc ă s-a sc ufundat în vremea Ră zboiului

Dervent pentru a o descoperi, sau revin pentru a o înţelege, purtându- şi paşii pe cărările ei şi oc hii pe întinderile dintre ape şi zări. Informaţiile, adevărurile arheologic e, istoria şi le­

gendele povestesc despre acest pământ apostolic al Dobrogei

INFLUENŢE

INFLUENŢE Sus: "Aripa" de Ernest Budeş din Bucureşti, piatră, 100 cm. Sus: " Slava îngere ască
INFLUENŢE Sus: "Aripa" de Ernest Budeş din Bucureşti, piatră, 100 cm. Sus: " Slava îngere ască

Sus: "Aripa" de Ernest Budeş din Bucureşti, piatră, 100 cm.

Sus: " Slava îngerească " de Părintele Efrem-Gelu Băndărică de

la Mănăstirea Dervent, acril pe pânză, 50x60 cm. Iată că în pre ajma Crucilor de la De rvent, harul izvorât din

sfinţenia loc ului face să răsară suspinul ne văzut al rugăciunii

şi să înmugurească înt ru prospe ţime chipul văzut al artelor

plastice. La fe l ca în ostene ala monahului, prin împle tire a de

trudă şi de rugăciune , artistul intră pe drumul strâmt pe care

străluceşte

Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului binec uvânta această

şi rugăc iune , în cuvântare a de la vernisajul

expoziţiei din 2008: " Arta religioasă te îndeamnă într-adevăr

după ac eea, după ce te-ai adunat, să

să-ţi aduni toată mintea şi,

ală turare dintre artă

care , ac um mai mult ca nic iodată , relevă oamenilor înţele suri

şi sensuri noi. Prima tabără de cre aţie conte mporană româ­

ne asc ă iniţiată , susţinută şi găzduită de o mă năstire ortodoxă

şi-a început tradiţia în 2006. Din 2007, manife stare a anuală

va pur ta

III, IV şi V de vin de ja internaţionale prin par tici pare a unor

personalită ţi artistice de pre stigiu din sud-e stul

invitaţilor din Franţa, SUA sau Japonia. Direct implicaţi în

gândurile şi rostuirile acestei noi ac tivită ţi a mă nă stirii, ală ­

turi de Părintele Stare ţ Andre i, sunt Alice D inc ulescu, cr itic

de artă - Constanţa, Erne st Bude ş, artist plast ic -Bucureşti

şi Marian Neagu, arhe olog, direc tor al Muzeului Du nării de

Jos -Călăraşi.

Frumuse ţe a cea ne pie ritoare .

numele «D ună re a şi Dobroge a creştină», iar ediţiile

Europei şi a

aşte pţi inspiraţia. Nici un artist nu poate să creeze fără inspi­

raţie. De ac eea, iată, toate aceste a sunt opere ale unor oameni

care au lucrat într-o atmosferă de rugăciune, la o mănăstire ,

unde inspiraţia poate veni mai le sne , în mediul cel mai prielnic .

Şi vreau să le mulţumesc tuturor celor care au poposit aic i ca

să creeze opere de artă în care, de fapt, şi-au ascuns pecetea

sufletelor lor".

Cu o încărcătură spirituală foarte specială , Mănăstirea

Dervent a căpătat un loc de mare semnificaţie în sufletul

oamenilor trecători pe aici. Ac tivităţile

spec ifice obştii au un caracter extrem

de viu, fiind atent ordonate că tre pa­

trenarea creaţiei artistice. Rezultatele

vizează alcă tuirea în timp a unei co­

lecţii patrim oniale de sc hise

ce numără de ja 126 lucrări de pic tură,

inc inta fiind ambientată cu cele 40 de

lucrări de sc ulptură .

public ului,

1M.PRES11 "Am fost copleşit de primirea facută aici în Mănăstire, de căldura colegilor, de ri­
1M.PRES11
"Am fost copleşit de primirea facută aici
în Mănăstire, de căldura colegilor, de ri­
tualul ortodox. Sunetul de toacă în aerul
dimineţii spulberă orice grijă". (Akira Go,
sculptor - Japonia)
" Aici, la Mănăstire, lumina schimbă pe­
isajul şi culoarea cerului, de dimineaţa
până noaptea. Locurile tremură şi parcă
sunt o fiinţă vie, culorile sunt de bucurie."
(Victoria Dedu, artistă - România)
" Locul acesta te ajută să te interiorizezi şi
să cauţi în cotloanele cele mai umbroa-
se ale sufletului câte ceva din înţelesu-
rile Luminii". (Roman Kissiov, pictor
- Bulgaria)
Dreapta: În urmafiecărei tabere
de creaţie, la Dervent rămân
mărturii ale ap ropierii artiştilor de
Frumuseţea cea veşnică.

Primele patru ediţii ale taberei s-au

fără stabilire a une i te me, au­

torii înşişi lansându-se în ipostaza cău­

tă torilor de se nsuri pe drumul întoarce­

rii cre aţie i lor că tre sacralitate. O dată cu

cea de a V-a ediţie , în vara anului 2010,

tabă ra s-a de sfăşurat sub tematic a «În­

geri», colecţia mănăstirii îmbogăţindu­

se astfel cu o nouă tipologie de lucrări.

de sfăşurat

În fiec are an, pe ntru artiştii plastic i

din România, intervalul cuprins între

10 şi 31 iulie se numeşte De rvent! Ajun­

să în 2011 la cea de a VI-a ediţie , tabă ra a

intrat în re pe r toriul naţional al manife s­

tărilor culturale importante , cu obiec ti­

ve bine precizate ".

-

N

-ce

Roadele sfinte ale ascultării

În oste nelile lor zilnice, monahii de la Dervent se străduiesc să-şi te meluiască viaţa

lă untrică întru adâncurile de taină

vremea. Pentru aceasta, râvnesc a cuprinde în făptuirile lor calea cea strâmtă urmată atât de Părintele Arsenie Papacioc, cât şi de Pări ntele Elefterie Mihail, ctitorul lăcaşului.

ale porun cilor Evangheliei şi ale rugăciu nii de toată

ale porun cilor Evangheliei şi ale rugăciu nii de toată D upă ce a fost ales

D upă ce a fost ales stareţ al Mănăstirii Dervent, părinte­

le Andr ei Tudor a primit în chip statornic sprijinul şi

sfă tuir ea Ar himandritului Ar senie Papacioc de la Mă­

năstir ea " Sfânta Maria " din Techirghiol, care prin rugăciune

şi cuvânt inspirat revarsă înţelepciunea sa lucrătoar e, atât de

trebuincioasă în greutatea luptei şi vieţuirii

se face că Părintele Ar senie este socotit şi pomenit adeseor i

dr ept unul din vieţuitorii Mănăstir ii. Dar din această fami­

lie duhovnicească face parte şi părintele Eleft er ie Mi hail, car e

prin rugăciunile sale de di ncolo de ho tar ele acestei lumi văzute

a făcut ca Derventul să devină

De aceea pilda sa de tr ăir e sfântă este un adevăr at izvor de inspiraţie şi întărire pentru toţi cei care iau aminte la urcuşul

vieţuirii sale pământeşti. Cuviosul Eleft erie s-a născut la Leaskova, în Bulgaria, la 11 noiembrie 1900. La vârsta de 3 ani suferea de paralizie,

azi o lavr ă atât de înf loritoar e.

călugăreşti. Astfel

iar maica sa auzind de minunile săvârşite la Dervent a venit aici pentru a dobândi tămăduir e pentru fiul său. In timpul

pe Maica Domnului însănătoşindu-i

pruncul. În dimineaţa următoar e acesta s-a tr ezit cu mult înaintea mamei sale şi mergea pe picioarele sale. Cu lacrimi de fericir e în ochi, mama i-a mulţumit Maicii Domnului pentru minunea săvârşită şi a făgăduit: " Am să-1 fac doctor - pentru că s-a vindecat şi preot - ca să-I mulţumească lui Dumnezeu neîncetat " .

nopţii, femeia a visat-o

Stânga: Joia din Săptămâna Patimilor la Dervent. Rânduiala spălăriipicioarelor ­ pildă de umilinţă şi de urmare a smereniei Mântuitorului Iisus Hristos.

La scur tă vreme, tatăl i-a fost ar uncat în

mar e de turci, iar un fr ate al său a fost omorât în ziua nunţii. Lepădând deşertăciunea celor pă­

mânteşti, în anul 1932 a intrat ca vie­ ţuitor în Mănăstirea Balaciu, lângă Urziceni, în anul următor fiind tuns în monahism cu numele Eleft er ie. Fiind un călugăr foarte râvnitor, în anul 1936 a fost trimis să slujească la Dervent - la cererea Preasfinţitului Gherontie al Constanţei - iar după doi ani a devenit stareţul mănăstirii.

În anul l959, la presiunile secur iştilor, părintele este si lit să-şi dea demisia şi să părăsească mănăstir ea, obţinând în schimb promisiunea că biserica nu va fi demolată. A lucrat apoi ca por tar la o fermă horticolă din judeţul Tulcea, până la

vâr sta pensionării, în 1962 .

În 1970 a ajuns în Moldova şi în cele din urmă a fost luat

de maicile de la Agapia Veche, unde avea să fie mai bine de

15 ani pr eot, duhovnic şi tămăduitor . Dator ită faptului că pă­

rintele nu a încetat să sfă tuiască şi să

întâmpinat o mulţime de greutăţi,

la mănăstireaSecu. Sintetizând viaţa de zi cu zi a părintelui, ier omonahul Eleft er ie Tăncuţă de la Secu, spunea: " În puţinul timp cât

am locuit în aceeaşi chilie cu sfinţia sa, m-a uimit permanen­ ta star e de trezvie: noaptea - rugăciune, meditaţii şi dur er e, ziua - dr agoste de apr oapele. De la el am învăţat cum poate fi iubit şi înţeles mai bine şi mai uşor Dumnezeu prin dra­

gostea de aproapele " .

tămăduiască oamenii, a

iar din anul1985 s-a retras

Fiind un mar e duhovnic, el er a totodată şi tămăduitor al

pr icină era căutat pentr u sfat

bolil or trupeşti, iar din această

şi cuvânt bun de cătr e cr edincioşi din toate colţur ile ţării. Prin osteneli neîncetate şi dr agoste osârdnică, Părintele Elef­

terie a dobândit multe daruri, trei dintre acestea făcându-se

remarcate prin str ălucir ea lor: darul înainte-vederii, al

tirii şi al tămăduir ii. Privitor la darul înainte-vederii, ucenicii mărturisesc: " Pă­ rintele te citea, puteai să spui orice, dar el ştia dacă ai zis esenţi­ alul, dacă ai spus drept sau dacă ai ascuns ceva " . De asemenea,

pos­

După ce copilul a crescut, a urmat o şcoală cu profil me­ dical la Adrianopol, unde a învăţat metodele tradiţionale de vindecare a bolilor cu plante medicinale, dar şi prin cor ectarea scheletului osos. S- a căsător it de tânăr , dar soţia şi copilul i-au 28 murit la naşter e, cunoscând din plin necazurile acestei vieţi.

părintele avea şi darul tămăduirii bolilor. Pe cei care sufer eau cu trupul se străduia ca mai întâi să îi vindece sufleteşte, prin

VIAŢA MONAH ALĂ AZ I

VIAŢA MONAH ALĂ AZ I Sus: Părintele Arsenie Papaciocprimit cu mare drag de către obştea Mănăstirii

Sus: Părintele Arsenie Papaciocprimit cu mare drag de către obştea Mănăstirii Dervent.

Taina Sfintei Spovedanii şi prin rugăciune. Apoi, fiind inspirat

de Dumnezeu şi între buinţ ând şi vechile cunoştinţe medicale

dobândite la Adrianopol, pe cât îi era în putinţă mijloce a şi

tămă duire a pătimirilor trupului. De aceea, la uşa ch iliei lui

soseau oameni din toate părţ ile , cu multe şi felurite boli. O

parte se vinde cau, mulţumeau Domnului şi plecau în pace la

casele lor . Alţ ii, care aveau boli mai grele, rămâne au mai multe

zile, continuând tratamentul şi rugăciunile şi primind fie care

alinare după credinţa sa.

După anul 1989, Cuviosul Elefterie a revenit la Dervent,

după o pribegie de mai bine de 30 de ani. La scurtă vre me,

în 12 mai 1990, a tre cut la

lângă ctitoria ce -i era atât

taină rugă ciunile sale asupra tuturor ce lor care tre c pragul

ace stei mă năstir i.

Ca un prinos, în Muzeul Satului dobroge an de la De rve nt

va fi strămutată o ve che gospodărie din Râmnicu de Jos, satul

cele ve şnice, fiind înmormântat

de dragă inimii şi re vărsând în

în care vieţuia familia Părintelui. Prin purtarea de

grij ă

a Stare ­

ţului Andre i Tud or, aceasta va fi preschimbată în casă

me mo­

rială a Cuviosului Elefterie , înlesnind şi în ace st fel adâncire a

în pilda vieţii râvnitor ului ctitor.

HARTA ZONEI Dumbrăveni: - Mănăstire de călugări, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului şi Sfântul Emilian
HARTA ZONEI
Dumbrăveni: - Mănăstire de
călugări, cu hramul Acoperământul
Maicii Domnului şi Sfântul Emilian
Sfântul Apostol Andrei: ­
de Durostor, care s-a ridicat în 2004,
în localitatea cu acelaşi nume, în
Ansambul monahal cu trei biserici,
cea mai veche fiind Peştera Sfântului
Apostol Andrei, prima biserică
creştină de la noi, săpată în stâncă.
apropierea unui complex rupestru
descoperit în zonă, care cuprinde
o bisericuţă şi câteva morminte
creştine.
Hagieni: - Mănăstire de călugări, cu
hramul Sfântului Dimitrie lzvorâtorul
de Mir, s-a întemeiat în jurul vechii
aşezări monahale, ctitorite de regale
Carol i. Vechea ctitorie, cu hramul
Sfântului Nicolae, afostserios
afectată de repetatele revărsări ale
lalomiţei dar mai ales de faptul că,
după 1070, locuitorii părăsind zona,
lăcaşul s-a pustiit. Noua biserică s-a
sfinţi la 8 noiembrie 2007.
lmadiat după ce a fost descoperită
s-au construit aici chilii, adunând
monahii. În 1995 s-a sfinţit biserica
cu hramul Acoperământul Maicii
Domnului, iarîn 2002 s-aterminat
construirea bisericii mari.
Sfânta Elena de la Mare: ­
Mănăstire de maici, construită la
1921 pe terenul donatde Elena,
mama regelui Mihai.În 1930 obştea
de maici a fostînlocuită de o obşte
de călugări. Decretul din 1959 a
închis mănăstirea.Viaţa de obşte
s-a reluat în 1990, iar în 1998s-a
târnosit biserica nouă.
.PELERlnllJ În Vinerea din Săptămâna Luminată, care se incheie cu Dumi­ nica Tomei, se face
.PELERlnllJ
În Vinerea din Săptămâna Luminată, care se incheie cu Dumi­
nica Tomei, se face pomenirea unei minuni a Maicii Domnului,
IzvorulTămăduirii.
Se sfmţeşte apa mică.
Sat Galiţa, Corn. Lipniţa, Jud Constanţa
Cod Poştal: 907224
Tel. Cazare: +4 0758-085-822
Tel: +4 0241-857-707
E-mail: manastirea_dervent2003@yahoo.co

Piatra de temelie

U nul dintre martorii care au văzut nenumărate minuni săvârşite de Sfâ nta Cruce de la Derve nt a fo st Părintele Elefterie Mi hail, care pe drept cuvâ nt poate fi socotit în rându l ctitorilor acestui sfânt lăcaş.

w

z

-

>

:::»

u

l ctitorilor acestui sfânt lăcaş. w I­ z - > :::» u V aţa cuvioasă a

V aţa cuvioasă a acestui monah ne-a rămas cunoscu­ tă doar în parte şi cu prisosinţă în manifestările sale exterioare, lucrarea sufletului său fiind ştiută numai

de Domnul, Cel Care cunoaşte cele mai tainice săvârşiri ale

omului. Dând mărturie despre vieţile oamenilor sfinţi pe care i-a cunoscut, Părintele Ioanichie Bălan îi schiţa Părin­ telui Elefterie acest portret:

" Fiind foarte râvnitor pentru Hristos, îi întrecea pe toţi cu postul, cu înfrânarea, cu nevoinţa, cu rânduiala de chilie, cu smerenia şi cu milostenia. Timp de şaisprezece ani a săvârşit Sfânta Liturghie şi toate slujbele aproape zilnic, iar în timpul care îi rămânea mărturisea, sfătuia şi îndruma pe credincioşi să facă întru toate voia lui Dumnezeu. Toate le făcea cu multă

dragoste de Dumnezeu şi de oameni, neluând nimic de la ni­ meni. Iar dacă era silit să primească ceva, împărţea în aceeaşi zi la cei săraci. Aşa a aj uns duhovnic vestit în partea locu­

lui, având mulţi fii sufleteşti. Fiind mare postitor şi rugător pentru lume, se hrănea numai cu mâncare pustnicească şi se nevoia pe ascuns, întrecând pe mulţi călugări şi du­ hovnici cu nevoinţa sa. Puţini alţi duhovnici din vremea sa aveau râvna şi bucuria Sfintei Liturghii zilnice precum o avea Protosinghelul Elefterie " . Atât pentru că a văzut nemijlocit numeroase minuni care se săvârşeau la Dervent prin Sfânta Cruce, cât şi pentru că avea mare evlavie faţă de aceasta, părintele Elefterie a fost cuprins de dorinţa de a afla taina care o învăluie. Neştiind 30 a cui este şi umplându-se de mare râvnă, a postit vreme de

Stânga: Părintele Elefterie Mihail, ctitorul mănăstirii. Detaliu din fresca paradisului Izvorului Tămăduirii.

patruzeci de zile, neprimind altceva decât Sfintele Taine

şi un pahar cu apă. Luând asupra sa această rânduială şi

slujind zilnic Sfânta Liturghie, se ruga în timpul Prosco­ midiei ca Dumnezeu să-l lumineze. Părintele Elefterie avea mare cinstire pentru Maica Domnului şi, prin mijlocirile ei, i-a fost descoperit în vedenie că Sfânta Cruce făcătoare de minuni este a Mucenicului ce poartă numele Constantin, precum şi că acesta a fost grec de neam şi a pătimit marti­ riul în veacul al IV-lea. Având această încredinţare de Sus, Părintele a mulţumit lui Dumnezeu că i-a descoperit cele care nu pot fi aflate cu slabele puteri ale minţii omeneşti.

Fiindu-i cunoscută din propria lucrare lăuntrică tăria de care este trebuinţă în lupta duhovnicească, Cuviosului Elef­

terie i-a fo st dat să trăiască în duh pătimirea mucenicească

a martirilor de la Dervent. Dacă este greu să ne închipuim

suferinţele la care aceştia au fost supuşi, cu atât mai greu vor fi fost ele de îndurat în trupuri precum sunt şi ale noas­

tre. Însă toate chinurile muceniceşti le-au rodit celor patru martiri biruinţă veşnică şi intrare în Împărăţia Cerurilor. Iar nouă, celor de pe pământ, ca o pârgă preaminunată

ne-au lăsat Crucile de piatră, care au răsărit din pământ precum nişte vlăstari ai sfinţeniei Crucii înălţate pe Golgota . Binecuvântarea acestor Cruci a dăinuit peste vreme lu­ crând în chip tainic revărsare de sfinţenie către toţi cei pe care Dumnezeiasca Pronie i-a călăuzit către Deivent. Astfel

se fa ce că aceste Cruci de piatră, prin însăşi rodirea lor din

sânurile pământului, sunt pietre de temelie ale mănăstirii,

revărsând în toate zidurile lăcaşului tăria şi neclintirea sfin­ ţeniei. Şi tocmai această putere tăinuită în sfintele Cruci a adeverit-o şi Preasfinţitul Gherontie al Tomisului în rugă­ ciunea săvârşită în 5 iulie1936, la rânduiala punerii pietrei de temelie a bisericii mănăstirii:

" Stăpâne, Doamne Dumnezeul mântuirii noastre, au­ zi-ne pre noi şi trimite pe Preasfântul Duh Cel Inchinat

şi Atotputernic şi sfinţeşte locaşul acesta, fă-1 pre dânsul

spre plăcerea locuinţei Tale, fă-l locaş măririi Tale, împo­

dobeşte-! cu Dumnezeieştile Tale Daruri cele mai presus de lume, fă-l liman celor înviforaţi, lecuire patimilor, tămădu­

ire bolnavilor, gonire demonilor. Aşa, Stăpâne, să fie ochii Tăi deschişi întru dânsul ziua şi noaptea, luând aminte la rugăciunile celor ce cu frică şi smerenie vor intra într-însul

şi vor chema numele Tău şi oricâte vor cere ei, Tu să auzi

în Cer sus şi să fii milostiv lor. Păzeşte, Doamne, scumpa noastră Românie întreagă şi neclătită; ocroteşte, netulbura­ tă, Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, toată arhieria, preoţia

şi diaconia cea întru Hristos Iisus şi pre credinciosul Tău

popor. Amin " .

e
e

enicul căprior

Soare le roşiatic asfinţea peste câmpurile nesfârşite, iar lângă şoapta fântânii

d fr a e rr� ă t u l
d
fr a
e
rr�
ă t
u
l

ooroge ne de la Derve nt, d oi copii priveau în zare. Ascultau cu luare aminte

câmpiei în adormire, aşteptâ nd ivirea u nei anumite fă

Ana îi povestise frat elui său că la mănăsti­

re s-ar afl a un pui de căprioară, cre sc ut cu grijă de

ist orioară,

însă, abia intraţi în curte, cei doi copii în­ cepură să caute în taină prin toate cotloa­ nele, pe sub bolţile de viţă şi printre stra­ turile cu flori. Tot ce găsiseră era imaginea a două căprioare sculptate în piatră, cu capul plec at, părând a se adăpa din fân­ tâna dobrogeană. Ştiind despre năzuinţa lor as cunsă, părinţii porniră înc etişor în căutarea Părintelui Efrem. Bucuros să le împărtăş ească celor doi copii povestea lui .\[ ateuţ, ac esta îi află rezemaţi de zidul fâ ntânii. Pe îndelete, le istorisi cu blândeţe po­ vestea:

" Mateuţ a fost găsit abandonat pe câmp, în primele sale zile de viaţă. Eu

l-am primit cu mare drag de la c ei care I- au afl at şi I- au luat, văzându-1 micuţ şi neputincios. L-am crescut hrănindu-1

cu lapte de vac ă, din biberon. Nu aveam cum să-l las singur, deoarec e plângea ca un copil mic după mine, aş a că îl luam cu mine oriunde mergeam. Când avea o săptămână, l-am scos la plimbare prin pădure. La un moment dat s-a speriat de foşnetul frunzelor uscate şi a rupt- o la fugă. După căutări zadarnice prin desişuri, m-am întors dezamăgit în mănăstire, unde îmi împărtă­ şeam supărarea cu oricine întâlneam. Abia după şase ore

am pornit iar în căutarea ucenicului şi, în deznădejdea mea, repetam cu voce slabă: «Matei, Mateuţ, unde eşti, măi c opile?» La un moment dat, dintre frunzele uscate s-a ivit un cap de căprioară uitân­ du-se la mine, cu lacrimi în ochi! Am întins mâna către ac el pui şi am zis: <<Vino la mine, măi copile, unde umbli! ?» EraMateuţ! A săltat deodată spre mine, apoi l-am luat în braţe şi fuga! Am plecat către chilie, unde îşi

drum,

termina slujba. Apoi îl duceam la culcare sau la o porţie de lapte cu biberonul. Dimineaţa, pe la patru, dădea târ­ c oale patului meu şi dacă vedea că nu-l bag în seamă sărea . dintr-o dată în pat, la perete, şi dormea lângă mine. Pentru a nu-l lăsa singur, i-am adus un iepuraş cu care să-şi pe­ treac ă timpul. Mereu găseam iepurele dormind pe căprioară, se înţelegeau de minune! Chiar era o atmosferă ca în Rai! Când a crescut mai mare, pe la trei luni, am fost nevoit să-I poftesc în lumea lui sălbatică, aşa că l-am dus în pădure şi, cu lacrimi în ochi, şi eu, dar şi Mate­ uţ, ne-am cerut iertare unul de la altul. Semn de iertare obişnuit în lumea călu­ gărească, a stat cu capul aplecat la pă­ mânt până m-am depărtat de el. Aşa am trăit şi eu câteva luni de Rai

cu făpturile lui Dumnezeu, mult mai su­ puse decât oamenii " .

Încheindu-şi istorioara, părintele se îndepărtă lin, lăsându-i pe c opii t ăc uţi

lângă fântână, cu privirile înlăc rimat e. Privind din nou spre căprioarele sculptate în piatră, vă­ zură cum, cu gâturile plecate, ac estea îşi c ereau de fapt

înainte

de a gusta apa. Se lăsase seara, iar în penumbra violac ee nimeni nu putea desluşi cum în dreptul fântânii cei doi copii se în­ chinară până la pământ unul în faţa celuilalt, cu inima cu­ prinsă de o dragoste plină de duioşie.

iertare un a alteia după rânduiala mănăst ireasc ă,

monahi. Nu mai ştia de unde af lase aceast ă

, .It',_ ,
, .It',_ ,

Sus: Părintele Ef rem şi ucenicul său, căpriorul Mateuţ.

u , c ă p r i o r u l M a t e u

Stânga: În curtea Mănăstirii Dervent, prietenia dintre căprior şi iepuraş dezvăluie o rază afrumuseţii Raiului dintru început. Zburdând împrejurul ancorei găsite pefundul Dunării, cele două făpturi ne aduc aminte şi de taina împreună-vieţuirii paşnice de pe Arca lui Noe.

avea şi

Era foarte gingaş. Parcă îl trimi­ sese Dumnezeu din cer să-mi dea o lecţie de înţelepciune şi de smerenie. Îl sc oteam zilnic în parc ul mănăstirii pentru două ore de sălbătic ie. Dac ă se întâmpla să îmi audă vocea în biseri­ că, mă aştepta în faţa intrării până se

el asc ult area.

- ·

31

MĂNĂS TI REA PROBO TA