Sunteți pe pagina 1din 18

CONSIDERAII PRIVIND UTILIZAREA UNOR POLIMERI SINTETICI CA BIOMATERIALE

1. Introducere
Datorit proprietilor fizico-mecanice deosebite, polimerii sintetici ocup un loc foarte important n toate domeniile de activitate umane, participnd din ce n ce mai mult la aplicaiile cotidiene. Dat fiind diversitatea necesitilor din domen iul medical i farmaceutic, biomaterialele polimerice sintetice (simple sau compozite) constituie un subiect foarte actual i cu o dinamic deosebit. Actualmente, se caut ameliorarea calitii implanturilor i a dispozitivelor de analiz minim-invaziv a organismului, creterea biocompatibilitii i a rezistenei la coroziune a polimerilor sintetici care urmeaz s intre n contact direct cu esuturile biologice, punerea la punct a unor sisteme vectoare performante care s transporte la organul int diferite principii biologic-active i, nu n ultimul rnd, perfecionarea sistemelor de eliberare controlat a medicamentelor n organism. Asimilarea polimerilor sintetici n medicin i terapeutic trebuie s rspund complexitii problemelor de utilizare ce rezult din contactul temporar sau de lung durat a polimerilor sintetici cu esuturile i substanele biologice. n acest context, sunt definite, ca biomateriale polimerice acei polimeri sintetici sau compozite polimerice atestate ca biocompatibile n contact cu biostructurile. Polimerii sintetici candidai pentru utilizri biomedicale trebuie s se conformeze unei varieti de cerine care apar fie din structura lor chimic i fizic (criterii chimice, fizice i mecanice) , fie din mediul fiziologic unde ei vor fi utilizai (criteriul biologic). Pe lng necesitatea sterilizrii biomaterialelor de uz clinic, cerinele privitoare la acestea se mpart n dou categorii: - cele care includ proprietile fizice (de exemplu, rezistena mecanic) i care se aplic la cantit/ea total de material; - cele care implic interac/le dintre biomateriale i sistel biologic i care se aplic interfeei ori propriet/lor suprafeei. Abilitatea de a nlocui organele bolnave i vasele de snge, total sau parial, a determinat creterea duratei de via a multor persoane, lucru realizat cu ajutorul biomaterialelor. Biomaterialele sunt substane care pot fi folosite pentru tratarea, regenerarea sau nlocuirea oricrui esut, organ sau funcie a organismului. Biomaterialele trebuie s aib un grad mare de puritate i, de aceea, se renun adesea la utilizarea claselor de aditivi care nu sunt indispensabile prelucrrii sau funcionrii produselor din materialele respective. Gama aditivilor include stabilizatori, plastifiani i materiale de umplutur care sunt adugai n polimerii comerciali purificai pentru a evidenia proprietile fizico-mecanice specifice. Pentru o perioad mai scurt sau mai lung de timp, migrarea acestor componente pentru esuturile adiacente i fluidele biologice este nedorit, aditivii trebuind eliminai nainte de utilizare. n plus, o serie de proprieti favorabile ale polimerilor pot fi obinute nu prin utilizarea de aditivi, ci prin varierea structurii chimice, de exemplu prin folosirea de copolimeri adecvai n locul homopolimerilor. O varietate mare de biomateriale sunt utilizate actualmente i n afara domeniilor tradiionale i anume: n chirurgia plastic i reparatorie, stomatologie i refacerea muchilor i oaselor. De exemplu, organele artificiale pot juca un rol important n medicina preventiv, n special pentru ultimul stadiu de distrugere al organismului. De aceea, doar civa polimeri pot fi utilizai n mod regulat n implanturile chirurgicale. Dei se afl la dispoziie un numr mare de materiale, biocompatibilitatea i proprietile mecanice au restrns sever nrl actual de polimeri ce pot fi folosii n domeniul medical. Polimerii care pot fi utilizai ca biomateriale trebuie s ndeplineasc cteva cerine fizico-mecanice: geometria dizpozitivului implantului sau componentului, gradul de cristalinitate, proprietile elastice, comportarea la tensiuni i forfecare, propagarea ruperii, rezistena la oboseal i comportarea vsco-elastic n timp i n funcie de temperatur. Pe baza acestor principii, acest articol are drept scop prezentarea principalelor clase de biomateriale polimetrice multifazice cu aplicaii medicale corespunztoare, precum i cei mai importani polimeri sintetici care intr n componena acestor biomateriale polimetrice compozite.

2. Utilizri biomedicale ale unor polimeri sintetici


Scopul productorilor de biomateriale polimerice const n asigurarea de performan, stabilitate i durabilitate implanturilor realizate, deziderat ce poate fi atins, n primul rnd, prin selectarea cu atenie a materialului polimeric cu proprieti optime. Caracteristica inovatoare i concurenial a pieei de biomateriale polimerice a generat o dinamic specific de producere a acestora, deoarece fiecare polimer ales trebuie s prezinte avantaje i caracteristici specifice pen tru a fi ct mai util unei aplicaii medicale specifice. nainte de a trata mai pe larg principalele clase de biomateriale polimerice vom trece n revist cteva dintre principalele lor utilizri n diferite domenii medicale: - n domeniul ortopedic: proteze interne permanente (de reconstrucie), proteze resorbabile (din polimeri bioresorbabili), diferite elemente de sutur i cimenturi pentru fixarea protezelor, nlocuirea articulaiilor cartilaginoase, drenuri chirurgicale i instrumentar chirurgical divers; - n domeniul medicinei recuperatorii: membrane extracorporale, membrane bioactive (de eliberare controlat), celule artificiale i proteze externe; - n domeniul oftalmologiei: lentile de contact, lentile intraoculare i cornee artificial; - n domeniul cardiologiei: valvule mitrale pentru inim i grefe vasculare artificiale; - n domeniul dentar: implanturi dentare, material de amprentare, cimenturi dentare i instrumentar dentar; 1

n domeniul chirurgiei estetice: implanturi i elemente de sutur bioresorbabile; alte aplicaii medicale: linii de perfuzie, dispozitive de catetetizare, dispozitive pentru cile respiratorii, cile digestive i cile urinare; - n domeniul farmaceutic: excipieni pentru diferite forme de administrare medicamentoas, sisteme de eliberare retard de medicamente, sisteme vectoare de eliberare controlat a substanelor active, baz pentru emulsii, paste, recipiente diverse de condiionare a medicamentelor; - n domeniul cosmetic: baz pentru emulsii i creme cosmetice i sisteme complexe de peeling chimic sau mecanic. -

3. Conceptul de biomateriale polimerice compozite multifazice


Ideea obinerii de materiale compozite este foarte veche i pleac de la posibilitatea preparrii de noi material, cu performane superioare oricruia dintre elementele lor componente. Cele mai reprezentative exemple din natur sunt: lemnul alctuit din fibre de celuloz ntr-o matrice din linguin; osul format din fibre proteice, ncorporate ntr-o matrice mineral; plmnul care prezint o structur de spum. Cea mai mare parte a materialelor polimerice compozite sunt alctuite dintr-o faz majoritar, continu, numit matrice i o faz minoritar. Principiul de baz al unui material compozit este urmtorul: matricea, care este majoritar, preia solicitrile externe pe suprafaa sa i le transform apoi la nivelul fazei dispersate (care joac adesea rol de material de armare, conferind o mai mare rezisten materialelor compozite). Teoretic, exist o infinitate de combinaii posibile ntre diferite materiale, care pot fi folosite att ca faze majoritare ct i ca faze minoritare, pentru a se putea obine un material compozit cu proprietile dorite. i din punct de vedere practic s-au putut obine materiale compozite foarte performante, cu utilizare n domenii din cele mai diverse (de la industria aerospaial la industria materialelor cu utilizare n medicin). Pe lng ameliorarea rezistenei mecanice a materialelor compozite i prelungirea duratei de utilizare a lor, cel mai adesea s-a urmrit atingerea a altor dou elemente importante: greutatea specific i costul lor. Astfel, actualmente se urmrete optimizarea rapoartelor rezisten / greutate specific i rigiditate / greutate specific. Una din clasele de umpluturi sub form de particule dispersate sunt pulberile metalice (bronz, fier, argint, zinc, etc.), care au ca principal rol creterea conductibilitii termice i conductivitii electrice a materialelor polimerice recunoscute tradiional ca fiind cu proprieti de izolatori. De exemplu, prin introducerea de astfel de pulberi metalice n masa poliolefinelor se pot obine materiale cu o bun prelucrabilitate, capabil s asigure o ecranare eficient mpotriva radiaiilor electromagnetice i evitarea interferenelor. n general, aceste proprieti sunt eseniale pentru protejarea dispozitivelor i a aparaturii medicale, de funcionarea creia depinde sigurana i calitatea vieii pacientului. Stabilitatea i biocompatibilitatea hidrogenului au fost atestate prin studii de extracie, toxicitate sistemic acut, compatibilitate tisular i sanguin, biocompatibilitatea hidrogelurilor extinznd sfera aplicaiilor biomedicale, fr riscuri pentru organismul receptor. Multe dintre cercetrile efectuate pe hidrogeluri au fost ndreptate spre aplicaii de tipul dispozitivelor de eliberare controlat a medicamentelor. n timp ce ordinul zero de eliberare a medicamentelor este important pentru marea majoritate a lor, sunt multe medicamente care necesit a fi eliberate n mod vibraional. Cel mai edificator exemplu este eliberarea insulinei. n plus, hidrogelurile care rspund la pH i hidrogelurile sensibile pe baz de glucoz, dizolvabile, au fost utilizate la producerea insulinei sub form de capsule. Eliberarea vibratorie a medicamentelor poate fi realizat cu hidrogelurile sensibile la temperatur, iar prin alterarea temperaturii n jurul hidrogelurilor termosensibile se poate realiza eliberarea medicamentelor din gel. Aplicaiile biomedicale ale hidrogelurilor sunt diverse, pornind de la dispozitive de diagnosticare pn la muchi artificiali. Utilizarea hidrogelurilor ca lentile de contact i lentile intraoculare au ntr-o oarecare msur o istorie lung comparativ cu alte utilizri. Lentilele de contact moi, fabricate din hidrogeluri, posed proprietile dorite (cum ar fi permeabilitatea ridicat pentru oxigen), dei acestea au probleme cu degradarea lor i la depozitarea proteinelor. Lentilele intraoculare moi prezint avantaje fa de cele rigide, abilitatea de a se ndoi permind chirurgului s utilizeze o incizie chirurgical mai mic. Lentilele de contact i cele intraoculare pe baz de hidrogeluri pot fi sterilizate n autoclav, care este mult mai convenabil dect sterilizarea cu oxid de etilen necesar lentilelor rigide. Hidrogelurile sunt utilizate ca bandaje pentru rni, ele fiind flexibile, durabile, antigenice i permeabile pentru vaporii de ap i metabolii, asigurnd o acoperire bun a rnii, n vederea prevenirii infeciilor cu bacterii. De asemenea, hidrogelurile au fost folosite ca nveliuri ale suprafeelor cateterelor urinare, mbuntind biocompatibilitatea acestora. Stratul de hidrogel format pe suprafaa intern a arterei rnite are ca efect scderea trombozei i ngroarea profund la modelele animale. ngroarea profund poate fi prevenit prin inhibarea contactului dintre snge i esutul subendotelial cu un strat de hidrogen. Pentru a stabiliza implanturile osoase a fost utilizat pn acum presiunea de umflare a hidrogelului de tip poli (metacrilat de hidroxietil). De asemenea, prin mbuntirea designului implantului, hidrogelurile pot fi folosite ca interfa stabilizatoare. Polimerii de tip acrilamid (datorit faptului c au solubilitate selectiv n sucurile gastrointestinal) se folosesc ca ageni de acoperire gastrosolubili care se adaug comprimatelor pentru protejarea principiilor active i mascarea gustului i mirosului neplcut. Totodat, soluiile apoase de poli [N-(2-hidroxipropil)-metacril-amid] i poli (N-etilacrilamid) au fost testate ca substitueni coloidali de plasm sanguin, cu efecte bune hemodinamice i absena celor pirogenice, antigenice i hemodinamice i de pseudoaglutinare a sngelui. 2

Poli [N-(2-hidroxipropil)-metacril-amid] reticulat este folosit n transportul i eliberarea controlat a medicamentelor. n anumite cazuri, o cretere a concentraiei medicamentului transportat de-a lungul mucoasei, poate fi realizat dac medicamentul este eliberat n cea mai eliberat regiune. Gelurile de poliacrilamid i polimetacrilamid au fost prezentate ca protectori mecanici pentru iris, retin i endoteliu corneal, meninnd n acelai timp adncimea camerei interioare a ochiului n timpul operaiilor chirurgicale. Poli (N-izopropil-acrilamida) se folosete n transportul medicamentelor i pentru imobilizarea enzimelor i celulelor n bioreactoare. De asemenea, au fost cercetate posibilitile de utilizare a hidrogelurilor n sterilizarea i dilatarea cervical, dezvoltndu-se hidrogeluri biocompatibile i sisteme de sterilizare tubular cu mai multe structure rigide. Firele de hidrogel au fost dezvoltate n domeniul transportului hormonilor (cum ar fi, de exemplu, omologi ai prostaglandei), precum i la dilatarea mecanic a cervixului. Dilatarea canalelor cervicale este necesar pentru avortul indus prin chiuretajul prin absorbie, n primul trimestru al sarcinii. Unul dintre avantajele aplicaiilor hidrogelurilor este obinerea de muchi artificiali. Astfel, hidrogelurile, inteligente , care pot transforma stimulii electrochimici n lucru mecanic (de ex., contracia) pot funciona i ca esut muscular uman.

4. Polimeri sintetici utilizai ca biomateriale Polietilena


Polietilena este des utilizat n domeniul medical datorit caracteristicilor fizice, chimice i mecanice pe care le posed. Structura acesteia este urmtoarea: (CH2CH2)n n funcie de condiiile de polimerizare se pot obine diferite sorturi de polietilen: - polietilen de joas densitate, radicalic (LDPE); - polietilen de joas densitate, liniar (LLDPE); - polietilen de nalt densitate (HDPE); - polietilen cu mas molecular ridicat (UHMWPE). n domeniul chirurgiei cardiovasculare, polietilena rigid se utilizeaz pentru fabricarea valvelor cardiace, a carcasei pompelor, a elementelor de conectare cu esuturile nconjurtoare, n pofida unor dezavantaje (ca duritate mic, dificultate de prelucrare, fragilitate i prezenta incluziunilor). Polietilena se folosete i pentru realizarea de cranioplastii. Cranioplastia este indicat n repararea defectelor craniene rezultate n urma tumorilor, deficitului osos, traumatismelor, anomaliilor congenitale sau infeciilor i implic o corelare a noiunilor de neurochirurgie i a tehnicilor de protezare. S-a constatat c HDPE poroas Flexblock este un material adecvat pentru cranioplastii datorit accesibilitii, posibilitii de sterilizare fr modificarea formei i rezistenei, a conductibilitii termice apropiate de cea a esutului nconjurtor, atarii la craniu cu materiale de sutur obinuite, absenei acumulrii de secreii sub scalp, absenei reaciei de respingere, precu m i nedegradrii i nedeformrii n timp. Un alt domeniu de utilizare al polietilenei este ortopedia. Astfel, UHMWPE este utilizat ca material de elecie pentru obinerea cupei acetabulare din cadrul implantului total de old. Recent, n chirurgia urechii s-au introdus i a avut succes polietilena poroas sub denumirea de Plastipore. n cabinetele stomatologice, ca materiale de protecie a plgilor parodontale se folosesc o serie de materiale, sub form de pansamente adezive. O fa a acestor pansamente adezive este acoperit de un film de polietilen, iar cealalt de o folie de hrtie protectoare care poate fi ndeprtat n timpul utilizrii. Pansamentele adezive sunt utilizate pentru protecia plgilor rezultate prin aplicarea unei grefe epitelio-conjunctive sau a unor grefe gingivale libere. De asemenea, copolimeri ai etenei i ai acetatului de vinil se utilizeaz pentru confecionarea gutierelor totale, care se folosesc, la rndul lor, p entru profilaxia traumatismelor dento-maxilare. Printre materialele de sutur utilizate n stomatologie se folosesc firele sintetice neresorbabile (printre care i fire de polietilen), deoarece sunt considerate printre cele mai rezistente fire sintetice de sutur. Dintre principalele condiii impuse firelor de sutur amintim: s fie suple, rezistente la traciune, s nu ntrein o reacie inflamatorie prin capilaritate, s fie elastice i rezistente la elongaie, iar dintre proprietile biologice amintim: s fie tolerate i s nu provoace stri alergice sau reacii inflamatorii, sterilizarea lor s nu le diminueze rezistena, omogenitatea i supleea. Firele de polietilen sunt inerte, nu sufer procese de degradare hidrolitic i se folosesc mai mu lt pentru suturi tegumentare. Pe lng utilizrile amintite mai sus, polietilena se mai folosete i pentru confecionarea de pungi i saci pentru condiionarea steril a implanturilor sau fluidelor biologice, pistoane pentru seringi, protectori pt ace de sering i tuburi pt catetere. Reperele amintite din polietilen se pot obine prin injecie, extrudere, termoformare i formare rotaional.

Polipropilena
Polipropilena este un material termoplastic interesant din punct de vedere al aplicaiilor biomedicale, datorit combinrii unor proprieti (bun rezisten chimic i termic, bune proprieti mecanice i electrice) cu o prelucrare uoar. Structura acesteia este urmtoarea: (CH2CH2)n CH3

Spre deosebire de polietilen, polipropilena poate fi sterilizat la cald, prin autoclavare i de aceea este indicat pentru fabricarea de filme i articole sterilizabile cu ap fierbinte (ca de exemplu recipientele rigide). Este polimerul cel mai utilizat pentru obinerea de seringi de unic folosin. n domeniul chirurgiei cardiovasculare, compatibilitatea cu sngele a materialelor polimere utilizate depinde, n mare msur, de formarea unui strat de fibrin i vascularizarea ulterioar implantrii, adic de constituirea unui pseudoendoteliu, proces lent, uneori imposibil n cazul dispozitivelor de protezare care sufer flexiuni i alungiri repetate . O soluie ar putea fi utilizarea microfibrelor din polipropilen grafitat, cu structur scheletat, capabile s formeze un pseudoendoteliu rezistent la aciunea forelor de forfecare din partea sngelui i a diferenelor de presiune dintre contrac ia cardiac i relaxare. Polipropilena rigid este indicat pentru realizarea dispozitivelor de pompare a sngelui. Astfel, ea se utilizeaz pentru fabricarea valvelor cardiace, a carcasei pompelor i a elementelor de conectare cu esuturile nconjurtoare. Ideea utilizrii suturilor drept sistem de transport al medicamentelor este un subiect de interes pentru chirurgia modern i se bazeaz pe observaia c eliberarea lent a agenilor antimicrobieni n apropierea plgii are ca rezultat o mbuntir e remarcabil a procesului de vindecare, cu diminuarea pericolului de infecie sau inflamaii. n acest scop se utilizeaz polipropilena din care se confecioneaz firele de sutur Hensch obinnd rezultate foarte bune n cazul unui nou material compozit format dintr-un amestec format din LLDPE i polipropilen. Materialul astfel obinut este caracterizat de tenacitate nalt i flexibilitate mare, siguran bun a nodului i mnuire uoar, toate acestea combinndu-se cu proprietile tipice ale polipropilenei: inerie, reacii sczute ale esutului i putere mare de retenie. Firele chirurgica le sunt obinute prin extruderea polimerului n instalaii de filare orientate i clite, rezistena la infecii a suturilor din polipropilen fiind corelat cu ineria biologic a polimerului, ceea ce menine nemodificat sutura mai mult de 2 ani. Firele de sutur din polipropilen (Prolene produs de Ethicon i Gurgilene produs de Davis i Gek) determin o reactivitate foarte mic a esutului. Dei firele pentru sutura realizat din polipropilen au elasticitate puin mai mare ca a monofilamentelor realizate din poliamide alifatice, ele au rezisten mare la traciune i prezint cea mai bun rezisten la infecii. Suprafaa foarte neted a firelor de sutur realizate din polipropilen face posibil legarea lor n nod, dar, n acelai timp, aceast caracteristic influeneaz sigurana nodului, acesta avnd tendina de a se desface. Un loc tot mai important n chirurgia reparatorie a peretelui abdominal l ocup protezele sintetice, polipropilena fiind introdus pentru aplicaii chirurgicale de acest tip n anul 1959, sub denumirea de Marlex. Aceste esturi sunt mai suple dect nylonul folosit la nceput i sunt extensibile ntr-un sens dictat de conformaia esturii, grosimea fiind, n general, sub 1 mm grosime. n domeniul stomatologic, fibrele sintetice neresorbabile de polipropilen au fost folosite ca material de sutur nc din 1960. Datorit faptului c sunt inerte, aceste materiale nu se degradeaz hidrolitic i se folosesc mai mult pentru suturi tegumentare, condiiile impuse firelor de sutur fiind aceleai ca cele amintite la polietilen. Alte aplicaii medicale ale polipropilenei sunt proteze externe termoformate, filme pentru condiionarea steril a instrumentarului medical, duze rigide, corpul principal al seringilor i vase sterilizabile. Pentru prelucrarea polipr opilenei se utilizeaz urmtoarele tehnologii: prin injecie, prin extrudere, prin turnare i sudare, prin suflare i termoformare.

Policlorura de vinil
Policlorura de vinil (PVC) este un polimer cu excelent rezisten mecanic i chimic, utilizat mai al es pentru confecionarea de evi i conducte. Structura chimic a acesteia este urmtoarea: (CH2CH)n Cl Ca i alte materiale polimerice, PVC este folosit n chirurgia protetic, maxilofacial extern i la reconstrucii complexe n urma unor fracturi multiple cu pierderi mari de esut moale. PVC plastifiat este utilizat pentru construcia diverselor dispozitive care vin n contact direct cu sngele: tuburi pentru circulaia extracorporal a sngelui, catetere, pungi i tuburi pentru transfuzii. PVC este polimerul cel mai des folosit pentru confecionarea majoritii dispozitivelor de unic folosin. O mare problem o poate, ns, constitui alegerea plastifiantului, care poate exuda din material, existnd riscul de a fi preluat de lichide i introdus n organism. Un alt dezavantaj al PVC const n faptul c prezint o complian mecanic diferit de cea a vaselor de snge normale, iar la contactul dintre polimer i snge pot aprea turbulene de curgere care vo r determina activarea hemolizei i agregarea plachetar, toate acestea conducnd la apariia fenomenului de coagulare. PVC plastifiat se utilizeaz i la confecionarea recipientelor de medicamente. S-a demonstrat c infuzarea intravenoas a unor medicamente anticancerigene (5-fluorouracil) este mai avantajoas dect injeciile intravenoase. Tehnologia avansat a fcut posibil eliberarea unor cantiti calculate de medicament, ntr -o perioad de timp impus. Astfel, pungile din PVC sunt foarte folosite ca pompe de infuzie portabile, cantitatea de medicament nmagazinat n aceste rezervoare trebuind s fie stabil i compatibil. Din PVC se mai confecioneaz: tuburi ale pompelor peristaltice, tuburi stomacale flexibile i semiflexibile, pungi pentru perfuzii i componente ale instalaiilor pentru dializ. Reperele din PVC se pot realiza prin urmtoarele tehnologii de prelucrare: prin injecie, prin extrudere, prin termoformare, prin formare mecanic i turnare.

Polistirenul i copolimerii stirenici


Polistirenul (PS) este un material termoplastic format din macromolecule liniare neramificate. A aprut ca produs comercial n 1937 i este un material alb, transparent i bun izolator electric. Structura chimic a PS este urmtoarea: (CH2CH)n C6H5 Datorit proprietilor sale, PS i copolimerii si au urmtoarele aplicaii: tuburi hemolitice, pistonul seringilor de unic folosin, filme termoformate pentru diferite condiionri, dispozitive de dozare a picturilor i cutii Petri. n ceea ce privete hemocompabilitatea acestor polimeri, trebuie s se cunoasc anumite caracteristici electrice: polarizabilitatea, sarcini electrice de pe suprafaa reelei i potenial electric, care controleaz compatibilitatea polimerilor cu sngele. Bo ffa i colaboratorii au studiat compatibilitatea cu sngele a PS bine purificat, n vitro. Acetia au demonstrat c, dei PS nu este un polimer hidrofil i nici polar, are o bun compatibilitate cu sngele. Lovelack i Porterfield au descries proprietile anticoagulante ale polistiren-sulfonailor rezultai din reacia PS cu acidul sulfuric. PS se folosete i la ncapsularea diferiilor ageni antiinflamatori (indometacin i ibuprofen), prin metoda evaporrii solventului. Copolimerul anhidrid maleic stiren se utilizeaz ca agent de acoperire enterosolubil. De asemenea, n domeniul protezelor stomatologice, PS se utilizeaz pentru confecionarea lingurilor de amprent, prezentnd un modul de elasticitate sczut. Deformabilitatea crescut a lingurilor de PS are drept consecin faptul c pereii acestora se destind n cursul exercitrii presiunilor din timpul amprentrii i revin la dimensiunile iniiale dup dezinserarea amprentei, determinnd astfel deformri ale amprentei. PS se folosete i pentru modificarea ciment urilor de oxid de zinc, aplicndu-se pentru cimentri provizorii i de durat, obturaii de baz i restaurri coronare provizorii. Copolimerii acrilonitril butadiene stirenic (ABS) i acrilonitril stiren (SAN) se folosesc n diferite scopuri biomedicale: n dializ, pentru confecionarea clemelor i acelor pentru perfuzii datorit rezistenei ridicate la rupere; componente ale aparatului auditiv; dispozitive de conectare pentru seringi i catetere. De exemplu, Novodur ABS, este utilizat pentru obinerea cutiilor realizate special pentru dispozitivul de msurare a glicemiei (glucozometru). Acest instrument este protejat foarte bine de aceast cutie datorit proprietii acestui material de a avea reziste la ocuri fo arte ridicate. Bayblendul reprezint un material format dintr-un amestec de ABS i policarbonai i este un material din care se confecioneaz pompe utilizate pentru infuzia volumetric precis i de termen lung. Carcasa este rezistent la ocuri i la flacr. Acelai material se folosete pentru realizarea carcaselor rezistente la rupere ale sistemelor de infuzie portabile. Ca tehnologii de prelucrare a PS i a copolimerilor stirenici se folosesc turnarea prin injecie, extrudere, i turnare rotaional.

Politetrafluoretilena
Politetrafluoretilena (PTFE) face parte din clasa polimerilor fluorurai, fiind cunoscut sub denumirea comercial de Teflon. PTFE a fost decoperit n anul 1938 i este un material termoplastic dur i tenace, stabil la temperaturi situate n intervalul -280C -300C. n stare topit, se caracterizeaz printr-o foarte ridicat vscozitate. n consecin, tehnologiile de prelucrare difer total de ale celorlalte materiale termoplastice, dar se apropie de cele ale metalelor i ale materialelor ceramice. Structura chimic a PTFE este urmtoarea: (CF2CF2)n Datorit accesibilitii, ineriei chimice, proprietilor fizice adecvate (duritate, flexibilitate, permeabilitate , adeziune, rezisten la oc, traciune, alungire, rupere, torsiune), coeficientul de frecare redus dintre comprimate i matrie (acioneaz ca i coeficient de lubrifiere), PTFE a fost testat pentru diferite aplicaii n chirurgia cardio-vascular, ortopedie i n chirurgia plastic. Dou domenii de aplicare promitoare a polimerilor se detaeaz din problematica complex a chirurgiei cardio vasculare: protezele vasculare i componentele inimii artificiale. Chirurgia cardio-vascular corecteaz o serie de defecte congenitale ale inimii i contribuie la restabilirea fluxului sanguin n ischemii miocardice, prin nlocuirea vaselor de snge sau a valvelor cardiace. Dificultile sunt legate de inaccesibilitatea materialelor adecvate, netrombogenice i cu caracteristici mecanice superioare, precum i de necunoaterea principiilor i tehnicilor adecvate de implantare. n ceea ce privete hemocompatibilitatea, o soluie ar putea fi utilizarea microfibrelor din PTFE capabile s formeze un pseudoendoteliu, rezistent la aciunea forelor de forfecare din partea sngelui i la diferenele de presiune dintre contracia cardiac i relaxare. Dificultile principale care apar la protezarea vaselor sanguine sau determinate de procesele ce decur g la suprafaa de contact cu sngele. n general, nlocuirea vaselor de snge de diametru mare are mai multe anse de reuit dect cea a vaselor mici. Protezele vasculare trebuie s reproduc proprietile mecanice (elasticitate, flexibilitate, porozitate) ale vaselor sanguine, n condiiile evitrii coagulrii sngelui. Astfel, exist proteze vasculare din PTFE expandat, constituite din tuburi care se taie, se cos i se manipuleaz uor. Protezele confecionate din acest material, modificat prin expunere la aciunea unui cmp electric, reproduce structura pereilor interiori ai vaselor sanguine, care prezint la suprafa sarcini negative. Realizarea unei inimi autonome presupune alegerea unei surse de energie cu volum mic, obinerea unui convertor de energie, miniaturizarea unei pompe i construcia modulului cardiac propriu-zis. Perfecionarea modulului cardiac implic utilizarea unor materiale i a unor forme constructive care s elimine sau s evite riscul trombozei. Problema major a acestui echipament protetic este evitarea trombozei i emboliei, care depind de factori ca: tipul constructiv al pompei 5

implantate, interfaa material-snge, viteza de curgere a sngelui i modificarea mecanismului de coagulare a sngelui. n cazul utilizrii clapelor pentru inim, hemodinamica depinde de forma protezei i interaciunea dintre snge i suprafaa polimerilor. Caracteristicile suprafeei depind de duritatea polimerului i de natura i sarcina electric a gruprilor orien tate la suprafa. Deoarece suprafaa clapelor cardiace trebuie s fie netrombogen, eventual heparinizat, se utilizeaz clape din teflon cu polipropilen. PTFE se utilizeaz pentru fabricarea valvelor cardiace, carcasei pompelor, elementelor de conectare cu esuturile nconjurtoare, n pofida unor dezavantaje ca: duritate redus, dificulti de prelucrare, fragilitate i prezena incluziunilor. PTFE poroas, grafitat se utilizeaz tot mai mult n cadrul chirurgiei maxilo-faciale i ortopediei ca material de acoperire, pentru ataarea la os sau completarea esutului osos deficitar, precum i ca material de elecie pentru implanturile ortopedice i ligamentele pentru genunchi. PTFE mai are utilizri i n cadrul chirurgiei plastice ca grefe osoase ale urechi i i, de asemenea, este folosit ca membran poroas (avnd permeabilitate mare pentru oxigen i bioxid de carbon) pentru plmnii artificiali (implic transport interfazic de gaze sau lichide). Teflonul joac un rol de lubrifiant deoarece posed o rezisten la frecare foarte mic, fapt ce faciliteaz compactarea sub presiune i reduce forele de ejecie. De asemenea, din el se pot obine comprimate cu timp de dezagregare i rezisten la rupere corespunztoare. Din combinarea PTFE cu fibre de carbon a rezultat Proplastul, material utilizat n unele situaii n cadrul chirurgiei defectelor peretelui abdominal antero-lateral. Printr-un proces de expandare a teflonului s-a obinut un material mult mai poros (PTFE expandat), fabricat actualmente n SUA sub denumirea de Gore Tex. Teflonul clasic este abandonat datorit capacitii mediocre de integrare parietal. Vscozitatea ridicat n stare topit face ca PTFE s nu aib caracteristici reologice suficiente pentru a putea fi prelucrat prin injecie sau prin extrudere. De aceea, principala tehnologie de prelucrare este uzinarea sau sintetizarea.

Poliamidele
Poliamidele sunt cunoscute i sub denumirea de nylonuri, iar nomenclatura curent a acestor produse sugereaz natura i tipul substanelor iniiale folosite n sintez. Poliamidele au urmtoarea structur chimic: (OCRCONHRNH)n Pentru administrarea controlat a medicamentelor au fost obinute microcapsulele i microsferele preparate din poli (acid glutamic), poliizin sau copolimerii acestora. Cu muli ani n urm, Harrison a artat c structurile nylonului pierdeau n jur de 80% din rezistena lor n timpul unei perioade de implantare de 3 ani, unele poliamide fiind foarte hidrofile i hidrolizabile, cu toate c gradul de absorbie al apei este variabil. Poliamidele sunt considerate materiale de baz pentru membrane i tuburi folosite n dializ. Polihexametilenadipamida se degradeaz n mediul biologic (fenomen care scade rezistena la rupere), dar cu toate acestea se folosete ca membrane semipermeabile pentru rinichiul artificial. Folosind membrane de dializ poliamidice, majoritatea funciilor rinichiului artificial se asigur prin dializ, n absena gradientului de presiune, dei funciunea normal a rinichiului presupune ultrafiltrarea. ntr-o membran poliamidic, ce prezint pori de dimensiuni diferite pe cele dou fee, se nregistreaz coeficieni de permeabilitate diferii pentru difuzia gazelor. Astfel, membranele poliamidice anizotropice sunt utile pentru realizarea dispozitivelor medicale de extracie diferenial a unui gaz dintr-un sistem gaz-lichid. Anizotropia membranei variaz n funcie de parametrii fizico-chimici urmtori: natura i masa molecular a poliamidei, gradul de hidratare i grosimea membranei. Ambalajele sterile, transparente, folosite pentru confecionarea instrumentalului chirurgical, sunt realizate dintr-o combinaie de film termoformat i hrtie steril. Filmele compozite sterilizabile cu abur, confecionate din Durethan PA i polietilen s-au dovedit foarte potrivite pentru aceste aplicaii. Poliamidele se folosesc i n cazul chirurgiei cardiovasculare ca proteze arteriale constituite din tuburi care se taie, se cos i se manipuleaza uor. Poliamidele se utilizeaz i pentru confecionarea protezelor ortopedice. Laminatele din polimeri poroi asigur evaporarea secreiilor, far blocarea porilor, astfel de polimeri fabricndu-se prin impregnarea poliamidelor cu rini epoxidice. Nylonul se folosete n cazul suturilor chirurgicale sub forma de fire neabsorbabile sub form de monofilamente mpletite (Surgilon, Nurolon) sau ca monofilament simplu (Ethilon, Dermalon). Aceste tipuri de fire chirurgicale din nylon au o mare rezisten la traciune, mai mare ca mtasea natural sau polipropilena. Datorit faptului c firele de nylon sunt rigide, trebuie ca ntinderea lor s se realizeze cu grij, pentru a se evita ruperea nodului i posibilitatea ruperii firului n interiorul esutului. Incidena infeciei n esuturile care conin suturi din nylon este mai mic dect n cazul altor suturi neabsorbabile. Studiile in vitro au indicat c produsele de degradare ale suturilor cu nylon sunt agenti antibacteriali poteniali, postulndu-se c acetia pot distruge unele bacterii din plag, reducnd reacia esutului la sutur. Poliamidele se mai utilizeaz i pentru confecionarea de: tuburi pentru catetere intracardiace, sonde pentru aparatul urinar, pelicule pentru mpachetri i componente pentru dializ, dispozitive pentru dozare a picturilor i seringi dozatoare. Tehnologiile de prelucrare ale poliamidelor sunt: injecie, extrudere i filare.

Poliuretanii
Compuii macromoleculari de tip poliuretanic reprezint o clas de polimeri cu numeroase i interesante aplicaii biomedicale. Poliuretanii conin n molecula lor un numr semnificativ de grupri uretanice:

NHCOO
indiferent de structura celorlaltor pri ale lanului. Cei mai muli poliuretani rezult n urma reaciei dintre diizociana i i compui di- sau poli-hidroxilici. Biomaterialele poliuretanice convenabile sunt cele secventate, n care alterneaz poriuni flexibile i rigide. Aplicaiile medicale ale elastomerilor poliuretanici contribuie mult la calitatea sistemului de mbuntire a sntii umane. Astfel, cerinele de poliuretani sunt n continu cretere, acetia fiind acceptai ca biomateriale n majoritatea aplicaiilor care cer compatibilitate cu esuturi moi sau cardiovasculare. Pentru aplicaii biomedicale este necesar ca rezultatele privitoare la proprietile mecanice ale poliuretanilor s fie corelate cu testele in vivo i in vitro, incluznd rspunsul tisular i compatibilitatea cu sngele a suprafeelor nemodificate sau heparinizate. Studiul problemelor legate de acceptarea implantului poliuretanic de ctre sistemul fiziologic a fost realizat prin urmrirea modificrilor n timp, in vivo a biodegradrii, hidrolizei i texturii suprafeei compusului macromolecular. Una din caracteristicile poliuretanilor este adeziunea foarte bun la esuturi. Astfel, poliuretanii se utilizeaz ca adezivi tisulari i n endoprotezare, bazndu-se pe absena toxicitii, ineriei chimice i biologice, precum i pe stabilitatea fizico-mecanic. Aplicaiile poliuretanilor mai includ: tuburi endotraheale, suturi n chirurgia vascular, componente ale inimii artificiale (valve, artere, vene), membrane pentru dialize, adezivi pentru esutul nervos, meteriale pentru reconstituirea dentar, substitueni ai gipsului (poliuretani expandai in situ), substitueni ai pielii, (pentru arsuri grave), proteze mamare i tu buri naso-gastrice. Elastomerii poliuretanici termoplastici se folosesc la confecionarea cateterelor. Textin este materialul din care se confecioneaz tuburile flexibile, cu perei subiri, folosite sub form de catetere venoase. Textin nu conine plastifiani i nu produce gaze corozive la incinerare. Baydur este un material poliuretanic care se folosete pentru confecionarea scaunelor de spital multifuncionale, acestea fiind durabile, uor de manevrat si curat. De asemenea, Baydur se folosete i pentru realizarea sistemului modular de dializ, fiind un material transparent i avnd o rezistena mecanic mare. Un alt domeniu de aplicare al poliuretanilor este reprezentat de componente ale inimii artificiale, toate componentele sistemului cardiovascular (artere, vene, valve) fiind materiale compozite care prezint diferite caracteristici de deformare n direcie transversal si logitudinal. Aceast anizotropie este esenial pentru asigurarea functiilor fiziologice, cum ar fi acomodarea vaselor de snge la modificrile sistolice i diastolice ale presiunii sanguine i funcionarea valvelor inimii. Utilizai ca peacemarker-i (stimuleaz inima pentru a reveni la ritmul normal), poliuretanii sunt implantai subcutanat i conectai la muschii inimii cu ajutorul unor electrozi. n acest scop se prefer poliuretanii datorit rezistenei mari la traciune. Polimerii poroi sub forma spumei poliuretanice sunt materiale utilizate la implanturi ortopedice. Astfel spuma poliuretanic (preparat prin interaciunea unei rini trihidroxilice cu exces de diizocianat) se aplic n ortopedie sub denumirea de Ostamer n amestec cu catalizator adugat n timpul interveniei chirurgicale. Ostamir realizeaz o fixare imediat i sigur a osului, acionnd ca un ax intramedular care asigur rezistena mecanic, contribuie la reabilitarea rapid i regenerarea esutului osos al gazdei, n condiiile unei reacii tisulare rapide. n stomatologie, ca materiale utilizate la sigilarea anurilor i fosetelor (ca procedeu n cadrul profilaxiei dentare), s -au folosit materiale poliuretanice care sunt constitueni ai lacurilor fluorurate, ele asigurnd doar rolul de barier mecanic intre mediul bucal i zonele retentive. Actualmente, se utilizeaz mai puin datorit reteniei nesatisfctoare. Poliuretani i care intr n compoziia cimenturilor dentare se aplic n domeniul tehnicilor de colaj (i anume ca puni i imobilizri adezive) i ca agregri adezive in ortodonie. Poliuretanii cu aplicaii biomedicale se obin prin urmatoarele tehnologii de prelucrare: injecie, extrudere, compresie i formare prin transfer.

Principalele utilizri ca biomateriale ale unor polimeri sintetici


Datorit proprietilor fizice, chimice i mecanice pe care le posed, materialele polimerice de sintez utilizate ca biomateriale sunt compui care pot fi folosii pentru tratarea, regenerarea sau nlocuirea oricrui esut, organ sau funcie a organismului. Principalele utilizri sunt urmtoarele: Polimetacrilatul de metil se aplic, n special, n oftalmologie, ortopedie i n stomatologie; Polialcoolul vinilic are aplicaii n chirurgia estetica, oral i maxilofacial preprotetic, ca nlocuitor de plasm sanguin, n farmacologie i pentru realizarea firelor de sutur; Polivinilpirolidona se folosete n domeniul farmaceutic ca agent cu diferite roluri (mai ales ca excipieni) i n domeniul biomedical ca nlocuitor de plasm sanguin; Policarbonaii se utilizeaz ca fire de sutur chirurgical absorbabile, transportul si eliberarea medicamentelor, n stomatologie, aparatur medical i ambalaje sterile; Polietilentereftalatul are aplicaii n domeniul cardiovascular, n chirurgia defectelor peretelui abdominal artero-lateral ca proteze de restaurare i ca fire de sutur chirurgicale; 7

Polietilenglucolul se folosete n domeniul farmaceutic (ca excipieni pentru diferite substane active, substane purttoare pentru diferite medicamente i n realizarea diferitelor preparate medicale); Siliconii se folosesc ca substane auxiliare pentru preparate dermatologice, medicamente n unele forme de gastrit i ulcer, excipieni, ageni de sterilizare a instrumentelor i aparaturii medicale, proteze pentru operaii plastice, mamoplastii i repere oftalmologice i stomatologice. http://www.revista-informare.ro/showart.php?id=125&rev=5

ALCHENELE
Ce sunt alchenele?
Alchenele sunt hidrocarburi acilcice ,nesaturate care conin n molecula lor o dubla legatur ntre atomii de carbon , care au formula general CnH2n. Importanta alchenelor Alchenele cu cele mai multe directii de valorificare sunt etena(C2H4) si propena (C3H6).Ele sunt folosite ca: - materie prim pentru obinerea altor compui chimici :etanol,propanol, etilenglicol(folosit ca antigel), glicerina(folosit n industria farmaceutic si cosmetic) ,solveni i acid acetic;

stimulatori ai proceselor vegetative:etena accelereay ncolirea seminelor ,precum i nflorirea i coacerea fructelor i legumelor;

monomeri pentru obinerea maselor plastice : etena i propena sunt monomeri pentru obinerea polietelenei respectiv a polipropilenei.

Utilizarea alchenelor
ETENA Etena este prima hidrocarbura din seria hidrocarburilor aciclice nesaturate cu o dubla legatura. Formula moleculara: C2H4. Ea este ntrebuinat ca materie prim n industria chimic de sintez pentru obinerea alcoolului etilic, a cauciucului sintetic, a materialelor plastice, a unor dizolvani etc .

S-a demonstrat ca sub aciunea etenei, adugat n atmosfera din sere, n cantiti mici, lmile i roiile se coc mai repede. Aproximativ 90 % de etena se folosete pentru a produce oxid de etilena,diclorur de etilen(diclor-eten) etil-benzen si o variaie de tipuri de polietelen. PROPENA Propen este al doilea produs cel mai important n industria petrochimic dup etilen. Este materia prima pentru o mare varietate de produse. Propena este necesar pentru producerea mase plastice,de filme, ambalaje,capace i dispozitive 9

de nchidere, precum i pentru alte aplicaii.n anul 2008, vanzarile la nivel mondial de propena atins o valoare de peste 90 de miliarde de dolari SUA. Propen i benzen sunt convertite n aceton i fenol. Propen este, de asemenea,folosite pentru a produce izopropanol (propan-2-ol), acrilonitril,oxid de propilen (epoxipropan) i epiclorhidrin. BUTENA Butena(C4H8) - n forma sa pur este utilizat n sinteza organic i n producia de benzin . Utilizarea sa principal este cauciucul sintetic(98%din cantitatea mondiala de butena ) . MASELE PLASTICE Cel mai larg alchenele se utilizeaz pentru confectionarea maselor plastice. Masele plastice sunt produse tehnologice de sintez n compoziia crora intr un compus macromolecular sintetic i alte substane (plastificani,colorani, antioxidani) adaugate pentru a le conferi proprieti superioase. Masele plastice nlocuesc metalele,lemnul,pielea n fabricarea unor articole tehnice,ambalaje, mbrcminte etc.,dar n egal msur ei pot fi considerai materiale noi cu proprieti superioare compuilor naturali,cu larg utilizare,att n industrie ct i n viaa de zi cu zi. Masele plastice se mpart n : POLIETILENA In drumul mereu ascendent al materialelor plastice, o deosebita importanta a avut descoperirea facuta de Karl Ziegler, in anul 1954, si anume ca amestecul de combinatii organo-aluminice si tetraclorura de titan catalizeaza polimerizarea etilenei la presiuni joase. Pana la acea data, polietilena se obtinea numai prin polimerizarea radicalica la presiuni de ordinul catorva mii sau chiar zeci de mii de atmosfere (5000-20.000 atmosfere, conducand la asa numita polietilena de presiune inalta si foarte inalta sau polietilena de densitate joasa (0,92 g/cm3). Macromoleculele acestui polimer prezinta numeroase ramificatii, ceea ce face ca materialul plastic sa aiba o cristalinitate de numai 40-50%. Ca urmare, polietilena de densitate joasa se caracterizeaza prin rezistenta termica si mecanica relativ scazute (polietilena moale). Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitand obtinerea industriala a acesteia la presiuni de numai cateva atmosfere. Polietilena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de mare densitate, (0,97 g/cm3) sau polietilena dura. Pe langa utilizarile clasice in domeniul ambalajelor, ea are si alte intrebuintari, cum ar fi: conducte de presiune, izolatii electrice, rezervoare foarte mari, ambarcatiuni usoare sau chiar roti dintate. Descoperirea lui Karl Ziegler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio Natta si ale scolii sale. In anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii stereospecifice care permite obtinerea polimerilor stereoregulati, folosind drept catalizator de polimerizare produsii de reactie ai combinatiilor organo-aluminice cu compusii materialelor traditionale (asa numitii catalizatori Ziegler-Natta). Importanta acestor descoperiri rezulta si din faptul ca in 1963, celor doi savanti le-a fost decernat premiul Nobel pentru chimie. Cu acesti catalizatori au fost polimerizati cei mai diversi momomeri, obtinnandu-se materiale plastice cu proprietati noi. Una din proprietatile de baza este aceea ca sunt apte de a cristaliza, datorita aranjamentului spatial regulat al monomerilor si ai substituentilor acestora, faptul acesta conferindu-le o rezistenta mecanica si termica superioara celor ale materialelor plastice atactice (nestereoregulate). In acest sens o mare realizare a constituit-o obtinerea polipropilenei izotactice cu structura cristalina a carei temperatura de topire este de circa 165C, pe cand polipropilena atactica, amorfa are intervalul de inmuiere la 100-120C. Deosebit de interesanta este obtinerea unor polimeri de propilena stereobloc. Sinteza decurge astfel incat in macromolecule se gasesc blocuri cristaline si amorfe. Un asemenea material plastic se topeste intr-un interval larg de temperatura, (100-170C) ceea ce ii faciliteaza prelucrarea. Pentru a imbunatati calitatile maselor plastice se recurge si la alte procedee. Materialele plastice izotactice se util/z atat ca atare, cat si sub forma compozitiilor lor ranforsate (cu fibre de sticla, grafit, fibre de azbest etc). Ranforsarea (armarea) materialelor plastice mareste mult rezistenta mecanica si greutatea specifica, dar in acelasi timp creste si pretul lor. Alte cai e modificare a proprietatilor materialelor plastice constau in formarea de aliaje intre ele, grefari de macromolecule pe un material dat etc. (- CH2-CH2-)n este o substanta solida, de culoare alba, termoplastica, putin grasoasa la pipait, asemanatoare cu parafina. Acesta asemanare poate fi inteleasa daca vom lua in consideratie faptulca acest polimer prezinta prin structura sa o idrocartbura saturata (parafina) cu o masa moleculara mare. De aci se poate trage concluzia despre inflamabilitatea polietilenei si despre stabilitatea ei chimica fata de reagenti. Polietilena arde cu o flacara albastrie luminoasa. Sol/le de acizi, baze si oxidanti( permanganat de Ca) a/a ei nu influenteaza. Acidul azotic concentrat o distruge. POLIPROPILENA (-CH2-CH-)n este foarte asemanatoare cu polietilena. CH3 Ea de asemenea este un material solid, grasos la pipait, de culoare alba, termoplastic. Ca si polietilena ea poate fi considerate hidrocarbura macromoleculara saturata (masa moleculara -80 000 200 000). Este un polimer stabil la mediile agresive. Spre deosebire de polietilena, ea devine moale la o temperatura mai inalta( de 160-170 C) si are o rezistenta mai mare. La prima vedere aceasta pare de neinteles. Prezenta in prolipropilena a numeroase grupe laterale CH3 ar fi trebuit sa impiedice la alipirea macromoleculeleor una de alta. Rezistenta polimerului si temperatura lui de topire in acest caz ar fi 10

trebuit nu sa creasca, ci sa descreasca. Pentru a intelege aceasta contradictie, este necesar sa examinam mai profound structura acestei substante.In procesul de polimerizare moleculele de propilena(sau de alt monomer cu o structura asemanatoare)pot sa se uneasca unele cu altele in diferite moduri, de exemplu: CH2 CH CH2 CH CH2 CH CH2 CH CH3 CH3 CH3 CH3 CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2 CH3 CH3 CH3 CH3 Primul procedeu se numeste cap-coada, cel de-al doilea procedeu-coada-cap. E posibila si o varianta mixta de combinare.Polimerizarea propilenei se realizeaza in prezenta de catalizatori, ceea ce contribuie la formarea dintre toti polimerii posibili a polimerului cu o structura regulata corespunzatoare principiului cap-coada, caracterizata printr-o succesiune dreapta a grupelor metil in catena.Grupele- CH3 capata in cazul unei polimerizari de acest fel o orientare spatiala regulata. Daca ne vom inchipui ca atomii de carbon, care formeaza macromolecula zigzag, sint situati intr-un singur plan, atunci grupele metil vor fi situate sau de una si aceeasi parte a acestui plan, sau se vor succeed regulat de ambele parti ale lui.Clorura de polivinil(- CH2 CH -)n este un poilimer termoplastic, ale carui macromoleculele au o structura de tipul cap-coada(Mr de la 10 000 pine la 150 000). Ea se obtine prin polimerizarea prin radicali a clorurii de vinil CH2=CH. In prezenta de initiatori, din a caror dezintegrare rezulta radicali liberi pentru inceputul cresterii catenei. Faceti schema unei macromolecule crescinde de polimer prin formarea successive de radicali liberi.Pe baza de clorura de polivinil se obtin mase plastice de doua tipuri: viniplast , care are o regiditate considerabila, si plasticat, care e un material ceva mai moale. Pentru a preveni descompunerea acestui polimer, in masele plastice fabricate pe baza lui se introduc stabilizatori, iar pentru a obtine plasticate moi se introduc si plastifianti.Din viniplast se fabrica tevi rezistente la actiunea agentilor chimici, piese pentru aparatajul chimic, cutii de accumulator si multe altele. POLISTIRENUL (- CH2 CH )n. C6H5 C6H5 Monomerul acestui polimer este stirenul CH2=CH. El reprezinta o imbinare de hidrocarburi nesaturate cu hidrocarburi saturate, ca si cum ar fi etilena, in a carui molecula un atom de H2 este substituit cu un radical de fenil C6H5, sau benzen, in a carui molecula atomul de H2 este substituit cu un radical de vinil CH2=CH-. Polisterenul are o structura liniara, masa moleculara de la 50 000 pana la 300 000. Se obtine prin polimerizarea monomerului in prezenta de initiatori. Spre deosebire de polimerii examinati mai inainte, polistirenul la incalzire se depolimerizeaza foarte usor, adica se dezintegreaza, formind monomerul initial: -CH2 CH CH2 CH CH2 CH . nCH2=CH C6H5 C6H5 C6H5 C6H5 Unul din dezavantajele polistirenului este rezistenta relativ mica la lovire, ceea ce-I reduce domeniile de utilizare. In present datorita cauciucului la sintetizarea polimerului se obtine polistiren rezistent la lovire. Acest polistiren este acum cel mai raspindit.O varietate de polimer este penopolistirenul. El se obtine, adaugind in timpul prepararii materialului a unei subtante de spumare. Ca rezultat polistirenul capata o structura asemanatoare cu o spuma solidificata cu porii inchisi. Acesta este un material foarte usor. Penopolistirenul se utilizeaza in calitate de material termo- si fonoizolator, la constructii, in tehnica frigorifica, industria mobilei.

MASELE PLASTICE FENOLFORMALDEHIDE


Rasina fenol- formaldehidica este o substanta macromoleculara care constituie baza maselor plastice ea se sintetizeaza nu prin polimerizare, ci prin reactia de policondensare si dupa proprietati nu e termoplastica, ci termoreactiva. Prin aceste doua particularitati si se deosebeste de celelalte mase plastice.Aceasta rasina se sintetizeaza prin incalzirea fenolului impreuna cu aldehida formica in prezenta de acizi sau de baze in calitate de catalizatori.Rasinele fenolformaldehidice se utilizeaza, de regula, ca parti componente ale diferitelor materiale artificiale. In afara de poilimeri care joaca rolul de lianti, in compozitia lor intra materiale de umplutura, substante de solidificare, coloranti si altele. In procesul de prelucrare la executarea articolelor din ele, de exemplu in timpul presarii la cald, o astfel de masa plastica la inceput e termoplastica, umple bine forma, apoi in timpul incalzirii si sub actiunea presiunii in ea se formeaza structura spatiala si ea devine articol solid monolit. Articolele produse pe baza de mase plastice fenolformaldehidice se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica, rezistenta termica si stabilitate mare la actiunea acizilor, prin proprietati dielectrice bune.Din masele plastice fenolformaldehidice, la care in calitate de material de umplutura serveste faina de lemn, se prepara pulberi de presare, iar din acestea prin presare la cald un larg asortiment de articole electrotehnice, precum si multe aparate de uz casnic.Utilizind in calitate de material de umplutura materiale fibroase, de exemplu linters de bumbac, se obtin materialele cu fibre.Daca in calitate de material de umplutura se foloseste tesatura de bumbac, se obtine o masa plastica rezistenta denumita textolit ( piatra textila). Din ea se executa piese deosebit de importante pentru masini. Sunt foarte cunoscute materialele plastice cu straturi lemnoase. Ele se obtin prin prelucrarea furnirului de lemn cu rasina formaldehidica si prin presarea lui ulterioara. Fiind un material rezistent si ieftin, se folosesc in industria constructoare de masini, in transport, in 11

diverse ramuri ale tehnicii, precum si pentru fabricarea mobilei.

Domenii de aplicare a materialelor plastice


- Industria de ambalaje este si va ramane si in viitor in lume principalul consumator de materiale plastice. Se estimeaza ca rata de dezvoltare a ambalajelor din plastic va fi in continuare in medie de 10% anual in lume, iar pe tari o dezvoltare proportionala cu produsul national brut. Materialele plastice au patruns adanc in domeniile de utilizare ale sticlei, tablelor si foliilor metalice, extinderea si perfectionarea sistemelor de ambalaje. - In domeniul materialelor de constructii, masele plastice isi vor continua de asemenea ascensiunea, pe plan mondial atingandu-se ritmuri de crestere a productiei si consumului de 10-15%. Principalele categorii de produse sunt profilele din materiale plastice ca inlocuitor ai tablelor ondulate si profilelor metalice, panourile stratificate, elementele prefabricate cu izolatie termica si fonica din spume poliuretanice, retele sanitare si electice cuprinzand tevi din policlorura de vinil si poliolefine, instalatii sanitare din poliesteri armati, polimeri acrilici sau aliaje din diferite materiale plastice cum ar fi acrilonitrilul, butadiena si stirenul(ABS). - Electrotehnica si electronica, beneficiari traditionali ai materialelor polimere, au cunoscut o patrundere relativ importanta a maselor plastice, in special polmerii traditionali ca policlorura de vinil, polietilena, polistirenul dar si unele mase plastice speciale cum sunt policarbonatii, poliacetalii, polifenilen oxidul etc. - Industria constructiilor de masini si autovehicule a inregistrat cel mai inalt ritm de asimilare a mateeialelor plastice: in medie, pe plan mondial, 44% anual. Princip/e tipuri de polimeri folositi sunt policlorura de vinil, poliolefinele si polimerii stirenici. Directiile de util/re a mater/lor plastice in constructia de masini se diversifica si se multiplica continuu. - In agricultura ponderea ce mai mare o detin filmele de polietilena de joasa presiune, folosite pentru mentinerea umiditatii solului, protejarea culturilor in sere si solarii, impermeabilitatea rezervoarelor si canalelor. - Industria aerospatiala. Conditiile principale impuse materialelor plastice utilizate in acest domeniu sunt: sa reziste la temperaturi ridicate si scazute, sa nu arda, iar daca ard sa nu produca fum. Astfel hublourile avioanelor se confectioneaza din policarbonat rezistent la foc si care are si o exceptionala rezistenta la soc. Pentru cabinele de pasageri se fosesc laminate din rasina epoxidica sau fenolica ranforsate cu fibre de sticla si acoperite cu un strat metalic subtire pentru o cat mai buna rezistenta la foc. La constructia navelor spatiale se utilizeaza placi cu structura sandwich de grafit-rasina epoxidica-boraluminiu care rezista la temperaturi ridicate. - Industria nucleara. Politetrafluoretilena si politriclorfluoretilena, care rezista la compusii fluorurati agresivi cum este si hexaflurura de uraniu, se utilizeaza la instalatiile industriale destinate separarii izotopice a uraniului, ca elemente de legatura pentru pompe si compresoare, conducte, clape de vane etc. Pentru imbunatatirea rezistentei fata de radiatiile beta sau de amestecurile de radiatii si neutroni provenite de la pilele nucleare se utilizeaza polimeri fluorurati (fluoroplaste) grefati radiochimic cu monomeri de stiren, metil-metacrilat etc. In sfarsit, cea mai interesanta aventura a materialelor plastice, pare sa devina in viitor, biocompatibilitatea. Prin grefarea pe lantul polimerului a unor grupari chimice adecvate se spera ca acesta nu va mai fi considerat strain de organismul uman. Cat de utila ar fi o asemenea proprietate pe langa medicina viitorului este usor de imaginat, la nivelul actual de cunostinte de care dispunem. n raport cu materialele pe baz de produse din natur,masele plastice au att avantaje ct i dezava ntaje ,sub aspectul funcionalitii lor. Dezavantajele maselor plastice: - Poluani - mbtrnire - rezisten i conductivilitate redus Marele lor dezavantaj este c nu sut biodegradabile.Din acest motiv obiectele din mas plastic folosite trebuie s fie colectate separat i distruse sau reciclate industrial. Avantajele maselor plastice: - Proprieti optice superioare - rezisten laaciunea agenilor chimici - rezisten mecanic - izolatori chimici i termici - pre de cost redus - elasticitate La folosirea unor mase plastice ,o anumit proprietate a lor poate deveni un avantaj sau dezavantaj. De exemplu, calitatea de izolant termic este un avantaj dac polimerul se folosete la confecionarea de tmplrie tip termopan, dar e/e un dezav/j n cazul vaselor de buctrie cu interiorul acoperit cu polietilen, unde transferul termic reprez/ o condiie a util/rii. http://prisacarudaniela.wordpress.com/2011/12/17/alchenele/

12

Materialele plastice
Polietilena si Poliamida
1. Scurt istoric n drumul mereu ascendent al maselor plastice,o deosebita importanta a avut-o descoperirea facuta de Karl Ziegler, n anul 1954, si anume amestecul de combinatii organo-aluminice si tetraclorura de titan catalizarea polimerizarea etilenei la presiuni joase. Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitnd obtinerea industriala a acesteia la presiuni de numai cteva atmosfere. Aceasta polietilena este formata n principal din macromolecule liniare cu foarte putine ramificatii, ceea ce permite mpachetarea usoara a macromoleculelor. Polietena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de mare densitate ( 0,97 g/ cm3 ) sau polietilena dura. Descoperirea lui Karl Zeigler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio Natta si ale scolii sale. n anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii stereospecifice care permite obtinerea polimerilor stereoregulati, folosind drept catalizator de polimerizare produsii de reactie ai combinatiilor organo-aluminice cu compusii materialelor traditionale ( asa numitii catalizatori Zie 13313t1922n gler-Natta ). Importanta acestor descoperiri rezulta si din faptul ca n 1963, celor doi savanti le-a fost decernat premiul Nobel pentru chimie. 2. Definitie Materialele plastice sunt produse sintetice macromoleculare, din care, prin prelucrare mecanica sau termica, se pot obtine obiecte de diferite forme, cu utilizari largi n industrie si comert. Materialele plastice organice se mai pot numi carboplaste- un material plastic este format dintr-un compus macromol/ar, un plastifiant, umplutura inerta si un colorant. Compusul macromol/ar se obtine din substante simple: monomeri vinilici, fenol, aldehida formica, glicerina, acid ftalic. Plastifiantul are rol de a mbunti gradul de prelucrare a polimerului, dar si de aconserva proprietille acestuia.

3. Clasificare
Dupa comportarea la incalzire materialele plastice se mpart n: 1. produse termoplastice (acele produse care supuse la ncalzire se nmoaie si pot fi prelucrate prin diferite procedee: presare,valtuire,etc. Dupa racire se solidifica ,dar printr-o noua ncalzire devin din nou plastice, procesul putnd fi repetat ). Ex.: polietena, policlorura de vinil, polistirenul, materiale plastice de polimerizare; 2. produse termoreactive [( rigide )acele produse care se nmoaie prin ncalzire putnd fi prelucrate, de asemenea prin presare,valtuire,etc., iar apoi se ntaresc ireversibil ( devin rigide )]. Ex: rasinile fenol-formaldehidice, materiale plastice obtinute prin policondensare. Dupa tipul reactiilor chimice care stau la baza sintezei lor, materialele plastice se mpart n: materiale plastice de polimerizare; materiale plastice de policondensare; materiale plastice obtinute prin transformarea produsilor, macromoleculari si naturali ( de ex.celuloza );

4. Metode de obtinere
Pentru obtinerea materialelor plastice se folosesc: substante naturale care au o anumita structura macromoleculara ( polizaharide, substante proteice, etc ); substante cu masa moleculara mica ( derivatele de titei, gazele naturale, substantte minerale, etc) care pot fi transformate n produsi macromoleculari. Macromoleculele materialelor plastice sunt alcatuite dupa diferite tipuri structurale, deosebindu-se molecule cu structura liniara ( molecule filiforme sau catenare ),molecule cu structura ramificata si molecule cu structura spatiala (reticulara sau tridimensionala).

5. Proprietati
Principalele proprietati ale materialelor plastice sintetice sunt urmatoarele: a) densitatea este mult mai mica dect a metalelor ( sunt folosite n industria navala, aeronautica,automobile si n transportul feroviar ); greutatea specifica ntre 0,9 si 2,2 gf/cm3; b) stabilitatea chimica este foarte mare comparativ cu metalele (masele plastice se folosesc ca materiale anticorozive la fabricarea de aparate chimice ); c) proprietati dielectrice ( materialele plastice sunt n general buni dielecrtici si datorita acestui fapt prezinta o importanta deosebita pentru industria electrotehnica); d) rezistenta mecanica variaza n limite largi cum ar fi de la rigide, la elasticitatea redusa (asemanatoare cu a materialelor ceramice, a lemnului), pna la flexibile si extensibile (aseman/re cu pielea si cauciucul, polietena, P.V.C, etc ); e) proprietati de antifrictiune ( diferite materiale plastice sunt caracterizate printr-un coeficient mic de frecare si printr-o uzura redusa (se folosesc la construirea lagarelor, a rotilor dintate, a rolelor, etc); f) proprietati optice care se concretizeaza fie in transparenta (sticlele organice), fie n opacitate; spre deosebire de sticlele obisnuite, ele lasa sa treaca si razele ultraviolete. 13

6. Dezavantaje
Materialele plastice au si dezavantaje care limiteaza folosirea lor. Dintre aceste dezavantaje amintim: stabilitate termica scazuta (unele pot fi utilizate pna la 70oC ,altele pna la 200oC si numai cteva pot fi folosite la temperaturi mai nalte); duritate mica n comparatie cu sticla obisnuita sau cu metalele; conductibilitatea termica redusa; coeficient mare de dilatatie termica (daca n timpul folosirii lor sunt expuse la variatii bruste de temperatura, apar tensiuni interne care pot produce fisuri); "mbatrnirea" ( care se manifesta prin procese lente de oxidare, de absortie a umiditatii, de reducere a duritatii, de nchidere a culorii, etc );

7. Procedee de prelucrare
extrudere ( se obtin sine, tuburi si forme profilate); suflare ( se obtin mingi, flacoane ,baloanele, popicele,etc); injectare (se obtin jucarii, capace pt sticle, nasturi,etc);

8. Tipuri de mase plastice


a. Materiale plastice obsinute prin polimerizare n cazul polimerizarii se leaga ntre ele de acelesi fel sau molecule diferite, iar macromolecula formata ( denumita si polimer ) are masa moleculara egala cu suma maselor moleculare intrate n reactie si aceeasi compozitie procentuala. Polimerul are propritati fizice si chimice diferite de ale monomerului de la care provine. De exemplu, din etena, C2H2, substanta gazoasa cvu molecula mica, care se obtine industrial prin cracarea fractiunilor petroliere, se sintetizeaza polietena ( polimerul etenei ): nCH2=CH2 [-CH2-CH2-]n Uneori se supun polimerizarii doi monomeri diferiti. Polimerul rezultat se numeste copolimer ( polimer mixt ), iar fenomenul se numeste copolimerizare. n indus/e se ntreb/z frecvent copolimeri, de pilda copolimeri ai acrilonitrilului cu butadiene, cu clorura de vinil. n industie se folosesc urmatoarele procedee de polimerizare: Polimerizarea n bloc, care consta n polimarizarea monomerului cu ajutorul initiatorilor ( peroxidul de benzoil ) n forme, rezultnd un polimer sub forma de blocuri, bar sau placi; Polimerizarea n supensie apoasa ( emulsie ), consta n dispersarea monomerului n apa, n prezenta de emulgatori ( substante care ajuta la emulsionare ). Polimerul obtinut este apoi uscat si macinat sub forma de pulbere, prin diferite mijloace. Polimerizarea n solutie, n care monomerul este tratat cu anumit dizolvant ce se poate dizolva n aceleasi timp att monomerul ct si polimerul format, rezultnd o solutie de polimer n dizolvant; n aceasta solutie se gaseste si o cantitate de monomer neintrata n reactie. Prin distilare sau prin antrenare cu vapori de apa, polimerul este separat de rest ca urmare a eliminarii substantelor volatile. n cazul n care polimerul este insolubil n dizolvant, dar n schimb monomerul este solubil n el, atunci pe masura ce are loc formarea polimerului, aceasta precipita. La fel se ntmpla n cazul polimerizarii n solutie a poiclorurii de vinil (P.V.C ) sau a polimetacrilatului de metil ( stiplex ), n amestec de 50% metanol (CH3OH) si 50% apa. Polimerizarea n solutie duce la obtinerea de polimeri omogeni, cu o compozitie chimica constanta si pura. Principalele materiale plastice obtinute prin polimerizare sunt: polietena, polipropena, policlorura de vinil, polistirenul, politetrafluoroetena. Polietena Caracteristici: [-CH2-CH2-]n - se obtine prin polimerizarea propenei la 400C si 200 atm; - are o structura asemanatoare alcanilor, dar are catene mai lungi avand masa mleculara cuprinsa ntre 10 000 si 80 000; - este o masa solida, laptoasa sau transparenta, cu o buna rezistenta mecanica si o stabilitate chimica deosebita; - este un izolator electric; - este insolubila n apa si n alti solventi, la temperatura obisnuita; - are punct de nmuiere ridicat, la 100 - 150C. Utilizari: Polietena este utilizata la fabricarea foliilor pentru ambalaje (pungi, saci folii pentru mbracaminte, folii pentru alimente congelate, folii pentru sere), pentru izolarea cablurilor electrice, la obtinerea de butelii si butoaie, tevi, conducte si obiecte de uz casnic.

14

Polipropena [-CH2-CH-]n | CH3

Policlorura de vinil [-CH2-CH-]n | Cl

Polistirenul [-C2H-CH-]n | C6H5

Politetrafluoroetena [-CF2-CF2-]n

Caracteristici: - polipropena este un polimer cu fluiditate mare, care se poate prelucra usor; - rezistenta chimica deosebita; - proprietati optice bune. Utilizari: Se utilizeaza la obtinerea de frnghii, cordaje, covoare, benzi adezive, containere, folii de mpachetat, articole de uz casnic, filme transparente. Caracteristici: - masa moleculara variaza ntre 18 000 si 30 000; - este notata si PVC, este o asa solida, relative dura, se nmoaie la 90-95C si se descompune latemperaturi nalte; - este solubila n cetone, derivati halogenati si esteri; - se obtine prin polimerizarea clorurii de vinil n prezenta de H2O2. Utilizari: Este folosita la fabricarea foliilor si covoarelor pentru pardoseli, (musamale, linoleum), a nlocuitorilor de piele pentru ncaltaminte si marochinerie, a tuburilor si a conductelor pentru instalatii sanitare, a diferitelor detalii pentru aparatele electrotehnice, a jucariilor, la izolarea cablurilor. Caracteristici: - substanta solida, incolora, transparenta; - punct de nmuiere 75-90C; - solubil n benzen sau n toluen; - inert fata de agentii chimici si bun izolator electric; - este casant si se decompune la ncalzire peste 150C. Utilizari: Polistirenul este utilizat ca materila electroizolant n electrotehnica si la fabricarea poroplastelor ( buretele ), a polistirenuluiu expandat, care este bun izolator temric si fonic, a ambalajelor. Caracteristici: - polimer cunoscut si sub numele de Teflon, este o substansa solida; cu un punct de nmuiere ridicat 320-330C; - stabil fata de agentii chimici si nu se dizolva n nici un solvent. Utilizari: Teflonul este utilizat ca material electroizolant, la confectionarea unor echipamente speciale, la acoperirea vaselor de bucatarie.

b. Materiale plastice obtinute prin policondensare


Policondensarease deosebeste depolimerizare prin aceea ca unirea moleculelor initiale (monomerilor), care duce la formarea polimerului, are loc cueliminarea unor substante, cu masa moleculara mica, ca: apa , acizi sau amoniac. n acest caz,masa moleculara a polimerului obtinut nu mai este egala cu suma maselor moleculare ale moleculelor intrate n reactie. Policondensareaeste caracteristicapentru combinatiile organice care au n molecula lor grupe functionale. Aceste grupe, interactionnd n procesul de condensare, elimina molecula substantei cu masa moleculara mica si formeaza o noua grupa care leaga resturile moleculelor reactante. Principalele material plastice obtinute prin policondensare sunt:fenoplastele, aminoplastele, fibrele poliamidice. Caracteristici: Fenoplastele - sunt primele materiale sintetice de importanta industriala; - ele se obtin prin reactia de policondensare dintre fenoli si aldehide sau cetone n mediu acid, unde se formeaaza o rasina sintetica numita novalac; - daca policondensarea se face n mediu alcalin se obtine rezolul care trece n rezitol i mai departe n rezita (banchelita), care este un polimer trimdimensional; - datorita acestei structuri se explica proprietatile importante: rezistenta mecanica si chimica, infuzibilitate si insolubilitate. Utilizari: Fenoplastele se folosece la confectionarea stecherelor, ntrerupatoarelor, receptoarelor de telefon, mnere pentru usi si ferestre, nasturi, calimari, scrumiere, vase pentru acumulatoare, carcase pentru transformatoare.

15

Aminoplastele

Fibrele poliamidice

Caracteristici: - sunt rasini, care se obtin prin rectia de policondensare dintre uree si derivatii sai cu formaldehida (rasini carbamidice), n mediu neutru slab sau alcalin; - produsele de condensare se numesc ureoplaste, solubile n apa; - sunt stabile pna la 80C, au rezistenta buna; - sunt stabile la lumina; - nu au miros si gust. Utilizari: Un exemplu de aminoplast este pollopausul, de culoare deschisa folosita ca masa de presare si la stratificare. Cleiul Kaurit este ntrebuintat la fabricarea placajelor de lemn. Caracteristici: - sunt produse de condensare n care monomerii sunt legati prin legaturi peptidice; - ele pot fi obtinute prin policondensarea acizilor dicarboxilici cu diaminele - sunt subtante solide, cu temperatura de topire nalta ( 180-250C ); - insolubile n dizolvanti obisnuiti; - stabile la actiunea alcanilor si sensibile la cizi, sub actiunea carora hidrolizeaza usor; - se prelucreza usor prin valtuire, ntindere, extrudere. Utilizari: Materialele plastice de tip poliamidic servesc la fabricarea fibrelor de nailon si relon. Aceste fire se aseamana cu matasea dar sunt mai rezistente ca acestea. Din ele se confectioneza tesaturi, tricotaje, plase de pescuit, fire pentru perii de haine si dinti.

c. Materiale plastice obtinute din produsi macromoleculari naturali sub actiunea diferitelor substante chimice
Cei mai importanti produsi macromoleculari naturali din care se pot obtine materiale plastice sunt proteinele ( n special cazeina din lapte) si polizaharidele cu derivatii lor (celuloza si derivatii ei). Rasini proteice. Dintre acestea cel mai caracteristic este galalitul. Galalitul Caracteristici: - primul material plastc obtinut pe baza de substante proteice; - pe scara industriala se fabrica prin policondensarea cazeinei cu formaldehida. Se obtine o rasina cu proprietati mecanice bune. Utilizari: Se ntrebuinteaza la confectionarea de nasturi, piepteni, mnare de genti, catarame si obiecte decorative. Materiale plastice din celuloza. Din aceasta categorie fac parte celuloidul si celofanul. Celuloidul Caracteristici: - pentru fabricarea acestuia se foloseste o nitroceluloza care are un continut n azot 1112% numit coloxilina; - se poate prelucra usor, iar prin adaosul de solutii colorate poate fi obtinut n diferite nuante cu aspect de fildes, sidef, baga; - este usor inflamabil. Utilizari: Se ntrebuinteaza la confectionarea pieptenelor, a mnerelor, a sticlei incasabile "triplex", a obiectelor decorative. Celofanul Caracterisici: - este un produs format din hidrat de celoloza; - se obtine din solutii dinvscoza sub forma de filme si foi; - este flexibil. Utilizari: Celofanul se ntrebuinteaza ca material transparent si igienic n industria alimentara ( de exemplu sub forma de nvelis pentru preparatedin carne ).

d. Siliconii
Siliconii sunt o clasa speciala de polimeri macromoleculari obtinuti n urma proceselor de condensare-polimerizare a unor compusi organo-silicici, n molecula carora atomul de siliciu lega direct diversi radicali organici, cu formarea legaturii Si-C. 16

Datorita structurii chimice si compozitiei lor, siliconii au proprietati speciale. Partea componenta anorganica din molecula siliconilor ( asemanatoare cu SiO 2) determina proprietati: electroizolante, rezistenta la coroziune, stabilitate la caldura si la frig. n timp ce partea organica a moleculei ( radicalul hidrocarburat ), imprima urmatoarele proprietati: hidrofobe, elasticitate, consistenta vscoasa. Utilizari: Siliconii se folosesc sub forma de rasini, uleiuri si cauciuc. Dintre diferite tipuri de silicon, importanta tehnica au: Siliconii lichizi Caracteristici: - lichide vscoase, insolubile n apa, solubile n solventi organici. Utilizari: Sunt ntrebuintati n locul uleilor minerale si ca lichide dielectrice pentru scopuri speciale. Rasini siliconice Caracteristici: - produse solide, dure sau sub forma de solutii n solventi organici. Utilizari: Se folosesc n industria lacurilor, pentru acoperirea lacurilor, pentru acoperirea aparatelor solicitate termic, a conductelor si n electrotehnica. Cauciucul siliconic Utilizari: Este ntrebuintat pentru izolarea cablurilor, mpregnarea tesaturilor de sticla si la confectionarea garniturilor, electro si termoizolante n electrotehnica.

9. Stadiul dezoltarii materialelor plastice n tara noastra


n cadrul industriei chimice, productia de materiale plastice si rasini sintetice cunoaste astazi, o dezvoltare foarte mare, contribuind la progresul tehnic si la ridicarea nivelului de trai al poporului. O serie de materiale plastice au fost realizate n tara la noi. Astfel la Turda, Trnaveni si la Combinatul petrochimic Borzesti se obtine policlorura de vinil. La combinatul de cauciuc sintetic din orasul Dej se fabrica polistiren si cauciucul sintetic CARCOM ( din butadiena si metil-stiren ); fenolul necesar fabricarii rasinilor fenol-formaldehidice se obtine la Combinatul Chimic din Fagaras si Buzau. La combinatul chimic de la Craiova se fabrica poliacetat de vinil si ureea necesara obtinerii rasinilor ureoformaldehidice. De asemenea, la combinatul de fire si fibre sintetice de la Savinesti se obtine fibra sintetica numita relon si fbra poliacrilonitrilica numita melana. http://www.scritube.com/stiinta/chimie/Materialele-plastice431319229.php

Caracterizarea compuilor macromoleculari (polimeri):


Aspecte generale
Compuii macromoleculari sau polimerii sunt compui organici sau anorganici care se caracterizeaz n primul rnd prin mas mare, cel puin 10. Polimerii organici sunt foarte importani, avnd utilizri multiple ( folii, tuburi, obiecte din cauciuc etc ). Acetia se obin n cantiti mari prin polimerizare, policondensare sau reacii polimer-analoage. Vloarea practic a unui compus macromolecular este dat de proprietile acestora i care pot fi grupate astfel : - proprieti fundamentale; - proprieti de prelucrare sau de tehnologie; - proprieti de exploatare. Compuii macromoleculari sunt frecvent utilizai n industria electrotehnic i din acest motiv vom studia unele proprieti ale acestora.

Determinarea gradului de gomflarea a cauciucului :


Gradul de gomflare (umflare) a cauciucului reprezint o caracteristic important din punct de vedere practic, dac acesta urmeaz s fie utilizat n medii n care exist solveni. Exemplu: Garnituri de etanare, furtune, articule de protecii. Gradul de gomflare se exprim prin creterea relativ a masei sau volumului polimerului: 17

%G
unde: - mo este masa iniial a polimerului; - mi este masa dupa umflare a polimerului la timpul tI; sau

mi mo * 100 mo

%G

l f lo lo

* 100

unde: - lo este lungimea iniial a probei de polimer; - lf este lungimea dup umflare a polimerului la timpul ti;

%G t
Se alege o monstr de cauciuc sub form de fii, pentru determinarea gradului de gomflare dup formula 2, se msoar lungimea cauciucului i se introduce ntr-o eprubet cu solvent (benzin, benzen, toluen, eter de petrol, etc.). Din 15 n 15 minute se scoate proba de cauciuc, se terge cu hrtie de filtru se msoar lungimea li i se repet operaia de 4-5 ori. Se calculeaz gradul de gomflare pentru fiecare timp ti i se reprezint grafic.

%Gi e( ti ) Propreietile adezive ale compuilor macromoleculari :

S-a constatat c unele soluii ale compuilor macromoleculari precum i unele emulsii au proprieti adezive care se manifest att la materialele cu aceeai compoziie chimic. Adezivii umplu golurile care exist pe suprafaa care trebuie lipite i nlesnesc apariia unor legturi rezistente, apar fenomene de absorbire i difuzie i chiar interseciuni chimice ntre suport i adeziv. n laborator se pot verifica proprietile adezive ale unei soluii de polimeri i a emulsiei de poliacetat de vinil. lo = 5,5 cm; t1 = 15 min; l1 = 6,3 cm; t2 = 30 min; l2 = 6,8 cm; t3 = 45 min; l3 = 8 cm;

%G %G

6 ,3 5 ,5 * 100 14 ,5% 5 ,5 6 ,8 5 ,5 * 100 23,6% 5 ,5


8 5 ,5 * 100 45 ,4% 5 ,5

%G

http://www.referatscoala.com/referat/chimie/8881/Compusii-macromoleculari--polimeri--Caracterizarea

18