Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎN ECHIPĂ
Obiective
oară în 1990). Aceste echipe sunt alcătuite din 5-15 persoane creative, calificate,
cu o pregătire interfuncţională, care interacţionează şi care dispun de
responsabilitatea şi autoritatea de a îndeplini o serie de activităţi specifice. Ele îşi
planifică, organizează şi controlează activitatea în condiţiile unor îndrumări şi
intervenţii minime din partea managementului. Echipele autoconduse sunt tot mai
numeroase: pe de o parte ele, sunt solicitate de mediul de afaceri de astăzi, iar pe de
altă parte, ele sunt agreate de salariaţi, care îşi doresc o libertate mai mare la locul
de muncă. În plus, rapiditatea schimbărilor care au loc face necesară adaptarea
permanentă a lucrătorilor.
Pentru a asigura succesul unei echipe autoconduse, managerul trebuie să
selecteze atent şi să-i pregătească în mod corespunzător pe membrii acesteia.
c. Echipe interfuncţionale. Acestea sunt echipe de lucru alcătuite din
lucrători aparţinând unor domenii funcţionale ale organizaţiei (marketing, finanţe,
resurse umane, producţie), care se focalizează asupra unui obiectiv specific.
Venind din compartimente diferite, membrii unei astfel de echipe dispun de
cunoştinţe necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile ce le revin şi pot colabora
eficient cu departamentele lor. În categoria echipelor interfuncţionale întâlnim:
echipe înfiinţate pentru a alege şi implementa noi tehnologii; echipe constituite
pentru a îmbunătăţi eficienţa marketingului; echipe constituite pentru a controla
costurile de producţie.
În practică, cele trei tipuri de echipe se pot adesea combina: o echipă
specială constituită pentru rezolvarea unei probleme poate fi în acelaşi timp o
echipă autocondusă şi interfuncţională. Înainte de a înfiinţa o echipă, managerii
trebuie să studieze cu atenţie situaţia concretă din organizaţie şi să înfiinţeze acel
tip de echipă care corespunde cel mai bine nevoilor existente.
străduieşte apoi să-l rezolve aducându-şi deseori un aport mai mare decât
conducătorul.
Nonconformistul (plant). Cel care îndeplineşte acest rol în echipă este
dominant, deştept, introvertit. El este sursa de idei originale, face
sugestii şi propuneri. Este numit “omul idee”. Este evident că şi ceilalţi
au idei. Ceea ce diferenţiază ideile lui faţă de cele ale celorlalţi membri
ai echipei, este originalitatea şi stilul radical cu care abordează
problemele şi obstacolele. Este membrul echipei cu cea mai mare putere
de imaginaţie şi cel mai inteligent. El începe primul să caute soluţii noi
la problemele cu care se confruntă echipa şi intuieşte corect linia de
acţiune care trebuie abordată de către echipă. Se preocupă mai mult de
probleme majore decât de detalii. Este de încredere şi neinhibat, într-un
mod care nu caracterizează introvertiţii. Critică ideile celorlalţi membri
ai echipei, ofensându-i adesea. În acest mod, doreşte să pregătească
terenul pentru ideile sale. Nu acceptă critici aduse ideilor sale şi devine
ofensiv dacă acestea sunt respinse. Se supăra şi refuză să contribuie la
binele echipei. Pentru a se obţine de la nonconformist ceea ce este mai
bun, este nevoie să fie tratat cu grijă şi să fie flatat mai ales de către
conducătorul echipei. În cele mai multe cazuri, această grijă se justifică,
pentru că nonconformistul dă echipei scânteia vitală. Există însă, în
anumite situaţii şi dezavantaje legate de faptul că, adesea,
nonconformistul va dedica timp şi energie creatoare ideilor care îl
entuziasmează, chiar dacă acestea nu răspund nevoilor sau obiectivelor
echipei.
Evaluatorul (monitor). Acest membru al echipei este foarte inteligent şi
introvertit. Într-o echipă echilibrată, noncoformistul şi evaluatorul sunt
cei care trebuie să fie foarte inteligenţi. Spre deosebire de
nonconformist, evaluatorul este mult mai realist. Temperamentul său îl
desemnează ca fiind serios şi nu foarte entuziast. Contribuţia sa constă în
analiza măsurată şi la rece: el nu va propune niciodată începerea unui
proiect pe care îl consideră greşit. Deşi prin natura sa este mai mult critic
decât creator, el nu critică de dragul de a critica. Va face acest lucru doar
dacă va constata o fisură în planul de acţiune. Totdeauna are nevoie de
timp pentru a cumpăni bine şi a lua decizii. Destul de curios, el este cel
mai puţin motivat membru al echipei, entuziasmul şi euforia nefăcând
parte din construcţia sa. Acest aspect oferă un avantaj compensator:
obiectivitatea. Evaluatorul are o mare capacitate de a asimila, interpreta
şi analiza un mare volum de informaţii. Nu este ambiţios, dar este în
competiţie, mai ales cu cei care au aptitudini superioare lui, adică
adjunctul sau conducătorul. Este important pentru evaluator să fie
deschis, să accepte noul. Cu toate că este puternic şi te poţi bizui pe el, îi
lipsesc jovialitatea, căldura, spontaneitatea. El are însă o calitate care îl
face indispensabil în echipă: modul în care judecă lucrurile.
Factorul uman şi performanţele organizaţiei
A B C D E F G H I
1 2 3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25 26 27
28 29 30 31 32 33 34 35 36
37 38 39 40 41 42 43 44 45
46 47 48 49 50 51 52 53 54
55 56 57 58 59 60 61 62 63
64 65 66 67 68 69 70 71 72
Căsuţele cu cel mai mare scor sunt cele pe care trebuie să le îmbunătăţiţi în
echipa dumneavoastră. Cele cu un scor mic constituie punctele forte ale echipei.
Uitaţi-vă la scoruri şi notaţi mai jos:
b. Sunt gata să lucrez cu persoana care s-a arătat cea mai interesată,
oricât de dificilă ar fi ea.
c. Aş găsi o cale de a reduce mărimea sarcinii prin aportul
individual al fiecăruia.
d. Datorită termenului limită, m-aş asigura să nu îl depăşim.
e. Mi-aş păstra calmul şi capacitatea de a gândi clar.
f. Aş menţine o linie calmă în ciuda presiunii.
g. Aş fi pregătit să iau conducerea dacă grupul nu ar face nici
un progres.
h. Aş deschide discuţii care să stimuleze noi puncte de vedere
şi să pună lucrurile în mişcare.
Investigatorul
Conducătorul
Coechipierul
Evaluatorul
Muncitorul
Paragraful
Adjunctul
Fricosul
tul
I g d f c a h b e
II a b e g c d f h
III h a c d f g e b
IV d h b e g c a f
V b f d h e a c g
VI f c g a h e b d
VII e g a f d b h c
Factorul uman şi performanţele organizaţiei
Identificaţi:
1. Rolul dumneavoastră dominant în echipă (cel mai mare scor). Acesta vă
va indica cum să vă puneţi în valoare calităţile în echipă.
2. Alte tipuri de roluri (următorul scor). Aceasta indică ce roluri în echipă
sunteţi capabili să acceptaţi dacă este necesar.
3. Ultimele două scoruri implică posibile arii slabe (Dar amintiţi-vă că
scopul dumneavoastră nu este cel de a acoperi toate rolurile în echipă,
chiar dacă sunteţi un lider de echipă. În aceste domenii ar trebui să fiţi
completat de un alt membru al echipei).