Sunteți pe pagina 1din 15

Erori i complicaii n endodonie n procesul tratamentului endodontic este posibil s apar relativ des un ir de complicaii i erori medicale, datorate

particularitilor evoluiei proceselor patologice in pulp sau n periodont, particularitilor anatomice ale dinilor, strii imunologice i a reaciei pa~ientului. Principalele cauze ale erorilor n cazul tratamentului endodontic sunt: Necunoaterea anatomiei i morfologiei dinilor; Prezena zonelor, care topografic se nvecineaz cu risc posibil; Utilizarea instrumentelor endodontice necorespunztoare; Utilizarea metodelor (tehnicilor) de tratament incorecte. Exista factori care pot favoriza in mod semnificativ reusita tratamentului endodontic: - absenta infectiei periapicale, - o obturatie endodontica bine condensata, care sa se extinda pana la 2 mm de apexul radiologic si nu dincolo de acesta, - o restaurare coronara adecvata, - utilizarea unui sistem de izolare de tip diga in timpul manoperelor, - cazurile ce presupun un tratament endodontic per primam, fata de retratament. Alti factori au capacitatea de a influenta rata de succes, dar acestia nu au fost inca cuantificati. Desi exista o gama mai larga de factori care pot influenta rezultatul tratamentului endodontic, succesul depinde in mod esential de eliminarea infectiei prezente in canal la inceputul acestuia si de impiedicarea contaminarii in timpul procedurilor de tratament. Tratamentul endodontic este combinatia dintre prepararea mecano-chimica a spatiului radicular pentru a facilita amplasarea unui material biocompatibil care sa sigileze canalul in intregime. Prin aceasta, microorganismele si materia organica ce se poate descompune si sustine dezvoltarea bacteriana sunt indepartate, pentru a mentine sau restaura sanatatea tesuturilor periradiculare. Articolul doreste sa dezbata succesul tratamentului endodontic si factorii ce afecteaza rezultatul acestuia, cum ar fi : microbii, corpii straini, epiteliul, precum si factori preoperativi, intraoperativi si alti factori combinati. Definirea rezultatului : succes versus esec Clasificarea rezultatului tratamentului in succes sau esec este fundamentala cand se evalueaza rezultatele ce pot afecta tratamentul endodontic. Inevitabil, mai multe variante trebuie luate in considerare cand se evalueaza rezultatul si multe din cazuri nu pot fi identificate cu usurinta. In termeni histologici, succesul endodontic presupune o reparare completa a tesuturilor periapicale, fara prezenta celulelor inflamatorii. Acest deziderat este

destul de dificil de atins insa, si ne bazam mai mult pe indicatorii clinici si radiologici care evalueaza rezultatul. Abbot a propus mai multi indicatori ai succesului tratamentului versus esec (tabel). Revederea acestora este utila cand se evalueaza succesul endodontic si variabilele asociate. SUCCES ESEC SUCCES Nici un semn clinic sau simptom al infectiei sau inflamatiei in urma tratamentului Nici o pierdere a functiei Nici un semn radiologic al unei patologii in desfasurare reducere in dimensiunea si densitatea oricarei radiotransparente periapicale preexistente ESEC Dintele tratat este simptomatic sau are unaspect anormal Tesutul moale raspunde anormal la palpare sau alta examinare Radiografia arata ca leziunea periapicala a aparut dupa tratametul endodontic leziune periapicala care era evidenta radiografic inainte de tratament nu s-a vindecat sau si-a marit dimensiunea

Succesul tratamentului endododntic Este important sa ne intrebam:cat succes obtinem cu terapia endodontica? Ratele de succes,bazandu-se pe criterii stricte,se situeaza intre 31%-96%, dupa unele cercetari chiar pana la 98,7%, sau 100%. O revizuire a literaturii de specialitate, dupa combinarea datelor de la 76 de studii ce utilizau doua metode diferite de examinare, au estimat: in 40 din studii in medie un procent de 74,4% succes, utilizand criteriile stricte de evaluare radiologica, iar alte 36 de studii ce utilizau criterii lejere de evaluare radiologia, procentul de succes a fost in medie de 85,2 %. Unul dintre studiile cele mai comprehensive ce analizeaza rata de succes (RS) a tratamentului endodontic a fost realizat de Sjogren et al in 1990 si arata ca RS variaza intre 91% si 96%, functie de statusul biologic initial al pulpei, de factori cum ar fi: prezenta/absenta obturatiei de canal, de prezenta/absenta leziunilor periapicale. Este important de inteles ca factorii care influenteaza rezultatul tratamentului astfel incat modalitatile de tratament a fie adaptate si imbunatatite. Factori care afecteaza rezultatul tratamentului: A. A spectele teoretice: 1. Bacteriile :

Primul si cel mai important factor in determinarea succesului unei restaurari endodontice pe termen lung este prezenta si /sau persistenta microorganismelor. Cand discutam despre rolul bacteriilor in canalul radicular si spatiile periradiculare, trebuie sa ne intoarcem catre studiul realizat de Kakehashi et al., care au demonstrat, intr-un studiu gnotobiotic, ca microorganismele insele sunt cauza inflamatiei pulpare, necrozei, sau a infectiilor periradiculare. In consecinta, o indepartare inadecvata a florei microbiene ( bacterii, virusuri, fungi), duce la o infectie continua si la o persistenta a starii inflamatorii. Instrumentele fracturate si canalele radiculare omise au fost de asemenea adaugate totusi ca o posibila cauza a esecului . Cu toate astea, insa, in cele mai multe studii longitudinale ( ca cel al lui Sjogren et al.), majoritatea cauzelor se reduc in cele din urma la invazia sau colonizarea bacteriana a spatiului endodontic.

Tubuli dentinari infiltrati cu microorganisme

Exista dovezi clare ca in urma prepararii mecano-chimice nu pot fi indepartate toate microorganismele din canalele radiculare. Totusi, este posibila minimizarea cantitatii de flora bacteriana prezenta in acest spatiu, respectand cu strictete protocolul operator si masurile de control al infectiei, pastrand-o la un nivel critic. Mentinerea unei sigilari coronare etanse dupa finalizarea tratamentului endodontic este, de asemenea, fundamentala in minimizarea colonizarii bacteriene, in cele mai multe cazuri, cand dezvoltarea bacteriana este tinuta sub control, sistemul de aparare al gazdei va raspunde adecvat antigenului. Astfel, fundamentala pentru rezultatul tratamentului endodontic este capacitatea clinicianului de a minimiza (re)colonizarea bacteriana la acest nivel.

2. Corpii straini:

Distrugerea mecanica sau prezenta corpilor straini in spatiul periradicular, care are loc in cazul perforatiilor, supraobturatiilor sau traumei cronice, vor cauza distrugeri periradiculare prin inflamatie cronica persistenta, daca factorii iritanti nu sunt indepartati. Au fost mentionati o serie de iritranti: fragmente de vegetale, conuri de hartie, celuloza si o gama larga de diverse materiale. Problema apare cand un anumit material sau substanta nu poate fi indepartata, ducand la o stare de iritatie inflamatorie cronic

Gutaperca dezintegrat drept cauz potenial pentru eecul tratamentului endodontic al parodontitelor apicale cronice. Conglomeratele de particule fine (a) induc o reacie intens circumscris tisular (TR) n jurul particulelor. Regiunea demaract n (a) este mrit n (b). de observat particulele fine de gutaperc (* in c, GP n d) sunt ncojurate de numeroase celule mononucleare (MNC). Mrire: (a) 30x, (b) 80x, (c) 200x i(d) 750x. (Nair, 2002.)

O categorie aparte de corpi straini o constituie materialele de obturatie. S-a constatat ca in timp, sigilantii sunt fagocitati de catre macrofage, iar surplusul de material din supraobturatie va intarzia vindecarea, fara totusi a o impiedica. Microorganismele sunt de departe mai iritante decat materialele de obturatie.

Granulom masiv determinat de conurile de hrtie afectnd canalul radicular (a). regiunea demarcat n (b) este mrit n (c) i marit i mai mult n (d). De observat vrful conului de hrtie care se proecteaz n leziunea de parodontit apical i placa bacterain adernd de suprafaa conului de hrtie. RT, vrful rdcinii; EP, epiteliu; PC, celul de plant Mrire: (a) 20x, (b) 40x, (c) 60x i(d) 150x. (Nair, 2002.

3. Epiteliul: Un alt factor care poate afecta rezultatul tratamentului endodontic este rolul jucat de epiteliu. Daca resturile epiteliale Malassez persista, acestea pot, sub un stimul adecvat, sa prolifereze, dand nastere unui chist. Cele mai multe chisturi pot fi tratate cu succes, dar uneori este necesara chirurgia endodontica. Este importanta diagnosticarea corecta a situatiei clinice inaintea tratamentului.

B.Aspectele clinice:
4. Factorii preoperativi : Factori generali ai pacientului : Mai multe studii au explorat factorii legati de pacienti, precum: sexul, varsta, sanatatea generala si efectele lor asupra rezultatului tratamentului endodontic. Swartz si colab, Smith si colab. au descoperit rata mai mare de succes la barbati, fata de femei. In alte studii, realizate de Ng si colab, sexul pacientilor nu afecteaza rata de succes. O ipoteza rezonabila postulata ar fi ca la persoanele varstnice au o rata mai scazuta de vindecare, din cauza imbatranirii tesuturilor, a malnutritiei sau a bolilor sistemice asociate,cum ar fi diabetul . Studiile statistice arata ca rata succesului endodontic tinde sa scada odata cu varsta. Alte studii ( Fouad & Burleson) arata ca diabetul a avut o influenta semnificati va asupra ratei de succes a tratamentului la dintii cu parodontite apicale cronice. Extinderea cercetarilor privind influenta varstei sau a

factorilor sistemici ce afecteaza rezultatul tratamentului endodontic este totusi limitata la momentul actual. Tipul de dinte

5. Anatomia radicular Un alt factor conjunctural asociat cu succesul pe termen lung al tratamentului este anatomia radiculara a fiecarui tip de dinte. Ipotetic, aceasta este o afirmatie corecta, intrucat molarii sunt asociati cu o morfologie radiculara mai complexa. Totusi, studiile care compara tipurile de dinti nu au aratat diferente semnificative in acest sens. Dupa Tronstad, mai multe studii au aratat ca tratamentul endodontic la dintii cu trei radacini au avut o rata de succes mai mare (90%) decat la cei cu doua radacini (80%), si decat la cei cu o singura radacina ( 70%). Rezultatele au fost atribuite faptului ca spatiul canalar destul de ingust al radacinilor dintilor pluriradiculari este relativ mai bine preparat, debridat si antiseptizat decat canalele mai largi ale monoradicularilor.

Totusi, un studiu realizat de Ng si colab. a aratat ca nu exista nici o diferenta semnificativa in rezultatul tratamentului intre modoradiculari si alti dinti cu morfologie mai complexa. Totusi, autorii recunosc ca studiile nu au inclus date diferentiate in functie de statusul pulpar sau parodontal al dintilor analizati. Astfe, dpdv teoretic ar fi mai corect de presupus ca tratamentul endodontic la dintii cu morfologie radiculara mai complexa, cum ar fi molarii, au o rata de succes mai redusa decat monoradicuarii. Cu toate acestea insa, cercetarile nu indica diferente semnificative intre diversele tipuri de dinti. Statusul preoperativ al dintilor
Stausul biologic preoperativ al pulpei (pulpite, necroza) si efectele sale asupra rezultatului tratamentului endodontic au fost temeinic studiate. Unele studii au aratat ca dintii vitali cu pulpite au demonstrat o capacitate crescuta de vindecare, in timp ce altele au aratat ca in cazul pulpelor necrozate fara infectie periapicala, rezultatele au fost mai bune. Rationamentul pentru aceasta observatie ar fi ca debriurile necrotice par sa fie mai susceptibile la irigantii utilizati in endodontie, dar si lipsa bacteriilor din spatiul endodontic ar putea duce la acelasi rezultat. Atat Ng si colab, cat si Kojima si colab. au demonstrat in analiza lor faptul ca rata succesului la dintii vitali este mai mare ( cu 5-9%) fata de cei devitali, statusul preoperativ al pulpei fiind un factor care influenteaza rezultatul tratamentului endodontic. Prezenta radiotransparentei preoperativ si dimensiunea leziunii periapicale au fost, de asemenea, studiate. Se pare ca prezenta acestor radiotransparente afecteaza rezultatul tratamentului, acest lucru implicand o infectie prezenta in canal.

Leziune cronica periradiculara la 2.1 Rata succesului scade intre 9-13% cand exista o radiotransparenta periapicala. Majoritatea microorganismelor implicate in acest proces sunt anaerobe si de multe ori sunt greu de

indepartat sau distrus, mai ales din meandrele sistemului canalar. In ceea ce priveste dimensiunea leziunii initiale, s-a concluzionat ca nu exista nici o diferenta in ceea ce priveste rezultatul tratamentului. Totusi, timpul de vindecare este mai mare in cazul leziunilor mai mari, necesitand si o perioada de monitorizare mai lunga. Prin urmare, statisticile arata ca pentru orice caz care presupune o infectie, probabilitatea de a avea un esec este mai mare decat in cazurile fara infectie. Leziunile periapicale implica invariabil prezenta unui canal infectat, deci rata de succes in astfel de cazuri este efectata negativ, prin cei doi factori : natura microorganismelor si metodele utilizate pentru eliminarea acestora. Factori intraoperativi Diga, prepararea mecanica, iriagantii si medicatia. Utilizarea digii este fundamentala in tratamentul endodontic, in lipsa acesteia practicienii fiind in pericol din punct de vedere legal. Este dovedit stiintific faptul ca prin contaminare cu saliva a spatiului canalar se introduc noi microorganisme, ce pot prelungi durata tratamentului si afecta prognosticul. Totodata, riscul inhalarii instrumentelor sau al lezarii tesuturilor de catre irigantii concentrati sau solutii medicamentoase este, de asemenea, redus. Din acest motiv, diga este unul din factorii cruciali care determina succesul tratamentului endodontic. Diga este indicat sa se aplice dupa prepararea cavitatii de acces Prepararea mecanica a spatiului canalar nu a fost studiata in amanunt in acest sens, se pare insa ca exista o corelatie intre rata de succes crescuta si dimensiunea scazuta a preparatiei apicale. Hoskinson si colab. au descoperit ca rata de succes a tratamentului de canal e semnificativ crescuta in cazul realizarii unor preparatii apicale de mici dimensiuni ( ISO 2030), comparativ cu dimensiunile mai mari (ISO 35-90). Acelasi studiu a aratat ca nici gradul de conicitate al canalelor nu a influentat semnificativ rezultatul tratamentului. Astfel, dimensiunea in zona apicala si conicitatea canalelor nu par sa influenteze in mod decisiv rezultatul tratamentului, desi nici un studiu de metaanaliza nu a fost efectuat in acest scop. medicamentoase este, de asemenea, redus. Din acest motiv, diga este unul din factorii cruciali care determina succesul tratamentului endodontic.

Diga este indicat sa se aplice dupa prepararea cavitatii de acces Prepararea mecanica a spatiului canalar nu a fost studiata in amanunt in acest sens, se pare insa ca exista o corelatie intre rata de succes crescuta si dimensiunea scazuta a preparatiei apicale. Hoskinson si colab. au descoperit ca rata de succes a tratamentului de canal e semnificativ crescuta in cazul realizarii unor preparatii apicale de mici dimensiuni ( ISO 2030), comparativ cu dimensiunile mai mari (ISO 35-90). Acelasi studiu a aratat ca nici gradul de conicitate al canalelor nu a influentat semnificativ rezultatul tratamentului. Astfel, dimensiunea in zona apicala si conicitatea canalelor nu par sa influenteze in mod decisiv rezultatul tratamentului, desi nici un studiu de metaanaliza nu a fost efectuat in acest scop.

In literatura actuala sunt dezbatute variate aspecte ale utilizarii irigantilor de canal. Desi exista o multitudine de iriganti folositi in practica, cei mai utilizati sunt hipocloritul de sodiu si EDTA in combinatie cu cetrimide (EDTAC), a caror combinatie este eficienta in realizarea asepsiei si a actiunii de chelare a peretilor dentinari. Mai exista inca discutii cu privire la ordinea succesiunii acestora, adica daca ar trebui folosite in ordinea; EDTAC/NaOCl/EDTAC sau NaOCl/EDTAC/NaOCl. Abbot si colab. au realizat un studiu de microscopie electronica prin care au aratat ca EDTAC ar trebui utilizat ca prim irigant. Atunci cand s-a folosit NaOCl, aproape toate canalele in prezentau smearlayer pe peretii treimii apicale. Young afirma ca NaOCl ar trebuii folosit ca irigant principal, fara a fi alternat cu EDTA, intrucat literatura indica faptul ca activitatea antibacteriana a NaOCl este influentata in mod negativ de catre EDTA. La momentul actual nu exista o succesiune ideala in ceea ce priveste utilizarea irigantilor, totusi, este deja bine stabilit ca alternanta celor doua solutii, NaOCl si EDTA duce la o crestere a ratei de succes a tratamentului. Utilizarea medicatiei este un alt aspect important al terpiei endodontice. Pastele cu antibiotice, cum ar fi Ledermix-ul, sau cele pe baza de CaOH2 par sa fie principalele substante disponibile la ora actuala, considerandu-se (Abbott et all) ca acestea satisfac cerintele necesare unei medicatii ideale. Astfel, utilizarea unei medicatii in functie de diagnostic si statusul preoperativ al dintelui e fundamentala in tratamentul endodontic, iar cunoasterea secventei de aplicare si combinatiile ce maximizeaza efectul medicamentos influenteaza in mod decisiv rezultatul acestui tratament.

Tehnica de obturatie radiculara, materialul de obturatie, extinderea lui apicala si calitatea acestuia : nu exista la ora actuala nici un material capabil sa asigure o obturatie radiculara perfecta, de aceea majoritatea tehnicilor utilizeaza gutaperca impreuna cu un sigilant. Tehnica utilizata pentru condensarea gutapercii in spatiul canalar a fost realizata initial prin sistemul clasic de condensare laterala, care a ramas pana in prezent standardul de aur. Omogenitatea obturatiei de canal obtinuta prin condensare laterala a fost pusa insa sub semnul intrebarii in mai multe studii. Din literatura reiese ca acest standard se mentine intrucat proprietatile termo-elastice ale gutapercii incalzite fac ca aceasta sa se contracte la racire si sa duca la o perdere a etanseitatii obturatiei ce poate afecta rezultatul tratamentului.

Inca nu exista la ora actuala un material ideal de obturatie endodontica. Sigilantii de canal ar trebui sa asigure o inchidere ermetica a acestuia, care sa impiedice postoperator percolarea bacteriana in spatiul endodontic. Printre primii sigilanti utilizati au fost cei pe baza de ZOE si rasini epoxi. Totusi, s-a

dovedit ca sigilantii pe baza de ZOE afecteaza pulpa dentara in experimentele pe caini, avand o actiune puternic antigenica, in timp ce AH26 si Ah plus nu au declansat producerea sistemica de anticorpi sau reactii de hipersensibilitate interziata. De asemenea, eliberarea de formaldehida de catre AH26 il face mai putin eligibil ca sigilant de canal, comparativ cu AH Plus, tot o rasina epoxidica. Astfel, este esential sa se aleaga sigilantul adecvat si materialul de umplere a canalului astfel incat a se minimizeze percolarea si sa se maximizeze succesul tratamentului. Literatura actuala arata ca obturatia de canal trebuie sa se extinda pana la 0-2 mm de apexul radiologic. S-au realizat numeroase studii compartative privind limita apicala aobturatiei de canal : supraobturatii, subobturatii si obturatii corect realizate. Metaanaliza efectuata de Ng si colab a indicat faptul ca obturatiile care se incadreaza in limitele stabilit au rata cea mai mare de succes. De asemenea, densitatea obturatiei, decelabila radiologic, este un alt factor care influenteaza reusita tratamentului, astfel incat s-a constatat o rata mai scazuta cu aprox. 25,9% a ratei de succes in cazurile care prezentau goluri in obturatia de canal. Din pacate, nu exista nici o calibrare sau standardizare pentru acest tip de masuraturi, desi s-a demonstart o valoare semnificativ scazuta a ratei de succes la obturatiile radiologic nesatisfacatoare. Deci, calitatea obturatiei este un factor important care afecteaza rezultatul tratamentului endodontic. Alti factori: Numarul sedintelor de tratament : In ultimii ani au avut loc discutii aprinse cu privire la tratamentul endodontic intr-o singura sedinta. Traditional, tratamentul se desfasura in doua sau mai multe sedinte, pentru a permite medicatiei sa actioneze asupra florei microbiene restante in canal, sa creasca confortul pacientului si sa se observe progresul vindecarii. Totusi, date recente tind sa favorizeze din ce in ce mai mult tratamentul intr-o singura sedinta, care se axeaza pe eliminarea bacteriilor restante sau inactivarea acestora prin cimentarea lor in peretii canalului, privarea lor de spatiu si nutrienti, necesari supravietuirii si inmultirii bacteriene. Beneficiul evident al unei singure sedinte de tratament, legat de timp si comoditate, atat pentru medic, cat si pentru pacient, este pe seama aparitiei durerii poperatorii intarziate, deci a consumului suplimentar de antiinflamatoare. Figini si colab. au demonstrat ca nu exista nici o diferenta privind eficienta tratamentului de canal in termeni de succes radiologic, intre tratamentul intr-o singura sedinta sau mai multe sedinte. Un alt studiu, bazandu-se pe dovezi stiintifice actuale, concluzioneaza ca tratamentul intr-o singura sedinta pare a fi usor mai eficient decat cel in mai multe vizite. Totusi, literatura de specialitate stipuleaza ca pentru leziunile cronice mai vechi (?) sau pentru cele cu necesitate de retratament,

este prudent de utilizat o medicatie intre sedinte. Totusi, se admite si realizarea tratamentului intr-o singura sedinta, cand operatorul, in timpul manoperelor din aceasta vizita debrideaza si iriga bine canalele si realizaeaza o obturatie etansa a spatiului canalar. Acest aspect este inca controversat in literatura, avand multiple avantaje teoretice, dar intrand in conflict cu date din literatura care arata ca nu se obtine o rata de 100% succes si nici nu se poate impiedica aparitia unei complicatii pe termen mai lung sau mai scurt, utilizand aceasta metoda. Calitatea restaurarii coronare : Este evident dpdv teoretic ca o restaurare coronara deficitara post tratament endodontic va fi urmata de o percolare bacteriana ulterioara de-a lungul spatiului canalar, fapt care poate duce la esecul tratamentului endodontic. Utilizand doar date ale examenului radiologic , un studiu retrospectiv al lui Trope si Ray a aratat ca sansele ca sa nu apara o radiotransparenta periapicala au fost de 11,07 ori mai mari cand s-a plasat o restaurare coronara adecvata si de 4,3 ori mai mare cand s-a realizat o obturatie de canal adecvata. Concluzia acestui studiu a fost ca sigilarea coronara este mult mai importanta decat calitatea tehnica a obturatiei de canal. Aceasta concluzie s-a desprins si din faptul ca procentajul absentei inflamatiei periradiculare ( AIP) la dintii deficitar obturati endodontic versus cei deficitar obturati coronar a fost de 18,1%, iar dintii cu obturatie inadecvata de canal dar obturatie coronara corecta au avut un procent mai mare ( API 67,7%), comparativ cu cei corect obturati pe canal, dar incorect coronar ( API 44,1%). Tronstad si colab. Au demonstrat contrariul si au concluzionat ca cea mai mare importanta o are calitatea obturatiei endodontice. Un studiu din 2002, asemanator celui realizat e Trope, dupa amanuntite studii clinice si radiologice, a concluzionat ca ambele obturatii, coronara si radiculara, sunt de egala importanta. Retratamentul endodontic: Scopul reluarii tratamentului endodontic este acelasi ca in cazul tratamentului primar, si anume obtinerea unui spatiu endodontic fara flora bacteriana, obturat cat mai etans atat radicular, cat si coronar, pentru prevenirea contaminarii si vindecare periapicala. In acest context, in cadrul tetratamentului este esentiala indepartarea completa a resturilor de sigilant anterior, sub care se poate ascunde flora bacteriana, ce poate duce la un eventual esec. Totusi, acest lucru este de multe ori foarte greu de realizat, din acest motiv rata de succes in cazul reluarii tratamentului este mai scazuta in cazul tratamentului primar. Factorii ce dicteaza o rata de succes mai scazuta in cazul retratamentului sunt: dificultatea de a accesa sistemul canalar radicular, negocierea acestora, de a indeparta flora rezistenta si anatomia canalara nefavorabils. Tot in aceste situatii s-a dovedit ca frecventa cu care este prezent Enterococcus faecalis in leziunile periradiculare persistente este mult mai mare ( aprox. de 9 ori mai mare). Astfel, eradicarea acestui microorganism pare sa fie fundamentala in special in reluarea

tratamentului de canal. Hidroxidul de calciu s-a dovedit de multe ori a fi ineficient in eradicarea a cestui microorganism, in special in cazurile in care pH-ul nu se mentine mult timp la valori ridicate. Rezultatele studiilor arata ca gluconatul de clorhexidina poate inactiva acidul lipoteicoic, factorul major de virulenta al Streptococcului faecalis, ducand la o ameliorare a raspunsului inflamator produs de acesta. Gluconatul de clorhexidina a fost mult timp utilizat ca irigant canalar sau ca medicament intracanalar, datorita proprietatilor sale antibacteriene, dovedind capacitatea de a elimina complet acest microorganism rezistent din tubulii dentinari a canalelor infectate in decurs de pana la 15 zile. Astfel, este importanta utilizarea unor tehnici eficiente de antiseptizare, de largire a treimii apicale, pentru a elimina bacteriile inaccesibile unor instrumente de mici dimensiuni, utilizarea de EDTAC in combinatie cu NaOCl si CHX 2%. De aceea, retratamentul endodontic este un factor semnificativ care poate influenta rezultatul tratamentului endodontic, intrucat literatura de specialitate arata o rata de succes mai scazuta in aceste cazuri, din cauza tuturor aspectelor mentionate mentionate anterior. Desi exista o multitudine de potentiali factori care influenteaza rezultatul tratamentului endodontic, succesul pare sa depinda in special de eliminarea bacteriilor prezente in canal la inceputul tratamentului si de evitarea contaminarii cnalare in timpul acestuia. Pentru a maximiza probabilitatea unui succes, clinicianul trebuie sa realizeze si sa mentina o asepsie riguroasa a spatiului endodontic in toate etapele terapiei endodontice si realizarea unei obturatii dens compactate, pana la limita apicala stabilita, fara extruzia materialului in tesuturile periapicale. La final, obturatia coronara de calitate completeaza sigilarea spatiului endodontic. In cazul reluarii tratamentului, aceste deziderate sunt mai dificil de realizat. Pentru a realiza aceste obiective in practica, este fundamentala intelegerea factorilor de care depinde succesul tratamentului endodontic, alaturi de aplicarea meticuloasa a celor mai eficiente tehnici.