BACALAUREAT

Recapitulare
1. Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara
studiata.
Trasaturile prozei romantice sunt :
- inspiratia din istoria nationala
- personaje exceptionale in situatii exceptionale
- destinul de exceptie al personajului principal
- personajul principal este alcatuit din contraste puternice
- seria de antiteze
- culoarea epocii
- spectaculosul gesturilor, replicilor si al scenelor
Opera literara Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi apartine prozei
romantice deoarece intruneste toate trasaturile mai sus enumerate. Se inspira din
istoria nationala, prezentandu-ne cei 5 ani ai celei de-a doua domnii a lui lexandru
!apusneanu dintre 15"#-15"$.
Ne prezinta un personaj exceptional a%lat in situatii exceptional, cu un destin
neo&isnuit. 'ersonajul este alcatuit din contraste puternice, cum ar %i &landete %ata de
sotia sa si tiranie, cruzime( schingiuieste si ucide &oierii), siretenie si respecul %ata de
cu*antul dat.
ntiteza cea mai puternica este intre domnitor si sotia sa, +uxanda. ,l este
tiran si crud, aprig si sangeros, pe cand +uxanda este &landa si gingasa.
Culoarea epocii este realizata prin detalii *estimentare si prin descrierea
o&iceiurilor ( in special in scena din &iserica), care ne introduc in atmos%era timpului.
Cate*a replici spectaculoase sunt chiar motto-urile nu*elei: : - .aca *oi nu ma
*reti, eu *a *reau /, - i sa dai sama, doamna /, - Capul lui 0otoc *rem /, - .e ma
*oi scula, pre multi am sa popesc si eu /. Scene memora&ile ar %i : intalnirea dintre
&oieri si lexandru !apusneanul de la inceputul nu*elei, cand &oierii incearca sa-l
con*inga sa se intoarca, dar domnitorul nu se lasa induplecat 1 scena din &iserica,
unde !apusneanul reuseste sa disimuleze cainta pentru toate %aptele sale si sa-i
pacaleasca pe &oieri, scena ospatului, in care domnitorul porunceste ca toti cei #2 de
&oieri sa %ie macelariti, iar din capetele acestora %ace o piramida. 3n gest spectaculos
este acela in care !apusneanul isi in*ita sotia sa asiste la acest spectacol grotesc,
precum si acela in care il arunca pe 0otoc in mainile multimii pentru a %i s%asiat.
1
2. Prezinta trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara
studiata.
Trasaturile prozei realiste sunt :
- inspiratia din realitate
- prezentarea *eridica si o&iecti*a a lumii
- naratorul este omniscient (stie tot ce gandesc si simt personajele sale)
- se prezinta personaje cu o trasatura dominanta de caracter
- o&iecti*itatea naratiunii
- se respecta tiparele scrisului con*entional
+omanul Mara, de 4oan Sla*ici apartine prozei realiste, deoarece se inspira
din *iata targurilor de pro*incie , a &reslelor din ardeal, de la s%arsitul secolului al
545-lea. Tema romanului este prezentarea e%orturilor unei %emei *adu*e dintr-un targ
transil*anean, +adna, de a o&tine o pozitie sociala pri*ilegiata intre micii negustori ai
locului, prin harnicie si perse*erenta, pentru a asigura un trai mai &un copiilor sai,
'ersida si Trica.
Naratiunea este realizata la persoana a 444-a, din perspecti*a unui narator
o&iecti*, omniscient.
'ersonajul principal, 0ara, este tipul *adu*ei intreprinzatoare si aprige, sau
tipul %emeii capitalist.,a este energica, optimista, a&ordand orice noua situatie cu
increderea in s%arsitul &un. 6iica ei, 'ersida, este acelasi tip ca si mama ei, - o 0ara
ju*enila /, cum o&ser*a Nicolae 0anolescu.
+omanul are doua planuri : planul 0arei si planul iu&irii dintre 'ersida si Na7l.
8iata de %amilie a 'ersidei este prezentata in alternanta cu *iata lui Trica in %amilia lui
9ocioaca, starostele cojocarilor.
:
3. Exemplifica trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara
studiata.
'roza %antastica are urmatoarele trasaturi :
- aparitia &rusca a unui element misterios, inexplica&il, care pertur&a
ordinea %ireasca a realitatii
- nelinistea si spaima personajelor, care se straduiesc sa inteleaga ce se
intampla si sa gaseasca o justi%icare a e*enimentelor
- nici o explicatie nu se do*edeste pana la urma pe deplin satis%acatoare
- alternanta celor doua planuri : real si ireal pe tot parcursul naratiunii
- disparitia limitelor de timp si spatiu
- intretinerea tensiunii epice
- %inalul am&iguu
- ezitarea eroului si a cititorului de a opta pentru o explicatie a
e*enimentelor
Nu*ela La tiganci, de 0ircea ,liade apartine prozei %antastice,
deoarece tema acestei opere este iesirea din timp. 'ersonajul principal
penduleaza intre real(spatiul &ucurestean) si ireal ( gradina tigancilor, &ordeiul
si casa cea mare).
a. Nu*ela incepe cu o calatorie o&isnuita, repetata de ; ori pe saptamana, de
pro%esorul de pian, <a*rilescu.
&. l doilea episod marcheaza intrarea personajului in planul ireal (cand
<a*rilescu intra in &ordeiul tigancilor). ici dispar limitele de timp si
spatiu. <a*rilescu tre&uie sa ghiceasca tiganca din cele trei : o tiganca, o
grecoaica, o e*reica. ,sueaza, insa, pentru ca se rataceste in amintire,
aducandu-si aminte de logodnica sa din tinerete, =ildegard, pe care o
parasise, insurandu-se cu ,lsa.
c. <a*rilescu re*ine in realitate si constata cu stupoare ca trecusera 1: ani. Nu
gaseste nici o explicatie pentru ne%irescul e*enimentelor
d. 'er
sonajul se reintoarce la tiganci, in ireal, se reintalneste cu =ildegard si,
impreuna calatoresc spre moarte
6inalul nu*elei este am&iguu, o alta trasatura a %antasticului.
;
. Ar!umenteaza apartenenta la specia literara "asm cult a unui text narati#
studiat.
9asmul cult
- este o specie narati*a ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale
unor *alori sim&olice, cu actiune implicand %a&ulosul.
- Con%lictul dintre &ine si rau se incheie prin *ictoria %ortelor &inelui
- 'ersonajele indeplinesc o serie de %unctii( antaganistul, ajutoarele,
donatorii), ca in &asmul popular, dar sunt indi*idualizate prin atri&ute
exterioare si prin lim&aj.
- +eperele temporale si spatiale sunt *agi
- 4n &asmul cult, stilul este ela&orat, se im&ina naratiunea cu dialogul si
cu descrierea
- ,xistenta unui tipar narati* care consta in : a. o situatie initiala de
echili&ru ". un e*eniment care deregleaza echili&rul initial c. aparitia
donatorilor si a ajutoarelor d. actiunea reparatorie (trecerea pro&elor)
e. re%acerea echili&rului si rasplata eroului
9asmul - 'o*estea lui =arap l& /, de 4on Creanga este un &asm cult deoarece
indeplineste toate criteriile de mai sus. +especta un tipar narati*, care cuprinde :
a. Situatia initiala de echili&ru : existenta a doi imparati %rati, unul a*and trei
%eciori, celalalt trei %ete
". paritia %actorului pertur&ator : - cartea / primita de la 4mparatul 8erde, care,
nea*and %ete, are ne*oie de un mostenitor la tron.
c. paritia primelor ajutoare : calul nazdra*an si s%anta .uminica.
d. ctiunea reparatorie : calatoria lui =arap-l& si parcurgerea pro&elor :
aducerea salatelor din gradina ursului, aducerea pielii cer&ului si aducerea
%etei imparatului +osu. cum apar si celelalte ajutoare : <erila, 6lamanzila,
Setila, Ochila, 'asari-!ati-!ungila. Si imparatul +osu il supune pe =arap l&
la cate*a pro&e : casa de arama, alegerea macului de nisip, ghicitul %etei. cum
inter*in si %urnicile si al&inele, alte ajutoare.
e. +e%acerea echili&rului si rasplata eroului > =arap l& este decapitat de Sp?n si
in*iat de %ata 4mparatului rosu cu apa *ie si apa moarta. Sp?nul este ucis de
cal, iar eroul rasplatit primind tronul si pe %ata 4mparatului +osu, cu care se
casatoreste in %inal.
@'o*estea lui =arap l&A este un &asm cult prin re%lectarea conceptiei despre lume
a scriitorului, umanizarea %antasticului, indi*idualizarea personajelor, umorul si
speci%icul lim&ajului
#
$. %lustreaza conceptul operational po#estire, prin referire la o opera literara
studiata.
'o*estirea este o specie a genului epic in proza, in care naratiunea este relatata din
perspecti*a unui narator martor sau participant la %apte.
Trasaturi:
- se &azeaza pe oralitate si pe relatia explicita dintre po*estitor si
ascultator prin adresarea directa catre ascultator
- presupune un anumit ceremonial sau cod al zicerii prin atmos%era
spectaculoasa, spatiul si timpul actiunii legate de un trecut indepartat
- interesul se mani%esta mai mult %ata de actiunea narata
- implicarea intensa a naratorului
- relatarea la persoana 4
- impresia de autenticitate
@6antana dintre plopiA, %ace parte din ciclul de po*estiri @=anu ncuteiA, de
0ihail Sado*eanu si este o po*estire in rama. 'o*estirile sale se situeaza intr-un plan
al trecutului, principala lor caracteristica %iind e*ocarea unei lumi apuse, a @celeilalte
ncuteA. Timpul naratiunii este magic pentru ca reconstituie o lume ce sta su& semnul
*arstei de aur: @o departata *reme, demultA. Spatiul po*estirii are *aloare mitica, %iind
o imagine a paradisului pierdut. =anul este loc de popas si de petrecere.
@6antana dintre plopiA are ca tema iu&irea tragica, iar ca personaj narator pe
capitanul Neculai 4sac. Naratorul e*oca o intamplare traita de el in tinerete. tmos%era
po*estirii tine de modul in care naratorul stie sa creeze suspansul, sa mentina
tensiunea, captand atentia ascultatorilor. ,l po*esteste cum se indragosteste de o
tigancusa, 0arga. ,i se intalnesc la %antana dintre plopi si %ata ii spune ca tiganii
planuiesc sa-l omoare si sa-i ia &anii, rolul ei %iind sa-l seduca. Tanarul reuseste sa
scape, dar 0arga este ucisa.
utenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana 4 si prin
inter*entia ncutei, unul dintre ascultatori, care ade*ereste intamplarea stiuta de la
mama ei. +elatia dintre narator si ascultator este stransa. Naratorul se adreseaza
interlocutorilor intr-un mod ceremonios.
5
&. Exemplifica trasaturile nu#elei psi'olo!ice, prin referire la o opera
literara studiata.
Nu*ela psihologica are urmatoarele trasaturi:
- tema psihologica
- un con%lict interior
- prezentarea unor tensiuni su%letesti
- trans%ormari su%letesti, morale, comportamentale su%erite de personaje
in e*olutia lor
- e*olutia raporturilor dintre personaje
- mijloace de in*estigatie psihologica
@0oara cu norocA, de 4oan Sla*ici, este o nu*ela psihologica prin tematica,
modalitati de caracterizare a personajului si de in*estigare psihologica, natura
con%lictului interior.
Tema o reprezinta e%ectele ne%aste si dezumanizante ale dorintei de ina*utire.
Nu*ela prezinta incercarea lui <hita de a-si schim&a statutul social. Scriitorul
considera ca goana dupa a*ere zdruncina tihna su%leteasca si duce la pierzanie.
Nu*ela prezinta con%lictul interior trait de ghita care este s%asiat de dorinte
contradictorii: dorinta de a ramane un om cinstit, pe de o parte si dorinta de a se
im&ogati alaturi de !ica, pe de alta parte.
Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, <hita ia in arenda carciuma de la
0oara cu noroc, pentru a castiga rapid &ani. paritia lui !ica Samadaul la 0oara cu
noroc, se%ul porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tul&ura echili&rul
%amiliei. .in acel moment incepe procesul iremedia&il de instrainare a lui <hita %ata
de %amilie, de*enind lacom de &ani si impulsi*. Se implica in a%acerile murdare ale lui
!ica si ajunge, in cele din urma sa o arunce pe na, sotia sa, in &ratele lui !ica. 4n
su%letul sau se da un con%lict puternic intre dorinta de ina*utire si %ondul sau cinstit,
dorind sa renunte la legaturile cu !ica, sa se schim&e. ,l, insa, ajunge sa-si ucida
sotia, dupa care este impuscat de oamenii lui !ica.
"
(. Exemplifica trasaturile nu#elei istorice, prin referire la o opera literara
studiata.
Nu*ela istorica are urmatoarele trasaturi:
- este inspirata din trecutul istoric
- se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la %ictiune si prin
*iziunea autorului
- are ca tema e*ocarea artistica a unei perioade din istoria nationala,
locul si timpul actiunii %iind precizate
- su&iectul prezinta intamplari care au ca punct de plecare e*enimente
consemnate de istorie
- personajele au numele, unele trasaturi si actiuni ale unor personalitati
istorice
Opera literara @lexandru !apusneanulA, de Costache Negruzzi, este o nu*ela
istorica pentru ca este inspirata din trecutul istoric. Sursa de inspiratie a nu*elei este
!etopisetul Tarii 0oldo*ei, de 0iron Costin, dar si din !etopisetul lui <rigore
3reche. utorul preia urmatoarele e*enimente consemnate in cronici: imprejurarile
*enirii lui !apusneanul la a doua domnie, solia &oierilor trimisa de Tomsa pentru a-i
impiedica intoarcerea, uciderea celor #2 de &oieri la curte, arderea cetatilor 0oldo*ei,
&oala, calugarirea si moartea prin otra*ire a domnitorului.
Negruzzi modi%ica unele %apte istorice, trans%igurandu-le artistic. st%el,
elemente de %ictiune sunt: pastrarea lui 0otoc in timpul domniei lui !apusneanul ( in
realitate, el pleaca impreuna cu Tomsa in 'olonia)1 personajul Stroici ( care nu a
existat in epoca)1 moartea lui lexandru !apusneanul in &ratele calailor sai, Spancioc
si Stroici ( in realitate, Spancioc %usese executat la !io*, impreuna cu 0otoc si
Tomsa).
Tema nu*elei este e*ocarea artistica a unei perioade z&uciumate din istoria
0oldo*ei, la mijlocul secolului al 584-lea1 cea de-a doua domnie a lui lexandru
!apusneanul (15"#-15"$), lupta pentru impunerea autoritatii domensti si consecintele
detinerii puterii de un domnitor crud, tiran.
2
). %lustreaza conceptul operational *nu#ela fantastica+, prin referire la o
opera literara studiata. (*ezi su&iectul nr. ;)
,. Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera
literara studiata.
Ion este un roman modern scris de Li#iu Re"reanu Bi apCrut Dn anul -,2..
!i*iu +e&reanu este creatorul romanului rom?nesc modern, deoarece scrie
primul roman o&iecti* din literatura rom?nC . Ion este modern si su& aspectul
sondajului psihologic. .estinul %iecarui personaj de*ine ast%el o pro&lema de
psihologie umana, determinata nu numai de %actori sociali, ci si de impulsuri ale
%iintei ce ra&u%nesc Dn Dmprejurari, uneori patimase.
O&iecti*, Dn des%asurarea lui epica, de %resca sociala, romanul lui +e&reanu
este si analitic prin moti*area psihologica a %aptului uman
+omanul @4onE este o monogra%ie a realitC7ilor satului ardelean de la Dnceputul
secolului al 55-lea, ilustr?nd con%lictul generat de lupta aprigC pentru pCm?nt, Dntr-o
lume Dn care statutul social al omului este sta&ilit Dn %unc7ie de a*erea pe care-o
posedC, %apt ce justi%icC ac7iunile personajelor. Solu7ia lui +e&reanu este aceea cC 4on
se *a cCsCtori cu o %atC &ogatC, na, deBi nu o iu&eBte, 6lorica se *a cCsCtori cu
<eorge pentru cC are pCm?nt, iar !aura, %iica Dn*C7Ctorului =erdelea Dl *a lua pe 'intea
nu din dragoste, ci pentru cC nu cere zestre. 'ersonajul central al cCr7ii, 4on al
<lanetaBului, este personaj reprezentati* pentru colecti*itatea umanC din care %ace
parte prin mentalitatea clasei 7CrCneBti careia ii apartine.
Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. +e&reanu construieste
doua planuri de actiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui 4on, iar pe de
alta parte, *iata satului ardelenesc. Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe
cu descrierea drumului spre satul 'ripas si cu imaginea satului adunat la hora si se
termina cu imaginea satului adunat la sar&atoarea hramului noii &iserici si descrierea
drumului dinspre satul 'ripas.
+omanul este structurat in doua parti cu titluri sugesti*e: /lasul pamantului
si /lasul iu"irii, capitolele au titluri sinteza ( @4nceputulA, @=oraA, @NuntaA,
NastereaA).
+omanul @4onA este modern pentru ca are caracter o&iecti* (narator
impersonal, naratiunea la persoana a 444-a), utilizand sondajul psihologic in
construirea personajelor.
F
-.. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narati#e 0autor, narator,
persona1e, cititor2 intr3un roman modern studiat.
utor > narator > persoanaje > cititori GH relatia dintre aceste instante este de
su&ordonare.
utorul
,ste persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc.
- se a%la in a%ara textului
- are o *iziune de ansam&lu asupra continutului
- concepe mesajul
- alege modalitatile de a opera cu tehnicile narati*e
- creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atri&uie
roluri
- se adreseaza cititorilor
- autorului i se su&ordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator,
personaje)
Naratorul
,ste o *oce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara %aptele, de a descrie
locurile si personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se su&ordoneaza
personajele
Naratorul omniscient
- po*esteste la persoana a 444-a
- cracteristic prozei o&iecti*e
- independent de autor si de personaj
- autorul ii con%era independenta narati*a totala
- este tipul clasic, cel ce dirijeaza Edin spateA toate actiunile personajului carora
le cunoaste si le anticipeaza e*olutia, in*enteaza situatii si scene pentru a
ilustra anumite trasaturi ale acestora
- este omniprezent pe tot parcursul derularii e*enimentului
- perspecti*a sa este unica
'ersonajul
Cel ce joaca rolul imaginat de autor, participand la e*enimente .4n text emite si
recepteaza mesaje
Cititorul este introdus intr-un uni*ers care ii este sau ii de*ine %amiliar si despre care
*a %i in%ormat si documentat
!i*iu +e&reanu > 4on
$
!i*iu +e&reanu este un prozator o&iecti*, impersonal, narand la persoana a 444-a.
E+omancierul *rea sa creeze impresia ca este un o&ser*ator (atat si nimic mai mult).
3n o&ser*ator omniscient, desigur, dar lipsit de *oce proprieA.(N. 0anolescu)
E4onA este un roman de tip o&iecti* din perspecti*a naratorului, dar si din
perspecti*a relatiei narator > personaj. Ca in toata proza realist-o&iecti*a, naratiunea
este la persoana a 444-a cu %ocalizare zero (*iziunea EdindaratA) naratorul este o&iecti*,
detasat (atitudine detasata in prezentare si in descriere) este un narator omniscient,
stiind mai mult decat personajele, si omniprezent, dirijand e*olutia lor asemenea unui
regizor. cest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale ale personajelor,
destinul presta&ilit al acestora, %inalul. Cititorul se identi%ica mai putin cu personajul
principal si mai mult cu naratorul omniscient.
Si in E4onA, destinele personajelor, ca si e*enimentele sunt pre*izi&ile, %inalul
nu surprinde, creandu-se ast%el iluzia *ietii (o&iecti*itate si *erosimiliate)
--. Prezinta perspecti#a narati#a intr3o opera literara studiata, prin
referire la unul dintre urmatoarele concepte operationale4 narator omniscient,
persona13narator, narator 5martor+.
4n opera literara E6anu AncuteiA, de 0ihail Sado*eanu, %aptele sunt
prezentate din perspecti*a po*estitorului naratiunii-cadru, care asista ca martor la
seara de la han, de*enind ascultator al %iecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu
are nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce do*edeste pretuirea lor, %aptul ca este
recunoscut ca unul dintre ei. ,l este un narator martor, pentru ca asista la tot ceea ce
se intampla la han si ii urmareste pe %iecare. 'rezenta sa este redata prin utilizarea
persoanei 4 in naratiune si con%era iluzia autenticitatii. 'erspecti*a naratiunii la
persoana 4 este su&iecti*a, naratorul implicandu-se puternic in relatarea %aptelor si
sta&ilind o legatura %oarte stransa cu ascultatorii, carora li se adreseaza direct.
Su&iecti*itatea naratorului are ca e%ect lirismul naratiunii, naratorul utilizand expresii
si %iguri de stil. 'erspecti*a su&iecti*C pe care o are asupra relatCrii *ine ca o
consecin7C a %aptului ca este un narator-personaj. ,xperien7a de *ia7a a lui Neculai
4sac, de exemplu, din po*estirea 7antana dintre plopi mediul social, sexul Bi *?rsta
DBi pun amprenta asupra po*estirii: E,ram un om &uiac Bi ticalos. Om ne*rednic nu
pot sC spun cC am %ost IJK dar Dmi erau dragi ochii negri Bi pentru ei cClcam multe
hotare.A
1L
-2. %lustreaza conceptul operational de narator 0persona13narator sau
narator3martor2, folosind ca suport un text narati# studiat.
6antana dintre plopi, de 0ihail Sado*eanu ilustreaza %oarte &ine cele doua concepte
operationale de narator martor si narator personaj. ,xista Dn E6?nt?na dintre plopiA
douC tipuri de naratori:
1. primul tip este naratorul martor, cel care apare imediat Dn deschiderea po*estirii,
aduc?nd la cunoBtinta cititorului atoms%era din han, acti*itatile personajelor: lCutarii,
ncu7a, comisul 4oni7C de la .rCgCneBti Bi gospodarii Bi cCrCuBii din Mara-de-Sus.
+elatarea se %ace Dn principal la persoana a 444-a, Bi doar prin pozi7ionarea pronumelui
la pers 4 @noiA Dn %a7a acestei categorii de personaje (@noi, gospodarii Bi cCrCuBii din
Mara-de-SusA), naratorul DBi re*endicC apartenen7a la acest grup, ceea ce %ace din el un
narator-martor, narator ce *a asista Bi la *enirea capitanului de mazili Neculai 4sac,
care dupC ce participC la un ade*arat ritual (ncu7a Di toarna *in Dn ulcicC, lCutarii *in
mai aproape, comisul 4onita il in*itC sC po*esteasca Dnt?mplarea Dn care Bi-@a pierdut o
luminCA) isi incepe po*estirea.
:. narator3persona1: Neculai 4sac po*esteBte auditoriului (ascultCtorii prezen7i la
han), aduc?nd la cunoBtin7C Bi cititorului Dnt?mplCrile de Epe *remea celeilalte
ncu7eA, prin tehnica e*ocCrii, %iind deci un narator. 'rin participarea directC la
succesiunea e*enimen7iala el este un personaj, alaturi de celelalte personaje ale
po*estirii (0arga, unchiul =asanache, %ra7ii acestuia), cele douC atri&u7iuni %Cc?nd din
Neculai 4sac un narator-personaj
;. Nn %inalul po*estirii naratorul re*ine Dn ipostaza de narator3martor, (@Noi
gospodarii Bi cCrCuBii din Mara-de-Sus am ramas tCcu7i Bi m?hni7iA).
11
-3. Prezinta constructia su"iectului dintr3o nu#ela psi'olo!ica studiata,
prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista4 actiune, conflict,
momentele su"iectului, relatii temporale si spatiale
8u#ela psi'olo!ica4 0oara cu noroc, de %oan 9la#ici
ctiune G totalitatea e*enimentelor, a %aptelor si intamplarilor semni%icati*e
prezentate intr-o opera literara. 4n :oara cu noroc, <hita, un cizmar sarac, dar onest,
harnic si muncitor, ia in arenda carciuma de la 0oara cu noroc, pentru a castiga rapid
&ani, dar, curand ajunge sa %ie tot mai lacom de &ani.
ctiunea se des%asoara pe parcursul unui an , intre doua repere temporale cu
*aloare religioasa: de la S%antul <heorghe pana la 'aste
Con%lictul G elementul esential care determina actiunea intr-o creatie epica sau
dramatica. Con%lictul este de natura interioara in nu*ela psihologica si se da intre
dorinta lui <hita de a ramane om cinstit si ne*oia de a se im&ogati cu orice pret, prin
orice mijloace
0omentele su&iectului sunt:
a). ,xpozitiunea in care se descrie drumul care merge la 0oara cu noroc si a
locului in care se a%la si se prezinta personajele: <hita, sotia lui, na, cei doi copii si
&atrana.
&). 4ntriga, marcata de aparitia lui !ica Samadaul in *iata lui <hita, care
tul&ura echili&rul %amiliei. ,l este se%ul porcarilor si stapanul imprejurimilor. <hita nu
se poate sustrage in%luentei lui male%ice.
c). .es%asurarea actiunii: <hita incepe sa se instraineze de %amilia lui, sa
de*ina *iolent si mohorat. Starea sa materiala de*ina tot mai &una. ,l se degradeaza
ata de mult, incat ajunge sa isi arunce sotia in &ratele lui !ica.
d). 'unctul culminant: <hita o ucide pe na, iar el e ucis de +au7, din ordinul
lui !ica.
e). .eznodamantul: un incendiu teri&il mistuie carciuma de la 0oara cu noroc
si singurele personaje care supra*ietuiesc sunt &atrana si copiii.
1:
-. Prezinta constructia discursului narati# dintr3o nu#ela fantastica studiata,
prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista4
sec#ente narati#e, episod, incipit, final.
Nu*ela %antastica: La ti!anci, de 0ircea ,liade
Sec*enta narati*a G 'arte a unui text narati* care contine o singura actiune,
realizata de unul sau mai multe personaje. O sec*enta narati*a ar %i calatoria lui
<a*rilescu, un pro%esor de pian, cu tram*aiul si discutiile din tram*ai. O alta
sec*enta narati*a este intrarea personajului in Ecealalata lumeA, la tiganci, un loc
misterios, unde trecerea timpului este oprita. ceasta sec*enta cuprinde si testul la
care este supus si anume ghicirea tigancii, pe care, insa, nu il trece. treia sec*enta
narati*a o constituie iesirea din &ordeiul tigancilor si calatoria cu tram*aiul. 4n acesta
sec*enta, personajul a%la ca au trecut 1: ani, dar nu-si da &ine seama ce s-a intamplat
exact. Sec*enta a patra este marcata de reintrarea in spatiul misterios al tigancilor,
unde <a*rilescu se reintalneste cu logodnica sa din tinerete, =ildegard.
6inalul este dependent de tipul si dimensiunea textului si poate %i inchis sau
deschis. 4n nu*ela E!a tiganciA, de 0ircea ,liade, %inalul este deschis, lasand loc
interpretarilor. 0isterul si suspansul predomina pe tot parcursul operei si era normal
ca autorul sa nu ne dea nici o explicatie a intamplarilor nici in %inal
1;
-$. Prezinta tipurile de persona1e dintr3o opera literara studiata,
apartinand prozei realiste.
'roza realista: Eni!ma ;tiliei, de <eorge Calinescu
+omanul realist prezinta personaje tipice, caracterizate printr-o trasatura
puternica de caracter. st%el:
- mos Costache este tipul a*arului. re multa a%ectiune pentru Otilia, dar nu
intreprinde nimic pentru a-i asigura *iitorul si nici pentru a o in%ia. Toate
%aptele sale arata a*aritia personajului: %aptul ca nu isi repara casa a%lata in
paragina, cu toate ca are su%icienti &ani, %aptul ca nu o in%iaza pe Otilia,
re%uzul de a angaja o ser*itoare, atri&uirea unor cheltuieli %icti*e lui 6elix, pe
care le-a %acut el, de %apt.
- Otilia reprezinta eternul %eminin > impresioneaza prin complexitatea
su%letului, prin impre*izi&ilul care o in*aluie, prin %armec si delicatete. ,ste o
enigma pentru cei din jur, care nu reusesc sa o inteleaga, datorita
comportamentului ei contradictoriu.
- 6elix Sima > tipul am&itiosului, este studios, s-a dedicat cartilor si lumea lui
ade*arata e lumea stiintei. .e aceea reuseste sa treaca peste deceptia su%erita
din iu&ire, remarcandu-se mai tarziu pe plan pro%esional, de*enind un nume
cunoscut in medicina
- 'ascalopol este aristocratul ra%inat > un om generos, cu gusturi desa*arsite,
elegant, este culti*at si plin de no&lete. O iu&este sincer pe Otilia si incerca sa-
l induplece pe mos Costache sa o in%ieze. Se casatoreste cu ea pentru a o
proteja si a-i asigura un *iitor &un, lipsit de griji.
- Stanica +atiu > tipul par*enitului si al demagogului > incearca sa se
im&ogateasca prin orice mijloace si ajunge chiar sa-i pro*oace un in%arct lui
mos Costache, %urandu-i &anii
- glae Tulea > &a&a a&soluta, lacoma si imorala, egoista si marsa*a,
dispretuind orice preocupare intelectuala
- urica Tulea > %ata &atrana, mereu in cautare de pretendenti
- Titi Tulea > tipul retardatului
- Simion Tulea > dementul senil
1#
-&. E#identiati modul in care conflictul<conflictele unui roman 0 de tip
o"iecti# sau de tip su"iecti#2 studiat se reflecta in e#olutia persona1ului
principal<a persona1elor
Morome7ii, de Marin Preda
+oman de tip o&iecti*
4lie 0oromete - personajul principal (4 *ol. > 0orome7ii, 1$55)
Con%lictul principal este de naturC tragicC Bi se dC Dntre om Bi istorie, istorie care Di
marcheazC Dn mod hotCr?tor destinul, deBi omul are iluzia cC se poate sustrage ei.
4ncipitul aduce Dn prim-plan pro&lema timpului. @Se pare cC timpul a*ea cu oamenii
nes%?rBitC rC&dare1 *ia7a se scurgea aici, %CrC con%licte mari.A
+C&darea aceasta este o impresie greBitC a oamenilor DnBiBi, a%la7i Dn pragul
unor imense rCsturnCri istorice, mai ales a oamenilor de %elul lui 4lie 0oromete care
cred cC stC Dn puterea lor de a e*ita marile con%licte. Naratorul ne induce Dn eroare
pentru a %ace mai *iu con%lictul, mai puternicC ieBirea acestei lumi din matcC. Nn
spa7iul epic al lui 0arin 'reda %unc7ia acestui timp este DnsC paradoxalC. ,l nu mai are
rC&dare Bi *a produce Dn s?nul 7CrCnimii schim&Cri %ulgerCtoare, care pun Dn cumpCnC
DnsuBi destinul ei milenar. 'rimele pagini sunt construite Dn per%ectC concordan7C cu
timpul sugerat Bi un s%ert din *olumul Dnt?i se petrece de s?m&CtC seara p?nC duminicC
noapte, adicC de la Dntoarcerea 0orome7ilor de la c?mp p?nC la %uga 'olinei cu
9iricC. +itmul e*enimentelor se precipitC Dn ultima parte a *olumului 4, semn al
%aptului cC @timpul nu mai a*ea rC&dareA. Trei ani mai t?rziu, iz&ucnea cel de-al doilea
rCz&oi mondial.
6amilia lui 4lie 0oromete este Bi ea mCcinatC de tot %elul de con%licte Dn aparen7C
minore, dar care *or duce treptat la destrCmarea ei Bi la schim&area totalC a
personajului principal, 4lie 0oromete, care-Bi pierde controlul asupra %amiliei sale.
Starea con%lictualC este permanentC.
,xistC con%licte Dntre:
- 0oromete Bi Catrina, deoarece aceasta *rea sC-i %ie trecutC casa pe numele ei, %apt
promis de 0oromete c?nd acesta *?nduse un pogon de pCm?nt din zestrea so7iei.
Catrina Dl *a pCrCsi pe 4lie Dn *olumul al doilea, Dn urma a%lCrii *eBtii ca 0oromete le-a
promis &Cie7ilor cC dacC se *or Dntoarce acasC le *a da lor totul. 6emeia supusC de la
Dnceputul *ol. 4 se *a trans%orma radical Dn cel de-al doilea *olum.
- %ra7i1 chiar dispunerea mem&rilor %amiliei la masC de la Dnceputul romanului aratC
ri*alitC7ile existente Dntre copiii din prima cCsCtorie Bi cei din a doua cCsCtorie a lui
0oromete. Copiii din prima cCsCtorie (chim, 'araschi* Bi NilC) stCteau spre tindC
gata de plecare dacC s-ar %i iscat *reo ceartC. Cei %Ccu7i cu 0oromete stCteau de partea
cealaltC l?ngC mama lor, Catrina.
- Niculae Bi tatCl sCu, care nu *rea sC-l trimitC la BcoalC. Ca %iloso%ie a existen7ei,
Niculae este un antimorome7ian. 0oromete se rupe de%initi* de %iul sCu Dn al doilea
roman. Con%lictul dintre el Bi Niculae sim&olizeazC con%lictul dintre douC concep7ii
despre 7Cran. Niculae re%uzC orice dialog. ,l este Dn cCutarea unor *alori care sC-i
ordoneze existen7a.
- tatC Bi cei trei %ii, care *or sC meargC la oraB sC se Dm&ogC7eascC rapid.
4ntrarea 7Cranilor mai Dnlesni7i Dn circuitul comer7ului de cereale are nu numai o
importan7C economicC, ci le modi%icC Dn primul r?nd atitudinea %a7C de pCm?nt. ,i nu
mai sunt 7Cranii lui +e&reanu, apCsa7i de Eacea o&sesie a pCm?ntului, teri&ilC ca o
%atalitateA. Centrul *ie7ii economice 7CrCneBti s-a deplasat de la posesia Bi exploatarea
pCm?ntului la *alori%icarea produselor sale 7CrCneBti. +ela7ia omului cu pCm?ntul a
15
%ost desacralizatC. MCranii din 0orome7ii Dncep sC se deose&eascC Dntre ei prin cu totul
altce*a dec?t numCrul strict al pogoanelor Bi anume prin %aptul cC unii au, iar al7ii nu
au posi&ilitatea de a cumpCra sau de a *inde.
'e l?ngC aceste crize interne, existC Bi o crizC externC a %amiliei produsC de:
impozite, datorii la &ancC Bi alte datorii de gospodCrie.
-(. Exemplifica modalitatile de caracterizare a persona1ului, prin referire
la un roman studiat 0perioada dupa al doilea raz"oi mondial2
:orometii, de 0arin 'reda
4lie 0oromete - personajul principal (4 *ol. > 0orome7ii, 1$55)
Caracterizare directC
a. %CcutC de narator: dez*Cluie un 0oromete cu o personalitate complexC, un lider al
satului, care are o plCcere deose&itC de a sta de *or&C Bi de a medita1
&. %CcutC de alte personaje:Catrina se amuzC de glumele lui. .e cele mai multe ori Di
%ace reproBuri Bi crede cC are su%letul negru de rCutate Bi de tutun. Spune ca are o
logica EsucitaA. CocoBilC Dl %ace prost, dar Dn realitate Dl admirC Bi chiar Dl in*idiazC
pentru cC Btia sC gCseascC Dn ziar lucruri pe care el nu le *edea.
c. autocaracterizare: @.omnule, eu totdeauna am dus o *ia7C independentCA >
li&ertatea interioarC e trCsCtura lui de%initorie.
Caracterizarea indirectC e dedusC din %aptele personajului, care dez*Cluie mai
multe trCsCturi de caracter:
- 0oromete nu are un spirit comercial.
- Se considerC superior celorlal7i. Nnainte de Dnt?lnirea din poiana %ierCriei lui4ocan
intrC sC se &Cr&iereascC Bi se lasC aBteptat ca o *edetC.
- Nu scapC nici un prilej de a-i ironiza pe ceilal7i: c?nd &ea 7uicC la 9Closu, c?nd
comenteazC articolele din ziar.
- re tendin7a de a domina Bi de a %ace ca lumea din jur sC se miBte dupC *oin7a lui
- re reac7ii paradoxale: unde te aBtep7i sC se supere, el se amuzC.
.e ex. Dn momentul Dn care c?inele .u7ulache %urC &r?nza de la masC, o ceartC pe
Catrina: @.e ce sC m?ncCm c?inele, %a, e &un c?inele de m?ncatO , &un sC te m?n?nce
el pe tine.A
6amilia lui 0oromete este una de tip patriarhal, el este un pater %amilias, a
cCrui autoritate e Dn declin.
1"
-). Explica relatia realitate3 fictiune, prin referire la un text narati#
studiat 0la ale!ere4 po#estire, nu#ela istorica, roman de tip su"iecti#2
Alexandru L=pu>neanul, de Costache Negruzzi
Nu*ela istoricC pleacC de %apte reale, naratorul se inspirC din cronicile
0oldo*ei, respect?nd Dn mare parte ade*Crul istoric. Cu toate acestea apar Bi licen7e
istorice (a&ateri de la ade*Crul istoric), %Ccute Dn scopuri artistice. 'ornind de la %apte
reale, scriitorul imagineazC un uni*ers piln de semni%ica7ii. !iteratura are un caracter
%icti*, ea este in*en7ie. rtistul se detaBeazC de cronicar, prin construirea unui caracter
puternic, prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin construc7ia
riguroasC a nu*elei.
1, 0o7oc a murit decapitat imediat ce s-a DnscCunat lexandru !CpuBneanul.
Naratorul Dl pCstreazC pentru cC era prototipul &oierului intrigant, ucig?ndu-l moral,
dar Bi %izic, pentru a-i atri&ui un s%?rBit pe mCsura lui de caracter.
:. 'entru scena uciderii se inspirC din !etopise7ul MCrii 0oldo*ei de <rigore 3reche,
doar cC ampli%icC %aptele, pun?nd accent pe relie%area caracterului domnitorului.
Scena masacrCrii este Dm&ogC7itC %a7C de cea din !etopise7, Dn sensul cC naratorul
%oloseBte tehnica regizoralC Dn prezentarea %aptelor: scene de ansam&lu sunt alternate
cu scene de detaliu.
;. Spancioc nu mai trCia nici el Dn momentul re*enirii lui !CpuBneanul pe tron. Nl
aduce Dn 0oldo*a pentru a construi antiteze. ,l si Stroici apar Dn opozi7ie cu 0o7oc,
reprezent?nd genul &oierilor patrio7i.
#. Stroici este o in*entie a autorului
12
-,. Exemplifica, prin referire la o opera literara de %on Crean!a, doua
dintre particularitatile de lim"a1 al prozei narati#e 0la ale!ere, din urmatoarea
lista4 modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, lim"a1ul
persona1elor, #or"ire directa si indirecta, re!istre stilistice+2.
Po#estea lui 6arap Al", de 4on Creanga
:=rci ale prezen?ei naratorului:
- prezen7a %ormulelor speci%ice:
a. 6ormulele ini7iale au rolul de a introduce cititorul Dn lumea &asmului. CreangC
renun7C la tradi7ionalul @a %ost odatC ca niciodatCA, %olosind un enun7 ca @mu cicC a
%ost odatCA, dupC care se strCduieBte sC ne explice de ce rudele nu se cunoBteau Dntre
ele (Craiul Bi 8erde NmpCrat). 6ormula ini7ialC are rolul de a introduce cititorul Dn
lumea &asmului, Dn lumea %ic7iunii, unde totul este posi&il Bi nu ne mai mirCm de
nimic. Cu*?ntul @cicCA, sugereazC ideea cC po*estitorul n-a %ost martor la e*enimente
Bi aruncC asupra lor o um&rC de DndoialC.
&. 6ormulele mediane sunt menite sC Dntre7inC aten7ia cititorului. @.umnezeu sC ne 7ie,
cC cu*?ntul din po*este, Dnainte mult mai este.A
c. 6ormulele %inale au rolul de a scoate ascultCtorulPcititorul din lumea %ic7iunii Bi de
a-l duce Dn lumea realC Dn care &inele nu mai Dn*inge Dntotdeauna, pentru cC aici se
joacC alte reguli: @Qi a 7inut *eselia ani Dntregi, Bi acum mai 7ine DncC1 cine se duce
acolo &ea Bi mCn?ncC. 4ar pe la noi, cine are &ani, &ea Bi mCn?ncC, iar cine nu, se uitC
Bi ra&dC.A 6ormula are un umor amar Bi ascunde o o&sesie ancestralC (din *echime,
strC*eche): procurarea hranei. Nn lumea po*eBtilor, %ericirea e asimilatC Bi cu &elBugul
gastronomic, dar cititorul tre&uie sC se trezeascC la realitatea Dn care &anul e stCp?nul
a&solut.
Stilul este senten7ios1 naratorul &azat pe Dn7elepciunea popularC dC sentin7e,
maxime: -!umea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.../
-!a unul %CrC su%let, tre&uie unul %CrC de lege./
-Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale./
Surpriza cea mai mare o aduce %inalul1 naratorul se detaBeazC de po*estea lui
(ECe-mi pasC mieOA) Bi se considerC responsa&il numai cu discursul1 e*enimentele s-
au Dnt?mplat oricum %CrC el, de aceea considerC cC singura lui o&liga7ie e sC spunC
po*estea, in*it?ndu-i pe cititori sC-Bi %acC Bi ei datoria lor (@Bi *C rog sC asculta7iA).
Re!istrul stilistic %olosit Dn &asm este cel popular. !im&a %olositC de autor
reprezintC chintesen7a *or&irii noastre populare din aceeaBi epocC.
par %onetisme moldo*eneBti: aista, aiasta, hClCgie pt. gClCgie.
TrCsCtura cea mai caracteristicC a scriitorului popular este oralitatea1 tot ce spune
el poartC pecetea stilului *or&it.
Caracteristici ale stilului oral:
- dati*ul etic: ...Bi mi 7i-l DnB%CcC1
- expresii onomatopeice: mCi, z&Drr1
- impreca7ii (DnjurCturi)1
- pro*er&e Bi zicCtori1
- adresarea directC cCtre cititor1
- %raze ritmate: - cesta-i *estitul OchilC, %rate cu Or&ilC, din sat de la ChitilC. /1
@.e-ar Bti omul ce-ar pC7i,P .inainte s-ar pCzi.A
- expresii narati*e tipice: Bi odatC, Bi atunci, Dn s%?rBit, Bi apoi, dupC aceea.
- Nntre&Cri Bi exclamCri: @Dn7eles-a7iOA, @'tiu, draceRA.
1F
2.. Explica modalitatile de caracterizare a persona1ului dintr3un text
narati# studiat, apartinand lui %oan 9la#ici.
Moara cu noroc, de Ioan Slavici
Tema o reprezintC dezumanizarea pro*ocatC de patima &anului, prezent?nd
societatea rom?neascC de la s%?rBitul secolului al 545-lea.
Caracteristicile nu*elei: su&iectul dez*Cluie procesul de par*enire a indi*idului1
prezintC e%ectele dramatice ale inadaptCrii1 descoperC complexitatea su%letelor simple:
hangiii1 printre stCrile analizate Dn nu*ela psihologicC se a%lC: o&sesia, %rica, alienarea,
erosul.
4oan Sla*ici este un portretist prin excelen7C. Ca prozator realist nu insistC asupra
trCsCturilor %izice, ci asupra celor psihologice, etice, de g?ndire Bi de comportament.
6izionomia personajelor Bi anumite particularitC7i ale acestora ilustreazC trCsCturi ale
personajelor, anumite con%licte su%leteBti.
!icC este un personaj male%ic, demonic, secundar. ,l este singurul personaj care
nu e*olueazC, ci are o construc7ie liniarC (este plat).
a. Caracterizare directC %CcutC de narator
- portretul %izic este detaliat Bi anticipeazC portretul moral: Eom cam de ;" de ani, cu
ochi mici Bi *erzi, cu spr?ncene dese Bi Dmpreunate la mijloc. ceste trCsCturi
sugereazC rCutatea Bi demonismul personajuluiA.
NncC de la intrarea Dn scenC !icC se comportC ca un stCp?n peste oameni Bi locuri.
4nteligent, %in cunoscCtor al psihologiei umane, el se conduce dupC un cod moral
propriu, Dn a%ara legilor Bi a statului.
&. Caracterizare directC %CcutC de personaje:
- na simte cC !icC este -oarecum %ioros/ Bi DBi pre*ine so7ul cC are de a %ace cu un
-om rCu Bi primejdios/.
- <hi7C Di spune: -tu nu eBti om !icC, ci dia*ol./
c. Caracterizarea indirectC rezultC din %aptele sale. rmele lui !icC sunt Bantajul Bi
ho7ia. re plCcerea de a ucide cu o satis%ac7ie demonicC. S%?rBitul lui are loc Dntr-o
noapte de 'aBti, Dn urma tenta7iei de a se re%ugia Dntr-o &isericC pCrCsitC. cum
Dn7elege cC este pedepsit pentru %CrCdelegile lui: E0-a ajuns m?nia lui .umnezeu.A
3rmCrit de 'intea, eroul se sinucide, s%Cr?m?ndu-Bi capul de trunchiul unui stejar.
1$
2-. %lustreaza particularitatile de structura a unui text narati# studiat,
apartinand lui Li#iu Re"reanu
%on
Conceptia autorului despre roman, inteles ca un Ecorp s%eroidA, se re%lecta
artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu %inalul se realizeaza
prin descrierea drumului care intra si iese din satul 'ripas, loc al actiunii romanului.
'ersoni%icat cu ajutorul *er&elor (se desprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are
semni%icatia sim&olica a destinului unor oameni si este in*estit cu %unctie
metatextuala. ,l separa *iata reala a cititorului de *iata %ictionala a personajelor din
roman.
.escrierea initiala a drumului introduce cititorul in *iata satuluiardelean de la
inceputul secolului al 55-lea, cu aspecte topogra%ice, etnogra%ice (hora), sociale.
.escrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si
anticipeaza rolul unor personaje (=erdelea, <lanetaBu) in des%asurarea narati*a.
Crucea stram&a de la marginea satului , cu un =ristos de tinichea ruginita, anticipeaza
tragismul destinelor.
.escrierea %inala inchide simetric romanul si %ace mai accesi&ila semni%icatia
sim&olica a drumului prin meta%ora soselei > *iata.
:L
22. Caracterizeaza persona1ul preferat dintr3un roman de /eor!e
Calinescu.
;tilia este %iica celei de-a doua so7ii a lui <iurgiu*eanu.
,ste o %igurC centralC a romanului, care te cucereBte, dar te Bi re*oltC.
Caracterul ei se &azeazC pe elemente contradictorii: amestecul de inocen
7C Bi maturitate1 amestec de iu&ire Bi de ra7iune1 iu&eBte pe 6elix, dar se cCsCtoreBte cu
'ascalopol1 inteligentC, dar dispre7uind inteligen7a %emininC.
a. Caracterizare directC %CcutC de narator: @6a7a mCslinie, nas mic, ochi
al&aBtriJA1 copilCroasC, dar Dn acelaBi timp, @cu o stCp?nire desC*?rBitC de %emeieA.
&. Caracterizare directC %CcutC de cCtre personaje prin tehnica re%lectCrii
poliedrice (a pluriperspecti*ismului):
- 6elix o considerC pe Otilia %oarte %rumoasC, cultC, talentatC.
- 'ascalopol *ede Dn ea aceleaBi calitC7i.
- Costache o crede DncC un copil, spun?ndu-i @%e-%eti7a meaA.
- glae o considerC *icleanC Bi interesatC de moBtenirea lui Costache.S
c. Caracterizare directC (autocaracterizare):
- @eu sunt o zCpCcitC, nu Btiu ce *reauA- desi %aptele ei demonstreaza contrariul
d. Caracterizare indirectC: rezultC din %apte:
1. e altruistC, grijulie %a7C de cei apropia7i (nu *rea sC stea Dn calea carierei lui 6elix)1
:. poartC o mascC, dincolo de care nu poate sC treacC nimeni. .e aceea, de*ine o
enigmC.
;. se comportC ca un om li&er, care nu 7ine cont de nici o regulC exterioarC.
e..in mediul Dn care locuieBte personajul
- camera Otiliei, cu *arietatea de lucruri din ea, re%lectC caracterul
contradictoriu, amestecul de copilCrie Bi %eminitate, dar Bi o oarecare insta&ilitate Dn
comportament, trec?nd cu uBurin7C de la o stare la alta.
:1
23. Expune su"iectul unui text narati# studiat, apartinand lui :i'ail
9ado#eanu.
Baltagul, de Mihail Sadoveanu (1930)
StructurC Bi rezumat >
+omanul con7ine trei pCr7i:
a. pregCtirile pentru drum ale 8itoriei !ipan1
&. parcurgerea traseului ini7iatic1
c. +Cz&unarea 8itoriei.
+omanul se deschide cu o legendC despre .umnezeu, care, c?nd a alcCtuit lumea a
dat %iecCrui neam c?te un semn:
- 7iganului i-a dat cetera1
- neam7ului Buru&ul1
- turcului sC ai&C putere asupra altora cu sa&ia1
- s?r&ului sapa1
- muntenilor nu a mai a*ut ce sC le dea Bi le-a dat inimC uBoarC Bi %emei iu&are7e Bi
%rumoase.
.upC aceasta Dncepe prezentarea %amiliei 8itoriei !ipan.
6irul epic al romanului este dinamic, deoarece urmCreBte drumul pe care Dl
parcurge 8itoria pentru descoperirea so7ului sCu.
Nnainte de a pleca la drum, 8itoria merge la pCrintele .CnilC ca sC-i citeascC
sluj&ele Bi apeleazC la &a&a 0aranda, *rCjitoarea satului. Mine post negru 1: *ineri, se
DnchinC la icoana S%. na, de la mCnCstirea 9istri7a. 6ace pregCtirile pentru drum,
*inde produsele, lasC gospodCria Dn seama lui 0itrea, o duce pe 0inodora la
mCnCstire. !ui <heorghi7C i se dC un &altag care este s%in7it.
8itoria porneBte la drum cClCuzitC de sentimentul datoriei %a7C de so7 Bi %a7C de
tradi7ie.
.rumul reprezintC un traseu ini7iatic, pun?ndu-se Dn antitezC douC mentalitC7i: cea
tradi7ional > arhaicC reprezentatC de satul de munte, Bi cea modernC, %a7C de care
8itoria mani%estC respingere, dispre7 Bi neDncredere. Cu o oarecare teamC Bi su&
imperiul emo7iilor, 8itoria urmeazC traseul parcurs de Nechi%or, poposind pe la hanuri
Bi Dntre&?nd despre so7ul sCu.
C?nd ajung la 9icaz, 8itoria Bi <heorghi7C poposesc la hanul lui .onea. =angiul Dl
cunoBtea pe Nechi%or despre care a%irmC cC era - om *rednic Bi %udulA Bi a*ea cal &un.
3rmCtorul popas este la CClugCreni, unde 8itoria discutC cu so7ia lui .a*id de la
care a%lC cC Nechi%or trecuse pe aici. .e la domnul .a*id a%lC cC Nechi%or a*ea asupra
lui mul7i &ani, hangiul DBi mani%estC supCrarea cC oierul a*ea o&iceiul de a porni
noaptea la drum. Tot Dn aceastC localitate, <heorghi7C a%lC legenda despre 'iatra
Teiului. !egenda spune cum cC Dntr-o noapte dia*olul ar %i rupt o piatrC din *?r%ul
CeahlCului Bi a *rut s-o lepede de-a curmeziBul 9istri7ei, sC opreascC apele Bi sC Dnece
cuprinsul. .ar cum o ducea Dn z&or, l-a apucat c?ntarea cea din urmC a cocoBilor Bi a
lepCdat-o %ugind Dn pustie.
!a 6CrcaBa, cei doi cClCtori stau de *or&C cu potco*arul 'ricop, care le relateazC
despre Nechi%or cC era om curajos Bi pleca la drum asupra nop7ii.
!a 9orca de*in martorii unui &otez. 8itoria dCruieBte un capCt de zahCr mamei Bi
&ani pruncului.
::
Nn locul numit !a Cruci Dnt?lnesc un alai de nuntC. 8itoria %ace o %rumoasC urare
miresei, cinsteBte cu nuntaBii, dar se scuzC cC nu poate participa la acest e*eniment,
deoarece o aBteaptC un drum lung, Bi greu pentru a-Bi gCsi &Cr&atul.
!a .orna cei doi a%lC cC Nechi%or a cumpCrat ;LL de oi, iar apoi a plecat Dnso7it de
al7i doi oieri.
!a Suha sunt gCzdui7i de c?rciumarul 4orgu 8asiliu de la care a%lC cC muntele a
%ost trecut doar de doi cio&ani, dintre care cel cu cCciulC &rumCrie (Nechi%or)
dispCruse. 3n loc important Dn des%CBurarea ac7iunii Dl constituie descoperirea c?inelui
!upu. !upu o recunoaBte pe 8itoria Bi tot el o duce pe 8itoria Dn prCpastia de la
Crucea Talienilor unde erau osemintele lui Nechi%or. 4ni7ierea lui <heorghi7C se %ace
c?nd co&oarC Dn prCpastie Bi-Bi pri*egheazC tatCl.
8itoria DBi DnhumeazC so7ul dupC datinC, tocmeBte &ocitoare Bi %ace un parastas la
care Di cheamC pe ucigaBii so7ului ei: Calistrat 9ogza Bi 4lie Cu7ui. Cei doi ucigaBi se
deconspirC Dn urma *or&elor insinuante ale 8itoriei. Calistrat 9ogza este lo*it Dn %runte
cu &altagul de cCtre <heorghi7C Bi este muBcat mortal de c?inele !upu, iar 4lie Cu7ui
este luat de autoritC7i.
2. Prezinta constructia su"iectului unui roman de :arin Preda, prin
referire la4 actiune, conflict, relatii temporale si spatiale.
:;
Morome7ii, de Marin Preda (vol. I, 1955)
Ac?iune
ctiune G totalitatea e*enimentelor, a %aptelor si intamplarilor semni%icati*e
prezentate intr-o opera literara.
'o*estirea se des%CBoarC pe mai multe planuri, di%erite ca importan7C: al
%amiliei 0oromete, al lui 9iricC, apoi Mugurlan etc. +omanul are trei pCr7i, care
corespund unor etape din *ia7a %amiliei:
#. sta&ilirea unui mod de *ia7C, iluzia cC timpul stC
5. plecarea lui chim la 9ucureBti Bi Dnceperea unei perioade de %rCm?ntCri su%leteBti1
". dupC scena seceriBului, Dncep necazurile Bi pro&lemele care nu se mai rezol*C.
+omanul Dncepe Dn manierC realistC, cu %ixarea spa?io3temporal= a ac7iunii: cu
c?7i*a ani Dnaintea Dnceperii celui de-al doilea rCz&oi mondial, Dntr-un sat din c?mpia
.unCrii. 4ncipitul aduce Dn prim-plan pro&lema timpului. @Se pare cC timpul a*ea cu
oamenii nes%?rBitC rC&dare1 *ia7a se scurgea aici, %CrC con%licte mari.A+C&darea aceasta
este o impresie greBitC a oamenilor DnBiBi, a%la7i Dn pragul unor imense rCsturnCri
istorice, mai ales a oamenilor de %elul lui 4lie 0oromete care cred cC stC Dn puterea lor
de a e*ita marile con%licte. Nn spa7iul epic al lui 0arin 'reda %unc7ia acestui timp este
DnsC paradoxalC. ,l nu mai are rC&dare Bi *a produce Dn s?nul 7CrCnimii schim&Cri
%ulgerCtoare, care pun Dn cumpCnC DnsuBi destinul ei milenar. 'rimele pagini sunt
construite Dn per%ectC concordan7C cu timpul sugerat Bi un s%ert din *olumul Dnt?i se
petrece de s?m&CtC seara p?nC duminicC noapte, adicC de la Dntoarcerea 0orome7ilor
de la c?mp p?nC la %uga 'olinei cu 9iricC. +itmul e*enimentelor se precipitC Dn ultima
parte a *olumului 4, semn al %aptului cC @timpul nu mai a*ea rC&dareA. Trei ani mai
t?rziu, iz&ucnea cel de-al doilea rCz&oi mondial. 'rimul *olum are o construc7ie
clasicC, simetricC, Dncepe Bi se s%?rBeBte cu tema timpului.
Conflictul principal este de naturC tragicC Bi se dC Dntre om Bi istorie, istorie care
Di marcheazC Dn mod hotCr?tor destinul, deBi omul are iluzia cC se poate sustrage ei.
6amilia lui 0oromete este Bi ea mCcinata de tot %elul de con%licte Dn aparen7C
minore, dar care *or duce treptat la destrCmarea ei.
Starea con%lictualC este permanentC.
,xistC con%licte Dntre:
- 0oromete Bi Catrina, deoarece aceasta *rea sC-i %ie trecutC casa pe nume, %apt
promis de 0oromete c?nd acesta *?nduse un pogon de pCm?nT din zestrea so7iei1
- %ra7i1 chiar dispunerea mem&rilor %amiliei la masC de la Dnceputul romanului
aratC ri*alitC7ile existente Dntre copiii din prima cCsCtorie Bi cei din a doua
cCsCtorie a lui 0oromete
- Niculae Bi tatCl sCu, care nu *rea sC-l trimitC la BcoalC1
- tatC Bi cei trei %ii, care *or sC meargC la oraB sC se Dm&ogC7eascC rapid.
'e l?ngC aceste crize interne, existC Bi o crizC externC a %amiliei produsC de:
impozite, datorii la &ancC Bi alte datorii de gospodCrie.
2$. Comenteaza particularitatile de lim"a1 si de expresi#itate 0procedee
artistice, elemente de #ersificatie2 ale unui text poetic studiat, apartinand
perioadei pasoptiste.
:#
'astelul :alul 9iretului, de 8asile lecsandri,
pari7ia ECon*or&iri literareA - 1 mai 1F"$
'astelul > specie a genului liric, Dn care se descrie un col7 de naturC, un peisaj, prin
intermediul cCruia poetul DBi exprimC indirect sentimentele.
Tema - trecerea timpului
,ul liric apare Dn ipostaza de spectator, deBi pri*eBte cu seninCtate, dar Bi cu
resemnare trecerea timpului.
3ltima stro%C are un ton ,!,<4CTT+4ST, rezultat din %aptul cC doar poetul
este conBtient Dn aceastC naturC Dn miBcare de trecerea timpului.
Ni*elul %onetico-prozodic:
- rima pereche, %emininC1
- ritmul trohaic1
- poezia este structuratC Dn # catrene1
- o&ser*Cm prezen7a a&undentC a imaginilor artistice Bi a %igurilor de stil, ceea ce ne
aratC cC a*em Dn %a7C un ta&lou, o descriere1
Stro%a 1
- : compara7ii: a&urii-%antasme Bi r?ul luciu > &alaur1
- personi%icare: r?ul se-nco*oaie > trezirea naturii, dezmor7irea ei1
- meta%ora: solzi de aur sugereazC *alurile Bi sclipirea lor1
- *er&e: se ridicC, se despicC, miBcC - de miBcare, dinamice - sugereazC trezirea
naturii la *ia7C1
- predominC imaginile *izuale1
Stro%a :
- epitetul cromatic: malu-i *erde
- epitete ornante: prundiBul lunecos Bi malul nCsipos - caracteristici ale ta&loului
naturii.
- personi%icare > apa adoarme la &ul&oace
- pron. pers EeuA - atrage aten7ia asupra eului liric1
- apa care curge - trecerea timpului1
- *er&e statice: mC aBez, pri*esc - starea re%lexi*C a poetului1
- imagini *izuale-statice: pri*esc cum apa curge1
Stro%a ;
- epitet: salcie pletoasC1
- epitetul personi%icator: *iespe sprintioarC > sugereazC dinamismul, *ia7a1
- in*ersiune: sCl&atici ra7e1
- imagini *izuale dinamice: *iespe sprintioarC1
- *er&e dinamice:saltC, se co&oarC.
Stro%a #
- epitet >g?ndire %uratC1
- su&st. a&stract Eg?ndireaA- starea de medita7ie Dn care se a%lC poetul, o&sedat de
aceeaBi imagine a r?ului care curge1
- repeti7ia: apa curge (stro%a :) Bi r?ul curge (stro%a #) - e*iden7iazC o&sesia
poetului Bi tensiune interioarC1
- ep. cromatic Bi meta%oric> Bop?rlC de smarald1
- *&. onomatopeic: lunca clocoteBte - imitC *ia7a, miBcarea1
- ep. sinestezic: nCsipul cald1
2&. Ar!umenteaza caracterul romantic al unei poezii studiate, apartinand
lui :i'ai Eminescu
:5
0iBcare literarC Bi artisticC aparutC Dn ,uropa la s%?rBitul secolului al 58444-
lea, romantismul a sustinut mani%estarea %anteziei creatoare Bi exprimarea
sentimentelor, a originalitC7ii, spontaneitC7ii Bi sinceritC7ii emo7ionale. lt%el spus,
romantismul a pledat pentru explorarea uni*ersului interior al omului.
Considerat ultimul mare romantic european, 0ihai ,minescu ilustreazC Dn
poemul %ilozo%ic de %acturC romanticC @Scrisoarea 4A condi7ia ne%ericitC a omului de
geniu > tema proprie romantismului -, Dn ipostaza sa*antului Bi Dn raport cu timpul,
societatea Dn general Bi cu posteritatea, cuprinz?nd, totodata, Dn ta&louri grandioase,
geneza Bi stingerea uni*ersului.
EScrisoarea 4A se prezintC ca specie a genului liric su& %orma poemului %ilozo%ic Bi
a medita7iei, amandouC %iind apreciate de romantici.
'rimul ta&lou ilustreazC cadrul nocturn reprezentat de lunC ca astru tutelar,
consacrat moti* eminescian Bi romantic:
@!una *arsa peste toate *oluptoasa ei *CpaieA1
@!unC, tu, stCp?n-a-mCrii, pe a lumii &oltC luneci
Qi g?ndirilor d?nd *ia7C , su%erin7ele Dntuneci1A
.intre moti*ele romantice apare Bi moti*ul timpului %ilozo%ic &i*alent: timpul
indi*idual (mCsura&il, curgCtor, ire*ersi&il): @.oar ceasornicul urmeazC lunga
timpului carareA Bi timpul uni*ersal (eternitatea): @,a din noaptea amintirii o *ecie-
ntreagC scoateA.
Su& tutela lumii sunt prezentate imagini ale di%eritelor categorii sociale *Czute Dn
antitezC (procedeu artistic ocup?nd locul principal in structura poeziei romantice): ea
*ede mai Dntai @un rege ce-mp?nzeBte glo&u-n planuri pe un *eac P C?nd la ziua cea de
maine a&ia cuget-un sCracA1 unul este preocupat de aspectul sau %izic (@cauta-n oglidC
de-Bi &ucleazC al sCu pCrA) Dn timp ce altul @cCuta Dn lume Bi Dn *reme ade*CrA
ntitezele accentueazC %aptul cC di%eren7ele Dntre oameni nu eliminC statutul de
muritor: E6ie sla&i, %ie puternici, %ie genii ori neghio&iRA
utorul aduce Dn continuare Dn prim plan @&Ctr?nul dascClA, %ace portretul sa*antului
sim&oliz?nd superioritatea omului de geniu, intreaga imagine %iind contstruitC pe
antiteze Dntre oamenii mediocri, preocupa7i de &analitC7i Bi &Ctr?nul dascal , Dntre
condi7ia precarC a acestuia Bi preocupCrile lui :
E3scati* aBa cum este, g?r&o*it Bi de nimic
3ni*ersul %CrC margini e Dn degetul lui micA
+omantismul are ca tema istoria, *azutC Dn perspecti*a largC, de la geneza cosmicC
p?nC la istoria di%eritelor popoare. .?nd %r?u li&er %anteziei creatoare, autorul DBi
imagineazC Dn ta&loul al 444-lea o cosmogonie. 'rin intermediul sa*antului pe care @Dl
poartC g?ndul DndCrCt cu mii de *eacuriA, autorul *ede haosul primordial , c?nd @nu s-
ascundea nimica, deBi tot era ascunsA, c?nd @Dn sine impacatC stCp?nea eterna paceA,
g?ndurile %iind generate de Dntre&Cri %ilozo%ice:
E6u prapastieO genuneO6u noian Dntins de apCO
Cugetatorul DBi imagineazC stingerea 3ni*ersului, su& %orma unei morti termice,
dupC care totul re*ine la Eeterna paceA
4ronia romanticC do&?ndeBte, adesea, accente satirice, do*ada cC ta&loul al 48-lea
se constituie Dntr-o satirC *irulentC la adresa super%icialitC7ii societC7ii contemporane,
prilej pentru care ,minescu DBi exprimC dispre7ul %a7C de neputin7a acesteia de a a*ea
idealuri, de a se ridica deasupra intereselor meschine, mCrunte, nesemni%icati*e1
2(. Analizeaza rolul elementelor de compozitie dintr3un text poetic
studiat, apartinand lui :i'ai Eminescu 0la ale!ere, doua elemente, dintre
:"
urmatoarele4 titlu, incipit, sec#ente poetice, relatii de opozitie si de simetrie,
elemente de recurenta2
7loare al"astra
Titlul poeziei este alcatuit din doua sintagme-@%loareA, reprezentand
e%emeritatea, delicatetea si @al&astraA sugerand in%initul cosmic, dar si aspiratia. Titlul
este si o meta%ora sim&ol, un moti* romantic care apare si in alte literaturi. 4n
literatura germana, in lirica lui No*alis, %loarea al&astra se metamor%ozeaza in %emeie
luand chipul iu&itei si tul&urand inima eroului. 0oti*ul %lorii al&astre apare si la
!eopardi, iar la ,minescu %loarea al&astra reprezinta *ointa, dar si nostalgia
nes%arsitului sau %emeia ideala. .e asemenea, al&astrul sim&olizeaza in%initul,
departarile marii si ale cerului, iar %loarea poate %i %iinta care pastreaza dorintele
'oezia este structurata pe doua planuri, intre care se sta&ilesc relatii de
opozitie: planul &ar&atului si planul %emeii. 6emeia este o copila nai*a, dornica de a
se realiza prin iu&ire. 9ar&atul este un contemplati*, sedus de dulceata jocului inocent,
dar incrancenat sa atinga a&solutul, preocupat intr-un ceas cand putea sa cunoasca
%ericirea- de altce*a, mai inalt si mai intelept, dupa cum reiese din ingaduinta sa %ata
de preaplinul pasional al %etei: @,u am ras, n-am zis nimicaA.
'lanul %eminitatii(cuprins in stro%ele 1-; si 5-1:) are %orma unui monolog,
alcatuit in prima parte dintr-un repros, si apoi, in partea urmatoare, dintr-o pro*ocare
inocenta, care este un act de seductie. +eprosul este expresia intuitiei %eminine, care
simte in di*ersitatea preocuparilor a&stracte ale &ar&atului pericolul instrainarii.
Cun%undarea lui @in stele si in nori si-n ceruri nalteA, gandirea lui plina de
imaginileAcampiilor sireA, ale @intunecatei mariA si ale @in*echitelor piramideA care
@urca-n cer *ar%ul lor mareA o determina sa-l a*ertizeze asupra capcanei in care ar
putea sa cada, con%undand caile %ericirii:ANu cata in departareP 6ericirea ta, iu&iteRA.
'ro*ocarea pe care o lanseaza(stro%ele 5-1:) iz*oraste dintr-o ne*oie
demonstrati*a, pare o lectie de initiere intr-un segment al existentei pe care &ar&atul il
minimalizeaza. .e aceea, proiectul ei erotic este de o mare %ascinatie, poarta in el
toate atuurile tentatiei: natura este paradisiaca, iu&ita este %rumoasa si @ne&unaA, adica
dispretuitoare de con*entii, dragostea este nepre%acuta si totala, muta si inocenta.
Cadrul natural este insa autohtonizat : e @gura raiuluiA din cantecul popular, cu
luminisuri, cu stanci gata sa se pra*ale in prapastie, cu iz*oare care plang, cu trestii
inalte si %oi de mure, cu soare si luna. utohtonizat este si limajul copilei, care se
alinta in spiritul oralitatii taranesti:Ade ce m-ai uitat incalteA, @*oi cercaA, @mi-oi
des%aceA, @cine trea&a areA.
'lanul &ar&atului, %oarte redus(cuprins in stro%ele ; si 1;-1#), are du&lu rol,
%ixeaza @po*esteaA in interiorul unei amintiri si con%era poeziei caracterul de
meditatie. Senzatia de po*este e*ocata este data de prezenta in text a unui narator,
marcat de pronumele personal @euA, si a unor scurte precizari, care delimiteaza
planurile: @st%el zise mititicaP .ulce netezindu-mi parulA sau @4nc-o gura-si
dispare...PCa un stalp eu stam in lunaA, apoi in %inal @Si te-ai dus...PSi-a murit iu&irea
noastra.
2). Comenteaza particularitatile de lim"a1 si de expresi#itate 0ima!inar poetic,
procedee artistice, elemente de #ersificatie2 ale unui text poetic studiat, apartinand lui
:i'ai Eminescu.
:2
9ara pe deal
%ma!inar poetic
USara pe dealU este poemul dorului de dragoste, al *isului pur, pe care-l
imagineaza tanarul, aspirant la ideal. 0anat de sentimente puternice, el isi traieste
iu&irea din *is si descopera armonia su%letelor si %rumusetea uni*ersului. ceste
*alori supreme de*in echi*alente cu *iata insasi:
U...st%el de noapte &ogata P Cine pe ea n-ar da *iata lui toata OU
'oezia este o idila cu puternice note de pastel in care se realizeaza
(prin organizarea compozitionala) un deplin echili&ru intre planul erotic si cel
natural. Cele doua planuri (spatial si a%ecti*) se inscriu intr-o miscare ascendenta,
&azata pe paralelismul dintre om si natura. 4n acelasi timp planul erotic se
ampli%ica treptat, in timp ce, o data cu inserarea, peisajul se estompeaza. sistam
ast%el la un trans%er meta%oric intre planul natural si cel uman, potentand ideea ca
poezia exprima aspiratia spre iu&ire, iar momentul e*ocat este cel al asteptarii, al
drumului spre %ericire. 'unctul culminant al trairii emotionale si momentul
contopirii pastelului cu idila, il constitue *ersurile: UClopotul *echi imple cu glasul
lui sara P Su%letul meu arde-n iu&ire ca paraV.
+elatia intre cele doua planuri dez*aluie nu numai plasticitatea
ne&anuita a imaginilor *izuale si acustice, dar mai ales originalitatea *iziunii
eminesciene pri*ind re%lectarea din perspecti*a lumii interioare a lumii o&iecti*e,
de a%ara.
4maginile pe care le construieste ,minescu sunt *izuale si auditi*e.
4maginile *izuale sunt: dealul, turmele, salcamul, luna, stelele. 'astelul inserarii,
perceput *izual, dar mai ales acustic, aduce elemente speci%ice plaiurilor mioritice.
Sugestia de atemporalitate si arhaic este sustinuta de epitetele adjecti*ale: U*echiU
si U&ogatU, dar si prin impresia de generalitate con%erita de pluralul su&stanti*elor:
UcaseleU, U%luiereU. USaraU, UsatulU apar la singular cu %unctia de a uniciza spatiul.
Ta&loul este lucrat monocrom, sugerand doar zone de um&ra si lumina. 4maginile
auditi*e, dominante, cresc tensiunea emotionala. Sunetele, cu o intensitate redusa,
accentueaza tacere generala. ,le sunt melodioase si melancolice (@&uciumul suna
cu jaleA, @apele plangA, @%luiere murmura-n stanaA), %amiliare (@scartaie-n *ant
cumpana de la %antanaA, @toaca rasuna mai tareA) sau di%uze (@clopotul *echi
umple cu glasul lui saraA).
@ersificatia
8ersul are 1: sila&e, iar ritmul este: un coriam&, doi dactili si un troheu.
+ima este imperecheata si produce o cati%elare a tonului %inal. 8ersul eminescian
este deose&it de muzical.
:F
2,. %lustreaza conceptele operationale tema si moti* literar, pe "aza
unei poezii romantice studiate, apartinand lui :i'ai Eminescu.
/loss= , de 0ihai ,minescu
Apari?ie - decem&rie1FF;, *ol. de 'oezii, editie DngrijitC de Titu 0aiorescu
Tipul poemului - este o poezie %iloso%icC prin ideile pe care le dez&ate, idei
preluate din %iloso%ia greceascC Bi romanticC (Want si Schopenhauer - %iloso%i
romantici).
Tem= 3 ideea centralC la care se re%erC un text, de exemplu: copilCria,
dragostea, timpul, rCz&oiul, satul, oraBul, jocul, cClCtoria, a*entura, condi7ia geniului,
singurCtatea.
:oti# literar - unitate minimalC care ajutC la conturarea temei Dntr-un text.
Tema - este un cod etic al omului de geniu care aratC cC omul superior tre&uie
sC se renun7e la %ericirea iluzorie a *ie7ii omeneBti Bi sC se autocunoascC prin ra7iune Bi
contempla7ie.
:oti#e4
- apare moti#ul lumii ca teatru, prelucrat Bi Dn stro%ele " Bi F - ipocrizia lumii
- apare Bi la ShaXespeare: Elte mCBti, aceeaBi piesCPlte guri, aceeaBi gamCE1 lumea
este pri*itC ca o scenC Dn care oamenii sunt actorii, juc?nd di*erse roluri.
- apare moti#ul lumii3siren=, care Dntinde Elucii mrejeA1 lumea atrage prin
spectacolul Bi carna*alescul ei, dar omul de geniu care Btie acestea tre&uie sC se
%ereascC sC nu cadC Dn mrejele ei.
YCa un c?ntec de sirenC,
!umea-ntinde lucii mreje1
Ca sC schim&e-actorii-n scenC,
Te momeBte Dn *?rteje.Z
- apare moti#ul sc'open'auerian al prezentului etern:
ETot ce-a %ost ori o sC %ieP Nn prezent le-a*em pe toateA. Trecutul si *iitorul sunt
iluzorii si sunt cuprinse in prezent. .oar prezentul e real si are consistenta.
3.. Analizeaza particularitatile de structura si de expresi#itate,
caracteristice sim"olismului, prin referire la o poezie studiata.
:$
Plum", de /eor!e Baco#ia
aparut Dn %runtea *olumului 'lum& Dn 1$1". ,ste considerata o capodopera a
creatiei &aco*iene si o culme a sim&olismului rom?nesc.
'oezia este alcatuita din : catrene, care corespund celor : planuri ale realitatii:
realitatea exterioara, alcatuita din @cimitirA, @ca*oulA, sim&oluri ale unei uni*ers rece,
ostil, care Dl Dmpinge pe poet la izolare si disperare si realitatea interioara, su%leteasca,
deprimanta pentru care nici iu&irea in*ocata cu disperare nu este o sansa de sal*are.
Cu*?ntul cheie al Dntregii poezii este Eplum&A care de*ine meta%or[ - sim&ol si
care este repetat de trei ori, num[r %atidic Dn %iecare catren. +epetitia acestui cu*?nt
sugereaz[ o atmos%er[ maca&r[ de ca*ou. Nn acest mediu, sentimentul iu&irii Dnseamn[
EDntoarcere spre apusA cum spune poetul !ucian 9laga, adic[ moartea: E.ormea Dntors
amorul meu de plum&,PJ pe %lori de plum&.A Nn aceste condi\ii poetul nu se poate
redresa, nu se poate Dnalta .
0ijloacele artistice ale poeziei sunt sim&olul (@plum&ulA), meta%orele(AStam
singur in ca*ouA) si personi%ic[rile (E.ormeau ad?nc sicriile de plum&A). +emarc[m
%olosirea *er&elor la imper%ect: EdormeauA, EstauA care sugereaz[ acea atmos%er[ de
dezolare, o actiune trecut[ dar neterminat[, Dn continu[ des%[urare Dnc[.
!a toate ni*elurile (lexical, %onetic, mor%osintactic), poetul exteriorizeaza
ideea de alunecare spre neant. 8er&ele la imper%ect (dormeau, dormea, stam)
sugereaza persistenta atmos%erei deprimante. +epetitia conjunctiei @siA ampli%ica
atmos%era maca&ra: @Si %lori de plum& si %unerar *estm?nt - P Jsi era *?ntJ P Si
sc?rt?iau coroaneleJ si-am Dnceput sa-l strigJ si era %rigJ si-i at?rnau aripile de
plum&J.A ,pitetele @ad?ncA, @DntorsA, @%unerarA, @singurA, contri&uie la realizarea
unei nelinisti meta%izice. 6rec*enta consoanelor m, &, *, l, sugereaza %oarte &ine
pl?nsetul, *aietul, ca ecou al atmos%erei insuporta&ile. !a ni*elul prozodic se constata
%olosirea iam&ului.
'oezia este sim&olista prin corespondentele dintre lumea exterioara si lumea
interioara, prin sugestie, sentimentul de impietrire si apasare su%leteasca %iind doar
sugerat prin intermediul sim&olului si prin muzicaliatea *ersurilor, data de repetitia
o&sedanta a cu*antului @plum&A.
;L
3-. Explica rolul elementelor de compozitie dintr3un text poetic studiat,
apartinand lui /eor!e Baco#ia 0la ale!ere, doua elemente dintre urmatoarele4
titlu, sec#ente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta A
moti# poetic, laitmoti#2.
Lacustra, de /eor!e Baco#ia
Titlu4 Titlul poeziei este sim&olic. !acustra reprezenta o locuinta primiti*a, din
paleolitic, temporara si nesigura, construita pe apa si sustinuta de patru piloni. 'odul
care pastra legatura cu lumea terestra era noaptea tras la mal pentru a-i proteja pe
locuitorii casei de pericolul lumii exterioare. Titlul sugereaza %aptul ca eul poetic este
supus in permanenta pericolului agresiunii din partea lumii exterioare, de care se
izoleaza, de*enind in %elul acesta un insingurat, un prizonier al propriei lumi.
9ec#ente poetice4
Stro%a 4 exprima, in mod sim&olic, dezagregarea materiei, su& actiunea unei
ploi permanente: A.e-atatea nopti aud plouandA. Caderea ploii actioneaza hipnotic
asupra somnului %iintei si a lumii.
Stro%a a doua: Starea de ne*roza, de iritare, pro*ocata in prima stro%ade
plansul si dezagregarea materiei, se coreleaza cu spaima, sentimente generate de
pericolul iminent: @4n spate ma iz&este-un *alA.
Stro%a a treia ampli%ica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a
poetului, prin regresiunea in @golul istoricA al inceputurilor lumii: 'e-acelasi *remuri
ma gasescA..ezagregarea se extinde la ni*elul intregului uni*ers, @pilotii greiA ai
lumii launtrice pra&usindu-se su& actiunea distrugatoare a apei.
Stro%a a patra o reia simetric pe prima, in a%ara de *ersul al doilea, care se
realizeaza ca o prelungire a primului catren: @Tot tresarind, tot asteptandA. ccentul
cade pe planul su&iecti*, trecandu-se de la uni*ersal la indi*idual.
32. Expune specificul raportului autor-eu liric, prin referire la un text
poetic al unui autor apar?inBnd direc?iei moderniste.
;1
Psalmii argheieni
Autor - persoana real= care produce o oper=.
Nu tre&uie con%undat autorul, persoana realC care semneazC cartea, cu eul liric sau
poetic. Nn poezie, re%lexul autorului este eul liric, *oce delegatC sC exprime stCri,
sentimente imaginate de autor.
Eul liric sau poetic 3 indi*idualitate creatoare, care nu tre&uie con%undatC cu
persoana realC, &iogra%icC a autorului (eul &iogra%ic, empiric sau pragmatic). ,ste o
*oce, o mascC, o ipostazC a autorului
scris 1" 'salmi, dintre care $ sunt Dn Cu*inte potri*ite(1$:2).
Eul liric are o le!=tur= real= cu autorul deoarece crearea psalmilor a a#ut
ca surse de inspira?ie4 cei -$- de psalmi din PsaltireC cei 3$ ani de #ia?=
mona'al= de la Cernica, timp Dn care lecturile reli!ioase >i3au pus amprenta
asupra lexicului poetului. Eul liric reu>e>te s= dep=>easc= elementul "io!rafic,
deoarece Dn !lasul psalmistului ne identific=m >i noi, cititorii, adeseori oscilBnd
Dntre credin?= >i t=!ad=.
Tema psalmilor o reprezint= condi?ia uman= raportat= la condi?ia di#in=.
Cele dou= moti#e centrale ale Psalmilor sunt4 Ei#initatea >i Psalmistul.
%postazele Dn care apare psalmistul:
- rCz*rCtit, t?lhar: ET?lhar de ceruri Dmi %Ccui soliaPSC-7i je%uiesc cu
*ulturii tCria.A1 ACercasem eu cu arcul meuP SC te do&or pe Tine
,.umnezeu.A
- Om pCrCsit de protec7ia di*inC: ECopac pri&eag uitat Dn c?mpiePCu
%ruct amar Bi cu %runziB 7epos Bi aspru-n Dnd?rjire.A
- +e*oltat: E.e c?nd s-a Dntocmit S%?nta ScripturC,PTu n-ai mai pus
picioru-n &CtCturC.A
- 'elerin spiritual: -0i-aleg poteca str?mtC ca sC trecP.uc?nd Dn c?rcC
muntele Dntreg./
- 'rotejat al .i*initC7ii: -Qi sC nu se Btie cC mC dezmierdaiPQi cC-n mine
Dnsu7i Tu *ei %i trCit./
'salmistul oscileazC Dntre e*la*ie Bi re*oltC, Dntre credin7C Bi tCgadC:
-Te caut mut, te-nchipui, te g?ndesc.../ - credin7C
-Cercasem eu cu arcul euP SC te rCstorn pe Tine, .umnezeu/ - tCgadC
FTe dr=muiesc Dn z!omot >i3n t=cere...G
Tema este cCutarea a&solutului. 'oezia are structura unui monolog dialogat, adresat
.i*initC7ii, %iind %ormatC din patru catrene.
.umnezeu apare Dn ipostaza de Boim Bi de *?nat, pe care psalmistul Dl cautC -Dn
zgomot Bi-n tCcere/. ,ste prelucrat aici moti*ul *?nCtorii. .ilema interioarC a
psalmistului este sugeratC prin interoga7iile: -SC te ucidO Sau sC-ngenunchi a cereO/
,l ezitC Dntre dorin7a de a distruge orice mit sau %ormC de idealitate Bi Dngenuncherea
Dn %a7a StCp?nului ceresc.
Stro%a a doua descrie pendularea psalmistului Dntre credin7C Bi Dntre tCgadC.
Nn ultima stro%C, su%erin7a poetului atinge paroxismul, psalmistul nedorindu-Bi o
DncleBtare cu .umnezeu din care sC iasC &iruitor, ci doar pentru a-l pipCi. ,xasperarea
sa atinge apogeul Dn ultimul *ers, c?nd exclamC: -8reau sC te pipCi Bi sC urlu este./
.orin7a celui care cautC este de a gCsi ce*a care sC Di certi%ice clar existen7a
.i*initC7ii.
;:
33. E#iden?iaz= elementele de compozi?ie dintr3un text poetic studiat,
apar?inBnd lui Lucian Bla!a 0la ale!ere, dou= dintre urm=toarele4 titlu, incipit,
secvene poetice, elemente de recuren - motiv poetic, laitmotiv, relaii de opoziie
i de simetrie2.
Eu nu stri#esc corola de minuni a lumii, de Lucian Bal!a
,u nu stri*esc corola de minuni a lumii se a%la in %runtea *olumului de de&ut
E'oemele luminiiA din 1$1$. 'oezia apare ca o scurt[ con%esiune Dn care 9laga
*or&este de atitudinea lui %at[ de tainele uni*ersale, opt?nd cu %ermitate nu pentru
cunoasterea lor pe cale rational[, ci pentru potentarea lor prin contemplarea
nemijlocit[ a %ormelor concrete su& care se Dn%[tiseaz[. Conduita aceasta relie%eaz[ nu
at?t opozitia %ilozo%ic[ Dntre rationalism si irationalism, c?t o di%erent[ Dntre g?ndirea
rational[ si g?ndirea poetic[, aceasta din urm[ creatore de meta%ore, adic[ de imagini
Dn care se intuieste simultan existenta a dou[ planuri di%erite Dn ordinea lucrurilor, unul
concret si altul a&stract.
Titlul4 ,ste o meta%ora re*elatorie care semni%ica ideea cunoasterii luci%erice.
8er&ul la %orma negati*a @nu stri*escA exprima re%uzul cunoasterii de tip rational si
optiunea pentru cunoasterea lucidericaPpoetica. 0eta%ora @corola de minuni a lumiiA,
imagine a per%ectiunii prin ideea de cerc, semni%ica misterele uni*ersale.
Relatii de opozitie4
0[rturisirea eului liric se organizeaz[ Dn jurul unor opozitii mereu ampli%icate:
eu - altii1 lumina mea - lumina altora1 corola de minuni a lumii - %lori, ochi, &uze ori
morminte. Toti termenii au un sens %igurat: pronumele personal eu-de alt%el, cu*?ntul
cheie al poeziei, prin repetitia lui o&sedant[ - semni%ic[ pe poet, lumina mea
semni%ic[ g?ndirea poetic[, lumina altora-g?ndirea logic[, corola de minuni -
misterele uni*ersale, %lori, oclui, &uze, morminte - Dn%[tis[rile concrete ale
misterelor.Structura antitetic[ marcat[ prin termenii principali este ad?ncit[ prin
distri&utia *er&elor. Nn propozitiile Dn care su&iectul este EeuA *er&ele predicate sunt:
nu stri*esc, nu ucid, nu sugrum ci sporesc, Dm&og[tesc, iu&esc. 'entru lumina altora
exist[ un singur *er& predicati*: Sugrum[, dar prin asociatii su&Dntelese i se pot atasa
si altele: stri*este, ucide, nu sporeste, nu Dm&og[teste, nu iu&este.
Cunoasterea logic[ Ereduce numeric mistereleA prin Edeterminarea lor conceptual[ E
le sugrum[ *raja, adic[ %armecul concret, indi*idual, prin a&stractizare. Cunoasterea
poetic[, dimpotri*[ conser*[ %iorul concret al necunoscutului, &a chiar Dl sporeste,
proiect?nd EDn misterele lumii un Dnteles, un rost si *aloriA noi, care apartin poeziei.
;;
3. Prezinta particularitati moderniste intr3o poezie studiata, apartinand
lui Tudor Ar!'ezi.
:odernismul constituie o orientare artistica opusa traditionalismului si care
include, prin extensie, o seama de curente literare no*atoare: sim&olismul,
expresionismul,dadaismul..e%init de criticul literar ,ugen !o*inescu, modernisrnul
inseamna o @rupturaV %ata de trecut si o innoire nota&ila, atat in pri*inta surselor de
inspiratie cat si in cea a tehnicilor poetice.
st%el, orientarea spre actual si spre citadin, adancirea lirismului, o anume
am&iguitate a lim&ajului, innoirea meta%orica, imaginile socante, *ersul li&er
constituie tot atatea elemente ale modernismului.
Comentariul poeziei Testament", de Tudor rghezi, rele*a o mare "o!atie
de idei, metafore indraznete si o #iziune ori!inala asupra succesiunii !eneratiilor
(elemente moderniste2.
8outatea #iziunii asupra artei si a rolului poetului constituie elemente
moderniste. 4n stro%a 4 opera este *azuta ca ..o treapta" in @marea trecereV uni*ersala,
un moment al progresului inceput in adancurile timpului originar, cand cei dintai
stra&uni s-au ridicat din golul preexistentei.
4n stro%a a 44-a, @CarteaV de*ine hrisovul vostru cel dintai", act al inno&ilarii
4deea legaturii poetului cu stramosii este exprimata in meta%ora osemintelor @*arsateV
in su%letul acestuia, intr-o contopire %ara s%arsit.
4n stro%a a 444-a, meta%ora: Sudoarea muncii sutelor de ani" cumuleaza sirul
de opintiri existentiale ale stra&unilor-tarani. 4n *ersurile 5 si " este indicat iz*orul
lim&ajului poetic arghezian: graiul aspru, simplu, al @&atranilorV tarani, caruia poetul
ii da noi straluciri. Tot aici, apare si sintagma cuvinte potrivite". ceasta il de%ineste
pe autor ca pe un artizan care @potri*esteV cu*intele in *ers, printr-o acti*itate
migaloasa si grea, des%asurata in mii de saptamani". Cu*intele sunt @pre%acuteV in
versuri si-n icoane", de*enind arta. n *ersul al1L-lea este enuntata estetica uratului:
Facui din zdrente muguri si coroane" inseamna trans%ormarea uratului in %rumos,
adica in poezie. 'e un plan mai pro%und, uratul %ace parte dintre atri&utele lumii care
si-a pierdut sacralitatea. in acest sens, poetul de*ine un Creator care ii reda lumii
%rumusetea disparuta. ,stetica uratului este %ormulata si in doua *ersuri din stro%a a
48-a:
Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi"
4n aceste *ersuri, tema eului poetic este tratata in spirit modernist4 in ipostaza
de artizan, poetul zamisleste o alta *lumeH decat cea traditionala, o *lumeH a
tuturor cu#intelor (%rumoase si urate).
O&ser*am ca unii termeni capata semnificatii neo"isnuite, contrastele sunt
iz"itoare, iar sintaxa frazei poate fi rupta (elemente moderniste).
;#
3$. Prezinta particularitati moderniste intr3o poezie studiata, apartinand
lui %on Bar"u.
Ri!a CrIpto si lapona Eni!el, de %on Bar"u
'oezia a apCrut Dn *ol. ]oc secund (1$;L).

Poezia modern= "ar"ian= are urm=toarele caracteristici4
3 ; tr=s=tur= important= a textului este muzicalitatea.
'oezia este o "alad= cult=, prezent?nd elemente ale acesteia: un %ir epic, prezen7a
dialogului, a personajelor. re menirea de a Dnci%ra o experien7C, este o c?ntare
ini7iaticC. 9alada mai este numitC Bi cBntec "=trBnesc de nuntC. Tehnica %olositC de
poet este cea a po*estirii Dn ramC sau a po*estirii Dn po*estire. 'o*estea de dragoste
neDmplinitC a celor douC personaje este inseratC Dn cadrul po*eBtii de iu&ire Dmplinite.
Sunt douC po*eBti de iu&ire. 0enestrelul (tru&adurul) este rugat sC c?nte o po*este de
iu&ire, cele&rC. 'rimele douC catrene reprezintC rama. Spunerea c?ntecului presupune
un anumit ritual, un spa7iu izolat.
3 Poezia cuprinde 2 sim"oluri antonimice4
Cele douC personaje apar7in unor lumi di%erite: +iga Cr^pto regnului *egetal, iar
lapona ,nigel regnului uman. 'oezia este o demonstra7ie a ideii cC nu este posi&ilC
nuntirea unor lumi di%erite Bi cu aspira7ii *ariate.
'oetul DBi alege personajele apar7in?nd unor regnuri di%erite pentru a sugera
imposi&ilitatea dragostei lor Bi totodatC antiteza dintre cele douC lumi.
9alada este o demonstra7ie a ideii cC ra7iunea trium%C Dn %inal asupra
ira7ionalului. 9oarele sim&olizeazC *ia7a ra7ionalC, conBtientC, stCp?nitC de un ideal
Dnalt. Setea dupC soare a laponei ,nigel nu este altce*a dec?t setea dupC ideal a
omului.
Um"ra sim&olizeazC instinctul, o&scuritatea din om.
Cele douC personaje pot reprezenta dualitatea umanC, o jumCtate apolinicC Bi
una dionisiacC.
- Poezia lui Bar"u tinde spre esen?e. 're%erC sC punC Dn centrul ei
pro&lemele esen7iale Bi nu cele care te exprimC pe tine (o&iecti*itate,
impersonalizare). 'oezia se *rea a %i -un mod impersonal al !irei./-o&iecti*C Bi
muzicalC
- 'oezia se Dnscrie Dn lirismul o"iecti# J un discurs liric prin care
poetul DBi exprimC sentimentele prin intermediul unor mCBti sau al unor personaje
lirice 0lirismul mtilor > poetul nu-Bi exprimC Dn mod direct sentimentele, ci prin
intermediul unor mCBti strCine1 Dn cazul poeziei de mai sus, 9ar&u *or&eBte Bi su&
masca laponei ,nigel Bi su& cea a lui +iga Cr^pto1 eroii sunt *oci ale poetului).

;5
3&. %lustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text
liric studiat.
Aci sosi pe #remuri, de 4on 'illat
1 ,ste un scriitor apar7in?nd perioadei tradi ?ionalismului inter"elic .
'rincipalul sCu *olum de poezii este cel din 1$:;, 'e rge B Dn sus, din care
%ace parte Bi textul ci sosi pe *remuri.
2 Tematica este una tradi?ional=, cea a trecerii ire*ersi&ile a timpului %ugit
irrepara&ile tempus Bi cealaltC este %ortuna la&ilis (soartC schim&Ctoare).
'oezia *or&eBte despre douC po*eBti de iu&ire, care sunt supuse aceleiaBi legi
uni*ersale a trecerii implaca&ile a timpului.
3 Titlul con7ine un ad*er& de loc (aci) Bi o locu7iune ad*er&ialC de timp (pe
*remuri). Spa7iul Bi timpul nu sunt precizate cu exactitate, poetul ne introduce
Dntr-o atmos%erC trecutC, %Cc?nd legCtura Dntre timpul prezent (o&iecti*) Bi
timpul amintirii (su&iecti*). d*er&ul de loc apare Dntr-o form = popular=.
4 Scriitorul continu= tradi?ia lui @asile Alecsandri prin practicarea unui
pastel e#oluat, Kpsi'olo!icL . 'astelul la 4on 'illat este doar un pretext pentru
medita7ia poetului asupra e%emeritC7ii existen7ei umane.
5 La ni#el prozodic, poezia respectC canoanele clasice, %iind organizatC Dn 1$
distihuri Bi un mono*ers %inal1 rima DmperecheatC1 mCsura metricC de 1;-1#
sila&e1
6 culti#area uni#ersului rural: &erlinC, lanuri de secarC, crinolina, c?mpia,
&erzele1
7 tonul ele!iac 0trist2C
8 Se remarcC predilec?ia pentru sim"ol, clopotul este un moti* sacru, sunetul
sCu amintind de %ragilitatea existen7ei umane Bi de trecerea timpului.
3(. %lustreaz= caracteristicile lim"a1ului poetic 0expresivitate, ambiguitate,
sugestie2, cu exemple apar?inBnd neomodernismului.
;"
8eomodernismul 0al doilea modernism2 se re%erC la genera7ia scriitorilor
BaizeciBti. !iderul poetic al BaizeciBtilor este Nichita StCnescu (1$;;-1$F;).
Neomodernismul nu reprezintC o e*olu7ie a poeziei, ci o Dnt?rziere cu treizeci de ani
%a7C de experien7ele Occidentului. Nn momentul apari7iei poeziei lui Nichita StCnescu,
nicCieri Dn lume nu se mai scria poezie meta%oricC de tip modernist.
Caracteristici ale poeziei >aizeciste:
10 poe7ii tre&uie sC se DntoarcC la iz*oarele modernitC7ii inter&elice (!ucian
9laga, 4on 9ar&u, Tudor rghezi)1
11 culti*area unui lim&aj am&iguu1
12 se culti*C meta%ore su&tile1
13 apar imagini insolite1
14 ironia1
15 re%lec7ia %iloso%icC.
CCtre <alateea > 1$"5 > *ol. .reptul la timp
1 poezia *alori%icC un mit al ntichitC7ii (<alateea>'^gmalion se
DndrCgosteBte de propria operC, o sculpturC, <alateea, rug?ndu-i pe zei s-o
Dnsu%le7eascC).
2 Tema poeziei este iu&irea creatoare (iu&irea Bi crea7ia), legCtura dintre
artist Bi crea7ia sa. st%el, poezia de*ine a artC poeticC.
3 ,ul liric su&liniazC, prin sugestie, ideea cC nu cunoaBte doar atri&utele celei
cCreia i se adreseazC, ci Bi Y&Ctaia inimii pe care urmeazC s-o auziZ,
Ys%?rBitul cu*?ntului a cCrui primC sila&C tocmai o spuiZ. 'oetul %oloseBte
enumera?ii ample, pentru a-Bi exprima sentimentul de iu&ire :Ztoate
timpurile, toate miBcCrile, toate par%umurile...Z. Personificarea Ygenunchiul
pietrelorZ sugereazC Dnsu%le7irea operei de artC.
4 Orizontul cunoaBterii e de%init prin no?iuni a"stracte, care sunt Bi
metafore: dupC-amiaza, dupC-orizontul, dincolo-de-marea. st%el, poetul
creeaz C cu*inte noi.
5 Natura, uni*ersul sunt Dnsu%le7ite. Copacii de*inZum&re de lemn ale *inelor
taleZ, r?urile de*in YmiBcCtoare um&re ale s?ngelui tCuZ, iar pietrele rCm?n
Yum&re de piatrC ale genunchiului meuZ. 'rimele douC metafore
personificatoare exprimC *italitatea sculpturii, iar ultima aratC su%erin7a,
umilin7a, jert%a, rugCciunea (YBi mC rog de tine, naBte-mCZ). Natura apare ca
Dnsu%le 7itC de operC Bi nu in*ers, rCsturn?ndu-se conceptul tradi7ional de
mimesis: nu arta este o copie a lumii (o copie a copiei), ci lumea este o
copie a artei. d*er&ele de loc YdeparteZ Bi YaproapeZ sugereazC limitele
cunoaBterii de tip ra7ional, care nu poate sC pCtrundC Dn esen7a tainelor
lumii. 'oetul realizeazC cC numai cu ajutorul ra7iunii nu poate crea. ,ste
ne*oie de ce*a mai mult, de cunoaBterea poeticC.
6 Y.e ce crea7ia este imploratC sC dea naBtere creatorului OZ ,ste creatC o
am"i!uitate. Creatorul Bi crea7ia se nasc Bi se sus7in reciproc. Crea7ia este
aceea care Dn*eBniceBte numele autorului Bi Dl %ace sC treacC dincolo de
timp, iar artistul este cel care dC *ia7C operei prin imagina7ia Bi
sensi&ilitatea sa.
3). Comenteaz= elementele de lim"a1 >i de expresi#itate, dintr3un text
poetic neomodernist, apar?inBnd lui 8ic'ita 9t=nescu.
;2
%n dulcele stil clasic, de Nichita Stanescu
aparut in *olumul cu acelasi titlu in 1$2L in care Nichita Stanescu parodiaza %ara
ironie stilul clasic al poeziei traditionale. ceasta poezie este considerata Eo poezie
lirica galantaA.
Structura: are structura unei poezii clasice, *ersurile sunt grupate in 5 catrene, iar un
*ers este izolat in %inalul poeziei care este o concluzie a ideilor poetice exprimate.
0asura *ersurilor este de opt - noua sila&e, ritmul este trohaic, iar rima este usoara -
%ie monorima, %ie imperecheata sau im&ratisata.
Tema - este iu&irea dar nu mai apare ca in alte poezii (Cantec , !eoaica tanara,
iu&irea) ca o %orta demiurgica, ca o energie reordonatoare a lumii, ci ca un sentiment
con%erential si e%emer.
'oetul contempla nasterea iu&irii din mineral: A.intr-un &olo*an co&oara P 'asul tau
de domnisoaraA1 din *egetal , din natura intreaga:A.intr-o inserare-n seara P 'asul tau
de domnisoara. P dintr-o pasare amara P pasul tau de domnisoara.A 4u&irea sau %iinta
iu&ita este denumita meta%oric @pasul tau de domnisoaraA. +epetarea acestei meta%ore
de # ori la inceputul poeziei su&lineaza sentimentul de emotie si uimire, trezit de
descoperirea sentimentului iu&irii.
3nele epitete ca EamaraA, EpalaA semni%ica in egala masura &ucuria, dar si durerea
pro*ocata de iu&ire. .eci iu&irea este un dor al naturii, dar este doar o trasatura de o
clipa, este un sentiment e%emer:AO secunda, o secunda P ,u l-am %ost zarit din undaA.
4u&irea este denumita apoi EsemizeuA, pentru ca inalta su%letul omului, dar este
denumita si E&lestematA, pentru ca pro*oaca su%erinta, este amara, iar su%letul se simte
impo*arat ca de un &lestem: A&lestemat si semizeu P Caci imi este %oarte rauA.
'reotul se imagineaza contempland aparitia iu&irii Epe su& soarele pitic P urit si
mozaicA. 4u&irea este un %apt exterior, *enit dina%ara poetului. 'entru el iu&irea este
Emai nimicA, poetul accentuand e%emeritatea acestui sentiment.
3ltimul *ers al poeziei, separat de celalalte stro%e, cuprinde o concluzie lapidara
%ormulata in numai # cu*inte : A'asul trece, eu ramanA. ceasta concluzie relie%eaza
ideea nestatorniciei sentimentelor erotice care sunt ine*ita&ile dar e%emere.
Textul acestei poezii a mai %ost interpretat nu ca o po*este de iu&ire, ci si ca o
ade*arata arta poetica a*and ca tema raportul dintre artist si poezie, inspiratie. ,ste
*or&a de prezentarea starii de extaz produsa poetului in clipa re*elatiei a&solutului.
3,. %lustreaz= conceptul opera?ional art poetic, prin referire la o crea?ie
liric= studiat=, apar?inBnd unui autor canonic.
;F
Art poetic
- crez literar, operC literarC, care exprimC principiile estetice ale autorului ei,
concep7ia acestuia despre menirea poetului, despre %unc7iile literaturii, despre
modul Dn care tre&uie scrisC aceasta1
!estament, de !udor "rghei
,ste o artC poeticC, un poem programatic apCrut Dn primul *olum de poezii
argheziene > Cu*inte potri*ite, 1$:2.
Titlul semni%icC Dntreaga operC a unui artist care este lCsatC ca moBtenire
spiritualC genera7iilor *iitoare. 'oetul este un 0esia care DBi asumC rolul de a scrie o
carte. ,ul liric sintetizeazC toate c?ntecele care existC *irtual Dn %iecare din noi.
'oezia este structuratC Dn douC pCr7i:
Prima parte are un caracter are un caracter adresati* (primele 1: *ersuri). ,ul
liric dialogheazC cu un lector imaginar Dncerc?nd sC-l conBtientizeze pe acesta de
DnsemnCtatea operei artistice.
Cu*?ntul central este cel de carte, care apare surprins din mai multe unghiuri:
- cartea este pri*itC ca un document scris ce sal*eazC de uitare numele
artistului: u-!i voi l"sa drept bunuri dup" moarte# Dec$t un nume adunat pe-o
carte%
- cartea apare ca treapt C ce realizeazC legCtura dintre genera7iile trecute Bi cele
*iitoare: &artea mea-i, fiule, o treapt"%
- cartea este un hriso*, este asemCnatC cu 9i&lia pentru cC ea con7ine
moBtenirea spiritualC a genera7iilor: '(eaz-o cu credin!" c"p"t$i# )a e hrisovul
vostru cel dint$i%
-cartea este un document social care exprimC su%erin7a poporului: )a e
hrisovul vostru cel dint$i# 'l robilor cu saricile, pline# De osemintele v"rsate-n mine%
Nn partea a doua a poeziei poetul exprimC ideile esen7iale ale sale. Cartea
apare ca expresie a progresului omenirii de la munca %izicC la munca intelectualC:
&a s" schimb"m acum *nt$ia oar"# Sapa-n condei (i brazda-n c"limar"%.
0eta%ora *cu#inte potri#ite+ are mai multe conota7ii Dn text:
- opera tre&uie sC %ie un act de trudC, de muncC: +i fr"m$ntate mii de
s"pt"m$ni# ,e-am pref"cut *n versuri (i icoane%
- selectare, Dm&inare pentru a ajunge la un *ers care sC exprime *alori morale.
- poetul tre&uie sC trans%igureze realitatea, sC *alori%ice lim&ajul poporului
care presupune originalitate, naturale7e, plasticitate. rghezi culti*C estetica ur?tului,
idee pe care o preia de Charles 9audelaire. ,l are misiunea de a *alori%ica acele
cu*inte considerate p?nC atunci non-poetice: F"cu-i din zdren!e muguri (i coroane%,
-eninul str$ns l-am preschimbat *n miere%.
- poetul are Bi un rol social, el tre&uie sC exprime at?t su%erin7a con%ra7ilor sCi,
c?t Bi sC le aline durerea: 'm luat ocara...#'m pus-o c$nd s"-mbie, c$nd s"-n.ure%.
rghezi recunoaBte cC opera artisticC nu este doar produsul inspira7iei di*ine ci
Bi al e%orturilor, al trudei: Slov" de foc (i slov" f"urit"# /mp"recheate-n carte se
m"rit"%. 4denti%icCm douC meta%ore1 Slov" de foc% reprezintC inspira7ia, @slov"
f"urit"A munca.
@ersifica?ia este tradi7ionalC prin culti*area unei rime pereche Bi modernC
prin ritmul neregulat.
;$
.. Exemplific= tr=s=turile speciei dramatice comedia, prin referire la o
oper= literar= studiat=.
# scrisoare $ierdut%, de I.&. 'aragiale
Comedia A specie a !enului dramatic, apCrutC Dn ntichitate, sec. " D.=r., care
prezintC personaje, Dnt?mplCri, mora*uri Dntr-un mod care st?rneBte r?sul, a*?nd un
%inal %ericit.
Tipuri: comedia de situa7ii, de mora*uri, de caracter, de intrigC, de salon, eroicC,
grotescC.
utori: risto%an, ShaXespeare, 8. lecsandri, 4.!.Caragiale.
Caracteristici4
1. stBrne>te rBsulC
,xistC di%erite situa7ii comice, di%erite greBeli de exprimare care produc r?sul. Nn
acest sens, Caragiale %oloseBte procedee speci%ice teatrului clasic, %Cc?nd apel la
DncurcCturC (determinatC de pierderea &anului), la coinciden7C (.andanache
utilizeazC acelaBi instrument de Bantaj ca acela la care recurge Ca7a*encu), la
_uipro_uo (Dnlocuirea lui Ca7a*encu, Dn %inal, cu gami7C .andanache).
2. conflict derizoriu 0nesemnificati#2C
Con%lictul este produs de pierderea scrisorii trimise de TipCtescu lui `oe.
Scrisoarea este un ade*Crat personaj, care trece din m?nC Dn m?nC, gener?nd Bi
Dntre7in?nd intriga, contri&uind la men7inerea tensiunii dramatice.
'rin dispari7iile repetate Bi e%orturile personajelor de a o recupera, ea se trans%ormC
Dntr-o importantC sursC a comicului.
3. persona1ul este confruntat cu false pro"leme, este mediocru, a#Bnd
defecte morale care sunt satirizateC
Tipurile de personaje re%lectC anumite de%ecte de caracter sau *icii. `oe > %emeia
adulterinC1 Trahanache > so7ul Dncornorat1 'ristanda > poli7aiul slugarnic1 Ca7a*encu >
demagogul etc.
4. conflict Dntre aparen?= >i esen?=C
'ersonajele *or sC parC altce*a dec?t sunt. O&ser*area discrepan7ei Dntre aparen7C Bi
esen7C produce e%ecte comice.
5. deznod=mBnt #eselC
Nae Ca7a*encu este pus ca sC conducC mani%esta7ia Dn cinstea lui gami7C
.andanache, iar personajele, care mai Dnainte au %ost Dn con%lict, acum se DmpacC,
re%C?nd pacea. 'iesa se Dncheie Dntr-o notC comicC, prin *or&ele lui 'ristanda, nu
ino%ensi*e: -Curat constitu7ional/.
&. stil parodic.
Caragiale DBi iu&eBte personajele, dar nu le iartC acele de%ecte care le %ace ridicole.
#L
-. %lustreaz= comicul 0de caracter, de situa?ie sau de lim"a12, prin referire
la o comedie studiat=.
# scrisoare $ierdut%, de I.&. 'aragiale
Comicul > categorie esteticC, ce desemneazC un %enomen care st?rneBte r?sul
Bi care nu pericliteazC existen7a celor implica7i. Comicul pro*ine dintr-o
neconcordan7C Dntre aparen7C Bi esen7C, Dntre ade*Cr Bi minciunC, Dntre scop Bi
mijloace. 6orme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul.
Tipuri de comic : de situa7ie, de lim&aj, de nume, de caracter.
Comicul de lim"a1 este pro*ocat de:
- prezen 7a numeroaselor greBeli de *oca&ular. Cu*intele sunt de%ormate, mai ales
neologismele, din lipsC de instruc7ie: famelie, renumera?ie, andrisant, ple"icist
(%amilie, remunera7ie, adresant, ple&iscit).
- Dnc Clcarea regulilor gramaticale Bi a logicii
- contradic7ia Dn termeni: -.upC lupte seculare care au durat aproape ;L de ani./
- asocia7ii incompati&ile: -4ndustria rom?nC e admira&ilC, e su&limC, dar lipseBte
cu desC*?rBire./
- nonsensul: -... ori sC se re*izuiascC, primesc R dar sC nu se schim&e nimica.../
- ticuri *er&ale:
- <hi7C 'ristanda: curat murdar, curat constitu7ional1
- Trahanache: a*e7i pu7inticC rC&dare1
Comicul de situa ?ie rezultC din %apte nepre*Czute Bi din prezen7a unor grupuri
insolite:
- triunghiul conjugal: `oe-TipCtescu-Trahanache1
- cuplul 6ar%uridi- 9r?nzo*enescu1
- DncurcCtura (pierderea scrisorii)1
- e*olu7ia in*ersC (Ca7a*encu)1
- _uipro_uo-ul (Dnlocuirea lui Ca7a*encu prin .andanache)1
- orice scenC Dn care apar e%ecte comice1
2. %lustreaz= conceptul opera?ional de dram=, prin referire la o oper=
literar= studiat=.
#1
:esterul :anole, de !ucian 9laga
Erama G specie a genului dramatic care apare Dn a doua jumCtate a secolului
al 58444-lea, Dn 6ran7a Bi Dn <ermania, cu precursori Dn nglia epocii elisa&etane (sec.
1"-12).
Caracteristici4
a. amestec de tragic Bi comic1
&. protagonistul este un caracter complex, Dm&in?nd trCsCturi poziti*e Bi
negati*e1
c. con%lictul este puternic, Dntre %or 7e adesea egale, Bi de naturC
psihologic C1
d. deznod C m?ntul este mai apropiat de realitate dec?t Dn tragedie sau
comedie1
9laga a pu&licat aceasta piesa Dn 1$:2. ,l a prelucrat un mit de intensa
circulatie: mitul creatorului. 9laga re%ace structural semni%icatiile &aladei populare
Dnc?t se poate *or&i de o asimilare totala a mitului. semenea lui ,minescu, 9laga
depaseste schema mitica prin g?ndire %ilozo%ica si tehnica expresionista. 'ornind de la
elementele mitului popular, 9laga realizeaza o drama moderna pe tema conditiei
creatorului de arta. 9laga Dsi pune personajul Dntr-o dilema tragica, aceea de a alege
Dntre pasiunea de*astatoare pentru creatie si iu&ire, dragoste de *iata. ,l %ace din
0anole un personaj tragic, constient de caracterul irational, a&surd al jert%ei care i se
cere: @]ert%a aceasta de neDnchipuit - cine o cereO .in lumina .umnezeu nu poate s-o
ceara %iindca e jert%a de s?nge, din ad?ncimi puterile necurate nu pot s-o ceara %iindca
jert%a e Dmpotri*a lorA
. 9laga multiplica con%lictul realiz?nd o ade*arata serie con%lictuala. st%el
personajul este Dn con%lict cu porunca o%iciala, cu .i*initatea, cu pasiunea pentru
creatie, cu iu&irea si cu sine Dnsusi. 0esterul tre&uie sa aleaga Dntre pasiunea pentru
creatie si iu&ire. .ramatismul personajului rezulta din plasarea lui su& semnul unei
serii con%lictuale si a interogatiei a&solute. 'ersonajul este complex prin %ram?ntarile
sale dramatice, prin Dntre&arile pe care si le pune, prin starile su%letesti at?t de
contradictorii prin care trece (consternare, durere, speranta, %renezie creatoare,
&ucurie, secatuire su%leteasca). Con%lictul interior, optiunea Dntre pasiune si iu&ire este
ampli%icat de con%licte secundare. st%el mesterii se re*olta Dmpotri*a lui 0anole si
*or sa a&andoneze constructia. 9a, mai mult, &anuiesc ca mesterul si-ar %i anuntat
sotia despre juram?ntul %acut. .intre toate sotiile 0ira este aceea care apare pentru a
Dmpiedica un omor care i se pare Dmpotri*a %irii. 9laga %oloseste meta%ora %emeie-
&iserica care trimite la *ocatia creatiei, a nasterii. st%el &iserica este sim&olul creatiei
care Dn*inge timpul. 6emeia este eterna prin destinul ei de a da *iata.
Creatia presupune Dnsa nu numai sacri%icarea celuilalt (0ira) ci si sacri%iciul
de sine. st%el moartea mesterului nu este un accident ca Dn &alada populara ci este o
moarte *oluntara. Numai prin disparitia creatorului se poate impune o opera de arta, o
dogma, o ideologie. ,ste necesara deci o asimilare totala Dn creatie si mesterul este
constient de acest lucru.
#:
3. Analizeaz= construc?ia su"iectului 0conflict dramatic, intrig, scen,
relaii spaio-temporale2, Dntr3un text dramatic studiat.
Conflictul dramatic > Dn%runtarea dintre douC sau mai multe personaje dintr-o
piesC de teatru, datoratC unor interese, atitudini Bi sentimente contrare.
Con%lictul poate %i:
- exterior: Dntre douC personaje, Dntre un personaj Bi destin1
- interior: Dntre ra7iune Bi sentiment, Dntre datorie Bi pasiune.
Con%lictul dramei Dncepe Dn momentul Dn care intrC Dn scenC 0ira, so7ia lui
0anole. 0ira cunoaBte %rCm?ntarea interioarC a so7ului sCu Bi a Dn7eles s%atul
stare7ului 9ogumil. Nntre cei doi so7i are loc un schim& de replici, la care contri&uie Bi
<Cman Dn *isurile sale, din care 0anole Dn7elege cC s%atul stare7ului 9ogumil nu e
lipsit de t?lc, dar Dn acelaBi timp DBi dC seama Bi de puternica dragoste ce-i leagC pe cei
doi so7i. cum con%lictul e clar Bi de%initi* instalat1 el e de naturC interioarC, iz*or?t
din Dn%runtarea luciditC7ii meBterului care construieBte DncC multe altare, cu
necesitatea, care pentru 0anole e ira7ionalC, de a sacri%ica un om, Bi nu pe oricine, ci
pe propria-i so7ie. ,lementele con%lictului sunt, aBadar, pe de o parte, de*oranta
pasiune pentru construc7ie, pe de alta, intensa dragoste pentru *ia7C, pentru
%rumuse7ea Bi puritatea ei, toate Dntruchipate de 0ira. 0anole este o&ligat de jocul
sor7ii sC aleagC Dntre &isericC - sim&ol al 8oca7iei creatoare - Bi 0ira - sim&ol al *ie7ii,
al dragostei, al puritC7ii omeneBti: &iserica Bi 0ira sunt cele douC VjumCtC7iV ale
personalitC7ii eroului. 6CrC una din ele, meBterul e anulat ca om. ConstatCm deci un
echili&ru per%ect al %or7elor con%lictului, Bi de aici caracterul tragic al acestuia. 9laga
*a insista asupra acestor %rCm?ntCri interioare, %Cc?nd din personajul sCu un erou de
tragedie anticC, acolo unde &alada rezol*C aparent simplu - mai mult prin sugestie -
un con%lict st?rnit de clari%icarea Dn *is a cauzei prC&uBirii zidurilor. Con%lictul piesei
lui 9laga e tragic pentru cC e %CrC ieBire. 4eBirea din con%lict nu poate a*ea loc dec?t
prin moartea eroului, o moarte necesarC, %CrC DndoialC, iar nu o sinucidere, cum am %i
tenta7i, poate, sC credem, sau o moarte accidentalC, ca Dn &aladC. Nntreaga des%CBurare
a ac7iunii rele*C condi7ia tragicC a creatorului de *alori dura&ile, a%lat Dn luptC cu
propriul sCu destin.
%ntri!a > elementul care declanBeazC ac7iunea Dntr-un text dramatic. Nn
terminologia teatralC, intriga desemneazC complica7iile apCrute pe tot parcursul
des%CBurCrii ac7iunii. 4ntriga se contureaza inca din primul act, prin moti*ul jert%ei,
anuntat de staretul 9ogumil si de <aman.
Bo!umil semni%ica doctrina religioasa cu originea in sia 0ica, cunoscuta su&
numele de &ogomilism, dupa numele calugarului &ulgar 4eremia 9ogomil. .octrina
concepe puterile supranaturale ca expresie a doua principii uni*ersale: al &inelui,
reprezentat de .umnezeu, si al raului, reprezentat de Satana.
/aman este, de asemenea, un personaj ce sim&olizeaza mentalitatea primiti*ului
care, in conceptia lui 9laga, reprezinta %ortele magice. <aman asista in somn la
mani%estarile spiritelor negati*e. 0agicul explica %aptul ca zidurile se surpa pentru ca
nu sunt contracarate de o alta %orta. 0anole re%uza ideea, ceea ce *a adanci con%lictul
dramatic, pentru ca <aman intruchipeaza si un personaj in actiune.
#;
Neastamparul demonic care-l stapaneste pe 0anole pentru a realiza un lacas de
preamarire pentru di*initate este in%runtat de 9ogumil - care dezleaga enigma
nerealizarii prin jert%a de om...
9cen=
- su&di*iziune a unui act dintr-o piesC de teatru, delimitatC %ie de plecarea sau de
*enirea unui personaj, %ie de modi%icarea locului sau a timpului ac7iunii.
O scena ilustrati*a este aceea in care 0ira sare cu picioarele pe <aman, care e
intins pe podele. <aman se mani%esta ca expresie a %ortelor oar&e dezlantuite si
de*ine o meta%ora a stihiilor telurice in*raj&ite impotri*a zidirii, care tre&uie
in*inse prin jert%a. ]ocul 0irei sim&olizeaza tocmai incercarea de a im&lanzi
aceste stihii care se impotri*esc zidirii.
Relatii temporale si spatiale: @'e rges in josA, @timp mitic romanescA, ceea ce
sugereaza atemporalitatea operei de arta, a creatiei.
. Comenteaz= dou= modalit=?i specifice de caracterizare a persona1ului
dramatic, prin referire la un text literar studiat.
##
; scrisoare pierdut=, de 4.!. Caragiale
!a Caragiale, Dn O scrisoare pierdut C, Dnt?lnim %rec*ent ca modalitC7i de
caracterizare pre%erate de autor urmCtoarele procedee %undamentale, toate indirecte:
1. prin lim&aj1
:. prin nume.
Prin lim"a14
- `aharia Trahanache are ticuri *er&ale, precum -a*e7i pu7inticC rC&dare/, ceea ce
denotC o g?ndire platC Bi o anumitC iner7ie a personajului.
- .andanache e peltic, de%ect de *or&ire care nu se potri*eBte cu statutul lui social:
-sa e, puicusorule, c-am Dntors-o cu politicaO/
- 'ristanda %oloseBte %rec*ent termeni populari, mai ales regionalismele, iar
neologismele le de%ormeazC, trCd?ndu-Bi incultura Bi lipsa de instruc7ie: "ampir,
famelie, catrindal=, renumera?ie. Ticul sCu *er&al produce asocia7ii comice:
curat murdar, curat condei, curat constitu 7ional.
Prin nume:
3 Ma'aria Tra'anac'e > numele lui sugereazC zahariseala Bi capacitatea de a se
modela uBor, dupC ordinele superiorilor: Trahanaua e o cocC moale.
3 8ae Ca?a#encu > demagogia personajului, principala sa caracteristicC, este
sugeratC prin numele de Ca7a*encu, nume ce trimite la ca7C > persoanC care
*or&eBte mult.
3 7arfurdi >i BrBnzo#enescu > numele lor au -rezonan7e culinare/ Bi sunt
deri*ate cu su%ixe onomastice greceBti Bi rom?neBti, amestecul clientelei politice a
*remii, care se &ucura de aceleaBi a*antaje constitu7ionale.
- Pristanda > numele personajului este luat de la un joc moldo*enesc Dn care se
&ate pasul Dntr-o parte Bi-n alta %CrC sC se porneascC niciunde, arCt?nd Biretenia
lui, ce simte cC ad*ersarul de azi poate %i pre%ectul de m?ine.
$. E#iden?iaz= rolul lim"a1ului ca modalitate de caracterizare a
persona1elor, Dntr3o comedie studiat=.
#5
; scrisoare pierdut=, de 4. !. Caragiale
Comicul de lim"a1 este o trCsCturC de &azC a comediilor lui Caragiale Bi o
modalitate %undamentalC de a caracteriza personajele. Nn literatura caragialianC,
lim&ajul personajelor este -stilul/ lor, %elul lor de a %i.
Comicul de lim&aj este pro*ocat de:
- prezen 7a numeroaselor greBeli de *oca&ular. Cu*intele sunt de%ormate, mai ales
neologismele, din lipsC de instruc7ie: famelie, renumera?ie, andrisant, ple"icist
(%amilie, remunera7ie, adresant, ple&iscit).
- Dnc Clcarea regulilor gramaticale Bi a logicii
- contradic7ia Dn termeni: -.upC lupte seculare care au durat aproape ;L de ani./
- asocia7ii incompati&ile: -4ndustria rom?nC e admira&ilC, e su&limC, dar lipseBte
cu desC*?rBire./
- nonsensul: -... ori sC se re*izuiascC, primesc R dar sC nu se schim&e nimica.../
- ticuri *er&ale:
- <hi7C 'ristanda: curat murdar, curat constitu?ional1
- Trahanache: a#e?i pu?intic= r="dareC
TRA6A8AC6E:
- un personaj ticCit, ramolit, incapa&il sC ia o decizie imediatC, g?ndire rudimentarC1
- Dnt?rzierea Dn reac7ii este mascatC de un tic *er&al: Eai pu7inticC rC&dareA1
- DBi DnsuBeBte %ormulele tipice politicianului: Estima&ileA, Eonora&ileA1
T%PNTE9CU4
- capa&il de ironie1
- exprimarea lui este mai corectC dec?t a celorlal7i de unde rezultC un anumit ni*el
intelectual.
8AE CATA@E8CU
- moto-ul lui este: EScopul scuzC mijloaceleA, pe care-l atri&uie Dn mod eronat
altcui*a, e*ide7iind lipsa de culturC, ca Bi citatele latineBti st?lcite: Eoneste &i&ereA1
- este orgolios, consider?nd cC are dreptul sC %ie deputat1
- discursul lui Ca7a*encu exprimC caracterul sCu: %razele &om&astice, s%orCitoare,
lipsite de con7inut, cuprinz?nd nonsensuri1 personajul este comic prin discrepan7a
Dntre atitudinea patrioticC Bi stupiditatea %razelor1 %rec*entele erori gramaticale aratC
esen7a sa (incultura)1
7AR7UR%E% O% BRP8M;@E8E9CU4
- lipsa de culturC Bi inteligen7a > cei doi reprezintC tipul prostului (6ar%uridi > tipul
prostului orgolios Bi %udul)1
- discursul sCu este incoerent, &Cl&?it, o mostrC de text cuprinz?nd toate sursele
comicului de lim&aj la Caragiale1
PR%9TA8EA4
- incultura Bi automatisme *er&ale: Ecurat murdarA, Ecurat constitu7ionalA (Dn %inal >
sens peiorati*, aBez?nd su& semnul satirei des%CBurarea alegerilor)1
- are un lim&aj comic prin incorectitudinea lui, prin de%ormarea cu*intelor:
Erenumera7ieA, E%amelieA, E&ampirA, EmomentalA1
A/A:E:8;8 EA8EA8AC6E4
- este comic, %iind peltic Bi s?s?it1
- este ramolit, caracteriz?ndu-se prin ticuri *er&ale Bi automatisme: Etilinc,
tilincA, hodoronc-troncA, Ezdronca, zdroncaA
#"
&. Caracterizeaz= un persona1 dintr3un text dramatic studiat 0la ale!ere4
comedie, dram=, forme ale dramatur!iei Dn teatrul modern2.
; scrisoare pierduta, de 4on !uca Caragiale
8ae Cata#encu
Nae Cata*encu este reprezentantul tinerii &urghezii locale, candidatul grupului,
t?nar inteligent si independent. ,ste directorul ziarului +acnetul Carpatilor, stap?nit
de o dorinta pro%unda de par*enire politica. ,ste tipul politicianului demagog, corupt,
Dn stare de orice pentru a-si atinge scopul. .e*iza sa este @scopul scuza mijloacele, a
spus nemuritorul <am&ettaA. 'entru a c?stiga lupta politica, Cata*encu nu ezita sa
%oloseasca santajul. t?ta *reme c?t are scrisoarea este orgolios, agresi*, in%lexi&il.
.upa ce pierde scrisoarea de*ine umil, lingusitor, supus. 'rincipala trasatura a lui
Cata*encu este capacitatea de a se adapta la orice situatie. ,l este mereu pregatit sa
schim&e masca. .iscursurile sale pun Dn e*identa demagogia, incultura, lipsa de
logica. ,l stie sa se emotioneze, sa pl?nga, sa in%luenteze ascultatorii. Cata*encu este
un actor desa*?rsit: c?nd se urca la tri&una, el Dsi intra Dn rol. Cata*encu stie sa
simuleze orice emotie, orice sentiment. Notiunile de tara, popor, progres, reprezinta
pentru el simple lozinci Dn lupta electorala:
'atriotismul lui Cata*encu este de parada, este un %als patriotism, care ascunde
o puternica dorinta de par*enire. ,xprimarea lui Cata*encu cuprinde numeroase
contradictii, greseli, demonstr?nd incultura, lipsa de logica: @4ndustria rom?na e
admira&ila, e su&lima, putem zice, dar lipseste cu desa*?rsireJA1AJdupa lupte
seculare care au durat aproape ;L de aniJA1 @Noi aclamam munca, tra*aliul, care nu
se %ace de loc Dn tara noastraRA Scopul pentru care lupta Cata*encu este ca +om?nia sa
%ie &ine, si tot rom?nul sa prospere.
#2
(. %lustreaz= elementele de compozi?ie a textului dramatic 0act,
scen/tablou, replic, indicaii scenice), prin referire la o oper= literar= studiat=.
O scrisoare pierduta, de 4.!.Caragiale e o comedie si e*oca *iata pu&lica si de
%amilie de la s%arsitul secolului al 545-lea.. Tema ei este demascarea prostiei umane si
a imoralitatii pu&lice si pri*ate, inscriindu--se intre comediile de mora*uri si de
caracter.
ctiunea se des%asoara in Vcapitala unui judet de munteV (numele localitatii
ne%iind speci%icat, situatia poate %i generalizata), pe %undalul unei agitate campanii
electorale. 4ntre a*ocatul Nae Cata*encu, din opozitie, care aspira la o cariera politica,
si grupul %runtas al conducerii locale (`aharia Trahanache si Ste%an Tipatescu)
iz&ucneste un con%lict iscat de pierderea unei scrisori de dragoste pe care Tipatescu i-
o adresase sotiei lui Trahanache, `oe.
'iesa este remarca&ila, in primul rand, prin arta compozitiei. Tehnica este cea
a ampli%icarii treptate a con%lictului. Scriitorul creaza un con%lict %undamental
(pierderea scrisorii), care da unitate operei1 dar si altele secundare (cuplul 6ar%uridi-
9ranzo*enescu se tem ca nu sunt considerati mem&ri marcanti ai partidului lor1
aparitia lui .andanache). Complicatiile se ampli%ica din ce in ce mai mult, ca urmare
a repetitiei, e*olutiei in*erse si inter%erentei di*erselor serii de personaje a%late in
con%lict. (tehnica &ulgarelui de zapada)
Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din scene, %iind construit
su& %orma schim&ului de replici intre personaje.
Act > su&di*iziune autonomC a unei piese de teatru, delimitatC de o ridicare Bi
de o lCsare de cortinC1
9cen=
- su&di*iziune a unui act dintr-o piesC de teatru, delimitatC %ie de plecarea sau de
*enirea unui personaj, %ie de modi%icarea locului sau a timpului ac7iunii.
Replica - rCspunsul dat de un personaj interlocutorului sCu Dn cadrul unui dialog. 'rin
dialog se prezinta e*olutia actiunii dramatice, se de%inesc relatiile dintre personaje si
se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta.
%ndicatiile scenice contureaza indirect personajele, prin semni%icatia gesturilor si a
mimicii. 4n lista cu Persoanele de la inceputul piesei, se precizeaza, alaturi de numele
semni%icati*e, statutul social, ocupatia personajelor, ceea ce sugereaza apartenenta la
o tipologie si poate constitui punctul de plecare in caracterizare.
). %lustreaz= conceptul opera?ional curent literar, prin referire la
romantism sau la simbolismul romnesc !la ale!ere2.
#F
Curent literar3 reprezintC o grupare largC de scriitori Bi opere, care se
Dnrudesc su&stan7ial prin numeroase trCsCturi comune de ordin ideologic Bi artistic,
prin pre%erin7a pentru o anumitC tematicC Bi prin modalitC7i stilistice distincte.
Curente literare:
- clasicismul, romantismul, sim&olismul, expresionismul, parnasianismul, realismul,
naturalismul, dadaismul etc.
Sim&olismul este un curent literar apCrut Dn 6ran7a, Dn a doua jumCtate a
secolului al 545 >lea, ca reac7ie Dmpotri*a poeziei prea retorice a romanticilor,
precum Bi ca reac7ie la poezia rece a parnasienilor.
Sim&olismul rom?nesc este in%luen7at de cel %rancez.
pare ca atitudine Dmpotri*a epigonismului eminescian Bi a sCmCnCtorismului.
NBi trage se*ele din poezia eminescianC, care a culti*at sugestia, sim&olul,
muzicalitatea, am&iguitatea, sinestezia, coresponden7ele (poezia Numai poetul...).
'oezia sim&olistC rom?neascC este o poezie citadinC, Dn opozi7ie cu temele
culti*ate de crea7ia sCmCnCtoristC.
Cel mai reprezentati* poet sim&olist de la noi este <eorge 9aco*ia.
Reperele lumii "aco#iene sunt: cerul de plum&, ploaia, noroiul, parcurile,
%runzele, singurCtatea, &oala, monotonia, o&sesia Bi spleen-ul.
Culorile preferate "aco#iene sunt: al&ul, negru, *ioletul, negrul Bi gal&enul.
9onoritatea "aco#ian= este de un tip aparte. 'oemele &aco*iene sunt pline de
o in*azie de *aiete, pl?nsete Bi Boapte.
%nstrumentele preferate:
cla*irul, acordeonul, %lautul, chitara, %an%ara, clopotul, urletul de c?ine,
strigCtul de cucu*ea, 7?r?itul de greier, tusea, pl?nsetul, chiotele, &ocetele, claxoanele,
7ipetele de tren.
Eecorul "aco#ian surprinde o lume a a lucrurilor, o&iectele sunt purtCtoare de
mesaje: pia7a, strada, parcul, peri%eria, cimitirul.
Tehnici sim&oliste:
- sim&olul1
- sugestia1
- coresponden7ele1 sinestezia1
- muzicalitatea1
- *ersul li&er.
Teme:
- condi7ia poetului1
- natura, iu&irea1
- starea de ne*rozC1
- moartea1
- e*adarea1
- claustrarea1
0oti*e: singurCtatea, melancolia, spleen-ul, ploaia, toamna, culorile, muzica,
parcul, cimitirul.
#$
,. Expune doctrina estetic= promo#at= de re#ista QEacia literar=R.
E.acia literarCA, aparuta la ;L ianuarie 1F#L, redactor 0. WogClniceanu.
aparut in perioada paBoptistC - 1F;L-1F"L.
+eprezentan7i: 8. lecsandri, .. 9olintineanu, <rigore lexandrescu (%a&ule,
satire), C. Negruzzi (Scrisori, lexandru ! CpuBneanul).

%ntroduc?ia la QEacia literar=R este articolul-program al paBoptiBtilor. cesta
con7ine urmCtoarele puncte:
1. .orin7a de a se edita o re*istC, care sC con7inC produc7ii literare de pe Dntreg
teritoriul .aciei (re*istele de p?nC atunci a*eau o culoare localC Bi erau in%luen7ate
politic).
:. .orin7a de a uni%ica lim&a rom?nC literarC.
;. Ne*oia de a a*ea o literaturC originalC Bi unitarC pentru to7i rom?nii.
#. Se pun &azele unei critici o&iecti*e (E*om critica opera Bi nu persoanaA >
Wogalniceanu).
5. Se com&at traducerile si imita7iile: Atraducerile nu %ac o literaturCA1 Eimita7ia
ucide Dn noi duhul na7ionalA > WogClniceanu
". Se propun teme originale pentru literaturC:
a) istoria na7ionalC1
&) %olclorul Bi tradi7iile1
c) natura, %rumuse7ile patriei.
5L
$.. Prezint= rolul "unimii >i al lui Titu :aiorescu Dn impunerea noii
direc?ii Dn literatura romBn= din a doua 1um=tate a secolului al S%S Alea.
Junimea junimismul
,ste o miBcare literarC Bi culturalC de la s%?rBitul secolului al 545-lea ini7iatC
de c?7i*a tineri, care *eniserC de la studii din strCinCtate: Titu 0aiorescu, 8asile 'ogor,
'etre Carp, 4aco& Negruzzi, Theodor +osetti .
%ost Dn%iin7atC Dn 1F";. a*ut re*istC proprie, apCrutC la 1 martie 1F"2 >
ECon*or&iri literareA.
]unimiBtii au a*ut preocupCri Dn trei domenii:
1. cultura > prin prelec7iuni populare organizate de aceBtia, pentru educarea maselor1
2. domeniul limbii >
T. 0aiorescu propune sC se scrie Dn lim&a rom?nC cu ortogra%ie %oneticC Bi nu
etimologizantC1 ortogra%ie %oneticC > se pronun7C aBa cum se scrie1
T. 0aiorescu s-a pronun7at Dn ceea ce pri*eBte neologismele Dntr-un articol din
1FF1 > Neologismele1 el aratC cC acolo unde Dn lim&a rom?nC existC pe l?ngC cu*?ntul
sla*on un cu*?nt de origine latinC tre&uie DndepCrtat cel de origine sla*onC Bi pCstrat
cel latin1 ,x: *om zice binecuv$ntare Bi nu blagoslovenie1 bunavestire Bi nu
blagove(tenie0 colo unde lipseBte din lim&C un cu*?nt Bi tre&uie neapCrat introdusC o
anumitC idee *om Dmprumuta din lim&ile neolatine, Dn special din %rancezC Bi italianC.
3. domeniul literaturii 1 cel mai important studiu al criticului T. 0aiorescu
este cel din 1F2: > .irec7ia nouC Dn poezia Bi proza rom?neascC1 Dn acest
studiu, prezintC situa7ia poeziei Bi a prozei rom?neBti de p?nC la el, Dn
acelaBi timp sesiz?nd apari7ia unui Eom al timpului modernE, 0ihai
,minescu. Nl numeBte pe 8asile lecsandri -cap al poeziei noastre Dn
genera7ia trecutC/, a%irm?nd despre -pasteluri cC sunt o podoa&C a
literaturii rom?ne/.
sus7inut tinerele talente, ca ,minescu, Caragiale, CreangC, Sla*ici,
com&Ct?nd mediocritC7ile.
Titu 0aiorescu a impus o direc7ie nouC Dn literatura rom?nC. .eBi nu a %Ccut
analizC pe text, a sintetizat Dn anumite a%irma7ii *aloarea Bi importan7a celor mai &uni
scriitori ai *remii:
- Dn poezie > 0ihai ,minescu
- Dn prozC > 4oan Sla*ici > promotorul realismului rural
- 4on CreangC > geniu EpoporalA
- Nn dramaturgie > 4.!. Caragiale
$-. Expune ideile care stau la "aza direciei moderniste, promo#ate de E.
51
Lo#inescu.
0odernismul a %ost promo*at de re*ista -S&urCtorul/ (1$1$-1$::1 1$:"-1$:2)
Bi de cenaclul cu acelasi nume.
O&iecti*ele re*istei erau promo*area tinerilor scriitori Bi imprimarea unor
tendin7e moderniste Dn e*olu7ia literaturii.
@S&urCtorulA re%uzC sC-Bi arate pre%erin7a pentru *reo %ormulC esteticC anumitC,
ast%el Dnc?t la re*istC cola&orau sCmCnCtoriBti, parnasieni, sim&oliBti, realiBti.
4deile lo*inesciene *or %i restr?nse Bi pu&licate Dn 4storia literaturii rom?ne
contemporane Bi Dn 4storia ci*iliza7iei rom?ne moderne.
@S&urCtorulA *a pleda pentru racordarea literaturii rom?ne cu spiritul *eacului.
,ugen !o*inescu este autorul teoriei sincronismului, con%orm cCreia ci*iliza7ia
Bi cultura se propagC prin imita7ie de la superior la in%erior. !iteratura tre&uie sC
pCrCseascC tradi7ionalismul sCmCnCtorist Bi g?ndirist Bi sC se Dnscrie Dn modernitate
culti*?nd inspira7ia citadinC, Bi prelu?nd noi %orme promo*ate de literatura europeanC.
0ai Dnt?i se DmprumutC %orma, modelele, structurile din cultura mai dez*oltatC, apoi
se creeazC Bi un %ond original, %orme proprii, 7in?ndu-se cont Bi de speci%icul
rom?nesc. !o*inescu sus7ine cC imita7ia simplC %CrC asimila7ie nu are nici o *aloare.
Criticul acceptC teoria %ormelor %CrC %ond pe care o respingea Titu 0aiorescu,
consider?nd cC %ormele pot sC-Bi creeze %ondul.
Nn concep7ia lui !o*inescu, modernismul presupunea:
1 trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analiticC1
2 preocuparea pentru pro&lematica intelectualului1
3 trecerea de la poezia epicC, culti*atC de exemplu de <eorge CoB&uc, la o
poezie care culti*C sim&olul, su&iecti*ismul extrem1
4 epicul *a tinde spre o crea7ie o&iecti*C (*ezi cazul lui +e&reanu).
Criticul a%irmC primatul esteticului asupra eticului. 0oralitatea unei opere de
artC este de naturC esteticC Bi nu eticC. ,a constC Dn acea DnCl7are impersonalC, Dn acea
o&iecti*are a cititorului, prin care uitC de sine, trCind emo7ii estetice.
$2. Prezint= tr=s=turi ale ideolo!iilor literare din perioada inter"elic=
0modernism, tradi?ionalism2.
Nn perioada inter&elicC, existC : tendin7e majore Dn literaturC:
5:
3 direc?ia tradi?ionalist= reprezentatC de re*ista Y<?ndireaZ Bi de cercul
g?ndiriBtilor condus de Nichi%or Crainic. +eprezentan7i: 8asile 8oiculescu, 4on
'illat.
Se pune accent pe apCrarea tradi7iei.
Spiritul critic se men7ine, dar Dmpotri*a tendin7elor moderne.
Teme: interesul pentru %olclor, idealizarea trecutului na7ional.
Curente literare: sCmCnCtorismul, poporanismul, g?ndirismul.
<?ndirismul: miBcare literarC dez*oltatC Dn jurul re*istei E<?ndireaA, a*?ndu-l ca
redactor pe Nichi%or Crainic.
Cola&oratori: Cezar 'etrescu, Tudor rghezi, !ucian 9laga, 4on 'illat, Tudor
8ianu, 8asile 8oiculescu.
Se culti*C *alorile na7ionale, dimensiunea ortodoxC.
#ensul tradiiei > Dn acest studiu, N. Crainic distinge Dntre romantici Bi intelectualii
europenizan7i1 romanticii a%irmau poporul Bi erau interesa7i de %olclor, Dn timp ce
intelectualiBtii tCgCduiau poporul Bi a&dicau de la autohtonism.
Tradi7ionalismul *oieBte o culturC creatoare de *alori autohtone1 7inta supremC a
unui popor este crea7ia dupC chipul Bi asemCnarea lui.
N. Crainic pleacC de la analiza cu*?ntului EorientE, arCt?nd cC existC un nonsens Dn
sintagma Eorientare spre occidentA1 orientarea cuprinde Dn sine cu*?ntul VorientE Bi
DnseamnC Dndreptarea spre orient. Criticul aratC cC Dntoarcerea spre trecut a scriitorilor
tre&uie conceputC Dntr-un mod dinamic com&Ct?nd ideile EsCmCnCtoristeE. +espinge
anumite exagerCri ale curentului EsCmCnCtoristE, care pusese accentul pe ideea istoricC
Bi ideea %olcloricC Dn de%a*oarea ideii religioase. Criticul aratC cC *ia7a poporului
rom?n nu este doar o sumC de instincte primare, ci cC Dntreaga noastrC culturC este
strC&CtutC de duhul creator al cultului ortodox Bi al concep7iei lui &izantine.
Cola&oratori: 8. 8oiculescu, !. 9laga, Cezar 'etrescu, 4. 'illat, 4on 0inulescu.
3 direc?ia modernist= cunoaBte Bi ea douC orientCri:
0iBcCrile artistice care exprimC o rupturC de tradi7ie, atitudine modernistC G
atitudine antiacademicC, anticlasicC, anticonser*atoare, Dmpotri*a tradi7iei.
Curente postromantice: sim&olismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul.
Teoreticianul modernismului a %ost criticul literar ,ugen !o*inescu1 re*ista Bi
cenaclul ES&urCtorulA.
Teoria sincronismului
Teoria %ormelor %CrC %ond este sus7inutC de cCtre criticul ,ugen !o*inescu.
utonomia esteticului (esteticul tre&uie disociat de alte *alori cum ar %i eticul Bi
etnicul).
Caracteristici ale curentelor de a*angardC:
- respingerea tradi7iei1
- spiritul de %rondC (opozi7ie %a7C de trecut)1
- spiritul ludic (de joacC) > poemele lor mizeazC pe %antezie, *is, joc de imagini1
- %orme de exprimare Bocante.
,xemple de curente a*angardiste: dadaismul, suprarealismul, constructi*ismul.
+eprezentan7i ai a*angardismului: 3rmuz, 4larie 8oronca, <ellu Naum, <eo
9ogza.
+e*iste a*angardiste: YContimporanulZ, Y'unctZ, Y3rmuzZ, YunuZ.
Termenul de modernism a fost impus n critica literar de Eugen
Loinescu! care ntemeia" la #ucure$ti reista %&'urtorul( $i cenaclul cu
5;
acelaBi nume. +e*ista a acti*at Dntre anii 1$1$- 1$::1 1$:"-1$:2. Criticul ,ugen
!o*inescu promo*eazC o serie de scriitori tineri Dn re*ista sa: 4on 9ar&u, Camil
'etrescu, nton =ol&an, <. CClinescu
O&iecti*ele re*istei erau promo*area tinerilor scriitori Bi imprimarea unor tendin7e
moderniste Dn e*olu7ia literaturii.
S&urCtorul re%uzC sC-Bi arate pre%erin7a pentru *reo %ormulC esteticC
anumitC, ast%el Dnc?t la re*istC cola&orau sCmCnCtoriBti, parnasieni, sim&oliBti, realiBti.
4deile lo*inesciene *or %i restr?nse Bi pu&licate Dn 4storia literaturii rom?ne
contemporane Bi Dn 4storia ci*iliza7iei rom?ne moderne.
S&urCtorul *a pleda pentru racordarea literaturii rom?ne cu spiritul *eacului.
,ugen !o*inescu este autorul teoriei sincronismului, con%orm cCreia ci*iliza7ia
Bi cultura se propagC prin imita7ie de la superior la in%erior. !iteratura tre&uie sC
pCrCseascC tradi7ionalismul sCmCnCtorist Bi g?ndirist Bi sC se Dnscrie Dn modernitate
culti*?nd inspira7ia citadinC Bi prelu?nd noi %orme promo*ate de literatura europeanC.
0ai Dnt?i, se DmprumutC %orma, modelele, structurile din cultura mai dez*oltatC, apoi
se creeazC Bi un %ond original, %orme proprii, 7in?ndu-se cont Bi de speci%icul
rom?nesc. !o*inescu sus7ine cC imita7ia simplC %CrC asimila7ie nu are nici o *aloare.
Criticul acceptC teoria %ormelor %CrC %ond criticatC de Titu 0aiorescu, dar considerC cC
%ormele pot sC-Bi creeze %ondul.
5#