Sunteți pe pagina 1din 1

Caracterizarea lui Motoc

Motoc este unul dintre personajele secundare ale nuvelei Alexandru Lapusneanul. El
apare inca din expozitiune, fiind unul dintre boierii care l-au intampinat pe Lapusneanul la
hotarele tarii.
Este o personalitate istorica atestata documentar de cronica lui Grigore Ureche. Cronicarul
noteaza ca Motoc a fost omorat in Polonia din porunca lui Alexandru Lapusneanu.
Destinul tragic (al lui Motoc) redat in nuvela, a fost insa destinul unui boier ce a existat in
realitate si care se numea Batiste Veleli.
Imaginile istoriei au fost transfigurate, astfel incat prin fantezia autorului, Motoc devine o
intruchipare a boierului slugarnic, las si ipocrit. Personajul este surprins in primul an din a
doua domnie al lui Alexandru Lapusneanul in mai multe locuri: dumbrava Tecuci, in palatul
domnesc de la Iasi, in sala de ospete si la poarta cetatii cand este sfasiat de multime.
Trasaturile caracteriale ale personajului reies in mod direct din afirmatiile naratorului si
ale altor personaje, dar
si indirect, din vorbele, atitudinea si faptele lui.
Ca mesager al lui Tomsa, atitudinea lui Motoc este mai intai indrazneata, propunandu-i lui
Lapusneanul sa renunte la tron, intrucat "norodul nu te vrea, nici te iubeste". Vazand ca
atitudinea domnitorului e implacabila, devine lingusitor si "cazand in genunchi" ii cere sa aiba
incredere in ei, boierii. Ticalosia lui Motoc reiese din caracterizarea directa facuta de
Lapusneanul, care-l considera "invechit in zile rele si deprins a te ciocoi la toti domnii",
scotand in evidenta lingusirea, perfidia si caracterul cameleonic al boierului. Slugarnic si
dorind sa castige bunavointa lui Lapusneanul, Motoc isi exprima loialitatea, asigurandu-l ca
"un fir de par nu se va clati din capul inaltimei-tale". Naratorul ii caracterizeaza apoi printr-o
maxima aceasta comportare infama: " ii saruta mana asemenea canelui care, in loc sa musce,
linge mana care-l bate".
Motoc nu are scrupule, profita de avantajele functiei de vornic la Curtea domneasca pentru
a stoarce taxe si biruri exagerate din munca bietilor tarani. De aceea, el este linsat de norodul
venit la portile palatului, care a strigat intr-un glas: "capul lui Motoc, vrem!". Din
comportamentul manifestat de boier in acest episod, reies in mod indirect si alte insusiri ale
personajului. Crud si plin de ura, Motoc ii spune domnitorului sa puna tunurile pe multime,
apoi, las, incepe sa se vaicareasca si sa se lamenteze: "fie-va mila de jupaneasa si de copilasii
mei! lasati-ma sa ma spovedesc!". Viclean, boierul inalta rugi Fecioarei Maria sa-l scape de
primejdie, jurandu-se sa faca o biserica, sa posteasca tot restul vietii, dar imediat infatuarea si
rautatea ies la suprafata: "Pune sa deie cu tunurile intr-insii... Sa moara toti! Eu sunt boier
mare; ei sunt niste prosti!". Disperat, nemaistiind ce sa faca pentru a scapa de moarte, boierul
face gesturi necugetate: ,,plangea, tipa, suspina", ,,boci ca o muiere", ,,isi smulgea barba".
Astfel, Motoc nu moare demn, dupa cum nu traise cu demnitate.
Vornicul Motoc este folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanul, care-i
promise de la inceput: Sabia mea nu se va manji cu sangele tau, imi esti trebuitor spre a ma
usura de blestemele norodului Domnitorul se tine de cuvant si se arata mai inteligent decat
el, il mentine in preajma ca unealta in planurile sale diabolice de razbunare, sacrificandu-l la
momentul potrivit.
Din punct de vedere al mijloacelor de expresivitata artistica, antiteza romantica domina
textul, pusa in evidenta si prin relatia dintre aceste doua personaje: Lapusneanul si Motoc,
calaul si victima. Cu alte cuvinte, Motoc nu e decat o pasare de prada in ghearele unui vultur.
Lapusneanul si Motoc raman cele doua personaje machiavelice ale nuvelei, care au in comun
faptul ca sunt capabile de cele mai abominabile fapte pentru a-si atinge scopul propus.
Motoc este un personaj individual, avand un rol determinant in realizarea conflictuiui
nuvelei si in desavarsirea imaginii politice a Moldovei din timpul domniei lui Lapusneanul.