Caracterizarea lui Motoc

Prima nuvela istorica din literatura romana, "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi (18081868), apare la 30 ianuarie 1840, in primul numar al revistei "Dacia literara", inscriindu-se intr-una dintre
directiile imprimate de programul acesteia, "Introductie", conceput de Mihail Kogalniceanu si anume
inspirarea scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi se inspira, in principal, din
cronica lui Grigore Ureche, "LetopisetuI Tarii Moldovei", ce ilustreaza perioada cuprinsa Tntre anii 1359 si
1594. Tenia nuvelei ilustreaza evocarea unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei si anume cea de a
doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).
Motoc, personaj secundar al nuvelei, este un boier lacom si nemilos, avid de putere si de avere,
individualizandu-se, mai ales, prin viclenie, fiind "deprins a se ciocoi la toti domnii".Vornicul Motoc este
folosit ca un instrument de catre Alexandru Lapusneanu pentru a-si pune in practica planurile malefice.
Ca mesager al lui Tomsa, atitudinea lui Motoc este mai intai indrazneata, chiar neobisnuita, propunandu-i lui
Lapusneanul sa renunte la tron, intrucat poporul nu-l vrea inapoi ca rege "norodul nu te vrea, nici te iubeste".
Reactia taioasa si amenintatoare a acestuia schimba cu totul comportarea boierului, care devine lingusitor si,
"cazand in genunchi", ii cere sa aiba incredere in el. Slugarnic si dorind sa castige bunavointa lui
Lapusneanul, Motoc isi exprima loialitatea, asigurandu-l ca "un fir de par nu se va clati din capul inaltimeitale".Atitudinea sa devine inca si mai lingusitoare in momentul in care Lapusneanu il ameninta intr-un fel
"... ai vandut pre Despot, m-ai vandut si pre mine, vei vinde si pre Tomsa" ,aceste cuvinte il facu mai
fatarnic ca oricind. Naratorul caracterizeaza, indirect, , aceasta comportare dezonorata: "Motoc li saruta
mana asemenea canelui care, in loc sa musce, linge mana care-l bate".Faptul este dovedit, indirect, si prin
atitudinea lui Motoc, deoarece ii ofera sprijinul lui Lapusneanul sa ocupe tronul Moldovei, desi il
intampinase ca mesager al lui Tomsa si cu convingeri stupide care-l facu pe Voevod si mai increzut si hotarit
in ceea ce urma sa faca.
Motoc era si naiv socotind ca arecistigat increderea voevodului fiind multumit de fagaduinta ce-o
cistigase cind acesta ii promise ca sabia mariei sale nu va fi minjita in single sau avind drept ide ca
Alexandru are nevoie de un intrigant pecum era el.
Motoc nu avea remuscari ci din contra profita de avantajele functiei de vornic la curtea domneasca pentru a
scurge din bietii tarani cistiguri si taxe exagerate, astfel trezind in popor un sentiment oribil de distrugere
capul lu Motoc vrem.
Crud si plin de ura, vornicul incerca sa-l convinga pe domnitor sa nu le permita acest lucru norodului insa
vazind ca nu-I reuseste incearca sa fie mai milostiv "fie-va mila de jupaneasa si de copilasii mei! lasati-ma
sa ma spovedesc!" .
Trasaturile vornicului Motoc sunt ilustrate direct de catre narator - "striga ticalosul", "ticalosul boier" si
indirect prin atitudinea si vorbele personajului - "plangea, tipa, suspina", "se bocea ca o muiere", "isi
smulgea barba" -, autocompatimindu-se cu lasitate: "Oh! pacatosul de mine'.", "Oh! "Nenorocitul de mine!".
In "Istoria literaturii romane", editata de Academia Romana, se afirma ca scriitorul Costache
Negruzzi "a adus o contribute esentiala la procesul de dezvoltare a limbii si literaturii romane din
perioada pasoptista", mai ales prin nuvela "Alexandria Lapusneanul" care "va ramane totdeauna un
model perfect de stil, de limba frumoasa, de creatie dramatica si de o necontestata originalitate".
(Vasile Alecsandri)