NUVELA ISTORICA

Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Nuvela ,,Alexandru Lapusneanul’’, scrisa de Costache Negruzzi, unul dintre

reprezentanții perioadei pasoptise, este prima nuvela istorica din
literatura romana. Aceasta a fost publicata in primul număr al
revistei ,,Dacia Literara’’ in 1840, exemplificând principiile promovate
de Mihail Kogălniceanu precum: combaterea imitației, inspirația din
folclor, natura, istoria, încurajarea originalității, încurajarea criticii
obiective ; ,,Vom critica cartea, iară nu persoana’’ si excluderea
politicului. Costache Negruzzi, pe langa faptul ca a încercat sa respecta
aceste principii, a reușit totodată sa îmbine realismul, clasicismul si
romantismul intr-o singura opera. In afara de acest text, el a mai scris
lucrări precum ,,Zoe’’, ,,O alergare de cai’’, si asa mai departe.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul

elementelor de structura si de compoziție precum: titlul, conflictul,
relațiile temporale si spațiale, si perspectiva narativa.

Titlul textului este in directa relație cu conținutul anticipând

tema nuvelei, istoria. Morfologic, este alcătuit din substantivul propriu
compus, ,,Alexandru Lapusneanul’’. evidențiind astfel rolul central al
personajului eponim, cu atestare istorica. Mai mult decât atât, putem
remarca prezenta articolului hotărât ,,-L’’, care diferenteaza personajul
fictiv de personalitatea istorica, Alexandru Lapusneanul.

In text apare atât un conflict general, de natura politia, intre

domn si boieri, cat si unul particular, intre Alexandru Lapusneanul si
Motoc. Conflictul dintre domnitor si vornicul Motoc pare sa se fi început
mult mai devreme, deoarece boierul era unul dintre cei care l-au trădat pe
Lapusneanul. Mai mult decât atât, inca din secvența întoarcerii in tara a
Domnitorului, îl remarcam pe Motoc care, spăsit, isi cere iertare, dorind
sa devina omul de încredere al Domnitorului. Lapusneanul ii promite ca îl
va tine in viața atâta timp cat va avea nevoie de el, conflictul evoluând
prin relația de ajutor reciproc dintre cei doi. Conflictul se finalizează
in capitolul ,,Capul lui Motoc vrem’’, in care boierul devine țap
ispășitor, fiind aruncat mulțimii adunate la curte, care îl sfasaie in
bucati.

Temporal, acțiunea se desfasoara in timpul celei de a doua domnii al

lui Alexandru Lapusneanul, fiind precizat de asemenea un reper cronologic
de patru ani, in care domina oarecum armonia dintre domn si boieri. Sub
aspect spațial, acțiunea se petrece in Moldova, câteva repere
semnificative fiind curtea Domneasca, Mitropolia, sala ospatului, Cetatea
Hotinului.

Perspectiva narativa consta in prezenta unui narator omniscient,

obiectiv, care relatează la persoana a III-a, focalizarea fiind 0. Cu
toate acestea, putem remarca pe parcursul nuvelei câteva notații
subiective, precum: ,,Crudul tiran’’, si asa mai departe.

Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este
evidențiata si cu ajutorul statutului social, moral si psihologic ale
acestora.

Din punct de vedere social, Alexandru Lapusneanul este domnitorul

Moldovei, reîntors la tron pentru a doua oara. Cu toate acestea, el nu
face parte dintr-o familie de vita nobila, fiind un parvenit, asigurându-
si acest statut prin intermediul casatoriei sale cu domnișoara Ruxandra.
Spre finalul vieții sale, acesta se caieste, devenind călugăr sub numele
de Paisie. Moral, Lapusneanul are atât calitati, cat si defecte.
Domnitorul este tipul despotului, al tiranului medieval, dar este totodata
si un om calculat, inteligent, perspicace si un bun orator. Nu in ultimul
rand, din punct de vedere psihologic, acesta este inzestrat cu o
personalitate puternica si sangvinica.

Social, Motoc este vornicul Moldovei, iar daca moral, Lapusneanul are atât
calitati cat si defecte, Motoc are doar puncte slabe. Acesta este un
lingușitor, ipocrit, lacom, oportunist care isi pune propria persoana pe
primul loc, nepăsându-i de nimeni altcineva. Din punct de vedere
psihologic, prezintă o personalitate slaba, incapabil de a face fata
conflictului cu Domnitorul.

Nu in ultimul rand, relatia dintre Alexandru Lapusneanul si Vornicul

Motoc este scoasa in evidenta si prin intermediul secventelor
semnificative.

O prima secvența semnificativa se conturează chiar in primul capitol

,, Daca voi nu mă vreți, eu va vreu’’, in care Domnitorul, ajutat de
mercenari Turci intra in Moldova. Este întâmpinat de o solie a boierilor
(Motoc, Veverița, Spancioc, Stroici), care ii cere sa se întoarcă sub
pretextul ca tara nu îl vrea. Fin psiholog, Domnitorul înțelege ca nu este
voința norodului, ci a boierilor si le răspunde dur cu vorbele care vor
constitui motto-ul acestui capitol.
Dintre acești boieri se remarca Motoc, care încearcă lingușitor sa-si
ceara iertare pentru a ramane in viața si pentru a-si păstra privilegiile,
iar Domnitorul ii promite ca nu isi va mânji sabia cu sângele lui deoarece
ii este ,,trebuitor’’. Din aceasta secvența se poate desprinde
caracterizarea indirecta ale celor doua personaje, Lapusneanul apărând ca
un Domn puternic, răzbunător, dar si sincer, direct, pe când Motoc se
arata lingușitor, tradator, slab.
O alta secventa semnificativa este cea din ultimul capitol intitulat ,, De
mă voi scula, pre mulți am sa popesc si eu’’, in care este surprins
Domnitorul bolnav pe patul de moarte in Cetatea Hotinului. Considerând ca
ii se aproprie sfârșitul, Domnitorul cere sa fie călugărit, însa,
revenindu-si, si intelegand ce ii s-a întâmplat, ii amenința pe toți,
inclusiv pe șotia si pe fiu sau. Întorși in tara, boierii Spancioc si
Stroici, alături de Mitropolitul Teofan, o indeamna pe șotia acestuia sa-i
ofere o cupa in care s-a turnat otrava, Domnitorul sfarsiind in chinuri
groaznice. Din aceasta secvența, se poate contura portretul unui Domnitor
pe care boala l-a slăbit si pe care toți cei din jur l-au trădat, imaginea
apărând in contrast cu cea de la început. Mai mult decât atât, secvența
surprinde adevăratul deznodământ al conflictului cu boierii, deoarece cei
doi, fugiți din tara (Spancioc si Stroici) contribuie la moartea acestuia.

In opinia mea, tema textului, istoria, se reflecta in relația dintre

cele doua personaje care alcătuiesc un cuplu specific domn-boier, bazat pe
interes reciproc.

In primul rând, Domnitorul se folosește intenționat de Motoc

deoarece avea nevoie de un intermediar intre el si boieri. Astfel, chiar
de la început, direct si brutal, ii spune ca îl va tine in viața atâta
timp cat ii va fi necesar.

In al doilea rând, Motoc la rândul lui are tot interesul sa fie

acceptat de domnitor si măcar in aparenta iertat pentru a ramane in viața
si pentru a-si păstra privilegiile. Astfel, vornic fiind, Motoc se asigura
ca va putea in continuare sa profite de pe urma poporului.

Despre acest text, G. Călinescu afirma ca ,,Daca limba Romana ar fi

avut in ajutor prestigiu unei limbi Universale, Alexandru Lapusneanul ar
fi devenit o piesa la fel de celebra precum Hamlet.’’