Alexandru Lăpușneanu

-temă și viziune-

Constantin Negruzzi a fost un om politic și scriitor român din perioada

pașoptistă. Alexandru Lăpușneanul este o nuvelă scrisă de Costache Negruzzi și
publicată în anul 1840, în primul număr al revistei ieșene Dacia Literară. Acțiunea se
desfășoară în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu în Moldova.
Opera lui Costache Negruzzi se încadrează în curentul literar romantism deoarece
în compoziția acestui text se regăsesc elemente definitorii pentru stilul romantic.
Un prim argument ce susține această ipoteză este reprezentat de prezența
personajelor excepționale în situații excepționale. O circumstanță de acest tip are loc în
momentul morții lui Alexandru, care omorâseră un număr considerabil de boieri, dar îi
scăpase Stroici și Spancioc care s-au retras în Polonia, unde aceștia erau prezenți pentru
a-l putea vedea pe acesta moare, în semn de răzbunare pentru osândirea cu moartea a
celorlalți boieri (,,Ba, se cade spre osînda ta să ne priveşti; învaţă a muri, tu
care ştiai numai a omorî.’’). O altă întâmplare în care este evidențiat argumentul este
cea în care Moțoc este trimis de către Lăpușneanul să întrebe oamenii de la curte ce
dorințe au de la acesta. Însă, fiind un personaj excepțional într-o situație excepțională,
acesta fusese arătat vinovat de către populație drept sfătuitor al domnului, care îl
influența să confiște banii boierilor (,,Am rămas săraci! — N-avem bani! — Ne i-au
luat toţi Moţoc! — Moţoc! Moţoc! — El ne beleşte şi ne pradă! — El sfătuieşte pre vodă!
Să moară!’’)
Un alt argument pentru care susțin că nuvela istorică citată aparține
romantismului este reprezentat de principiul antitezei în construcția personajelor,
Ruxanda era gingașă, îmbrăcată în veșmânt propice unei soții, surori și fiice de domn
(,,gingaşa Ruxanda’’; ,, ea era îmbrăcată cu toată pompa cuvenită unii soţii, fiice şi surori
de domn.’’). În ceea ce privește statutul său moral, ea își iubea familia și își arăta
compătimirea față de boierii uciși de către soțul său, avea o inimă blândă, încercând
chiar să-l înduplece pe Alexandru de la săvârșirea violențelor sale, care în viziunea lui
aveau un scop patriotic. În antiteză cu portretul Ruxandei, este acela al lui Alexandru
Lăpușneanul care avea un ,,dor tiranic de a vedea suferiri omenești”, nu prezenta nicio
urmă de blândețe sau empatie față de semenii săi și prefera violența în detrimentul unui
acord politic. De asemenea, perspectivele celor doi diferă, la finalizarea ,,leacului de
frică’’ al lui Alexandru Lăpușneanul pentru soția sa acesta se aștepta ca ea să fie
bucuroasă, pe când reacția acesteia a fost de spaimă, frică, ceea ce a condus la un leșin
din partea ei (,,ea slobozi un ţipet straşnic şi leşină. - Femeia tot femeie,
zise Lăpuşneanul zîmbind; în loc să se bucure, ea se sparie.’’).
Tema operei citate este lupta pentru putere în epoca medievală (în Moldova, la
mijlocul secolului al XVI-lea). Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lăpușneanul (1564-1569) evidențiază lupta pentru impunerea autorității domnești și
consecințele deținerii puterii de un domnitor crud, tiran.
O primă scenă semnificativă ce poate susține tema este întâlnirea lui Alexandru
Lăpușneanul cu Moțoc, singurul boier care a încercat să îl păcălească pe domnitor cu
loialitate falsă și promisiuni strâmbe. Modul de expunere folosit în fragmentul citat este
dialogul folosit pentru a exprima în mod direct gândurile și sentimentele personajelor
(Moțoc și Alexandru Lăpușneanu). Prin acesta poate fi caracterizat în mod direct prin
spusele sale, iar indirect prin faptele sale Alexandru Lăpușneanul. Prin luarea la
cunoștință că Moțoc îl va trăda cum l-a mai trădat, Alexandru Lăpușneanul dovedește că
este un bun cunoscător al psihologiei umane.

Discursul persuasiv al lui Moțoc este inițiat de căderea în genunchi folosită pentru a
inspira supunerea acestuia față de domnitorul pierdut. După care folosește referințe
legate de umanitatea și religiozitatea lui Alexandru Lăpușneanu, sperând că-l va
îndupleca, religia era literă de lege în Evul Mediu. După care menționează fapte politice,
promite strâmb suportul pe care acesta îl va oferi lui Lăpușneanul. De asemenea
făgăduiește domnitorului gloria și ascensiunea Moldovei cu el în fruntea
acestuia. Demagogia lui Moțoc referitoarea la susținerea lui Lăpușneanul și la
succesul Moldovei în timpul domniei sale, este fără sens deoarece acesta promite cu
falsitate fapte ce ar trebui să se întâmple în momentul în care Alexandru avea deja la
cunoștință actele de trădare pe care le săvârșise acesta celui din urma sa, Despotul.
Portretele evidențiate de Lăpușneanul boierilor redau nonvalabilitatea deoarece chiar
Veveriță și Stroici, un tânăr cu iubire de moșie în inimă și un copil (,,Veveriță îmi este
vechi dușman..., Spancioc este încă tânăr, în inima lui este iubire de moșie, Stroici este
un copil, care nu cunoaște încă pre nimeni’’) vor fi la căpătâiul acestuia în ceasul morții.
(,, Eu sînt Stroici, răspunse acesta. Şi eu Spancioc, adăogi celalalt; şi aceea ce voim este
să te vedem pîn-a nu muri, cum ţi-am făgăduit’’). Moțoc nu a apucat să îl vândă sau să
nu îl vândă pe Alexandru deoarece acesta l-a lăsat pradă mulțimii de oameni înfuriați să-
l facă bucăți.
Alexandru Lăpușneanul este un bun orator, tehnicile oratorice ale acestuia fiind
adresarea directă către ascultător (,,Dar tu, Moțoace’’; ,,ai vândut pre Despot, m-ai
vândut și pre mine’’) și utilizarea proverbelor ,,Lupul părul schimbă, iar năravul ba’’
pentru a-i arăta lui Moțoc faptul că nu se lasă înduplecat de către aparenta schimbare a
acestuia și a celorlalți. De asemenea, afirmația acestuia adresată lui Moțoc ,,te voi cruța,
căci îmi ești trebuitor ca să mă ușurezi de blăstemurile norodului’’ se referă
la menținerea în viață momentană a lui Moțoc, pe care acesta nu o sesizează din pricina
iluziei că poate trăi să îl trădeze pe domnitor, care în cele din urmă se va sfârși cu Moțoc
aruncat în mulțimea de oameni revoltați care-i doreau capul. Prin această acțiune
Lăpușneanul și-a satisfăcut răzbunarea și a mulțumit mulțimea oferindu-le un țap
ispășitor pentru nemulțumirile lor.
 O altă scenă semnificativă evidențierii temei de luptă pentru putere în epoca
medievală este reprezentată de scena morții lui Moțoc, care este strivit de către gloata
de oameni revoltată. În această scenă sunt surprinse ultimele momente cu acesta în
viață și reacția lui Alexandru Lăpușneanul, prin care își arată adevăratele intenții de
conducător (,,luați-l de-l dați norodului și-i spuneți că acest fel plătește Alexandru-vodă
celor ce pradă țara’’). Mulțimea de oameni revoltați enunțau într-un glas sinergic ,,Capul
lui Moțoc vrem!’’ reprezintă dorința mulțimii de a găsi un țap ispășitor, în această
situație, Moțoc fiind ținta perfectă, anunțată chiar de către Alexandru Lăpușneanul prin
replica ,,te voi cruța, căci îmi ești trebuitor ca să mă ușurezi
de blăstemurile norodului’’. La vestea că gloata de oameni avea astfel de dorințe, Moțoc
are o reacție speriată, negând adevărul care era afișat în fața sa, dezvoltă o atitudine
agresivă domnitorului pe care o domolește folosind cuvântul ,,fârtate’’ prin care îl
considera frate de cruce. În continuare, își arată negarea față de adevăr prin
considerentul că tot ce se întâmplă este o minciună, o glumă. Adresează două întrebări
ce instigă panica, susținând că este surd armașul.
Relația lui Lăpușneanul și mulțimea este asemănătoare ca acea a unui stăpân și a unui
animal de companie deoarece, asemenea cum un câine primește comanda de a aduce
un băț, la fel folosește domnitorul mulțimea ca instrument pentru răzbunarea sa pe
Moțoc. Această relație este în acest mod deoarece Lăpușneanul știa psihologia gloatei,
știa că dacă va lua decizii ce pot nemulțumi un număr de oameni aceștia vor protesta
cerând dreptate, ceea ce s-a și întâmplat, dreptatea pe care a văzut-o norodul în operă a
fost moartea lui Moțoc, aceștia judecând că el este cel care îl sfătuiește pe domnitor în a
face acte nedrepte.
Atitudinea vindicativă a lui Lăpușneanul își are originea în momentul în care acesta a fost
trădat și din dorința acestuia de a vedea oamenii suferind, pierind. A așteptat mulți ani
până să se întoarcă, dar a răbdat și a plănuit-o astfel încât să nu își păteze mâinile cu
sânge ,,Du-te de mori pentru binele moșiei tale... Sunt bucuros că-ți răsplătește norodul
pentru slujba ce mi-ai făcut’’. În citatul anterior, Alexandru Lăpușneanul face referință
indirectă la devotamentul prefăcut pe care i-l făgăduise Moțoc în momentul în care
aceștia s-au întâlnit pentru prima dată în operă ,,du-te de mori pentru binele moșiei
tale’’, arătându-și în mod direct satisfacția pentru răzbunarea întocmită de furia mulțimii
,,sunt bucuros’’.
Rolul dialogului în această scenă este de a dinamiza acțiunea și a ajuta la caracterizarea
personajelor prin conținutul lui, punând în lumină relațiile dintre
personaje (Lăpușneanul și Moțoc). Sunt dinamizate ambele mentalități ale personajelor,
Moțoc arătând că el consideră că este mai presus de oamenii de rând (,,eu sunt boier
mare; ei sunt niște proști!’’), iar Alexandru Lăpușneanu dovedindu-și personalitatea
tiranică prin refuzul dorinței lui Moțoc de a-și vedea familia pentru ultima dată și pentru
moartea umilitoare osândită boierului.
Astfel este portretizată lupta pentru putere în cele două scene care-i au ca protagoniști
pe Moțoc și pe Alexandru Lăpușneanul, Moțoc a considerat că este nevoie doar de
puțină iscusință și viclenie pentru a dobândi puterea, însă experiența, caracterul tiranic
și cunoașterea psihologiei de către Lăpușneanul au fost perfecte pentru ca acesta să-și
îndeplinească un obiectiv secundar, răzbunarea și acumularea puterii.
Un element de structură și compoziție propice pentru sublinierea temei este
însăși conflictul. Din sintagma ,,luptă pentru putere’’ se subînțelege existența unui
conflict exterior între două forțe sau două persoane, grupuri. Conflictul nuvelei este
complex și pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal. Principalul
conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere între domnitor și
boieri. Impunerea autorității centrale sau domnești în fața oligarhiei boierești a
constituit în secolul al XVI-lea un factor de progres, dar mijloacele alese de Lăpușneanul
sunt sângeroase, caracteristicile tiranului feudal. Însă actele personajului sunt motivate
psihologic: cruzimea devine expresia dorinței de răzbunare pentru trădarea boierilor în
prima sa domnie. Conflictul secundar, între domnitor și Moțoc (boierul care îl trădase),
particularizează dorința de răzbunare a domnitorului, fiind anunțat în primul capitol și
încheiat în capitolul al treilea. Conflictul social, între boieri și popor, este limitat la
revolta mulțimii din capitolul al III-lea.
Un alt element de structură și compoziție de unde poate reiese tema este
acțiunea nuvelei, structurată într-o ordine logică și cronologică pe momentele
subiectului. Momentele subiectului sunt: Expozițiunea în care se prezintă situația
Moldovei în care domnii sunt schimbați succesiv de către boieri și întoarcerea lui
Lăpușneanu în țară cu ajutor otoman în anul 1564. Intriga este determinată de
hotărârea lui Lăpușneanu, care la întâlnirea cu boierul Moțoc,
Veveriță, Spancioc și Stroici. Desfășurarea acțiunii ce este cuprinsă în capitolul I și al II-
lea evidențiază măsurile pe care Alexandru Lăpușneanu le ia în primul an de domnie
pentru a micșora puterea boierimii: ,,omora pe oricine presupunea a unelti împotriva sa,
îi schingiuia sub diferite forme”. Punctul culminant constă în pedepsirea lui Moțoc pe
care autorul îl păstrează pentru a da un exemplu de ,,răsplată’’ pentru trădătorul de
neam și, așa cum i s-a promis, Alexandru Lăpușneanu nu-și va murdări sabia de sângele
acestuia, ci-l va arunca mulțimii pentru a scăpa de nemulțumirile populației asuprite de
tot felul de biruri. Deznodământul este surprins în capitolul al IV-lea desfășurat la patru
ani după primele trei, când Alexandru Lăpușneanu rănit în Pocuția se întoarce bolnav de
lingoare. În momentele de inconștiență domnitorul este călugărit după modelul vremii,
cu numele de Paisie. Revenindu-și din friguri, acesta îi amenință pe toți cu uciderea.
Temându-se pentru soarta sa și a fiului, Ruxanda acceptă să își otrăvească soțul cu
ajutorul celor doi boieri tineri, Spancioc și Stroici și cu acordul mitropolitului. Asemenea
conflictului, lupta pentru putere este evidentă în acțiune, unde se luptă pentru putere
Alexandru Lăpușneanul și boierii, de această dată ieșind învingători boierii
tineri, Spancioc și Stroici.
 Acestea fiind spuse, opera ,,Alexandru Lăpușneanu’’ scrisă de Constantin
Negruzzi este prima nuvelă romantică de inspirație istorică din literatura română, o
capodoperă a speciei și un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.