Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi

(Eseu: Relația dintre cele doua personaje)

Nuvela ,,Alexandru Lapusneanul’’, scrisa de Costache Negruzzi, unul dintre reprezentanții perioadei
pasoptise, este prima nuvela istorica din literatura romana. Aceasta a fost publicata in primul număr
al revistei ,,Dacia Literara’’ in 1840, exemplificând principiile promovate de Mihail Kogălniceanu
precum: combaterea imitației, inspirația din folclor, natura, istoria, încurajarea originalității,
încurajarea criticii obiective ; ,,Vom critica cartea, iară nu persoana’’ si excluderea politicului.
Costache Negruzzi, pe langa faptul ca a încercat sa respecta aceste principii, a reușit totodată sa
îmbine realismul, clasicismul si romantismul intr-o singura opera. In afara de acest text, el a mai scris
lucrări precum ,,Zoe’’, ,,O alergare de cai’’, si asa mai departe.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de structura
si de compoziție precum: titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale, si perspectiva narativa.

Titlul textului este in directa relație cu conținutul anticipând tema nuvelei, istoria.
Morfologic, este alcătuit din substantivul propriu compus, ,,Alexandru Lapusneanul’’. evidențiind
astfel rolul central al personajului eponim, cu atestare istorica. Mai mult decât atât, putem remarca
prezenta articolului hotărât ,,-L’’, care diferenteaza personajul fictiv de personalitatea istorica,
Alexandru Lapusneanul.

In text apare atât un conflict general, de natura politia, intre domn si boieri, cat si unul
particular, intre Alexandru Lapusneanul si Motoc. Conflictul dintre domnitor si vornicul Motoc pare
sa se fi început mult mai devreme, deoarece boierul era unul dintre cei care l-au trădat pe
Lapusneanul. Mai mult decât atât, inca din secvența întoarcerii in tara a Domnitorului, îl remarcam
pe Motoc care, spăsit, isi cere iertare, dorind sa devina omul de încredere al Domnitorului.
Lapusneanul ii promite ca îl va tine in viața atâta timp cat va avea nevoie de el, conflictul evoluând
prin relația de ajutor reciproc dintre cei doi. Conflictul se finalizează in capitolul ,,Capul lui Motoc
vrem’’, in care boierul devine țap ispășitor, fiind aruncat mulțimii adunate la curte, care îl sfasaie in
bucati.

Temporal, acțiunea se desfasoara in timpul celei de a doua domnii al lui Alexandru

Lapusneanul, fiind precizat de asemenea un reper cronologic de patru ani, in care domina oarecum
armonia dintre domn si boieri. Sub aspect spațial, acțiunea se petrece in Moldova, câteva repere
semnificative fiind curtea Domneasca, Mitropolia, sala ospatului, Cetatea Hotinului.

Perspectiva narativa consta in prezenta unui narator omniscient, obiectiv, care relatează la
persoana a III-a, focalizarea fiind 0. Cu toate acestea, putem remarca pe parcursul nuvelei câteva
notații subiective, precum: ,,Crudul tiran’’, si asa mai departe.

Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul
statutului social, moral si psihologic ale acestora.

Din punct de vedere social, Alexandru Lapusneanul este domnitorul Moldovei, reîntors la
tron pentru a doua oara. Cu toate acestea, el nu face parte dintr-o familie de vita nobila, fiind un
parvenit, asigurându-si acest statut prin intermediul casatoriei sale cu domnișoara Ruxandra. Spre
finalul vieții sale, acesta se caieste, devenind călugăr sub numele de Paisie. Moral, Lapusneanul are
atât calitati, cat si defecte. Domnitorul este tipul despotului, al tiranului medieval, dar este totodata
si un om calculat, inteligent, perspicace si un bun orator. Nu in ultimul rand, din punct de vedere
psihologic, acesta este inzestrat cu o personalitate puternica si sangvinica.

Social, Motoc este vornicul Moldovei, iar daca moral, Lapusneanul are atât calitati cat si defecte,
Motoc are doar puncte slabe. Acesta este un lingușitor, ipocrit, lacom, oportunist care isi pune
propria persoana pe primul loc, nepăsându-i de nimeni altcineva. Din punct de vedere psihologic,
prezintă o personalitate slaba, incapabil de a face fata conflictului cu Domnitorul.

Nu in ultimul rand, relatia dintre Alexandru Lapusneanul si Vornicul Motoc este scoasa in
evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.

O prima secvența semnificativa se conturează chiar in primul capitol ,, Daca voi nu mă vreți,
eu va vreu’’, in care Domnitorul, ajutat de mercenari Turci intra in Moldova. Este întâmpinat de o
solie a boierilor (Motoc, Veverița, Spancioc, Stroici), care ii cere sa se întoarcă sub pretextul ca tara
nu îl vrea. Fin psiholog, Domnitorul înțelege ca nu este voința norodului, ci a boierilor si le răspunde
dur cu vorbele care vor constitui motto-ul acestui capitol.
Dintre acești boieri se remarca Motoc, care încearcă lingușitor sa-si ceara iertare pentru a ramane in
viața si pentru a-si păstra privilegiile, iar Domnitorul ii promite ca nu isi va mânji sabia cu sângele lui
deoarece ii este ,,trebuitor’’. Din aceasta secvența se poate desprinde caracterizarea indirecta ale
celor doua personaje, Lapusneanul apărând ca un Domn puternic, răzbunător, dar si sincer, direct,
pe când Motoc se arata lingușitor, tradator, slab.

O alta secventa semnificativa este cea din ultimul capitol intitulat ,, De mă voi scula, pre mulți am sa
popesc si eu’’, in care este surprins Domnitorul bolnav pe patul de moarte in Cetatea Hotinului.
Considerând ca ii se aproprie sfârșitul, Domnitorul cere sa fie călugărit, însa, revenindu-si, si
intelegand ce ii s-a întâmplat, ii amenința pe toți, inclusiv pe șotia si pe fiu sau. Întorși in tara, boierii
Spancioc si Stroici, alături de Mitropolitul Teofan, o indeamna pe șotia acestuia sa-i ofere o cupa in
care s-a turnat otrava, Domnitorul sfarsiind in chinuri groaznice. Din aceasta secvența, se poate
contura portretul unui Domnitor pe care boala l-a slăbit si pe care toți cei din jur l-au trădat,
imaginea apărând in contrast cu cea de la început. Mai mult decât atât, secvența surprinde
adevăratul deznodământ al conflictului cu boierii, deoarece cei doi, fugiți din tara (Spancioc si Stroici)
contribuie la moartea acestuia.

In opinia mea, tema textului, istoria, se reflecta in relația dintre cele doua personaje care
alcătuiesc un cuplu specific domn-boier, bazat pe interes reciproc.

In primul rând, Domnitorul se folosește intenționat de Motoc deoarece avea nevoie de un

intermediar intre el si boieri. Astfel, chiar de la început, direct si brutal, ii spune ca îl va tine in viața
atâta timp cat ii va fi necesar.

In al doilea rând, Motoc la rândul lui are tot interesul sa fie acceptat de domnitor si măcar in
aparenta iertat pentru a ramane in viața si pentru a-si păstra privilegiile. Astfel, vornic fiind, Motoc
se asigura ca va putea in continuare sa profite de pe urma poporului.

Despre acest text, G. Călinescu afirma ca ,,Daca limba Romana ar fi avut in ajutor prestigiu
unei limbi Universale, Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o piesa la fel de celebra precum Hamlet.’’