ALEXANDRU LAPUSNEANUL

Nuvela ,,Alexandru Lapusneanul’’, scrisa de Costache Negruzzi, unul dintre

reprezentanții perioadei pasoptise, este prima nuvela istorica din literatura romana. Aceasta
a fost publicata in primul număr al revistei ,,Dacia Literara’’ in 1840, exemplificând principiile
promovate de Mihail Kogălniceanu precum: combaterea imitației, inspirația din folclor,
natura, istoria, încurajarea originalității, încurajarea criticii obiective ; ,,Vom critica cartea, iară
nu persoana’’ si excluderea politicului. Costache Negruzzi, pe langa faptul ca a încercat sa
respecta aceste principii, a reușit totodată sa îmbine realismul, clasicismul si romantismul intr-
o singura opera. In afara de acest text, el a mai scris lucrări precum ,,Zoe’’, ,,O alergare de
cai’’, si asa mai departe.

Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor de
structura si de compoziție precum: titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale, si
perspectiva narativa.

Titlul textului este in directa relație cu conținutul anticipând tema nuvelei, istoria.
Morfologic, este alcătuit din substantivul propriu compus, ,,Alexandru Lapusneanul’’.
evidențiind astfel rolul central al personajului eponim, cu atestare istorica. Mai mult decât
atât, putem remarca prezenta articolului hotărât ,,-L’’, care diferenteaza personajul fictiv de
personalitatea istorica, Alexandru Lapusneanul.

In text apare atât un conflict general, de natura politia, intre domn si boieri, cat si unul
particular, intre Alexandru Lapusneanul si Motoc. Conflictul dintre domnitor si vornicul Motoc
pare sa se fi început mult mai devreme, deoarece boierul era unul dintre cei care l-au trădat
pe Lapusneanul. Mai mult decât atât, inca din secvența întoarcerii in tara a Domnitorului, îl
remarcam pe Motoc care, spăsit, isi cere iertare, dorind sa devina omul de încredere al
Domnitorului. Lapusneanul ii promite ca îl va tine in viața atâta timp cat va avea nevoie de el,
conflictul evoluând prin relația de ajutor reciproc dintre cei doi. Conflictul se finalizează in
capitolul ,,Capul lui Motoc vrem’’, in care boierul devine țap ispășitor, fiind aruncat mulțimii
adunate la curte, care îl sfasaie in bucati.

Temporal, acțiunea se desfasoara in timpul celei de a doua domnii al lui Alexandru

Lapusneanul, fiind precizat de asemenea un reper cronologic de patru ani, in care domina
oarecum armonia dintre domn si boieri. Sub aspect spațial, acțiunea se petrece in Moldova,
câteva repere semnificative fiind curtea Domneasca, Mitropolia, sala ospatului, Cetatea
Hotinului.

Perspectiva narativa consta in prezenta unui narator omniscient, obiectiv, care

relatează la persoana a III-a, focalizarea fiind 0. Cu toate acestea, putem remarca pe parcursul
nuvelei câteva notații subiective, precum: ,,Crudul tiran’’, si asa mai departe.
 Mai mult decat atat, relația dintre cele doua personaje este evidențiata si cu ajutorul
statutului social, moral si psihologic ale acestora.

Din punct de vedere social, Alexandru Lapusneanul este domnitorul Moldovei,

reîntors la tron pentru a doua oara. Cu toate acestea, el nu face parte dintr -o familie de vita
nobila, fiind un parvenit, asigurându-si acest statut prin intermediul casatoriei sale cu
domnișoara Ruxandra. Spre finalul vieții sale, acesta se caieste, devenind călugăr sub numele
de Paisie. Moral, Lapusneanul are atât calitati, cat si defecte. Domnitorul este tipul despotului,
al tiranului medieval, dar este totodata si un om calculat, inteligent, perspicace si un bun
orator. Nu in ultimul rand, din punct de vedere psihologic, acesta este inzestrat cu o
personalitate puternica si sangvinica.

Social, Motoc este vornicul Moldovei, iar daca moral, Lapusneanul are atât calitati cat si
defecte, Motoc are doar puncte slabe. Acesta este un lingușitor, ipocrit, lacom, oportunist
care isi pune propria persoana pe primul loc, nepăsându-i de nimeni altcineva. Din punct de
vedere psihologic, prezintă o personalitate slaba, incapabil de a face fata conflictului cu
Domnitorul.

Nu in ultimul rand, relatia dintre Alexandru Lapusneanul si Vornicul Motoc este

scoasa in evidenta si prin intermediul secventelor semnificative.

O prima secvența semnificativa se conturează chiar in primul capitol ,, Daca voi nu mă

vreți, eu va vreu’’, in care Domnitorul, ajutat de mercenari Turci intra in Moldova. Este
întâmpinat de o solie a boierilor (Motoc, Veverița, Spancioc, Stroici), care ii cere sa se întoarcă
sub pretextul ca tara nu îl vrea. Fin psiholog, Domnitorul înțelege ca nu este voința norodului,
ci a boierilor si le răspunde dur cu vorbele care vor constitui motto-ul acestui capitol.
Dintre acești boieri se remarca Motoc, care încearcă lingușitor sa-si ceara iertare pentru a
ramane in viața si pentru a-si păstra privilegiile, iar Domnitorul ii promite ca nu isi va mânji
sabia cu sângele lui deoarece ii este ,,trebuitor’’. Din aceasta secvența se poate desprinde
caracterizarea indirecta ale celor doua personaje, Lapusneanul apărând ca un Domn puternic,
răzbunător, dar si sincer, direct, pe când Motoc se arata lingușitor, tradator, slab.

O alta secventa semnificativa este cea din ultimul capitol intitulat ,, De mă voi scula,
pre mulți am sa popesc si eu’’, in care este surprins Domnitorul bolnav pe patul de moarte in
Cetatea Hotinului. Considerând ca ii se aproprie sfârșitul, Domnitorul cere sa fie călugărit,
însa, revenindu-si, si intelegand ce ii s-a întâmplat, ii amenința pe toți, inclusiv pe șotia si pe
fiu sau. Întorși in tara, boierii Spancioc si Stroici, alături de Mitropolitul Teofan, o indeamna
pe șotia acestuia sa-i ofere o cupa in care s-a turnat otrava, Domnitorul sfarsiind in chinuri
groaznice. Din aceasta secvența, se poate contura portretul unui Domnitor pe care boala l -a
slăbit si pe care toți cei din jur l-au trădat, imaginea apărând in contrast cu cea de la început.
Mai mult decât atât, secvența surprinde adevăratul deznodământ al conflictului cu boierii,
deoarece cei doi, fugiți din tara (Spancioc si Stroici) contribuie la moartea acestuia.
 In opinia mea, tema textului, istoria, se reflecta in relația dintre cele doua personaje
care alcătuiesc un cuplu specific domn-boier, bazat pe interes reciproc.

In primul rând, Domnitorul se folosește intenționat de Motoc deoarece avea nevoie

de un intermediar intre el si boieri. Astfel, chiar de la început, direct si brutal, ii spune ca îl va
tine in viața atâta timp cat ii va fi necesar.

In al doilea rând, Motoc la rândul lui are tot interesul sa fie acceptat de domnitor si
măcar in aparenta iertat pentru a ramane in viața si pentru a-si păstra privilegiile. Astfel,
vornic fiind, Motoc se asigura ca va putea in continuare sa profite de pe urma poporului.

Despre acest text, G. Călinescu afirma ca ,,Daca limba Romana ar fi avut in ajutor
prestigiu unei limbi Universale, Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o piesa la fel de celebra
precum Hamlet.’’