Sistemul de invatamant din Romania

Propuneri de reformare
Problema legata de reforma sistemului de invatamant din
Romania a inceput inca din anul 1990, dupa Revolutie. Aceasta a reusit
sa schimbe invatamantul de atunci si a dat frau liber ideilor noilor
responsabili ai invatamantului. Populatia se astepta la un rezultat mult
mai bun, insa care a fost acesta? Inca nu se cunoaste daca rezultatul
este pe masura asteptarilor, dar este clar ca situatia de astazi a
invatamantului romanesc este una precara. Dupa parerea mea, elevii
sunt dezorientati, parintii la fel, iar profesorii sunt nevoiti sa se
multumeasca doar cu un salariu mult mai mic in comparatie cu munca
depusa. Dupa parerea mea, invatamantul romanesc este tratat cu
superficialitate, desi copiii sunt viitorul tarii, iar educatia acestora va
influenta situatia intregii tari peste cativa ani.
Reforma curriculara a programei scolare si, deci, a intregii
viziuni asupra sistemului de invatamant a constituit unul dintre cele
mai controversate procese de schimbare care s-au produs in
invatamantul romanesc dupa decembrie 1989. Considerata de unii ca
fiind cea mai importanta comutare de paradigma educationala din
ultimii o suta de ani, contestata de altii, schimbarea din domeniul
curriculum-ului va starni probabil inca multa vreme polemici si pasiuni.
Imaginea de ansamblu a starii calitatii invatamantului nostru
superior, asa cum aceasta rezulta din perceptiile universitarilor,
studentilor si angajatorilor, este aceea a unui nivel ridicat de calitate.
Atunci insa cand sunt avute in vedere finalitatile sistemului, imaginea
rezultata este, in mare parte, a unui sistem centrat pe sine. Este mai
degraba perceptia unui sistem ale carui legaturi cu mediul sunt
insuficient explorate si analizate, sistem ce urmeaza o logica proprie,
coerenta, dar care este mai putin implicat in societate si mai degraba
decuplat de aceasta.
La fel ca in toate tarile Uniunii Europene, si in Romania viata
universitara ar trebui sa graviteze in jurul unor elite creatoare de
scoala, cu ridicat potetial de cercetare si de transmitere a informatiei.
Romania detine o traditie deosebita in aceasta directie, o traditie a

carei brutala intrerupere a creat astazi consecinte culturale. La

inceputul secolului XX mintile luminate de atunci, fiind girate de
natiune, si-au pus amprenta pe evolutia sistemului de educatie din
epoca, fenomen cu consecinte dintre cele mai faste in evolutia tarii.
Astazi, Romania este tara de origine a multor cadre universitare si
multor cercetatori care ocupa importante pozitii academice in
universitatile si laboratoarele cele mai bine cotate din intreaga lume.
Este posibila crearea unei astfel de elite academice care sa-si continue
activitatea in Romania?
Degradarea de ansamblu a vietii universitare romanesti de azi nu
se datoreaza in niciun caz unei eventuale incapacitati intelectuale a
romanilor, ci a unor motive specifice sistemului academic romanesc.
Scopul studiului de fata e sa prezinte aceste cauze ale degradarii si sa
propuna solutii concrete de remediere a unora dintre cauzele care stau
la baza absentei performantei si competitivitatii, a emigratiei
universitare si a lipsei de perspectiva in cele mai multe dintre
domeniile cercetarii stiintifice si ale vietii universitare.

Solutii
Constientizarea
Primul pas, poate cel mai important si greu de facut este
constientizarea si recunoasterea existentei unor probleme de fond in
sistemul de invatamant. Este un sistem putred si corupt, un sistem in
care insusi cel care ii justifica existenta, elevul, studentul, este de
multe ori umilit, batjocorit, iar interesele sale reale sunt complet
ignorate.

Dorinta de schimbare

Urmatorul pas ar fi acumularea unei dorinte de schimbare, o dorinta

sincera si reala de a imbunatati, de a reconstrui acest sistem. Din
pacate, aceasta dorinta nu pare a avea de unde sa vina. Singurii
afectati de aceasta stare a sistemului sunt elevii si studentii, iar ei nu
sunt in masura sa ia decizii sau sa se faca auziti. Singurii interesati de o
schimbare ar fi copiii, dar ce pot ei sa faca?
Putinele organizatii studentesti cu o oarecare credibilitate se ocupa
de obicei cu alte probleme, cum ar fi bursele sau locurile in camine,
probleme importante la randul lor, insa a caror contributie la actul
educational in sine este marginala.

Cei care se afla in structurile decizionale, cei care au puterea de a

schimba, nu au ca scop imbunatatirea statutului elevului si al
studentului. Ei se ocupa cu chestiuni administrative, intalniri la nivel
inalt, discutii formale, armonizarea legislatiei, obtinerea de fonduri,
investirea, curioasa de multe ori, a acestor fonduri, reorganizarea
examenelor, chestiuni importante. Consider ca exista si exceptii,
oameni care constientizeaza aceste probleme si vor sa schimbe ceva,
insa majoritatea fac parte din acest sistem de ani buni si ca atare,
probabil ca nici nu mai realizeaza starea deplorabila. Au inceput sa aiba
impresia ca asa este firesc sa fie, ca asta este starea normala a
lucrurilor, ca totul merge bine si ca tot ce trebuie facut se rezuma la
mici ajustari si corectii.

Proiectarea si implementarea
Odata efectuati primii doi pasi, urmatorul ar fi munca sisifica de
proiectare si implementare reala a unor schimbari de fond.
O prima masura ar fi eliminarea unor portiuni mari de materie si
reorganizarea programelor scolare avand in vedere notiuni de teorie
pedagogica.
Foarte utila ar fi implementarea unui sistem real de feedback, direct
de la elevi/studenti si indirect de la mediul privat, prin care s-ar obtine
o reactie care sa autoregleze sistemul, la fel cum interdependenta
cererii si a ofertei functioneaza ca un mecanism de autoreglare a
sistemului economic.
Tot esentiala mi se pare conceperea unui sistem real de evaluare a
cadrelor didactice in functie nu neaparat de rezultatele absolute ale
elevilor, care pot varia mult in raport cu capacitatile acestora, ci in
functie de rezultatele lor relative.

Alte solutii:
-

In organizarea invatamantului preuniversitar se cere o anumita

stabilitate.
Esentiala si absolut necesara in obtinerea unui invatamant liceal
de calitate este reducere drastica a numarului orelor de clasa
zilnice ale unui elev la cel mult 5 ore
Reducerea cu cel putin o treime a continutului programelor
analitice actuale
Ocuparea posturilor universitare pe baza recunoasterii valorii
stiintifice prin criterii obiective, unanim acceptate in centrele
universitare de traditie din Europa si Statele Unite
Definirea si respectarea varstei de pensionare
O mai mare aplicabilitate a notiunilor teoretice

Dreptul ca elevii si studentii sa isi aleaga materii optionale fara a

fi in niciun fel constransi ( de exemplu de o decizie majoritara a
grupului)
Introducerea in scoli a unor ore in aer liber, in institutii culturale
pentru o mai buna intelegere a anumitor materii si evaluarea
elevilor din notiunile accumulate.
Existenta unei pauze prelungite de masa la pranz
Existenta mai multor psihologi scolari specializati pentru a discuta
individual cu elevii nu doar in cazuri extreme
Imbunatatirea bazelor sportive si obligativitatea participarii la
orele de educatie fizica pentru promovarea anului scolar
Introducerea de ore suplimentare pentru elevii care nu au reusit
sa inteleaga continutul materiei predate la scoala
Evaluarea elevilor sa se realizeze organizat, in functie de materia
predata si exercitiile din timpul orelor

Una dintre cele mai grave probleme cu care s-a confruntat

sistemul educational in ultimii 15 ani a fost degradarea permanenta a
imaginii profesorului universitar. Acest fenomen, care a dus la o
sacadere fara precedent a calitatii actului didactic si a unei competitii
reale in sistemul universitar, a fost generat de urmatoarele doua
componente:
(1) politizarea sistemului educational.
(2) tolerarea si promovarea imposturii si a incompetentei.
O mare parte dintre absolventii universitatilor romanesti nu au o
pregatire corespunzatoare, fapt reflectat prin inutilitatea diplomei
castigate. Pentru cresterea exigentei in universitati propun:
(1) Evaluarea periodica a studentilor pe baza de teste-grila.
(2) Afisarea din timp a materiei si bibliografiei, dupa modelul
prezentarilor de curs, privite ca un contract de studiu intre profesor si
studenti si care pot fi distribuite din prima zi de clasa.
Danemarca are cel mai eficient si mai bine structurat sistem de
invatamant. Cercetarea a avut la baza 36 de indicatori, structurati in 4
categorii, corespunzatoare celor patru dimensiuni ale invatarii definite
de UNESCO si anume: invatarea pentru a sti, acoperita de educatia
formala, invatarea
pentru a face, reprezentata de perfectionarea la locul de munca, si
invatarea convietuirii, legata de activitatile sociale desfasurate in

timpul liber si, in final invatarea organizarii propriei vieti, care

presupune acumularea de informatii puse in slujba
dezvoltarii personale si a unui stil mai bun de viata.
Evaluarile detin un loc secundar in prioritatile invatamantului
obligatoriu. Totul este conceput astfel incat sa fie evitate situatiile
stresante atat pentru elevi, profesori sau directorul de scoala.
Rezultatele evaluarilor nu sunt facute cunoscute elevilor si parintilor ci
doar profesorilor cu scop de concepere a planurilor de ameliorare
pentru elevii cu dificultati de invatare. Acceptarea insuccesului si critica
sunt considerate ineficiente, demotivante. Abordarea pozitiva a oricarui
aspect este considerata strategia eficienta.

Bibliografie:
https://www.scribd.com/doc/140822902/Analiza-Comparativa-IntreSistemul-de-Invatamant-Romanesc-Si-Sistemele-de-Invatamant-Europene
http://www.invatamantul.ro/
https://en.wikipedia.org
http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Publicatii_Aracis/Publicatii_ARACIS/R
omana/barometru-final.pdf