Tesuturile conjunctive cu rol de sustinere(scheletice): tesutul cartilaginos, tesutul

osos
Asemanari si deosebiri: sunt alcatuite din celule si matrice extracelulara (fibre si substanta
fundamentala), la tesutul osos se adauga si componenta minerala a matricei (cristale de
hidroxiapatita). Dpdv al originii, celulele au originea in celulele mezenchimale atat la nivelul
osului cat si cartilajului, insa tesutul osos se dezolta din tesut mezenchimal bine vascularizat,
tesutul osos fiind vascularizat in timp ce tesutul cartilaginos se dezvolta din zonele slab
vascularizate ale tesutului osos, fiind avascular. Celulele cartilajului: condrobalste (celule tinere),
condrocite (celule adulte). Celulele osului: osteoblaste (celule tinere), osteocite (celule adulte),
dar si alte tipuri de celule printre care si osteoclaste (remodelare). Osteoblastele nu se divid in
timp ce condroblastele se divid. Celulele cartilajului sunt situate in niste camarute ale matricei
numite lacune, la os numai osteocitele sunt situate in lacune.
Tesutul cartilaginos
Generalitati
Semirigid, semidur
Apare in S5 de viata intrauterine (diferentierea celulelor mezenchimale)
Format din celule, fibre si substante fundamentale
Fara nervi, vase limfatice si vase sanguine
Este un tesut avascular (celulele trebuie sa se hraneasca prin difuziune, si primesc
elementele nutritive si oxigenul de la vasele din vecinatate care la unele cartilaje se
gasesc in pericondru sau la nivelul cartilajelor articulare din lichidul sinovial).
Rol: suport pentru tesuturi moi, dezvoltare crestere oase
Clasificare
Dpdv al histogenezei la embrion exista un schelet cartilaginos, care incepe sa se osifice, si
atunci, anumite zone vor deveni tesut osos si de aceea avem tesut cartilaginos
embrionar si tesut cartilaginos permanent (pe care il gasim la adult).
Dpdv al calcificarii, in mod normal matricea nu este calcificata, dar in osificarea
encondrala si in anumite zone articulare unde cartilajul se aseaza pe os acolo este o zona
unde matricea este mai calcificata si de aceea avem cartilaj calcificat si cartilaj
necalcificat.
Dpdv al localizarii, daca face sau nu parte din structura scheletului avem cartilaj
scheletic (ex: cartilajele costale) si cartilaj nescheletic (ex: inelele traheale).
Dpdv histologic, in functie de tipul de fibre si de raportul intre celule si matrice avem
tesut cartilaginos hialin, tesut cartilaginos elastic si tesut cartilaginos fibros.
Histogeneza cartilajului
In tesut mezenchimal avem celulele mezenchimale cu prelungiri si acestea in anumite
zone slab vascularizate incep sa se diferentieze in niste celule numite precondrocite, care
vor evolua in sensul de tesut cartilaginos, incep sa se divida si sa sintetizeze
componentele matricei, in acest caz putem sa le denumi condroblaste (condrocite
diferentiate), aceste celule se divid de cateva ori, in acelasi timp sintetizeaza si
componentele matricei si se formeaza in functie de tipul de cartilaj grupuri mai mici sau
mai mari de celule numite grupuri izogene, care pana sa inceteze diviziunile continua sa
sintetizeze matrice. La periferia viitorului cartilaj, in zona periferica a acestuia tesutul
mezenchimal se condenseaza si va da nastere pericondrului (membrana conjunctivovasculara).

Celule mezenchimale precondrocite (centre de condrificare) condrobale (centre de

diferentiere) condrocite(condrocite hipertrofice)

Structura generala a tesutului conjunctiv

Celule: condroblaste si condrocite, toate celulele sunt localizate in lacune = condroplaste

Matricea extracelulara (in jurul celulelor izolate sau grupurilor de celule exista matrice
teritoriala, iar in rest matricea interteritoriala).
Condron = unitatea morfofunctionala (unitatea structurala, functionala si metabolica) a
cartilajului, termen mai putin folosit, reprezinta un grup izogen de celule impreuna cu
matricea teritoriala din jur.
La periferia cartilajului se afla pericondrul, prezent in cartilajele hialine (cu exceptia
cartilajului hialin articular), cartilajele elastic. Cartilajul fibros nu are pericondru.
Asemanarea cu schwaitzerul, ca sa ne facem o idee despre cum ar arata cartilajul. La
suprafata o cojita pericondru. In interior structura cu camarute mai mici, mai mari,
izolate sau nu. La cascaval aceste camarute sunt goale, la cartilaj in mod normal toate
aceste camarute sunt pline cu celule, matricea are o consistenta semidura (mai dura decat
a altor tesuturi si a celulelor), cand sectionam acest tesut, se spala in timpul prepararii,
celulele dispar si pe lama apar lacune goale desi in vivo toate lacunele sunt pline.

Celulele cartilajului
Ocupa intreaga lacuna
Celule tinere: condroblaste, alungite, au axul lung paralel cu suprafata cartilajului, izolate
sau in grupuri mai mici, intre ele matricea, la periferia cartilajului (izolate la periferia
cartilajului), la MO: nucleu eucromatic (1-2 nucleoli) si citoplasma bazofila, la ME: RER, AG,
mitocondrii bine dezvoltate si pot aparea incluziuni lipidice (ofera citoplasmei un aspect
spumos) si granule de glicogen, prelungiri scurte citoplasmatice, numeroase orientate in
zona in care celula secreta activ componentele matricei extracelulare, aceste celule au
rolul de a sintetiza toate componentele matricei, dar si un factor care inhiba formarea de
vase sanguine (factor angio-inhibitor, de aceea este vasculare), in caz de fracturi, cele

mici se pot repara, cele mari nu se mai pot repara si atunci o parte din cartilaj se
transforma in tesut fibros (cicatrice fibroasa) si in aceasta zona nu vor mai fi nici celule,
prin urmare nici factorii care inhiba formarea de vase sanguine, prin urmare in aceasta
zona vor aparea vase sanguine care pot duce la calcificarea zonei si chiar la aparitia
tesutului osos in zona respectiva, condroblastele se divid in functie de tipul de cartilaj de
un anume numar de ori, urmeaza o serie de cicluri de diviziuni, dupa fiecare diviziune
celulele sintetizeaza si componetele matricei, deci matricea se mareste si la un moment
dat aceste celule nu se vor mai divide, activitatea de sinteza inceteaza si se transforma in
condrocite.
Celule adulte: condrocite, rotunjite (unghiulare), in grupuri mai mari, mai spre centrul
cartilajului, (grupate-in profunzime), mai mari decat condroblastele, MO: in general nucleu
rotund, citoplasma acidofila, ME: mai putine organite, incluziuni de glicogen si lipidice bine
reprezentate, apare o oarecare activitate de sinteza, niste prelungiri, in matrice in jurul
celulelei exista o zona care este mai electronoclara, si o zona mai electronodensa cu
aspect fibrilar, se pot gasi celule binucleate, dupa o anumita durata de viata intra in
apoptoza si mor, lacunele devin goale, lacunele se dezasambleaza, grupurile de celule
situate periferic pot inlocui spatiul ramas eliberat, condrocitele nu se divid, imbatranesc si
dispar.

Cartilajul hialin (tesutul cartilaginos hialin)

Este cel mai raspandit

Este cel mai putin rezistent
La embrion formeaza scheletul (axial si al membrelor), care apoi incepe sa se osifice
La adult formeaza cartilajul articular (suprafata articulara a unor oase), zone de osificare
encondrala (cartilajul de crestere al oaselor lungi), nas, laringe, trahee, bronhiile mari,
capetele ventrale ale coastelor (cartilajele costale)
Macroscopic are un aspect sticlos, translucid, este putin mai lucios, de culoare grialbastruie, relativ rigid
Pericondrul este localizat la periferia cartilajului, il innconjoara complet, are rol nutritiv,
rol condrogenic, rol de protectie, contine vase sanguine, limfatice si nervi, asigura
cresterea cartilajului (prin apozitie, prin formarea de noi condroblaste se va depune in
perioada de crestere strat peste strat de cartilaj nou si matrice noua, crestere in grosime,
este format dintr-un strat extern, si un strat intern. Zona externa este predominant
fibrilara (numit si strat fibrilar), bogat in fascicule groase de fibre de colagen de tip I care
sunt toate paralele intre ele si paralele cu suprafata cartilajului, gasim mai putin nuclei
mai alungiti de fibroblasti. Zona interna are de asemenea fibre de colagen cu aceeasi
dispozitie, dar are mai multe celule, aceste celule au capacitatea sa se diferentieze in
condroblaste, (acest strat se numeste si strat condrogenic), mai multi nuclei fata de stratul
extern. Dinspre periferie avem pericondru cu cele doua straturi, diferenta din cele doua
straturi se face dupa numarul de nuclei, fiind mai multi in stratul intern. In pericondru deja
incep sa apara condroblaste in lacune. Incep sa se divida, sa formeze grupuri mai mari, cu
matricea teritoriala in jurul lor si in gradul grupului si matricea interteritoriala in afara. Pe
masura ce grupurile devin mai mari matricea teritoriala devine mai mare.
Celulele sunt localizate in lacune (condroplaste). Sunt caracteristice grupurile izogene
mai mari de celule (2-8 celule pe grup), iar aceste grupuri mai mari sunt dispuse mai spre
centru. Orientarea lor in cadrul grupului poate sa fie radiara, in acest caz vorbim de
grupuri izogene coronare (ex: cartilaj costal, inele traheale), sau axiala, in siruri si atunci
vorbim de grupuri izogene axiale (ex: cartilaj de crestere, cartilajul articular). Ambele

organizari le intalnim in cartilajele hialine, in functie de zona predomina o anumita

dispozitie. In MO: sunt general putin retractate in lacuna, si pot exista si lacune goale, se
observa incluziuni lipidice. In ME: incluziuni lipidice, numeroase in celula si ribozomi, in
periferia celulei in matrice exista doua zone: o zona imediat deasupra plasmalemei =
invelisul matriceal pericelular, grosime de 1-3 micrometri, putine fibre de colagen, mai
mult proteoglicani (pasla), in jurul ei este o alta zona, un cosulet = inel lacunar, format din
fibrile fine de colagen de tip II. Exista si celule binucleate. In general nucleii sunt rotunzi.
Celulele pot lua diverse forme, mai angulare, in functie de numarul de celule si de spatiul
ingust in care se gasesc.

Matricea este formata din fibre de colagen si substanta fundamentala. La MO are aspect
omogen, in general este bazofila dar poate sa apara pe unele lame si acidofila, fiind
metacromatica, apare intens colorata cu PAS. Fibre de colagen de tip II, sunt fine, si au
cam acelasi indice de refractie cu substanta fundamentala, de aceea matricea apare ca o
structura colorata uniform, nu putem evidentia fibrele de colagen. In jurul grupurilor
izogene, mai mici sau mai mari, sau chiar a celulelor izolate este matricea teritoriala,
bazofila, bazofilia este data de prezenta unei cantitati mai mari de condroitin sulfati,
incarcati negativ, fibrele de colagen sunt mai subtiri iar intre grupuri este matricea
interteritoriala, palid colorata, cu bazofilie mai slaba datorita unei cantitati mai mici de
condroitin sulfati si mai mari de fibre de colagen, devine mai palid colorata spre periferia
cartilajului.
Fibrele de colagen sunt fibrile de colagen de tip II (spre deosebire de pericondru unde
sunt de tip I), care sunt mai subtiri, de 15-45 nm, cu o bandare transversala mai putin
evidenta fata de cele de tip I si nu se asambleaza in fascicule groase precum cele de tip I.
Bandarea este mascata partial de proteoglicani, striatiile transversal fiind greu de
observant in ME. Sunt putine in matricea teritoriala. Orientarea in cartilaj se face oarecum
in functie de locatie, formand o retea, intre grupurile izogene sunt fibre de colagen care
sunt dispuse oarecum in evantai printre grupuri, intre condroplaste, iar la periferie, spre

pericondru formeaza arcuri tangentiale la pericondru, acest ansamblu determina oarecum

cresterea rezistentei cartilajului.
Substanta fundamentala este amorfa, are 70-80% apa (10% la os) este formata din
monomeri de proteoglicani (au o parte central proteica, in care se leaga covalent GAG
condroitin sulfatii si keratan sulfatii, are aspectul unei perii de spalat sticle) sau agregate
de proteoglicani, in care cam 100 proteoglicani se combina cu un lant de acid hialuronic,
caracteristici sunt glicozaminoglicanii condroitin sulfatii si keratansulfatii. Exista o
glicoproteina, condronectina, care mediaza atasarea celulelor de elementele matricei, atat
GAG cat si de fibrele de colagen. Exista o interactiune intre toate aceste elemente, se
formeaza oarecum ca o retea. Apa se va lega si dezlega de aceste molecule de GAG, la fel
si colorantii bazici, de zonele incarcate negativ. Prin legarea si dezlegarea apei se
deplaseaza substantele, si prin difuziune de la pericondru, oxigenul si substantele nutritive
vor ajunge pana la celulele situate cel mai profund in cartilaj. Acest ansamblu de fibre,
substanta fundamentala si celule are consistenta de gel semifluid, care este sustinut de
pericondru, astfel cartilajul devine un fel de saltea cu apa, are si rezistenta dar si un
anumit grad de flexibilitate. Este un gel puternic hidratat, actionand ca absorbant de
socuri. Exista o compresie si decompresie alternanta asupra cartilajului, chiar si in cazul
cartilajului din arborele respirator, in functie de inspir si expir, determina deplasarea apei
din structura matricei si a deplasarii elementelor nutritive. Matricea actioneaza ca o
bariera, previne patrunderea celulelor (limfocitelor), bacteriile, difuzia imunoglobunelor
(lucru important in transplantul de cartilaj deoarece acesta este fragil, si in cazul
fracturilor mai mari este nevoie de transplant de cartilaj de la un individ la altul,
neexistand imunoglobuline nu se produce rejectia).

Nutritia se face fie din vasele de pericondru, fie din lichidul sinovial. Prin difuziune
elementele nutritive si oxigenul nu pot strabate o distanta prea mare, si atunci exista o
distanta maxima care poate sa asigure viabilitatea celulelor, prin urmare exista o grosime
limita pe care se face cresterea cartilajului astfel incat toate celulele inclusiv cele mai
profunde sa primeasca elementele nutritive si oxigenul. La nutritie ajuta si compresia si
decompresia alternanta asupra cartilajului. In cartilajele groase pot exista canale prin care
patrund vase sanguine care doar le strabat.
Cresterea se face pe de o parte prin depunerea de strat nou de matrice o data cu aparitia
condroblastelor la periferie, ca la copac (crestere apozitionala), pe de alta parte exista si o
crestere interna, din partea centrala, in grupurile izogene celulele se divid pana la un
moment dat dar si sintetizeaza matrice din jur (crestere interstitiala), ca la coca pusa la
crescut
Regenerarea cartilajului este redusa. In caz de fracturi mici (microfracturi)
condroblastele si celulele din pericondru pot sa se multiplice, sa sintetizeze matrice si sa
repare zona respective, ai sa se formeze o zona de cartilaj normal. In cazul unor fracturi
mai mari, mai ales daca exista si deplasari de fragmente, respectivele celule nu mai pot
face fata, zona respectiva este invadata de vase de sange, va aparea o cicatrice fibroasa,
se poate calcifia, zona respectiva poate deveni tesut osos, iar functia cartilajului este
compromisa. Se poate indrepta situatia prin transplant de cartilaj sau prin bioinginerie
medicala, cu celule stem mezenchimale.
Cartilajul articular. In poza suprafata articulara a unui os. La suprafata cartilaj, in
profunzime os. Exista o zona cu lichid sinovaial. Nu are pericondru. In zona vecina cu
tesutul osos, matricea are aspect mai acidofil, inspre os mai calcificata. Are mai multe
straturi. Predomina grupurile axiale.

Cartilajul elastic (tesut cartilaginos elastic)

Localizat in epiglota, pavilionul urechii, in laringe (cartilajul aritenoid), canal auditiv extern,
trompa lui Eustachio
Macroscopic are o culoare galbena, e opac, e flexibil si are o elasticitate crescuta.
Celulele sunt organizate in grupuri izogene mai mici (2-3 celule/sectiune/grup), per total
mai multe celule pe unitatea de suprafata decat la cartilajul hialin si spatiile dintre
grupurile izogene, matricea interteritoriala este mai redusa decat la cartilajul hialin
Pericondrul are aceleasi caracteristici cu cel de la cartilajul hialin, si este prezent la toate
cartilajele elastice.
Matricea are fibrile de colagen de tip II, caracteristice sunt fibrele de elastina, subtiri,
evident ramificate, se pot grupa si in fascicule ceva mai groase si zone cu aspect lamelar
La MO pt a il observa trebuie sa folosim o coloratie pt elastina (orceina) si supracoloratie
cu altceva. Se observa aspectul ramificat al fibrelor de elastina si zone in care formeaza
fascicule mai groase, lacunele, nuclei, cam 2 celule pe grup. Culoare brun-roscat,

densitatea de elemente elastice este mai mare in special in partea central. Diferenta fata
de cartilajul hialin daca am colora doar cu hemalaun-eozina sunt numarul mai mic de
celule in grup si matricea interteritoriala mai mica, totusi il putem confunda cu un cartilaj
hialin mai tanar, in formare in care nu s-au diferentiat grupurile si matricea interteritoriala,
de aceea este bine sa coloram si cu orceina.
La ME zona de suprafata a celulei prezinta prelungiri, elastina are un aspect amorf,
oarecum neregulat, se observa si fibrile de colagen de tip II

Cartilajul fibros (tesut cartilaginos fibros)

Este cel mai putin reprezentat

Este cel mai rezistent, foarte rezistent, nu se deformeaza la presiuni mari
Are caractere intermediare intre cartilajul hialin si tesutul conjunctiv dens ordonat, exista
zone de intrepatrundere intre cartilajul hialin si tesutul conjunctiv dens ordonat (tendon)
Localizat in simfiza pubiana, discul interverbertebral (nu tot este format din fibrocartilaj),
articulatia temporo-mandibulara, menisc, in zona de atasare a unor tendoane la os
Nu are pericondru
Celulele sunt tot condrocite in condroplaste, in numar mai mic, sunt dispuse fie izolat fie
in grupuri mici, sunt dispuse printre fibrele de colagen, asezate in siruri intre fibre
Fibrele de colagen sunt de tip I, fiind dispuse in fascicule groase, sunt predominante in
structura cartilajului, pe anumite portiuni sunt paralele intre ele, in functie de planul de

sectiune s-ar putea sa faca un unghi cu fibrele paralele de deasupra (asemanator ca la

copac, aspect penat, schelet de peste)
La ME o celula asemanatoare cu celelalte, inclusive cu acele prelungiri in zona in care
sintetizeaza matricea. Fasciculele de colagen sunt destul de groase
Substanta fundamentala este redusa
Il diferentiem de tesutul conjunctiv dens ordonat prin prezenta lacunei
Discul intervertebral are 2 parti: o parte central=nucleu pulpos, nu este cartilaj, sunt
grupuri de celule care sintetizeaza substanta fundamentala bogata in acid hialuronic,
aceasta zona are rolul de a absorbi socurile, de jur imprejurul lui este o zona = inel fibros,
care contine atat cartilaj fibros cat si tesut conjunctiv dens ordonat, , intarit de ligamentul
anterior. Acest ansamblu datorita nucleului pulpos, care este protejat de zona de cartilaj
din jur actioneaza ca o saltea cu apa, ca o perna astfel incat preia din socurile exercitate
asupra coloanei vertebrale. In functie de gradul de hidratare lungimea difera, hidratarea
difera in timpul zilei. Daca ne masuram dimineata si seara suntem cu un cm mai inalti
dimineata. O data cu inaintarea in varsta, efort, anumite miscari, cresterea in greutate, sar putea sa se rupa ligamentul posterior (mai subtire, sustine discul intervertebral)si
nucleul posterior aluneca posterior,se exercita presiune asupra fibrelor nervoase, aparan
dureri intense. La nivel lombo-sacral in general. Durerile pot trece prin gimnastica in unele
cazuri, in alte cazuri este necesara interventia chirurgicala. Aceasta situatie este denumite
hernie de disc.