Poezia ,,Floare albastra scrisa de Mihai Eminescu si publicata in

revista ,,Convorbiri literare in anul 1872, este o capodopera a

lirismului eminescian din etapa de tinerete.

In Floare Albastra sunt associate, in maniera romantic, mai multe

specii literare: poem filosofic, egloga ( idila cu dialog) si elegie
(poezie in care sunt exprimate sentimente de tristete, regret).
Tin de romantism: tema( iubirea si natura, conditia geniului,
aspiratia spre absolute), motivele literare, amestecul speciilor.

La romantici, tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii ,

deoarece natura vibreaza la starile sufletesti ale poetului. Floare
albastra apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii
paradiziace.
Cadrul natural feeric si protector pentru cuplul de indragostiti se
realizeaza prin motive romantic ce apar frecvent in lirica erotica
eminesciana: codrul, luna, valea, izvoarele, prapastia.
In viziunea romantic, se confrunta doua ipostaze ale cunoasterii:
lumea cunoasterii absolute simbolizata de ,, albastra si lumea
cunoasterii terestre , simbolizata de ,,floare.
Ca in lirismul de masti, eul lyric imprumuta pe rand doua ipostaze
umane, masculine si feminine.

Titlul fixeaza simbolul central, ce sugereaza aspiratia spre fericire

prin iubire. Motivul literar asociaza substantivul ,,floare, care
simbolizeza viata , si culoarea ,,albastra, simbolul eminescian al
infinitului.

Cele 14 strofe alcatuiesc 4 secvente poetice, prin alternanta a

doua planuri, cosmic si terestru, in dialogul celor doua voci, geniul
si iubita.
Prima secventa ( primele trei strofe)reprezinta monologul fetei si
ia forma reprosului. Meditatia barbatului din strofa a 4-a constituie
cea de-a doua secventa si contine reactia indragostitului la
reprosul fetei.
Secventa a treia care contine strofele V-XII, este cea mai ampla si
continua monologul fetei din prima secventa. De aceasta data, ea
adreseaza barbatului chemarea la implinirea iubirii in spatial
terestru.
Ultima secventa poetica ( strofele XIII-XIV) este a doua interventie
a vocii lirice din strofa a 4-a si reprezinte o meditatie a barbatului
asupra iubirii trecute, pe care o proiecteaza, de aceasta data , in
ideal.

Prima secventa poetica infatiseaza lumea rece a ideilor, lumea lui.

Monologul fetei incepe cu reprosul realizat prin adverbul ,,iar
plasat la inceputul poeziei. Cele doua apelatice ,, sufletul vietii
mele si ,,Iubite dispuse simetric atat la inceputul si la sfarsitul
primei interventii a fetei, exprima iubirea sincera.
A doua secventa poetica, constituie meditatia barbatului asupra
reprosului iubitei. Desi recunoaste adevarul din vorbele fetei,
acesta se detaseaza cu ironie ,, Ah! Ea spuse adevarul! Eu am ras,
n-am zis nimica
A treia secventa poetica constituie monologul fetei care continua
cu o chemare la implinirea iubirii in lumea ei, planul terestru ,, Hai
in codrul cu verdeata.. Spre deoesebire de alte idile eminesciene,
aici femeia este cea care adreseaza chemarea la iubire.

Cadrul natural se realizeaza cu ajutorul motivelor romantic

aparute frecvent in liria erotica eminesciana: cordul, izvoarele,
luna.
Ultima secventa poetica este a doua interventie a vocii din strofa
a 4-a si reprezinta o continuare a meditatiei barbatului asupra
iubirii trecute, pe care o proiecteaza, de aceasta data , in ideal ,,
Si te-ai dus dulce minune/ si-a murit iubirea noastra
Daca in penultima strofa despartirea indragostitilor pare
temporara, in ultima strofa, separate printr-un sir de puncte de
suspensie, marcheaza faptul ca sfarsitul iubirii devine o
certitudine.
Figurile de stil si imaginile artistice sunt numeroase: epitetul
,,prapastia mareata, personificarea ,, izvoarele plang ,
comparatia ,, rosie ca marul , repetitia ,,floare alastra! Floare
albastra!.