S-ar putea mai usor sa se zideasca o cetate n aer, dect sa

se ntemeieze un stat fara credinta n zei

Plutarh.

In Romania isi desfasoara activitatea, cu respectarea

prevederilor legale in materie, biserici, culte si organizatii
religioase. Ordinea prezentarii lor este data de vechimea si
prezenta lor in arealul romanesc si de numarul de credinciosi
pe care il detin. Avem astfel:

Culte religioase: Biserica Ortodoxa, Biserica Catolica,

Biserica Armeana si Cultele Protestante

Organizatii religioase
CONSTITUTIA SI
VIATA
RELIGIOASA
IN ROMANIA

Dupa Revolutia din 1989, cadrul

legal in care se desfasoara activitatea cultele religioase a fost
modificat radical prin Constitutia din 1991 care prevede
egalitatea cetatenilor fara deosebire de
credinta
religioasa (art.4 alin.2).
Sunt mentionate principiile esentiale pentru desfasurarea
normala a vietii religioase, cultele religioase sunt libere si se
organizeaza potrivit statutelor proprii, sunt autonome fata de
stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea
asistentei religioase in armata, spitale, penitenciare si
orfelinate (art.29). De asemenea, Constitutia prevede

obligatia statului de a asigura libertatea invatamantului

religios, potrivit cerintelor specifice ale fiecarui cult.
In acelasi timp, in scolile de stat, predarea religiei este
organizata si garantata prin lege (art.3 alin.5 si alin.7).
Constitutia mentioneaza si posibilitatea ca cetatenii care din
motive religioase refuza sa indeplineasca serviciul militar sub
arme, sa execute serviciul utilitar alternativ (art.39 alin.2
lit.a).
In prezent, cultele isi aleg in mod liber organele de
conducere si isi numesc deserventii, fara nici un amestec din
partea statului. Pregatirea acestora se realizeaza in scoli,
facultati si institute teologice de care cultele dispun: cea mai
mare parte a acestor unitati de invatamant sunt integrate in
invatamantul de stat. Ele pot intrebuinta in manifestarile
confesionale, in administratie si in invatamant limba materna
a
credinciosilor.
Libertatea religioasa a cultelor din Romania este
asigurata si din punct de vedere material. Statul le sprijina
activiatea sub aspect financiar, acordand un sprijin financiar
lunar la salarizarea personalului de cult , alocand anual
fonduri pentru construirea unor lacasuri de cult noi, ca si
pentru conservarea si restaurarea bunurilor de patrimoniu
aflate in proprietatea cultelor (Legea nr. 142/ 1999 privind
sprijinul statului pentru salarizarea clerului, modificata prin
O.U.G.
nr.
66/2000
si
aprobata
prin
Legea
nr.647/2001;O.U.G. nr.203/1999; O.G.nr.82/2001 privind
stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de
cult ale cultelor recunoscute din Romania).
Alte reglementari legale, Legea Invatamantului, Legea
nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase
pentru producerea obiectelor de cult modificata prin O.U.G.
nr.97/2000, Legea 46/1996 privind pregatirea populatiei
pentru aparare, H.G. nr 637/1997 privind modul de
executare a serviciului utilitar alternativ, Legea nr.50/1991
(modificata si republicata) privind autorizarea executarii
constructiilor, diverse protocoale s.a. dezvolta si detaliaza
principiile
de baza
constitutionale.

Nu a fost adoptata o noua lege a cultelor religioase, care

sa abroge in mod explicit Decretul - Lege nr. 177/ 1948
pentru regimul general al cultelor religioase. Cadrul general
de exercitare al libertatii religioase precizat de Constitutie va
fi dezvoltat si detaliat de viitoarea "Lege pentru regimul
general al cultelor si al exercitarii libertatii religioase ".
Ministerul Culturii si Cultelor este organul de specialitate
al administratiei publice, in subordinea Guvernului, care
elaboreaza si asigura aplicarea strategiei si politicilor in
domeniul cultelor. Ministerul isi desfasoara activitatea, in
domeniul cultelor, pe baza principiului potrivit caruia toate
cultele recunoscute de lege sunt libere, autonome si egale in
fata
autoritatilor.

RELIGIILE IN
STATUL ROMAN

Statul roman recunoaste urmatoarele religii:

Biserica
Vicariatul
Vicariatul

Ortodoxa Romana
Ortodox Sarb
Ortodox Ucrainean

Biserica
Catolica
a. Biserica Romano-Catolica
b. Biserica Romana Unita cu Roma (Greco-Catolica)
Cultele
a. Biserica Reformata (Calvina)
b. Biserica Evanghelica C.A.

protestante

c. Biserica
Evanghelica
d. Biserica Unitariana
Biserica
Cultul

Lutherana

S.P.

Armeana

Crestin de Rit Vechi

Cultele neoprotestante
(evanghelice)
a. Biserica Crestina
Baptista
b. Biserica Crestina
Adventista de Ziua
a
Saptea
c. Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolica
d. Cultul
Crestin dupa
Evanghelie
e. Biserica Evanghelica Romana
Cultul

Islamic

(Musulman)

Cultul
Mozaic
Organizatia Religioasa "Martorii lui Iehova
POZITIA SFANTULUI
SINOD
AL BISERICII
ORTODOXE
ROMANE

COMUNICAT DE PRESA (Nr. 589/ 12 februarie 2004)

In zilele de 10 si 12 februarie 2004, la Resedinta
patriarhala, sub presedintia Prea Fericitului Parinte Patriarh
Teoctist, s-au desfasurat lucrarile Sfantului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane.
Romane
Dintre problemele
mentionam:

abordate

si

hotararile

luate

Sfantul Sinod interzice membrilor clerului ortodox sa

faca politica partinica, sa fie membri ai vreunui partid politic,
sa participe la campanii electorale, sa candideze si sa devina
membri ai Parlamentului sau consiliilor locale, primari,
viceprimari sau sa ocupe functii in administratia publica
centrala si locala (textul integral al hotararii Sfantului Sinod
il anexam la comunicatul de presa).
Sfantul Sinod nu incurajeaza principiul si practica
adoptiilor internationale, socotind ca Romania nu este atat
de saraca incat sa nu-si poata hrani si creste copiii.
Continuandu-si experienta de pana acum, aceea de adoptie
a copiilor in familii de credinciosi si preoti din Romania,
Biserica Ortodoxa Romana binecuvanteaza si sprijina orice
initiativa si fapta de acest fel.
Sfantul Sinod a adresat o scrisoare pastorala catre clerul si
credinciosii ortodocsi in legatura cu colecta organizata in
toate bisericile si manastirile in Duminica Ortodoxiei (prima
din Postul Sfintelor Pasti, 29 februarie 2004) pentru Fondul
Central Misionar, destinat lucrarii misionare, sociale si
caritative a Bisericii Ortodoxe Romane.
S-a stabilit desfasurarea in zilele de 15-16 iunie 2004 a
sedintei solemne comune a Sfantului Sinod si Adunarii
Nationale Bisericesti, pentru comemorarea a 500 de ani de la
trecerea la cele vesnice a Binecredinciosului Voievod Stefan
cel Mare si Sfant.
Pe agenda de lucru a Sfantului Sinod s-au mai aflat
teme referitoare la slujirea pastoral-misionara, viata
monahala si misiunea sociala a Bisericii, invatamantul
teologic si religios in scolile publice, viata comunitatilor
ortodoxe romanesti din jurul granitelor tarii si Diaspora,
relatiile externe bisericesti, participari ale unor membri ai
Sfantului Sinod si ale altor teologi ortodocsi romani la
intruniri internationale ortodoxe si ecumenice, alte probleme
curente ale vietii bisericesti.
Biroul de presa si comunicatii al Patriarhiei Romane

SCURT ISTORIC
AL
BISERICII
ORTODOXE
ROMANE

Sintem un popor prin excelenta romanic.

Latinitatea
constituie
caracterul
esential al limbii noastre, al culturii, al constiintei noastre. A
fost stimulentul energiei noastre etnice, caruia ii datoram
puterea de supravietuire in lupta cu cele mai potrivnice
vicisitudini ale istoriei, capacitatea noastra de rezistenta,
vointa de libertate si de unitate, minunata noastra renastere
spirituala din veacurile mai noi, nazuinta noastra perpetua
spre progres.
Nu-i uitam nici un moment pe stravechii si bravii nostri
inaintasi geto-daci, pe care ii mostenim prin fiinta noastra,
prin strinsa legatura cu pamintul patriei noastre, - dar tocmai
pentru ca ei, primind limba latina si felul de viata roman, au
asimilat cu desavarsire valorile spirituale ale civilizatiei
romane si ni le-au transmis intr-o neintrerupta continuitate,
noi le pastram si le cultivam ca insusiri de capetenie ale
neamului nostru.
Inceputurile vietii crestine pe teritoriul tarii noastre.
Crestinismul daco-roman
Romanii se coboara din amestecul autohtonilor, adica al
bastinasilor iliri si traci, vechii locuitori ai Peninsulei
Balcanice. Tracii si ilirii au trait si au murit, in afara unor
exceptii rare, in legea lor pagana. Aceasta lege cuprindea
inchinarea la puterile naturii, cerul, cu lumina zilei, inceput al
tuturor lucrurilor si vesnic indemn la viata.
Credinta era nespus de puternica si gata de orice jertfe.
Acesti stramosi nu aveau nici o inchipuire de Rai si Iad, ei nu
se asteptau la o judecata a lui Dumnezeu asupra faptelor
savarsite in viata, dar erau insa siguri ca, dincolo de nori si
de albastrul cerului, este un salas de vesnicie netulburata
pentru ostasul bun, pentru femeia gospodina, care a dat

feciori voinici neamului, pentru toti cei care au murit fara sasi fi injosit mandria si sa-si fi patat cinstea.
Cel ce se nastea era cainat in leaganul sau pentru
suferintele care il asteptau, iar inaintea celui mort se cantau
cantece de bucurie pentru izbavirea lui din necazuri si
intrarea in fericirea cea fara de margini. Iar cand neamul
vroia sa trimita un sol la cer, cu veste de durere si cu
chemare de ajutor, fiecare era vesel sa fie ales de sorti de a
fi zvarlit prin aer si apoi cazand, sa moara in varful sulitelor
ce il asteptau jos.
Dar, marea e priincioasa si circulatiei marfurilor si
strabaterii ideilor. Astfel, in tinuturile Dobrogei de astazi,
zisa pe atunci Scythia Minor, tara cea mica a scitilor, au venit
crestini in porturile ei infloritoare de la Pontul Euxin, iar in
veacurile III IV, acesti crestini au avut alcaturile si bisericile
lor. Sfantul Andrei, Apostolul geto-dacilor scitilor-, a
predicat in Scythia Minor, traditia privitoare la aceasta
predica apostolica fiind intalnita in lucrarea Despre
apostolic a lui Hipolit Romanul, mort in cursul persecutiei
imparatului Decius (249-251), iar in secolul IV apare in
Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu de Cezareea al
Palestinei, care a preluat-o dupa o lucrare a marelui teolog,
Origen din Alexandria (+254).
Situatia infloritoare a crestinismului din Dobrogea si
existenta a numerosi crestini tomitani in secolul III, in urma
predicii Sfintului Apostol Andrei prin aceste parti, a
determinat o fireasca si importanta organizare bisericeasca
cu centrul la Tomis, condusa de ierarhi ce au stralucit prin
viata sfinta, activitate pastorala si stiinta teologica.
Biserici paleocrestine s-au construit peste ruinele
castrului roman de la Slaveni, in jud. Olt, iar la Porolissum,
azi Moigrad, jud. Salaj, un fost templu pagan a fost
transformat in lacas de cult crestin. In alte doua centre s-au
descoperit fundatiile unor bazilici si anume la Sucidava, azi
Celei-Corabia, jud. Olt, cu o serie de inscriptii crestine in
limba greaca si la Morisena, azi Cenad, jud. Timis.

Aproximativ 35 de bazilici din secolele IV-VI descoperite

in principalele centre urbane ale provinciei, la Tomis, Callatis
- azi Mangalia, Tropaeum Traiani Adamclisi-, Histria
Istria-, Axiopolis Cernavoda-, Troesmis Iglitia-, Dinogetica
Garvan- etc., la care se adauga peste o suta de inscriptii de
obiecte cu caracter din secolele IV-VI.
Fireste, toate aceste lacasuri de cult au presupus si
existenta unor preoti si ierarhi.
Predicarea Evangheliei
In cuprinsul Imperiului roman, predicarea Evangheliei a
intampinat multe greutati, datorita faptului ca pana in anul
313, cand imparatul Constantin cel Mare (306-337) i-a
acordat libertate prin cunoscutul Edict de la Mediolanum
(azi Milano), era considerata ca religio illicita-neadmisa.
Dar, dupa retragerea administratiei si a legiunilor romane din
provincia Dacia, in 271 - 275, s-au creat premise favorabile
pentru raspandirea crestinismului in spatiul carpatodunarean.
Marturii lingvistice
Ca marturii lingvistice ne sunt oferite numeroasele
cuvinte cu sens religios din fondul principal lexical al limbii
romane, folosite din secolele III-IV pana azi.
O parte din
termeni au fost preluati din latina populara vorbita de
stramosii nostri daco-romani si increstinati, iar altii creati
pe loc de noii marturisitori ai credintei crestine, precum:
biserica - din basilica-, credinta, lege, Inviere, Inaltare,
Boboteaza, Treime, Tata, Fecioara, inger, altar, cruce,
rugaciune, toaca, tampla, pacat, parinte, pagan, a boteza, a
cununa, a cumineca, a se inchina, a se ruga.
Sarbatori crestine
Cateva sarbatori crestine au preluat numirile unor vechi
sarbatori pagane apropiate ca data de ale noastre, primind,
insa, un inteles nou, crestin:
Calatio-calationem - Craciun,

 Florilia - Florii,
Rosalia - Rusalii,
dies conservatoria -sarbatoare.
Un amanunt semnificativ este acela ca in rugaciunea
Tatal nostru, ca si in Simbolul de credinta, alcatuit la primele
doua Sinoade ecumenice (325 si 381) peste 90% din cuvinte
sunt de origine latina. Exceptie fac, in Tatal nostru, greseala,
ispita si mantuieste, ceea ce arata ca ele au fost cunoscute
de stramosii romanilor inca din perioada de formare a lor ca
popor.
Ierarhia bisericeasca
Izvoarele istorice au dovedit ca inca de la inceputul
secolului al IV-lea, indata dupa promulgarea edictului de la
Mediolanum din 313, sunt atestate documentar aproximativ
15 scaune episcopale in diferite cetati de pe malul drept al
Dunarii, in provinciile romane Pannonia Inferior, Dacia
Ripensis si Moesia Inferior (azi in Iugoslavia si mai ales
Bulgaria) - la Sirmium, Singidunum, Viminacium, Oescus,
Bononia,
Marcianopolis,
Novae,
Appiaria,
Abbvitus,
Durostorum, ai caror titulari au participat la lucrarile unor
Sinoade ecumenice sau locale.
In nordul Dunarii se cunoaste un singur episcop si
anume Teofil al Gothiei, participant la lucrarile primului
Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325; titulatura lui se
explica prin aceea ca la data respectiva teritoriile norddunarene erau sub stapanirea gotilor.
Pe langa acestia, au putut activa in nordul Dunarii si alti
episcopi, dar si asa numitii horepiscopi, adica episcopi de
sat, atestati in Biserica veche intre secolele III-XI, care
locuiau in sate si activau numai din incredintarea unor
episcopi cu eparhie sau episcopi perihoreti - misionari.
Desprindem constatarea ca nu poate fi vorba de o
increstinare a stramosilor nostri la o anumita data, de o
convertire a lor in masa, din ordinul conducatorilor politici

sau in urma activitatii unor misionari oficiali, cum este cazul

altor popoare din jur. La daco-romani procesul de
increstinare are o nota specifica, ea a durat cateva secole,
fiind rezultatul contactului direct al populatiei autohtone si al
colonistilor cu propovaduitorii noii credinte religioase.
Limba latina si credinta crestina au fost factorii care au
contribuit la consolidarea procesului de unificare etnica,
lingvistica si spirituala a autohtonilor cu noii veniti in Dacia,
de neamuri si credinte diferite.
Biserica Romaneasca in secolele VII-XI
In jurul anului 600, intreaga organizare bisericeasca de
la Dunarea de Jos s-a prabusit sub presiunea triburilor
avaro-slave. Dar procesul de romanizare si increstinare fiind
incheiat, stramosii nostri au putut sa asimileze unele grupuri
de popoare cu care au fost nevoiti sa convietuiasca. Iar
credinta crestina - ca forma superioara de manifestare
spirituala - au reusit s-o impuna si popoarelor migratoare
asezate la noi, ea devenind astfel un factor de cultura si de
civilizatie in randul acestora.
In schimb, slavii au reusit sa impuna limba slava in
cultul Bisericii noastre - incepand cu secolul al X-lea - care sa mentinut pana in secolul al XVII-lea.
In teritoriile intracarpatice, din secolele IX-X, poate chiar
mai de mult - odata cu cristalizarea primelor formatiuni
politice cunoscute, locul horepiscopilor si al episcopilor
misionari a fost luat de episcopii propriu-zisi, eparhioti.
Episcopii ortodoxe romanesti au putut exista la Dabaca,
centrul stapanirii lui Gelu Romanul, la Alba-Iulia, pe langa
conducatorul politic de acolo, la Biharea, centrul stapanirii lui
Menumorut, la Morisena, pe langa ducele Glad.
Dupa cotropirea Transilvaniei de catre regatul catolic
maghiar, sec. XI-XIII, in locul episcopiilor ortodoxe de aici,
de la Biharea - Oradea, Alba-Iulia si Morisena Cenad, au
luat nastere episcopii catolice maghiare.

In afara de acestea, in toata Transilvania existau

numeroase biserici romanesti de piatra, din care unele
dainuiesc pana astazi, cele mai multe in judetul Hunedoara,
ctitorii ale cnejilor romani din acele locuri: Densus,
Streisangeorgiu, Strei, Santamaria Orlea, Gurasad, Ostrov,
Sanpetru, manastirea Prislop si multe altele.
Biserica din Tara Romaneasca si Moldova in Evul
Mediu
In prima jumatate a secolului al XIV-lea a avut loc procesul
de unificare statala a formatiunilor politice existente atunci
sub un singur conducator, la sud si est de Carpati, respectiv
Tara Romaneasca si Moldova.
Acum a avut loc si unificarea bisericeasca din cele doua
state romanesti independente, fiind ales un singur ierarh, cu
titlul de mitropolit. La scurt timp dupa aceasta, domnii celor
doua tari au cerut Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol cea mai inalta autoritate bisericeasca in Rasaritul ortodox sa recunoasca oficial sau canonic cele doua Mitropolii
romanesti, care urmau sa stea sub dependenta aceleia.
In 1359, Patriarhia a recunoscut oficial Mitropolia
Ungrovlahiei sau Tarii Romanesti, cu scaunul la Arges si pe
unicul ei titular Iachint, pana atunci mitropolit la Vicina, in
nordul Dobrogei.
In 1517, scaunul mitropolitan a fost mutat la Targoviste,
iar in 1668 la Bucuresti, unde a ramas pana astazi.
Intre anii 1370-c. 1401, in Tara Romaneasca a
functionat o noua Mitropolie, a Severinului, pentru tinuturile
din dreapta Oltului.
La inceputul secolului al XVI-lea s-au creat Episcopiile
Ramnicului si Buzaului, care functioneaza pana azi.
Intre anii 1793-1949 a functionat o Episcopie la Arges,
reactivata in 1990.
Mitropolia Moldovei este mentionata pentru prima data
in anul 1386. Recunoasterea ei a intampinat greutati din

partea Patriarhiei Ecumenice, care intentiona sa impuna un

ierarh grec, pe cand tara voia un roman. Abia la 26 iulie
1401 a fost recunoscut ca mitropolit moldoveanul Iosif hirotonit la Halici - inrudit cu domnul tarii. Resedinta
Mitropoliei era la Suceava, iar in a doua jumatate a secolului
al XVII-lea, a fost mutata la Iasi.
Biserica din Tara Romaneasca si Moldova trebuie privita
ca o Biserica de stat, oficiala, mostenire din Bizant, ea
detinand un rol important in viata politica a tarii si
indrumand intreaga activitate culturala si de asistenta
sociala-umanitara.
Personalitati bisericesti
Aici s-au remarcat o seama de personalitati printre care
mitropolitul Macarie, fost tipograf, care a imprimat primele
carti slavone pe pamant romanesc, Eftimie, omul de
incredere al lui Mihai Viteazul, mitropolitul Varlaam, care a
infiintat o noua tipografie la Bucuresti, ctitorul a trei schituri.
Un loc aparte in istoria Bisericii si a culturii romanesti
ocupa mitropolitul Antim Ivireanul, unul din marii ierarhi
carturari, indrumatorul tipografiilor din Bucuresti, Snagov,
Ramnic si Targoviste, locuri unde s-au imprimat peste 60 de
carti, in limbile romana, greaca, slava si araba. Mentionam si
pe cel care a desavarsit procesul de romanizare al slujbelor
bisericesti, autorul cunoscutelor didahii, ctitorul manastirii
Toti Sfintii din Bucuresti,
Gheorghe Movila, ctitorul
Manastirii Sucevita, pe mitropolitul Dosofte, primul mare
poet roman, prozator si traducator din dramaturigia
universala (Psaltirea in versuri, 1673), primul mare prozator
si cel care a tiparit pentru prima oara in Moldova carti de
slujba in romaneste, precum si multi altii care si-au adus
contributia la temelia bisericii ortodoxe romanesti.
Teritoriile romanesti ocupate de turci si transformate in
raiale: Giurgiu, Turnu, Tighina si Braila, au fost scoase de
sub conducerea ierarhilor munteni si moldoveni si organizate
intr-o unitate bisericeasca aparte, sub numele de Mitropolia

Proilaviei, Brailei, cu sediul la Braila si uneori in alte parti, in

frunte cu ierarhi greci, sub jurisdictia directa a Patriarhiei
Ecumenice. A functionat de la sfarsitul secolului al XV-lea
pana in 1828.
Credinciosii ortodocsi romani din Dobrogea au ajuns sub
carmuirea mitropolitilor greci de la Braila, pana in 1828, si
de la Dristra,Silistra, pana in 1878.
Ctitorii
In Moldova, consemnam Manastirea Neamt, Bistrita, ctitoria
lui Alexandru cel Bun, Itcani, Horodnic, Bohotin, ctitoriile lui
Stefan cel Mare: Manastirile Putna, Voronet, Dobrovat,
Tazlau, Sfantul Ilie, precum si bisericile din Borzesti, Vaslui,
Razboieni, Piatra Neamt, Husi, Botosani, Dorohoi, Harlau,
Reuseni si altele, existente pana azi.
Secolul al XVI-lea cunoaste un alt sir lung de ctitorii
domnesti si boieresti in Tara Romaneasca si Moldova: Dealu
si Govora ale lui Radu cel Mare, Arges a lui Neagoe Basarab,
Viforata, Sfanta Troita - Radu Voda- din Bucuresti, Probota,
Rasca, Moldovita, catedrala episcopala din Roman, Slatina si
Pangarati ale lui Alexandru Lapusneanu, Agapia, Galata si
Hlincea ale lui Petru Voda Schiopul, Sucevita familiei
Movilestilor si altele.
Secolul al XVII-lea este cel mai bogat sub raportul
ctitoriilor. S-au ridicat acum numeroase manastiri si biserici
de catre domnii celor doua tari, de mitropoliti si episcopi, de
mari dregatori, de calugari si preoti de mir, de locuitori ai
targurilor si credinciosi tarani, cum sunt manastirile de la
Arnota, Sadova, Caldarusani, Maxineni, Plataresti, Strehaia,
Plumbuita, Slobozia si cateva biserici de mir, toate ctitorite
de Matei Basarab.
Apoi Hurezi, Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti,
ctitoriile brancovenesti de la Dintr-un lemn, Margineni,
Bradu, Polovragi, Jitianu, Cornet, Aninoasa, apoi ctitoriile
familiei Cantacuzinilor: Adormirea din Ramnicu Sarat, Zlatari
si Coltea din Bucuresti, Sinaia si Poiana, Antim din Bucuresti,

Secu, ctitoria parintilor cronicarului Grigorie Ureche,

Dragomirna mitropolitului Anastasie Crimca, Barnova din Iasi
si Buhalnita ale lui Miron Barnovschi, Sfintii Trei Ierarhi si
Golia din Iasi si cateva biserici de mir, ale lui Vasile Voda
Lupu, Cetatuia din Iasi a lui Gheorghe Duca, precum si
cateva ctitorii boieresti.
In secolul al XVIII-lea, deci in timpul regimului fanariot,
1711 1821, s-au ridicat putine ctitorii domnesti: Vacaresti
a lui Nicolae Mavrocordat si Sfantul Pantelimon, demolate in
1986, Sfantul Spiridon Nou, toate in Bucuresti, Precista si
Proorocul Samuil din Focsani.
In schimb, numarul bisericilor de mir si al manastirilor
ctitorite de boieri a fost in crestere. Altele au fost ctitorite de
ierarhi, preoti de mir, calugari si calugarite ca Pocrov,
Sihastria, Horecea, Varatec in Moldova, Harbovat, Harjauca,
Surnceni,
Dobrusa,
dincolo
de
Prut,
manastirile
Stavropoleos, in Bucuresti, Lainici, Pasarea, Ghighiu in Tara
Romaneasca. Unele erau zidite de calugarii ardeleni, ca
Pedeal, Cheia, Stanisoara, in Tara Romaneasca, Cocos in
Dobrogea.
Marturii culturale
In toate aceste manastiri s-a desfasurat o intensa
activitate cultural-artistica. Sunt cunoscute scolile de
copisti din secolul al XV-lea de la manastirile Neamt (cu
Gavriil Uric si Teodor Maresescu) si Putna, iar la inceputul
secolului al XVI-lea scoala de la Dragomirna, indrumata de
Mitropolitul Anastasie Crimca.
Primele letopisete si cronici de la noi au fost scrise in
incinta manastirilor si a centrelor eparhiale: Pomelnicul de la
Bistrita Moldovei (secolul al XV-lea), Letopisetul de la Putna
(prima jumatate a secolului al XVI-lea), Cronicile episcopilor
Macarie al Romanului si Eftimie al Radautilor si a calugarului
Azarie (secolul al XVI-lea), toate in limba slavona, apoi
Cronica universala a calugarului Mihai Moxa din Tara

Romaneasca (prima jumatate a secolului al XVII-lea) in

romaneste.
Primele tipografii s-au infiintat la Dealu, Targoviste,
Colentina-Bucuresti, Govora, Campulung, Iasi, apoi la
Bucuresti, Buzau, Snagov, Ramnic, Manastirea Neamt, in
incinta unor manastiri sau la centrele eparhiale, iar primii
mesteri tipografi au facut parte din cler: ieromonahul
Macarie, diaconul Coresi din Targoviste, stabilit in Brasov,
ieromonahul Mitrofan, viitor episcop la Husi si la Buzau,
Antim Ivireanul, viitorul mitropolit si altii.
Primele scoli slavone si romanesti s-au format in
incinta manastirilor, apoi a bisericilor de mir, pregatind deci
pentru cancelariile domnesti sau copisti de manuscrise. La fel
si primele scoli medii: Colegiul de la Manastirea Sfintii Trei
Ierarhi din Iasi si superioare, Academia de la Sfantul Sava
din Bucuresti.
In secolul al XVIII-lea au luat fiinta scoli noi, la toate
centrele eparhiale, dar si pe langa manastiri si biserici:
Coltea, Sfantul Gheorghe Vechi, Antim si Domnita Balasa din
Pitesti, Barnovschi, Sfanta Vineri si Sfantul Nicolae din Iasi.
In cateva manastiri s-au infiintat scoli speciale pentru
pregatirea clerului, la Putna, Obedeanu din Craiova, Antim
din Bucuresti, iar in 1803 s-a infiintat Seminarul de la
Socola-Iasi.
In toate manastirile mari s-au desfasurat si insemnate
activitati artistice, concretizate in confectionarea de vesminte
si vase liturgice, broderii, sculpturi in lemn, icoane, chiar in
pictarea unor biserici si trapeze de catre calugari etc.
Inca din secolul al XV-lea, manastirile mari dispuneau de
bolnite, in care erau ingrijiti calugarii batrani si bolnavi, dar
si unii credinciosi: Putna, Arges, Bistrita din Oltenia, Cozia,
Dragomirna, Sadova, Hurezi, Coltea si Antim din Bucuresti,
Sfantul Pantelimon, langa Bucuresti, Sfantul Spiridon din
Iasi, Proorocul Samuil din Focsani, Precista Mare din Roman,
Neamt, Cernica si altele.

Subventii acordate altor biserici

In Evul Mediu, Biserica Ortodoxa Romana a sustinut si
alte Biserici crestine, mai ales pe cele din tarile cazute sub
dominatie otomana, prin tiparirea de carti in limbile greaca,
araba si gruzina, dar mai cu seama prin numeroasele
ajutoare materiale acordate aproape o jumatate de mileniu
bisericilor, scolilor si asezamintelor de asistenta sociala din
Balcani si Orientul Apropiat.
In Tara Romaneasca si Moldova au functionat cateva
tipografii grecesti sprijinite de domnii si ierarhii romani, la
Cetatuia, Bucuresti, Snagov, Ramnic, Targoviste si Iasi.
Antim Ivireanul a imprimat doua carti greco-arabe
pentru arabii ortodocsi din Patriarhia Antiohiei, ca apoi
tiparnita cu caractere arabe sa fie daruita de Constantin
Brancoveanu patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la
Alep, in Siria. Alte carti arabe s-au tiparit la Iasi si Bucuresti,
in secolul al XVIII-lea. Unul din ucenicii lui Antim Ivireanul,
Mihail Stefan, a fost trimis la Tbilisi, unde a tiparit carti in
limba georgiana.
In 1806 s-a tiparit la Ramnic prima carte in limba
bulgara, in 1828 prima editie a Tetraevanghelului in limba
bulgara, la Bucuresti, cu ajutorul mitropolitului Grigorie
Dascalul, iar in 1824 primul Abecedar bulgar la Brasov.
Tipariturile slavone ale lui Macarie, Filip Moldoveanul,
diaconul Coresi si ale mesterilor tipografi din veacul al XVIIlea au cunoscut o larga difuzare in tarile slave sud-dunarene,
unde nu existau tipografii.
Tineri greci si de alte neamuri au invatat in Academiile
grecesti din Iasi si Bucuresti, multi beneficiind de burse
acordate de domnii romani. Zeci de scoli grecesti - din
Constantinopol, Athos, Ianina, Seres, Trapezunt, Smirna, din
insule, din Alexandria - au fost subventionate de domnii celor
doua tari romanesti, mai ales in secolul al XVIII-lea.
Avem marturii ca, incepand cu a doua jumatate a
secolului al XIV-lea, Tara Romaneasca si Moldovei precum si

a Biserica romaneasca a sustinut 20 de manastiri mari si

multe schituri din Muntele Athos, Manastirea Sfanta
Ecaterina din Muntele Sinai, ctitoria imparatului Justinian,
manastirile de pe stancile Meteore in Grecia Centrala, cateva
biserici din Ianina, Sfanta Lavra din Peloponez, Sfantul Ioan
Botezatorul din Sozopole (ctitoria lui Aron Voda al Moldovei),
Mega Spileon din Ahaia, cateva manastiri din insulele Cipru,
Patmos,
Rhodos,
Paros,
Halchi,
Patriarhiile
din
Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim.
Cu ajutor romanesc s-au zidit aici biserici noi, paraclise,
turnuri de veghe, la care se adauga daniile in bani,
manuscrise, carti, icoane, vesminte si vase liturgice, din care
multe se gasesc pana ai in bibliotecile si muzeele Athosului.
Domnii romani le-au acordat numeroase mosii, paduri, vii,
balti cu peste, mori, pravalii, venituri la vama, mai ales
incepand din secolul al XVI-lea, de cand s-au facut primele
inchinari de manastiri si schituri romanesti catre
manastirile de la Athos.
Aceste danii romanesti au continuat pana la
secularizarea averilor manastiresti din anul 1863, in timpul
domniei
lui
Alexandru
Ioan
Cuza,
contribuind
la
supravietuirea Ortodoxiei sub dominatia otomana, la
promovarea culturii grecesti si la cultivarea spiritului national
elen, care a dus la marele razboi de eliberare nationala a
grecilor din anii 1821-1828.
Biserica romaneasca din Transilvania in secolele XIVXVIII
Romanii transilvaneni aveau o organizare bisericeasca
asemanatoare cu a romanilor de la sud si est de Carpati, in
frunte cu un arhiepiscop, sau mitropolit. Ei nu aveau insa un
sediu stabil, ci erau nevoiti sa stea acolo unde le permiteau
carmuitorii politici ai Transilvaniei de atunci.
Dupa ce Alba-Iulia a devenit capitala principatului
autonom al Transilvaniei - creat in 1541, cand Ungaria a fost
transformata
in
pasalac
turcesc,
sediul
Mitropoliei

Transilvaniei s-a stabilit in acest oras, se pare din 1572, unde

a ramas pana la inceputul secolului al XVIII-lea.
Aici au pastorit mitropolitii Ghenadie I (1579-1585),
sprijinitor al diaconului tipograf Coresi din Brasov, Ioan de la
Prislop (1585-c. 1605), in timpul caruia Mihai Viteazul a
ridicat o noua catedrala si o resedinta mitropolitana in AlbaIulia Simion Stefan (1643-1656), sub care s-a tiparit Noul
Testament de la Alba-Iulia din 1648, prima editie in limba
romana si altii.
Ctitorii
Biserica Ortodoxa Romana din Transilvania a avut
permanente legaturi cu domnitorii si ierarhii din Tara
Romaneasca si Moldova ce au ridicat biserici si manastiri in
Transilvania: Prislop, Lancram, biserica Sfantul Nicolae din
Scheii Brasovului, Toplita, Catedrala mitropolitana din Alba
Iulia, ridicata de Mihai Viteazul, biserica din Turnu Rosu-jud.
Sibiu de Matei Basarab, manastirea de la Sambata de Sus,
toate ctitorita de Constantin Brancoveanu s. a. In schimb, un
numar de manastiri si biserici de mir din Tara Romaneasca si
Moldova erau ctitorii ale transilvanenilor.
Mitropolia Transilvaniei
Trebuie consemnat Biserica Ortodoxa Romaneasca din
Transilvania nu era o religie de stat, oficiala, ci dimpotriva, o
religie tolerata, spre deosebire de celelalte patru confesiuni
care aveau statutul de recepte. Dupa ce Transilvania a
ajuns sub stapanirea Habsburgilor (1688-1918), o parte
infima a clerului, si credinciosilor romani au fost siliti, prin
presiuni si amagiri, sa accepte unirea cu Biserica Romei
(1698-1701), in timpul mitropolitului Atanasie Anghel. S-a
ajuns astfel la o dezbinare a Bisericii romanesti, desi pur
formala, caci in afara de recunoasterea primatului papal,
intreaga doctrina, cultul si organizarea noii Biserici unite au
ramas neschimbate.
In 1701, Curtea din Viena a desfiintat vechea Mitropolie
ortodoxa a Transilvaniei cu sediul la Alba Iulia, iar in locul ei

s-a creat o Episcopie unita, supusa arhiepiscopului romanocatolic maghiar din Esztergom. Sediul ei a fost mutat apoi la
Fagaras (1723) si Blaj (1737) si ulterior, in 1853, a fost
ridicata de papa la rangul de Mitropolie. In 1810 au obtinut
dreptul de a-si alege un episcop de neam roman, pe Vasile
Moga, stabilit in Sibiu, ce s-a interesat, in pofida restrictiilor
ce i-au fost impuse, de scolile romanesti din eparhie, de
pregatirea preotilor, de tiparituri, dar a militat si pentru
emanciparea politico-sociala a neamului sau.
Spre deosebire de Tara Romaneasca si Moldova, in
Transilvania n-au existat manastiri mari din cauza ca nu era
nici
o
clasa
conducatoare
cu
stare
materiala
corespunzatoare, care sa contribuie la ridicarea lor. Aici traia
numai un popor de tarani, indrumat de putinii lor ierarhi si
de preoti. Ei au ridicat un numar apreciabil de schituri si
manastiri ortodoxe si au sprijinit si anumite actiuni cu
caracter cultural.
Marturii culturale
In a doua jumatate a secolului al XVI-lea a activat la
Brasov unul din cei mai vechi tipografi din vechea cultura
romaneasca, diaconul Coresi, originar din Targoviste. El a
tiparit peste 25 de carti, in slavona si romana.
Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui
urmator au activat marii carturari uniti Samuil Micu (17451806), Gheorghe Sincai (1754-1816) si Petru Maior (17561821), autorii unor remarcabile lucrari istorice si lingvistice,
prin care cautau sa dovedeasca originea romana a poporului
roman si a limbii sale, precum si continuitatea elementului
roman in Dacia.
Ca si dincolo de Carpati, in incinta unor manastiri si
schituri din Transilvania si Banat functionau scoli pentru copiii
din satele invecinate. O scoala romaneasca cu vechi traditii
era cea din incinta bisericii Sfantul Nicolae din Scheii
Brasovului.

Datorita lipsurilor materiale prin care treceau,

manastirile de aici n-au ajuns niciodata sa poata desfasura o
activitate culturala si filantropica la nivelul celor de peste
munti. De altfel, prin anii 1761-1762, majoritatea
manastirilor si schiturilor existente atunci in Transilvania,
peste 150, au fost distruse cu tunurile sau incendiate, din
ordinul generalului Nicolaei Adolf Bukow, trimisul imparatesei
Austriei, Maria Tereza.
Practic, dupa aceasta data, in Ardeal a incetat orice
urma de viata monahala.
Biserica Ortodoxa Romana intre anii 1821-1919
Revolutia cu caracter national-social din 1821, care a
dus la crearea statului roman modern, a deschis o epoca
noua si pentru Biserica Ortodoxa Romana. Regulamentele
Organice au pregatit, intr-o prima faza, unificarea
organizatiei Bisericii din Tara Romaneasca si Moldova.
In ianuarie 1859 a avut loc o prima etapa a procesului
de unificare politica romaneasca, prin unirea Moldovei cu
Tara Romaneasca, sub conducerea unui singur domn,
Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).
Autocefalia bisericii si constituirea Sfantului Sinod
La 3 decembrie 1864, printr-un decret semnat de A.I.
Cuza, s-a proclamat autocefalia sau independenta
Bisericii din noul stat si constituirea unui Sinod general al
acestei Biserici, masura absolut necesara pentru realizarea
unificarii bisericesti. In acelasi scop, la 11 ianuarie 1865 s-a
acordat mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei titlul de
mitropolit primat.
In timpul lui Alexandru Ioan Cuza s-au luat o serie de
masuri care au dus la schimbari profunde in viata
bisericeasca, de pilda, secularizarea averilor manastiresti in
1863, iar in 1872, s-a elaborat Legea Organica, prin care s-a
constituit Sfantul Sinod, cea mai inalta autoritate in Biserica
Ortodoxa Romana.

Sfantul Sinod era alcatuit din: mitropolitul primat ca

presedinte, din mitropolitul Moldovei, cu sufraganii lor,
episcopii de Ramnic, Buzau, Arges si respectiv Roman, Husi
si Dunarea de Jos (Galati), infiintata in 1864 si cate un
arhiereu-vicar la fiecare eparhie.
Dupa proclamarea independentei de stat a Romaniei la 9
mai 1877, au urmat noi tratative cu Patriarhia, in vederea
recunoasterii autocefaliei, care era un act pur formal, caci
Biserica romaneasca s-a bucurat si pana atunci de o situatie
speciala, in comparatie cu alte Biserici ortodoxe, de o
autocefalie relativa fata de Patriarhia Ecumenica. Abia la 25
aprilie 1885, patriarhul ecumenic Ioachim IV a dat obisnuitul
tomos, pentru recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe
din Romania.
Biserica romaneasca din Bucovina, Episcopia de
Cernauti, a fost ridicata la treapta de Mitropolie, in 1873,
autoritatile habsburgice impiedicand orice legatura ale ei cu
celelalte eparhii romanesti.
Biserica din Moldova de dincolo de Prut, Basarabia,
trecuta in stapanirea ruseasca in 1812, s-a constituit intr-o
Arhiepiscopie, cu sediul la Chisinau, dependenta de Sfantul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din Petersburg. Primul ei
carmuitor a fost romanul Gavriil Banulescu Bodini (18121821) sub care s-a infiintat un Seminar teologic la Chisinau
si s-a tiparit o noua editie romaneasca a Bibliei la
Petersburg.
Statutul organic al bisericii. Ierarhul Andrei Saguna
Biserica Ortodoxa din Transilvania a fost carmuita, in
aceasta perioada, de marele ierarh aroman Andrei Saguna,
ce a reusit sa restaureze vechea Mitropolie a Transilvaniei, in
1864, de data aceasta, cu sediul la Sibiu si a dat o noua
organizare mitropoliei, prin cunoscutul Statut Organic din
1868, dupa care s-a condus Biserica din Transilvania pana
dupa 1918 si ale carui principii au stat si la baza legiuirilor

bisericesti ulterioare din intreaga Biserica Ortodoxa din

Romania intregita.
Doua sunt principiile de baza ale acestui Statut:
autonomia fata de stat si
sinodalitatea, adica participarea laicilor, in proportie de
2/3 alaturi de mireni,1/3, la conducerea vietii bisericesti
la toate nivelele ei: Adunarea parohiala si Consiliul
parohial, Adunarea si Consiliul eparhial si Congresul
National Bisericesc (pentru intreaga Mitropolie).
A acordat o atentie deosebita invatamantului romanesc:
Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, gimnaziul ortodox
roman si aproape 800 de scoli elementare confesionale,
numai in Arhiepiscopia Sibiului (in toata Transilvania si in
Banat existau peste 2700 de astfel de scoli), a infiintat o
tipografie eparhiala la Sibiu (1850), existenta si azi, in care a
tiparit aproape toate cartile de slujba, manuale didactice,
lucrari istorice si de alt gen, precum ziarul Telegraful Roman,
care apare fara intrerupere din 1853 pana azi. In 1861 s-a
numarat printre cei care au infiintat Asociatia transilvana
pentru cultura si literatura poporului roman din Transilvania,
Astra, fiind primul ei presedinte.
Marturii culturale
In aceasta perioada s-a dezvoltat si presa bisericeasca:
Telegraful Roman la Sibiu (1853 - pana azi), Biserica si
Scoala la Arad (1877-1948), Foaia Diecezana la Caransebes
(1886-1948), Biserica Ortodoxa Romana la Bucuresti (1874
pana azi), Candela la Cernauti (1881-1946), Revista
Teologica de la Sibiu (1907-1947); o serie de alte foi din
Transilvania si Banat cu caracter politic, literar, scolar,
economic erau redactate tot de preoti.
S-a dezvoltat invatamantul teologic, prin Seminariile de
la Socola-Iasi (1803), Bucuresti, Buzau, Arges (l836),
Ramnic (1837), Husi (l852), Roman (1858), Ismail-Galati
(l864), prin Facultatile de Teologie din Iasi, cu o existenta
scurta (1860-1864), apoi prin cele din Cernauti (1875, in

locul vechiului Institut Teologic, infiintat in 1827) si Bucuresti

(1881).
In Transilvania se infiinteaza Seminarii si Institute
teologice la Blaj (1754), Sibiu (1811), Arad (1822) si
Caransebes (1865). Biserica din Ardeal si Banat a pus bazele
a peste o suta de fonduri si fundatiuni, din care se acordau
burse si ajutoare elevilor, studentilor si tinerilor meseriasi
saraci.
Biserica Ortodoxa Romana dupa 1918
Actul Unirii Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei, cu vechea
Romanie in 1918 prin care s-a creat statul roman unitar, a
dus si la o serie de prefaceri in viata Bisericii.
Dupa 1918, statul a preluat, mai cu seama in
Transilvania, multe din atributiile care reveneau pana atunci
Bisericii, cum ar fi in invatamant, rolul ei limitandu-se de
acum inainte mai mult la probleme spirituale.
Ierarhii din tinuturile alipite au intrat in componenta
Sfantului Sinod din Bucuresti, iar intre 18- 31 decembrie
1919, in scaunul de mitropolit primat a fost ales
transilvaneanul Miron Cristea, pana atunci episcop de
Caransebes, unul din marii luptatori pentru Unire.
Indata dupa aceea, au inceput lucrarile de unificare
bisericeasca, incheiate la 6 mai 1925, cand s-a promulgat
Legea si Statutul de organizare a Bisericii Ortodoxe Romane,
cu aplicarea principiilor Statutului Organic Sagunian.
Infiintarea Patriarhiei Romane
La 4 februarie 1925, Sfantul Sinod a hotarat sa
infiinteze Patriarhia Ortodoxa Romana, iar mitropolitul primat
sa fie ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru infiintarea
Patriarhiei a fost promulgata la 25 februarie 1925, iar la 1
noiembrie 1925 a avut loc investitura si inscaunarea primului
patriarh Miron Cristea (1925-1939).
Urmasul sau a fost patriarhul Nicodim Munteanu (19391948), autor a numeroase lucrari teologice originale,

traducator din literatura teologica rusa. Sub acesti doi

patriarhi s-au infiintat cateva eparhii noi la Oradea, Cluj,
Constanta, Maramures, Timisoara si o Episcopie misionara
pentru romanii ortodocsi din America.
Marturii culturale
S-a dezvoltat invatamantul teologic prin Facultati de
Teologie la Bucuresti (din 1881), Cernauti (1875) si Chisinau
(1927), Academii teologice in Sibiu, Arad, Caransebes, Cluj
si Oradea si o serie de seminarii cu 8 clase.
O serie de preoti au fost prezenti in viata culturala a
tarii: prozatorii Gala Galaction si Ion Agarbiceanu, arheologul
Constantin Matasa, intemeietorul Muzeului din Piatra Neamt,
istoricii Gheorghe Ciuhandu, Candid Muslea s. a., folcloristii
Teodor Balasel din Valcea, Gheorghe Dumitrescu din BistritaMehedinti, specialistul in muzica bizantina Ioan Petrescu de
la biserica Visarion din Bucuresti etc.
Au aparut o serie de noi periodice bisericesti, pe langa
cele vechi: Biserica Ortodoxa Romana si Studii Teologice la
Bucuresti, Candela la Cernauti, Revista Teologica la Sibiu,
Luminatorul si Misionarul la Chisinau, buletine eparhiale
pentru fiecare eparhie.
S-a dezvoltat arta bisericeasca cu toate ramurile ei,
indeosebi arhitectura si pictura, prin bisericile monumentale
ridicate intr-o serie de orase ale tarii, mai ales in Transilvania
(Catedralele Alba Iulia, Cluj, Timisoara, biserici in Targu
Mures, Sighisoara, Turda, Resita, Satu Mare, Zalau, Craiova,
Buzau, Constanta, Galati, Piatra Neamt, Balti etc.); s-au
refacut ori s-au ridicat din temelie cateva manastiri.
Oprimarea Bisericii dupa 1944
Biserica a fost inlaturata treptat din viata statului.
In 1948 a fost eliminat invatamantul religios din scoli, sau interzis slujbele in spitale, azile si cazarmi, au fost
suprimate periodicele bisericesti ale eparhiilor, au fost
desfiintate Facultatea de Teologie din Suceava (fosta la

Cernauti), patru Academii teologice din Ardeal si Banat,

precum si seminariile teologice ale eparhiilor din Muntenia si
Moldova, s-a oprit catehizarea tineretului.
Curand dupa 1944 peste o mie de preoti ortodocsi, la
care se adauga si cei romano-catolici, greco-catolici si
protestanti, au fost arestati, aruncati in inchisori, trimisi sa
lucreze la canalul Dunare-Marea Neagra, unii deportati chiar
in Siberia; unii au murit acolo, iar cei mai multi au fost
eliberati abia in 1964. Intre cei aruncati in inchisori, se
numarau si teologi de mare prestigiu, ca Nichifor Crainic,
Ioan Savin, Dumitru Staniloae, Liviu G. Munteanu, Ilarion
Felea, Ion V. Georgescu (deportat in Siberia) si multi altii;
cativa preoti ortodocsi au fost impuscati .
In 1959 au fost desfiintate un numar de schituri si
manastiri, sute de calugari si calugarite au fost scosi din ele
in mod brutal si trimisi in familiile lor sau in fabrici de catre
organele de stat.
In ultimii ani ai dictaturii comuniste, au fost demolate
peste 20 de lacasuri de inchinare din Bucuresti: manastirile
Cotroceni, Vacaresti, Pantelimon, bisericile Sfanta Vineri
Sfantul Spiridon Vechi, Alba-Postavari, Enei, Spirea Noua
Izvor, Sfanta Treime Dudesti etc.
Autorizatiile pentru ridicarea sau repararea unor biserici
se obtineau cu multa greutate. Preotimea ortodoxa, in
totalitatea ei, era supravegheata si controlata in
permanenta, prin asa-numitii inspectori de culte si ofiteri
de Securitate, prezenti mereu in toate institutiile bisericesti.
Legea cultelor
La 4 august 1948 s-a publicat Legea pentru regimul
general al Cultelor.
Erau recunoscute 14 culte: ortodox, romano-catolic,
armeano-gregorian, crestin de rit vechi (lipovean), reformat
(calvin),
evanghelic-luteran
C.A.,
sinodo-presbiterian,
unitarian, mozaic, musulman, baptist, adventist de ziua a

saptea, penticostal si crestin dupa Evanghelie, toate avand

organizarea lor specifica si lacasuri de cult.
La 19-20 octombrie 1949, Sfantul Sinod a votat Statutul
pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane, aprobat apoi
si de Ministerul Cultelor, ce are la baza principiile Statutului
Organic al lui Andrei Saguna. Potrivit acestuia, Biserica
noastra avea un numar mai redus de eparhii, in comparatie
cu perioada precedenta.
Se prevede si acum participarea laicilor la conducerea
Bisericii, in Adunarile si Consiliile parohiale, Adunarile si
Consiliile eparhiale si Adunarea Nationala Bisericeasca
(pentru intreaga Patriarhie), in proportia cunoscuta: 1/3
clerici si 2/3 mireni.Pentru credinciosii ortodocsi romani care
traiau peste hotare s-au organizat: Arhiepiscopia Misionara
Ortodoxa Romana din Statele Unite si Canada, cu sediul la
Detroit si Arhiepiscopia Misionara Ortodoxa Romana pentru
Europa Centrala si Occidentala, cu sediul la Paris.
Vechea Episcopie din America infiintata in 1934
(devenita, intre timp, Arhiepiscopie) n-a mai pastrat
legaturile cu tara si cu Patriarhia.
Marturii culturale
Pentru pregatirea personalului de cult au functionat sase
seminarii teologice cu durata de cinci ani (Bucuresti, Buzau,
Manastirea Neamt, Cluj-Napoca, Craiova si Caransebes) si
doua Institute Teologice de grad universitar cu durata de
patru ani, la Bucuresti si Sibiu.
Patriarhia Romana edita cateva publicatii periodice:
Biserica Ortodoxa Romana (apare din 1874), Buletinul Oficial
al Patriarhiei Romane, Studii Teologice, revista Institutelor
Teologice; Ortodoxia, revista Patriarhiei. Toate cele cinci
Mitropolit editau cate o revista, cu cate 4-6 aparitii pe an:
Glasul Bisericii (Mitropolia Ungrovlahiei), Mitropolia Moldovei
si Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Banatului. La
Sibiu apare foaia bisericeasca bilunara Telegraful Roman, cel

mai vechi periodic romanesc, cu aparitia neintrerupta din

1853.
In Editura si Tipografia Institutului Biblic si de Misiune
Ortodoxa din Bucuresti s-au tiparit: Biblia (patru editii, in
1968, 1975, 1982, 1988), carti de cult, manuale pentru
invatamantul teologic universitar si seminarial, lucrari
teologice, carti pentru credinciosi, carti de rugaciuni,
calendare s. a. Acelasi lucru l-au facut si tipografiile
eparhiale de la Manastirea Neamt, Sibiu si Timisoara.
Dupa 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate prin
daniile credinciosilor majoritatea celor peste 12.000 de
lacasuri de cult ortodox (biserici, manastiri, schituri,
paraclise) de pe tot cuprinsul tarii. Au fost restaurate cele
mai multe din bisericile si manastirile monumente istorice. In
acelasi timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, in tot
cuprinsul Patriarhiei, din care multe sunt adevarate
monumente de arta.
Relatii externe
Biserica Ortodoxa Romana a intretinut legaturi de
prietenie si colaborare cu toate celelalte Patriarhate si
Biserici ortodoxe autocefale. Aceste relatii au fost marcate
indeosebi de vizitele oficiale facute Bisericii Ortodoxe
Romane de patriarhii Constantinopolului, Alexandriei,
Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Bulgariei, precum si vizitele
oficiale facute de reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane
acestor Patriarhii, in ultimele decenii.
S-au stabilit relatii cu Bisericile vechi Orientale:
Patriarhia Etiopiei, Patriarhia Armeana din Etchimiadzin,
Patriarhia Copta din Egipt si Biserica Siriana Iiacobita din
Kerala-India, cu Biserica romano-catolica,mai ales din
Austria, Germania si Belgia, cu Biserica veche catolica, cu
Biserica anglicana si cu o serie de Biserici protestante.
Biserica Ortodoxa Romana activeaza in Consiliul Mondial
al Bisericilor din anul 1961. Alti ierarhi si teologi ortodocsi
romani activeaza in diferite Comisii ale Consiliului Ecumenic

al Bisericilor. Patriarhii Justinian si Iustin au facut vizite la

sediul Consiliului Mondial de la Geneva (1966-1981). Biserica
noastra si-a adus aportul si la promovarea dialogului
intercrestin si in cadrul Conferintei Bisericilor Europene, cu
sediul la Geneva (cateva sesiuni ale acestor doua mari
organizatii s-au tinut in Romania)
Realizari si perspective dupa 1989
Evenimentele din Decembrie 1989 au adus o seama de
schimbari si in pofida dificultatilor de ordin economic cu care
se confrunta nu numai Biserica Ortodoxa, ci tara intreaga, se
pot inregistra, totusi, o seama de fapte pozitive precum
reinfiintarea
unor
eparhii:
Arhiepiscopia
Tomisului,
Arhiepiscopia Sucevei, Arhiepiscopia Targovistei, Episcopia
Argesului, Episcopia Maramuresului si Satmarului, Episcopia
Caransebesului, Episcopia Husilor si infiintarea unor eparhii
noi la Slobozia, Harghita si Alexandria.
In sectorul vietii culturale, semnalam infiintarea de noi
institutii de invatamant teologic, chiar peste nevoile reale ale
Bisericii: Facultati de teologie la Iasi, Cluj-Napoca si altele,
seminarii noi, pe langa cele sase existente pana in 1989, la
Galati, Ramnicu-Valcea, Alba-Iulia, Baia Mare, Suceava,
Manastirea Agapia (pentru fete) s.a. Facultatile de Teologie
au incheiat parteneriate cu facultati din afara hotarelor, mai
cu seama catolice si protestante.
Au aparut o serie de publicatii periodice noi aproape la
fiecare centru eparhial si o seama de lucrari noi de teologie
si istorie bisericeasca la Bucuresti, Sibiu, Craiova, Timisoara
si in alte parti.
S-au redeschis toate manastirile si schiturile
desfiintate in mod abuziv in 1959 ori s-au deschis noi
asezaminte monahale, mai ales in Ardeal. In acelasi timp, sau pus fundatiile a zeci de biserici mai ales in mediul urban si
manastiri (Ramet, Recea, Mures, Sambata de Sus etc.).
Biserica si-a reluat intr-o alta perspectiva activitatea
de ordin social umanitar, prin infiintarea unor asociatii de

caritate in vederea ajutorarii orfanilor,

batranilor si
handicapatilor, prin asistenta religioasa in spitale, orfelinate
si azile de batrani.
Biserica isi continua si relatiile externe, prin
participarea la activitatile desfasurate in cadrul Consiliului
Mondial al Bisericilor, a Conferintei Bisericilor Europene, ale
unor Comisii mixte de dialog cu alte Biserici.

FORURI CENTRALE

Biserica Ortodoxa Romana isi

desfasoara activitatea pe baza
statutului
de
organizare
si
functionare aprobat de Sfantul Sinod in anul 1948 si
recunoscut de Prezidiul Marii Adunari Nationale prin Decretul
nr. 233 din 23 februarie 1949.

DELIBERATIVE SI EXECUTIVE

De asemenea, sunt in vigoare 10 regulamente bisericesti

pentru
reglementarea
diferitelor
sectoare
de
activitate:organele deliberative si executive ale unitatilor
bisericesti, monahismul, numirea si transferarea clerului,
invatamantul teologic, cimitirele confesionale etc.
Statutul de organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe
Romane si regulamentele de aplicare au suferit, de-a lungul
vremii, importante modificari si adaugiri. Modificarile operate
de conducerea B.O.R. dupa decembrie 1989 nu au mai fost
supuse aprobarii organelor de stat.
Biserica Ortodoxa Romana este organizata ca Patriarhie,
cu titulatura Patriarhia Romana.
Sfantul Sinod
Cea mai inalta autoritate a Bisericii Ortodoxe Romane
pentru toate problemele dogmatice si canonice, precum si
pentru cele bisericesti de orice natura date in competenta sa,
este Sfantul Sinod. Acesta se compune din patriarh si
arhiereii in functiune: mitropoliti, arhiepiscopi, episcopi,
episcopi vicari si arhierei vicari.

Intre sesiunile Sfantului Sinod, problemele ivite sunt

solutionate de Sinodul Permanent, alcatuit din Patriarh si
mitropolitii in functiune.
Adunarea Nationala Bisericeasca
Ca organ reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe
Romane, pentru toate problemele administrative si
economice si pentru cele care nu sunt de competenta
Sfantului
Sinod,
functioneaza
Adunarea
Nationala
Bisericeasca, compusa din cate trei reprezentanti ai fiecarei
eparhii: un cleric si doi mireni, desemnati de adunarile
eparhiale respective pe termen de patru ani.
Consiliul National Bisericesc
Organul suprem administrativ, atat al Sfantului Sinod,
cat si al Adunarii Nationale Bisericesti este Consiliul National
Bisericesc. Acesta este alcatuit din trei clerici si sase mireni,
alesi de Adunarea Nationala Bisericeasca pe termen de patru
ani si din consilierii administrativi patriarhali ca membri
permanenti.
Adunarea eparhiala
In cadrul fiecarei eparhii (episcopie sau arhiepiscopie)
functioneaza Adunarea eparhiala, ca organ deliberativ pentru
toate problemele ei bisericesti, administrative, culturale si
economice.
Adunarea
eparhiala
se
compune
din
reprezentantii clerului si credinciosilor, in proportie de o
treime, respectiv doua treimi.
Consiliul eparhial
Organul executiv al Adunarii eparhiale este Consiliul
eparhial din care fac parte chiriarhul locului, vicarul eparhial
si consilierii administrativi ca membri permanenti si noua
membri (trei clerici si sase mireni), alesi pe patru ani de
catre Adunarea eparhiala.
Parohia

Este unitatea de baza a bisericii are ca organ deliberativ

Adunarea parohiala, alcatuita din toti barbatii majori din
parohie.
Organul executiv este Consiliul parohial ales de
Adunarea parohiala pe o durata de patru ani. Tot Adunarea
parohiala alege Comitetul parohial, compus mai ales din
femei, care are atributii filantropice.
Parohiile din eparhie sunt organizate in protopopiate
(protoierii) care sunt unitati administrative ce cuprind cateva
zeci de parohii. Acestea sunt conduse de un protopop ce
urmareste pe teren buna desfasurare a activitatii pastorale si
administrative a preotilor si a parohiilor.
Manastirea
Este un asezamant in care traieste o comunitate
religioasa de calugari sau de calugarite care si-au consacrat
viata rugaciunii, saraciei, infranarii si ascultarii. Conducatorul
manastirii este chiriarhul locului, reprezentat de staret, care
este ajutat de soborul manastiresc, consiliul duhovnicesc si
consiliul economic.
ORGANIZAREA
ADMINISTRATIV
TERITORIALA
A BISERICII

Organizarea administrativa a
Patriarhiei Romane se desfasoara pe cinci mitropolii in tara,
cu 10 arhiepiscopii si 15 episcopii, 158 de protopopiate, 10
987 de parohii si 2059 filiisi, avand un personal in numar de
12326 preoti si diaconi.
In jurul granitelor Romaniei si in Diaspora, in jurisdictia
Patriarhiei Romane functioneaza 3 mitropolii:
Mitropolia Basarabiei,

 Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Centrala si

de Nord si
Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Occidentala
si Meridionala),
1 arhiepiscopie - Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din
America si Canada si
2 episcopii - Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria, cu
sediul la Gyula si Episcopia Ortodoxa Romana a
Varsetului.
In unele tari sunt parohii romanesti sau asezaminte care
se afla sub jurisdictia directa a Patriarhiei. Astfel, in Israel, se
afla Asezaminte ortodoxe romane de la Ierusalim si Iordan,
in Australia si Noua Zeelanda sunt cinci parohii si trei filii, iar
in Bulgaria o parohie la Sofia.
In cuprinsul Patriarhiei Romane functioneaza 391
manastiri, 177 schituri si 5 metocuri, in care vietuiesc 2748
de calugari si 4 883 de calugarite.
Patriarhia Romana
Biserica Ortodoxa Romana este autocefala, din 1885 si
organizata ca Patriarhie, incepand cu 1925, cu titulatura
Patriarhia Romana.
Patriarhia Romana este condusa de Arhiepiscopul
Bucurestilor si Mitropolit al Munteniei si Dobrogei Prea
Fericitul Parinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Romane.
Din conducere mai fac parte:
Prea Sfintitul Episcop-Vicar Patriarhal Vincentiu Ploiesteanu
Prea Sfintitul Episcop-Vicar Patriarhal Ambrozie Sinaitul
Prea Sfintitul Episcop-Vicar Patriarhal Ciprian Campineanul
Catedrala Patriarhala, Palatul Patriarhal si Palatul
Patriarhiei constituie un ansamblu de prima insemnatate al
Bucurestilor, care-si are inceputurile in vremurile de pe la
mijlocul secolului al XVII-lea, prin manastirea ctitorita in

1656 de voievodul Tarii Romanesti, Constantin Serban

Basarab (1654-1658).
Biserica cu hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena
a fost sfintita in 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei si al
Intregului Orient, impreuna cu mitropolitul Stefan al Tarii
Romanesti si cu episcopii de Ramnic si de Buzau. Sfantul
locas a fost pictat pentru prima data in 1665, in timpul
domniei voievodului Radu Leon (1664-1669
In 1925, cand Biserica Ortodoxa Romana a fost ridicata
la rangul de Patriarhie, resedinta mitropolitana a devenit
resedinta patriarhala si biserica mitropolitana a devenit
Catedrala Patriarhala. In decursul timpului, Catedrala si
Palatul cu paraclisul sau au fost reparate, s-au facut extinderi
si transformari.
Catedrala patriarhala
Catedrala a fost construita dupa modelul arhitectural al
bisericii Manastirii Curtea de Arges, zidita de domnitorul
Neagoe Basarab. Moastele Sfantului Dimitrie cel Nou,
asezate intr-o frumoasa racla de argint, au fost aduse in
Catedrala din satul Basarabi, de pe malul drept al Dunarii, la
13 iulie 1774, de catre mitropolitul Grigorie II (1760-1787).
Sfantul Dimitrie cel Nou este patronul spiritual al orasului
Bucuresti, iar ziua sa de praznuire, 27 octombrie, este, in
fiecare an, prilej de mare pelerinaj al credinciosilor din
intreaga tara.
Resedinta patriarhala
Resedinta Mitropolitana si apoi Patriarhala s-a impus
inca de la inceput, ca si mai tarziu, de-a lungul vremurilor ca
unul din cele mai active focare religioase si culturale ale
Tarii Romanesti. Ea este ctitoria lui Constantin Serban
Voievod, intre anii 1656-1658.
Palatul Patriarhiei
Imobilul denumit astazi Palatul Patriarhiei, a fost
construit de statul roman, la inceputul secolului al XX-lea, pe
locul fostei sali al Adunarii Deputatilor de pe Dealul

Mitropoliei din Bucuresti. Vechea sala, cu terenul aferent, a

apartinut Mitropoliei Tarii Romanesti, care isi aveau sediul in
cladirile ce inconjurau actuala catedrala de pe Dealul
Mitropoliei, dupa cum dovedesc hrisoavele vremii.
Monumentul
edificiu
al
Palatului
Parlamentului,
actualmente Palatul Patriarhiei, este construit dupa planurile
arhitectului I. Maimarolu, fiind prima lucrare de beton armat
din tara.
Acest imobil ajuta la indeplinirea misiunii pastorale prin
diferitele conferinte si concerte religioase si a misiunii sociale
si de caritate, prin sectorul Biserica si Societatea, care
functioneaza aici.
Patriarhia Romana cuprinde cinci mitropolii in tara cu 10
arhiepiscopii si 13 episcopii, 154 de protopopiate, 12 761 de
parohii si filii, in care slujesc 12 173 de preoti si diaconi.
Acestea sunt urmatoarele:
I. MITROPOLIA MUNTENIEI SI DOBROGEI, cu eparhiile:
1. Arhiepiscopia Bucurestilor: Intrarea Patriarhiei nr.1,
Sector
4,
Municipiul
Bucuresti
70.526,
tel.
+4.021.337.49.57,
fax
+4.021.337.43.56,
cuprinzand
Municipiul Bucuresti, judetele Ilfov si Prahova
Arhiepiscop al Bucurestilor si Mitropolit al Munteniei si
Dobrogei: Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Romane
2. Arhiepiscopia Tomisului: Str.Arhiepiscopiei nr.23,
Municipiul
Constanta
8700,
jud.Constanta,
tel.
+4.0241.61.40.20,
fax
+4.0241.61.42.57,
cuprinzand
judetele Constanta si Tulcea
Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Dr.Teodosie
3. Arhiepiscopia Targovistei: B-dul Castanilor, nr.3-5,
Municipiul
Targoviste
0200,
jud.Dambovita,
tel.
+4.0245.61.36.90,
fax
+4.0245.21.15.88,
cuprinzand
judetul Dambovita

Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Dr.Nifon

4. Episcopia Buzaului: Aleea Episcopiei nr.3, Municipiul
Buzau - 5100, jud.Buzau, tel/fax +4.0238.41.36.08,
cuprinzand judetele Buzau si Vrancea
Episcop: Prea Sfintitul Epifanie
5. Episcopia Argesului si Muscelului: Bd.Basarabilor nr.1,
Municipiul Curtea de Arges - 0450, jud.Arges, tel.
+4.0248.72.24.10,
fax
+4.0248.21.03.99,
cuprinzand
judetul Arges
Episcop: Prea Sfintitul Calinic
6. Episcopia Dunarii de Jos: Str.Domneasca nr.104,
Municipiul Galati - 6200, jud. Galati, tel.+4.0236.46.00.14,
fax +4.0236.46.01.94, cuprinzand judetele Galati si Braila
Episcop: Prea Sfintitul Dr.Casian
7. Episcopia Sloboziei si Calarasilor: Str.Episcopiei nr.2,
Municipiul
Slobozia
8400,
jud.Ialomita,
tel.
+4.0243.23.17.11,
fax
+4.0243.23.12.05,
cuprinzand
judetele Ialomita si Calarasi
Episcop: Prea Sfintitul Dr.Damaschin
8. Episcopia Alexandriei si Teleormanului: Str.Carpati
nr.15, Municipiul Alexandria - 0700, Jud.Teleorman, tel.
+4.0247.32.63.21, fac +4.0247.31.66.54, cuprinzand jud.
Teleorman
Episcop: Prea Sfintitul Galaction
9. Episcopia Giurgiului cuprinzand judetul Giurgiu
Episcop: Protopopiatul Giurgiu Nord,
nr.21,Sector
2,
Mun.Bucuresti
+4.021.611.52.32

Str.Popa
70.222,

Rusu
tel.

II. MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI, cu eparhiile:

10. Arhiepiscopia Iasilor: Bd.Stefan cel Mare si Sfant
nr.16, Municipiul Iasi - 66oo, jud.Iasi, tel.+4.0232.11.55.84,

fax +4.0232.21.26.56, cuprinzand judetele Iasi, Botosani si

Neamt.
Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei:
Inalt Prea Sfintitul Dr. Daniel
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iasilor: Prea Sfintitul Calinic
Botosaneanul
11. Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor: Str.Vasile
Bumbac nr.2, Municipiul Suceava - 58oo, jud.Suceava, tel.
+4.0230.21.57.96,
fax
+4.0230.52.20.20,
cuprinzand
judetul Suceava
Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Pimen
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor: Prea
Sfintitul Gherasim Putneanul
12. Episcopia Romanului: Str.Alexandru cel Bun nr.5,
Municipiul Roman - 5550, jud. Neamt, tel.+4.0234.45.61.50,
fax +4.0234.74.46.83, cuprinzand judetul Bacau si
Protopopiatul Roman din judetul Neamt
Episcop: Prea Sfintitul Eftimie
Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului: Prea Sfintitul Dr.
Ioachim Bacaoanul
13. Episcopia Husilor: Str.Mihail Kogalniceanu nr.19,
Municipiul Husi - 6575, jud. Vaslui, tel. +4.0235.48.15.38,
fax. +4.0235.48.18.41, cuprinzand judetul Vaslui
Episcop: Prea Sfintitul Ioachim
Arhiereu-Vicar al Episcopiei Husilor: Prea Sfintitul Corneliu
Barladeanul
III. MITROPOLIA ARDEALULUI, cu eparhiile:
14. Arhiepiscopia Sibiului: Str.Mitropoliei nr.24, Municipiul
Sibiu - 2400, jud.Sibiu, tel. +4.o69.21.15.84, fax.
+4.0269.21.55.21, cuprinzand judetele Brasov si Sibiu
Arhiepiscop al Sibiului si Mitropolit al Ardealului: Inalt Prea
Sfintitul Dr. Antonie Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului:
Prea Sfintitul Visarion Rasinareanul

15. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului: Piata

Avram Iancu nr.18, Mu-nicipiul Cluj-Napoca - 3400, jud.Cluj,
tel. +4.0264.43.10.04, fax. +4.0264.19.51.84, cuprinzand
judetele Cluj si Bistrita-Nasaud
Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Bartolomeu
Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei: Prea Sfintitul Dr. Irineu
Bistriteanul
Episcop-Vicar
Someseanul

al

Arhiepiscopiei:

Prea

Sfintitul

Vasile

16. Arhiepiscopia Alba Iuliei: Str.Mihai Viteazul 16,

Municipiul
Alba
Iulia
25oo,
jud.
Alba,
tel.
+4.0258.81.16.9o, fax. +4.0258.81.27.97, cuprinzand
judetele Alba si Mures
Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintitul Dr. Andrei
17. Episcopia Oradiei: Str.Episcop Roman Ciorogariu nr.3,
Mun.Oradea 3700, jud. Bihor, tel/fax +4.0259.13.34.87,
cuprinzand judetele Bihor si Salaj
Episcop: Prea Sfintitul Dr. Ioan
18. Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si
Satmarului: Str.Avram Iancu nr.5, Municipiul Baia Mare 4800,
jud.Maramures,
tel.
+4.0262.21.46.14,
fax.
+4.0262.21.25.46, cuprinzand judetele Maramures si Satu
Mare
Episcop: Prea Sfintitul Justinian
Arhiereu-Vicar
Maramuresului
Sigheteanul

al
si

Episcopiei
Satmarului:

Ortodoxe
Romane
a
Prea
Sfintitul
Iustin

19. Episcopia Covasnei si Harghitei: Str.Patriarhul Miron

Cristea nr.5, Municipiul Miercurea Ciuc - 4100, Jud.Harghita,
tel: +4.0266.317912, fax: 0266.371269, cuprinzand
judetele Covasna si Harghita
Episcop: Prea Sfintitul Ioan

IV. MITROPOLIA OLTENIEI, cu eparhiile:

20. Arhiepiscopia Craiovei: Str.Mitropolitul Firmilian nr.3,
Municipiul Craiova - 1100, jud.Dolj. tel.+4.0251.13.31.27,
fax.+4.0251.13.27.28, cuprinde judetele Dolj, Gorj si
Mehedinti.
Mitropolit: Inalt Prea Sfintitul Dr.Teofan, Arhiepiscop al
Craiovei si Mitropolit al Olteniei:
21. Episcopia Ramnicului: Str.Arges nr.53, Municipiul
Ramnicu Valcea - 1000, jud.Valcea, tel.+4.0250.73.11.70,
fax.+4.0250.73.11.72, cuprinzand judetul Valcea
Episcop: Prea Sfintitul Gherasim
Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ramnicului: Prea Sfintitul Dr.
Irineu Slatineanul
V. MITROPOLIA BANATULUI, cu eparhiile:
22. Arhiepiscopia Timisoarei: Bulevardul C.D.Loga nr.7,
Municipiul
Timisoara
1900,
jud.Timis,
tel.
+4.0256.19.02.87,
fax.+4.0256.19.11.76,
cuprinzand
judetul Timis
Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului: Inalt Prea
Sfintitul Dr. Nicolae
23. Episcopia Aradului, Ienopolei si Halmagiului:
Str.Episcopiei nr.60-62, Municipiul Arad - 2900, jud.Arad, tel.
+4.0257.28.18.56,
fax.+4.0257.28.18.72,
cuprinzand
judetele Arad si Hunedoara
Episcop: Prea Sfintitul Dr. Timotei
24. Episcopia Caransebesului: Str.Mihai Viteazul nr.11,
Municipiul Caransebes - 1650, jud.Caras-Severin, tel.
+4.0255.51.64.12,
fax.+4.0255.51.64.02,
cuprinzand
judetul Caras-Severin
Episcop: Prea Sfintitul Dr. Laurentiu
25. Episcopia Ortodoxa Romana din Ungaria: Grosza
Park 2, Gyula 5700, Ungaria, tel/fax +36.66.361.281)

Episcop: Prea Sfintitul Sofronie

26. Vicariatul Ortodox Ucrainean din Romania:
Str.Bogdan
Voda
nr.12, Sighetul
Marmatiei - 4925,
Jud.Maramures, tel. +4.0262.31.51.14, cuprinzand parohiile
ortodoxe ucrainiene din Romania, aflat sub obladuirea
canonica a Patriarhiei Romane
Structuri diasporale
Asistenta religioasa a credinciosilor ortodocsi romani si
organizarea canonica a structurilor diasporale din afara
granitelor tarii se asigura de catre Sfantul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Romane, in prezent aceste structuri cuprinzand:
1. Mitropolia Autonoma a Basarabiei: Str.31.August
nr.161, Chisinau - 2004, Republica Moldova, tel.
022.22.60.43, fax. 022.75.57.22
Arhiepiscop si Mitropolit: Inalt Prea Sfintitul Petru
2. Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Germania si
Europa Centrala:
FurtherstraBe 166-168, Nurnberg
Germania, tel. 004 9911 323 6910, fax. 004 99111
3236912, e-mail: serafim@mitropolia-ro.de
Mitropolit: Inalt Prea Sfintitul Dr. Serafim
3. Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale
si Meridionale: 1, Bd. du General. Leclerc, 91470 Limours,
Franta, tel: 0033 1 64915924, fax: 0033 1 64912683, email: mitropolia@wanadoo.fr, www.mitropolia-paris.ro
Arhiepiscop si Mitropolit: Inalt Prea Sfintitul Iosif
Episcop-vicar al Mitropoliei: Prea Sfintitul Siluan
4. Episcopia Ortodoxa Romana din Jugoslavia
Episcop: loc vacant
Episcop loctiitor: Prea Sfintitul Daniil Partosanul, Episcop
Vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, Administrator al Episcopiei
Ortodoxe Romane din Jugoslavia
5. Arhiepiscopia Ortodoxa Romana din America si
Canada: 5206 Howard St., Skokie, IL. 60077 U.S.A., tel:

+1.847.674.3900, fax: +1 847 674 4110, e-mail:

romarch67@aol.com
(secretariatul din Chicago) si
rom.arch@verzon.net
(cancelaria
din
Boston),
www.romarch.org
Inalt Prea Sfintitul Nicolae: www.archbisopnicolae.org
Biserica Ortodoxa Romana intretine relatii cu aproape toate
bisericile crestine din lume, in primul rand cu Bisericile
ortodoxe surori. Au avut loc vizite reciproce si contacte in
cadrul organizatiilor bisericesti internationale, cu Bisericile
Vechi
Orientale,
Biserica
Romano-Catolica,
Biserica
Anglicana, Bisericile protestante din tarile europene si din
America.
Biserica Ortodoxa Romana este membra in Consiliul
Mondial (Ecumenic) al Bisericilor si in Conferinta Bisericilor
Europene.
Participa,
de
asemenea,
la
activitatea
organizatiilor internationale crestine ale tineretului, femeilor
s.a.
In afara hotarelor tarii se afla cateva milioane de romani
ortodocsi, organizati in unitati bisericesti, care, datorita
conditiilor vitrege ale istoriei postbelice, se afla in parte sub
jurisdictie canonica straina.
Cea mai mare parte se afla in Mitropolia Basarabiei si in
partea de nord a Bucovinei.

INVATAMANTUL TEOLOGIC
ORTODOX

1.

Invatamantul teologic preuniversitar

In cuprinsul Patriarhiei Romane functioneaza:
38 Seminarii teologice liceale (7 monahale) cu 7002
elevi inscrisi, dintre care 986 absolventi;
5 scoli postliceale teologico-sanitare cu 325 de elevi;

 18 Scoli de cantareti bisericesti cu 814 elevi inscrisi,

dintre care 157 absolventi;
In seminariile teologice liceale studiaza ca bursieri 153 de
tineri romani din afara granitelor Romaniei.
2. Invatamantul teologic universitar
Este organizat in cadrul a 15 centre universitare, in 11
facultati de teologie si 4 sectii incluse in cadrul altor facultati,
cu 8 specializari:
Teologie pastorala
Teologie - Litere (Limba romana si Limbi straine)
Teologie - Asistenta sociala
Teologie - Patrimoniu cultural
Teologie - Istorie
Teologie -Limbi clasice
Teologie - Pictura bisericeasca
Teologie - Comunicare si slujire prin limbaj mimicogestual.
Teologie - Muzica
Teologie- Comunicare Sociala si Relatii Publice.
Numarul studentilor din invatamantul teologic universitar
este de 10178 (11063 in 2003), iar un numar de 227 tineri
romani, din afara granitelor tarii, sunt inscrisi la studii
universitare si postuniversitare.
Deasemenea, se organizeaza cursuri de studii
aprofundate, masteratul, pentru 556 de cursanti la 11
facultati de teologie din orasele: Bucuresti, Constanta,
Pitesti, Targoviste, Craiova, Cluj, Timisoara, Arad, Sibiu si
Oradea, iar 4 facultati de teologie din orasele Bucuresti,
Sibiu, Cluj si Oradea, organizeaza cursuri de doctorat, fiind
inscrisi in prezent 395 de persoane.

Invatamantul religios in scolile publice

Pregatirea personalului didactic pentru predarea religiei
in scoli se realizeaza in cadrul facultatilor de teologie. Astfel,
avem in prezent un numar de 10.514 de profesori de religie
ce predau in scolile publice, dintre care 2987 sunt titulari, 2
670 au definitivatul, 738 au gradul didactic II, iar 150 au
gradul didactic I.
ACTIVITATEA
MISIONARA
SI
SOCIALA

Biserica Ortodoxa Romana detine 39 institutii proprii de

asistenta sociala pentru copii, 12 pentru
varstnici, 40 de
cantine si brutarii
sociale, 19 cabinete medicale si
farmacii sociale, 2 centre de diagnostic si tratament si 6
centre de asistenta pentru familii in
dificultate. Amintim caminele de batrani de la Suceava,
asezamintele de la Manastirea Recea, parohia Tocile (judetul
Brasov), satul Campeni, comuna Amaru, (judetul Buzau),
asezamintele pentru orfani de la Valea Plopului (judetul
Prahova), Sfanta Maria (Bucuresti), parohia Stavropoleos
(Bucuresti), Iasi, Sfantul Sava (judetul Buzau), Manastirea
Ramet (judetul Alba). De asemenea, Biserica a organizat
cabinete medicale la Bucuresti (parohia Sfantul Ilie), Iasi,
Timisoara, Braila, Manastirea Recea, Sibiu.
Personalul de asistenta religioasa este asigurat de 217
preoti in spitale, 105 in armata si alte structuri militare, 40 in
penitenciare, 76 in institutii de ocrotire sociala
Dupa 1989 au fost reinfiintate sau infiintate asociatii sau
fundatii care sa sprijine lucrarea misionara si caritativa a
Bisericii: Oastea Domnului (infiintata de preotul Iosif Trifa, in

anul 1926, la Sibiu), Fratia Ortodoxa, Societatea Nationala a

Femeilor Ortodoxe Romane.
Au fost create si alte organizatii ca: Liga Tineretului
Ortodox, Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romani,
Sfantul Stelian (Bucuresti), Sfantul Sava (Buzau), Civica
(Timisoara), Sfantul Mare Mucenic Mina (Constanta), Precista
Mare (Roman), Sfantul Nicolae (Bacau si Sibiu) s.a.
LOCASURILE
DE
CULT

Viata liturgica si de cult in slujba credinciosilor se desfasoara

in 14.177 locasuri de cult parohiale si filiale, dar exista si 262
de unitati bisericesti fara locas de cult.
In anul 2002 s-a pus piatra de temelie si au inceput
lucrarile la 150 de noi lacasuri de cult, la 1031 au continuat
lucrarile de constructie, au fost finalizate lucrarile la 191 de
biserici nou construite, 146 de biserici au fost sfintite, la 445
de lacasuri de cult au continuat lucrarile de reparare,
restaurare si consolidare, au fost pictate 499 de biserici, iar
la 319 biserici a fost restaurata picture.
In institutiile bugetare exista 112 capele in spitale, 75 in
unitati militare, 37 in penitenciare, 42 in unitati de
invatamant si 52 in asezaminte de ocrotire sociala.

ACTIVITATEA
EDITORIALA

Activitatea editoriala religioasa se desfasoara printr-o larga

gama de publicatii, cum sunt:
5 reviste periodice si publicatii centrale
64 reviste si publicatii eparhiale, reviste si publicatii
parohiale si manastiresti
30 de titluri de carte teologica religioasa, de istorie si
spiritualitate publicate in Editura Institutului Biblic si de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane
203 titluri de carte teologica religioasa, de istorie si
spiritualitate publicate de cele 23 de edituri eparhiale
Buletinul Oficial al Patriarhiei Romane este "Biseria Ortodoxa
Romana" si apare de 115 ani.
Cea mai veche publicatie religioasa este bilunarul
"Telegraful Roman", editat de Arhiepiscopia Sibiu, care apare
de 146 de ani.
Reviste de studii si cercetari teologice importante sunt:
"Studii teologice", "Ortodoxia", "Glasul Bisericii", "Revista
teologica", "Mitropolia Olteniei", "Teologie si viata", "Altarul
Banatului" s.a.
In cadrul Patriarhiei Romane functioneaza un Institut
Biblic si de Misiune Ortodoxa care coordoneaza activitatea
editoriala si activitatea atelierelor centrale eparhiale.
Tipografii
Mai functioneaza tipografii bisericesti la Manastirea
Neamt, Sibiu, Timisoara, Iasi, Cluj, Ramnicu Valcea, Oradea,
Alba Iulia, Beius, Manastirea Sihastria. In aceste tipografii au
fost tiparite, in zeci de mii de exemplare, lucrari
fundamentale, in primul rand Sfanta Scriptura, apoi Noul
Testament, Psaltirea, Mica Biblie, carti de invatatura crestina,
catehism, vietile sfintilor, carti de rugaciune, lucrari
teologice, traduceri din Sfintii Parinti, manuale scolare si
tratate universitare.
Colectii muzeale de arta

In cadrul Bisericii Ortodoxe Romane sunt organizate 185

muzee si colectii muzeale de arta si 169 de centre pentru
conservarea cartii de patrimoniu si a obiectelor vechi
bisericesti: 11 la centre eparhiale, 44 la manastiri, 26 la
parohii si 14 la protopopiate si alte locuri.
In cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane exista valoroase
bibilioteci, dintre care mentionam: Biblioteca Sfantului Sinod,
Biblioteca Mitropoliei Sinodului si bibliotecile de la Manastirile
Neamt si Cernica.
ACTIVITATEA
BIROULUI DE
PRESA SI
COMUNICATII

Activitatea Biroului de Presa si Comunicatii

al Patriarhiei Romane poate fi sintetizata astfel:
redactarea comunicatelor de presa, stirilor sau a notelor
referitoare la activitatea Sfantului Sinod, Prea Fericitului
Parinte Patriarh Teoctist, Consiliului National Bisericesc si
Adunarii Nationale Bisericesti si mediatizarea acestora
mediatizarea activitatii Bisericii Ortodoxe Romane la
nivel central si, dupa caz, local, in diferite domenii de
activitate
(pastoral-misionar,
social-filantropic,
invatamant, cultura, relatii cu alte culte din Romania,
relatii externe bisericesti si ecumenice etc)
monitorizarea
stirilor,
informatiilor,
articolelor,
comentariilor,
emisiunilor
referitoare
la
Biserica
Ortodoxa Romana, precum si a evenimentelor interne si
internationale cu caracter national, social, politic,
economic, cultural, care au legatura cu interesele si
problemele bisericesti

 realizarea zilnica a revistei presei si informarea prompta

a Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, a Prea
Sfintitilor Parinti Episcopi vicari patriarhali, precum si a
sectoarelor Administratiei patriarhale si Arhiepiscopiei
Bucurestilor;
stabilirea si mentinerea legaturii cu jurnalistii acreditati
din partea agentiilor de presa romanesti si straine
(Mediafax, Rompres, Reuters, B. B. C., France Presss,
Europa Libera, Associated Press etc), a posturilor de
radio si televiziune nationale si particulare si a celor 15
cotidiane cu pondere nationala, precum si cu alte
publicatii din tara si strainatate, publicatii ortodoxe din
strainatate (S. O. P., Orthodoxy Acktuel, Syndesmos
News etc.), agentii de presa si publicatii catolice si
protestante (Catholica, Zenit etc.), publicatii ale
organismelor ecumenice internationale (ex. Ecumenical
News) prin intalniri directe, telefon, fax si Internet;
participarea consilierului de presa la intalnirile Prea
Fericitului Parinte Patriarh Teoctist cu personalitati
bisericesti si laice, din tara sau strainatate si
mediatizarea acestora, dupa caz;
interventia in cazul unor erori de informare in presa;
organizarea conferintelor de presa cu prilejul unor
evenimente din viata Bisericii Ortodoxe Romane;
intermedierea unor declaratii, interviuri, participari in
emisiuni radio TV, apeluri, mesaje, ale Prea Fericitului
Parinte Patriarh Teoctist, altor membri ai Sfantului
Sinod, profesori de teologie etc; facilitarea realizarii unor
reportaje, documentare, materiale informative etc., care
vizeaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane, in special
implicarea in problemele societatii romanesti
organizarea unor evenimente culturale (lansari de carte,
CD-uri cu muzica religioasa, concerte de muzica corala
religioasa);

 colaborarea cu birourile de presa ale principalelor

institutii ale statului roman (Presedintie, Senat, Camera
Deputatilor, Guvern, Ministerul Apararii Nationale,
Ministerul de Interne, Ministerul Mediului etc.)
Biroul de Presa redacteaza Buletinul Informativ in limba
engleza, News Bulletin al Sectorului Relatii Externe
Bisericesti al Patriarhiei Romane si este responsabil cu
pagina de prezentare pe Internet a Patriarhiei Romane.
Biroul de Presa colaboreaza cu Televiziunea Romana si
cu 7 posturi private de televiziune: ProTV, Antena 1, Prima
TV, Tele 7 abc, Realitatea TV, Bucuresti 1 TV, TV Romania de
Maine si ocazional cu alte posturi TV din tara.
O colaborare deosebita exista intre Biroul de Presa al
Patriarhiei Romane si redactia Viata Spirituala al Televiziunii
Romane, prezent la toate evenimentele din viata Bisericii
Ortodoxe Romane la nivel central si local.
O buna colaborare exista si cu posturile particulare de
televiziune: Pro TV (Stiri, Parte de carte etc), Antena 1
(Observator), Prima TV (Stiri), Tele7abc, B1TV (Intalniri de
credinta, Nasul), Realitatea TV, Romania de maine a
Universitatii Spiru Haret, Pax TV.
Biroul de Presa are o foarte buna colaborare
cu Societatea Romana de Radiodifuziune. In cadrul
departamentului social-economic, functioneaza o subredactie
formata din licentiati in teologie ce realizeaza zilnic programe
religioase care reflecta activitatea Bisericii Ortodoxe Romane,
in special la nivel central, dar si local.
Subredactia Viata religioasa furnizeaza stiri care vizeaza
activitatea bisericeasca in cadrul emisiunilor informative ale
postului national de radio, realizeaza transmisiuni in direct
ale Sfintei Liturghii din duminici si sarbatori, in special de la
Catedrala patriarhala, dar si din alte biserici din tara.

Pe langa Radiodifuziunea Romana, Biroul de Presa

colaboreaza ocazional si cu posturile de radio particulare, din
Bucuresti, Trinitas al Arhiepiscopiei Iasilor, Renasterea al
Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului si Reintregirea
al Arhiepiscopiei Alba-Iuliei.
In prezent, Biroul de Presa si Comunicatii al Patriarhiei
Romane colaboreaza, prin redactori acreditati, cu cele 18
cotidiane nationale: Adevarul, Romania Libera, Ziua,
Cotidianul, National, Jurnalul National, Curentul, Cronica
Romana, Curierul National, Libertatea, Evenimentul Zilei, Azi,
Realitatea Romaneasca, Gardianul, Independentul, Ziarul,
Ultima Ora, Monitorul de Bucuresti, dar si cu alte publicatii
de profil: Magazin Istoric, Analele istoriei, Historia, Albina,
Gandirea Militara Romaneasca, Academica, Olivia, Flacara,
Observatorul Militar etc.
In ceea ce priveste administrarea paginii pe Internet a
Patriarhiei Romane, site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe
Romane, se pot face conexiuni on-line cu toate celelate siteuri ortodoxe.
SECTORUL
PENTRU
RELATII EXTERNE
BISERICESTI

Activitatea cu caracter extern, pe care o desfasoara Biserica

Ortodoxa Romana incearca sa raspunda intr-un mod adecvat
solicitarilor
diverse,
unde,
pe
langa
schimbul
de
corespondenta pe teme de interes comun sau general sunt
organizate vizitele la Biserica Ortodoxa Romana a unor inalte
personalitati bisericesti din strainatate, atat ortodoxe, cat si
eterodoxe.

Se adauga si participarile diferitilor ierarhi, profesori de

teologie, studenti teologi, monahi si monahii ai Bisericii
Ortodoxe Romane la congrese, intruniri, simpozioane ori
conferinte internationale, ca modalitati prin care se mentin,
se amplifica, se dezvolta si se diversifica legaturile cu
Bisericile Ortodoxe surori, cu celelalte Biserici crestine,
precum si cu Organizatiile ecumenice internationale si cu
organizatii religioase necrestine.

CATEDRALA
MANTUIRII
NEAMULUI

Biserica Ortodoxa Romana, ridicata la treapta de Patriarhie in

1925, ca urmare a faptului ca nu are nici pana astazi o

catedrala patriarhala, asa cum au toate celelalte Biserici

Ortodoxe, doreste inaltarea unei Catedrale a mantuirii
neamului, cu hramul "Inaltarea Domnului" si "Sf.Apostot
Andrei".
Aceasta se doreste a fi emblema capitalei Romaniei
independente, locul de desfasurare a slujbelor religioase la
marile sarbatori nationale si bisericesti si, totodata, marturie
pentru alte popoare despre inaltele sentimente crestinesti ale
romanilor.
In acest sens a fost elaborat un proiect, dar discutiile
privind amplasarea initiala a acestui sfant lacas, in zona
centrala a orasului, cat mai aproape de Dealul Mitropoliei, sau amanat. Propunerea de proiect s-a mentinut, ea fiind
acum redirectionata spre o noua amplasare, in Parcul Carol.
Ideea construirii catedralei a fost preluata din deceniul al
treilea al secolului trecut, de la primul Patriarh al Bisericii
noastre, Miron Cristea. Ea reprezinta o incununare a jertfelor
pentru intregirea tarii si multumirea adusa lui Dumnezeu
pentru faurirea statului national unitar roman in 1918.
Amplasamentul potrivit expus de Patriarhul Miron
Cristea era in Parcul Carol din Capitala si in acest sens a fost
intocmit un Documentar de catre Cancelaria Sfantului Sinod,
in vederea intrunirii din 4 iunie 2003:
Terenul pe care s-a amenajat Parcul Carol, la inceputul
secolului trecut, a aparinut Mitropoliei Tarii Romanesti inca
de la mijlocul veacului al XVII-lea, cand resedinta acesteia sa mutat oficial si definitiv de la Targoviste ia Bucuresti, si a
facut parte din vatra ei istorica.
Faptul ca Parcul Carol a fost ales ca loc de asezare a
Mormantului
Eroului
Necunoscut,
simbolul
jertfelor
romanesti si al legaturilor cu trecutul nostru istoric, cere ca
acest sfant mormant sa fie strajuit de Catedrala Mantuirii
Neamului. De altfel, cultul sfintilor Bisericii se afla in stransa
legatura cu cultul eroilor neamului. O traditie veche aseaza

mormintele eroilor in jurul bisericilor, iar pe momintele

sfintilor si ale martirilor s-au inaltat primele biserici
Parcul Carol este cel mai apropiat loc de vechea catedrala si
de Resedinta Patriarhala, care raman vatra seculara a
Patriarhiei Romane, de unde se pot organiza procesiuni la
marile sarbatori religioase si natonale si la intruniri crestine,
inlesnindu-se astfel functia liturgica
Parcul Carol este un spatiu harazit pentru un asemenea
amplasament, raspunzand randuielilor bisericesti care prevad
ca sfintele locasuri sa fie asezate la loc curat, linistit si
elevat, propriu slujbelor liturgice, iar daca posibilitatile de
relief permit, sa fie ridicate pe o colina sau pe un platou
inalt.
Piedicile ivite in calea obtinerii terenului in Parcul Carol,
l-au determinat pe Patriarhul Miron Cristea, atacat si hartuit
de presa, sa se opreasca asupra locului de la poalele Dealului
Patriarhiei, numit Piata Bibescu Voda, Piata Unirii de astazi,
pe care l-a marcat cu o troita, sfintita la 11 mai 1929, cand a
spus urmatoarele:
"Rog pe Milostivul Dumnezeu sa reverse asupra tarii noastre
darurile Sale cele bogate, ca din belsugul lor, nu numai
inaltele stapaniri, ci si toti fiii Bisericii sa poata contribui cat
de putin -fie si numai cu dinarul vaduvei din Sf.Evanghelie pentru zidirea, terminarea si inzestrarea catedralei noi, ca
astfel, prin caramida sa, ori prin firul de nisip al jertfei
sale,fiecare credincios al Bisericii sa se simta sufleteste legat
de catedrala, de biserica Patriarhiei Romane, de CATEDRALA
MANTUIRII NEAMULUI".

CONCLUZII

In toate timpurile, religia a fost baza a moralei si a ordinii

publice. ntruct Biserica poseda solutii (de sorginte
supranaturala) la probleme capitale, precum originea omului,
caderea lui n pacat, mntuirea lui prin Hristos, puterea
civila trebuie sa ntrebuinteze toate mijloacele cu putinta
pentru pastrarea neatinsa a revelatiunii divine si pentru
mentinerea prestigiului Bisericii, pastrarea autorizata a
acestei revelatiuni.
Scopul Statului este conducerea supusilor sai spre o ordine
materiala si temporala ct mai aproape de desavrsire.
Statul este o societate umana, necesara, fara el, indivizii nu
si-ar putea satisface nici necesitatile materiale si morale si
nici instinctul social cu care au fost nzestrati de Dumnezeu,
juridica, perfecta si universala.
Biserica este societatea credinciosilor care au aceeasi
credinta si care se fac partasi de aceleasi Taine, grupati sub
conducerea lor, n fruntea carora n chip nevazut se afla
ntemeietorul ei, iar n chip vazut sinodul ecumenic, asa fel
ca acest ntreg formeaza un singur corp . Scopul Bisericii
este unirea cu Dumnezeu, unire care ncepe pe pamnt,
pentru a-si gasi desavrsirea n fericirea vesnica. Acest
scop se atinge prin credinta umana si Har divin (comunicat
doar prin tainele Bisericii).

BIBLIOGRAFIE

Nicolae Iorga Istoria Bisericii Romanesti

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Cancelaria Sfantului
Sinod:

Tel: +40 21 337 0830 , Patriarhia@dnt.ro

Prof. Univ. Dr. Doc. Radu Vulpe,
"De la Dunare la mare", Editura Arhiepiscopiei Tomisului
si a Dunarii de Jos,
Galati, 1979,
http://www.crestinism-ortodox.ro/
www.patriarhia.ro
www.ministerulculturii.ro ; Ministerul Culturii si
Cultelor - Directia Relatii cu Mass-MediaTelefon:
222.32.56; 224.46.62Fax: 224.39.47