1

Iosif Vrienie CUVNTUL XXII CUVNT SFTUITOR PENTRU UNIREA BISERICILOR CE SE CUGETA ATUNCI1 S SE FAC Din-acest cuvnt o parte ce privea sftuirea pentru Sinodul ce era s se fac atunci, i nu s-a fcut s-a lsat, iar partea ce privete la nvtura dogmelor s-a tlmcit i este aceasta. Iar voi lng toate cele ce s-au zis pentru purcederea Sfntului Duh m rog s nelegei i acestea, i s tii bine, i s socotii cu dreapt credin, c fiecare din Feele Dumnezeietii Treimi, dou nume deosebite au. C Tatl nu numai Tat se zice, ci i Purcegtor, i Fiul nu numai Fiu, ci i Cuvnt cu adevrat, i Duhul nu numai Duh, ci i Purces, de toi credincioii se mrturisete, precum am grit mai pe scurt i n alte cuvinte. i acestea aa, i ntre dnsele fiind, i cu dreapt credin de noi crezndu-se, nu asemenea cu Fiul i cu Duhul se zice Tatl c are Numele sale, zic pe acelea pe Tat i pe Purcegtor, nicidecum. Ci El ca cel ce este numai Pricinuitor nu i pricinuit, pe fiecare din aceste Nume l are numai ctre o Fa. C este al Fiului numai Tat, nu i purcegtor, i purcegtor numai al Duhului, nu i Tat, iar Fiul i Duhul, ca cele ce aceste fee sunt numai pricinuite din Tatl, nu i pricinuitoare una alteia, pe unul din Nume l are cu aducere numai ctre Tatl, iar pe cellalt l are cu aducere i ctre Tatl, i ctre faa cea mpreun cu sine pricinuit din Tatl. Adic, ca mai artat s vi se fac vou ceea ce se zice, Fiul, Numele acesta Fiu, ca cel ce este Fiu, numai ctre Tatl l are, c este Fiu numai al Unui Tat, i nu a doi, iar Numele Cuvnt, pe care numai el l are ntru Dumnezeiasca Treime, nu este numai al Tatlui ca acela ce este Minte, ci i al Duhului, dup alt chip mcar dei de puin este priceput cuvntul. C al Tatlui adic este Cuvnt, ca cel ce este dintr-nsul, iar al Duhului nu ca cel ce este dintrnsul, ci ca cel ce i el de acolo are pe a fi, de unde i Duhul o are pe Estime, i ca cel ce este de o fiin cu el, i mpreun fr de nceput i mpreun Dumnezeu. Asemenea nc i Purcesul, Purces cu adevrat i este i se zice numai al Purcegtorului su, adic al celui ce i este i se zice Tat ctre Faa cea m preun cu el pricinuit, iar Duh nu numai al Tatlui i este i se zice, ci negreit cu adevrat i al Fiului. Ins al Tatlui i este i se zice Duh, ca cel ce este dintr-nsul, iar al Fiului Duh este, nu ca cel ce are Estimea dintr-nsul, ci ca cel ce printr-nsul din Tatl iese, i ca cel ce este de o fiin cu el i de o Slav Iar de trebuiete a ntrebuina i silogisme, ctre cei ce mult se ndjduiesc la silogismele lor, nu ale noastre le vom ntrebuina spre aflare sau dovedire desvrit a ntrebrii acesteia, ci Sfinitul Ierotei Dasclul lui Dionisie Areopagitul n locul tuturor ne va fi nou de de-ajuns spre ncredinare. C acesta un cerc ncolurindu-l, i pe colurile lui fcndu-le centrare de ase rotocoale, prin ase silogisme prea cu nelepciune arat ceea ce se caut de noi, puind ca ntr-o
1

Sec. XV

2 diagram: A. pe Tatl, iar B. pe Fiul, iar G. pe Sfntul Duh. i pe Purcegtorul O, iar pe Cuvntul K, iar pe Purcesul X, vezi schema G n Pinaka B.

Deci scriind el aceast nchipuitoare nsemnare, n rotocol cel dinti silogism aa l face zicnd: Iar A, a lui B, este A. Iar B nu ca ceea ce este B, ci ca ceea ce este K, este al lui G. Deci dar A, nu ca ceea ce este A, ci ca ceea ce este O, este al lui G. Iar n cercul al doilea. B, a lui A, este B. Iar A, nu ca ceea ce este A, ci ca ceea ce este O, este a lui G. Deci dar B, nu ca ceea ce este B, ci ca ceea ce este K, este al lui G.

3 Iar n cercul al treilea. G, al lui K, este G. Iar K, nu ca cel ce este K, ci ca cel ce este B, este al lui A. Deci dar G, nu ca ceea ce este G, ci ca ceea ce este X, este al lui A. Iar n cercul al patrulea. O, al lui X, este O. Iar X nu ca cel ce este X, ci ca cel ce este G, este al lui B. Deci dar O, nu ca ceea ce este O, ci ca ceea ce este A, este al lui B. i n cercul al cincilea. K, al lui G, este K. Iar G, nu ca ceea ce este G, ci ca ceea ce este X, este al lui A. Deci dar K, nu ca cel ce este K, ci ca cel ce este B, este al lui A. i n cercul al aselea, X, al Iui O, este X. Iar O, nu ca ceea ce este O, ci ca ceea ce este A, este al lui B. Deci dar X, nu ca cela ce este X, ci ca cel ce este G, este al lui B. Iar acestea ce s-au zis pre slove ca pe nite lucruri grindu-le numirile Treimii cele obinuite tuturor, arat mai luminat scopul cel mare. Adic silogismul cel dinti zicndu-se luminat aa. Tatl al Fiului este Tat Iar Fiul nu ca cel ce este Fiu, ci ca cel ce este Cuvnt, este al Duhului. Deci dar Tatl, nu ca cel ce este Tat, ci ca cel ce este Purcegtor, este al Duhului. Fiul al Tatlui este Fiu. Iar Tatl, nu ca cel ce este Tat, ci ca cel ce este Purcegtor, este al Duhului. Deci dar Fiul, nu ca cel ce este Fiu, ci ca cel ce este Cuvnt, este al Duhului. Iar cel al treilea aa. Duhul al Cuvntului este Duh. Iar Cuvntul nu ca cel ce este Cuvnt, ci ca cel ce este Fiu, este al Tatlui. Deci dar Duhul, nu ca cel ce este Duh, ci ca cel ce este Purces este al Tatlui. i cel al patrulea aa. Purcegtorul al celui Purces este Purcegtor. Iar cel Purces, nu ca cel ce este Purces, ci ca cel ce este Duh, este al Fiului. Deci dar Purcegtorul, nu ca cel ce este Purcegtor, ci ca cel ce este Tat, este al Fiului. Iar cel al cincilea aa. Cuvntul, al Duhului este Cuvnt. Iar Duhul, nu ca cel ce este Duh, ci ca cel ce este Purces, este al Tatlui. Deci dar Cuvntul, nu ca cel ce este Cuvnt, ci ca cel ce este Fiu, este al Tatlui. Iar cel de-al doilea aa.

4 Iar cel al aselea aa. Purcesul, al Purcegtorului este Purces. Iar Purcegtorul, nu ca cel ce este Purcegtor, ci ca cel ce este Tat este al Fiului. Deci dar Purcesul, nu ca cel ce este purces, ci ca cel ce este Duh, este al Fiului. i socotete-mi puind aici mintea, c n acestea se arat trei oarecare ntru aceiai dat vrednice de minune la cei ce iau aminte. nti c ntru atta de mic nchipuitoare nsemnare, toat n scurt i unirea mpreun i desprirea Dumnezeietilor fee ntre dnsele luminat se privete. A doua, nlimea cea minunat i cereasc la teologia marelui Ierotei. i a treia folosul meteugului logicii, c i celor ce vorbesc nalt uneori le ajut la nelegerea cea cu de-adinsul a pricinii care se caut. Dar nici aceasta s nu te treac pe tine care se afl aici curat, c silogismul cel dinti arat, pentru care pricin Tatl, este Purcegtor al Duhului i nu Tat. Iar cel de-al doilea vestete, pentru care pricin Fiul, este Cuvnt al Duhului i nu Fiu. Cel de-al treilea adun, pentru care pricin Duhul nu este Fiu al Tatlui, ci Purces. Cel de-al patrulea cuprinde, pentru care pricin Tatl este Tat al Fiului, iar nu Purcegtor. Cel de-al cincilea lumineaz, pentru care pricin Fiul, nu ca cel ce este Cuvnt, ci cel ce este Fiu, este al Tatlui. i cel al aselea socotete artat, pentru care pricin Duhul, nu ca cel ce este Purces, ci ca cel ce este Duh este Fiului, pe care i inerea nainte a silogismului al patrulea o hotrte. Pentru aceasta precum Tatl pe Fiul, l are Fiu al su, iar nu Purces, Fiul pe Purcegtorul Duhului, nu-L are Purcegtor al su, ci Tat, aa Duhul pe Tatl Fiului nu-L are Tat, ci Purcegtor al su. Mcar dei cei muli acestea nu le tiu.