Grup Scolar "Alexandru Borza"

Cluj-Napoca

Proiect
Specializarea: Agricol

Tehnica evaluarii productiei la

principalele culturi de camp

Cuprins
Argument.3
1. Evaluarea recoltei dupa
aspectul vegetativ4
1.1 Evaluarea recoltei dupa aspectul
vegetativ la culturi paioase..5
1.2 Evaluarea recoltei dupa aspectul
vegetrativ la culturi prasitoare..12

2. Evaluarea recoltei pe
baza metodei selective....16
2.1 Evaluarea recoltei pe baza metodei
selective la culturi paioase..17
2.2 Evaluarea recoltei pe baza metodei
selective la culturi prasitoare.20

3. Evaluarea recoltei pe
baza aprecierii economice
a terenurilor agricole.22
Bibliografie.24
Anexe:
Anexa 1.25
Anexa 2.26
Anexa 3.27

Argument

Rezultatul final al muncii de puse in ramura cultivarii plantelor

il constituie productia vegetala.
Cantitatea totala de produse obtinute, precum si recolta medie la
de pe un hectar suprafata cultivata depinde de intregul complex de
masuri agrotehnice care se aplica.
Ansamblul de lucrari care se efectueaza annual in vederea
stabilirii productiei totale si a recoltei la hectar sunt cunoscute sub
denumirea de ,,determinarea recoltei al hectar si a productiei
totale, in care se imbina metoda directa cu cea indirecta. In cadrul
acestor lucrari, un loc de seama il ocupa lucrarea de evaluare a
recoltei, prin care se pot obtine primele date cu privire la recolta
probabila.

1. Evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ

In cazul evaluarii recoltelor, inregistrarea se face pe baza de
apreciere.
Evaluarea recoltei inseamna aprecierea recoltei medii la hectar
pe baza cunoasterii elementelor care, in mod obisnuit, determina
marimea acesteia.
Evaluarea dupa aspect vegetativ la principalele culturi
furnizeaza elementele necesare cu privire la recolta probabila care
servesc ca date provizorii pana la obtinerea rezultatelor definitive
(in urma cantaririi recoltei la batoza, preluarii plantelor contractate
etc.).
Caracterizarea rezultatelor obtinute de pe urma cultivarii unei
anumite plante agricole intr-o unitate teritorial-administrativa sau
zona de productie se face, in primul rand, cu ajutorul recoltei la
hectar.

1.1 La culturi paioase

Elementele care determina marimea recoltei medii la unitate de
suprafata cultivata cu cereale se pot constata printr-o simpla
examinare a lanurilor si sant urmatoarele: densitatea plantelor,
respectiv numarul mediu de spice pe metru patrat, numarul mediu
de boabe intr-un spic si greutatea absoluta a acestor boabe. La
evaluare, prima problema este deci stabilirea acestor elemente in
medie pe o unitate de suprafata mai mica (m 2), pe un pom, care se
poate supune observarii directe.
Prin cunoasterea cantitatii de produse care rezulta in mod
obisnuit cand lanul prezinta un anumit aspect (un niveldeterminat
al elementelor) se apreciaza in cazul concret care va fi cantitatea de
produse care va rezulta de pe un metru patrat, respectiv in medie,
de pe un hectar. In felul acesta se evalueaza recolta medie in lan.
Caracteristicile (elementele determinate) ale recoltei medii nu
sunt aceleasi in cadrul unui lan si cu atat mai putin in cadrul mai
multor lanuri, comune, judete. Ca atare, in munca de evaluare a
recoltei exista unele greutati. De aceea, pentru determinarea justa a
elementelor pe baza carora se face evaluarea recoltei, este necesara
o experienta indelungata, cunoasterea amanuntita a conditiilor in
care s-a dezvoltat planta, incepand cu pregatirea solului pentru
insamantare si pana in momentul evaluarii.
Evaluarea recoltei probabile se face in diferite etape,
determinandu-se mai intai productia medie la hectar in lan si
ulterior, pe baza acesteia, se stabileste recolta economica
(inmagazinata).
Efectele evaluarii recoltei probabile in diferite faze ale perioadei
de vegetatie se explica, in primul rand, prin necesitatea
recunoasterii recoltei inca inainte de strangerea acesteia in vederea
pregatirii din timp a campaniei de recoltare, intocmirii planului de
transport a recoltei etc. Pentru a asigura stabilirea cat mai justa a

recoltei medii definitive, culturile sunt urmarite in special in a doua

perioada de vegetatie, stabilindu-se periodic recolta probabila.
Stabilirea initiala, in cursul evaluarii, a recoltei medii la hectar in
lan si pe aceasta baza, a recoltei economice isi are ratiunea ei.
Metoda evaluarii, bazata pe cunoasterea rolului elementelor care
determina nivelul productiei medii la hecta, precum si metoda
observarii selective, care se poate folosi pentru verificarea datelor
obtinute la evaluarea dupa aspectul vegetativ al plantelor, nu pot sa
stabileasca decat recolta la hectar in lan. Dupa aceeea pe baza
recoltei medii la hectar in lan se stabileste recolta economica.
In vederea unei juste evaluari este necesara efectuarea unor
lucrari prealabile, cum sunt:
observari privind felul in care se aplica masurile agrotehnice,
o atentie deosebita acordandu-se calitatii lucrarilor;
observari fenologice asupra desfasurarii procesului natural de
reproductie, stabilind data cand diferitele fenomene incep sa
apara, sa se desfasoare din plin si sa se termine (incoltitul,
rasaritul, infratitul etc.).
Evaluarea recoltei probabile la hectar se realizeaza deci in
diferite faze ale vegetatiei.
Rezultate mai bune se obtin in stadiul mai avansat de vegetatie,
desi nici atunci elementele care determina nivelul productiei medii
nu sunt inca formate in intregime. Cel mai potrivit este momentul
maturitatii (economice sau biologice), cand elementele
determinante sunt formate in intregime, si dupa care urmeaza
ultima faza, recoltarea.
Maturitatea biologica este acea stare a culturii in care semintele
au ajuns la maturitate, astfel incat pot da nastere la noi generatii de
plante. Exemplu graul se secera cu combina la inceputul coacerii
depline.
Maturitatea economica este acea stare a plantelor sau a
organelor acestora care pot fi folosite ca hrana, furaj sau pentru
prelucrarea tehnica. Exemplu porumbul siloz se recolteaza in faza
lapte-ceara.

Aceasta evaluare se numaste evaluarea dupa aspectul vegetativ

al plantelor, deoarece se bazeaza pe examinarea lanurilor.
Inainte de efectuarea evaluarii, lanurile trebue cercetate de mai
multe ori, pentru a se putea constata in ce masura plantele sunt
dezvoltate, daca lanurile sunt uniforme sau nu. In cazul in care
lanurile nu sunt uniforme si prezinta variatii pronuntate, lanul se
imparte in tarlale sau bucati de tarlale si recolta medie se evalueaza
pentru fiecare tarla sau bucata de tarla separat, stabilindu-se
ulterior prin calcul recolta medie pe intregul lan. In mod
corespunzator se stabileste media pentru intreaga unitate.
In tabel (vezi anexa 1) este prezentat un exemplu de folosire a
acestui procedeu, aplicat la grau de toamna.
Productia medie (Pm) se calculeaza dupa formula mediei
ponderate:
S q
Pm =
S

In care:
S = suprafata tarlalei sau bucatii de tarla, in ha;
q = productia medie evaluata in Kg;
1 668 000
Pm = = 1 678 Kg/ha
994
Intrucat recolta la hectar se stabileste la suprafata productiva de
primavara, se ia in calcul si acea suprafata care s-a compromis in
timpul verii.
Elementele care determina marimea recoltei medii la hectar, la
cereale paioase, sunt urmatoarele:
numarul mediu al spicelor (paniculare) pe unitate de suprafata
(m2);
numarul mediu de boabe intr-un spic;
7

 greutatea absoluta a boabelor.

Pentru evaluarea productiei de boabe la grau, se stabilesc 3-5
puncte de lucru pentru fiecare parcela (nu mai pitin de trei).
Punctele de lucru se stabilesc pe o diagonala a parcelei, la distante
egale intre ele. Cand lanul nu prezinta uniformicitate sunt necesare
mai multe probe. Cu ajutorul unei rame metrice se determina
numarul de spice la 1 m2 in fiecare punct de lucru. Numarul de
spice, la fiecare punct de lucru, se determina pe grupe de marime
(ca numar de boabe in spic): spice cu 8-10 boabe, spice cu 21-30
boabe, spice cu peste 30 de boabe.
Cu aceste date se va determina numarul mediu de boabe in spic,
pentru fiecare punct de lucru:
9 n1 + 15 n2 + 25 n3 + 35 n4
nb = boabe/spic
n1 + n2 + n3 + n4

In care:
n1 = numar de spice din grupa cu 8-20 boabe/spic;
n2 = numar de spice din grupa cu 11-20 boabe/spic;
n3 = numar de spice din grupa cu 21-30 boabe/spic;
n4 = numar de spice din grupa cu peste 30 de boabe/spic;
nb = numar mediu de boabe in spic, la fiecare punct de lucru
Cu datele obtinute la fiecare punct de lucru se determina
productia de boabe la ha, folosind formula:
N x nb x MMB
Q = kg/ha
100
In care:
Q = productia de boabe evaluata, kg/ha;
8

N = numarul de spice la 1 m2 din fiecare punct de lucru;

nb = numar mediu de boabe in spic, la fiecare punct de lucru;
MMB = masa a 1000 de boabe apreciata la fiecare punct de lucru,
exprimat in grame
Masa a 1000 de boabe se exprima in grame si se determina
astfel: se numara semintele la intamplare si se grupeaza cate 10,
dupa care se grupeaza cate 100 si apoi cate 500. Cele 2 probe a
cate 500 se cantaresc separat si se aduna rezultatele. Se obtine
astfel masa a 100 de seminte.
Din experienta s-a constatat ca, in general, un anumit numar de
boabe dintr-o anumita planta are de fiecare data aproximativ
aceiasi greutate. De aceea, in conditiile agriculturii noastre,
greutatea absoluta a 1 000 boabe se considera conform anexei 2.
Aceste greutati absolute se refera la boabe cu umiditate 14-16%.
Folosind productiile medii din fiecare punct de lucru se
determina productia medie ponderata, pntru 1 ha:
Q1 + Q2 + + Qn
Qm = Kg/ha
n
In care:
Qm = productia medie ponderata, Kg/ha
Q1, , Qn = productia media in fiecare punct de lucru, Kg/ha
n = numar de puncte de lucru
Cu productia medie pe hectar se determina productia de pe toata
suprafata parcelei.
Pentru ilustrarea modului de evaluare a recoltei pe baza celor
aratate mai inainte, se ia un exemplu numeric. Intr-un lan, in care
urmeaza sa se stabileasca recolta medie la hectar s-au determinat
urmatoarele elemente: in medie pe metru patrat revin 360 de spice;
spicul are in medie 14 boabe normal dezvoltate; considerand ca

greutatea absoluta a 1 000 boabe este de 35 grame, recolta medie la

hectar in lan va fi:
360 x 14 x 35
176 400
Q = = = 1764 kg/ha
100
100
Acest calcul serveste la verificarea evaluarii facute dupa
aspectul vegetativ al plantelor.
Este necesar sa se analizeze factorii de care depinde marimea
recoltei medii. Numarul spicelor sau densitatea plantei pe unitate
de suprafata influenteaza in mod hotarat asupra productiei medii.
Numai pana la o anumita limita desimea plantelor este direct
proportionala cu productia medie la hectar.
In conditiile agriculturii noastre, de exemplu la grau, desimea
de 500-600 de spice pe metru patrat indica o productie foarte buna;
400-500 de spice pe metru patrat indica, in general, o productie
buna; 300-400 de spice pe metru patrat indica o productie potrivita;
200-300 de spice pe metru patrat indica o productie slaba. In afara
de aceste date trebue sa se aiba in vedere faptul ca marimea
recoltei medii la hectar este influentata in mod direct si de ceilalti
doi factori: numarul mediu de boabe in spic si greutatea absoluta a
boabelor.
Determinarea numarului de spice pe unitatea de suprafata este o
lucrare la efectuarea careia este nevoie de multa atentie.
Posibilitatea de a comite erori la stabilirea numarului mediu de
spice este relativ mare, ceea ce are efecte negative asupra evaluarii
nivelului recoltei medii la hectar. De exemplu, spicul mediu are 15
boabe, iar greutatea absoluta a 1 000 de boabe este de 30 grame.
S-a stabilit ca numarul spicelor pe un metru patrat este de 380.
Recolta medie potrivit formulei va fi:
380 x 15 x 30
= 1710 Kg
100
10

Daca s-a stabilit ca numarul spicelor la un metru patrat este de

360, recolta medie va fi de 1620 Kg. Deci la o diferenta in minus
de 20 de spice pe un metru patrat recolta la hectar va fi cu 90 Kg
mai mica.
Al doilea element care determina nivelul recoltei medii la hectar
este numarul mediu de boabe pe un spic ( spicul mediu ).
Numarul mediu de boabe dintr-un spic se calculeaza astfel: din
fiecare suprafata de unde s-au numarat plantele se ia cate un
manunchi de 10-20 spice. Se desfac boabele din spice si se umara.
Cunoscand numarul de spice si numarul total de boabe putem afla
numarul mediu de boabe dintr-un spic.
Influenta directa a numarului mediu de boabe pe un spic, in
ipoteza ca ceilalti doi factpri nu se schimba, poate fi ilustrata cu
ajutorul datelor din tabel (vezi anexa 3).
Determinarea numarului mediu de boabe pe un spic trebue sa se
faca cu cea mai mare atentie, caci orice greseala influenteaza,in
masura si mai mare, decat in cazul numarului mediu de spice,
asupra datelor privitoare la recolta medie la hectar.
Ultimul element care determina productia medie este greutatea
absoluta a boabelor. Aceasta variaza mult in functie de
particularitatile biologice ale speciei, soiului precum si de alti
factori (agrotehnici, meteorologici, conditii de sol etc.).
Daca din diferite motive se scurteaza perioada de vegetatie si
coacerea se face in mod fortat, are loc fenomenul de sistavirea
boabelor, ceea ce va face ca acestea sa aiba o greutate absoluta mai
mica. Limitele normale ale greutatii absolute sunt stabilite pe baza
rezultatelor pe mai multi ani.
Metoda de evaluare dupa aspectul vegetativ difera de la planta
la planta dupa specificul fiecareia, principiile de baza fiind insa
aceleasi. Cu alte cuvinte, in mod asemanator se stabileste nivelul
mediu al elementelor care caracterizeaza intreaga colectivitate, cu
ajutorul carora, pe baza de calcul, se determina productia medie si
productia totala.

11

1.2 La culturi prasitoare

Evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ al plantelor la culturi
prasitoare este mai complexa, deoarece elementele care determina
marimea recoltei la hectar nu sunt atat de usor de observat si nici
experienta care s-a acumulat la aceste culturi nu este atat de
generalizata. Prin urmare, la aceste culturi, in masura mai mare
decat la celelalte, evaluarea dupa aspectul vegetativ trebue sa se
sprijine pe cunoasterea elementelor determinante ale productiei si
cercetarea situatiei concrete. La aceste culturi trebue sa se
cunoasca in mai mare masura conditiile in care s-a desfasurat
procesul de productie, cum au fost executate lucrarile agrotehnice,
ce cantitati de samanta au fost folosite etc. aceasta se explica prin
faptul ca, la unele plante, elementele pe baza carora se efectueaza
evaluarea recoltei dupa aspectul vegetativ se pot constata numai
partial si uneori numai indirect, cum este cazul plantelor la care
rodul apare in sol. In aceasta situatie, nu se poate efectua evaluarea
numai dupa aspectul vegetativ. De aceea pentru aceste culturi nu se
poate stabili o metodologie generala, asa cum exista pentru
cerealele paioase.
Metoda de evaluare folosita la porumb poate fi aplicata, in linii
mari, tuturor prasitoarelor. Porumbul cultivat pentru recolta de
boabe se seamana in cuiburi asezate in mod regulat, in randuri
drepte.
Cu ocazia evaluarii porumbului dupa aspectul vegetativ este
necesar sa se cerceteze in mod amanuntit lanul pentru a se constata
daca acesta este uniform, daca stiuletii sunt sanatosi si bine
dezvoltati, si daca diferitele parti ale lanului prezinta sau nu
deosebiri esentiale. Factorii al caror nivel mediu urmeaza sa se
determine sunt, in general, aceiasi ca la cerealele paioase: numarul
mediu de stiuleti pe un metru patrat sau un hectar si greutatea
medie a boabelor pe un stiulete.
12

Cand porumbul este semanat in randuri, determinarea

numarului de stiuleti se face astfel: mai intai se determina numarul
mediu de randuri pe un metru liniar, apoi numarul de stiuleti pe un
metru liniar de rand; din inmultirea acestor doua marimi se obtine
numarul mediu de stiuleti pe un metru patrat.
Latura lanului pe care randurile cad perpendicular este
considerata latimea lanului.
Determinarea nuamrului mediu de randuri se face prin
numararea randurilor pe intreaga latime a lanului si prin impartirea
la latimea lanului, exprimata in metri (uneori numarul de randuri se
stabileste mai simplu, fiind suficienta numararea numarului de
randuri pe o distanta de 10 m).
De exemplu:
numarul randurilor
= 70
latimea lanului
= 50 m
numarul mediu de randuri pe 1 m = 1,4
in vederea stabilirii numarului de stiuleti pe un metru liniar de
rand este necesara o cercetare mai amanuntita a lanului, in vederea
alegerii partii caracteristice a intregului lan. Din aceasta parte a
lanului se iau mai multe probe si se stabileste numarul mediu de
stiuleti pe un metru liniar de rand. Pentru aceasta se numara stiuleti
de pe mai multe portiuni de cate 5 sau 10 metri si se stabileste
media pe un metru.
De exemplu, la 5 probe de cate 10 metri, luate in diferite parti
ale lanului, s-au obtinut:
la prima proba
= 19 stiuleti;
la a doua proba
= 21 stiuleti;
la a treia proba
= 20 stiuleti;
la a patra proba
= 22 stiuleti;
la a cincea proba
= 23 stiuleti.
In total, pe 50 m s-au gasit 105 stiuleti.
Numarul mediu de stiuleti pe un metru de rand va fi egal cu:

13

105
= 2,10.
50
Avand stabilite aceste doua elemente, se poate calcula numarul
de stiuleti pe metru patrat (1,4 x 2,1) = 2,94, respectiv pe un hectar
29 400.
In cazul in care porumbul este semanat cu masina si distantele
intre randuri sunt aceleasi metoda este mult mai simpla:
Se vor stabili 3-5 puncte de lucru, in care se vor face
determinarile.
In fircare punct de lurcu se vor determina cate 14,28 m lungime
pe fiecare rand, la 10 randuri alaturate. Aceasta reprezinta o
suprafata de 100 m2, daca distanta intre randuri este de 0,7 m
(14,28 m x 10 x 0,7 m si 100 m2).
Se recolteaza stiuleti de pe aceasta suprafata (100 m 2), se
cantaresc, separat pentru fiecare punct de lucru.
In acest fel se determina cantitatea de stiuleti, q st, pentru fiecare
punct de lucru (la suprafata de 100 m2 ). Pentru calcularea
productiei la 1 ha, se foloseste formula:
Qst = qst x 100 Kg / ha stiuleti
In care:
Qst = productia de stiuleti la 1 ha, Kg/ha;
qst = productia de stiuleti la 100 m2, ca medie aritmetica a
productiei din fiecare punct de lucru:
Q1 + Q2 + + Qn
Qm = Kg/ha
n

14

Pentru productia medie la ha, exprimata in Kg boabe/ha, se

determina randamentul de boabe al stiuletilor, In acest scop, se
cantareste o proba de 100 Kg de stiuleti (pentru cantitati mai mari,
se pot lua mai multe probe, care trebue sa reprezinte media
cantitatii totale de stiuleti). Se curata stiuletii de boabe, se
cantaresc boabele (daca sunt mai multe probe, se face media
cantitatilor gasite la fiecare proba). Cantitatea de boabe gasita
pentru fiecare 100 Kg stiuleti reprezinta randamentul de boabe,

Cu acest randament, se determina productia medie de boabe, in

Kg/ha:
Qb = Qst x Kg/ha boabe
incare:
Qb = productia medie de boabe, evaluata, Kg/ha;
Qst = productia medie de stiuleti, evaluata, Kg/ha;
= randamanetul in boabe, %.
Cu productia medie se sdetermina productia pe toata suprafata
parcelei.

15

2. Evaluarea recoltei pe baza metodei

selective
Datorita avantajelor pe care le reprezinta metoda selectiva, se
foloseste pe scara larga. In unele cazuri, metoda selectiva este
folosita pentru verificarea exactitatii datelor obtinute prin observari
de masa si, eventual, pentru corectarea acestora.
Metoda selectiva poate fi folosita si in cazul evaluarii recoltei,
in vederea verificarii datelor obtinute prin evaluarea dupa aspectul
vegetativ.
Observarea selectiva consta in stabilirea directa, prin cantarire,
a unei parti din recolta obtinuta pe baza unui anumit numar de
probe si in extinderea rezultatelor asupra intregii colectivitati, in
cazul de fata asupra recoltei medii la hectar pentru intreaga cultura
respectiva.
Cu ajutorul acestei metode se stabileste recolta medie la hectar
in lan; de aceea luarea de probe din recolta trebue sa se faca fara
nici o pierdere, ca sa corespunda continutului acestui indicator.
Concret, aplicarea ei trebue sa respecte conditiile in ceea ce
priveste: numarul probelor care urmeaza sa fie luate, asezarea justa
a acestora pe teren si forma probelor.

16

2.1 La culturi paioase

Numarul probelor (n) necesare pentru ca rezultatele obtinute cu
ajutorul observarii selective sa caracterizeze intreaga colectivitate
se poate calcula dupa formula:
t2 2
n = ,
2 x
In care:
t este portabilitatea;
dispersia generala;
x eroarea limita admisa.
Daca in loc de dispersie se utilizeaza coeficientul de variatie
(v), formula va fi:
t2 v2
n = X2
2x
Marimea etalonului (numarul probelor) depinde deci de
probabilitatea cu care se garanteaza rezultatele, de variatia
caracteristicii studiate (recolta la unitate de suprafata) si de eroarea
maxima admisa.
Ca regula generala, numarul probelor trebue sa fie suficient de
mare pentru ca rezultatele sa poata caracteriza in mod
corespunzator intreaga colectivitate.

17

Pentru asigurarea uniformitatii in aplicarea metodei, numarul de

probe pentru diferitele culturi a fost stabilit in felul urmator:
de pe un lan sub 30 ha se iau 200 de probe;
de pe un lan de 30 ha pana al 100 ha se iau 300 de probe;
de pe un lan peste 100 ha se iau 400 de probe.
Problema fixarii pe teren a locului de unde se iau probele este
tot atat de importanta ca si problema numarului probelor. Acestea
se aseaza in lan uniform, asigurand astfel prezentarea in esantion
a fiecarei parti din lan, conform greutatii specifice pe care o
reprezinta real in lan. Distanta intre probe (d)se calculeaza dupa
formula:

In care:
s este suprafata lanului;
n numarul de probe.
Aceasta distanta este latura unuia dintre patratele care se pot
forma din intregul lan dupa numarul probelor stabilite si din
mijlocul carora se ia cate o proba.
In cazul unui lan cu farma regulata, prima proba se ia la
punctul de intersectie a doua drepte care se trag perpendicular pe
latura de latime si lungime a lanului, la jumatatea distantei
calculate, dupa care se masoara in continuare distanta stabilita
paralel cu latura de latime a lanului.
Asezarea probelor ridica o problema speciala cand lanul nu
are o forma regulata. Pentru a putea respecta metoda asezarii
mecanice a probelor in lan trebue in prealabil sa se asigure
incadrarea acestei forme intr-un dreptunghi regulat.
La acele culturi la care datorita faptului ca sunt insamantate
uniform distanta intre plante este mai mica, forma probelor este o
rama de 1 m2. Aceste probe pe lan se delimiteaza cu ajutorul unui
18

instrument denumit ,,rama metrica, de unde intreaga observare

a primit si denumirea de ,,stabilire a productiei cu ajutorul ramei
metrice.
In vederea asigurarii luarii corespunzatoare a probelor trebue
sa se respecte urmatoarele conditii:
rama metrica trebuie sa se aseze pe suprafata cu o inclinatie
de 450 fata de directia randurilor de semanaturi, ceea ce
asigura cuprinderea in cadrul ramei a unui numar de plante
care in medie revin pe un metru patrat;
rama metrica trebue sa cuprinda numai firele de cereale care
sunt pe suprafata acoperita de cadrul ramei asezate pe teren;
spicele cuprinse in cadrul ramei metrice trebue recoltate cu
cea mai mare grija, fara pierderi, luandu-se numai spicele care
au ajuns la coacere;
distanta intre probe trebue sa se masoare de la centrul ramei
metrice;
Productia recoltata de pe probele stabilite la paioase se usuca
pana la umiditatea normala de 14-16%, dupa care se cantareste.
Impartind cantitatea obtinuta la numarul probelor, se determina
greutatea ce s-a obtinut in medie pe un metru patrat, care inmultita
cu 10 000 va da recolta medie la hectar.

19

2.2 La culturi prasitoare

Asezarea probelor la culturile prasitoare nu se deosebeste de
cea referitoare la culturile paioase. Din faptul ca numarul
probelor este mai mic deoarece o proba cuprinde o suprafata
mai mare ca rama matrice rezulta ca distanta intre probe va fi
mai mare. In cazul in care culturile prasitoare sunt semanate cu
masina iar distanta intre randuri este egala, atunci se stabileste nu
distanta intre metri, ci distanta exprimata in randuri. De exemplu,
daca distanta intre randurile de porumb este de 60 cm (atunci pe
un metru liniar revin 1,66 randuri), iar distanta dintre probe de 60
m, urmeaza ca proba sa se ia la fiecare al 100-lea rand, luand la
prima proba randul al 50-lea, la 30 m distanta de latura mai
ingusta a lanului.
La stabilirea recoltei cu ajutorul metodei selective, o problema
importanta este cea a suprafetelor probelor care urmeaza sa se ia
din lan.
La culturile prasitoare, unde insamantarea se face in randuri
mai departate intre ele, iar in lungul randului plantele se
insamanteaza la diferite distante, forma probei este o prajina cu
lungimea de 5 m.
In cazul in care distanta nu se determina prin numarul de
randuri, atunci de la punctul stabilit se ia randul cel mai apropiat;
in cazul culturilor prasitoare, prajina trebue prevazuta la
jumatatea ei cu o crestatura, care se aseaza pe punctul stabilit
pentru luarea probei;
pentru a se evita marirea sau micsorarea productiei in cazul
prajinii de 5 m, se recolteaza cuiburile (sau plantele) care sunt
acolperite in intregime de aceasta prajina.Daca un cuib este
acoperit numai pe jumatate, in mod conventional se stabileste
20

ca cuiburile dintr-o parte a prajinii sa se recolteze, iar cele din

partea cealalta, acoperite numai in parte de prajina, sa nu se
recolteze;
odata ce recoltarea productiei de pe suprafata probelor ce
trebue sa se numere si probele, spre a nu gresi la numarul total
al probelor, ceea ce poate duce la majorarea sau micsorarea
productiei care se stabileste;
in cazul porumbului, stiuleti ce se iau ca proba nu se
recolteaza, ci se numara numai, urmand ca greutatea medie a
stiuletilor sa se determine ulterior.
Stabilirea productiei cu ajutorul metodei selective reprezinta o
metoda de verificare a rezultatelor obtinute prin evaluarea dupa
aspectul vegetativ si in anumite cazuri poate fi singura metoda de
stabilire a recoltei in lan. La efectuarea acestei observari trebue sa
se acorde totala atentie respectarii principiilor stiintifice, ceea ce
asigura exactitatea datelor care servesc la stabilirea recoltei medii
la hectar in lan.

21

3.Evaluarea recoltei pe baza aprecierii

economice a terenurilor agricole
Atunci cand se stabileste o productie medie la ha se presupun
anumite conditii naturale de productie, adica se localizeaza in
spatiu. Studierea in dinamica a productiei medii la ha presupune
evolutia tehnologiilor, iar la o anumita tehnologie, in conditii
medii de clima (pentru care se calculeaza de obicei prognoza
productiei medii) teoretic ar trebui sa fie aceiasi sau sa prezinte
diferente foarte mici de la un an la altul.
Pe teritoriu, variatia conditiilor naturale este foarte mare.
Daca conditiile naturale au o oarecare stabilitate in timp, in
spatiu ele eunt foarte variate. In unele zone cu o favorabilitate
mai redusa, nu in anii medii ci in cei mai ploiosi, nu se
realizeaza nici media, iar cateodata nici minima din zonele cu o
fertilitate ridicata. Variatia solului, prin caracteristicile sale
intrinsece, face ca aproape nici o interprindere agricola sa nu
aiba conditii asemanatoare de productie. Daca se presupune ca,
intr-o interprindere, tehnologia nu variaza mult de la un teritoriu
la altul, nivelul productiilor medii la ha este influentat de
variatiile conditiilor naturale, ceea ce face ca avand aceiasi
tehnologie sa se realizeze nivele diferite ale productiei medii la
ha, fapt ce are implicatii asupra intregii economii a culturii
respective. Aceasta relatie intre conditiile de productie naturale
si nivelul productiilor medii la ha obtinute,sunt exprimate prin
existenta in agricultura a rentei diferentiale I, amplificata de mai
multe ori cu efectele diferite ale mijloacelor de productie in
diferite conditii naturale, reflectate prin renta diferentiala II,
amplifica si mai mult problema.
Desigur ca nu este indiferent care este raportul nivelelor
productiilor medii la ha de la un teritoriu la altul. Ele trebue sa
22

reflecte cu o fidelitate cat mai mare diferentele de fertilitate a

terenurilor. Pentru a reda cat mai bine fertilitatea terenului si
influenta acestuia asupra stabilirii nivelului productiei medii la
ha, se poate folosi aprecierea economica a terenurilor agricole
care stabileste de cate ori un teren este mai fertil decat altul.
Aceasta operatie de diferentiere teritoriala a nivelului
productiei medii la ha este facuta la nivel de tara, cand avem in
vedere o anumita productie medie prognozata si se diferentiaza
pe zone si judete, la nivel de judet cand se repartizeaza pe
consilii de cooperare si specializare si in cadrul acestora cand se
stabileste corect nivelul productiei medii la ha pe ferme. In felul
acesta, prognoza unei productii medii globale la ha pe un anumit
teritoriu (tara, zona, interprindere) este conditionata de repartitia
ei pe teritoriu, de masura in care reflecta proportional folosirea
conditiilor naturale de planta respectiva.

23

BIBLIOGRAFIE

manual Agrotehnica
clasa: a IX-a
Bucuresti 1992

manual Agropedologie
clasa: a XI-a
editura: Gimnasium
Bucuresti 2002

Budoi Gh. Tehnologia culturilor agricole

editura: Didactica si pedagogica
Bucuresti 1975

Budoi Gh. ; Petrescu Aurelian Agrotehnica

editura: Ceres
Bucuresti 1996

Bodoi Gh. Agrotehnica-manual pentru grupurile

scolare
editura: Tehnica agricola
Bucuresti 1996

manual Pregatirea de baza in agricultura

anul I Scoala profesionala
editura: Poscar
Bucuresti 2002
Manea Manescu; E. Barat; M. Bulgaru; P. Onica
Statistica agricola si silvica
editura: Didactica si pedagogica
Bucuresti 1968
24

 S. Hastia Prognoza productiei medii in agricultura

editura: Ceres
Cluj 1982

-anexa 1-

Denumirea
tarlalei sau a
bucatii
de tarla

Tarlaua 1
Tarlaua 2
Tarlaua 3
Tarlaua 4
Tarlaua 5
Tarlaua 6
total

Suprafata
productiva de
primavara

Productia
medie la hectar Productia totala
Kg
in lan

ha

Kg

Sq

252
140
296
80
30
196

1800
2100
1750
1600
0
1400

453600
294000
518000
128000
0
274400

994

1678

1668000

25

-anexa 2-

tupul de cereale
la grau
la orz
la ovaz

foarte buna
peste 35 grame
peste 45 grame
peste 30 grame

26

buna
30-35 grame
38-45 grame
25-30 grame

-anexa 3-

Numarul de
spice pe metru
patrat
400
400
400

Numarul
mediu de
boabe pe un
spic
13
15
18

27

Greutatea
absoluta a
1 000 boabe

Recolta medie
la hectar
(in Kg)

35
35
35

182
210
252

28

Created by:
Tertan Bogdan Florin
-2003-

29