Structura personalitii dup Freud

Conform teoriei lui Freud, comportamentul este produs de constient si de forte instinctive. a
identificat trei niveluri ale psihicului intr-o prima etapa de cercetare:

Constientul contine gandurile si sentimentele de care individul isi da seama la un

moment dat, actioneaza dupa "principiul realitatii". Functia lui principala este sa
raspunda la realitatea externa, de a evita pericolul, de a mentine un comportament
acceptat social.
Inconstientul contine amintiri "uitate", incluzand dorinte si impulsuri intr-o proportie
ridicata agresive sau sexuale, actioneaza dupa "principiul placerii". Acestea pot determina
ganduri si comportamente constiente.
Preconstientul contine ganduri ce nu sunt constiente la un moment dat, dar care la
nevoie sunt accesibile, actionand ca un filtru, cenzurand dorintele inacceptabile,
permitand patrunderea lor in constient atunci cand li se accepta originile inconstiente.

Dupa 1920, Freud da o noua clasificare, in care personalitatea este impartita tot in trei structuri
majore, dar in care Inconstientul/Id-ul este inlocuit cu denumirea de "Sine", Preconstientul/Egoul cu "Eul" si Constientul/Super-ego este inlocuit cu "Supraeul".

Id-ul (sinele) constituie impusurile noastre biologice, universale care cer satisfacere
imediat. Sinele reprezint nivelul inconstientului, sediul impulsurilor instinctive,
dominate de principiul plcerii, al reducerii tensiunii situat n afara rationalului. Este
echivalentul inconstientului, contine toate imboldurile launtrice, pulsiunile si instinctele
si este fundamentul pe care se construieste personalitatea individului.
Ego (eul) este partea persoanei care este n contact cu realitatea. Eul este forta constient,
organizatoare ce actioneaz dup principiul realittii si implic gndire, ratiune, control
asupra pornirilor tensionate din inconstient. Trebuinta n stare activ este expresia unui
dezechilibru care creeaz la nivel inconstient o puternic stare de tensiune ce se exercit ca
o fort asupra constientului (al eu-lui) care trebuie s gseasc modalitatea de descrcare,
de reducere a tensiunii. Este echivalentul preconstientului si se dezvolta pentru a satisface
nevoile sinelui intr-un mod acceptabil social si la fel, actioneaza pe principiul realitatii.
Ego se dezvolta atunci cand copilul incepe sa-si da seama de ceea ce este posibil si ceea
ce nu este posibil. ID si Ego nu sunt in opozitie, ci conlucreaza catre atingerea aceluiasi
scop, si anume satisfacerea trebuintelor si instinctelor individului.
Superego (supraeul) este contiina, id-ul reprezentat n personalitate. Supraeul reprezint
sistemul normelor social-morale nsusite de individ, interiorizate pe baz de deprinderi
morale. Supraeul detine att o zon din inconstient ct si una din constient exercitnd
control, determinare asupra eu-lui dar si asupra sinelui. Este depozitarul valorilor sociomorale. Este echivalentul constientului, reprezinta cadrul individual al valorilor morale
existente in cultura societatii respective (influenta mediului familial, scolar, rasial,
national etc.). El indica persoanei ce "ar trebui sau nu ar trebui" sa faca. Aceasta parte a
personalitatii este mai putin realista, exigentele sale fiind atat de pretentioase, incat este
imposibil de realizat.

Atta timp ct ntre cele 3 instante exist echilibru viata personalittii decurge firesc, n schimb
atunci cnd apar tensiuni, cum este cazul unor instincte care nu pot fi satisfcute, ele sunt refulate,
trimise n inconstient. Acolo nu dispar, nu sunt inactive, ci pot reveni cu fort sporit pentru a fi
satisfcute. Cu ct conflictul dintre libidou (forta, puterea instinctelor sexuale) si constiint este
mai mare, cu att instinctele refulate caut ci proprii de a se satisface, chiar mpotriva vointei
constiintei. La nivelul celor 3 instante apar mecanisme de refulare, de descrcare ce permit
organismelor s se echilibreze: de exemplu unele apar sub forma visului (inconstient), n cazuri

mai grave apar stri morbide, obsesive, nevrotice. La nivelul subconstientului se dezvolt actele
ratate (lapsusuri, erori de lectur, de scris) bazat pe automatisme iar modalittile de defulare
constiente pot fi grosiere (explozii, reactii nestpnite, violente) sau rafinate, prin suprimarea
tensiunii n alt gen de activitate dect cea obligatorie, curent ( creatii, hobby-uri).
Dintre cele 3 instante, dup opinia lui Freud, cea mai important este a doua, subconstientul,
ntruct trebuie s satisfac cerintele sinelui, ale Supraeului si Realittii, s fie un mediator ntre
cerintele aparatului psihic
Freud considera ca aceste structuri ale personalitatii se afla intr-un conflict permanent. Eul
mentine echilibrul intre solicitarile Sinelui, Supraeului si realitate. Pentru aceasta, Eul elaboreaza
o serie de mecanisme de aparare care-i permit sa se protejeze impotriva presiunilor exercitate de
Sine si Supraeu. Acestea sunt solutii inconstiente, utilizate de fiecare om pentru a se proteja de
problemele vietii: anxietate, durere, vina etc. Utilizarea acestor strategii pentru a face fata
presiunilor vietii pe termen scurt este considerata normala, iar utilizarea lor pe termen lung este
considerata periculoasa si poate deveni chiar patologica.
Personalitatea e vzut sub aspect dinamic, adic micarea energiei psihice, a libido-ului ntre
cele trei instane psihice. Freud credea c exist necesiti umane universale care ajut la
ghidarea i modelarea comportamentului uman:
1. eros instictul veii, nevoia oamenilor de a stabili legturi ntre ei
2. thanatos instinctul morii- baza nclinaiei agresive.
Personalitatea uman se dezvolt printr-o serie de stadii succesive, universale cu substrat biologic i legate de vrsta
pe care Freud le-a numit stadiile dezvoltrii psiho-sexuale.

1. stadiul oral (0 2 ani) n care sugarul caut plcere prin acte orale (suptul, mucatul).
principala sursa de placere este gura; placerea este derivata din supt, sorbit, muscat,
mestecat si din senzatii care nsotesc aceste gesturi n zona buzelor, limbii si obrajilor,
placere careia S. Freud i atribuie o natura sexuala. copilul este ntr-o relatie de
dependenta absoluta fata de mama, care devine obiect al
libidoului; modul n care mama raspunde la cerintele copilului (care
sunt cerinte pure ale Sinelui) va da ,,culoare micii lumi a copilului,
care poate fi buna sau rea, satisfacatoare sau frustranta, sigura sau
periculoasa.
Moduri de actiune n stadiul oral :
a.

Modul oral-incorporativ: presupune stimularea placuta a gurii n

momentul hranirii sau de catre ceilalti (faza initiala); adultul fixat n
acest stadiu are preocupari orale obsesive: a mnca, a bea, a fuma, a
saruta, a vorbi s.a.; daca n copilarie satisfactia a fost excesiva la vrsta
adulta va fi predispus la optimism si dependenta excesiva; satisfacerea
ulterioara va fi ntotdeauna dependenta de ceilalti si ca atare subiectul
va fi credul, naiv, va ,,nghiti tot ce-i spun ceilalti si vor avea ncredere
excesiva n ei; acest mod de actiune structureaza n timp un tip de
personalitate oral dependenta

b. Modul oral-agresiv (faza secundara): survine n momentul dureros si

frustrant al eruptiei dentare; persoanele fixate n aceasta faza sunt
nclinate spre pesimism, ostilitate, agresiune, sunt certarete, sarcastice
(prefera sa faca remarci suparatoare, sa-si exprime sadismul fata de
altii); sunt invidioase si ncearca sa-i domine pe ceilalti exploatndu-i si
manipulndu-i; acest mod de actiune structureaza ntr-un tip de
personalitate oral-sadica.

2. stadiul anal (2 ani) cnd apare controlul intestinelor i al vezicii urinare. Copilului i
se impune o prima cerinta: pastrarea curateniei corporale si
formarea unor deprinderi de igiena. S. Freud sustine ca experientele
legate de formarea acestor deprinderi sunt esentiale pentru
formarea personalitatii. Spre finalul celui de-al doilea an de viata
copilul dobndeste mai mult control n a-si rezolva nevoile prin faptul
ca deja se poate deplasa singur, poate comunica lucruri elementare,
poate apuca sau chair lovi daca este necesar. Din orientarea pentru
un control mai bun al mediului n vederea satisfacerii propriilor
nevoi, copilul resimte placere din explorarea mediului, din testarea
propriilor forte n relatie cu parintii si agentii autoritatii. Eliminarea
fecalelor reduce placerea copilului dupa instaurarea ,,regulii olitei el
trebuie sa amne aceasta placere. Pentru prima data, satisfacerea
unui impuls instinctual este barata de cerinta parintilor de a o face la
un moment dat si ntr-un anume loc. Este o perioada de traume si
conflicte pentru ambele parti.
-

copilul descopera ca are o arma (fecalele) pe care o poate utiliza

mpotriva parintilor; prin aceasta el dobndeste un control asupra a
ceva si poate alege daca sa se supuna sau nu exigentelor parintilor;
daca parintii sunt prea duri sau copilul are dificultati n formarea
deprinderilor, acesta reactioneaza la frustrare n doua moduri:

Moduri de actiune n stadiul anal

a. Modul anal-retentiv: copilul retine fecalele; retentia este la rndul sau o
sursa de placere produsa; poate fi si ea o tehnica pentru manipularea
parintilor: daca nu are scaun mai mult timp copilul atrage atentia si
grija parintilor si implicit dragostea lor; n timp se contureaza un tip de
personalitate anal-retentiva-personalitatea se manifesta prin
ncapatnare, zgrcenie, are tendinta de a acumula pentru ca
securitatea sa depinde de ceea ce poseda si de modul grijuliu n care
posesiunile vor fi ,,gospodarite, tendinta de rigiditate, curatenie
compulsiva, constiinciozitate si ncapatnare
b. Modul anal-expulsiv (agresiv); copilul detecteaza unde si cnd este
interzis, nfruntnd cerinta parintilor, daca tehnica aceasta se
dovedeste satisfacatoare pentru a reduce frustrarea, va fi folosita
frecvent; n timp se dezvolta un tip de personalitate analexpulsiva- se manifesta prin comportament de cruzime, tendinte
distructive, accese de furie, dezordine sau, la cealalta extrema, prin
conduite extrem de generoase sunt structuri creative si autonome care
militeaza pentru interogarea normelor si demolarea modelelor care le
ngradesc sever gradele de libertate
Personalitatea anala, dupa Freud, este caracterizata de o obsesie pentru curatenie si pentru ordine
si de prea putina spontaneitate. Este tipul birocratului ideal!
3. stadiul falic (3-5 ani) este perioada contienizrii sexuale iniiale, sau altfel spus
conflictul Oedipal. Zona erogena dominanta devine cea genitala. Copilul

se confrunta cu limitarile impuse de societate (parinti) n calea

satisfacerii impulsurilor Sinelui. La aceasta vrsta copilul ncepe sa
fie curios si sa exploreze propriile zone genitale si ale altora,
placndu-le sa se joace dezbracati. Placerea provine din zona
genitala si este produsa nu numai prin masturbare, ci si prin
fantasme (fantezii). Copilul vrea sa stie cum a venit pe lume, cum
arata sexul fratilor si surorilor si vrea sa se casatoreasca cu parintii
de sex opus.
Complexul Oedip: dorintele de natura sexuala se orienteaza spre parintele
de sex
opus; apare dorinta de a nlocui, ba chiar de a suprima parintele de acelasi
sex; este mai pregnant manifestat la baieti si se rezolva prin identificarea
cu parintele de acelasi sex. Manifestari ale Complexului Oedip la baieti:
Anxietatea de castrare- baiatul este gelos si ostil fata de tata, vrea sa-i ia
locul si se teme de razbunarea tatalui (tatal va taia organul ofensator falusul sursa placerii si a dorintelor sale). Aceasta teama provine din
faptul ca baietelul observa inexistenta penisului la fetite si crede ca
acestea au fost castrate. Rezolvarea complexului: identificarea cu tatal,
adoptarea unor substitute de satisfactie sexuala, dezvoltarea Supraeului
(ca mostenire a complexului) sub forma introiectiei imaginii si cerintelor
paterne
Complexul Electra: desi mama a fost obiectul initial al dragostei, se produce o reorientare
spre tata, cauza reorientarii: fetita descopera ca baietii au ceva n plus si si condamna mama ca a
castrat-o reorientndu-si dragostea spre tata, care poseda organul rvnit. Invidia (rvna) de penis
este corespondentul feminin al anxietatii de castrare. Rezolvarea complexului Electra: daca
tatal raspunde micilor favoruri pe care le reclama fiica sa si este dispus sa o
securizeze n demersul ei seductiv, atunci fetita va fi ntarita pozitiv n ceea
ce priveste rolul de sex pe care si-l va asuma, si va dezvolta n relatie cu
barbatii o relatie pozitiva, normala, orientarea din nou spre mama si reidentificare cu acest model va duce la rezolvarea complexului. Freud este de
parere ca nu se poate rezolva complet, de aceea femeile au un Supraeu slab
dezvoltat; aceasta nerezolvare se manifesta fie n dragostea femeii pentru
un barbat, fie pentru propriul fiu - ea se va grabi si si va asuma rolul marital
sau matern si si va reprima dragostea incestuoasa pentru tatal sau
orientndu-se n mod firesc spre partener, respectiv spre fiu
De rezolvarea complexului Oedip depinde atitudinea adultului fata de sexul
opus. Rezolvarea incompleta determina conturarea unui tip de
personalitate falic, caracterizata prin narcisism si dificultatea stabilirii
unor relatii heterosexuale mature. Aceste persoane au nevoie de
recunoastere si apreciere permanenta a atractivitatii lor sexuale. Daca nu
reusesc n aceasta directie dezvolta sentimente de inferioritate si
inadecvare:
barbatul - este obraznic, nfumurat, indiferent la trairile sexului opus
manifestndu-si demonstrativ masculinitatea n mod insistent prin placerea
de a cuceri femeia, sau la celalta extrema, posibil orientat spre pederastie

femeia - si exagereaza feminitatea, se comporta seductiv, ncearca sa

cucereasca barbatii
4. stadiul lateniei (5 anipubertate) n care este important dezvoltarea fizic i
deprinderile intelectuale. Cele 3 structuri ale personalitatii: Sinele, Eul si
Supraeul sunt formate si relatiile dintre ele se cristalizeaza. Nu
constituie un stadiu propriu-zis al dezvoltarii psihosexuale. Energia
este canalizata si sublimata n activitati scolare, sport, hobby si
prietenii cu cei de acelasi sex.
5. stadiul genital (ncepe la pubertate, 11-12 ani) cnd apare
sexualitatea matur. Corpul devine matur din punct de vedere fiziologic si
daca au fost depasite conflictele stadiilor anterioare, individul va
putea duce o viata nonnevrotica cu relatii heterosexuale normale.
Conflictele acestei perioade sunt mai putin intense si pot fi reduse
prin sublimare. Energia sexuala poate fi exprimata n adolescenta
prin substitute social-acceptabile si apoi rezolvate plenar n viata
adulta printr-o relatie profunda cu o persoana de sex opus. Tipul de
personalitate genitala gaseste satisfactie n munca si n dragoste.
S. Freud considera ca pentru structurarea personalitatii, determinante sunt primele trei si mai
putin cel ulterior.

Contributia lui S. Freud la dezvoltarea psihologiei secolului

XX
Opera sa a influentat gndirea occidentala moderna din medicina, literatura,
religie, sociologie, antropologie, contributia sa la dezvoltarea psihologiei fiind
considerabila. ntr-adevar, teoria personalitatii a lui Freud este probabil cea
mai de referinta teorie propusa vreodata de cineva. Ideile sale au
dimensionat un amplu registru de tehnici psihoterapeutice deschiznd trasee
pentru dezvoltarea mai multor strategii de evaluare a personalitatii.
Psihanaliza este prima abordare sistematica a personalitatii si, ca
perspectiva de abordare a omului n general, constituie o adevarata evolutie.
Indiferent de orientarea ulterioara a teoreticienilor personalitatii, acestia s-au
referit, ntr-un fel sau altul, la acest nceput. Multi dintre discipolii lui Freud au
creat o noua scoala de psihologie, de marca, si au fost numiti neo-freudieni
(C.G.Jung, A.Adler, E.Erikson, E. Fromm, H.Stack Sullivan). Influenta gndirii
lui Freud asupra culturii secolului XX a fost uriasa. El a spart o serie de tipare
ale gndirii, a repus n discutie tabuurile si normele societatii n care a trait. A
evidentiat rolul inconstientului, importanta primei copilarii, modul de operare
al mecanismelor de aparare. n demersurile sale investigative a insistat prea
mult asupra subiectului particular, imatur, tulburat emotional si a abordat
insuficient personalitatea matura si echilibrata si aceste aspecte pot pune n
discutie valabilitatea generalizarilor sale.