REFERAT LA BIOLOGIE

BOLI DE NUTRITIE
A. OBEZITATEA
Obezitatea este o boala metabolica caracterizata prin cresterea greutatii corporale,
prin depunerea excesiva de grasime, mai ales in tesutul conjuctiv lax, determinand un exces
ponderal de peste 20% din greutatea individului.
Originea obezitatii rezida in abuzul alimentar asociat, de regula, cu sedentarismul si
un factor endocrin, o predispozitie constitutionala. Organismul poseda un mecanism de
autoreglare, prin care se mentine o oarecare constanta a greutatii.
In obezitatea comuna generalizata exista o repartizare oarecare uniforma a
depozitelor de geasime.
Intr-o etapa urmatoare apar complicatii ale obezitatii, ca : modificari de statica
( picior plat, spondiloze, artroze ), hipertensiune arteriala, insuficienta cardio-respiratorie,
varice ale membrelor inferioare, diabet zaharat, litiaza biliara si renala, constipatie.
Tratamentul este igieno-dietetic si medicamentos. De asemenea, in conditii de
spitalizare si repaus prelungit se poate prescrie o dieta de numai 600 cal / zi. In alte conditii
insa instituirea dietei hipocalorice trebuie sa realizeze circa 1200-1300 cal / zi.
Activitatea musculara va fi crescuta prin exercitii de gimnastica, mers pe jos, sport,
munci fizice, dusuri calde reci, masaje.
Tratamentul medicamentos recomanda anorexigene centrale, din care amintim :
Guanidina, Silutin, Cafilon ; anorexigene periferice : Carrugan, Fucopan, catabolizante,
din care amintim : Tiroida, Tiroton si diuretice, dintre care se prefera : Nefrix, Lasix,
Furantril.
B. SUBNUTRITIA
Subnutritia este o boala metabolica determinata de un dezechilibru intre nevoile
organismului si aportul alimentar in sensul ca acesta este scazut. Se produce o scadere
ponderala cu topirea tesutului adipos, diminuarea maselor musculare si reducerea generala
a troficitatii organismului se numeste slabire sau denutritie.
Slabirea poate fi datorata unei lipse mai prelungite de aport alimentar, unei
incapacitati de utilizare a alimentelor si a unor factori genetici. Trebuie specificat, de
asemenea faptul ca exista o serie de boli endocrine, in care slabirea apare ca simptom
principal : boala Basedovw, boala Addison, boala Simmonds.
Aspectul clinic variaza de la o slabire abia sesizabila pana la aspectul scheletic
al casecticului . O data cu disparitia tesutului adipos si diminuarea maselor musculare,
bolnavii incep sa devina astenici, le scade rezistenta la efort, la frig, sunt somnolenti,
indiferenti fata de mediul inconjurator, au voce lenta si monotona.

Tabloul clinic include tulburari digestive, tulburari cardiovasculare, genitourinare,

manifestari hematologice, anemie, etc.
Tratamentul este igieno-dietetic si medicamentos. Pe primul plan se situeaza
masurile igieno-dietetice, ele urmarind pozitivarea bilantului caloric, crescand ingestia si
limitand pierderile calorice.
Ratia alimentara se mareste progresiv : se incepe cu 500 cal / zi , adaugandu-se
zilnic 250-300 calorii, pana se ajunge la 2500-3000 cal / zi. Mesele vor fi fractionate si dese
(6 mese / zi ), cu volum redus, dar consistent. Accentul alimentar va fi pus pe proteine, pe
glucide concentrate, pe grasimi emulsionate.
Tratamentul medicamentos indica, daca este posibil, un tratament etiologic. In
general se recomanda insulina, care amelioreaza asimilarea si crestera apetitului ; Cortizon
in doze mici, steroizii anabolizanti ( Antrostenolon, Madiol, Naposim ), extracte de ficat ,
sticina sulfurica , tincturi amare.
C. DIABETUL ZAHARAT
Diabetul zaharat este o boala de nutritie cronica, caracterizata prin perturbarea
metabolismului glucidic, lipidic, protidic si mineral, datorat insuficientei absolute sau
relative de insulina.
Diabetul zaharat este mai frecvent intre 40-60 de ani la barbati si persoanele din
mediul urban ( stres, mod de alimentare, etc. ) . Boala poate fi dobandita sau transmisa
ereditar.
Dintre factorii etiologici cei mai frecventi se mentioneaza obezitatea, datorita
supraalimentatiei ; ereditatea, mai ales in cazul diabetului juvenil ; leziunile inflamatorii
pancreatice acute sau cronice, generate de scarlatina, gripa, pancreatita acuta, pneumonie,
ciroze ; traumatismele fizice si psihice ( viata dura, stresanta ) ; discrinii ( boala Basedow,
Cushing ) ; anumite profesii ( bucatari, cofetari ) si alte cauze ( sedentarism, pensionari ori
fosti sportivi ).
Clasificare :
Diabetul zaharat primar sau esential se caracterizeaza prin aparitia sa spontana,
transmitere ereditara, evolutie stadiala, deci nu apare secundar unei afectiuni
pancreatitice.
Se considera ca nevoia de insulina poate constitui un autentic caracter de deosebire :
diabet zaharat primar ( esential ) - insulinodependent
- insulinoindependent
Diabetul insulinodependent este intalnit in proportii de 15-20% din totalitatea
cazurilor de diabet, mai frecvent la tineri ( diabet juvenil ), de multe ori instabil, cu
tendinta la cetoza. Debutul este de obicei brutal ( adesea prin coma diabetica ).
Diabetul insulinoindependent este forma cea mai frecventa de diabet zaharat : 6570% din cazurile de diabet, apare de obicei dupa 40-50 de ani . Debutul este insidios,
adesea pus in evidenta printr-un examen medical intamplator .
Complicatiile diabetului zaharat manifestate clinic sunt fie acute ( come diabetice
sau come hipoglicemice, datorita unei subdozari sau supradozari a necesitatilor de insulina,
sau indisciplinei pacientului ), fie cronice degenerative, fie de alta natura, ca : astenii
genitale, tuberculoza pulmonara, afectiuni cutanate.

Coma diabetica reprezinta faza terminala a insuficientei totale de insulina si se

manifesta clinic prin cetoacidoza, deshidratare, pierderea vietii de relatie, aritmie
respiratorie. Iminenta unei come este de multe ori sesizabila prin : pierderea apetitului,
scaderea in greutate, diaree, varsaturi, ameteli, somnolenta.
Tratamentul diabetului zaharat se bazeaza pe un regim alimentar hipoglucidic,
insulina si tratament oral ( sulfonamide, din care amintim : Invenol, Tolbutamid, Rastinon,
Cicloral, Diabetamid, Diabetoral, Redul, Daovil, Englucon, etc. si biguanide, din care
amintim : Silubin, Diabex, Fenoformin, Meguan, Glucopostin).
D. GUTA
Guta este o boala de nutritie, o dispurinie, caracterizata prin modificari articulare si
periarticulare ca efect al precipitatii de urati in tesuturi. In guta, acidul uric din sange
creste peste valorile normale care sunt : pana la 4 mg la femei si 6 mg la barbati.
Guta imbraca doua tablouri clinice distincte : atacul de guta si guta cronica tofica.
Atacul de guta debuteaza cu dureri violente in articulatia metatarsofalangiana,
preponderent la nivelul halucelui ; zona este tumefiata, rosie, calda, cu retea venoasa
turgescenta. Criza de obicei apare noaptea, toamna si primavara si este insotita constant de
febra. Localizarea la genunchi, maini, coate, glezna este mai rara.
Guta se indreapta frecvent catre cronicizare si uneori prezinta diverse grade de
invaliditate care scad capacitatea de munca a pacientului. Singura atitudine profilactica
real posibila se rezuma la evitarea exceselor alimentare, mai ales purinice, carne, icre,
combaterea sedentarismului, viata in aer liber.
Tratamentul atacului gutos are drept medicament de electie Colchicina. Se
recomanda ca inflamatorii : Fenilbutazona, Indometacina, Prednison, dar nu in terapii
prelungite. Mai pot intra in discutie Aspirina si Atofanul . In toata aceasta perioada se
indica repaus la pat, imobilizarea articulatiilor bolnave, un regim alimentar bazat pe
lactate, fructe si legume, hipocaloric, foarte bogat in lichide ( sucuri de fructe si
zarzavaturi, supe de zarzavat, compoturi, etc. ) .
Tratamentul in guta cronica , regimul hiperuricemii este lactofructovegetarian,
hipoproteic, hipolipidic, hipocaloric si bogat in lichide. Sunt interzise alimentele bogate in
purine ( viscere, icre, crustacee, supe de carne, vanaturi, mezeluri, picioare de porc, capete
de vita, conserve ) ; de asemenea se vor exclude alimentele bogate in acid oxalic ( macris,
ciuperci, smochine, afine, spanac,rosii, ciocolata, cacao ). Se vor interzice excitantele
alimentare ( alcool, condimente, cafea ) . De asemenea se recomanda cure de ape minerale
alcaline.