Principiul Celei Mai Mari Fericiri si eroarea

naturalista
Paul Sabou
15 Ianuarie, 2007

Introducere
In acest eseu voi ncerca s
a rezum obiectia erorii naturaliste (naturalistic fallacy), pe care intuitionismul etic a adus-o utilitarismului. Ma voi limita la
o instant
a particular
a a acestei obiectii, prezenta n criticile lui G.E. Moore
privind demonstratia lui J.S. Mill a Principiului Celei Mai Mari Fericiri. In
ultima parte a eseului voi ncerca sa sustin critica lui Moore prin argumente suplimentare, care au ca si scop sporirea dificultatilor privind posibilitatea aducerii
unor justific
ari tari n favoarea utilitarismului. Concluziile de la sfarsitul eseului contin sugestii privind posibilitatile ramase utilitaristului n urma acestor
critici.
Principiul Celei Mai Mari Fericiri la J.S. Mill
Principiul Celei Mai Mari Fericiri este o teza fundamentala a utilitarismului,
av
and rolul de a discrimina ntre actiunile corecte si cele incorecte. Conform
acestui principiu, o actiune este corecta n masura n care tinde sa sporeasca fericirea si incorect
a n m
asura n care tinde sa o inhibe. Prin fericire Mill ntelege
pl
acerea si privarea de durere, avand o conceptie conform careia placerile si
durerile pot fi ierarhizate dupa calitate si cantitate.
In Utilitarimsul (IV,3) Mill ncearca sa construiasca ceva de tipul unei demonstratii
a acestui principiu. Aceast
a demonstratie ar putea fi rezumata la urmatoarea
succesiune de pasi :
1. Fiecare om doreste fericirea, deci fericirea este dezirabila.
2. Dac
a pentru fiecare fericirea e dezirabila, atunci fericirea generala e dezirabila.
3. Nimic altceva dec
at fericirea nu este dezirabila.
Una din punctele majore de controversa privind pasul (1), se datoreaza criticii aduse lui Mill, conform careia, n aceasta faza a demonstratiei, el comite
eroarea naturalist
a (naturallistic fallacy).
Eroarea naturalist
a n conceptia lui G.E. Moore
Conform conceptiei lui G.E. Moore, este o eroare logic
a sa se treaca de la
consideratii factuale (privind evenimente naturale) la consideratii normative
(privind fapte etice). Aceasta pozitie sustinuta de Moore, formuleaza ntr-o
manier
a explicit
a, experienta noastra pre-teoretica, n cadrul careia facem o
distinctie net
a ntre ceea ce este si ceea ce trebuie s
a fie.
Moore sustine c
a reducerea unor concepte etice (n special conceptul de
bun - good) la cele naturale este o eroare logic
a deoarece aceasta reducere
ar permite definirea1 conceptelor etice n termeni de parti si relatii ntre parti,
1 Datorit
a acestui mod de argumentare a pozitiei sale, adesea s-a considerat c
a eroarea
naturalist
a, ar fi o specie a unui tip mai general de eroare : eroare definitional
a.

unde p
artile ar fi propriet
ati .2
In Principia Ethica, paragraful 12, Moore face o distinctie ntre proprietatile
naturale si cele non-naturale. Conform acestei distinctii, se poate spune ca
atunci c
and noi vedem un obiect galben, exista o distinctie ntre galben (culoarea v
azut
a de mine) si senzatia de galben, prima fiind ceva non-natural,
pe c
and a doua fiind ceva natural. Pastrand acest exemplu, datorita acestei
distinctii (de tip, nu de grad), este imposibil sa definim culoarea de galben
(ceva non-natural) n termeni de senzatii diverse (ceva natural). Galbenul
trebuie ar
atat si nu poate fi nteles prin definirea sa n termeni naturali.
Eroarea naturalist
a si Principiul Celei Mai Mari Fericiri
In Principia Ethica, Moore considera ca Mill, ncercand sa dovedeasca Principiul
Celei Mai Mari Fericiri, a comis eroarea naturalista. In reconstructia noastra a
Principiului Celei Mai Mari Fericiri, critica lui Moore, ar viza pasul (1), unde
Mill ar ncerca s
a treac
a de la o proprietate naturala la una non-naturala.
Conform interpret
arii lui Moore, pasul (1) al demonstratiei lui Mill, ar fi
identic cu : Dac
a fiecare doreste fericirea, atunci fericirea este buna.3
Reformulat n aceast
a maniera, dorinta fericirii poate fi clasificata drept un
fapt natural (asemeni senzatiei de galben) fiind posibil sa investigam empiric
enunturi de tipul :
Vasile doreste fericirea.
Problema se datoreaz
a faptului ca Moore identifica dezirabilitatea cu bun ceea
ce clasific
a dezirabilitatea n clasa faptelor non-naturale. Aceasta identificare
mi pare justificat
a, deoarece, Mill ncearca prin demonstratia sa sa realizeze
o legitimare (deci ceva de domeniul etic/moral) a principiului sau. Astfel este
firesc s
a se interpreteze dezirabil n sens etic, ntelesul acesteia (n acest context)
fiind aproape n totalitate suprapus peste termenul de bine (good)4
Accept
and aceast
a identificare, pasul (1) poate fi nteles ca si o definitie :
bine =def ceea ce este dorit
si astfel avem o identificare a unui obiect non-natural (bine) cu unul natural
(ceea ce este dorit). Aceast
a situatie, indica faptul ca, obiectia lui Moore este
corect
a.
Argumente n sprijinul criticii lui G.E. Moore
Chiar dac
a ap
ar
atorii lui Mill, n legatura cu critica privind eroarea naturalista
sustin c
a ar fi posibil
a o interpretare rezonabil
a a demonstratiei, este important
s
a se remarce dou
a dificult
ati majore cu care se confrunta aceasta pozitie:
2 Un exemplu de o asemenea definit
ie este mentionat de Moore, n Principia Ethica : Un
cal este un animal care este alc
atuit din 4 picioare, un ficat, un stomac, etc. si ntre acestea
exist
a urm
atoarele relatii :...
3 Moore identific
a dezirabilitatea cu bun - good
4 Astfel are sens s
a se afirme c
a, ceea ce este dezirabil trebuie (ought) s
a fie realizat

Prima problema apare la nivelul limbajului (si deci, al schemei conceptuale

folosite) : limbajul etic este distinct de un limbaj empiric (fie chiar si un limbaj
psihologic), iar ncercarea s
a trecem de la ceea ce ne-am dori sa facem, la ceea
ce ar trebui s
a facem se loveste de imposibilitatea translatarii complete a termenilor unui limbaj empiric (observational) n termenii unui limbaj etic. Cu toate
c
a dificultatea privind translatarea completa ar putea fi considerata (la prima
vedere) ca fiind ceva lipsit de consecinte, ea nu este de acelasi tip cu dificultatea
translat
arii dintr-un limbaj factual n altul (cum ar fi translatarea din limbajul
chimiei n cel al fizicii). Daca n cazul trecerii de la un limbaj factual la altul,
vom avea de nt
ampinat dificultati informationale (nu stim destule) aceastea
sunt principial rezolvabile prin enunturi empirice cu continut informativ (ex:
substanta X este un set de atomi de tipul Y), n cazul trecerii de la limbajul
factual la cel normativ problema nu mai este una de cunostinte. Chiar daca
stim mai mult (sau chiar daca stim totul) acest spor de informatie nu ne ajuta
s
a definitiv
am translatare. Astfel, problema limbajului este doar un aspect al
dificult
atii, cel
alalt aspect fiind unul epistemic.
A doua problem
a const
a n faptul ca, pentru a putea vorbi despre un principiu etic, sustin
atorii acestuia trebuie sa aduca justificari mai tari decat simple
dovezi (evidence). In aceasta privinta, se poate observa faptul ca un anumit
fapt este o dovad
a n m
asura n care avem unele reguli (sau principii) conform
c
arora clasific
am faptul respectiv drept dovada. Astfel, pentru a putea propune cu succes un principiu, ar fi nevoie mai degraba de o demonstratie formala
si nu de una care face apel la un agregat de dovezi (pentru a evita circularitatea). Ins
a acest lucru lipseste n demersul millian. Problema aceasta are nsa
un caracter mai general, fiind proprie abordarii consecitioniste pe care o favorizeaz
a doctrina utilitarista. Daca, consecintele faptelor noastre determina n
primul r
and calitatea lor de fapte morale, atunci aceste consecinte pot fi aduse
(conform abord
arii consecitioniste) drept justificari pentru anumite principii
generale. Dificultatea privind justificarea formala a unor presupuse principii
generale, este una principiala n utilitarism, caci consecintele (n calitate de
fapte) sunt ntotdeauna particulare si contingente.
Concluzii
Critica lui Moore privind justificarea conceptelor utilitariste fundamentele este
ntemeiat
a, iar observatiile privind dificultatile celor ce sustin utilitarismul obliga
pozitia utilitarist
a la pretentii mai slabe privind sustinerea conceptelor fundamentale ale sistemului. Aceasta situatie duce la retragerea utilitaristului, la o
atitudine pragmatic
a n privinta criteriilor conform carora si justifica optiunea.
Astfel, aflat n aceast
a pozitie, utilitaristul poate sa considere drept suficient
un apel la dovezi (evidence) sau la sustineri de tipul este valid pentru ca
functioneaz
a.

Bibliografie
[Crisp, 1997] R. Crisp. Mill on Utilitarianism. Routledge, 1997.
[Frankena, 1995] W. K. Frankena. Eroarea naturalista. In Valorile si adev
arul
moral (selectie, traducere si note de Valentin Muresan), pages 5164. Alternative, Bucuresti, 1995.
[Mill, 2002] J.S. Mill. Utilitarismul lui John Stuart Mill (traducere si note de
Valentin Muresan). Paideia, Bucuresti, 2002.
[Moore, 1903] G.E. Moore. Principia Ethica. Cambridge University Press, 1903.
[Skorupski, 1991] John Skorupski. John Stuart Mill (The Arguments of the
Philosophers). Routledge; Reprint edition, 1991.
[Warnock, 1995] G.J. Warnock. Naturalismul. In Valorile si adev
arul moral
(selectie, traducere si note de Valentin Muresan), pages 4451. Alternative,
Bucuresti, 1995.