Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acoperirea Capului
Acoperirea Capului
b. Daca raminem in USA, peste multi ani, vom fi adeptii unei practici americane
(mediul modeleaza aspectul social).
d. In cazul unor diferente de vederi, riscam sa impingem spre alte biserici pe cei
care nu vad in aceasta invatatura decit un aspect cultural depasit istoric de
realitatea prezenta.
We must hold on to what is pure and right, and allow God to work in our own lives as He sees
fit. May God give us all wisdom and understanding, and above all help us be worthy of His
name in order that we may bring glory and honor to Our Father who has indeed been soooo good
to us.
In Christ,
Raspunsul nr. II
Draga Daniel,
Voi incerca citeva comentarii fugare la acest text, cu mentiunea ca ar fi
important ca biblistii nostri de pe lista sa intervina pentru a clarifica chestiunile
exegetice dificile ale textelor implicate.
_____________
>Cai de abordare a problemei acoperirii capului surorilor din Biserica
>In climatul general de abandonare a acestei practici in bisericile baptiste
americane si de diferente de vederi in bisericile baptiste din Romania, iata citeva
posibile pozitii ale Bisericii Bethel:
>1. Socotim invatatura directa si compulsorie, refuzind orice abatere care ar fi in
acest caz o incalcare a pozitiei apostolului Pavel din 1 Corinteni 11:1-16) ( ca
tineti invataturile intocmai cum vi le-am dat.).
Nu <compulsorie>, ci OBLIGATORIE, in romaneste.
Ca sa decidem daca Pavel a intentionat sa faca din acest obicei o norma
universala, nu este suficient 'sa ne dam cu presupusa', fiecare dupa cit de
<conservator> sau <liberal> este. Decizia trebuie bazata pe o exegeza serioasa a
textului. Nu stiu daca Alex Neagoe mai este pe lista, dar daca nu, poate ca ar
trebui sa-i cerem ajutorul. Lui sau altcuiva competent in teologia biblica a
Noului Testament.
>2. Socotim invatatura corecta si compulsorie, dar n-o impunem, cautlnd sa ne
acomodam la...
Aceasta mi se pare in esenta o pozitie de compromis, pe care eu o socotesc
inacceptabila. Daca Biblia face intr-adevar din aceasta sugestie o norma
obligatorie (ceea ce ramine de stabilit) atunci ea trebuie aplicata, oricare ar fi
consecintele.
>3. Socotim invatatura corecta , dar depasita si nu o impunem, mai ales in
contextul americanizarii.
Aceasta mi se pare o afirmatie si mai gogonata. Cum ar putea fi <depasita> o
invatatura <corecta> a Scripturii?
>4. Socotim invatatura neclara si neconclusiva si nu impunem practicarea ei.
Se pare ca aceasta chestiune a fost una disputata adesea in Biserica, ceea ce
dovedeste ca cel putin intr-o oarecare masura nu este foarte clara. Aici doresc sa
mai adaug ceva. In luarea unei decizii, in afara de o exegeza corecta este absolut
necesar sa privim in istoria interpretarii acestui text. In afara cazului in care
credem in ideea stupida si aroganta ca putem face abstractie de 2000 de teologie
crestina. Din pacate aceasta prostie se practica curent in bisericile noastre.
>5. Socotim invatatura lasata la latitudinea fiecarei familii ( barbatul ei>) si nu
stabilim o regula pentru Biserica.
Daca textul ne lasa aceasta latitudine (ceea ce ma indoiesc) atunci putem face
asta. Daca nu, atunci ar fi din nou un compromis si un transfer nelegitim al
raspunderii.
>In alegerea unei pozitii a Bisericii este bine sa luam in considerare:
>a. Aceasta nu este o problema de mintuire, ci de in aspectele sociale ale
inchinaciunii in public.Singurele reglementari compulsorii pentru Biserica au
fost reglementate in Consiliul de la Ierusalim - Fapte 15).
Cu prima afirmatie sint absolut de acord. A doua insa este foarte riscanta. Nici
botezul nu este esential pentru mintuire (mai corect ar fi sa spun <justificare>),
dar asa fiind, totusi nu-l putem trata <la diverse>. Chestiunile care tin de
<ascultarea credintei> ramin norme absolute pentru crestin, nu chestiuni in care
putem decide personal daca ne plac sau nu.
>b. Daca raminem in USA, peste multi ani, vom fi adeptii unei practici
americane (mediul modeleaza aspectul social).
Sa ma iertati pentru ce va voi spune acum, dar va marturisesc ca poate cea mai
pregnanta impresie pe care mi-au facut-o bisericile romanesti din America a fost
anacronismul lor - tendinta de a pastra o mentalitate si un comportament de anii
^50, care a disparut de mult din Romania, slava Domnului!, dind-o drept
credinciosie fata de Dumnezeu. Nu cred ca cineva poate fi mai favorabil ca mine
ideii de adaptare culturala. Exista insa limite scripturale clare ale acesteia. Ca si
in exemplul lui Christos, limita ar trebui sa fie <fara pacat> . Daca (Doamne
fereste!) bisericile baptiste americane vor hotari ca norma ordinarea
homosexualilor, in veti urma in aceasta? Sa speram ca nu.
>c. Impunerea unui obicei exterior nu garanteaza starea reala a inimii.
Supunerea despre care se vorbeste in text poate fi exprimata in alte cai in
contextul contemporan.
Prima afirmatie mi se pare absolut corecta si voi reveni asupra ei. Si totusi,
DACA acoperirea capului este o norma obligatorie, semnificatia ei NU POATE
FI REALIZATA pe alte cai. De exemplu, am putea inlocui botezul prin
scufundare in apa in semnificatia lui (una dintre ele) ca moarte a omului vechi si
inviere in Christos, cu intrarea catehumenului intr-un dulap din care sa iasa cu
haine schimbate? Desi simbolistica ar fi oarecum pastrata, a face asa ceva
frizeaza erezia. Sau, putem lua cina cu brinza si lapte in loc de piine si vin?
Dupa cum vedeti, intram intr-o problematica sacramentala, extrem de dificil de
analizat si in care deciziile au implicatii imprevizibile.
In plus, trebuie sa ne intrebam, acoperirea capului cu ce? - cu iashma\ (adica cu
val care acopera fata, ca in vremea lui Isus; cu batic mare, inflorat, legat
obligatoriu sub barba, ca in anumite medii penticostale sau de alta <secta>; cu
palarie etc? - in baza caror criterii decidem ce merge si ce nu?
>d. In cazul unor diferente de vederi, riscam sa impingem spre alte biserici pe
cei care nu vad in aceasta invatatura decit un aspect cultural depasit istoric de
realitatea prezenta.
Acesta mi se pare a fi unul dintre cele mai slabe (si periculoase argumente) desi
este unul dintre argumentele tipice ale pastorilor nostri. Chestiunea nu este <cum
vad oamenii acest obicei>, ci ce anume spune Scriptura. Iar daca ei nu vor sa
accepte ce spune Scriptura, este mai bine sa plece, cu tot riscul de a ne scadea
noua bugetul, respectiv salariul.
>e. In contextul contemporan, permanentizarea unei practici sociale care nu se
mai practica in societate poate pune o piedica artificiala in calea celor care
(romani sau americani) ar dori sa se alature Bisericii Bethel prin convertire si
botez.
Acesta nu mi se pare un argument separat, ci o extindere a celui de mai sus la
noii sau potentialii convertiti. Raspunsul este oarecum acelasi. Evanghelia
presupune un pret, pe care noi trebuie sa-l predicam, iar ei trebuie sa-l accepte.
Marea intrebare este insa daca nu cumva noi punem pe oameni poveri pe care nu
le pune Scriptura.
Inclinatia mea este de a considera ca acesta este cazul si in aceasta chestiune.
Concluzia la care am ajuns in studiul pe care l-am facut acum citiva ani asupre
acestui text este ca alaturi de argumente din alte spatii, Pavel foloseste aici un
argument cultural. Contextul este acela al unei discutii despre restabilirea
autoritatii apostolice a lui Pavel, pe care el incearca s-o incadreze in discutia mai
larga despre natura ierarhica a lumii lui Dumnezeu (exemplificata aici in cadrul
familiei).
Convingerea mea (ce-i drept provizorie; sint gata oricind s-o schimb daca am
argumente) este ca importanta aici este asezarea femeii sub autoritate, indiferent
cum este semnificata aceasta in exterior. In Corint era acoperirea capului cu un
val); la noi poate fi orice altceva ce comunica aceasta realitate.
Cea mai mare aberatie ar fi sa ne multumim sa le punem femeilor noastre
<pestelca> in cap, iar ele sa ramina la fel (de razvratite de exemplu) cum erau si
fara asta. Ati auzit probabil vorba pocaita moldoveneasca cum ca <barbatul este
capul, iar femeia este gitul care misca capul>. Din pacate, (din multe pricini,
printre cele mai importante fiind faptul ca rasa barbatilor este pe care de
disparitie - ma refer aici nu la diaparitia sexului barbatesc, ci la disparitia
calitatii de barbat) in cele mai mule cazuri femeile sint obligate sa preia
conducerea din pricina iresponsabilitatii barbatilor.
Nu stiu care este impresia voastra acolo in America, dar aici sint biserici de 2-
300 de membri in care nu poti gasi 7 oameni seriosi ca sa faci un comitet. In
schimb, poti gasi femei serioase cu care sa faci trei comitete.
Din pacate eu nu cred in solutiile feministe (cred ca putem avea diaconite, dar
nu prezbiteri - si deci nu putem avea pastori femei) asa incit am ramas sa ne
multumim a defila cu ce avem. Dumnezeu sa aiba mila de noi!
Danut Manastireanu
RASPUNSUL nr.III
Dragii mei, Am urmarit discutia declansata de Daniel asupra problemei
acoperirii capului si primul punct a: <socotim invatatura corecta si obligatorie>
este suficient si determinant in acceptarea fara abatere a textului biblic din 1 Cor.
11:1-16. In capitolele 11 la 14 ap. Pavel discuta lucrurile privitoare la inchinarea
in public.
Acoperirea capului femeilor este discutata in cap. 11 si pozitia apostolului este
ca surorile trebuie sa aiba capul acoperit in timpul inchinaciunii in public.
Inovatia Corintienelor de a veni la adunare cu capul gol (posibil ca printre surori
sa fi vazut Pavel pe unele cu capul neacoperit) a fost considerata de el ca:
<nereligioasa, mai mult decat necuviincioasa> prin aceasta aratand ca obiectiile
sale nu aveau nimic in comun cu obiceiurile sociale, mentionate de Barzilai en
Dan in pozitia 5.a si 5.e si de unii comentatori care au apelat la termenul
<obiceiuri sociale> pentru a se indeparta de la decizia exprimata de Pavel aici,
care este strict doar pentru serviciile adunarii si nu pentru <relatii sociale>.
Ap. Pavel ne pune inainte cateva motivari ale punctului sau de vedere:
1 Argumentul Teologic, vers. 2-6, aratand ca in ordinea lui Dumnezeu, femeia
este dupa barbat. Bine inteles ca aceasta nu implica inegalitatea sexelor conform
cu Gal 3:28 si subordonarea nu implica neaparat inegalitate. Cheia intelegerii
pozitiei sexelor se gaseste in partea a doua a vers 3: Barbatul este capul femeii
asa cum Tatal este capul lui Hristos. Baza teologica a acoperirii capului femeii
ne duce inapoi la Gen 3:16.
Barbatul si el, are o porunca de indeplinit: capul sau nu trebuie sa fie acoperit
(vers.4). Versetul 5 arata ca actiunea de a se ruga si vorbirea femeii in adunare
cu capul neacoperit, este o necinstire a capului ei fizic (comparatie cu rusinea si
disgratia de a fi rasa de parul capului). Ironia din cuvintele vers. 6 parca ar
spune: fa-o lata pana la capat !
2 Argumentul Biblic, vers 7-12. Realitatile Creatiei (vers. 7-9, 12, 13 ) si
prezenta ingerilor la inchinare (vers 10) sunt aduse in fata. Expresia:<barbatul
este chipul si slava lui Dumnezeu> ne duce inapoi la Gen1:26-27. Barbatul
poarta autoritatea lui Dumnezeu pe pamant iar in vers 8 si 9 cele 2 prepozitii
<din> si <pentru> ne reveleaza pozitia femeii. Ea are origina si scopul vietii in
om, in barbat, Gen. 2:21-25. Orice femeie care isi ia un nume nou, al barbatului,
la casatorie, accepta tacit invatatura ap. Pavel.
<Semn al stapanirii ei> din vers. 10 insemana un semn al autoritatii iar <din
pricina ingerilor> nu se refera la prezbiteri ca in Apoc 2:1, ci la ingeri ca in 1
Cor 14:9. Se refera la ingeri buni (nu la cei rai din Gen. 6:1-4) care sunt prezenti
la inchinaciunea adunarii, din moment ce ei traiesc in prezenta lui Dumnezeu
(Luca 15:10, 1 Tim 5:21).
Ne subordonarea femeilor prin refuzarea recunoasterii autoritatii sotilor lor
ofenseaza pe ingeri, care sub autoritatea lui Dumnezeu, vegheaza asupra
Universului creat (Col 1:16, Ef 1:21) si nu cunosc nesupunerea.
3 Argumentul Fizic, vers 13-16 Insasi buna cuviinta bazata pr bunul simt natural
indeamna la acoperirea capului, cuvantul <cuviincios> se refera la o necesitate
bazata pe o dorinta interioara la fel cum Domnul Isus a facut: <asa se cade sa
implinim tot> Mat 3:15 sau, asa e modul cel mai potrivit. Este o sugestie de
natura divina observatia ca barbatul sa poarte parul scurt iar femeia sa-l aiba
lung, astfel dandu-se atentie la aspectul exterior in adunare.
Cuvintele <parul i-a fost dat ca invelitoare a capului> nu inseamna ca parul
femeii este acoperitoarea (nefiind nevoie de acoperirea capului) caci astfel s-ar
vicia forta demonstratoare a vers 2-14. Cuvantul <ca> invelitoare, este oferit ca
raspuns la <podoaba femeii>.
Expresia <n-avem uni astfel de obicei> se refera la obiceiul unor femei de a veni
la inchinaciune fara capul acoperit. Unii comentatorii spun ca acest obicei era
caracterisitic femeilor din Corint dar cuvintele ap. Pavel: <nici Bisericile lui
Dumnezeu> contrazic aceasta parere pentru ca si Corintul era inclus in Bisericile
lui Dumnezeu. Unii comentatorii ca Barcla], Morris, sustin ca acoperirea capului
sa nu se aplice astazi. Totusi, altii insista ca toate argumentele pentru acoperirea
capului sunt luate din fapte permanente care dureaza atat cat exista pamantul
(Godet). Cuvantul sustinut de ap. Pavel in acest subiect a fost preluat de Biserica
primara si sunt dovezi ca in Roma, Antiohia si in Africa acoperirea capului era o
norma respectata.
Un cuvant final. Baticul, palaria, pestelca sau ce o fi, nu sunt importante ci
subordonarea pe care o reprezinta, asezarea femeii sub autoritate, asa cum bine
remarca Danut in emailul din 15 mai.
Prezenta -imbinata armonios- a celor doi factori in implinirea cerintelor
<acoperirii> este ideala.
Mitica Ghitea
Matew Henry
Chapter 11
In this chapter the apostle blames, and endeavours to rectify, some great indecencies and
manifest disorders in the church of Corinth; as,
I. The misconduct of their women (some of whom seem to have been inspired) in the public
assembly, who laid by their veils, the common token of subjection to their husbands in that part
of the world. This behaviour he reprehends, requires them to keep veiled, asserts the superiority
of the husband, yet so as to remind the husband that both were made for mutual help and
comfort (v. 116).
II. He blames them for their discord and neglect and contempt of the poor, at the Lords supper
(v. 1722).
III. To rectify these scandalous disorders, he sets before them the nature and intentions of this
holy institution, directs them how they should attend on it, and warns them of the danger of a
conduct to indecent as theirs, and of all unworthy receiving (v. 23 to the end).
Verses 1-16 Paul, having answered the cases put to him, proceeds in this chapter
to the redress of grievances. The first verse of the chapter is put, by those who
divided the epistle into chapters, as a preface to the rest of the epistle, but seems
to have been a more proper close to the last, in which he had enforced the
cautions he had given against the abuse of liberty, by his own example: Be ye
followers of me, as I also am of Christ (v. 1), fitly closes his argument; and the
way of speaking in the next verse looks like a transition to another. But, whether
it more properly belong to this or the last chapter, it is plain from it that Paul not
only preached such doctrine as they ought to believe, but led such a life as they
ought to imitate. "Be ye followers of me, that is, "Be imitators of me; live as
you see me live. Note, Ministers are likely to preach most to the purpose when
they can press their hearers to follow their example. Yet would not Paul be
followed blindly neither. He encourages neither implicit faith nor obedience. He
would be followed himself no further than he followed Christ. Christs pattern is
a copy without a blot; so is no mans else. Note, We should follow no leader
further than he follows Christ. Apostles should be left by us when they deviate
from the example of their Master. He passes next to reprehend and reform an
indecency among them, of which the women were more especially guilty,
concerning which observe,
I. How he prefaces it. He begins with a commendation of what was praiseworthy
in them (v. 2): I praise you, that you remember me in all things, and keep the
ordinances as I delivered them to you. Many of them, it is probable, did this in
the strictest sense of the expression: and he takes occasion thence to address the
body of the church under this good character; and the body might, in the main,
have continued to observe the ordinances and institutions of Christ, though in
some things they deviated from, and corrupted, them. Note, When we reprove
what is amiss in any, it is very prudent and fit to commend what is good in them;
it will show that the reproof is not from ill-will, and a humour of censuring and
finding fault; and it will therefore procure the more regard to it.
II. How he lays the foundation for his reprehension by asserting the superiority
of the man over the woman: I would have you know that the head of every man
is Christ, and the head of the woman is the man, and the head of Christ is God.
Christ, in his mediatorial character and glorified humanity, is at the head of
mankind. He is not only first of the kind, but Lord and Sovereign. He has a
name above every name: though in this high office and authority he has a
superior, God being his head. And as God is the head of Christ, and Christ the
head of the whole human kind, so the man is the head of the tow sexes: not
indeed with such dominion as Christ has over the kind or God has over the man
Christ Jesus; but a superiority and headship he has, and the woman should be in
subjection and not assume or usurp the mans place. This is the situation in
which God has placed her; and for that reason she should have a mind suited to
her rank, and not do any thing that looks like an affectation of changing places.
Something like this the women of the church of Corinth seem to have been
guilty of, who were under inspiration, and prayed and prophesied even in their
assemblies, v. 5. It is indeed an apostolical canon, that the women should keep
silence in the churches (ch. 14:34; 1 Tim. 2:12), which some understand without
limitation, as if a woman under inspiration also must keep silence, which seems
very well to agree with the connection of the apostles discourse, ch. 14.
Others with a limitation: though a woman might not from her own abilities
pretend to teach, or so much as question and debate any thing in the church yet
when under inspiration the case was altered, she had liberty to speak. Or, though
she might not preach even by inspiration (because teaching is the business of a
superior), yet she might pray or utter hymns by inspiration, even in the public
assembly. She did not show any affectation of superiority over the man by such
acts of public worship. It is plain the apostle does not in this place prohibit the
thing, but reprehend the manner of doing it. And yet he might utterly disallow
the thing and lay an unlimited restraint on the woman in another part of the
epistle. These things are not contradictory. It is to his present purpose to
reprehend the manner wherein the women prayed and prophesied in the church,
without determining in this place whether they did well or ill in praying or
prophesying. Note, The manner of doing a thing enters into the morality of it.
We must not only be concerned to do good, but that the good we do be well
done.
III. The thing he reprehends is the womans praying or prophesying uncovered,
or the mans doing either covered, v. 4, 5. To understand this, it must be
observed that it was a signification either of shame or subjection for persons to
be veiled, or covered, in the eastern countries, contrary to the custom of ours,
where the being bare-headed betokens subjection, and being covered superiority
and dominion. And this will help us the better to understand,
IV. The reasons on which he grounds his reprehension.
1. The man that prays or prophesies with his head covered dishonoureth his
head, namely, Christ, the head of every man (v. 3), by appearing in a habit
unsuitable to the rank in which God has placed him. Note, We should, even in
our dress and habits, avoid every thing that may dishonour Christ. The woman,
on the other hand, who prays or prophesies with her head uncovered
dishonoureth her head, namely, the man, v. 3. She appears in the dress of her
superior, and throws off the token of her subjection. She might, with equal
decency, cut her hair short, or cut it close, which was the custom of the man in
that age. This would be in a manner to declare that she was desirous of changing
sexes, a manifest affectation of that superiority which God had conferred on the
other sex. And this was probably the fault of these prophetesses in the church of
Corinth. It was doing a thing which, in that age of the world, betokened
superiority, and therefore a tacit claim of what did not belong to them but the
other sex.
Note, The sexes should not affect to change places. The order in which divine
wisdom has placed persons and things is best and fittest: to endeavour to amend
it is to destroy all order, and introduce confusion. The woman should keep to the
rank God has chosen for her, and not dishonour her head; for this, in the result,
is to dishonour God. If she was made out of the man, and for the man, and made
to be the glory of the man, she should do nothing, especially in public, that looks
like a wish of having this order inverted.
2. Another reason against this conduct is that the man is the image and glory of
God, the representative of that glorious dominion and headship which God has
over the world. It is the man who is set at the head of this lower creation, and
therein he bears the resemblance of God. The woman, on the other hand, is the
glory of the man (v. 7): she is his representative. Not but she has dominion over
the inferior creatures, as she is a partaker of human nature, and so far is Gods
representative too, but it is at second-hand. She is the image of God, inasmuch
as she is the image of the man: For the man was not made out of the woman, but
the woman out of the man, v. 8. The man was first made, and made head of the
creation here below, and therein the image of the divine dominion; and the
woman was made out of the man, and shone with a reflection of his glory, being
made superior to the other creatures here below, but in subjection to her
husband, and deriving that honour from him out of whom she was made.
3. The woman was made for the man, to be his help-meet, and not the man for
the woman. She was naturally, therefore, made subject to him, because made for
him, for his use, and help, and comfort. And she who was intended to be always
in subjection to the man should do nothing, in Christian assemblies, that looks
like an affectation of equality.
4. She ought to have power on her head, because of the angels. Power, that is, a
veil, the token, not of her having the power or superiority, but being under the
power of her husband, subjected to him, and inferior to the other sex. Rebekah,
when she met Isaac, and was delivering herself into his possession, put on her
veil, in token of her subjection, Gen. 24:65. Thus would the apostle have the
women appear In Christian assemblies, even though they spoke there by
inspiration, because of the angels, that is, say some, because of the evil angels.
The woman was first in the transgression, being deceived by the devil (1 Tim.
2:14), which increased her subjection to man, Gen. 3:16. Now, believe evil
angels will be sure to mix in all Christian assemblies, therefore should women
wear the token of their shamefacedness and subjection, which in that age and
country, was a veil. Others say because of the good angels. Jews and Christians
have had an opinion that these ministering spirits are many of them present in
their assemblies. Their presence should restrain Christians from all indecencies
in the worship of God. Note, We should learn from all to behave in the public
assemblies of divine worship so as to express a reverence for God, and a content
and satisfaction with that rank in which he has placed us.
V. He thinks fit to guard his argument with a caution lest the inference be carried
too far (v. 11, 12): Nevertheless, neither is the man without the woman, nor the
woman without the man in the Lord. They were made for one another. It is not
good for him to be alone (Gen. 2:18), and therefore was a woman made, and
made for the man; and the man was intended to be a comfort, and help, and
defence, to the woman, though not so directly and immediately made for her.
They were made to be a mutual comfort and blessing, not one a slave and the
other a tyrant. Both were to be one flesh (Gen. 2:24), and this for the propagation
of a race of mankind. They are reciprocal instruments of each others
production. As the woman was first formed out of the man, the man is ever since
propagated by the woman (v. 12), all by the divine wisdom and power of the
First Cause so ordaining it. The authority and subjection should be no greater
than are suitable to two in such near relation and close union to each other.
Note, As it is the will of God that the woman know her place, so it is his will
also that the man abuse not his power. VI. He enforces his argument from the
natural covering provided for the woman (v. 1315): "Judge in yourselves
consult your own reason, hearken to what nature suggests is it comely for a
woman to pray to God uncovered? Should there not be a distinction kept up
between the sexes in wearing their hair, since nature has made one? Is it not a
distinction which nature has kept up among all civilized nations? The womans
hair is a natural covering; to wear it long is a glory to her; but for a man to have
long hair, or cherish it, is a token of softness and effeminacy.
Note, It should be our concern, especially in Christian and religious assemblies,
to make no breach upon the rules of natural decency. VII. He sums up all by
referring those who were contentious to the usages and customs of the churches,
v. 16.
Custom is in a great measure the rule of decency. And the common practice of
the churches is what would have them govern themselves by. He does not
silence the contentious by mere authority, but lets them know that they would
appear to the world as very odd and singular in their humour if they would
quarrel for a custom to which all the churches of Christ were at that time utter
strangers, or against a custom in which they all concurred, and that upon the
ground of natural decency. It was the common usage of the churches for women
to appear in public assemblies, and join in public worship, veiled; and it was
manifestly decent that they should do so. Those must be very contentious indeed
who would quarrel with this, or lay it aside.
ZONDERVAN
Cover, covering - The term is used of clothing (Prov. 31:22) and bedspreads
(Prov. 7:16). The covering of the head seems to have been normal among Jews
in OT times (Ezec. 24:17). Women were enjoined by the Mishnaic law to cover
their heads, and bareheaded married women might be divorved. Paul insists that
men should pray with their heads uncovered, but women should have their heads
covered in public worship (1 Cor. 11:4-11). Prostitutes are said to have had their
heads uncovered, and Paul was making it clear that Christian women must show
their loyalty to their husbands. - (The Zondervan Pictorial Encyclopedia of the
Bible, pag. 1016)).
Daca-mi este ingaduit un comentariu la comentariu, reglementarile lui Pavel
sunt facute ntr-un context social n care existau doua conventii estetice:
1. Numai femeile prostituate umblau cu capul descoperit si (sau) rase.
2. Femeile casatorite purtau tot timpul pe cap un simbol al starii lor sociale:
acoperitoarea.
Nici una din aceste doua conventii sociale nu mai exista in societatea americana.
Covernng the Head - Modern arheological discovery has provided information
about ancien head covering from the reliefs of wall paintings. Evidently early
palestinian men were bareheaded. Later a veriety of head-coverings came into
use. The simplest was the headband (1 Kings 20:38, 41). Women wore either the
headresses ("legqturile de pe cap") (Is. 3:20) sau headbands ("mahrame") (Is.
3:18) both of wich were ornamental. The word "headbands" denotes various
kinds of headdress, that worn by priests, made of linen (Exod 39:28; Ezec.
44:18); by ordinary men and cast aside for mourning (Is. 61:3); Ezec. 24:17),
23); by bridegroom (Is. 61:10). High piests had a special "turban" (Exod 28:4;
29:9; 39:28; Lev. 8:13). In time of mourning the head was covered by the hand
or with dust (2 Sam. 13:19; Lam. 2;10). - (The Zondervan Pictorial
Encyclopedia of the Bible, pag. 1016)
Pluralul folosit n descrierea de mai sus neaga obligativitatea unor acoperitori de
uniforma si nu interzice folosirea acoperitorilor pentru infrumusetare.
The Ryrie Study Bible - comenteaza pentru textul din 1 Corinteni 11:3:
who has her head uncovered. Women should be vailed or covered in the
meetings of the church, and men should not. pauls reasons were based on
theology (headship, v.3), the order of creation (vv.7-9), and the presence of
angels in the meeting (v.10). None of these reasons was based on contemporary
social custom.
The Ryrie Study Bible - comenteaza pentru textul din 1 Corinteni 11:15
her hear is given to her for a covering. This is not the same word (acoperit=
"katakluptos"; invelitoare= "peribollaion" used only here and in v.15 si in
Hebrew 1:12) as that used in vv.5-6. The point here is that as the hair represents
the proper covering in the natural realm, so the veil is the proper covering in the
natural realm, so the veil is the proper covering in the religious.
The Life aplication Bible - comenteaza textul din 1 Corinteni 11:2-15
In this section Pauls main concern is irreverence in worship. We need to read it
in the context of the situation in Corinth. The matter of wearing hats or head
coverings, although seemingly insignificant, had become a big problem because
the two cultural backrounds were colliding. Jewish women always covered their
heads in worship. For a woman to uncover her head in in public was a sign of
loose morals. On the other hand, Greek women may have been used to
worshiping without head coverings.
In this letter Paul had already spoken about divisions and disorder in the church.
Both are invovled in this issue. Pauls solution comes from his desire for unity
among church members and for appropriateness in the worship service. He
accepted Gods sovereignty in creating the rules for relationships.
Raspunsul nr.V
Subscriu si eu cu tarie la ce spune Danut tinand sa accentuez mai ales principiul
pomenit deja de el si anume ca pentru un roman care pleaca in America cea mai
inteleapta strategie de viata (indiferent de varsta!) este sa RENUNTE la cultura
lui si sa se INTEGREZE in cultura tarii in care va trai restul vietii. Este un non-
sens sa procedezi altfel. Macar asta ar trebui sa fie tendinta generala: sa intri in
procesul de integrare. Insa unii romanii nu numai ca nu sunt constienti de lucrul
acesta, ci chiar se impotrivesc cu tarie sa se integreze in noua societate. Si totusi
au dorit sa mearga acolo. Asta ramane de neinteles.
Claudiu Capusan
Raspunsul nr. VI
Ei, chiar ca de data asta s-a ajuns cam prea departe cu un anumit gen de
atotstiinta care nu pridideste cum sa mai dea sfaturi la altii. Atit expresia lui
Danut (ale carui mesaje de altfel le apreciez destul de mult) : "Fratilor, poate
gresesc, dar cred cu tarie ca daca cineva vrea sa ramina roman, Romania este cel
mai bun loc pentru aceasta." cit si "isonul" care i l-a tinut Claudiu mi s-au parut
ca baleiaza intre caraghios si penibil.
Dragii mei (Claudiu si Danut), va stiam oameni pertinenti care de obicei (oare
mai pastrati acest obicei) nu va hazardati sa formulati afirmatii despre lucruri pe
care nu le-ati experimentat. Va stiam ca nu cintati "dupa ureche". Spuneti-ne va
rog cite luni sau citi ani ati petrecut in continuu in USA in comunitati romanesti
cit si in contexte exclusiv americane ca sa ne putem da oarecum seama ce
material folositi cind faceti astfel de afirmatii. Cit cunoasteti voi America de fapt
(nu din carti ...sau Internet). Nu va suparati pe mine dar nu stiti despre ce vorbiti.
Chiar si eu care traiesc de aproape doi ani aici va voi spune ce am sa va spun cu
teama si rezerva ca e posibil ca in anumite privinte sa nu am totalmente dreptate.
Si v-o spun asta fara nici un fel de patima. Un roman poate foarte bine sa ramina
roman si sa-si pastreze etnicitatea si autenticitatea foarte bine si in Diaspora. Ba
chiar mai mult acolo. Si sa nu-mi spuneti ca Eliade, Cioran, Brincusi, Caragiale,
Tismaneanu si multi, multi altii au fost si sint doar exceptii. Eu personal sint din
ce in ce mai convins ca in Diaspora iti poti pastra si intari caracterul etnic chiar
mai bine decit in tara. Pentru ca in tara "romanismul" se "depune" pe multi doar
ca un fel de "spuza a cotidianului". In Diaspora "romanismul" (atit cit e el) se
cultiva.
Este o problema de alegere si de aceea este mult mai consitent ...atunci cind este.
Pentru ca este foarte adevarat, foarte multi romani (daca nu chiar marea
majoritate) se "dilueaza" (nu se integreaza) in acest talmes-balmes care este
America (voi spune mai tirziu ceva despre aceasta).
Copii lor uita si ce n-au stiut din limba romana si cu asta-basta. Dar au fost
acestia cu adevarat romani. Sa avem pardon! Probabil ca stiti mai bine decit
mine ca majoritatea romanilor baptisti (ca despre ei vorbim) nu prea au
biblioteci in casa ci mai ales cite o vitrina cu bibelouri de portelan si ceva carti
de literatura confesionala.(am observat asta mai ales in Ardeal).
Nu e un pacat, vai de mine. Fiecate isi umple casa cu ce vrea. Cu bibelouri de
Sighisoara insa nu iti poti umple mintea. A fi roman nu inseamna sa traiesti si sa
muncesti in Romania ci inseamna sa citesti, sa cugeti si sa comunici in limba
romana mai mult decit dialogurile despre nimicurile de fiecare zi. Multi dintre ei
nu au facut niciodata asta. Si nu cred ca e nevoie sa spun mai multe. Pentru ei
Romania si lb. romana n-au insemnat mare lucru iar daca acum au ajuns in
America iar aici banii se fac "in limba engleza" atunci la ce sa le mai foloseasca
copiilor limba sau cultura romana. Pot s-o uite. CA TOT NU LE MAI
FOLOSESTE LA NIMIC. Sper ca observati aspectul utilitarist si pragmatic din
modul in care se raporteaza multi dintre ei la realitate (nu toti). Sa fiu sincer nu-i
judec absolut deloc.
Acesti oameni n-au tinut niciodata la faptul ca sint romani (si nici n-au stiut ce
inseamna asta) si este o prostie sa le pretinzi acum a fi ceea ce n-au fost
niciodata. Cit despre copii, ei sint "victimele" parintilor lor.
Nu cred ca este cel mai potrivit sa dau exemple din familia mea dar in timp ce
alti copii despre care stim ca nu sint aici de mai mult de citiva ani abia mai
vorbesc romaneste, copii nostri dupa doi ani in America, timp in care au facut
scoala in limba engleza (dar si o parte in lb.romana) continua sa vorbeasca si sa
scrie la fel de bine si in engleza si in romaneste dar in acelasi timp continua sa se
simta romani, sa cunoasca despre Romania, sa doreasca si sa spere ca se vor
intoarce intr-o zi in tara. Noi le-am cultivat cu atentie si gingasie acest lucru.
Intotdeauna le-am spus ca nu stim cit vom sta aici dar indiferent cit vom sta ei
vor trebui sa nu uite ca traiesc in mijlocul Americii ca romani. Este oarecum
asemanator (nu identic) cu a spune ca traiesti in mijlocul lumii ca si crestin.
Nimeni nu spune ca aceasta nu implica o tensiune dar tu esti administratorul sau
victima acestei tensiuni. Oare cine reuseste sa fie mai bun roman: cel care nu isi
da seama de asta sau cel care trebuie mereu sa o constientizeze?
Si inca ceva: despre talmes-balmes-ul care este America.
Claudiu scria: "sa RENUNTE la cultura lui si sa se INTEGREZE in cultura tarii
in care va trai restul vietii. Este un non-sens sa procedezi altfel."
Probabil ca o fi valabil cu privire la cultura germana sau franceza, dar in ce
priveste America este o mare eroare. Claudiu, poate n-ai stiut inca dar NU
EXISTA CULTURA AMERICANA. Si asta nu o afirm doar eu (ca atunci n-ar
avea mare valoare) ci insasi oamenii lor de "cultura". A te lasa sau a-ti lasa copii
"integrati" in "cultura" MacDonald, Mustang, BBQ, Mall, Disney si mai ales "in
God we trust" mi se pare o crima. In acelasi timp tuturor celor care invoca
"cultura americana" le pun intrebarea la ce se refera cind exprima asa ceva: la
ghetourile negre din centrul LA, Atlanta sau Chicago, la Chinatown din San
Francisco, la Midwest, la Navajo land din Arizona si New Mexico, la
comunitatile germane din nordul Georgiei sau Nebraska, la comunitatile
mexicane, la inuitii din Alaska, la comunitatile evreiesti din New Jersey sau
Chicago, la amishii din Ohio sau la spatiul universitar din New England. Dupa
cum vedeti si stiti bine America este in marea ei majoritate un spatiu pluralist al
emigratiei iar ceea ce ii da astazi farmec nu este uniformizarea de tip WalMart
sau JCPenney ci pastrarea culorii etnice in pluralism. Din pacate guvernul
american nu impartaseste acest punct de vedere asa cum o face cel canadian. Si
asta spre paguba lui. In orice caz, niciodata nu m-am simtit mai bine ca sint
roman ca acum cind sint in mijlocul americanilor. Copii mei simt exact acelas
lucru intre colegii lor americani sau de alte etnii. Deunazi m-au intrebat daca isi
pot scrie si ei pe ghetele de sport RP (Romanian Pride) fiindca au colegi coreeni
care si-au scris KP (Korean Pride). Sa fiu sincer n-as schimba pentru nimic in
lume "coloratura" mea romaneasca cu superficialitatea si infantilismul american.
Asta insa nu ma impiedica sa traiesc in mijlocul americanilor, sa fiu acceptat de
ei si chiar sa il marturisesc pe Hristos colegilor mei americani. Totul depinde de
tine. Tu decizi daca etnicitatea ta este o bariera sau devine o cale de comunicare
si de imbogatire interioara (ar fi multe de spus despre asta dar nu e locul acum).
Personal cred ca etnicitatea este un dar de la Dumnezeu pentru a ne impiedica sa
ne unim intr-o razvratire universala dar si pentru a exprima intr-o varietate
multicolora enorma intelepciune si creativiate a lui Dumnezeu. Abandonarea
("integrarea") in americanism mi se pare o saracire si o uniformizare a
universului lui Dumnezeu. Personal nu vreau sa fiu partas la asa ceva si regret ca
nu pot sa fiu de acord cu cei care gindesc altfel.
In ce priveste povestea cu baticu' si cu anacronismul bisericilor romanesti de
aici, intr-o editie urmatoare dupa ce ati "obosit" bine subiectu' pe care Daniel
Brinzei l-a aruncat cu dibacie si acum priveste sa vada cine-i da lovitura de
gratie. -)
Virgil
Draga Daniel,
Azi e simbata,si am mai mult timp de scris,asa ca incerc sa iti raspund la ultima
ta scrisoare,cu toate ca e cam tirziu si poate ai uitat deja de problemele care te
framintau atunci. Ma simt onorat cand un prieten "ma impovareaza" cu
necazurile lui.
Problema ta cu sedinta de "genul acela",care te-a impovarat pe tine,pe mine m-a
"despovarat" un pic... Pt. ca vad ca nu sunt singurul care trebuie sa sufar aceste
dureri,care dupa cum bine ai zis,sunt nimicuri "trecatoare" pe langa eternitatea
plina de glorie care ne sta in fata. Impartasirea suferintelor cu fratele tau
injumatateste apasarea acelui necaz,dupa cum impartasirea cu cineva drag,a unei
bucurii ,i dubleaza marimea acesteia.Si eu am avut probleme cu comitetul
atunci cind,intr-o tabara de tineret,am discutat cu ei problema (cu baticul) pe
sleau,asa cum ai facut-o tu pe internet.
Impartasesc de altfel aceeasi viziune cu a ta in sensul ca si mie mi se pare o
problema "locala",pt. ca ea apare numai la Corinteni.Numai ca la tinerii mei era
vorba de a avea voie sau nu cu batic pe strada,la scoala sau chiar in baie...Despre
portul in biserica nici nu s-a pus problema! In mai toate bisericile noastre nici nu
poate intra in adunare o fata fara batic!
Problema e ca fetele au mai venit uneori la REPETITIA DE COR fara
batic.Adica "in biserica"...Ce sa spun? Pavel a folosit,dupa mult contestatul text
expresia "daca cineva iubeste cearta de vorbe...".Eu am constatat ca problema
asta nu duce decit la cearta de vorbe si in ultimul timp,m-am specializat in a
"ocoli" subiectul,asa cum as dribla pe cineva la fotbal. Adica atunci cind vine
vorba de asta, incerc sa minimalizez pe cit se poate subiectul,si sa dau
importanta altuia ca sa distrag atentia de la acesta.Nu pot sa-ti spun ca am reusit
de fiecare data ,dar incerc.
Realizez ca oricit as vorbi si explica, nu voi rezolva mare lucru.Poate tu esti mai
optimist. Am observat ca dupa reactia lor, fratii nostri se impart in doua
categorii: legalistii pe care nu ii voi convinge niciodata, pt. ca sunt de felul lor
"tari la cerbice" si nu accepta nimic din ceea ce nu corespunde sistemului lor
personal de legi si valori "self-made",si liberalii,care se bucura intotdeauna de o
noua "libertate",dar nu inteleg deloc sensul acelei libertati,si o folosesc in
general in satisfacerea firii lor pamintesti.
Pentru ca eu lucrez la ora actuala cu tinerii,trebuie sa iti spun ca majoritatea fac
parte din a doua categorie.Ei sunt liberali prin definitie, in opozitie permanenta
cu mai virstnicii frati,95% consevatori si in mare parte legalisti.Am vazut ca
tinerii ma iubesc f. mult pt. ca eu sunt un mai virstnic liberal...si nu prea.Nu intr-
atit de liberal ca sa fiu un usuratec,dar nici un legalist din acela care distruge in
jurul lui precum bomba atomica."Ma,da buna imagine de sine ai!" o sa
spui."Trebuie sa fii tare fericit si implinit!".Trebuie sa spun ca nu sunt chiar asa
de fericit cum pare.Si asta pt. ca tinerii mei abia asteapta sa le "dau peste nas"
celor batrini cu o predica "traznet" ,"bazata" ,care ii lasa pe legalisti cu un "no
coment" in git. Constat insa ca demersul meu nu ii ajuta citusi de putin pe ei in
cresterea lor spirituala,ci le mai intaresc doar pozitia lor in fata inamicilor
legalisti. I'm sorry,dar nu ma incinta cu nimic acest rezultat,chiar daca aparent
sunt simpatizat de cei care sunt viitorul intr-o biserica.De aceea eu m-am hotarit
sa-i canalizez pe tineri mai degraba spre ordine si disciplina,atit doar cat sa nu
dau in legalism.De aceea am renuntat de la un timp sa le mai spun ca au
voie,scriptural vorbind, fara batic.Ii las sa desopere SINGURI asta.Ma gindesc
ca Dumnezeu a lasat textul din Corinteni,poate special,un pic mai "derutant",ca
el sa fie pemtru disciplinarea "bebelusilor in Hristos",dar pe masura ce acestia
vor creste in maturitate spirituala,sa descopere SINGURI ceea ce a spus dl.Isus:
"ADEVARUL va va face SLOBOZI". Aceeasi situatie incrincenata,si de mai
mare importanta decat cea a baticului,este cea a mantuirii: se pierde sau nu?
Pentru mine ea nu poate fi pierduta in mod cert.Dar nu am crezut de la inceput
asa.
Se pare ca multor crestini le trebuie un timp mai lung sau foarte lung,sa
inteleaga sensul drgostei lui Dumnezeu.Si nici aici Biblia nu e prea clara
(amintesc doar mult controversatul Evrei 6).Am constatat ca oricit de explicit as
fi,nu toti sunt in stare sa creada acest adevar fundamental al crestinismului.Ca si
problema baticului,din pacate se ajunge la cearta si dezbinare.Am fost pus
deoparte de la vestirea cuvintului pt. ca am atacat acest subiect "tabu" care duce
la dezbinare in biserici.Imi aduc aminte cum odata,dupa ce m-am straduit sa
explic clar cum e cu harul lui Dumnezeu,s-a ridicat dupa mine imediat un
legalist feroce care a anulat tot ce am spus eu cu "mintuirea trebuie dusa pina la
capat cu frica si cu cutremur"...Intr-adevar m-am "cutremurat" la auzirea
aiurelilor pe care le-a putut scoate.Nu stiu daca iti poti imagina taraboiul ce a
urmat...(la Ploiesti a fost asta,acum cativa ani).Concluzie: incerc sa vestesc
aceste adevaruri acolo unde e posibil, dar contez mult pe faptul ca "ADEVARUL
va va face SLOBOZI".Slobozenia e "frisca" de pe tortul adevarului,si numai cei
care il traiesc pot avea parte de ea...
In speranta ca nu te-am obosit cu flecareala mea,al tau,
Eduard Teodorescu"
P.S.
Cam asta a fost "romanul meu" din 17 iul.99 . Adevarul e ca ADEVARUL ceresc
e absolut si imanent,pe cand cel care vine de la noi are totdeauna o doza de
relativitate,pt. ca suntem inca aici jos pe pamant.Nu cred ca as putea concluziona
subiectul de mai sus sub forma unui principiu batut in cuie ,pe care sa il prezint
cuiva (in afara de mine insumi) ca pe o paradigma de nezdruncinat, ci as prefera
varianta aplicarii "de la caz la caz" in functie de "mediul" de discutie. Astept sa
imi mai scrii. Totdeauna ma bucur cand primesc un mesaj de la tine. Cu drag,
Eduard
In loc de concluzie
Aparuta pe fondul Reformei, miscarea baptistq a fost oferta de a integra sub
acelasi acoperis un numar de miscari de "trezire" care n-au avut in nici un caz
aceleasi pareri in toate privintele. Constienti ca Biserica Catolica nu detine
adevarul, aceste miscari de trezire au pornit in studierea Bibliei cu o dorintq
arzatoare de a o face singura autoritate in materie de crez si comportament.
Fiind constienti ca fiecare cunoastem "doar in parte" si ca ne aflam la puncte
diferite de intelegere a Scripturilor, baptisii, preluind o terminologie
augustiniana au elaborat o intreita temelie de asociere si colaborare in lucrare:
1. In doctrinele importante - UNITATE
"Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o
singura nadejde a chemarii voastre. Este un singur Domn, o singura credinta,
un singur botez. Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai
presus de toti, care lucreaaza prin toti si care este in toti" - Efes. 4:4-6
2. In doctrinele neesentiale - LIBERTATE
"Primiti bine pe cel slab in credinta si nu va apucati la vorba asupra parerilor
indoielnice. Caci cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare
sau cade, este treaba stapinului sau; totuai va sta in picioare, caci Domnul are
putere sa-l intareasca pentru ca sa stea. Asa ca fiecare dintre noi are sa dea
socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu. ... Incredintarea pe care o ai
pastreaza-o pentru tine, inaintea lui Dumnezeu. ferice de cel ce nu se osindeste
singur in ce gaseste bine." - Rom. 14:1,4,12,22
3. In toate doctrinele- DRAGOSTE
"Si chiar daca as avea darul proorociei si as cunoaste toate tainele si toats
stiinta; chiar daca as avea toats credinta asa incit sa mut si muntii, si n-as avea
dragoste, nu sunt nimic" - 1 Cor. 13:2
In categoria doctrinelor importante au fost incadrate acelea despre Dumnezeu,
Biblie si cele privitoare la mintuire, restul raminind sa fie aplicate dupa cum
"Dumnezeu va va lumina" (Filipeni 3:15-16).
UNITATEA IN DIVERSITATE - i-a facuit pe baptisti sa aibe un spirit tolerant si
sa ajunga sa numere nu mai putin de 21 de "asociatii" distincte (Southern, North
american, Independent, Conservative, etc.).
In aceasta atitudine, baptistii au fost calauziti de:
1. Principiul tacerii sau al neabordarii lucrurilor care duc la divizare pentru
adevaruri neesentiale ("Primiti bine pe cel slab in credinta si nu va apucati la
vorba asupra parerilor indoielnice" - Rom. 14:1)
2. Principiul libertatii de constiinta (Fiecare sa fie pe deplin incredintat in
minte lui", "Incredintarea pe care o ai pastreaza-o pentru tine, inaintea lui
Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osindeste singur in ce gaseste bine. Dar cine
se indoieste si maninca este osindit, pentru ca nu vine din incredintare. Tot ce nu
vine din incredimntare, e pacat" (Rom. 14:5b, 22-23) "daca nu ne osindeste
cugetul nostru."
Problema "acoperirii" capului surorilor in Biserica nu se incadreaza in categoria
doctrinelor esentiale.