Dac nu tii de ce ghiocelul este prima floare din an, trebuie s citeti Legenda Ghiocelului scris

de povestitorul Eugen Jianu.

Legenda Ghiocelului
Iarna n puterea ei, peste tot numai omturi i omturi.
i,ntr-o bun zi, mic, alb i plpnd, ghiocelul i-a sunat clopoelul.
- Cine ndrznete s mi se mpotriveasc? se burzului Baba Iarn, scuturandu-i cojoacele de
nea i ururii de ghea.
Abia dup ce s-a uitat bine-bine de jur mprejur, a descoperit ghiocelul.
- Tu erai? Tocmai tu i-ai gsit s mi te mpotriveti? Dac mi pun mintea cu tine,te nghe la
noapte!
- Nu te mnia, Bab Iarn i nici tu, Mo Omt, le-a rspuns ghiocelul. Soarele nsui mi-a trimis
de veste. printr-o raz jucu, cerndu-mi s m art lumii. M-am frecat la ochi.. i, iat-m-s!
Peste noapte ns, cei doi, Baba Iarn i Mo Omt au chemat Gerul i Crivul...!!
i a fost un frig...! Cumplit!
Dar cnd dimineaa s-a fcut...
- Unde eti, ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai ngheat? M-ai cutezi s ni te ridici mpotriv?
- Drept s va spun, Bab Iarn i Mo Omt, mi-a fost tare, tare frig. A fost ct pe ce s m
smulg vntul...Abia m-am putut piti dup un bulgre de pmnt. Of, i dac i la noapte va fi la
fel de frig, voi muri ngheat..!
Soarele, auzind cu ct buntate vorbete ghiocelul vrjmailor si i-a trimis n ajutor o mulime
mare de raze calde,ntrindu-l.
Aa c, de diminea, alturi, i-a putut vedea fraii i surorile rsarind printre petecele de nea.
- Bab Iarn, Mo Omt, rsunau clopoeii lor, prin poiana.
- Baba Iarn, Mo Omt, hai s ne jucm de-a prinselea!
Astfel, ghiocelul s-a dovedit mai puternic dect iarna i i-a artat rostul pe lume: de a fi prima
floare din an, care s-i bucure pe oameni.

Ghiocel, ghiocel
Mic, firav si subtirel
Scoate capul din zapada
Soarele ca sa te vada
Si ma iarta ca-ti ating
Clopotelul de argint
Si ma iarta ca te rup
Mamei mele sa te duc.
Ingerul si ghiocelul - Poveste de Iulia Hasdeu
Intr-o zi, un inger zbura in vazduhul limpede leganandu-se printre stelele
stralucitoare. La fiecare stea se oprea si culegea o floare la intamplare. Si, dupa ce
adunase cate una din fiecare lume a universului, facand astfel in brate un buchet
ceresc, s-a pogorat pe Pamant si a cules si de aici o floare la intamplare.
Apoi, urca din nou la cer si disparu sub bolta de azur.
Florile de pe Pamant, care il zarisera pe ingerul stralucitor, fara a vedea insa si
floarea ce o luase, se intrebau geloase care dintre ele era fericita surioara pe care o
alesese ingerul si o luase cu sine.
- Este un trandafir, spuneau trandafirii.
- Este un crin alb ca si el, spuneau superbii crini.
- Nu, este o floare de portocal cu parfum divin, incercau
sa convinga portocalii.
- Va spun eu, suratelor, ca nu poate fi decat o lalea,striga
falindu-se o lalea splendida.
Chiar si violeta, atat de modesta de obicei, aspira la cinstea de a avea o sora in Rai
si sustinea cu blandete ca ingerul luase cu el o violeta.
Singur, ghiocelul statea deoparte, in tacere. Celelalte flori
uitasera de el.
Deodata, din inaltul cerului o lacrima ca o perla cazu si prinse a straluci pe ghiocelul
cu tulpinita franta.
Ingerul nu mai aparu; insa o voce divina strabatu vazduhul inmiresmat, ca o ruga
blanda si necontenita.
- Biata floare, zise , floare cu adevarat modesta;
pentru ca te-am vatamat, cere-mi o rasplata; spune-mi, ce doresti?
- Mai nimic, raspunse ghiocelul.
- Vrei parfumul trandafirului?
- Nu.
- Stralucirea lalelei?
- Nu.
- Albastrul brebenelului?
- Nu.
- Frunza parfumata a lamaiului?
- Nu.
- Atunci, ce doresti?
- Pentru ca iti face placere sa-mi oferi un
dar, Stapane, da-mi voie sa ma nasc si sa infloresc iarna, sub zapada si promoroaca,
si fa ca la mireasma mea imbatatoare, la aparitia mea binecuvantata, oamenii
inaspriti si infrigurati de vant si de ger sa se simta incalziti si intariti de speranta
apropiatei primaveri, a soarelui de foc cu raze divine.
Din ziua aceea, ghiocelul este
totdeauna prima floare care ne
zambeste dupa uracioasa iarna,
alb ca si cum ar mai purta inca
urma lacrimii sfinte.