I.S.

TURGHENIEV

ellr\rrrs?
lrt'r\tt\
a, ,, , t I & I
', tI
I I

$r

cffirlx{
Traducere din limba rus,i;i note
Mircea Lutic

ffi
 Referin{e critice

3r8

Katkov, redac toralAnalelor Ruse, avilzutin Bazarov preami-

rirea nihilismului. Majoritatea criticilor a gisit in Bazarov cari-
catura generaliei tinere. Conternporanu/, prin pana lui Antono:
vici, a flst de pirere ci nivelul artistic al acestui roman e destul
de coborAt faqi de producqiile trecute ale autorului. Pisarev e
gisir in creagia lui Turgheniev adevir 9i valabilitate. AnalizAnd
iirea lui Bazarov, a socotit ci pentru asemenea naturi
"otoiol
excepfionale nu este loc in lumea meschinl' Triumful lui nu i
po",. fi decit in moarte, in care intri eroic. Dar pentru tineretl
CUPRINS
iimAne inv[gimAnt ci forgele proaspete qi inteligente nu trebuic
sl se depirteze de drumul drept spre extreme primejdioasel Cronologie ................. 5

Majoritatea criticilor;i cititorilor nu voia si recunoasci, insi,ln

Bazarov, un prototip al adeviragilor revoluEionari. Piringi;i copii .. ...... . ...... 13
Adevir este ci Ivan Turgheniev nu a ginut si faci din aceastl
Referinye critice ........ 3t3
carte decit ceea ce ii dicta observagia directi a realitirilor viegii'
Preocuparea artistici a fost numai si creeze oameni vii, ceea ce a
gi izbuiit si faci. $i a flcut s[ pltrundi ln ea poezia 9i lirismdl
care-i sunt caracteristice.
Mihail SADOVEANIJ, Euoc,Lri, Editura de Stat Pentru
Litelaturi gi Arti, PP' 239-243

in romanul Pdrinli;i coPii (1862),considerat de unii criticl

cel mai reugit roman al lui Turgheniev, acgiunea este simpli, drgr
tipurile sunt variate, iar ambianga este admirabil descrisi' Fon'
dul ideologic (conflictul dintre generagii gi deasupra acestuiT
-
.orrfli.toliirrtre idealismul - cam n.bulos al lui Bazarov g[
egoismul vulgar, apoi dintre vederile progresiste gi cele conservt'i
coare) se susgine de-a lungul unei acliuni simple , 1n centrul
se afli o actiune de dragoste.

Ovidiu DRIMBA, Istoria literaturii uniu ersale, vol. 2,

tura Saeculum I.O., Editura Vestala, Bucuregti, 1997' pp. 310'
 I

- Ei, .. mai zici,Piotr, rot nu se yede? intrebi in ziua de

20 maia anului 1859 un boier ca de vreo patruzeci de ani,
imbricat intr-un palton prlfuit ;i in pantaloni cadrilaEi,
iegind cu capul gol in pridvorul scund al unui han de pe
drumul N. 9i adresindu-se valetului siu, un fllcliandru
cu obraji bucllagi gi cu puf alburiu mijit in blrbie.
Slujitorul, a cirui ginutl - cercelul de peruzea din
ureche, pirul pomidat ;i migclrile reverengioase ale cor-
pului - trida un tAn5.r modern, de croiall noui, arunci o
privire inzare, de-a lungul drumului, gi rispunse:
- Nu, nu se vede.
- Chiar nimic? repeti boierul.
-Nimic, intlri sluga.
Boierul ofti;i se agezi pe banca din pridvor.
CXt timp gade el acolo, cu picioarele srrinse sub
banci 9i igi plimbi ingAndurat privirile de jur-imprejur,
si ne folosim de acest prilej gi si-l prezentlm cititorului.
Numele lui e Nikolai Petrovici Kirsanov. La cinci-
sprezece verste de han are o mogioari frumoasl, cu vreo
doul sute de suflete sau, cum ii place chiar lui sI zici de
cAnd gi-a despirgit ogoarele de cele ale glranilor, o,,fermi"
 I.S. Turgheniet
I8
cu doul sute de deseatinel de plmAnt' Tatil siu, general
activ, participant la rizboiul din 1812, aProaPe analfabet'
groroi".t, dai altfel om de treabi, a tras toati viaga lajug'
Irlai intii a condus o brigadi, apoi a fost pus in fruntea
unei divizii gi, triind tot timpul in provincie, in virtu-
tea gradului siu, juca un rol destul de insemnat' Nikolai
Petiovici, ca gi fratele siu mai mare Pavel, despre care
vom vorbi mai incolo, s-a niscut in sudul Rusiei 9i pAni
la vArsta de paisprezece ani a fost instruit in casa pirin-
teasci, inconjurat de guvernori de duzinl, de aghiotangi
obraznici,dar foarte servili, qi de alqi indivizi de-o teapi
cu ei, din comandamentul diviziei sau din statul-major al
armatei. Mami-sa, niscuti Koleazina, care de fatl pur-
tase numele Agathe, iar ca sogie de general devenise Aga-
fokleia Kuzminigna Kirsanova, fbcea parte din categoria
tipici a ,,soliilor de comandant"; purta bonete somPtu-
oase gi rochii fo;nitoare de mitase, la biserici se apropia
prima si sirute crucea' vorbea tare 9i mult, Ie ingiduia
copiilor in fiecare dimineagi si-i slrute mAna, iar seara,
inainte de culcare, ii binecuvAnta, intr-un cuvAnt, triia
ca o aristocratl, dupi bunul plac' Ca fiu de general,
Nikolai Petrovici, aidoma fratelui siu Pavel, trebuia s[
imbrlgigeze cariera militari, de;i nu excela prin curaj'
ba chiar iqi cfutigase porecla de ,,suflet de vrabie"; insi
tocmai in ziua cind ii sosise vestea despre numirea sa in
cadrul armatei, s-a intAmplat si-gi rupi piciorul 9i, dupi
I Unitate de misuri agrari ruseasci, egali cu 1,9 hectare
Pdrinpi Si, copii
t9
ce zicu la pat doui luni, rimase beteag pe viagi. Tatil
siu se lisl plgubag si hotiri si-i aleagi o slujbi civih.
De cum implini optsprezece ani, il duse la Petersburg gi
il inscrise la universitate. Cam in vremea aceea, fratele
slu ajunsese ofiger 9i i;i flcea stagiul intr-un regiment de
gardi. Agadar, cei doi tineri se agezari cu traiul la ace-
casi gazdi, supravegheaqi de la distangl de un vir de-al
mamei lor, un anume Ilia Koleazin, inalt functionar de
stat. intors la divizie si la consoarri, tatil lor le trimitea
cloar din cAnd in cind cAte o scrisoare, asternutl pe foi
rnari de hirtie cenugie, cu un scris liblrgat de conqopist.
La sfArgitul fiecirei scrisori stiteau negregit cuvintele:
,,Piotr Kirsanov, general-maior", impodobite sArguincios
cu niste parafe intortocheate. in 1835, Nikolai Petrovici
pirisi universitatea cu titlul de licengiat si, in acelagi an,
generalul Kirsanov, deblocat dupl o inspecgie nereugitl a
rrupelor, se mutl impreunl cu sogia Ia Petersburg. Lui. cu
chirie o casl lAngi parcul Tavrice ski gi se inscrise la clubul
englezesc, dar muri pe neagteptate, lovit de apoplexie. La
scurti yreme dupi moartea lui, neputAnd si se acomodeze
cu atmosfera anosti a capitalei, se stinse 9i Agafokleia
Kuzminisna, ripusl de plictiseala vietii la pensie . CXt des-
pre Nikolai Petrovici, acesta se indrigostise, inci de cind
triiau piringii si spre marele lor necaz, de fiica cinovni-
cului Prepolovenski, fosta sa gazdl,; era o fati drlgugi gi,
cum se zice, cultivati, care citea in reviste articole seri-
oase, publicate la rubrica,$tiinEe". Se lnsuri cu ea indati
ce se sflrgi doliul gi, pirisindu-si slujba de la Ministerul
 I.S. Turghenieu
2-O
Domeniilor, unde fusese oplogit de taici-siu, cunoscu
impreuni cu Maga, tAnira lui nevasti, fericirea viegii de
familie, mai intli intr-o vili de lAngl Institutul Silvic,
apoi in orag, intr-o locuingi mici, dar destul de comodi,
cu o scarl frumos lustruiti 9i un salona; cam ricoros, 9i in
sfhr;it la garl, unde stabili pentru totdeauna 9i unde nu
se
peste mult timp se niscu feciorul lor Arkadi. Cei doi sogi
J.r..ro un trai bun 9i linigtit, aProaPe flri si se despartl
unul de altul, citeau impreuni, cAntau duete sau inter-
pretau partituri la pian, la patru mAini; ea sidea flori 9i
ingrijea pislrile din ogradi, el se ducea din cAnd in cind
l" uerrito"t. 9i vedea de gospodirie, iar Arkadi cregtea
farl nici o gtiil. Astfel uecur-azeceani ca un vis .in l8O,
sogia lui Kiisanov muri. El indur5 cu greu ace asti loviturl
gi albi in cAteva si se mai tntremeze pugin,
siptimAni; ca
igi pusese in gAnd s5 plece in striinitate..' dar sosi anul
1848, care zldlrnici totul. YrAnd-nevrind, se intoarse
la garl qi, dup[ o perioadi indelungatl de inactivitate, se
apuci sl faci schimbiri la mogie. in 1855 i9i duse feciorul
la universitate gi petrecu impreunl cu el trei ierni in capi-
tali, aproape fhri si iasl din casi, ciutAnd in schimb sl
I.g..o.rogti.rgi cu tinerii tovarigi ai lui Arkadi. in ultima
iaini insi, n-a mai putut si plece la Petersburg, 9i iatiJ
acum, in luna mai a anului 1859, inclrungit de-a binelea,
grisun 9i pugin girbov, agteptindu-gi fiul, care, ca 9i el pe
vremuri, se intorcea acasl cu titlul de licengiat.
Sluga - fie din buni-cuviinqi, fie nedorind sI rimAni
sub ochii boierului - se retrase dupi poartl 9i i9i aprinse
Pdrinli ;i copii
Iuleaua. Cu capul in piept, Nikolai Petrovici privea in
jos,la treptele gubrede ale pridvorului. Un ditamai puiul
pestrig se plimba gango; pe scarl, cllcAnd aplsat cu labele
lui mari, galbene; o pisici murdarl, tolinitl pe balus-
trad5, se uitala el cam crucig. Soarele incilzeaputernic:
clin tinda intunecoasi a hanului venea un miros de piine
caldi de secari. Nikolai Petrovici ciztr pe ginduri. in
minte i se invilmigeau mereu cuvintele: ,,Fiul meu...
licentiat... Arkasa..." ircer." si se gAndeasci la altceva,
clar il cople;eau mereu aceleagi ginduri. igi aminti de
regretata lui sogie... ,,Nu i-a fost dat sI se bucure ;i ea!"
fopti cu tristete... Un porumbel vinetiu gi dolofan se
lisi in zbor pe marginea drumului si se repezi sL bea api
dintr-o biltoaci de lAngl fAntAni. Nikolai Petrovici il
rrrmS.rea cu privirea, dar urechea sa prinse in depirtare
z,gomotul unei trlsuri care se apropia...
- Pare-se ci sosegte conagul, vesti sluga, rIsS.rind de
clupl poarti.
Nikolai Petrovici siri in picioare gi isi aginti privirea
in lungul drumului. Apiru o trisuri rrasi de trei cai de
lrosti, in care se zd,rea o gapci studengeasci si un chip
drag, cu trlsituri cunoscute...
- Arkaga! Arkaga! exclami Kirsanoy si se repezi ina-
inte, dlnd din mAini...
O clipi mai tArziu, buzele lui llsau pe obrazul tAni-
rului licentiat, inci neumbrit de tuleiele birbii, prlfuit
;i ars de soare, un sirut zgomotos.