Sunteți pe pagina 1din 5

RENUNAREA LA URMRIRE PENAL

Renuntarea la urmarirea penala este un instrument de drept procesual penal, pe care


legiuitorul i l-a pus procurorului la dispozitie, atunci cand acesta considera ca nu exista un
interes public pentru urmarirea si judecata unei infractiuni. Potrivit Codului de procedura
penala, astfel cum a fost modificat prin OUG 18/2016, interesul public se analizeaza in raport
cu:
- continutul faptei si imprejurarile concrete de savarsiire a faptei;
- modul si mijloacele de savarsire a faptei;
- scopul urmarit;
- urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii;
- eforturile organelor de urmarire penala necesare ptr. desfasurarea procesului penal prin
raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savarsirii acesteia;
- atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
- existenta unei disproportii vadite intre cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea
procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea
infractiunii.
In cazul in care se dispune si se confirma o solutie de renuntare la urmarirea penala fata
de o infractiune, aceasta fapta nu va mai fi judecata, iar faptuitorul ei nu va mai fi expus
posibilitatii pronuntarii unei acuzatii penale impotriva sa in cauza respectiva. Ca o consecinta
a acestui fapt, solutiile de renuntare la urmarirea penala nu se vor trece in cazierul judiciar al
suspectului sau inculpatului.

Care sunt faptele pentru care se poate dispune o solutie de renuntare la urmarirea
penala?
Legiuitorul prevede posibilitatea acordarii unei solutii de renuntare la urmarirea penala
pentru o categorie de infractiuni, considerate in viziunea codului penal, de o gravitate mica
spre medie.
Astfel, prima conditie pe care trebuie sa o indeplineasca o fapa penala pentru a putea fi
vizata renuntarea la urmarirea penala, este legata de pedeapsa prevazuta de lege. Asadar,
aceasta pedeapsa nu trebuie sa fie mai mare de 7 ani.
A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca infractiunea savarsita se refera la
rezultatul produs. Astfel, indiferent de pedeapsa prevazuta de lege, deci indiferent daca fapta
se incadreaza sub raportul limitelor de pedeapsa in prima conditie, renuntarea la urmarirea
penala nu se va putea dispune daca infractiunea a avut ca urmare moartea victimei. Acest
rezultat, odata produs, constituie un obstacol in acordarea renuntarii la urmarirea penala,
indiferent de forma de vinovatie cu care a fost savarsita fapta (intentie, intentie depasita sau
culpa). Ca si exemple de astfel de infractiuni ar putea fi date: uciderea din culpa prevazuta de
dispozitiile art. 192 cod penal, care, desi prevede niste limite de pedeapsa de pana la 5 ani (cel
putin in varianta tip), rezultatul produs prin savarsirea acestei fapte (de o gravitate deosebita)
se opune in acordarea unei solutii de renuntare la urmarirea penala. Alte exemple de
infractiuni ptr. care nu se poate dispune de catre procuror o solutie de renuntare la urmarirea
penala ar fi lovirile sau vatamarile cauzatare de moarte, lipsirea de libertate urmata de moartea
victimei, provocarea ilegala a avortului urmata de decesul femeii insarcinate, violul urmat de
moartea victimei, talharia urmata de moartea victimei, pirateria urmata de moartea victimei,
incaierarea care a avut ca urmare moartea a cel putin unui participant, ultrajul in varianta
lovirilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte ori a omorului savarsite impotriva unui
functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat sau in
legatura cu aceste atributii sau impotriva unui membru de familie al acestuia in scop de
intimidare sau razbunare in conditiile acolo aratate, ultrajul judiciar in varianta acelorasi
infractiuni contra vietii absorbite precum si ultrajul judiciar savarsit impotriva unui avocat in
legatura cu exercitarea profesiei daca a avut ca urmare decesul acestuia sau a unui membru de
familie al acestuia, tortura care a avut ca urmare moartea victimei, infractiuni de genocid sau
contra umanitatii etc.

Care sunt momentele procesuale de la care, respectiv pana la care se poate dispune
renuntarea la urmarirea penala?
Momentul de debut al posibilitatii dispunerii unei solutii de renuntare la urmarirea
penala este inceperea urmaririi penale.
Potrivit codului de procedura penala, urmarirea penala se incepe cu privire la fapta de
catre organul de urmarire penala (organ de cercetare penala sau procuror) prin ordonanta,
atunci cand actul de sesizare indeplineste conditiile prevazute de lege, chiar daca autorul este
indicat sau cunoscut. In viziunea OUG 18/2016, inceperea urmaririi penale tinde sa aiba un
caracter automat, odata ce se constata ca actul de sesizare indeplineste conditiile legale de
forma si fond.[2]
Asadar, pe tot parcursul fazei de urmarire penala, procurorul poate dispune de
renuntarea la urmarirea penala, daca sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de lege.
Trebuie precizat faptul ca momentul procesual al continuarii urmaririi penale fata de
suspect, reglementat de disp. art. 305 alin.3 se dispune intotdeauna dupa inceperea urmaririi
penale cu privire la fapta, pentru a acorda posibilitatea organelor de urmarire penala sa stranga
probe din care sa rezulte banuiala rezonabila ca o anumita persoana a savarsit fapta pentru
care s-a inceput urmarirea penala. Formularea unei acuzatii in materie penala cu privire la o
persoana trebuie sa indeplineasca exigentele impuse de catre jurisprudenta Curtii Europene,
iar nu in mod arbitrar. Avand in vedere aceasta situatie, codul de procedura penala impune
conditii suplimentare de care procurorul trebuie sa tina seama atunci cand se gandeste sa dea o
solutie de renuntare la urmarirea penala. Aceste criterii sunt: persoana suspectului sau a
inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a
inculpatului dupa savarsirea infractiunii si eforturile depuse ptr. inlaturarea sau diminuarea
consecintelor infractiunii. Conditiile sus-amintite sunt stipulate de cod pentru a-i da
posibilitatea procurorului sa aprecieze oportuninatea dispunerii unei solutii de renuntare la
urmarirea penala si prin raportare la posibilitatile individului de reeducare, de pericolul social
pe care il reprezinta aceasta prin raportare la circumstantele in care a comis infraciunea, la
reperele morale care il caracterizeaza etc.

Care sunt persoanele care pot beneficia de o solutie de renuntare la urmarirea penala?
Pe langa conditiile subiective stipulate de cod referitoare la aspecte legate de conduita
pe care trebuie sa le aiba persoana fata de care se poate dispune o solutie de renuntare la
urmarirea penala, codul nu face nicio discriminare cu privire la categoriile de persoane care
pot beneficia de o atare solutie.
Asadar, renuntarea la urmarirea penala se poate dispune pentru suspectul sau
inculpatul persoana fizica sau juridica, dupa cum se poate dispune si fata de un suspect sau
inculpat minor.

Care sunt conditiile in care procurorul poate dispune renuntarea la urmarirea penala?
In primul rand trebuie precizat faptul ca procurorul poate dispune o solutie de
renuntare la urmarirea penala atat prin ordonanta, in cursul urmaririii penale, cat si prin
dispozitia din rechizitoriu, odata cu trimiterea in judecata ptr alte persoane sau ptr. alte fapte
ale aceleiasi persoane.
Actul prin care se dispune clasarea in oportunitate (ordonanta sau dispozitia din
rechizitoriu) trebuie sa cuprinda, pe langa cerintele procedurale intocmirii unui act procedural
de urmarire penala si obligatiile pe care i le poate impune procurorul suspectului sau
incupatului, termenul pana la care trebuie indeplinite aceste obligatii, sanctiunea nedepunerii
dovezilor la procuror, cheltuielile judiciare, precum si dispozitia privind incetarea de drept a
masurilor preventive la care a foost supus suspectul sau inculpatul. In cazul in care suspectul
sau inculpatul era in stare de detinere (arestat preventiv sau la domiciliu), procurorul va
instiinta prin adresa administratia locului de detinere cu privire la incetarea de drept a masurii
dispuse anterior, in vederea punerii de indata in libertate a acestuia.

Care sunt obligatiile pe care le poate impune procurorul persoanei fata de care se
dispune renuntarea la urmarirea penala?
In primul rand, trebuie precizat faptul ca, daca procurorul are de gand sa dispuna
indeplinirea vreunei obligatii de catre suspect sau inculpat, magistratul trebuie sa procedeze
mai intai la o consultare a acestuia. Consultarea suspectului sau inculpatului nu trebuie
inteleasa in sensul in care procurorul ii cere parerea sau acordul persoanei acuzate cu privire
la obligatiile ce urmeaza a-i fi impuse, ci are mai degraba un rol de informare, astfel incat
daca suspectul sau inculpatul vadeste o atitudine de dezacord fata de aceste obligatii, o solutie
de renuntare la urmarirea penala nu se mai poate impune.
Obligatiile ce pot fi impuse persoanei acuzate sunt enumerate strict si limitativ de cod,
acestea fiind:
- sa inlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea
civila o modalitate de reparare a acesteia;
- sa ceara public scuze persoanei vatamate
- sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si
60 de zile, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta
aceasta munca;
- sa frecventeze un program de consiliere.
Pentru a se dispune renuntarea la urmarirea penala, obligatiile impuse de catre
procuror persoanei acuzate trebuie indeplinite de catre aceasta in termenul precizat de
magistrat in actul prin care acesta a dispus clasarea in oportunitate care poate fi de cel mult 6
luni sau de 9 luni in cazul obligatiilor asumate prin acord de mediere. Termenul sus-mentionat
curge de la dat comunicarii ordonantei sau a dispozitiei din rechizitoriu catre persoana fata de
care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala.
Sanctiunea neiindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor impuse este revocarea solutiiei
de renuntare la urmarirea penala si continuarea procesului penal impotriva suspectului sau
inculpatului. Sarcina de a face dovada indeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de
neindeplinire a acestora revine persoanei fata de care s-a dispus clasarea in oportunitate.

Care este procedura de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala?


Procedura de confirmare a solutiei de renuntare la urmarirea penala presupune o
verificare interna a legalitatii si temeiniciei solutiei de renuntare la urmarirea penala, precum
si o verificare jurisdictionala a aceleiasi solutii de renuntare la urmarirea penala.
Procedura interna presupune verificarea de catre prim-procurorul parchetului sau, dupa
caz de catre procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand solutia de
clasare in oportunitate a fost dispusa chiar de catre acesta, verificarea se va face de catre
procurorul ierarhic superior. Cand ordonanta de renuntare la urmarirea penala sau dispozitia
din rechizitoriu cu privire la aceasta a fost intocmita de un procuror de la Parchetul de pe
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ea va fi verifcata de catre procurorul-sef de sectie, iar
cand a fost intocmita de acesta , verificarea se face de catre procurorul general al acestui
parchet.
Verificarea actului renuntare la urmarirea penala se face atat sub aspectul respectarii
conditiilor vizate de lege ptr. acordarea acesteia, cat si sub aspectul temeiniciei solutiei.
Verificarea in procedura interna se desfasoara din oficiu, nefiind necesara sesizarea
procurorului ierarhic superior in vederea confirmarii de catre a acesta a solutiei dispuse in
cauza.
Numai judecatorul de camera preliminara de la instanta care ar fi competenta sa judece
in prima instanta infractiunea ce face obiectul solutiei de renuntarea la urmarirea penala va fi
sesizat de catre parchet cu o cerere de confirmare a solutiei de netrimitere in judecata. Acesta
are posibilitatea sa isi decline competenta, in cazul in care constata ca infractiunea ce face
obiectul clasarii in oportunitate este de competenta altei instante. Trebuie insa mentionat
faptul ca, daca judecatorul de camera preliminara caruia i s-a trimis cererea de confirmare a
renuntarii la urmarirea penala constata ca solutia de netrimitere in judecata nu a parcurs
procedura interna, acesta va constata inadmisibilitatea sesizarii sale cu cererea de confirmare a
clasarii in oportunitate.
O alta situatie in care cererea de confirmare a renuntarii la urmarirea penala nu mai
poate face obiectul analizei sale de catre judecatorul de camera preliminara, ar fi aceea in care
aceasta a fost deja infirmata de catre procurorul ierarhic superior celui care a dispus solutia
anterior comunicarii acesteia [3].
In acest caz, avand in vedere ca procurorul ierarhic superior s-a pronuntat deja in
sensul infirmarii solutiei de renuntarea la urmarirea penala, aceasta solutie de renuntare la
urmarirea penala nu mai exista. Asadar o eventuala analiza din partea judecatorului de camera
preliminara ar fi lipsita de obiect.
Procedura verificarii jurisdictionale a solutiei de clasare in oportunitate se desfasoara
in camera de consiliu, cu citarea partilor, a subiectilor procesuali principali si a oricaror alte
persoane interesate. Participarea procurorului este obligatorie in aceasta procedura. Asistenta
juridica nu este obligatorie nici macar in situatia in care pedeapsa prevazuta de lege pentru
infractiunea savarsita ar fi mai mare de 5 ani, avand in vedere ca aceasta obligativitate este
prevazuta doar in cadrul procedurilor de camera peliminara si judecata, iar nu si in faza de
urmarire penala.
Judecatorul se pronunta prin incheiere definitiva fie in sensul confirmarii ordonantei
de clasare, fie in sensul infirmarii acesteia. In acest ultim caz, el va trimite cauza la procuror
in vederea completarii urmaririi penale, continuarii urmaririi penale fata de suspect, punerea
in miscare a actiunii penale si completarii urmaririi penale.
Sunt de parere ca, desi codul prevede si posibilitatea dispunerii de catre judecatorului
de camera preliminara a unei solutii de infirmare a actului de netrimitere in judecata cu
trimiterea acestuia in vederea inceperii urmaririi penale, apreciez ca aceasta solutie este
inexacta, atata timp cat renuntarea la urmarirea penala se grefeaza pe o urmarire penala deja
inceputa [4]
In cazul in care judecatorul de camera preliminara a infirmat solutia de renuntare la
urmarirea penala dispusa de parchet, codul stipuleaza expres faptul ca o noua solutie de
renuntare la urmarire penala nu se poate dispune in aceeasi cauza.