Suport Curs - DR Com - Prof Schiau

IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA
SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA
PROFESIONISTUL, PATRIMONIUL PROFESIONAL,

INTREPRINDEREA
COMERCIANTUL - PROFESIONISTUL CARE REALIZEAZA ACTIVITATI

ECONOMICE CU SCOP LUCRATIV, PENTRU A OBTINE PROFIT
PREAMBUL
Noul Cod civil (NCC)1 a produs o reforma profunda a dreptului privat,

consacrand caracterul unitar sau monist al acestuia si eliminand, cel putin la
nivel declarativ, distinctiile care, in mod traditional, separau materia civila de cea
comerciala. Astfel, potrivit expunerii de motive care a insotit proiectul NCC,
Proiectul, n ansamblul su, urmrete ideea de a promova o concepie monist
de reglementare a raporturilor de drept privat ntr-un singur cod Codul civil.2
Tot astfel, in expunerea de motive a proiectului Legii de punere in aplicare a
Codului civil, se mentioneaza: Noul cod civil a modificat radical conceptia de
ansamblu asupra materiei optand... pentru o conceptie monista de reglementare
a raporturilor de drept privat. Pentru a respecta aceasta perspectiva, totalitatea
reglementarilor privitoare la persoane, relatii de familie si relatii comerciale au
fost incorporate in Codul civil, diviziunea traditionala in raporturi civile si
raporturi comerciale nu a mai fost mentinuta si au fost consacrate diferentieri de
regim juridic in functie de calitatea de profesionist, respectiv non-profesionist a
celor implicati in raportul juridic obligational.3
Una dintre directiile declarate ale proiectului reformarii Codului civil a fost,
deci, aceea a unificarii sub aceeasi cupola a raporturilor juridice de drept privat,
eliminand, indeosebi, distinctiile dintre materia civila si cea comerciala. Acest
proiect nu a fost infaptuit, insa, in toata grandoarea sa, legiuitorul fiind nevoit,
pentru ratiuni legate de specificitatea materiei comerciale, sa mentina, intre
1
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost republicata in M. Of. nr. 505/15 iulie 2011.
2
Expunere disponibila la http://www.just.ro/.../Coduri/Civil/Expunere%20de%20motive
3
Expunere disponibila la http://www.cdep.ro/proiecte/2010/800/50/0/em850.pdf
1
raporturile juridice reglementate de NCC, o serie de distinctii de regim juridic,

asezate pe un dublu criteriu de diferentiere.
Astfel, a folosit, in primul rand, criteriul compozit al intreprinderii, care

distinge intre diferitele activitati si raporturi juridice specifice dreptului privat atat
dupa obiectul lor (activitatile de productie, comert, servicii fiind opuse celor care
nu se circumscriu acestor domenii) cat si dupa modul in care sunt realizate
(exercitarea sistematica si organizata fiind opusa actelor si operatiunilor cu
caracter singular, intamplator, accidental).
Pe urma, NCC a utilizat si un criteriu subiectiv, pentru a distinge intre

participantii la raportul juridic obligational, fundamentat pe calitatea persoanei:
profesionist sau neprofesionist (in sensul de non-profesionist).
Rezulta ca, in principiu, NCC a inlocuit un criteriu obiectiv de divizare a

dreptului privat in materie civila si materie comerciala (respectiv criteriul
calificarii legale a unor raporturi juridice drept acte de comert in opozitie cu
actele civile, in considerarea obiectului sau naturii acestora) cu un criteriu
compozit (obiectiv-subiectiv), fundamentat pe ideea de intreprindere si atasat
calitatii de profesionist a celui implicat in raporturi juridice obligationale
exercitate in cadrul intreprinderii.
Astfel, se sustine ca materia dreptului privat nu se mai imparte in raporturi

de drept civil si de drept comercial; in realitate, NCC continua sa distinga intre
diversele raporturi reglementate, adica intre cele grefate pe dublul concept
intreprindere/profesionist si cele eminamente civile. Mai mult chiar, si intre
raporturile atasate binomului ntreprindere - profesionist, NCC distinge dupa cum
acestea au sau nu caracter oneros, respectiv urmaresc sau nu un scop lucrativ.
Astfel, atat de mult clamata unificare a dreptului privat se reduce la o

divizare a materiei dreptului privat pe baza unui nou criteriu, din falia astfel
produsa rasarind structura intreprinderii si figura juridica a profesionistului,
repere ale dainuirii, icognito, a materiei comerciale in cadrul dreptului privat
unitar.
2
SECTIUNEA I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE.
Conceptul de profesionist este sumar conturat in NCC, dar reprezinta un

factor a carui implicare sau neimplicare intr-un raport juridic obligational confera
o fizionomie juridica distincta acestor raporturi.
O consecinta fireasca a importantei acestui protagonist in configurarea

tratamentului distinct al unor raporturi obligationale, a fost preocuparea
legiuitorului de a defini conceptul de profesionist, o figura juridica eterogena,
nascuta prin fuzionarea fizionomiilor titularilor mai multor profesii si calitati, cea
mai notabila parte a acestora constituind, in mod traditional, obiectul privilegiat
de reglementare statutara sau institutionala a dreptului comercial.
Dar, conceptualizand termenul de profesionist, legiuitorul a creat, prin

antiteza si opusul acestuia: non-profesionistul.4 Din aceasta perspectiva,
substanta NCC se adreseaza, in principal, unui subiect neconturat sub raport
profesional, dar contine si o serie intreaga de dispozitii aplicabile exclusiv
profesionistilor, mai ales in materia obligatiilor.
In fine, este de remarcat ca daca, din punct de vedere semantic,

profesionistul si profesia apartin aceleiasi familii de cuvinte, din punct de vedere
conceptual, in redactarea NCC, profesionistul nu este o persoana care exercita o
profesie sau o meserie, ci este cel care exploateaza o intreprindere, termenul
primind astfel o conotatie juridica speciala, diferita de cea uzuala. 5 De aceea,
adoptarea termenului de profesionist, necunoscut sau cu utilizare marginala (cu
aceasta semnificatie) in cadrul altor sisteme de drept, reprezinta o inovatie a
legiuitorului roman, menita sa inglobeze categorii diferite de persoane a caror
singura trasatura comuna pare a fi aceea ca exercita in mod sistematic anumite
activitati economice sau profesionale.
4
Termenul este utilizat in Expunerea de motive a Guvernului Romaniei, care a insotit
proiectul NCC supus spre aprobare Camerei Deputatilor; el a fost preferat celui de
neprofesionist, care are conotatii legate de utilizarea curenta sau profana a termenului
de profesionist.
5
De altfel, in limbajul uzual, antonimul profesionistului este diletantul, in timp ce in
limbajul juridic notiunea antonima a fost desemnata prin termenul non-profesionist.
3
SECTIUNEA II. TRASATURILE DEFINITORIII ALE CONCEPTULUI DE

PROFESIONIST.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) NCC, profesionistii sunt toti cei
care exploateaza o intreprindere, adica toti cei care exercita sistematic o
activitate organizata ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de
bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca ea are sau nu un scop
lucrativ.
Pentru a elimina orice indoiala cu privire la continutul conceptului de

profesionist, art. 8 alin. (1) LPA pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009
privind Codul civil6 (denumita prescurtat, in continuare, LPA) arata ca aceasta
notiune include categoriile de comerciant, intreprinzator sau operator economic
precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau
profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevazute de lege, la data intrarii in
vigoare a Codului civil.
Remarcam ca acestea sunt cele doua texte care, explicit, tind sa redea
alcatuirea particulara a notiunii de profesionist. Examinarea elementelor
definitorii cuprinse in textele legale mentionate permite observatia ca legiuitorul,
in primul rand, (1) considera ca exploatarea unei intreprinderi constituie esenta
identitatii profesionistului, pe urma (2) releva natura economica sau profesionala
a activitatilor desfasurate de profesionist, apoi (3) enumera enuntiativ aceste
activitati care se desfasoara in mod autorizat, pentru ca in final (4) sa distinga
(implicit) intre diversele categorii de profesionisti, dupa cum acestia realizeaza
sau nu o activitate cu scop lucrativ.
(1) Profesionistul exploateaza o intreprindere.
Independent de modul in care legiuitorul priveste alcatuirea intreprinderii,

acest enunt al art. 3 alin. (2) NCC este interesant pentru ca (a) subliniaza
caracterul independent al activitatii profesionistului, faptul ca acesta lucreaza in
nume propriu si pe propriul risc precum si pentru ca (b) releva ca o persoana
este profesionist doar atunci cand si in masura in care exploateaza o
intreprindere, adica atunci cand actele si operatiunile ce le desfasoara reprezinta
6
Legea nr. 71/2011 a fost publicata in M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011 si a fost
modificata ulterior prin OUG 79/2011 si prin Legea nr. 60/2012.
4
o exercitare sistematica a unei activitati organizate de producere, administrare

ori instrainare de bunuri sau de prestari de servicii.
(a) Astfel, profesionistul exploateaza o intreprindere; termenul

exploatare (echivalent cu aservire, asuprire, dar si cu valorificare sau
folosire) trimite spre pozitia dominanta a profesionistului in raport cu
intreprinderea, care este o suma de activitati sistematic organizate si exercitate.
Profesionistul controleaza aceste activitati, este factorul decident, cel care
determina cursul actiunii si isi asuma rezultatele, bune sau rele. El este asimilat,
din acest punct de vedere, intreprinzatorului 7 sau titularului intreprinderii, cel
care investeste si culege roadele unei intreprinderi.
Este astfel evident ca activitatea de exploatare implica nu atat

interventia personala, directa a profesionistului, cat desfasurarea acestei
activitati in mod independent si nu dependent, adica in nume si pe cont propriu
si pe riscul profesionistului. Cu alte cuvinte, profesionistul poate exploata
intreprinderea direct sau prin interpusi, dar pe cont propriu si pe riscul sau.
In consecinta, din sfera profesionistilor ar urma sa fie exclusi cei care se

afla in raporturi de angajare cu intreprinderea, cei a caror activitate are un
caracter dependent sau subordonat titularului intreprinderii si care, in acest fel,
nu exploateaza o ntreprindere, ci sunt doar instrumentele prin care
profesionistul exploateaza intreprinderea.
(b) Potrivit art. 3 alin. (3) NCC, exploatarea intreprinderii consta in

exercitarea sistematica a unei activitati organizate constand in producerea,
administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii. Deci
exercitiul sistematic, caracterizat prin continuitate, constanta si repetitivitate
constituie substanta conceptului de exploatare. Rezulta ca din sfera acestui
concept urmeaza a fi excluse actele sau operatiunile accidentale, intamplatoare,
de realizare a acestor tipuri de activitati. Astfel cum s-a observat in doctrina
recenta, sintagma exercitare sistematica inlocuieste cerinta vechiului Cod
7
Termen utilizat, de exemplu, in dreptul italian (limprenditore) pentru a desemna pe cel
care organizeaza si exploateaza o intreprindere. In acest sens, Manuale di dirito
commerciale, a cura di V. Buoncuore, G. Giappicheli Editore, Torino, 2007, p. 49 si urm.
5
comercial care califica drept comercianti pe cei care fac acte de comert ca o
profesiune obisnuita (art. 7 Cod Comercial).8
(c) O persoana este profesionist daca indeplineste criteriile legale pentru a

fi autorizat ca atare; dar nu toate actele si operatiunile realizate de o persoana
autorizata ca profesionist sunt indeplinite in exercitiul sistematic al activitatilor
organizate ce constituie o intreprindere.
Atunci cand un profesionist indeplineste un act juridic care nu se

circumscrie sferei sale de specialitate, respectiv atunci cand, in termenii art. 5
din abrogatul Cod comercial, cumpara produse sau marfuri pentru uzul sau
consumul propriu ori al familiei sale sau cand revinde aceste produse ori vinde
produse in calitate de proprietar sau cultivator al unui teren, el nu actioneaza in
calitate de profesionist si nu urmeaza a suporta regimul juridic aplicabil unui
profesionist.
De altfel, aceasta teza este confirmata si de prevederile art. 1.358 NCC

care arata ca, pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama, daca este cazul, de
faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist n exploatarea unei
ntreprinderi. Deci, raspunderea persoanei care este profesionist difera dupa
cum prejudiciul a fost cauzat in exploatarea intreprinderii sale sau in afara
acestei exploatari.
(2) Profesionistul exercita o activitate economica sau profesionala.
Aceasta concluzie se desprinde din prevederile art. 8 alin. (1) LPA care
subsumeaza conceptului de profesionist categoria persoanelor autorizate sa
desfasoare activitati economice sau profesionale.
NCC nu defineste activitatea economica si nici activitatea profesionala.

Asemenea definitii sunt, insa, prezente in acte normative care au un caracter
special prin raportare la NCC.
(a) Astfel, art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.

44/2008O privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice
autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale defineste
8
A se vedea, in acest sens, si C. Gheorghe, Drept comercial roman, Editura C. H. Beck,
Bucuresti 2013, p. 38 si urm.
6
activitatea economica drept activitatea agricola, industriala, comerciala,

desfasurata pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a caror valoare poate fi
exprimata in bani si care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele
organizate sau unor beneficiari determinati ori determinabili, in scopul obtinerii
unui profit.
Din aceeasi perspectiva, in viziunea art. 127 alin. (2) C. Fiscal, activitatile
economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de
servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau
asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea
bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de
continuitate.
Chiar daca au un caracter special, aplicabilitatea lor imediata fiind

restransa la aria de reglementare a actelor normative ce le contin, aceste definitii
releva cateva semnificatii care sunt general valabile. In primul rand, reduse la
componentele esentiale, aceste definitii prezinta o evidenta asemanare cu
enumerarea activitatilor care, potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) NCC constituie
obiectul exploatarii unei intreprinderi: exercitarea activitatilor de producere,
administrare ori instrainare de bunuri sau prestare de servicii. In al doilea rand,
toate aceste activitati economice sunt desfasurate in vederea realizarii unui profit
sau unor venituri.
(b) Notiunea de activitate profesionala nu este direct definita de lege, dar

prevederile art. 3 alin. (1) al Legii nr. 200/2004 privind privind recunoasterea
diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din
Romania9 definesc profesia reglementata ca un ansamblu de activitati
profesionale reglementate de legea romana; per a contrario, activitatea
profesionala este o activitate realizata in cadrul exercitarii unei profesii si in
legatura cu acea profesie.
In acest sens, de exemplu, Hotararea Guvernului nr. 656/1997 privind

aprobarea Clasificarii Activitatilor din Economia Nationala (CAEN), enumera sub
titulatura activitati profesionale activitatile juridice si de contabilitate, de
9
Legea nr. 200/2004 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 500
din 3 iunie 2004 si a suferit mai multe modificari.
7
consultanta si management, de arhitectura, design si inginerie, cercetare-

dezvoltare, publicitate si studiere a pietei si altele. Desigur ca enumerarea CAEN
nu este definitorie pentru conceptul de activitati profesionale, dar releva ca
acestea pot fi atat activitati independente cat si exercitate sub autoritatea unei
alte persoane (activitati dependente)
Profesia fiind o ndeletnicire cu caracter permanent, bazat pe o educaie

specializat, exercitata in temeiul unei calificri corespunztoare, n scopul
obinerii unei remuneraii, este de retinut ca si activitatile profesionale sunt
orientate spre obtinerea unor venituri, respectiv remuneratii.
Dar modalitatile de exercitare a unei profesii sunt mai multe: (a) o profesie
poate fi exercitata in calitate de prepus sau salariat, situatie in care remuneratia
constituie salariu; (b) o profesie poate constitui o meserie, titularul exercitand
competentele dobandite prin practica si scolarizare, independent sau, de
exemplu, in cadrul unei cooperative, obtinand venituri in calitate de meserias sau
membru; (c) in fine, profesia poate fi exercitata independent, ca liber-
profesionist sau dependent, situatie in care, potrivit Codului fiscal, persoana se
afla intr-o relatie de angajare [art. 7 alin. (1) pct. 2]
De aceea, este criticabila sintagma potrivit careia in randul profesionistilor

se numara si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice
sau profesionale [art. 8 alin. (2) LPA sublinierea ns.], expresie care pare a
conferi calitatea de profesionist, nediscriminatoriu, oricarei persoane care
exercita o activitate profesionala.
O astfel de optiune este rezultatul unei confuzii conceptuale

impardonabile: atat meseriasul cat si salariatul sau persoana dependenta
exercita o activitate profesionala si totusi, in mod evident, nu pot fi calificati
drept profesionisti, adica persoane care exploateaza o intreprindere, in conditiile
art. 3 NCC. Elementul de distinctie intre meseriasi sau salariati si profesionisti
trebuie sa fie faptul ca acestia din urma isi exercita activitatea in contextul
exploatarii unei intreprinderi, in nume si pe risc propriu, insusiri care confera un
caracter independent activitatii sale.
(c) Intre activitatile economice si activitatile profesionale [enumerate de

teza finala a art. 8 alin. (2) LPA] se pot identifica asemanari si suprapuneri
8
conceptuale. In primul rand, amandoua categoriile de activitati (si cele

economice si cele profesionale) au un scop lucrativ, fiind destinate realizarii de
venituri (profit sau remuneratie).
Pe urma, din perspectiva care ne intereseaza, activitatile profesionale

constau in exercitarea unei indeletniciri sau ocupatii vizand, inclusiv, realizarea
de activitati economice; dar, este evident ca nu toate activitatile economice se
realizeaza in cadrul unor activitati profesionale (adica prin activitati desfasurate
in regim permanent, pe baza unor cunostinte dobandite printr-o educatie
specializata).
Ceea ce distinge intre cele doua concepte (activitate economica

activitate profesionala) si ratiunea probabila pentru care legiuitorul le enumera si
le separa printr-o conjunctie coordonatoare disjunctiva (sau), este criteriul de
calificare utilizat: in primul caz, al activitatilor economice, se foloseste un criteriu
obiectiv de calificare (caracterul economic al activitatii) in timp ce in cel de-al
doilea caz este prezent un criteriu subiectiv de determinare (calitatea celui care
desfasoara activitatea profesionala).
(3) Profesionistul desfasoara, in mod autorizat, activitati de producere,

administrare ori instrainare de bunuri sau de prestare de servicii precum si alte
activitati economice sau profesionale.
Activitatile de producere, administrare sau instrainare de bunuri sunt

cateva dintre actele de comert definite prin prevederile art. 3 din Codul
comercial, abrogat prin dispozitiile art. 230 LPA pentru punerea in aplicare a
Codului civil. In acest sens sunt edificatoare prevederile art. 8 alin. (2) LPA,
potrivit carora, in toate actele normative in vigoare, expresiile acte de comert,
respectiv fapte de comert, se inlocuiesc cu expresia activitati de productie,
comert sau prestari de servicii.
In schimb, activitatile de prestari servicii pot fi circumscrise atat sferei

activitatilor economice cat si, in mai mica masura, celor cu caracter nelucrativ,
cum ar fi cele derulate de asociatii si fundatii.
In consecinta, dintre activitatile determinate potrivit legii ca intrand in

sfera activitatilor profesionistului, ponderea majoritara o detin cele cu caracter
9
economic, in timp ce activitatile lipsite de acest caracter ocupa o pozitie

marginala.
Specific conceptiei legiuitorului este ca toate aceste activitati se exercita in

mod autorizat, adica dupa obtinerea unei aprobari a organelor administrative
competente, conditie care pare a fi necesara pentru dobandirea calitatii de
profesionist; cu alte cuvinte, profesionistul este o persoana autorizata sa
desfasoare sistematic o activitate economica sau profesionala, deci o persona
care a strabatut cu succes calvarul formalitatilor birocratice administrative
necesare aprobarii desfasurarii acestor activitati, respectiv exploatarii unei
intreprinderi.
In literatura juridica s-a sustinut, insa, ca art. 3 NCC nu prevede cerinta

autorizarii pentru calificarea unei persoane drept profesionist, iar preluarea
mentiunilor art. 6 alin. (1) LPA (persoane supuse inregistrarii in registrul
comertului) si ale art. 8 alin. (1) LPA (persoane autorizate sa desfasoare activitati
economice sau profesionale) drept conditii pentru ca o persoana sa fie
considerata profesionist ar excede exigentelor art. 3 NCC, pentru care sunt
profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere, fara distinctie dupa cum
sunt sau nu inregistrati sau autorizati.10
(4) Conceptul de profesionist subsumeaza mai multe categorii de

persoane.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) LPA, conceptul de profesionist include

categoriile de comerciant, intreprinzator, operator economic precum si orice
persoane autorizate sa desfasoare o activitate economica sau profesionala.
Legiuitorul a optat aici pentru o metoda particulara de clasificare a

categoriilor de profesionisti: (a) intr-o prima categorie a enumerat diferitele
denumiri sub care, in legislatia in vigoare, erau identificati comerciantii; (b) intr-
o a doua categorie a avut in vedere, preponderent, persoanele autorizate care
desfasoara activitati economice dar si pe cele care realizeaza activitati
profesionale.
10
Gh. Piperea, Profesonistul si intreprinderea sa, Curierul Judiciar nr. 1/2012, p. 20
10
(a) In prima categorie intra profesionistii care, sub reglementarea Codului

comercial, aveau calitatea de comerciant si la care, uneori, legiuitorul s-a referit
si sub alte denumiri (intreprinzator, operator sau agent economic); acestia au ca
obiect de activitate operatiuni de productie, comert sau prestari de servicii,
indeletniciri care pot fi grupate si sub cupola activitatilor economice, respectiv a
expresiei acte de comert [art. 8 alin. (2) LPA].11
(b) Legiuitorul creaza si o a doua categorie de profesionisti, in care sunt

inclusi toti cei ramasi pe dinafara primei categorii: legiuitorul a vizat, probabil, in
primul rand, liber-profesionistii, carora le-a adaugat toate celelalte persoane
autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale si care, pentru un
motiv sau altul, nu s-ar incadra in categoria comerciantilor, intreprinzatorilor sau
operatorilor economici. Ar mai intra in aceasta categorie, dupa caz, asociatiile si
fundatiile, organizatiile sindicale sau grupurile de interes economic care nu
opteaza pentru calitatea de comerciant.
Dintre profesionisti, liber-profesionistii se desprind, totusi, ca o sub-

categorie de subiecti care beneficiaza de un regim juridic aparte: ei nu sunt
supusi, ca ceilalti profesionisti, procedurii insolventei, iar raspunderea
profesionistilor in cadrul anumitor contracte (comision, consignatie, expeditie,
intermediere, agentie, credit, etc.) este, in mod evident, croita pentru
profesionistii-comercianti si nu are in vedere implicarea liber-profesionistilor, a
caror activitate este guvernata de reglementari speciale care, de regula, interzic
incheierea unor astfel de contracte, specifice activitatii de comert.
In fine, este de remarcat ca art. 3 NCC nu face distinctie intre profesionisti

persoane fizice sau juridice, ci afirma doar ca acestia sunt toti cei care
exploateaza o intreprindere; in acest context, categoria profesionistilor include
atat persoane fizice sau juridice cat si entitati colective sau asociatii fara
11
Este de observat, de altfel, tenacitatea cu care legiuitorul civil evita sa utilizeze o
formula unica pentru a desemna sfera activitatilor profesionistului. Astfel, profesionistul
realizeaza activitati de producere, administrare sau instrainare de bunuri ori prestari de
servicii [art. 3 alin. (3) NCC]; de asemenea, el infaptuieste activitati de productie,
comert sau prestari servicii [art. 8 alin. (2) NCC] dar si activitati economice sau
profesionale [art. 8 alin. (1) NCC]. Abandonarea conceptului de acte de comert, un
concept bine conturat prin prevederile art. 3 Cod comercial dar si prin jurisprudenta si
doctrina constanta, a condus la suplinirea acestuia prin acest evantai de formule lipsite
de incarcatura conceptuala. A se vedea, in acest sens, si C. Gheorghe, op. cit., p. 33 si
urm.
11
personalitate juridica, in masura in care acestea (societati simple, grupuri de

societati, asociatii in participatie) exploateaza o intreprindere.12
5. Legea distinge intre profesionistii care exploateaza o intreprindere cu

scop lucrativ si cei care exploateaza o intreprindere fara scop lucrativ.
Legiuitorul pretinde ca nu distinge intre intreprinderile exploatate de

profesionisti, dupa cum acestea au sau nu un scop lucrativ. Dar chiar acest enunt
ar fi inutil daca, din punct de vedere conceptual, intre cele doua categorii de
intreprinderi nu ar exista o diferentiere de regim juridic aplicabil.
O asemenea diferentiere este relevata, pregnant, in materia obligatiilor, in

care anumite tipuri de contracte utilizate in comert sunt dedicate
profesionistilor care le incheie cu caracter oneros sau, altfel spus, cu scop
lucrativ.
Prototipul comerciantului, incorporat termenului generic de profesionist,

este, evident, cel al persoanei care exercita activitati de productie, comert sau
prestari de servicii cu titlu oneros, deci cu scop lucrativ. Acestia sunt
profesionistii vizati de legiuitor atunci cand reglementeaza contractele de mandat
fara reprezentare, comision, consignatie, expeditie, intermediere, agentie, cont
curent, report, credit sau depozit bancar, asigurare. Dar si liber-profesionistii
exploateaza intreprinderi cu scop lucrativ, intrucat activitatea lor profesionala,
constand in prestari de servicii cu caracter oneros, este realizata in scopul
realizarii unor venituri care sa le acopere necesitatile existentei.
Ceilalti profesionisti, care exploateaza intreprinderi fara scop lucrativ,

reprezinta o pondere infima in cadrul categoriei profesionistilor; chiar si fundatiile
si asociatiile, uzual denumite si persoane juridice fara scop lucrativ, atunci cand
desfasoara o activitate economica, exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ.
Altfel spus, aceasta dihotomie lucrativ-nelucrativ este foarte fluida, balanta
atarnand preponderent spre profesionistii care urmaresc un scop lucrativ, in
randul carora, nu de putine ori, se inscriu si cei care, in mod traditional, sunt
considerati a nu avea un scop lucrativ.
12
In acelasi sens, C. Gheorghe, op. cit., p. 37; Gh. Piperea, Profesonistul si
intreprinderea sa, Curierul Judiciar nr. 1/2012, p. 21
12
SECTIUNEA III. DEFINITII LEGALE ALE NOTIUNII DE

PROFESIONIST.
1. Art. 6 alin. (3) LPA arata ca in legislatia privind protectia drepturilor

consumatorilor termenul comerciant se inlocuieste cu acela de profesionist.
Intrucat termenul de profesionist are o acceptiune mai larga decat acela de
comerciant, credem ca, in continuare, legislatia privind protectia drepturilor
consumatorilor se aplica prioritar comerciantilor, dar sfera ei de reglementare
cuprinde acum si activitatea celorlalti profesionisti, cum ar fi liber-profesionistii.
2. Aceste acte normative mentionate mai sus contin, insa, nu numai

referiri la profesionisti dar si definitii speciale ale termenului comerciant, care,
prin inlocuirea impusa de art. 6 alin. (3) LPA, au devenit definitii ale
profesionistului:
a) Astfel, Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia

consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta precum si
Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre
profesionisti si consumatori, definesc identic profesionistul ca fiind orice
persoan fizic sau juridic care, n executarea contractelor care intr sub
incidena ordonanei, acioneaz n cadrul activitii sale comerciale, industriale
sau de producie, artizanale ori liberale, precum i orice persoan care
acioneaz n acelai scop, n numele sau pe seama acesteia;
b) Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului precum si Ordonana

Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor i serviciilor de pia
definesc profesionistul ca acea persoana fizica sau juridica autorizata sa
desfasoare activitatea de comercializare a produselor si serviciilor de piata;
c) Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale

profesionistilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu
legislatia europeana privind protectia consumatorilor defineste profesionistul ca
orice persoana fizica sau juridica care, in practicile comerciale ce fac obiectul
prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de
productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoan care actioneaza in
acelasi scop, in numele sau pe seama acesteia;
13
d) Legea nr. 158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea

comparativa arata ca este profesionist persoana fizica sau juridica ce actioneaza
in scopuri care se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala
ori liberal si orice persoana care actioneaza in numele si pe seama
profesionistului;
e) Ordonana Guvernului nr. 106/1999 privind contractele ncheiate n

afara spaiilor comerciale defineste profesionistul ca orice persoan fizic sau
juridica autorizata, care actioneaz in cadrul activitatii sale comerciale,
industriale sau de productie, artizanale ori liberale, in cadrul tranzactiilor care
intra sub incidenta prezentei ordonante, precum si orice persoana care
actioneaza in acelasi scop, in numele sau pe seama acesteia.
3. Aceste definitii dedicate anterior comerciantilor ar fi necesitat o

reconsiderare pentru a fi adecvate notiunii generice de profesionist, cu atat mai
mult cu cat ele se identifica, in mare parte, cu definitiile date conceptului de
comerciant prin prevederile Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale
neloiale si cele ale Directivei 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor.
Exista in aceste definitii, mai sus prezentate, trei elemente care

contureaza profilul juridic al profesionistului: (a) acesta exercita o activitate
comerciala, industriala sau de productie, artizanala ori liberala; (b) el este o
persoana (fizica sau juridica) autorizata si (c) conceptul se extinde si asupra
persoanelor care actioneaza in numele sau pe seama profesionistului. Aceasta
din urma trasatura este specifica legislatiei privind protectia drepturilor
consumatorului, unde accentul se deplaseaza pe protejarea acestei categorii de
subiecti, atat fata de actiunile profesionistilor cat si fata de cele ale prepusilor sau
mandatarilor care lucreaza pentru acestia.
SECTIUNEA IV. DIFERITELE CATEGORII DE PROFESIONISTI.

COMERCIANTII
1. Examinarea, prima facie, a acestor sumare reglementari legale permite

desprinderea concluziei ca notiunea de profesionist, astfel cum este definita de
NCC, nu elimina si nu inlocuieste notiunea de comerciant, ci doar o subsumeaza,
14
raportul dintre cele doua notiuni fiind acela de la gen proxim (profesionistul) la
specie (comerciantul). In aceste conditii, notiunea de comerciant pastrandu-si o
existenta periferica si discreta, dar conservandu-si individualitatea in raport cu
celelalte categorii de profesionisti, este totusi necesar sa reconfiguram fizionomia
acestui concept, utilizand putinele elemente definitorii oferite de Noul Cod Civil
dar si alte indicii, aflate in diverse acte normative.
2. Potrivit definitiei clasice cuprinse in art. 7 din Codul comercial (abrogat),

comerciantii sunt aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesie
obisnuita, si societatile comerciale.
Legea nr. 71/2011 aduce, in legatura cu termenii utilizati in aceasta

definitie (abandonata prin abrogare), cateva precizari interesante:
(a) potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), notiunea de profesionist include

categoria comerciantilor;
(b) potrivit art. 6 alin. (1), In cuprinsul actelor normative aplicabile la

data intrarii in vigoare a Codului civil, referirile la comercianti se considera a fi
facute la persoanele fizice sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse
inregistrarii in registrul comertului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr.
26/1990 privind registrul comertului.
(c) potrivit art. 8 alin. (2), In toate actele normative in vigoare, expresiile
acte de comert, respectiv fapte de comert se inlocuiesc cu expresia activitati
de productie, comert sau prestari servicii. Este de remarcat ca aceasta din
urma expresie nu difera substantial de intelesul traditional al notiunii de fapte de
comert si ca nu inlatura notiunea de activitati de comert, sugerand doar ca
acestea exclud din sfera lor productia si serviciile.
Astfel, prin raportare la prevederile de mai sus, rezulta ca intelesul primar

al conceptului de comerciant este acela de profesionist supus inregistrarii in
registrul comertului, care desfasoara activitati de productie, comert sau servicii.
Aceste cateva caracteristici nu sunt, insa, suficiente pentru a defini complexitatea
actuala a conceptului de profesionist-comerciant.
Oricum, este de retinut ca, potrivit prevederilor art. 6 alin. (2) LPA, acest
inteles al notiunii de comerciant nu se aplica termenului de comerciant utilizat
15
intr-o serie de reglementari legale care au dat acestei notiuni un inteles specific
dispozitiilor cuprinse in aceste acte normative (a se vedea Sectiunea V de mai
jos).
3. Rezulta, deci, din examinarea dispozitiilor legii de punere in aplicare a

NCC, ca notiunea de profesionist-comerciant primeste, in prezent, mai multe
semnificatii, in raport de actul normativ care utilizeaza acest termen:
(a) in acceptiunea art. 8 alin. (1) LPA, comerciantul este exponentul unei
categorii de profesionisti care, alaturi de categoria intreprinzatorilor si a
operatorilor economici, exploateaza intreprinderi (care au ca obiect activitati
economice de productie, comert sau prestari servicii sau profesionale);
(b) in intelesul art. 6 alin. (1) LPA, in cuprinsul actelor normative aplicabile
la data intrarii in vigoare a NCC, termenul de comerciant se refera la persoanele
fizice sau juridice care, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990, au
obligatia de a se inregistra in registrul comertului.
(c) in fine, intr-o acceptiune particulara, termenul de comerciant are

intelesul specific dat acestuia prin acte normative speciale, care ofera o definitie
proprie conceptului de comerciant, in raport de specificul domeniului de
reglementare [art. 6 alin. (2) LPA].
7. Pornind de la realitatea ca NCC nu elimina conceptul de comerciant, ci

se rezuma la a-i da o noua dimensiune (sau chiar noi acceptiuni), urmeaza a
vedea in ce masura comerciantii se disting din masa amorfa a celorlalti
profesionisti, care sunt indicati de legiuitor prin sintagma generica si indefinita
orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau
profesionale.
Ca un argument al tezei conform careia conceptul de comerciant isi

pastreaza utilitatea si va subzista in dreptul privat roman, remarcam ca notiunea
nu a fost abandonata nici in dreptul european, unde chiar exista o definitie
generica a comerciantului, in contextul delimitarii acestuia de consumatori.
Astfel, atat in Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale

cat si in Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, conceptul de
comerciant este definit ca fiind orice persoana fizica sau juridica, indiferent daca
16
este publica sau privata, care actioneaza, inclusiv prin intermediul unei alte
persoane care actioneaza in numele sau in contul ei, in scopuri ce tin de
activitatea sa comerciala, de afaceri, mestesugareasc sau profesionala. 13
SECTIUNEA V. DIFERITELE CATEGORII DE PROFESIONISTI.

COMERCIANTII SUPUSI INREGISTRARII IN REGISTRUL
COMERTULUI.
1. Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului, astfel
cum a fost modificat prin art. 11 LPA stabileste sfera persoanelor care, inainte
de inceperea activitatii economice, au obligatia sa ceara inmatricularea in
registrul comertului: persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si
intreprinderile familiale, societatile comerciale, companiile nationale si societatile
nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societatile
cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile europene, societatile
cooperative europene si grupurile europene de interes economic cu sediul
principal in Romania, precum si alte persoane fizice si juridice prevazute de lege.
Rezulta, prin efectul prevederilor art. 6 alin. (1) LPA ca toate aceste
persoane sunt comercianti, sau intr-o terminologie proprie filozofiei NCC, sunt
profesionisti-comercianti.
Aceast enumerare a comerciantilor este mai ampl dect cea cuprins n

forma iniial a Legii nr. 26/1990 i, n raport cu definiia clasica a
comerciantilor, cuprins n art. 7 al defunctului Cod comercial, distinge ntre
diverse forme de organizare a persoanelor fizice (autorizate, intreprinderi
individuale i intreprinderi familiale) i, n plus, extinde calitatea de comerciant
i asupra altor persoane juridice (companiile naionale, societile naionale,
regiile autonome, grupurile de interes economic, societatile cooperative,
organizatiile cooperatiste), pstrnd, n genere, aceeai concepie privind
condiiile necesare pentru dobndirea calitii de comerciant de ctre o persoan
13
A se vedea art. 2 lit. b) al Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale,
publicata in L 149/22 din 11.06.2005 precum si art. 2 lit. b) al Directivei 2011/83/UE
privind drepturile consumatorilor, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
L304/64 din 22.11.2011
17
fizic.14 In plus, sunt enumerate printre comercianti si persoane juridice, creatii

ale dreptului european societatile europene, societatile cooperative europene si
grupurile europene de interes economic care au sediul principal in Romania. In
fine, enumerarea se incheie cu formula clasica precum si alte persoane fizice si
juridice prevazute de lege, formula care permite constatarea ca enumerarea
analizata este exemplificativa si nu limitativa.15
Este de menionat, n plus, c dispoziiile art. 1 alin. (1) din Legea nr.
26/1990 impun comercianilor ca, nainte de nceperea activitatii economice, s
cear nmatricularea n registrul comerului. Aceast dispoziie, raportat strict la
prevederile art. 3 NCC, pare a crea un cerc vicios: profesionistul (comerciantul)
dobndete aceast calitate prin exploatarea unei intreprinderi, adica prin
exercitarea sistematica a activitatii sale, dar va trebui s se nscrie n registrul
comerului, nainte de nceperea acestei activitati, deci nainte de a dobndi
aceast calitate, desi obligatia de inmatriculare ii revine in virtutea calitatii de
comerciant.
2. Comerciantul persoana fizica este reprezentat in aceasta categorie

de profesionisti prin persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si
intreprinderile familiale.
Actul care reglementeaza activitatea acestora este Ordonana de urgen a

Guvernului nr. 44/2008 privind desfurarea activitilor economice de ctre
persoanele fizice autorizate, ntreprinderile individuale i ntreprinderile familiale
stabilete c persoanele fizice pot desfura activiti economice n mod
individual si independent, ca persoane fizice autorizate (prescurtarea legala fiind
PFA), ca titulari ai unei ntreprinderi individuale sau ca membri ai unei
ntreprinderi familiale (art. 4 din Ordonan).
14
Pentru o serie de dezvoltari (reluate, partial, in aceasta sectiune a prezentului studiu)
privind diferite categorii de comercianti, a se vedea I. Schiau, Drept comercial, Editura
Hamangiu, 2009, p. 25 si urm.
15
Formularea corecta ar fi fost, probabil precum si alte persoane fizice si juridice care
potrivit legii, au aceasta obligatie, intrucat formularea actuala conduce la concluzia ca
orice persoana fizica si juridica prevazuta de lege are obligatia de a se inscrie in
registrul comertului (inclusiv persoane juridice de drept public sic!).
18
n ceea ce privete regimul juridic al PFA, legea face o distincie ntre PFA
care au calitatea de comerciant i PFA care nu au aceast calitate, criteriile de
distincie fiind cele furnizate de art. 7 al Codului comercial (in prezent abrogat).
Cum acestea nu mai sunt aplicabile, criteriul de identificare a comerciantului
ramane cel indicat de art. 8 alin. (1) LPA potrivit careia notiunea de profesionist
include si categoria intreprinzatorilor, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1)
LPA, care arata ca sunt comercianti cei care au obligatia de a se inscrie in
registrul comertului.
Intrucat (a) art. 2 lit. e) din Ordonanta defineste intreprinzatorul ca fiind

persoana care organizeaza o intreprindere economica si (b) intrucat toate PFA,
intreprinderile individuale si intreprinderile familiale au obligatia de a se inscrie in
registrul comertului (art. 7 din Ordonanta), rezulta ca PFA, titularul intreprinderii
individuale si membrii intreprinderii familiale sunt profesionisti (intreprinzatori) si
comercianti, prin raportare la criteriile legale mai sus enuntate.
Sub raportul condiiilor necesare pentru dobndirea calitii de comerciant,

este de remarcat c, dei Ordonana prevede necesitatea autorizrii funcionrii
acestor forme de activitate economic, aceast autorizare este conferit prin
aceeai rezoluie prin care se dispune de directorul registrului comerului
nregistrarea PFA, a ntreprinderii individuale sau a ntreprinderii familiale; n
consecin, s-ar putea desprinde concluzia ca autorizarea funcionrii este
subsumat cerinei nregistrrii n registrul comerului, nefiind o condiie de sine
stttoare pentru dobndirea calitii de comerciant, ci numai pentru
funcionarea acestor comerciani - persoane fizice, n condiiile legii.
3. Comerciantul persoana juridica.
Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 enumera o lunga lista de persoane
juridice care au obligatia de a se inregistra in registrul comertului si care sunt,
deci, comercianti: societatile comerciale,16 companiile nationale si societatile
nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societatile
cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile europene, societatile
16
Potrivit prevederilor art. 18 pct. 31 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a
codului de procedura civila, denumirea de societate comerciala se inlocuieste cu
denumirea de societate.
19
cooperative europene si grupurile europene de interes economic cu sediul

principal in Romania.
Este discutabil includerea n aceast enumerare, ca subiecte distincte,

alturi de societile comerciale, a societilor naionale i a companiilor naionale
care, n ciuda unor particulariti structurale, sunt i rmn, n esen, tot societi
comerciale. Din aceast perspectiv, acest text legal ar fi putut la fel de bine s
enumere n rndul comercianilor persoane juridice i instituiile de credit,
societile de asigurare sau cele de investiii financiare.
Este evident ca elementul de legatura intre toate aceste persoane juridice
consta in desfasurarea unei activitati economice cu scop lucrativ productie,
comert, servicii. Toate aceste persoane juridice erau considerate comerciant si sub
regimul vechiului Cod comercial, astfel incat NCC nu produce o schimbare de
paradigma in aceasta privinta.
SECTIUNEA VI. DIFERITELE CATEGORII DE PROFESIONISTI.

ACCEPTIUNI SPECIALE ALE NOTIUNII DE COMERCIANT.
1. Art. 6 alin. (2) LPA arata ca notiunea de comerciant, astfel cum este
inteleasa prin raportare la prevederile art. 6 alin. (1) din lege (persoanele supuse
inregistrarii in registrul comertului) nu se aplica termenului comerciant, astfel
cum este acesta utilizat in legi speciale si mentioneaza, in acest sens, un numar
de trei acte normative (Legea nr. 84/98, Legea nr. 348/2003 si Legea nr.
321/2009) precum si orice alte acte normative in care termenul comerciant are
un inteles special.
Punerea in ecuatie a celor doua aliniate ale art. 6 LPA suscita insa unele
probleme de interpretare. Astfel, intr-o forma simplificata, textele respective
transmit urmatoarele mesaje:
(a) alin. (1) sunt comercianti persoanele fizice supuse inregistrarii in

registrul comertului;
(b) (alin. (2) dispozitiile alin. (1) nu se aplica termenului comerciant

prevazut in anumite legi speciale.
20
Interpretarea literala a exceptiei reglementate de art. 6 alin. (2) LPA este

aceea ca, spre deosebire de comerciantii indicati la alin. (1), cei indicati la alin.
(2) nu sunt supusi obligatiei de inregistrare in registrul comertului. Dar nu
credem ca aceasta a fost intentia legiutorului; mai degraba, acesta a dorit sa
sublinieze ca diferentierea dintre cele doua categorii de comercianti s-ar baza pe
faptul ca, in cazul celei de-a doua categorii, termenul comerciant isi pastreaza
intelesul specific primit in aceste acte normative speciale.17
Daca este asa, este legitim sa ne intrebam in ce masura art. 6 alin. (1) din
Legea nr. 71/2002 da un inteles notiunii de comerciant, altul decat cel primit prin
legi speciale. Constatam ca aceste text nu da nicio defintie notiunii de comerciant
ci pur si simplu porneste de la o realitate legislativa, respectiv de la enumerarea,
indirecta, a persoanelor supuse inmatricularii in registrul comertului. Dar nu
toate aceste persoane aveau calitatea de comercianti de exemplu, dupa caz,
grupurile de interes economic si calitatea lor de comerciant nu le era conferita
tuturor prin inregistrare in registrul comertului. Concluzia este ca legiuitorul,
evitand cu obstinatie sa defineasca, intr-un fel sau altul, comerciantul, printr-un
criteriu obiectiv (cum ar fi natura comerciala a activitatii sau profesiei sale),
apeleaza la un criteriu marginal, nedefinitoriu, cum este acela al inregistrarii in
registrul comertului. Rationamentul este evident eronat: o persoana nu este
comerciant pentru ca s-a inregistrat in registrul comertului, ci este obligat sa se
inregistreze in registrul comertului pentru ca este comerciant!
2. Pe de alta parte, doua din cele trei acte normative indicate la art. 6 alin.
(2) LPA nu contin definitii sau intelesuri speciale ale notiunii de comerciant,
referirea la un inteles propriu dat de aceste acte normative fiind inutila. Astfel,
Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, republicata in 2014,
face doar doua trimiteri la termenul comerciant, fara semnificatie pentru
definitia sau intelesul special al acestei notiuni; Legea pomiculturii nr.
348/2003 nu contine nici ea un inteles specific al acestei notiuni, ci doar ii
enumera pe comercianti alaturi de alte categorii de profesionisti; in fine, Legea
nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare defineste
17
A se vedea in acest sens teza finala a art. 6 alin. (2) LPA, in care se mentioneaza ca
dispozitiile art. 6 alin. (1) nu se aplica termenuui comerciant prevazut in orice alte
acte normative in care termenul comerciant are un inteles specific dispozitiilor cuprinse
in aceste din urma acte normative
21
comerciantul ca fiind persoana fizica sau juridica autorizata sa desfasoare

activitati de comercializare directa catre consumator a produselor alimentare,
definitie ce este speciala doar prin aceea ca restrange sfera activitatilor unui
comerciant la comercializarea de alimente.18
3. Exista insa o serie de alte acte normative, nementionate specific de

legiuitor in enumerarea art. 6 alin. (2) LPA, care contin trimiteri la termenul
comerciant sau definitii, relativ similare celor prezentate mai sus, ale conceptului
de comerciant.
Pentru o parte dintre acestea, art. 6 alin. (3) LPA prevede ca termenul de
comerciant se inlocuieste cu acela de profesionist; sunt vizate astfel legile privind
protectia drepturilor consumatorilor (a se vedea Sectiunea III de mai sus).
In alte acte normative, conceptul de comerciant este sinonim cu cel de

intreprinzator; astfel, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 defineste
doar calitatea de intreprinzator [orice persoana fizica care (sic!) organizeaza o
intreprindere economica], dar declara ca intreprinzatorii a caror activitate o
reglementeaza sunt comercianti (art. 20, 23 si 31); in schimb, Legea nr.
449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora nu
utilizeaza termenul comerciant, ci notiunea sinonima operator economic.
SECTIUNEA VII. ALTE CATEGORII DE PROFESIONISTI. LIBER-

PROFESIONISTII.
1. LPA distinge intre profesionistii-comercianti si ceilalti profesionisti pe

care ii numeste, generic, orice alte persoane autorizate sa exercite activitati
economice sau profesionale.
18
In plus, Legea nr. 321/2009 face parte din legislatia privind protectia drepturilor
consumatorilor si este supusa mentiunilor art. 6 alin. (3) LPA, termenul comerciant
urmand a fi inlocuit cu cel de profesionist ( a se vedea Sectiunea III de mai sus si pct. 3
al prezentei Sectiuni).
22
Dintre acestia, liber-profesionistii, cei care exercita asa-numitele profesii

liberale, constituie o categorie aparte. Ei nu sunt legal definiti, dar este evident
ca sunt cei care exercita o profesie liberala; iar profesia liberala este definita de
art. 5 pct. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedura de prevenire a insolventei
si de insolventa ca fiind profesia exercitata in baza unei calificari profesionale, cu
titlu personal, pe propria raspundere si n mod independent, implicand activitati
de natura intelectuala in interesul clientului si servind interesul public.
Caracteristice pentru aceste profesii sunt: existenta unui cod de etica, pregatirea
profesional continua si confidentialitatea relatiilor cu clientul.
Aceasta definitie a profesiei liberale (uneori, identificata si cu sintagma

profesie libera) subliniaza ca liber-profesionistii exercita, ca si profesionistii-
comercianti, activitati cu titlu personal, in mod independent si pe risc propriu. Ei
sunt acele persoane autorizate care desfasoara activitatile profesionale la care
face trimitere art. 8 alin. (1) LPA si respectiv activitatile independente definite de
art. 7 pct. 3 Cod fiscal drept activitati derulate cu regularitate de catre o
persoana fizica, altele decat activitatile dependente (care se deruleaza intr-o
relatie de angajare).
Datorita acestor trasaturi proprii activitatii lor, liber-profesionistii au un

regim juridic distinct de cel al altor profesionisti: ei nu vor fi supusi procedurilor
de prevenire a insolventei sau de insolventa [art. 38 alin. (2) lit.a) din Legea nr.
85/2006] iar veniturile lor, realizate din activitati independente, au un regim
fiscal propriu.
SECTIUNEA VIII. ALTE CATEGORII DE PROFESIONISTI.
Potrivit prevederilor art. 7 pct. 18 Cod fiscal, organizatiile nonprofit sunt

orice asociatie, fundatie sau federatie infiintata in Romnia, dar numai daca
veniturile si activele acestora sunt utilizate pentru o activitate de interes general,
comunitar sau non-patrimonial. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile, acestea sunt
persoane juridice fara scop patrimonial, deci fara scop lucrativ. Acestea pot totusi
sa organizeze si sa obtina venituri din activitati economice directe (art. 46 OG
26/2000)
23
De asemenea, potrivit prevederilor Legii dialogului social (Legea nr.

62/2011) organizatiile sindicale, sunt persoane juridice constituie in scopul
apararii si promovarii intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor
(art. 1 lit. u) si pot sa desfasoare activitatile economice prevazute in statut (art.
25).
Potrivit prevederilor art. 118 din Legea nr. 61/2003, grupul de interes
economic (GIE) este persoana juridica cu scop patrimonial, care poate avea
calitatea de comerciant sau necomerciant. In prezent, GIE, indiferent ca a optat
sau nu pentru calitatea de comerciant, este un profesionist care desfasoara
activitati economice sau profesionale in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii
economice a membrilor sai, precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii
respective.
Toate aceste persoane juridice sunt profesionisti pentru ca sau in masura

in care exploateaza o intreprindere, adica desfasoara sistematic activitati
economice sau de prestari servicii in interesul general sau al membrilor, chiar
daca aceste activitati nu au scop lucrativ.
Asemeni acestora, orice persoane care exploateaza o intreprindere fara

scop lucrativ, dar care sunt autorizate sa realizeze activitatile enumerate de art.
3 NCC sau art. 8 alin. (1) LPA, cum ar fi cazul societatilor agricole constituite
potrivit prevederilor Legii nr. 31/1991, dobandesc calitatea de profesionisti.
SECTIUNEA IX. CONCLUZII
Profesionistul si intreprinderea raman cele doua pietre de hotar care

marcheaza confluenta materiei comerciale cu cea civila; fiind notiuni desemnate
de legiuitor pentru a reprezenta elementele de fuziune intre actele si operatiunile
reglementtAe de NCC, simpla lor prezenta constituie, insa, un reper important al
necesitatii de a distinge, chiar si in corpul Codului civil, intre actele juridice
incheiate de profesionisti si cele incheiate de non-profesionisti; fie ca NCC
reglementeaza acte juridice care reprezinta acte de comert destinate activitatii
profesionistului si care, prin aceasta, se bucura de un regim juridic special (a se
vedea o serie intreaga de asemenea contracte: comision, consignatie,
24
intermediere, agentie, expeditie, etc.), fie ca aceste acte produc efecte juridice
diferite atunci cand au caracter oneros si la incheierea si executarea lor participa
profesionisti (de exemplu, vanzarea sau mandatul).
PATRIMONIUL DE AFECTATIUNE PROFESIONALA
SECTIUNEA I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE
Potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) C. civ., care cuprinde o norma cu

valoare de principiu, Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a
unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani
si apartin acesteia.
Aceste prevederi consacra teza unicitatii patrimoniului, care poate fi

exprimata, alternativ, prin doua asertiuni: o persoana nu poate fi titulara decat a
unui singur patrimoniu iar un patrimoniu nu poate avea decat un singur titular.
Intr-o aparenta abatere de la acest principiu, art. 31 C. civ. instituie regula

divizibilitatii patrimoniului si ingaduie ca patrimoniul sa poata face obiectul unei
diviziuni sau afectatiuni19 in cazurile si conditiile prevazute de lege, exemplificand
asemenea diviziuni, in principal, prin masele patrimoniale fiduciare si prin masele
patrimoniale afectate exercitarii unei profesii autorizate, pe care le denumeste,
generic, patrimonii de afectatiune; de asemenea, textul face trimitere si la alte
patrimonii determinate potrivit legii.
In realitate, diviziunea reglementata de textul art. 31 C. civ. nu contravine

tezei unicitatii patrimoniului, intrucat prin diviziune nu rezulta mai multe
patrimonii20, ci mai multe mase patrimoniale distincte, dintre care unele cu
destinatie (afectatie) speciala.21
19
Desi, aparent, legiuitorul distinge intre diviziunea patrimoniului si afectatiunea
patrimoniului, in realitate se refera la cele doua laturi ale unei singure operatiuni:
diviziarea patrimoniului si afectarea masei patrimoniale desprinse unei destinatii special.
20
Chiar daca legea le numeste patrimonii a se vedea art. 31 - 33 C. civ.
21
In acelasi sens, L. Tuleasca, Patrimoniul de afectaiune instrument n derularea
afacerilor, in Revista Romn de Dreptul Afacerilor nr. 6/2014; in sens contrar, Gh.
25
Aceste prevederi ale Codului civil constituie o noutate doar la nivel

principial, pentru ca legea speciala consacrase deja posibilitatea constituirii unor
mase patrimoniale de afectatiune, sub forma fondului de comert si a
patrimoniului de afectatiune, destinat exercitiului unor activitati economice,
reglementat prin prevederile OUG nr. 44/2008. In ceea ce priveste
patrimoniul de afectatiune destinat exercitarii unei profesiuni autorizate, art. 33
C. civ. distinge, indirect, intre titularii acestuia, denumind drept patrimoniu
profesional individual acea masa patrimoniala afectata exercitarii individuale, de
catre o persoana fizica, a unei profesii; per a contrario, rezulta ca atunci cand
profesia este exercitata in mod colectiv, de catre o asociatie (de exemplu, o
ntreprindere familiala), s-ar putea vorbi de un patrimoniu profesional colectiv.
In fine, in cadrul acestor consideratii generale, ar trebui sa remarcam si

distinctia pe care legea civila nu o face, si anume aceea dintre masa patrimoniala
sau patrimoniul de afectatiune destinat exercitiului unei profesii autorizate si
masa patrimoniala afectata exploatarii unei intreprinderi. Aceasta omisiune este
rezultatul unei confuzii terminologice pe care Codul civil o incurajeaza, aceea
dintre ntreprindere si profesie autorizata.
SECTIUNEA II. REGIMUL JURIDIC AL PATRIMONIULUI DE

AFECTATIUNE IN REGLEMENTAREA CODULUI CIVIL
1. Conditii de forma si de fond. Constituirea unui patrimoniu de

afectatiune destinat exercitarii unei profesii (sau exploatarii unei intreprinderi)
reprezinta un instrument juridic care permite profesionistilor sa trateze bunurile
incluse in respectiva masa patrimoniala fie distinct, fie impreuna, ca un tot
unitar.
Potrivit dispozitiilor art. 33 C. civ., constituirea patrimoniului profesional

individual (afectat exercitarii unei profesii autorizate) se stabileste prin actul
ncheiat de titular, cu respectarea conditiilor de forma si de publicitate prevazute
Piperea, Drept Comercial. ntreprinderea, Ed. C. H. Beck, 2012, p. 60. R.-M. Popescu, E.
Oprina, Fiducia i implicaiile acesteia asupra executrii silite, Revista Romn de
Executare Silit nr. 4/2011, p. 72. R. Catan, Drept Comercial. n PowerPoint, Ed.
Universul Juridic, Bucureti, 2013, p. 97
26
de lege. Astfel, daca patrimoniul de afectatiune este constituit de o persoana

fizica autorizata sau de titularul unei intreprinderi individuale, o declaratie scrisa
a acestuia este suficienta; in cazul intreprinderii familiale sau al unei persoane
juridice, un acord al asociatilor va fi solicitat. Aceste acte vor fi depuse spre
inregistrare la oficiul registrului comertului, asigurandu-se astfel publicitatea
cerita de lege.
Constituirea patrimoniului de afectatiune nu este, insa, o operatiune care

sa ridice un val impenetrabil intre diversele mase patrimoniale rezultate din
diviziunea unui patrimoniu unic; legea permite circulatia bunurilor, respectiv a
drepturilor si obligatiilor, intre aceste mase patrimoniale, impunand insa unele
conditii de forma si de fond.
Sub raportul formei, transferul intrapatrimonial nu este considerat o

instrainare, astfel incat nu este supus altor conditii de forma decat cele cerute
pentru constituirea sa, legea prevazand ca acestea sunt valabile si in cazul
maririi sau micsorarii patrimoniului profesional individual (art. 33 alin. (2) C.
civ.).
Conditia de fond impusa de lege este aceea ca acest transfer dintr-o masa
patrimoniala in alta sa nu prejudicieze drepturile creditorilor nascute asupra
fiecarei mase patrimoniale (art. 31 alin. (1) C. civ.). Aceasta cerinta, are in
vedere faptul ca realizarea creantelor nascute in legatura cu un anumit
patrimoniu de afectatiune poarta, mai intai, asupra bunurilor din acel patrimoniu
si, in consecinta, diminuarea unui patrimoniu de afectatiune ar putea afecta
drepturile creditorilor.
2. Realizarea creantelor. Potrivit prevederilor art. 2.324 C. civ.,

realizarea creantelor creditorilor asupra averii debitorului primeste un regim
juridic diferit atunci cand patromoniul debitorului incorporeaza si o anumita
diviziune a patrimoniului, autorizata de lege. Aceasta specificitate este exprimata
sub doua ipoteze cu caracter complementar:
- creantele nascute in legatura cu o anumita diviziune a patrimoniului se

realizeaza, mai intai, asupra bunurilor incluse in respectivul patrimoniu de
afectatiune, si doar in masura insuficientei acestora, asupra celorlalte bunuri ale
debitorului; legea are in vedere, aici, o diviziune generica a patrimoniului, asa
27
numitul patrimoniu de afectatiune, fara a face distinctie intre masele patrimoniale

dupa destinatia lor;
- bunurile incluse in patrimoniul de afectatiune profesional, respectiv o masa

patrimoniala afectata exercitiului unei profesii autorizate, pot fi urmarite numai
pentru realizarea creantelor nascute in legatura cu profesia respectiva; aceste
creante nu vor putea fi realizate asupra celorlalte bunuri ale debitorului. Avem aici
o regula speciala, care deroga de la regula generala exprimata mai sus, limitand
urmarirea anumitor creante numai la bunurile cuprinse in patrimoniul profesional,
fara beneficiul extinderii acestei urmariri (in temeiul garantiei comune enuntate de
art. 2.324 alin. (1) C. civ.) si asupra celorlalte bunuri ale debitorului.
3. Distinctia dintre patrimoniul profesional si universalitatea de

fapt.
Patrimoniul profesional, potrivit prevederilor art. 32-33 C. civ., constituie o

masa patrimoniala alcatuita din drepturi si obligatii, rezultata din diviziunea unui
patrimoniu si afectata exercitiului unei profesii autorizate. Art. 541 C. civ.
defineste universalitatea de fapt ca fiind ansamblul bunurilor care apartin
aceleiasi persoane si au o destinatie comuna stabilit prin vointa acesteia sau
prin lege.
Rezulta ca legiuitorul face o distincie structural ntre cele doua instituii;

explicaia acestei distinctii rezid in structura diferita a celor doua institutii
juridice: masa patrimoniala este o universalitate juridica, consfintita prin lege,
care poate cuprinde atat drepturi cat si obligatii, in timp ce universalitatea de
fapt este doar un ansamblu de bunuri, deci de elemente de activ patrimonial si
nu cuprinde elementele de pasiv - obligatiile corelative. Asa fiind, intre
patrimoniu sau masa patrimoniala, pe de o parte, si universalitatea de drept este
o relatie intre intreg si parte, aceasta din urma putandu-se regasi ca o diviziune
a masei patrimoniale; patrimoniul profesional si universalitea de fapt prezinta
conexiune prin prisma destinatiei lor ambele sunt afectate, in exprimarea legii,
exercitarii unei activitati profesionale.
28
Din aceasta perspectiv, fondul de comert ar trebui privit ca specie a

universalitatii de fapt22 , intrucat dispozitiile art. 11 din Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurentei neloiale in prezent abrogate - defineau fondul de
comert ca fiind ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale
(marci, firme, embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un
comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale.23
Potrivit prevederilor art. 706 C. civ.24, o mas patrimonial precum i o

universalitate de fapt sau o cota-parte din acestea pot fi date in uzufruct,
permitand tertului uzufructuar sa foloseasca astfel un patrimoniu profesional sau,
indeosebi, bunurile cuprinse n acesta.25 Din analiza continutului juridic al
acestor notiuni rezulta ca, desi enumerarea se refera, in mod distinct, la mase
patrimoniale i la universalitatea de fapt, ar putea exista, cel puin ipotetic, o
situaie n care masa patrimoniala sfie privita ca fiind genul iar universalitatea
de fapt ca fiind specia.
Pentru a da valoare incuviintarii ca o masa patrimoniala sa fie data in

uzufruct, ar trebui sa admitem ca o masa patrimoniala poate fi constituita si
numai din bunuri si atunci ea s-ar suprapune perfect, conceptual, peste cuprinsul
notiunii de universalitate de fapt si, implicit, de fond de comert. Concluzia ar fi
ca, dand curs unei asemenea interpretari, rezulta ca nu numai o universalitate de
fapt poate fi grevata de o ipoteca ci si o masa patrimoniala constituita din bunuri
determinate sau determinabile (art. 2.350 C. civ.).
In sprijinul acestei teze, prevederile art. 773 C. civ. definesc fiducia ca

fiind operaiunea juridic prin care unul sau mai muli constituitori transfer
22
Pentru opinia potrivit careia fondul de comert este o parte a patrimoniului de
afectatiune, a se vedea L. Tuleasca, op. cit.
23
Art. 11 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale a fost modificat
prin art. I pct. 2 din O.G. nr. 12/2014, n vigoare de la 9 august 2014.
24
Art. 706 C. civil - Pot fi date n uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori
incorporale, inclusiv o mas patrimonial, o universalitate de fapt ori o cot - parte din
acestea.
25
Dispozitiile art. 706 C. civ. cuprind, cel putin aparent, o contradictie in termeni: se pot
da in uzufruct bunuri, dar se pot da si mase patrimoniale (care sunt constituite din
drepturi si obligatii!). Intr-o interpretare stict literala, ar rezulta ca pot fi date in uzufruct
si obligatiile cuprinse in masa patrimoniala, sau ca acestea sunt indisolubil legate de
bunurile asupra carora poarta!
29
drepturi reale, drepturi de crean, garanii ori alte drepturi patrimoniale sau un
ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, ctre unul sau mai muli
fiduciari care le exercit cu un scop determinat, n folosul unuia sau mai multor
beneficiari. Aceste drepturi alctuiesc o mas patrimonial autonom, distinct
de celelalte drepturi i obligaii din patrimoniile fiduciarilor.
Intruct art. 31 alin. (3) C. civ. calific masa patrimonial fiduciar ca fiind
un patrimoniu de afectaiune si intruct aceast mas patrimonial este compus
exclusiv din drepturi, rezult c ea are, structural, o configuraie identic fondului
de comer, care este o universalitate de fapt.
Concluzia ce se poate desprinde este ca, in anumite conditii, patrimoniul

profesional si universalitatea de fapt sau de bunuri (fondul de comert) sunt
concepte care se intrepatrund sau care se suprapun si ca toate dispozitiile
aplicabile patrimoniului profesional, prin extrapolare, sunt incidente si in materia
fondului de comert. Aceasta concluzie este importanta pentru definirea regimului
juridic al fondului de comert, intrucat, chiar daca definitia fondului de comert a
fost eliminata din Legea nr. 11/1991, Codul civil mai face referire la fondul de
comert in art. 340 lit c)26, iar legislatia speciala il mentioneaza si ea intr-un
numar impresionant de acte normative27.
SECTIUNEA III. PATRIMONIUL PROFESIONAL INDIVIDUAL

REGLEMENTAT DE ORDONANTA DE URGENTA A GUVERNULUI NR.
44/2008
26
Art. 340 C. civ.: Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
c) bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt elemente ale
unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;.
27
De exemplu, Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, Legea nr. 84/1998 privind
marcile si indicatiile geografice, Legea nr. 64/1991 privind brevetele de inventie,
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de marfuri
si instrumente financiare derivate, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea
spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a
finantarii actelor de terorism, Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si
dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii, etc.).
30
Patrimoniul profesional individual este o specie a patrimoniului de

afectatiune, reglementat ca institutie de drept comercial inca inainte de aparitia
noului Cod civil. penntru prima oara, patrimoniul de afectaiune a fost definit de
OUG nr. 44/2008 ca fiind totalitatea bunurilor, drepturilor i obligaiilor persoanei
fizice autorizate, titularului ntreprinderii individuale sau membrilor ntreprinderii
familiale, afectate scopului exercitrii unei activiti economice, constituite ca o
fraciune distinct a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului
ntreprinderii individuale sau membrilor ntreprinderii familiale, separat de gajul
general al creditorilor personali ai acestor.
In raport de aceasta definitie, rezulta ca acest patrimoniu de afectatiune

poate fi atat rezultatul diviziunii unui singur patrimoniu in mai multe mase
patrimoniale cat si rezultatul divizarii mai multor patrimonii, masele patrimoniale
desprinse alcatuind, aparent, un patrimoniu distinct, cuprinzand bunuri apartinand
unor patrimonii diferite dar reunite prin afectatiunea lor speciala.
Potrivit prevederilor OUG 44/2008, patrimoniul de afectatiune individual se

constituie prin declaraia persoanei fizice autorizate ori a titularului ntreprinderii
individuale in timp ce patrimoniul de afectatiune colectiv se constituie prin prin
acordul membrilor ntreprinderii familiale. n acest din urma caz, patrimoniul de
afectaiune include fraciuni ale unor patrimonii aparinnd unor diferite persoane
fizice (apartinand insa aceleiasi familii), avnd astfel o structur compozit;
reunirea acestor fractiuni nu transcende, insa, principiul de drept civil potrivit cruia
o persoan poate avea un singur patrimoniu i fiecare patrimoniu poate avea un
singur titular, intrucat nu se constituie un patrimoniu distinct, ci doar o structura
patrimoniala cu un regim juridic distinct.
Constituirea patrimoniului de afectaiune confer fractiunilor desprinse din

patrimoniul titularilor un regim juridic special, iar persoanelor fizice, titularilor
intreprinderilor individuale si membrilor intreprinderii familiale, o serie de avantaje,
de natura economica, fiscala sau juridica. Elementul de legtura care conecteaza
din punct de vedere al tratamentului juridic diversele bunuri, drepturi i obligaii ale
profesionistului in cazul vizat de prevederile OUG 44/2008, ale comerciantului
persoan fizic, n cadrul patrimoniului de afectaiune este destinaia unic i
31
special a acestei fraciuni patrimoniale: realizarea unei activiti comerciale sau, in

termenii noului Cod civil exploatarea unei intreprinderi..
Din aceast perspectiv, este interesant de semnalat ca, spre deosebire de

structura fondului de comert28, patrimoniul de afectaiune include i drepturile i
obligaiile persoanei fizice autorizate, titularului ntreprinderii individuale sau
membrilor ntreprinderii familiale, drepturi si obligatii nascute din exploatarea
intreprinderii sau dedicate exploatarii acesteia; fondul de comer, privit ca un
ansamblu de bunuri imobile i mobile, corporale i necorporale afectate exerciiului
comerului, exclude din sfera sa creanele i obligaiile comerciantului.
Anticipand solutiile noului Cod civil (art. 2324), definitia patrimoniului de

afectatiune, emisa de OUG nr. 44/2008, marcheaza separarea acestuia de restul
patrimoniului ce constituie gajul general al creditorilor personali ai persoanei fizice
autorizate, titularului ntreprinderii individuale sau membrilor ntreprinderii
familiale.
Rezulta, astfel, ca un creditor personal al unui profesionist, a crui crean

nu s-a nscut in legatura cu exploatarea intreprinderii acestuia sau cu in legatura
cu exercitarea profesiei autorizate, nu va putea urmri, pentru a-i satisface
creana, acele bunuri care incluse in patrimoniul de afectaiune, aptitudinea sa de a
se ndestula din averea debitorului, urmnd a se ntinde numai asupra celorlalte
bunuri ale debitorului. In schimb, un creditor a carui crean are o cauz
comercial sau profesionala, se va ndestula, cu prioritate, din patrimoniul de
afectaiune al debitorului i, dac astfel nu a obinut stingerea creanei sale, va
continua executarea i asupra restului patrimoniului debitorului.
In literatura de specialitate s-a mai remarcat si un alt efect al separarea

patrimoniului de afectaiune de gajul general al creditorilor personali ai
comercianilor - persoan fizic, efect care se produce in situatia insolventei
28
Potrivit prevederilor art. 11 lit. c) din legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei
neloiale (publicata in Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991), fondul de comert
cuprinde ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci, firme,
embleme, brevete de inventii, vad comercial), utilizate de un comerciant n vederea
desfasurarii activitatii sale. dar aceste prevederi au fost abrogate incepand cu 9 august
2014, prin efectul OG nr. 12/2014 (publicata in Monitorul Oficial nr. 586 din 6 august
2014), astfel incat in prezent nu mai exista o definitie legala a fondului de comert.
32
titularului patrimoniului de afectatiune profesional.29 Astfel, s-a aratat ca, intruct

persoana fizica autorizata si titularul ntreprinderii individuale sunt supusi procedurii
simplificate a insolventei (constand in aplicarea falimentului), reglementarea
regimului juridic al patrimoniului de afectaiune poate avea dou consecine
inedite:
- creditorii personali ai persoanei fizice autorizate si ai titularului

ntreprinderii individuale a caror creanta nu s-a nascut in legatura cu exercitarea
profesiei autorizate sau in legatura cu exploatarea intreprinderii, vor putea cere
deschiderea procedurii insolvenei i vor putea s i ndestuleze creanele numai
asupra bunurilor necuprinse n patrimoniul de afectaiune, daca debitorul lor nu
este comerciant - profesionist (art. 20 alin. (2) i art. 1 lit. j) din OUG nr.
44/2008);
- creditorii personali ai titularului ntreprinderii individuale i ai membrilor

ntreprinderii familiale vor putea s i execite urmrirea, n cadrul procedurii
insolvenei, numai asupra bunurilor necuprinse n patrimoniul de afectaiune, care
constituie gajul lor general (art. 1 lit. j) din OUG nr. 44/2008).
NTREPRINDEREA
SECTIUNEA I. DIVERSELE ACCEPTIUNI ALE CONCEPTULUI
1. Acceptiunea traditionala. Orice activitate comercial, desfurat cu

titlu profesional, presupune o structurare, o organizare metodic prin care
eforturile ntreprinztorului i fondul de comer aferent acestei activiti s fie
valorificate eficient, n scopul producerii unui profit.30
Independent de suportul juridic pe care se grefeaz aceast organizare

comerciant persoan fizic sau comerciant persoan juridic ea este
29
I. Schiau, Drept comercial, Ed. Hamangiu , 2009, p.
30
Aceasta sectiune reia partial si dezvolta consideratii exprimate si in lucrarea I. Schiau,
Drept comercial, Editura Hamangiu, 2009, p. 68 si urm.
33
indispensabil realizrii profesionale a comerului, ntruct poteneaz factorii

umani i materiali implicai n aceast activitate.
Aceast organizare economic i sistematic a activitii comerciantului a

fost exprimat n legislaia i doctrina de drept comercial prin conceptul de ntre-
prindere. Art. 3 C. com. menioneaz principalele fapte de comer, printre care i
o serie de ntreprinderi (de spectacole publice, de comisioane, de construcii, de
fabrici, manufactur i imprimerie, de editur i librrie, de transporturi i altele).
Examinarea enumerrii, n art. 3 C. com., a diverselor ntreprinderi permite
relevarea faptului c legiuitorul de la sfritul secolului XIX a conceput ntreprin-
derea ca o fapta de comert, deci, n primul rnd, ca o activitate organizat pe
principii economice.
Codul comercial nu a definit ns noiunea de ntreprindere, omisiune

nociv, cu att mai mult cu ct acest concept poate mbrca mai multe
nelesuri: pe de o parte, ntreprinderea poate fi privit ca o entitate, ca un
organism economic, pe de alt parte ca un mod de organizare sistematic a unei
activiti.
Definiia tradiional a ntreprinderii relev c aceasta este un organism

economic, care asigur, pe riscul ntreprinztorului, coordonarea factorilor de
producie naturali, resurse umane i capital n vederea producerii de bunuri
sau servicii.31 Din aceast definiie rezult c dou elemente trebuie s concure
pentru existena ntreprinderii: factorii de producie i factorii umani.
Evoluia modern a conceptului de ntreprindere, puternic marcat de

experiena i doctrina juridic francez32, insist ns asupra preponderenei
factorului uman n aceast construcie economic: acest factor este prezent, n
primul rnd, prin prezena ntreprinztorului iar apoi, att sub forma grupului
uman coordonat de ntreprinztor ct i sub cea a clientelei creia i este
destinat producia de bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrri.
Se poate observa c aceste definiii oscileaz ntre a califica ntreprinderea

fie ca un organism (entitate) fie ca o activitate sau mod de organizare a
31
I. L. Georgescu, Drept comercial, vol.1, Ed. Lumina Lex, 1995, p. 218.
32
O. Cpn, Societile comerciale, ed. II, Ed. Lumina Lex, 1996, p. 294-295.
34
activitii comerciale. In limbajul uzual sunt acceptate ambele intelesuri ale

notiunii.33
2. Acceptiunea NCC. Preluand conceptia doctrinara grefata pe

prevederile art. 3 C. com., dispozitiile art. 3 NCC arata ca exploatarea unei
intreprinderi consta in exercitarea sistematica a unei activitati organizate
constand in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea
de servicii, indiferent daca ea are sau nu un scop lucrativ.
Aici legiuitorul ofera, practic, doua definitii: una a exploatarii (exercitare

sistematica) si una a intreprinderii (activitate organizata). Reluand ideea ca
intreprinderea este o activitate sistematic organizata, NCC aduce elemente de
noutate privind configuratia juridica a intreprinderii, noutati care vizeaza (a)
delimitarea sferei activitatilor intreprinderii si (b) extinderea expresa a
conceptului si asupra activitatilor cu scop nelucrativ. oricum, este de mentionat
ca art. 3 NCC, fara a da o definitie a intreprinderii, exprima, in principal obiectul
acesteia: activitati de natura economica, de natura celor calificate anterior drept
acte de comert.
Definitia NCC nu se indeparteaza, deci, drastic de conceptia traditionala

promovata de codul comercial si doctrina si jurisprudenta creata in jurul acesteia.
3. Conceptul de ntreprindere in dreptul Uniunii Europene. In dreptul

Uniunii Europene, conceptul de ntreprindere este utilizat, cu precadere, in
dreptul concurentei. Tratatul privind functionarea Uniunii Europene mentioneaza
intreprinderea (art. 101-102 si urm.) dar nu o definesc. Potrivit definitiei
promovate de Comisia Europeana34 in vederea aplicarii legislatiei antitrust, prin
ntreprindere se intelege orice entitate angajata intr-o activitate economica
constand in oferirea de bunuri sau servicii pe o anumita piata, indiferent de
statutul sau legal sau forma de finantare.
33
DEX 1998 ofera doua definitii ale intreprinderii: 1. unitate economica de productie, de
prestari de servicii sau de comert; 2. Actiune pornita din initiative personala), in timp ce
DEX 2009 preia definitia intreprinderii din Legea nr. 364/2004 (forma de organizare a
unei activitati economice autorizate).
34
http://ec.europa.eu/comm/competition/general_info/u_en.html#t62
35
Definitia a fost preluata din jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii

Europene35, in care sunt prezente si precizari potrivit carora (a) intreprinderea
desemneaza o entitate economica, chiar daca, din punct de vedere juridic este
constituita din mai multe persoane fizice sau juridice iar (b) existenta acesteia
este determinata de o organizare unitara a elementelor personale, materiale si
imateriale urmarind in mod sustinut un scop economic determinat. 36
Practica judiciara a aceleiasi Curti de Justitie de la Luxemburg a declarat

ca intreprinderea este un concept complex, implicand componente umane si
materiale reunite in vederea desfasurarii unei activitati economice. 37
Important de retinut este ca in dreptul Uniunii Europene, intreprinderea nu

mai este doar o activitate economica sistematic organizata, ci o entitate care
desfasoara sistematic activitati economice.
4. Definitii ale intreprinderii in legislatia romana. Anterior aparitiei

NCC, ntreprinderea i-a gsit nu una, ci mai multe definiii legale. Unele dintre
acestea sunt inedite si sunt aplicabile intr-un context limitat; astfel, in conceptia
promovata de Codul fiscal (art. 124 20-12426), intreprinderea este o persoana
juridica supusa impozitului pe profit, indiferent de nationalitatea ei.
O serie de alte definitii sunt inspirate de viziunea promovata de fostul Cod

comercial si sunt, deci, compatibile cu definitia intreprinderii din noul Cod civil;
altele sunt inspirate din doctrina si practica judiciara europeana si sunt, in
consecinta, compatibile cu conceptul de ntreprindere conturat in dreptul Uniunii
Europene. Sigur, este criticabila apetenta legiuitorului roman pentru emiterea
unor defintii variate ale aceluiasi concept, dar este notabil faptul, ca pana la
urma aceste definitii pot fi reduse la un numitor comun.
35
A se vedea Cauza C-475/99, Firma Ambulanz Glckner v Landkreis Sdwestpfalz
[2001] ECR I-8089, Jacobs AG, paragraful 72; Cauza C-49/07, Motosykletistiki
Omospondia Ellados NPID (MOTOE) v Elliniko Dimosio [2008] ECR I-4863, paragraful 25;
Cauza C-41/90, Hfner and Elser v Macrotron GmbH [1991] ECR I-1979, paragraful 21;
Cauza T-513/93, Consiglio Nazionale degli Spedizionieri Doganali v Commission [2000]
ECR II-1807, paragraful 36.
36
G. Coman, Concurenta in dreptul intern si european, Editura Hamangiu, 2011, p. 34-
35.
37
Jones, Alison, The Boundaries of an Undertaking in EU Competition Law (2012).
European Competition Journal, 8 (2), pp. 301-331, 2012. Studiu disponibil la adresa
SSRN: http://ssrn.com/abstract=2131740
36
Dei actele normative care ofera aceste definitii au un caracter special, cu

referire ndeosebi la condiiile i procedura nregistrrii i autorizrii
comercianilor persoane fizice precum i la regimul juridic i fiscal aplicabil
ntreprinderilor mici i mijlocii, definiiile invocate sunt semnificative pentru ca
marcheaza o dualitate a abordarii legale a conceptului de ntreprindere in dreptul
roman.
Astfel, din categoria definitiilor care prezinta afinitati cu conceptia

traditionala a intreprinderii, promovata de Codul comercial si preluata de noul
Cod civil, pot fi mentionate urmatoarele:
- Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii intreprinderilor mici si

mijlocii definete ntreprinderea ca fiind orice form de organizare a unei
activiti economice i autorizat potrivit legilor n vigoare s fac activitati
de productie, comert sau prestari de servicii, n scopul obinerii de venituri,
n condiii de concuren, respectiv: societi reglementate de legea nr.
31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, societi
cooperative, persoane fizice autorizate, intreprinzatori titulari ai unei
intreprinderi individuale si intreprinderile familiale, autorizate potrivit
dispoziiilor legale n vigoare, care desfasoara activitati economice.
- Ordonana de urgen a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea
activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, ntreprinderile
individuale si ntreprinderile familiale definete ntreprinderea economic
ca fiind activitatea economic desfurat n mod organizat, permanent i
sistematic, combinnd resurse financiare, for de munc atras, materii
prime, mijloace logistice i informaie, pe riscul ntreprinztorului, n
cazurile i n condiiile prevzute de lege.
- Legea nr. 217/2005 privind constituirea, organizarea si functionarea
comitetului european de ntreprindere, definete ntreprinderea ca fiind
orice form de organizare a unei activiti economice n scopul obinerii de
profit, n condiii de concuren.
Aceste definitii contureaza intreprinderea fie ca o forma de organizare a

activitatilor economice, fie ca o activitate economica desfasurata in mod
organizat si sistematic distinctiile conceptuale fiind minime.
37
O alta categorie de definitii le cuprinde pe cele inspirate din jurisprudenta

Curtii Europene de Justitie si preluate si in doctrina europeana:
- Legea nr. 21/1996 Legea concurentei arata ca prin ntreprindere se

intelege orice entitate economica angajata ntr-o activitate constand n
oferirea de bunuri sau de servicii pe o piata data, indiferent de statutul sau
juridic si de modul de finantare, astfel cum este definita n jurisprudenta
Uniunii Europene.
- Tot astfel, Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice
defineste ntreprinderea ca fiind orice entitate implicata ntr-o activitate
economica, indiferent de natura sa juridica ori modul ei de finantare.
Este, deci, evidenta existenta unei falii conceptuale intre modul in care
este definita intreprinderea in dreptul comun (Codul civil fiind considerat izvorul
principal si norma generala in materia dreptului privat) si dreptul concurentei,
materie interdisciplinara, strans legata atat de dreptul comercial cat si de dreptul
consumatorilor.38
In timp ca in acceptiunea de drept comun intreprinderea este un ansamblu

de fapte si acte juridice, in dreptul concurentei intreprinderea este o fiinta
juridica, o entitate organizata pentru a desfasura activitati economice. Este
evident, ca din punct de vedere conceptual, notiunea de ntreprindere in dreptul
concurentei, atat pe plan european cat si national, are un grad superior de
organizare. Ea corespunde, conceptual, mult mai bine ideii de instrument al
profesionistului, nefiind doar o activitate ci o forma juridica a acelei activitati
economice.
Redefinirea intreprinderii ca o entitate, indiferent de forma de organizare

sau finantare, ar fi un demers asanator, care ar conferi substanta, materialitate
unui concept care, astfel cum este exprimat de art. 3 NCC, pare a fi
nedesavarsit. De altfel, nici legiuitorul nu crede in definitia pe care o da in art. 3
NCC, din moment ce in putinele cazuri in care mai mentioneaza aceasta notiune,
utilizeaza termeni care contureaza intreprinderea ca fiind o entitate si nu doar o
activitate organizata (art. 96 locul acelei intreprinderi; art. 2.623
38
T. Prescure, Curs de dreptul concurentei comerciale, Editura Rosetti, 2004, p. 27 si
urm.
38
intreprinderea emitenta; art. 2.620 legii aplicabile statutului organic al

ntreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare si rutiere din patrimoniul
ei.)
SECTIUNEA II. STRUCTURA CONCEPTULUI DE NTREPRINDERE
1. Specificul intreprinderii. Activitatile proprii intreprinderii sunt

producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau prestarea de servicii;
dar, in alta parte [art. 8 alin. (2) LPA], legiuitorul distinge intre activitati de
productie, comert sau prestari de servicii; din aceasta perspectiva, s-ar parea
ca, potrivit conceptiei NCC, intreprinderea nu are ca obiect si exercitarea
comertului (care nu consta, intotdeauna, in administrarea sau instrainarea de
bunuri) si care este diferit de prestarea de servicii [din moment ce art. 8 alin. (2)
LPA enumera ambele activitati]. De lege ferenda, se impune a se corecta
aceasta omisiune terminologica, care isi are sorgintea nu numai in obsesia
legiuitorul de a ostraciza termenul de comert si comerciant, ci si in multitudinea
de ipostaze pe care aceleasi activitati le imbraca in viziunea legiuitorului civil.39
Dintre activitatile enumerate, prima facie, doar prestarile de servicii pot

avea si scop nelucrativ, toate celelalte avand caracter patrimonial, oneros.
Intreprinderea a fost vazuta, cu predilectie, ca un proces economic, cu

scop patrimonial, destinat obtinerii de venituri; prin exceptie, entitatile cu scop
nelucrativ erau si ele structurate ca o intreprindere, pentru simplul motiv ca
intrepinderea constituie un model organizational de succes.
NCC civil extinde conceptele de profesionist si de intrepindere si in

domeniul civil, lipsit de impulsul speculativ propriu intreprinderii comerciale
urmarind, astfel, sa aloce un regim juridic unitar obligatiilor asumate de
intreprinderi, indiferent ca au sau nu scop lucrativ.
39
A se vedea art. 3 NCC si art. 8 alin. (1) si (2) LPA care folosesc trimiteri alternative la
urmatoarele activitati pentru a contura conceptele de intreprindere si profesionist si
pentru a inlocui notiunea de acte de comert: producere, administrare ori instrainare de
bunuri, activitati economice, activitati profesionale, productie, comert si prestari de
servicii.
39
In realitate, legiuitorul nu traduce in practica aceasta intentie, pentru ca in

materia obligatiilor, in mod repetat, reglementeaza distinct raspunderea dupa
cum raportul juridic a avut sau nu un caracter oneros iar anumite contracte le
rezerva doar profesionistilor care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ.
Cu toate acestea, interesul examinrii noiunii de ntreprindere excede

acestor dificulti de definire inerente; ntreprinderea este modelul primar de
organizare a oricrei activiti comerciale moderne, indiferent c aceasta este
realizat de un ntreprinztor persoan fizic sau de o societate comercial, o
regie autonom, o organizaie cooperatist ori un grup de interes economic.
Din punct de vedere juridic, ntreprinderea poate fi privit att ca un

organism economic deci o entitate juridic, cu accent pe latura patrimonial,
obiectiv, a ntreprinderii ct i ca o form de organizare a comerului cu
accent pe prezena factorului uman, subiectiv.
2. Functiile intreprinderii. Impactul n materie juridic al conceptului de

ntreprindere se desprinde prin raportare la funciile acesteia:
(a) ntreprinderea este o form de manifestare a activitii

ntreprinztorului; ca orice activitate, aceasta este supus anumitor reglementri
i exigene legale, aici fiind incidente, n general, prevederile legislaiei
societilor comerciale sau, de exemplu, cele speciale care ordoneaz procedura
reorganizrii judiciare i a falimentului.
(b) ntreprinderea este o form de manifestare a iniiativei

ntreprinztorului, iniiativa care este ns limitat de ordinea public i de
rigorile legii comerciale; n acest sens pot fi menionate dispoziiile privind
protecia semnelor distinctive (marca, firma, emblema) sau cele privind
combaterea concurenei neloiale.
(c) ntreprinderea este o form de organizare a unor elemente

patrimoniale a cror unitate deriv din funcia lor economic comun; de aceea,
organizarea unei ntreprinderi se supune i regulilor care guverneaz fondul de
comer i, mai ales, operaiunilor juridice ce pot viza fondul de comer sau
anumite elemente ale acestuia.
40
(d) ntreprinderea este o form de organizare social ce reunete factori

umani diveri (ntreprinztor, personal, clieni) care colaboreaz pentru
realizarea obiectivului ntreprinderii; sunt incidente aici att dispoziiile dreptului
muncii dar i legislaia contractelor comerciale.
Din perspectiva acestor implicaii i intervenii ale materiei juridice asupra

organizrii i funcionrii ntreprinderii, rezult c studiul elementelor structurale
ale ntreprinderii prilejuiete o mai bun nelegere a conceptului i a rolului
ntreprinderii.
3. Clasificarea intreprinderilor. Exist, fr ndoial, multiple criterii i

interese n raport de care pot fi clasificate ntreprinderile cum ar fi obiectul de
activitate40, forma juridic, complexitatea organizrii i altele. Legea romn
folosete dou criterii principale de clasificare: cel al mrimii i cel al gradului de
independen.
3.1. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 346/2004, n funcie de numrul
mediu anual de salariai i de cifra de afaceri anual net sau de activele totale
deinute, ntreprinderile se clasific n microntreprinderi, ntreprinderi mici,
ntreprinderi mijlocii i ntreprinderi mari.
a) microntreprinderile au pn la 9 salariai i realizeaz o cifr de afaceri

anual net sau dein active totale de pn la 2 milioane euro,
echivalent n lei;
b) ntreprinderile mici au ntre 10 i 49 de salariai i realizeaz o cifr
de afaceri anual net sau dein active totale de pn la 10 milioane
euro;
c) ntreprinderile mijlocii au ntre 50 i 249 de salariai i realizeaz o
cifr de afaceri anual net de pn la 50 milioane euro, echivalent n
lei, sau dein active totale care nu depesc echivalentul n lei a 43
milioane euro.
d) ntreprinderile mari sunt cele care depesc oricare dintre criteriile
specifice ntreprinderilor mijlocii.
40
Aceast clasificare a ntreprinderilor dup obiectul lor este fundamentat pe
prevederile art. 3 C. com (abrogat). care enumer o serie de ntreprinderi drept fapte de
comer; pentru detalii, St.D. Crpenaru, op. cit., ed. a VII-a revzut i adugit, p. 42 i
urm.
41
3.2. n funcie de relaia lor cu alte ntreprinderi, raportat la capitalul sau

la drepturile de vot deinute ori la dreptul de a exercita o influen dominant,
pot exista 3 tipuri de ntreprinderi: ntreprinderi legate, partenere i autonome
(art. 41 i urm. din Legea nr. 346/2004).
ntreprinderile legate sunt ntreprinderile ntre care exist raporturi de

dominaie, de exemplu prin faptul c una deine majoritatea drepturilor de vot n
cealalt ntreprindere sau poate numi i revoca majoritatea membrilor organelor
de administrare, conducere sau supraveghere ale celeilalte ntreprinderii.
ntreprinderile partenere sunt toate ntreprinderile care nu sunt clasificate

ca ntreprinderi legate, dar ntre care exist totui raporturi de coordonare sau
subordonare, prin faptul c una dintre ntreprinderi deine, individual sau n
comun cu una ori mai multe ntreprinderi legate, cel puin 25% din capitalul
social ori din drepturile de vot ale unei alte ntreprinderi (dar fr a atinge
majoritatea specific ntreprinderilor legate).
n fine, o ntreprindere autonom sau independent este orice

ntreprindere care nu este clasificat ca ntreprindere legat sau ca ntreprindere
partener, n sensul c nici o alt ntreprindere nu deine mai mult de 25% din
capitalul social ori din drepturile de vot ale ntreprinderii autonome.
3.3. In functie de structura lor asociativa, intreprinderile pot fi

unipersonale sau pluripersonale, dup cum ele sunt organizate de un
ntreprinztor individual sau de mai muli ntreprinztori. n cazul ntreprinderilor
unipersonale, ntreprinztorul exercit i atribuiile de conducere, reprezentare i
gestionare a ntreprinderii; n situaia ntreprinderilor pluripersonale, aceste
atribuii pot fi asigurate fie de ntreprinztori, fie de un personal specializat.
4. Elementele ntreprinderii. ntr-o prim opinie41, se consider c orice

ntreprindere este compus din elemente invariabile: un ntreprinztor sau un
grup de ntreprinztori i fondurile financiare pe care acetia le investesc ntr-o
activitate comercial; altfel spus, factori umani i mijloace financiare.
ntr-o concepie mai elaborat, elementele componente ale ntreprinderii

sunt organizarea autonom a activitii cu ajutorul factorilor de producie (factori
41
Y. Reinhard, Droit commercial. Actes de commerce, commerciants, fonds de commerce,
Litec, 1990, p. 188.
42
naturali, factori umani i mijloace materiale), coordonarea de ctre ntreprinztor

a ntregii activiti i asumarea riscului acesteia i scopul, acela al producerii de
bunuri i servicii destinate comerului, n vederea obinerii unui profit42.
Dintre toi aceti factori vom acorda atenie factorilor umani (dinamica
ntreprinderii) i capitalurilor (statica ntreprinderii); ceilali, de natur
organizatoric sau viznd scopul ntreprinderii vor fi analizai ca aplicaii speciale
n cadrul societilor comerciale.
4.1. Factorii umani. Acetia pot fi mprii n patru mari categorii:

ntreprinztorul sau ntreprinztorii, personalul ntreprinderii, partenerii
ntreprinderii i clientela ntreprinderii (a-d).
(a) ntreprinztorii sunt persoane fizice sau juridice care, n mod individual
sau n asociere, organizeaz o ntreprindere, n vederea desfurrii unor
activitati economice, pentru obinerea unui profit. Rezult c n categoria
ntreprinztorilor sunt incluse i persoanele fizice autorizate, titularii
intreprinderilor individuale si reprezentantii si/sau membrii intreprinderilor
familiale precum si societatile reglementate de legea nr. 31/1990, societatile
cooperative sau grupurile de interes economic, fundatii sau asociatii..
ntreprinztorii sunt cei care nu numai i asum sarcina organizrii ntre-

prinderii dar preiau i riscurile activitii economice desfurate de ntreprindere;
acesta este de altfel i unul dintre criteriile de distincie dintre ntreprinztori i
ceilali factori umani care concur la organizarea ntreprinderii.
Din perspectiva prevederilor art. 3 NCC, intreprinzatorii sunt o specie a

profesionistilor, intrucat ei organizeaza si exploateaza o ntreprindere.
Dou sunt elementele fundamentale care definesc implicarea

ntreprinztorului n organizarea ntreprinderii: iniiativa i riscul43.
Iniiativa ntreprinztorului se manifest att n faza constitutiv a

ntreprinderii atunci cnd definete structura organizatoric a acesteia i
direciile n care se va concretiza activitatea acesteia ct i pe parcursul
42
M.L. Belu Magdo, Drept comercial, Ed. HG, Bucureti 2003, p. 35.
43
G. Ferri, Manuale di Diritto Commerciale, UTET, 2002, p. 34.
43
exerciiului comerului cnd mecanismul ntreprinderii este pus n acord cu

evoluia mediului de afaceri i cu necesitile proprii de dezvoltare.
Riscul ntreprinztorului const n asumarea de ctre acesta a tuturor

consecinelor patrimoniale sau sociale derivnd din opera sa de organizare i din
activitatea ntreprinderii; de aceea, se poate spune ca ntreprinztorul nu este
numai domini negotius (stpnul afacerii), ci i primul servitor al ntreprinderii,
fiind cel dinti chemat s rspund exigentelor activitii antreprenoriale.
(b) Personalul ntreprinderii poate fi alctuit din salariai, administratori i

reprezentani.
Salariaii i desfoar activitatea n temeiul unui contract individual de

munc, ncheiat cu persoana fizic sau juridic pe structura creia se grefeaz
ntreprinderea, contract care i determin sarcinile i remuneraia. Din aceast
poziie juridic, ei pot exercita att atribuii de conducere ct i atribuii
executive. Regimul juridic al salariailor este reglementat de codul muncii, dar
din perspectiva dreptului comercial ei sunt considerai att nite creditori ai
ntreprinderii (pentru salariile ce le revin a se vedea legislaia insolvenei) ct i
nite parteneri ai acesteia (contractele lor subzist n cazul unei divizri sau
fuziuni a ntreprinderii i ei pot ncheia cu ntreprinderea contracte colective de
munc, adevrate acorduri de parteneriat)44.
Administratorii i reprezentanii ntreprinderii sunt factori interni de

organizare a ntreprinderii, nsrcinai cu gestionarea i reprezentarea
ntreprinderii n raporturile cu terii; n timp ce primii sunt adevraii manageri ai
ntreprinderii, cu atribuii de gestiune i reprezentare, grefate pe un raport de
mandat, ultimii au numai atribuii de reprezentare, care se pot fundamenta att
pe un contract de mandat ct i pe unul de munc (n cazul prepuilor).
(c) Partenerii ntreprinderii sunt factori umani sau structuri umane

exogene ntreprinderii, indispensabili pentru activitatea sa: parteneri comerciali
(furnizori, ageni comerciali, comisionari, concesionari exclusivi ntr-un cuvnt,
intermediari i cumprtori, toi acetia ncorporai unei reele de aprovizionare i
44
Y. Reinhard, op. cit., p. 192 i urm.
44
distribuie a produselor i serviciilor ntreprinderii) i parteneri financiari (instituii

de credit, asigurtori).
(d) Clientela ntreprinderii este la rndul ei un factor exogen, denumind

ansamblul persoanelor care beneficiaz de produsele, serviciile i lucrrile
vndute de ntreprindere. Fr a constitui un factor intern al ntreprinderii sau al
fondului de comer, clientela constituie mai degrab scopul organizrii
ntreprinderii, ea fiind inta ntreprinderii, a crei activitate comercial ar fi un
nonsens dac nu s-ar concretiza prin ncheierea unor raporturi juridice de
vnzare ctre clientela sa.
4.2. Capitalul. O ntreprindere nu ar putea supravieui fr capital, adic

fr fondurile financiare necesare finanrii activitii sale. Aceste capitaluri pot fi
de origine intern adic furnizate de ntreprinztori sau de origine extern
mobilizate de pe piaa financiar. Procurarea lor presupune o serie de raporturi
juridice care pot merge de la actul de dotare a ntreprinderii cu un capital iniial
sau de majorare a capitalului prin aporturi ale ntreprinztorilor pn la contracte
de credit ncheiate cu instituii financiare sau lansare de titluri de valoare pe piaa
financiar.
Prezena capitalului permite ntreprinderii s i asigure lichiditile

necesare pentru ndeplinirea obligaiilor sociale i s procure i s organizeze
bunurile necesare desfurrii activitii comerciale. Acestea din urm constituie
substana fondului de comer.
SECTIUNEA III. PROFESIONISTUL, INTREPRINDEREA SI

ACTIVITATEA PROFESIONALA AUTORIZATA
Art. 3 NCC opereaza cu doua concepte inedite pentru dreptul civil:

profesionistul si intreprinderea. Ambele sunt definite sumar si incomplet, dar
constituie soclul pe care legiuitorul cladeste o nemarturisita dihotomie a
raporturilor juridice reglementate de legea comuna: pe de o parte, raporturile
dintre profesionisti si cele dintre profesionisti si non-profesionisti, pe de alta
45
parte raporturile dintre persoane care nu au calitatea de profesionisti (care sunt

non-profesionisti).
In consecinta, asteptarea logica ar fi ca atunci cand codul civil

reglementeaza consecintele diferite ale raporturilor juridice, dupa cum la acestea
participa sau nu profesionisti, in exercitarea activitatilor lor specifice, sa se refere
la exploatarea intreprinderii, drept un criteriu de distinctie fata de raporturile
juridice incheiate intre non-profesionisti.
In mod surprinzator, desi il defineste in art. 3, NCC mai utilizeaza

conceptul de exploatare a intreprinderii sporadic (art. 96 si 1.358) iar pe cel de
ntreprindere doar n alte doua articole (art. 2.620 si 2.623), cu semnificatii
marginale pentru conturarea regimului juridic distinct al exploatarii intreprinderi.
Cu titlu critic, remarcm c NCC incurajeaza confuzia intre exploatarea

intreprinderii si exercitarea unei profesii reamintim, profesionistul nu este cel
care exercita o profesie ci cel care exploateaza o ntreprindere.!
De asemenea, NCC nu distinge dupa cum obligatiile profesionistului sunt

obligatii asumate in exploatarea unei intreprinderi sau sunt obligatii care sunt
straine de o asemenea exploatare (de exemplu, cumparare de bunuri pentru
folosinta proprie sau a familiei sale).
In schimb, in repetate randuri, NCC utilizeaza conceptul de exercitare

autorizata a unei profesii, care nu este definit in cod si care pare a se substitui
conceptului de exploatare a intreprinderii.
Astfel art. 31 NCC arat c patrimoniile de afectaiune sunt masele

patrimoniale fiduciare, cele afectate exercitrii unei profesii autorizate, precum i
alte patrimonii determinate potrivit legii. Aici legiuitorul nlocuiete sintagma
exploatare a ntreprinderii cu aceea de exercitare a unei profesii autorizate,
desi acestea nu sunt echivalente i nici mcar nu vizeaz aceiai subiecti ai
raporturilor civile.
Exercitarea unei profesii pare, mai degrab, a fi o activitate echivalent cu

exercitarea unei meserii sau a unei ocupaii profesionale. Acest al doilea sens
pare s fie cel folosit i n art. 310 i 312 NCC, care reglementnd regimul
46
matrimonial, arat ce fiecare so este liber s exercite o profesie iar cellalt so

nu poate cenzura alegerea profesiei celuilalt so.
Diferena dintre cele accepiunii ale notiunii de profesie sunt importante. n

timp ce persoana care exploateaz o ntreprindere este un profesionist, n
ntelesul art. 3 NCC, cel care exercit o profesie autorizat poate s fie att un
meseria, un salariat ct i un liber-profesionist. Dac aceast persoan este un
salariat (exercitnd o activitate dependent), statutul su profesional este
guvernat de dreptul muncii i nu de dreptul civil.
47

Suport Curs - DR Com - Prof Schiau

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs - DR Com - Prof Schiau

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

PROFESIONISTUL, PATRIMONIUL PROFESIONAL,

COMERCIANTUL - PROFESIONISTUL CARE REALIZEAZA ACTIVITATI

Noul Cod civil (NCC)1 a produs o reforma profunda a dreptului privat,

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

raporturile juridice reglementate de NCC, o serie de distinctii de regim juridic,

Astfel, a folosit, in primul rand, criteriul compozit al intreprinderii, care

Pe urma, NCC a utilizat si un criteriu subiectiv, pentru a distinge intre

Rezulta ca, in principiu, NCC a inlocuit un criteriu obiectiv de divizare a

Astfel, se sustine ca materia dreptului privat nu se mai imparte in raporturi

Astfel, atat de mult clamata unificare a dreptului privat se reduce la o

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

SECTIUNEA I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE.

Conceptul de profesionist este sumar conturat in NCC, dar reprezinta un

O consecinta fireasca a importantei acestui protagonist in configurarea

Dar, conceptualizand termenul de profesionist, legiuitorul a creat, prin

In fine, este de remarcat ca daca, din punct de vedere semantic,

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

SECTIUNEA II. TRASATURILE DEFINITORIII ALE CONCEPTULUI DE

Pentru a elimina orice indoiala cu privire la continutul conceptului de

(1) Profesionistul exploateaza o intreprindere.

Independent de modul in care legiuitorul priveste alcatuirea intreprinderii,

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

o exercitare sistematica a unei activitati organizate de producere, administrare

(a) Astfel, profesionistul exploateaza o intreprindere; termenul

Este astfel evident ca activitatea de exploatare implica nu atat

In consecinta, din sfera profesionistilor ar urma sa fie exclusi cei care se

(b) Potrivit art. 3 alin. (3) NCC, exploatarea intreprinderii consta in

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

(c) O persoana este profesionist daca indeplineste criteriile legale pentru a

Atunci cand un profesionist indeplineste un act juridic care nu se

De altfel, aceasta teza este confirmata si de prevederile art. 1.358 NCC

(2) Profesionistul exercita o activitate economica sau profesionala.

NCC nu defineste activitatea economica si nici activitatea profesionala.

(a) Astfel, art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

activitatea economica drept activitatea agricola, industriala, comerciala,

Chiar daca au un caracter special, aplicabilitatea lor imediata fiind

(b) Notiunea de activitate profesionala nu este direct definita de lege, dar

In acest sens, de exemplu, Hotararea Guvernului nr. 656/1997 privind

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

consultanta si management, de arhitectura, design si inginerie, cercetare-

Profesia fiind o ndeletnicire cu caracter permanent, bazat pe o educaie

De aceea, este criticabila sintagma potrivit careia in randul profesionistilor

O astfel de optiune este rezultatul unei confuzii conceptuale

(c) Intre activitatile economice si activitatile profesionale [enumerate de

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

conceptuale. In primul rand, amandoua categoriile de activitati (si cele

Pe urma, din perspectiva care ne intereseaza, activitatile profesionale

Ceea ce distinge intre cele doua concepte (activitate economica

(3) Profesionistul desfasoara, in mod autorizat, activitati de producere,

Activitatile de producere, administrare sau instrainare de bunuri sunt

In schimb, activitatile de prestari servicii pot fi circumscrise atat sferei

In consecinta, dintre activitatile determinate potrivit legii ca intrand in

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

economic, in timp ce activitatile lipsite de acest caracter ocupa o pozitie

Specific conceptiei legiuitorului este ca toate aceste activitati se exercita in

In literatura juridica s-a sustinut, insa, ca art. 3 NCC nu prevede cerinta

(4) Conceptul de profesionist subsumeaza mai multe categorii de

Potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) LPA, conceptul de profesionist include

Legiuitorul a optat aici pentru o metoda particulara de clasificare a

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA