IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

CURSUL NR. 2
COMERCIANTUL - PROFESIONISTUL CARE REALIZEAZA ACTIVITATI
ECONOMICE CU SCOP LUCRATIV, PENTRU A OBTINE PROFIT

PREAMBUL
Noul Cod civil (NCC)1 a produs o reforma profunda a dreptului privat,
consacrand caracterul unitar sau monist al acestuia si eliminand, cel putin la
nivel declarativ, distinctiile care, in mod traditional, separau materia civila de cea
comerciala. Astfel, potrivit expunerii de motive care a insotit proiectul NCC,
„Proiectul, în ansamblul său, urmăreşte ideea de a promova o concepţie monistă
de reglementare a raporturilor de drept privat într-un singur cod – Codul civil.”2
Tot astfel, in expunerea de motive a proiectului Legii de punere in aplicare a
Codului civil, se mentioneaza: „Noul cod civil a modificat radical conceptia de
ansamblu asupra materiei optand... pentru o conceptie monista de reglementare
a raporturilor de drept privat. Pentru a respecta aceasta perspectiva, totalitatea
reglementarilor privitoare la persoane, relatii de familie si relatii comerciale au
fost incorporate in Codul civil, diviziunea traditionala in raporturi civile si
raporturi comerciale nu a mai fost mentinuta si au fost consacrate diferentieri de
regim juridic in functie de calitatea de profesionist, respectiv non-profesionist a
celor implicati in raportul juridic obligational.”3
Una dintre directiile declarate ale proiectului reformarii Codului civil a fost,
deci, aceea a unificarii sub aceeasi cupola a raporturilor juridice de drept privat,
eliminand, indeosebi, distinctiile dintre materia civila si cea comerciala. Acest
proiect nu a fost infaptuit, insa, in toata grandoarea sa, legiuitorul fiind nevoit,
pentru ratiuni legate de specificitatea materiei comerciale, sa mentina, intre
raporturile juridice reglementate de NCC, o serie de distinctii de regim juridic,
asezate pe un dublu criteriu de diferentiere.
Astfel, a folosit, in primul rand, criteriul compozit al intreprinderii, care
distinge intre diferitele activitati si raporturi juridice specifice dreptului privat atat
dupa obiectul lor (activitatile de productie, comert, servicii fiind opuse celor care
nu se circumscriu acestor domenii) cat si dupa modul in care sunt realizate
(exercitarea sistematica si organizata fiind opusa actelor si operatiunilor cu
caracter singular, intamplator, accidental).
Pe urma, NCC a utilizat si un criteriu subiectiv, pentru a distinge intre
participantii la raportul juridic obligational, fundamentat pe calitatea persoanei:
profesionist sau neprofesionist (in sensul de non-profesionist).

1
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a fost republicata in M. Of. nr. 505/15 iulie 2011.
2
Expunere disponibila la http://www.just.ro/.../Coduri/Civil/Expunere%20de%20motive
3
Expunere disponibila la http://www.cdep.ro/proiecte/2010/800/50/0/em850.pdf
1
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

Rezulta ca, in principiu, NCC a inlocuit un criteriu obiectiv de divizare a

dreptului privat in materie civila si materie comerciala (respectiv criteriul
calificarii legale a unor raporturi juridice drept acte de comert in opozitie cu
actele civile, in considerarea obiectului sau naturii acestora) cu un criteriu
compozit (obiectiv-subiectiv), fundamentat pe ideea de intreprindere si atasat
calitatii de profesionist a celui implicat in raporturi juridice obligationale
exercitate in cadrul intreprinderii.
Astfel, se sustine ca materia dreptului privat nu se mai imparte in raporturi
de drept civil si de drept comercial; in realitate, NCC continua sa distinga intre
diversele raporturi reglementate, adica intre cele grefate pe dublul concept
intreprindere/profesionist si cele eminamente civile. Mai mult chiar, si intre
raporturile atasate binomului întreprindere - profesionist, NCC distinge dupa cum
acestea au sau nu caracter oneros, respectiv urmaresc sau nu un scop lucrativ.
Astfel, atat de mult clamata unificare a dreptului privat se reduce la o
divizare a materiei dreptului privat pe baza unui nou criteriu, din falia astfel
produsa rasarind structura intreprinderii si figura juridica a profesionistului,
repere ale dainuirii, icognito, a materiei comerciale in cadrul dreptului privat
unitar.

SECTIUNEA I. CONSIDERATII INTRODUCTIVE.

Conceptul de „profesionist” este sumar conturat in NCC, dar reprezinta un
factor a carui implicare sau neimplicare intr-un raport juridic obligational confera
o fizionomie juridica distincta acestor raporturi.
O consecinta fireasca a importantei acestui protagonist in configurarea
tratamentului distinct al unor raporturi obligationale, a fost preocuparea
legiuitorului de a defini conceptul de profesionist, o figura juridica eterogena,
nascuta prin fuzionarea fizionomiilor titularilor mai multor profesii si calitati, cea
mai notabila parte a acestora constituind, in mod traditional, obiectul privilegiat
de reglementare statutara sau institutionala a dreptului comercial.
Dar, conceptualizand termenul de profesionist, legiuitorul a creat, prin
antiteza si opusul acestuia: non-profesionistul.4 Din aceasta perspectiva,
substanta NCC se adreseaza, in principal, unui subiect neconturat sub raport
profesional, dar contine si o serie intreaga de dispozitii aplicabile exclusiv
profesionistilor, mai ales in materia obligatiilor.
In fine, este de remarcat ca daca, din punct de vedere semantic,
profesionistul si profesia apartin aceleiasi familii de cuvinte, din punct de vedere

4
Termenul este utilizat in Expunerea de motive a Guvernului Romaniei, care a insotit
proiectul NCC supus spre aprobare Camerei Deputatilor; el a fost preferat celui de
neprofesionist, care are conotatii legate de utilizarea curenta sau „profana” a termenului
de profesionist.
2
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

conceptual, in redactarea NCC, profesionistul nu este o persoana care exercita o

profesie sau o meserie, ci este cel care exploateaza o intreprindere, termenul
primind astfel o conotatie juridica speciala, diferita de cea uzuala. 5 De aceea,
adoptarea termenului de profesionist, necunoscut sau cu utilizare marginala (cu
aceasta semnificatie) in cadrul altor sisteme de drept, reprezinta o inovatie a
legiuitorului roman, menita sa inglobeze categorii diferite de persoane a caror
singura trasatura comuna pare a fi aceea ca exercita in mod sistematic anumite
activitati economice sau profesionale.

SECTIUNEA II. TRASATURILE DEFINITORIII ALE CONCEPTULUI DE

PROFESIONIST.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) si (3) NCC, profesionistii sunt toti cei
care „exploateaza o intreprindere”, adica toti cei care „exercita sistematic o
activitate organizata ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de
bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca ea are sau nu un scop
lucrativ”.
Pentru a elimina orice indoiala cu privire la continutul conceptului de
„profesionist”, art. 8 alin. (1) LPA pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009
privind Codul civil6 (denumita prescurtat, in continuare, LPA) arata ca aceasta
notiune „include categoriile de comerciant, intreprinzator sau operator economic
precum si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau
profesionale, astfel cum aceste notiuni sunt prevazute de lege, la data intrarii in
vigoare a Codului civil”.
Remarcam ca acestea sunt cele doua texte care, explicit, tind sa redea
alcatuirea particulara a notiunii de profesionist. Examinarea elementelor
definitorii cuprinse in textele legale mentionate permite observatia ca legiuitorul,
in primul rand, (1) considera ca exploatarea unei intreprinderi constituie esenta
identitatii profesionistului, pe urma (2) releva natura economica sau profesionala
a activitatilor desfasurate de profesionist, apoi (3) enumera enuntiativ aceste
activitati care se desfasoara in mod autorizat, pentru ca in final (4) sa distinga
(implicit) intre diversele categorii de profesionisti, dupa cum acestia realizeaza
sau nu o activitate cu scop lucrativ.
(1) Profesionistul exploateaza o intreprindere.
Independent de modul in care legiuitorul priveste alcatuirea intreprinderii,
acest enunt al art. 3 alin. (2) NCC este interesant pentru ca (a) subliniaza
caracterul independent al activitatii profesionistului, faptul ca acesta lucreaza in

5
De altfel, in limbajul uzual, antonimul profesionistului este diletantul, in timp ce in
limbajul juridic notiunea antonima a fost desemnata prin termenul „non-profesionist”.
6
Legea nr. 71/2011 a fost publicata in M. Of. nr. 409 din 10 iunie 2011 si a fost
modificata ulterior prin OUG 79/2011 si prin Legea nr. 60/2012.
3
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

nume propriu si pe propriul risc precum si pentru ca (b) releva ca o persoana

este profesionist doar atunci cand si in masura in care exploateaza o
intreprindere, adica atunci cand actele si operatiunile ce le desfasoara reprezinta
o exercitare sistematica a unei activitati organizate de producere, administrare
ori instrainare de bunuri sau de prestari de servicii.
(a) Astfel, profesionistul „exploateaza” o intreprindere; termenul
„exploatare” (echivalent cu „aservire”, „asuprire”, dar si cu „valorificare” sau
„folosire”) trimite spre pozitia dominanta a profesionistului in raport cu
intreprinderea, care este o suma de activitati sistematic organizate si exercitate.
Profesionistul controleaza aceste activitati, este factorul decident, cel care
determina cursul actiunii si isi asuma rezultatele, bune sau rele. El este asimilat,
din acest punct de vedere, intreprinzatorului7 sau titularului intreprinderii, cel
care investeste si culege roadele unei intreprinderi.
Este astfel evident ca activitatea de „exploatare” implica nu atat
interventia personala, directa a profesionistului, cat desfasurarea acestei
activitati in mod independent si nu dependent, adica in nume si pe cont propriu
si pe riscul profesionistului. Cu alte cuvinte, profesionistul poate exploata
intreprinderea direct sau prin interpusi, dar pe cont propriu si pe riscul sau.
In consecinta, din sfera profesionistilor ar urma sa fie exclusi cei care se
afla in raporturi de angajare cu „intreprinderea”, cei a caror activitate are un
caracter dependent sau subordonat titularului intreprinderii si care, in acest fel,
nu exploateaza o întreprindere, ci sunt doar instrumentele prin care
profesionistul exploateaza intreprinderea.
(b) Potrivit art. 3 alin. (3) NCC, exploatarea intreprinderii consta in
exercitarea sistematica a unei activitati organizate constand in producerea,
administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii. Deci
exercitiul sistematic, caracterizat prin continuitate, constanta si repetitivitate
constituie substanta conceptului de exploatare. Rezulta ca din sfera acestui
concept urmeaza a fi excluse actele sau operatiunile accidentale, intamplatoare,
de realizare a acestor tipuri de activitati. Astfel cum s-a observat in doctrina
recenta, sintagma „exercitare sistematica” inlocuieste cerinta vechiului Cod
comercial care califica drept comercianti pe cei care fac acte de comert „ca o
profesiune obisnuita” (art. 7 Cod Comercial).8
(c) O persoana este profesionist daca indeplineste criteriile legale pentru a
fi autorizat ca atare; dar nu toate actele si operatiunile realizate de o persoana

7
Termen utilizat, de exemplu, in dreptul italian (l’imprenditore) pentru a desemna pe cel
care organizeaza si exploateaza o intreprindere. In acest sens, Manuale di dirito
commerciale, a cura di V. Buoncuore, G. Giappicheli Editore, Torino, 2007, p. 49 si urm.
8
A se vedea, in acest sens, si C. Gheorghe, Drept comercial roman, Editura C. H. Beck,
Bucuresti 2013, p. 38 si urm.
4
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

autorizata ca profesionist sunt indeplinite in exercitiul sistematic al activitatilor

organizate ce constituie o intreprindere.
Atunci cand un profesionist indeplineste un act juridic care nu se
circumscrie sferei sale de specialitate, respectiv atunci cand, in termenii art. 5
din abrogatul Cod comercial, cumpara produse sau marfuri pentru uzul sau
consumul propriu ori al familiei sale sau cand revinde aceste produse ori vinde
produse in calitate de proprietar sau cultivator al unui teren, el nu actioneaza in
calitate de profesionist si nu urmeaza a suporta regimul juridic aplicabil unui
profesionist.
De altfel, aceasta teza este confirmata si de prevederile art. 1.358 NCC
care arata ca, pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama, daca este cazul, de
faptul ca „prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei
întreprinderi”. Deci, raspunderea persoanei care este profesionist difera dupa
cum prejudiciul a fost cauzat in exploatarea intreprinderii sale sau in afara
acestei exploatari.
(2) Profesionistul exercita o activitate economica sau profesionala.

Aceasta concluzie se desprinde din prevederile art. 8 alin. (1) LPA care
subsumeaza conceptului de profesionist categoria persoanelor autorizate sa
desfasoare activitati economice sau profesionale.
NCC nu defineste activitatea economica si nici activitatea profesionala.
Asemenea definitii sunt, insa, prezente in acte normative care au un caracter
special prin raportare la NCC.
(a) Astfel, art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
44/2008O privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice
autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale defineste
activitatea economica drept „activitatea agricola, industriala, comerciala,
desfasurata pentru obtinerea unor bunuri sau servicii a caror valoare poate fi
exprimata in bani si care sunt destinate vanzarii ori schimbului pe pietele
organizate sau unor beneficiari determinati ori determinabili, in scopul obtinerii
unui profit.”
Din aceeasi perspectiva, in viziunea art. 127 alin. (2) C. Fiscal, „activitatile
economice cuprind activitatile producatorilor, comerciantilor sau prestatorilor de
servicii, inclusiv activitatile extractive, agricole si activitatile profesiilor libere sau
asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economica exploatarea
bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de
continuitate.”
Chiar daca au un caracter special, aplicabilitatea lor imediata fiind
restransa la aria de reglementare a actelor normative ce le contin, aceste definitii
releva cateva semnificatii care sunt general valabile. In primul rand, reduse la
componentele esentiale, aceste definitii prezinta o evidenta asemanare cu
5
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

enumerarea activitatilor care, potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) NCC constituie
obiectul exploatarii unei intreprinderi: exercitarea activitatilor de producere,
administrare ori instrainare de bunuri sau prestare de servicii. In al doilea rand,
toate aceste activitati economice sunt desfasurate in vederea realizarii unui profit
sau unor venituri.
(b) Notiunea de activitate profesionala nu este direct definita de lege, dar
prevederile art. 3 alin. (1) al Legii nr. 200/2004 privind privind recunoasterea
diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din
Romania9 definesc profesia reglementata ca un ansamblu de activitati
profesionale reglementate de legea romana; per a contrario, activitatea
profesionala este o activitate realizata in cadrul exercitarii unei profesii si in
legatura cu acea profesie.
In acest sens, de exemplu, Hotararea Guvernului nr. 656/1997 privind
aprobarea Clasificarii Activitatilor din Economia Nationala (CAEN), enumera sub
titulatura „activitati profesionale” activitatile juridice si de contabilitate, de
consultanta si management, de arhitectura, design si inginerie, cercetare-
dezvoltare, publicitate si studiere a pietei si altele. Desigur ca enumerarea CAEN
nu este definitorie pentru conceptul de activitati profesionale, dar releva ca
acestea pot fi atat activitati independente cat si exercitate sub autoritatea unei
alte persoane (activitati dependente)
Profesia fiind o îndeletnicire cu caracter permanent, bazată pe o educație
specializată, exercitata in temeiul unei calificări corespunzătoare, în scopul
obținerii unei remunerații, este de retinut ca si activitatile profesionale sunt
orientate spre obtinerea unor venituri, respectiv remuneratii.
Dar modalitatile de exercitare a unei profesii sunt mai multe: (a) o profesie
poate fi exercitata in calitate de prepus sau salariat, situatie in care remuneratia
constituie salariu; (b) o profesie poate constitui o meserie, titularul exercitand
competentele dobandite prin practica si scolarizare, independent sau, de
exemplu, in cadrul unei cooperative, obtinand venituri in calitate de meserias sau
membru; (c) in fine, profesia poate fi exercitata independent, ca liber-
profesionist sau dependent, situatie in care, potrivit Codului fiscal, persoana se
afla intr-o relatie de angajare [art. 7 alin. (1) pct. 2]
De aceea, este criticabila sintagma potrivit careia in randul profesionistilor
se numara „si orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice
sau profesionale” [art. 8 alin. (2) LPA – sublinierea ns.], expresie care pare a
conferi calitatea de profesionist, nediscriminatoriu, oricarei persoane care
exercita o activitate profesionala.

9
Legea nr. 200/2004 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 500
din 3 iunie 2004 si a suferit mai multe modificari.
6
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

O astfel de optiune este rezultatul unei confuzii conceptuale

impardonabile: atat meseriasul cat si salariatul sau persoana dependenta
exercita o activitate profesionala si totusi, in mod evident, nu pot fi calificati
drept profesionisti, adica persoane care exploateaza o intreprindere, in conditiile
art. 3 NCC. Elementul de distinctie intre meseriasi sau salariati si profesionisti
trebuie sa fie faptul ca acestia din urma isi exercita activitatea in contextul
exploatarii unei intreprinderi, in nume si pe risc propriu, insusiri care confera un
caracter independent activitatii sale.
(c) Intre activitatile economice si activitatile profesionale [enumerate de
teza finala a art. 8 alin. (2) LPA] se pot identifica asemanari si suprapuneri
conceptuale. In primul rand, amandoua categoriile de activitati (si cele
economice si cele profesionale) au un scop lucrativ, fiind destinate realizarii de
venituri (profit sau remuneratie).
Pe urma, din perspectiva care ne intereseaza, activitatile profesionale
constau in exercitarea unei indeletniciri sau ocupatii vizand, inclusiv, realizarea
de activitati economice; dar, este evident ca nu toate activitatile economice se
realizeaza in cadrul unor activitati profesionale (adica prin activitati desfasurate
in regim permanent, pe baza unor cunostinte dobandite printr-o educatie
specializata).
Ceea ce distinge intre cele doua concepte (activitate economica –
activitate profesionala) si ratiunea probabila pentru care legiuitorul le enumera si
le separa printr-o conjunctie coordonatoare disjunctiva („sau”), este criteriul de
calificare utilizat: in primul caz, al activitatilor economice, se foloseste un criteriu
obiectiv de calificare (caracterul economic al activitatii) in timp ce in cel de-al
doilea caz este prezent un criteriu subiectiv de determinare (calitatea celui care
desfasoara activitatea profesionala).
(3) Profesionistul desfasoara, in mod autorizat, activitati de producere,
administrare ori instrainare de bunuri sau de prestare de servicii precum si alte
activitati economice sau profesionale.
Activitatile de producere, administrare sau instrainare de bunuri sunt
cateva dintre actele de comert definite prin prevederile art. 3 din Codul
comercial, abrogat prin dispozitiile art. 230 LPA pentru punerea in aplicare a
Codului civil. In acest sens sunt edificatoare prevederile art. 8 alin. (2) LPA,
potrivit carora, in toate actele normative in vigoare, expresiile „acte de comert”,
respectiv „fapte de comert”, se inlocuiesc cu expresia „activitati de productie,
comert sau prestari de servicii”.
In schimb, activitatile de prestari servicii pot fi circumscrise atat sferei
activitatilor economice cat si, in mai mica masura, celor cu caracter nelucrativ,
cum ar fi cele derulate de asociatii si fundatii.

7
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

In consecinta, dintre activitatile determinate potrivit legii ca intrand in

sfera activitatilor profesionistului, ponderea majoritara o detin cele cu caracter
economic, in timp ce activitatile lipsite de acest caracter ocupa o pozitie
marginala.
Specific conceptiei legiuitorului este ca toate aceste activitati se exercita in
mod autorizat, adica dupa obtinerea unei aprobari a organelor administrative
competente, conditie care pare a fi necesara pentru dobandirea calitatii de
profesionist; cu alte cuvinte, profesionistul este o persoana autorizata sa
desfasoare sistematic o activitate economica sau profesionala, deci o persona
care a strabatut cu succes calvarul formalitatilor birocratice administrative
necesare aprobarii desfasurarii acestor activitati, respectiv exploatarii unei
intreprinderi.
In literatura juridica s-a sustinut, insa, ca art. 3 NCC nu prevede cerinta
autorizarii pentru calificarea unei persoane drept profesionist, iar preluarea
mentiunilor art. 6 alin. (1) LPA (persoane supuse inregistrarii in registrul
comertului) si ale art. 8 alin. (1) LPA (persoane autorizate sa desfasoare activitati
economice sau profesionale) drept conditii pentru ca o persoana sa fie
considerata profesionist ar excede exigentelor art. 3 NCC, pentru care sunt
profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere, fara distinctie dupa cum
sunt sau nu inregistrati sau autorizati.10

(4) Conceptul de profesionist subsumeaza mai multe categorii de

persoane.
Potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) LPA, conceptul de profesionist include
categoriile de comerciant, intreprinzator, operator economic precum si orice
persoane autorizate sa desfasoare o activitate economica sau profesionala.
Legiuitorul a optat aici pentru o metoda particulara de clasificare a
categoriilor de profesionisti: (a) intr-o prima categorie a enumerat diferitele
denumiri sub care, in legislatia in vigoare, erau identificati comerciantii; (b) intr-
o a doua categorie a avut in vedere, preponderent, persoanele autorizate care
desfasoara activitati economice dar si pe cele care realizeaza activitati
profesionale.
(a) In prima categorie intra profesionistii care, sub reglementarea Codului
comercial, aveau calitatea de comerciant si la care, uneori, legiuitorul s-a referit
si sub alte denumiri (intreprinzator, operator sau agent economic); acestia au ca
obiect de activitate operatiuni de productie, comert sau prestari de servicii,
indeletniciri care pot fi grupate si sub cupola „activitatilor economice”, respectiv a
expresiei „acte de comert” [art. 8 alin. (2) LPA].11

10
Gh. Piperea, Profesonistul si intreprinderea sa, Curierul Judiciar nr. 1/2012, p. 20
11
Este de observat, de altfel, tenacitatea cu care legiuitorul civil evita sa utilizeze o
formula unica pentru a desemna sfera activitatilor profesionistului. Astfel, profesionistul
8
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

(b) Legiuitorul creaza si o a doua categorie de profesionisti, in care sunt

inclusi toti cei ramasi pe dinafara primei categorii: legiuitorul a vizat, probabil, in
primul rand, liber-profesionistii, carora le-a adaugat toate celelalte persoane
autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale si care, pentru un
motiv sau altul, nu s-ar incadra in categoria comerciantilor, intreprinzatorilor sau
operatorilor economici. Ar mai intra in aceasta categorie, dupa caz, asociatiile si
fundatiile, organizatiile sindicale sau grupurile de interes economic care nu
opteaza pentru calitatea de comerciant.
Dintre profesionisti, liber-profesionistii se desprind, totusi, ca o sub-
categorie de subiecti care beneficiaza de un regim juridic aparte: ei nu sunt
supusi, ca ceilalti profesionisti, procedurii insolventei, iar raspunderea
profesionistilor in cadrul anumitor contracte (comision, consignatie, expeditie,
intermediere, agentie, credit, etc.) este, in mod evident, croita pentru
profesionistii-comercianti si nu are in vedere implicarea liber-profesionistilor, a
caror activitate este guvernata de reglementari speciale care, de regula, interzic
incheierea unor astfel de contracte, specifice activitatii de comert.
In fine, este de remarcat ca art. 3 NCC nu face distinctie intre profesionisti
persoane fizice sau juridice, ci afirma doar ca acestia sunt toti cei care
exploateaza o intreprindere; in acest context, categoria profesionistilor include
atat persoane fizice sau juridice cat si entitati colective sau asociatii fara
personalitate juridica, in masura in care acestea (societati simple, grupuri de
societati, asociatii in participatie) exploateaza o intreprindere.12
5. Legea distinge intre profesionistii care exploateaza o intreprindere cu
scop lucrativ si cei care exploateaza o intreprindere fara scop lucrativ.
Legiuitorul pretinde ca nu distinge intre intreprinderile exploatate de
profesionisti, dupa cum acestea au sau nu un scop lucrativ. Dar chiar acest enunt
ar fi inutil daca, din punct de vedere conceptual, intre cele doua categorii de
intreprinderi nu ar exista o diferentiere de regim juridic aplicabil.
O asemenea diferentiere este relevata, pregnant, in materia obligatiilor, in
care anumite tipuri de contracte utilizate in comert sunt „dedicate”
profesionistilor care le incheie cu caracter oneros sau, altfel spus, cu scop
lucrativ.

realizeaza activitati de „producere, administrare sau instrainare de bunuri ori prestari de

servicii” [art. 3 alin. (3) NCC]; de asemenea, el infaptuieste „activitati de productie,
comert sau prestari servicii” [art. 8 alin. (2) NCC] dar si „activitati economice sau
profesionale” [art. 8 alin. (1) NCC]. Abandonarea conceptului de acte de comert, un
concept bine conturat prin prevederile art. 3 Cod comercial dar si prin jurisprudenta si
doctrina constanta, a condus la suplinirea acestuia prin acest evantai de formule lipsite
de incarcatura conceptuala. A se vedea, in acest sens, si C. Gheorghe, op. cit., p. 33 si
urm.
12
In acelasi sens, C. Gheorghe, op. cit., p. 37; Gh. Piperea, Profesonistul si
intreprinderea sa, Curierul Judiciar nr. 1/2012, p. 21

9
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

Prototipul comerciantului, incorporat termenului generic de profesionist,

este, evident, cel al persoanei care exercita activitati de productie, comert sau
prestari de servicii cu titlu oneros, deci cu scop lucrativ. Acestia sunt
profesionistii vizati de legiuitor atunci cand reglementeaza contractele de mandat
fara reprezentare, comision, consignatie, expeditie, intermediere, agentie, cont
curent, report, credit sau depozit bancar, asigurare. Dar si liber-profesionistii
exploateaza intreprinderi cu scop lucrativ, intrucat activitatea lor profesionala,
constand in prestari de servicii cu caracter oneros, este realizata in scopul
realizarii unor venituri care sa le acopere necesitatile existentei.
Ceilalti profesionisti, care exploateaza intreprinderi fara scop lucrativ,
reprezinta o pondere infima in cadrul categoriei profesionistilor; chiar si fundatiile
si asociatiile, uzual denumite si persoane juridice fara scop lucrativ, atunci cand
desfasoara o activitate economica, exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ.
Altfel spus, aceasta dihotomie lucrativ-nelucrativ este foarte fluida, balanta
atarnand preponderent spre profesionistii care urmaresc un scop lucrativ, in
randul carora, nu de putine ori, se inscriu si cei care, in mod traditional, sunt
considerati a nu avea un scop lucrativ.

SECTIUNEA III. DEFINITII LEGALE ALE NOTIUNII DE

PROFESIONIST.
1. Art. 6 alin. (3) LPA arata ca in legislatia privind protectia drepturilor
consumatorilor termenul „comerciant” se inlocuieste cu acela de „profesionist”.
Intrucat termenul de profesionist are o acceptiune mai larga decat acela de
comerciant, credem ca, in continuare, legislatia privind protectia drepturilor
consumatorilor se aplica prioritar comerciantilor, dar sfera ei de reglementare
cuprinde acum si activitatea celorlalti profesionisti, cum ar fi liber-profesionistii.
2. Aceste acte normative mentionate mai sus contin, insa, nu numai
referiri la profesionisti dar si definitii speciale ale termenului „comerciant”, care,
prin inlocuirea impusa de art. 6 alin. (3) LPA, au devenit definitii ale
profesionistului:
a) Astfel, Ordonanta Guvernului nr. 130/2000 privind protectia
consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta precum si
Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre
profesionisti si consumatori, definesc identic profesionistul ca fiind orice
persoană fizică sau juridică care, în executarea contractelor care intră sub
incidenţa ordonanţei, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale
sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care
acţionează în acelaşi scop, în numele sau pe seama acesteia;
b) Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului precum si Ordonanţa
Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă

10
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

definesc profesionistul ca acea persoana fizica sau juridica autorizata sa

desfasoare activitatea de comercializare a produselor si serviciilor de piata;
c) Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale
profesionistilor in relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu
legislatia europeana privind protectia consumatorilor defineste profesionistul ca
orice persoana fizica sau juridica care, in practicile comerciale ce fac obiectul
prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de
productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoanã care actioneaza in
acelasi scop, in numele sau pe seama acesteia;
d) Legea nr. 158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea
comparativa arata ca este profesionist persoana fizica sau juridica ce actioneaza
in scopuri care se incadreaza in activitatea sa comerciala, industriala, artizanala
ori liberalã si orice persoana care actioneaza in numele si pe seama
profesionistului;
e) Ordonanţa Guvernului nr. 106/1999 privind contractele încheiate în
afara spaţiilor comerciale defineste profesionistul ca orice persoanã fizicã sau
juridica autorizata, care actioneazã in cadrul activitatii sale comerciale,
industriale sau de productie, artizanale ori liberale, in cadrul tranzactiilor care
intra sub incidenta prezentei ordonante, precum si orice persoana care
actioneaza in acelasi scop, in numele sau pe seama acesteia.
3. Aceste definitii – dedicate anterior comerciantilor – ar fi necesitat o
reconsiderare pentru a fi adecvate notiunii generice de profesionist, cu atat mai
mult cu cat ele se identifica, in mare parte, cu definitiile date conceptului de
comerciant prin prevederile Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale
neloiale si cele ale Directivei 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor.

Exista in aceste definitii, mai sus prezentate, trei elemente care

contureaza profilul juridic al profesionistului: (a) acesta exercita o activitate
comerciala, industriala sau de productie, artizanala ori liberala; (b) el este o
persoana (fizica sau juridica) autorizata si (c) conceptul se extinde si asupra
persoanelor care actioneaza in numele sau pe seama profesionistului. Aceasta
din urma trasatura este specifica legislatiei privind protectia drepturilor
consumatorului, unde accentul se deplaseaza pe protejarea acestei categorii de
subiecti, atat fata de actiunile profesionistilor cat si fata de cele ale prepusilor sau
mandatarilor care lucreaza pentru acestia.

SECTIUNEA IV. DIFERITELE CATEGORII DE PROFESIONISTI.

COMERCIANTII
1. Examinarea, prima facie, a acestor sumare reglementari legale permite
desprinderea concluziei ca notiunea de profesionist, astfel cum este definita de
NCC, nu elimina si nu inlocuieste notiunea de comerciant, ci doar o subsumeaza,
11
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

raportul dintre cele doua notiuni fiind acela de la gen proxim (profesionistul) la
specie (comerciantul). In aceste conditii, notiunea de comerciant pastrandu-si o
existenta periferica si discreta, dar conservandu-si individualitatea in raport cu
celelalte categorii de profesionisti, este totusi necesar sa reconfiguram fizionomia
acestui concept, utilizand putinele elemente definitorii oferite de Noul Cod Civil
dar si alte „indicii”, aflate in diverse acte normative.
2. Potrivit definitiei clasice cuprinse in art. 7 din Codul comercial (abrogat),
comerciantii sunt „aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesie
obisnuita, si societatile comerciale.”
Legea nr. 71/2011 aduce, in legatura cu termenii utilizati in aceasta
definitie (abandonata prin abrogare), cateva precizari interesante:
(a) potrivit prevederilor art. 8 alin. (1), notiunea de profesionist include
categoria comerciantilor;
(b) potrivit art. 6 alin. (1), „In cuprinsul actelor normative aplicabile la
data intrarii in vigoare a Codului civil, referirile la comercianti se considera a fi
facute la persoanele fizice sau, dupa caz, la persoanele juridice supuse
inregistrarii in registrul comertului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr.
26/1990 privind registrul comertului.”
(c) potrivit art. 8 alin. (2), „In toate actele normative in vigoare, expresiile
„acte de comert”, respectiv „fapte de comert” se inlocuiesc cu expresia „activitati
de productie, comert sau prestari servicii”. Este de remarcat ca aceasta din
urma expresie nu difera substantial de intelesul traditional al notiunii de fapte de
comert si ca nu inlatura notiunea de activitati de comert, sugerand doar ca
acestea exclud din sfera lor productia si serviciile.
Astfel, prin raportare la prevederile de mai sus, rezulta ca intelesul primar
al conceptului de comerciant este acela de profesionist supus inregistrarii in
registrul comertului, care desfasoara activitati de productie, comert sau servicii.
Aceste cateva caracteristici nu sunt, insa, suficiente pentru a defini complexitatea
actuala a conceptului de profesionist-comerciant.
Oricum, este de retinut ca, potrivit prevederilor art. 6 alin. (2) LPA, acest
inteles al notiunii de comerciant nu se aplica termenului de comerciant utilizat
intr-o serie de reglementari legale care au dat acestei notiuni un inteles specific
dispozitiilor cuprinse in aceste acte normative (a se vedea Sectiunea V de mai
jos).
3. Rezulta, deci, din examinarea dispozitiilor legii de punere in aplicare a
NCC, ca notiunea de profesionist-comerciant primeste, in prezent, mai multe
semnificatii, in raport de actul normativ care utilizeaza acest termen:
(a) in acceptiunea art. 8 alin. (1) LPA, comerciantul este exponentul unei
categorii de profesionisti care, alaturi de categoria intreprinzatorilor si a

12
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

operatorilor economici, exploateaza intreprinderi (care au ca obiect activitati

economice – de productie, comert sau prestari servicii – sau profesionale);
(b) in intelesul art. 6 alin. (1) LPA, in cuprinsul actelor normative aplicabile
la data intrarii in vigoare a NCC, termenul de comerciant se refera la persoanele
fizice sau juridice care, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990, au
obligatia de a se inregistra in registrul comertului.
(c) in fine, intr-o acceptiune particulara, termenul de comerciant are
intelesul specific dat acestuia prin acte normative speciale, care ofera o definitie
proprie conceptului de comerciant, in raport de specificul domeniului de
reglementare [art. 6 alin. (2) LPA].
7. Pornind de la realitatea ca NCC nu elimina conceptul de comerciant, ci
se rezuma la a-i da o noua dimensiune (sau chiar noi acceptiuni), urmeaza a
vedea in ce masura comerciantii se disting din masa amorfa a celorlalti
profesionisti, care sunt indicati de legiuitor prin sintagma generica si indefinita
„orice alte persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau
profesionale”.
Ca un argument al tezei conform careia conceptul de comerciant isi
pastreaza utilitatea si va subzista in dreptul privat roman, remarcam ca notiunea
nu a fost abandonata nici in dreptul european, unde chiar exista o definitie
generica a comerciantului, in contextul delimitarii acestuia de consumatori.
Astfel, atat in Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale
cat si in Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, conceptul de
comerciant este definit ca fiind „orice persoana fizica sau juridica, indiferent daca
este publica sau privata, care actioneaza, inclusiv prin intermediul unei alte
persoane care actioneaza in numele sau in contul ei, in scopuri ce tin de
activitatea sa comerciala, de afaceri, mestesugarească sau profesionala”. 13

SECTIUNEA V. DIFERITELE CATEGORII DE PROFESIONISTI.

COMERCIANTII SUPUSI INREGISTRARII IN REGISTRUL
COMERTULUI.
1. Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel
cum a fost modificată prin art. 11 LPA stabileste sfera persoanelor care, inainte
de inceperea activitatii economice, au obligatia sa ceara inmatricularea in
registrul comertului: persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si
intreprinderile familiale, societatile comerciale, companiile nationale si societatile
nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societatile

13
A se vedea art. 2 lit. b) al Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale,
publicata in L 149/22 din 11.06.2005 precum si art. 2 lit. b) al Directivei 2011/83/UE
privind drepturile consumatorilor, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
L304/64 din 22.11.2011
13
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile europene, societatile

cooperative europene si grupurile europene de interes economic cu sediul
principal in Romania, precum si alte persoane fizice si juridice prevazute de lege.
Rezulta, prin efectul prevederilor art. 6 alin. (1) LPA ca toate aceste
persoane sunt comercianti, sau intr-o terminologie proprie filozofiei NCC, sunt
profesionisti-comercianti.
Această enumerare a comerciantilor este mai amplă decât cea cuprinsă în
forma iniţială a Legii nr. 26/1990 şi, în raport cu definiţia clasica a
comerciantilor, cuprinsă în art. 7 al defunctului Cod comercial, distinge între
diverse forme de organizare a persoanelor fizice (autorizate, intreprinderi
individuale şi intreprinderi familiale) şi, în plus, extinde calitatea de comerciant
şi asupra altor persoane juridice (companiile naţionale, societăţile naţionale,
regiile autonome, grupurile de interes economic, societatile cooperative,
organizatiile cooperatiste), păstrând, în genere, aceeaşi concepţie privind
condiţiile necesare pentru dobândirea calităţii de comerciant de către o persoană
fizică.14 In plus, sunt enumerate printre comercianti si persoane juridice, creatii
ale dreptului european – societatile europene, societatile cooperative europene si
grupurile europene de interes economic care au sediul principal in Romania. In
fine, enumerarea se incheie cu formula clasica „precum si alte persoane fizice si
juridice prevazute de lege”, formula care permite constatarea ca enumerarea
analizata este exemplificativa si nu limitativa.15
Este de menţionat, în plus, că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr.
26/1990 impun comercianţilor ca, înainte de începerea activitatii economice, să
ceară înmatricularea în registrul comerţului. Această dispoziţie, raportată strict la
prevederile art. 3 NCC, pare a crea un cerc vicios: profesionistul (comerciantul)
dobândeşte această calitate prin exploatarea unei intreprinderi, adica prin
exercitarea sistematica a activitatii sale, dar va trebui să se înscrie în registrul
comerţului, înainte de începerea acestei activitati, deci înainte de a dobândi
această calitate, desi obligatia de inmatriculare ii revine in virtutea calitatii de
comerciant.
2. Comerciantul – persoana fizica este reprezentat in aceasta categorie de
profesionisti prin persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si
intreprinderile familiale.

14
Pentru o serie de dezvoltari (reluate, partial, in aceasta sectiune a prezentului studiu)
privind diferite categorii de comercianti, a se vedea I. Schiau, Drept comercial, Editura
Hamangiu, 2009, p. 25 si urm.
15
Formularea corecta ar fi fost, probabil “precum si alte persoane fizice si juridice care
potrivit legii, au aceasta obligatie”, intrucat formularea actuala conduce la concluzia ca
orice persoana fizica si juridica „prevazuta” de lege are obligatia de a se inscrie in
registrul comertului (inclusiv persoane juridice de drept public – sic!).

14
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

Actul care reglementeaza activitatea acestora este Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către
persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale
stabileşte că persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice în mod
individual si independent, ca persoane fizice autorizate (prescurtarea legala fiind
„PFA”), ca titulari ai unei întreprinderi individuale sau ca membri ai unei
întreprinderi familiale (art. 4 din Ordonanţă).
În ceea ce priveşte regimul juridic al PFA, legea face o distincţie între PFA
care au calitatea de comerciant şi PFA care nu au această calitate, criteriile de
distincţie fiind cele furnizate de art. 7 al Codului comercial (in prezent abrogat).
Cum acestea nu mai sunt aplicabile, criteriul de identificare a comerciantului
ramane cel indicat de art. 8 alin. (1) LPA potrivit careia notiunea de profesionist
include si categoria intreprinzatorilor, coroborat cu prevederile art. 6 alin. (1)
LPA, care arata ca sunt comercianti cei care au obligatia de a se inscrie in
registrul comertului.
Intrucat (a) art. 2 lit. e) din Ordonanta defineste intreprinzatorul ca fiind
persoana care organizeaza o intreprindere economica si (b) intrucat toate PFA,
intreprinderile individuale si intreprinderile familiale au obligatia de a se inscrie in
registrul comertului (art. 7 din Ordonanta), rezulta ca PFA, titularul intreprinderii
individuale si membrii intreprinderii familiale sunt profesionisti (intreprinzatori) si
comercianti, prin raportare la criteriile legale mai sus enuntate.
Sub raportul condiţiilor necesare pentru dobândirea calităţii de comerciant,
este de remarcat că, deşi Ordonanţa prevede necesitatea autorizării funcţionării
acestor forme de activitate economică, această autorizare este conferită prin
aceeaşi rezoluţie prin care se dispune de directorul registrului comerţului
înregistrarea PFA, a întreprinderii individuale sau a întreprinderii familiale; în
consecinţă, s-ar putea desprinde concluzia ca autorizarea funcţionării este
subsumată cerinţei înregistrării în registrul comerţului, nefiind o condiţie de sine
stătătoare pentru dobândirea calităţii de comerciant, ci numai pentru
funcţionarea acestor comercianţi - persoane fizice, în condiţiile legii.

3. Comerciantul – persoana juridica.

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 enumera o lunga lista de persoane
juridice care au obligatia de a se inregistra in registrul comertului si care sunt,
deci, comercianti: societatile comerciale,16 companiile nationale si societatile
nationale, regiile autonome, grupurile de interes economic, societatile

16
Potrivit prevederilor art. 18 pct. 31 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a
codului de procedura civila, denumirea de “societate comerciala” se inlocuieste cu
denumirea de” societate”.
15
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile europene, societatile

cooperative europene si grupurile europene de interes economic cu sediul
principal in Romania.
Este discutabilă includerea în această enumerare, ca subiecte distincte,
alături de societăţile comerciale, a societăţilor naţionale şi a companiilor naţionale
care, în ciuda unor particularităţi structurale, sunt şi rămân, în esenţă, tot societăţi
comerciale. Din această perspectivă, acest text legal ar fi putut la fel de bine să
enumere în rândul comercianţilor – persoane juridice şi instituţiile de credit,
societăţile de asigurare sau cele de investiţii financiare.
Este evident ca elementul de legatura intre toate aceste persoane juridice
consta in desfasurarea unei activitati economice cu scop lucrativ – productie,
comert, servicii. Toate aceste persoane juridice erau considerate comerciant si sub
regimul vechiului Cod comercial, astfel incat NCC nu produce o schimbare de
paradigma in aceasta privinta.

SECTIUNEA VI. DIFERITELE CATEGORII DE PROFESIONISTI.

ACCEPTIUNI SPECIALE ALE NOTIUNII DE COMERCIANT.
1. Art. 6 alin. (2) LPA arata ca notiunea de comerciant, astfel cum este
inteleasa prin raportare la prevederile art. 6 alin. (1) din lege (persoanele supuse
inregistrarii in registrul comertului) nu se aplica termenului „comerciant”, astfel
cum este acesta utilizat in legi speciale si mentioneaza, in acest sens, un numar
de trei acte normative (Legea nr. 84/98, Legea nr. 348/2003 si Legea nr.
321/2009) precum si orice alte acte normative in care termenul „comerciant” are
un inteles special.
Punerea in ecuatie a celor doua aliniate ale art. 6 LPA suscita insa unele
probleme de interpretare. Astfel, intr-o forma simplificata, textele respective
transmit urmatoarele mesaje:
(a) alin. (1) – sunt comercianti persoanele fizice supuse inregistrarii in
registrul comertului;
(b) (alin. (2) – dispozitiile alin. (1) nu se aplica termenului „comerciant”
prevazut in anumite legi speciale.
Interpretarea literala a „exceptiei” reglementate de art. 6 alin. (2) LPA este
aceea ca, spre deosebire de comerciantii indicati la alin. (1), cei indicati la alin.
(2) nu sunt supusi obligatiei de inregistrare in registrul comertului. Dar nu
credem ca aceasta a fost intentia legiutorului; mai degraba, acesta a dorit sa
sublinieze ca diferentierea dintre cele doua categorii de comercianti s-ar baza pe
faptul ca, in cazul celei de-a doua categorii, termenul comerciant isi pastreaza
intelesul specific primit in aceste acte normative speciale. 17

17
A se vedea in acest sens teza finala a art. 6 alin. (2) LPA, in care se mentioneaza ca
dispozitiile art. 6 alin. (1) nu se aplica termenuui “comerciant” prevazut in “orice alte
16
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

Daca este asa, este legitim sa ne intrebam in ce masura art. 6 alin. (1) din
Legea nr. 71/2002 da un inteles notiunii de comerciant, altul decat cel primit prin
legi speciale. Constatam ca aceste text nu da nicio defintie notiunii de comerciant
ci pur si simplu porneste de la o realitate legislativa, respectiv de la enumerarea,
indirecta, a persoanelor supuse inmatricularii in registrul comertului. Dar nu
toate aceste persoane aveau calitatea de comercianti – de exemplu, dupa caz,
grupurile de interes economic – si calitatea lor de comerciant nu le era conferita
tuturor prin inregistrare in registrul comertului. Concluzia este ca legiuitorul,
evitand cu obstinatie sa defineasca, intr-un fel sau altul, comerciantul, printr-un
criteriu obiectiv (cum ar fi natura comerciala a activitatii sau profesiei sale),
apeleaza la un criteriu marginal, nedefinitoriu, cum este acela al inregistrarii in
registrul comertului. Rationamentul este evident eronat: o persoana nu este
comerciant pentru ca s-a inregistrat in registrul comertului, ci este obligat sa se
inregistreze in registrul comertului pentru ca este comerciant!
2. Pe de alta parte, doua din cele trei acte normative indicate la art. 6 alin.
(2) LPA nu contin definitii sau intelesuri speciale ale notiunii de comerciant,
referirea la un inteles propriu dat de aceste acte normative fiind inutila. Astfel,
Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, republicata in 2014,
face doar doua trimiteri la termenul „comerciant”, fara semnificatie pentru
definitia sau intelesul „special” al acestei notiuni; Legea pomiculturii nr.
348/2003 nu contine nici ea un inteles specific al acestei notiuni, ci doar ii
enumera pe comercianti alaturi de alte categorii de profesionisti; in fine, Legea
nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare defineste
comerciantul ca fiind persoana fizica sau juridica autorizata sa desfasoare
activitati de comercializare directa catre consumator a produselor alimentare,
definitie ce este speciala doar prin aceea ca restrange sfera activitatilor unui
comerciant la comercializarea de alimente.18
3. Exista insa o serie de alte acte normative, nementionate specific de
legiuitor in enumerarea art. 6 alin. (2) LPA, care contin trimiteri la termenul
comerciant sau definitii, relativ similare celor prezentate mai sus, ale conceptului
de comerciant.
Pentru o parte dintre acestea, art. 6 alin. (3) LPA prevede ca termenul de
comerciant se inlocuieste cu acela de profesionist; sunt vizate astfel legile privind
protectia drepturilor consumatorilor (a se vedea Sectiunea III de mai sus).
In alte acte normative, conceptul de comerciant este sinonim cu cel de
intreprinzator; astfel, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 defineste

acte normative in care termenul “comerciant” are un inteles specific dispozitiilor cuprinse
in aceste din urma acte normative”
18
In plus, Legea nr. 321/2009 face parte din legislatia privind protectia drepturilor
consumatorilor si este supusa mentiunilor art. 6 alin. (3) LPA, termenul comerciant
urmand a fi inlocuit cu cel de profesionist ( a se vedea Sectiunea III de mai sus si pct. 3
al prezentei Sectiuni).
17
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

doar calitatea de intreprinzator [orice persoana fizica care (sic!) organizeaza o

intreprindere economica], dar declara ca intreprinzatorii a caror activitate o
reglementeaza sunt comercianti (art. 20, 23 si 31); in schimb, Legea nr.
449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora nu
utilizeaza termenul „comerciant”, ci notiunea sinonima „operator economic”.

SECTIUNEA VII. ALTE CATEGORII DE PROFESIONISTI. LIBER-

PROFESIONISTII.
1. LPA distinge intre profesionistii-comercianti si ceilalti profesionisti pe
care ii numeste, generic, orice alte persoane autorizate sa exercite activitati
economice sau profesionale.
Dintre acestia, liber-profesionistii, cei care exercita asa-numitele profesii
liberale, constituie o categorie aparte. Ei nu sunt legal definiti, dar este evident
ca sunt cei care exercita o profesie liberala; iar profesia liberala este definita de
art. 5 pct. 52 din Legea nr. 85/2014 privind procedura de prevenire a insolventei
si de insolventa ca fiind „profesia exercitata in baza unei calificari profesionale, cu
titlu personal, pe propria raspundere si în mod independent, implicand activitati
de natura intelectuala in interesul clientului si servind interesul public.
Caracteristice pentru aceste profesii sunt: existenta unui cod de etica, pregatirea
profesionalã continua si confidentialitatea relatiilor cu clientul”.
Aceasta definitie a profesiei liberale (uneori, identificata si cu sintagma
„profesie libera”) subliniaza ca liber-profesionistii exercita, ca si profesionistii-
comercianti, activitati cu titlu personal, in mod independent si pe risc propriu. Ei
sunt acele persoane autorizate care desfasoara activitatile profesionale la care
face trimitere art. 8 alin. (1) LPA si respectiv activitatile independente definite de
art. 7 pct. 3 Cod fiscal drept activitati derulate cu regularitate de catre o
persoana fizica, altele decat activitatile dependente (care se deruleaza intr-o
relatie de angajare).
Datorita acestor trasaturi proprii activitatii lor, liber-profesionistii au un
regim juridic distinct de cel al altor profesionisti: ei nu vor fi supusi procedurilor
de prevenire a insolventei sau de insolventa [art. 38 alin. (2) lit.a) din Legea nr.
85/2006] iar veniturile lor, realizate din activitati independente, au un regim
fiscal propriu.

SECTIUNEA VIII. ALTE CATEGORII DE PROFESIONISTI.

Potrivit prevederilor art. 7 pct. 18 Cod fiscal, organizatiile nonprofit sunt
orice asociatie, fundatie sau federatie infiintata in România, dar numai daca
veniturile si activele acestora sunt utilizate pentru o activitate de interes general,

18
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

comunitar sau non-patrimonial. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din

Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 privind asociatiile si fundatiile, acestea sunt
persoane juridice fara scop patrimonial, deci fara scop lucrativ. Acestea pot totusi
sa organizeze si sa obtina venituri din activitati economice directe (art. 46 OG
26/2000)
De asemenea, potrivit prevederilor Legii dialogului social (Legea nr.
62/2011) organizatiile sindicale, sunt persoane juridice constituie in scopul
apararii si promovarii intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor
(art. 1 lit. u) si pot sa desfasoare activitatile economice prevazute in statut (art.
25).
Potrivit prevederilor art. 118 din Legea nr. 61/2003, grupul de interes
economic (GIE) este persoana juridica cu scop patrimonial, care poate avea
calitatea de comerciant sau necomerciant. In prezent, GIE, indiferent ca a optat
sau nu pentru calitatea de comerciant, este un profesionist care desfasoara
activitati economice sau profesionale in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii
economice a membrilor sai, precum si al imbunatatirii rezultatelor activitatii
respective.
Toate aceste persoane juridice sunt profesionisti pentru ca sau in masura
in care exploateaza o intreprindere, adica desfasoara sistematic activitati
economice sau de prestari servicii in interesul general sau al membrilor, chiar
daca aceste activitati nu au scop lucrativ.
Asemeni acestora, orice persoane care exploateaza o intreprindere fara
scop lucrativ, dar care sunt autorizate sa realizeze activitatile enumerate de art.
3 NCC sau art. 8 alin. (1) LPA, cum ar fi cazul societatilor agricole constituite
potrivit prevederilor Legii nr. 31/1991, dobandesc calitatea de profesionisti.

SECTIUNEA IX. CONCLUZII

Profesionistul si intreprinderea raman cele doua pietre de hotar care
marcheaza confluenta materiei comerciale cu cea civila; fiind notiuni desemnate
de legiuitor pentru a reprezenta elementele de fuziune intre actele si operatiunile
reglementte de NCC, simpla lor prezenta constituie, insa, un reper important al
necesitatii de a distinge, chiar si in corpul Codului civil, intre actele juridice
incheiate de profesionisti si cele incheiate de non-profesionisti; fie ca NCC
reglementeaza acte juridice care reprezinta acte de comert destinate activitatii
profesionistului si care, prin aceasta, se bucura de un regim juridic special (a se
vedea o serie intreaga de asemenea contracte: comision, consignatie,
intermediere, agentie, expeditie, etc.), fie ca aceste acte produc efecte juridice
diferite atunci cand au caracter oneros si la incheierea si executarea lor participa
profesionisti (de exemplu, vanzarea sau mandatul).

19
IOAN SCHIAU DREPT COMERCIAL PARTEA GENERALA

SUPORT DE CURS DESTINAT EXCLUSIV STUDENTILOR FACULTATII DE DREPT - UNIV. TRANSILVANIA

Daca unificarea materiei dreptului privat a reprezentat una dintre temele

majore ale reformarii Codului civil, reglementarea adusa, in aceasta privinta de
NCC reprezinta doar inceputul si nu finalul procesului de unificare.
Cat este de benefica sau moderna aceasta tendinta proclamata de
legiuitorul roman, este cu totul alta poveste!

20