Cuprins

1 Iudaism si antisemitism
2 Crestintatea fat de iudaism
3 Ras si religie
4 Doctorul Gaster
5 Moartea Doctorului Gaster
6 Meditatie asupra arderii catedralelor
7 Bluze Albastre
8 A nu mai fi romn
9 O convertire la romnism
10 Rasism si cinematografie

Articole publicate de Mircea Eliade

Iudaism si antisemitism
- preliminarii la o discutie -
Cartea d-lui Mihail Sebastian, De dou mii de ani, a izbutit pn acum s fac pe antisemiti s urle
de bucurie, pe evrei s se lamenteze si pe gazetarii destepti s scrie articole cu haz. S vedem dac
ea poate face si altceva; dac ne poate face s gndim.
Mrturisesc c asteptam cartea aceasta ca pe o verificare a tensiunii si a generozittii opiniei publice
romnesti. Nu a opiniei publice de pe strad, fireste. Dar cel putin a unor anumite elite, a oamenilor,
hai s le spunem, inteligenti si de inim. Pentru c romanul aceasta semnat de un scriitor evreu si
prefatat de un profesor universitar crestin - aduce cu sine nu numai o serie de calitti literare, nu
numai o sum de documente sufletesti contemporane si o problematic tragic, dar nssi aparitia
lui, asa cum a aprut, este un semnal si si are o profund semnificatie. M refer la actul de mare
curaj al autorului; de a scrie aceast carte - pe care nimeni nu i-a cerut-o - si a strui s fie prefatat
de domnul profesor Nae Ionescu, dndu-si foarte bine seama si de riscurile, si de durerile si de
situatiile penibile la care se expune.

Lucrul acesta a trecut nebgat n seam. Un om care scrie o carte vie, am spune visceral, o carte
care nu cuprinde numai confesiunea durerilor sale iudaice - cci la urma urmelor aceast confesiune
a mai fost fcut si de altii, si poate cu mai mult eficacitate -, ci cuprinde drama si jurnalul
nedumeririi sale de om viu n fata eternittii si stupidittii acestei dureri - ei bine, omul acesta
ntlneste cea mai placid reactiune. De ce? Pentru c a aprut cu prefata d-lui prof. Nae Ionescu.
Toat reactiunea opiniei publice a fost stimulat - sau, ca s fim mai precisi, paralizat - de
alturarea acestor dou nume: Nae Ionescu Mihail Sebastain.
Va s zic, actul cel mai curajos, cel mai sincer, cel mai igienic pe care l-a fcut un scriitor evreu de
astzi - acela de a accepta o prefat antisemit (vom vedea dac i se poate spune astfel) actul
acesta a provocat cea mai ridicol rumoare. Mihail Sebastian e mort astzi n ochii coreligionarilor
si pentru c a dat o mare dovad de tolerant. Prietenii mei evrei uit c toat suferinta lor porneste
din intoleranta mediilor crestine (justificat sau nu, e alt poveste). Si lovesc astzi ntr-un evreu
pentru c acesta a fost prea tolerant
Trebuie s recunosc c reactiunea aceasta e dezgusttoare. C ea dovedeste mediocritatea opiniei
publice romnesti (opinie format, fireste, din crestini si din evrei), frica de a pune problema
rspicat, frica de a judeca, de a gndi, de a se revizui. Mihail Sebastian intr ntr-o camer nchis,
deschide larg ferestrele si spune: nu simtiti c aici pute? C ceva e stricat, ceva care se ascunde cu
grij, ceva care nu se vindec? toat lumea e jignit de cuvntul pute. Vai de mine, cum se poate
s spui asta? Cum s spui c ntre evrei si crestini exist disensiuni, ireductibilitti, plictiseli? Nu
suntem toti oameni? Dac exist antisemitism, apoi acesta se datoreste huliganilor. Este suficient
s fim oameni de omenie, ca orice umbr de antisemitism s dispar
Mihail Sebastian ca si d. Nae Ionescu cred altfel. Fiecare pentru motive diferite, fireste. Dar asa
cred si asta o spun. n ceea ce m priveste, am de fcut obiectii si autorului si profesorului meu, d.
Nae Ionescu. Dar ceea ce m uimeste de la nceput este conspiratia josnic si polemica usoar ce se
duce n jurul acestei crti. Pentru simplul motiv c cei doi autori si-au ntrunit numele pe copert.
Pentru c Mihail Sebastian a avut curajul de a spune ce crede despre evrei si despre antisemitism
si a avut cavalerismul de a apare cu o prefat ostil, sau, asa cum se spune, antisemit.
Acum ncepem s ne lmurim. Actul de curaj, de vorbire rspicat si sincer actul cel mai higienic
al publicisticei romnesti de la rzboi a trecut neobservat pentru c este amestecat acolo si d. prof.
Nae Ionescu. V rog s m credeti, nu iau aprarea nici a autorului, nici a prefatatorului. Amndoi se
pot apra singuri. Si o vor face, fr ndoial, atunci cnd vor avea unde. Dar sunt indignat de felul
cum a fost primit aceast carte, de toat conspiratia idioat a celor ce stiu s njure atunci cnd nu li
se rspunde, de tcerea si lamentarea ascuns a confratilor evrei, de superficialitatea sau indiferenta
confratilor crestini, de completa lips de ntelegere omeneasc si crestineasc a acestei drame.
M rog, ce e criminal sau suprtor n aceast carte? Fr ndoial, nu faptul c ea se ocup de
evrei. Au mai aprut crti despre evrei, scrise de evrei, care au fost judecate fr enervare, ba chiar
ludate. Atunci, poate faptul c, n aceast carte, evreii sufer - din pricina destinului, sau din
cauze contingente? Nici asta. n admirabilul roman al d-lui Ury Benador, Ghetto veac XX, evreii
sufer, ba sufer chiar mai brutal - si totusi cartea a primit laudele ce i se cuvin. Atunci, stm si ne
ntrebm: care este crima acestei crti a lui Mihail Sebastian? Dup nssi mrturisirile presei de
stnga, crima e clar: prefata d-lui Nae Ionescu. Nu prezenta acestei prefete; cci dac ea ar fi fost
favorabil tezei iudaice (ne vom lmuri ndat dac poate fi vorba de favorabil sau ostil),
cartea d- lui Mihail Sebastian ar fi fost primit cu urale. Nu prezenta, deci; ci sensul acestei prefete,
sens antisemit, care si capt grave consecinte n momentul istoric n care ne aflm.
Va s zic, suntem ntelesi. S-a trecut peste marele act de curaj, de higien si de dragoste (da, de
dragoste) al autorului, si colaborarea dintre romancier si prefatator a fost interpretat josnic; ca un
act de masochism spiritual, ca o autoinvitatie la suferint. Iar tot ce profesorul Nae Ionescu a scris n
prefat a fost interpretat cu o adevrat stupiditate de bieti destepti. Unul spune: e sofism. Altul: e o
prostie. Un al treilea: e o smecherie. Si asa mai departe.
Dac privim lucrurile fr enervare, prefata d-lui prof. Nae Ionescu era sortit de la nceput
nentelegerii. Pe de o parte, pentru c ea spune lucruri neplcute despre evrei. Pe de alt parte,
pentru c este scris pe un plan al filosofiei istoriei; lucreaz, adic, cu imponderabile. nteleg foarte
bine ca ea s fie atacat pentru c ea spune lucruri neplcute despre evrei. Dar e penibil s vezi o
sum de bieti destepti, o serie de gazetari cu haz, prpdindu-se de rs n fata imponderabilelor.
Cte calambururi nu se pot face pe seama acestui cuvnt, cte jocuri spirituale nu pot fi
improvizate cu prilejul inocentelor imponderabile. Parc-i aud pe delicatii nostri prieteni: Cum
vine vorba, coane, cu imponderabilele astea? Pi ce fel de imponderabile sunt ele, cnd se sparg n
capul ovreilor? Vezi, coane, unde duce metafizica? Repet, nesfrsite vorbe de haz, amuzante,
scnteietoare, inteligente, se pot spune despre o prefat care are nenorocul s fie scris din punctul
de vedere al filosofiei istoriei. Dar ce vreti? Asa se scrie filosofia istoriei: fr vorbe dulci, fr
lucruri de toate zilele, fr jocuri de cuvinte.
Toate crtile de filosofia istoriei - si a lui G. B. Vico, si a lui Hegel, si a lui Gobineau, si a lui
Chamberlain, si a lui Spengler sunt cldite pe imponderabile. C sunt armate cu fapte, cu
documente fr ndoial. Dar dl. Nae Ionescu nu scria un tratat; scria o prefat. n care, fatal, nu
putea fi invocat aparatul cu fapte, care dealtfel, e usor de gsit n orice monografie istoric asupra
problemei. C aceast prefat e fantastic, ermetic, abstract, pomenind de structuri, de
destine, despre Iuda si Mntuire, c ea alunec pe un plan de demonstrare greu de urmrit? - e
foarte adevrat. Dar asta e filosofia istoriei, acestea sunt datele problemelor. Prefata poate fi ngust,
poate fi gresit; vom vedea. Dar, ca s fie criticat, criticul trebuie s respecte planul n care a fost
scris, planul imponderabilelor. Altminteri, nu numai lucrrile filosofilor istoriei mai sus citati pot fi
foarte usor luate n rs dar orice filosof, orice metafizician, poate fi ridiculizat cu nesfrsit haz.
Bunoar, Kant: Cum e cu chestia lucrului n sine, coane? Pi ce lucru n sine este la, dom le,
dac l simt colo, m ntelegi? Si asa mai departe.

Ce s-a ntmplat cu prefata d-lui Nae Ionescu? A nceput a fi atacat din punct de vedere
economic, marxist, politic, gazetresc etc. a fost privit, cu alte cuvinte, printr-un unghi al
contingentelor. D. Nae Ionescu spune c evreul sufer. Asta va ndemna pe huligani s sparg
geamurile sau capetele ovreiesti, asigurati prin argumente metafizice. Deci, prefata d-lui Nae
Ionescu este primejdioas, ba chiar este criminal, iar evreul Mihail Sebastian este un trdtor de
neam pentru c a primit-o n fruntea crtii sale. Ca s fim cinstiti, aceasta este argumentul intim al
presei democratice. (Cealalt pres, nationalist, nu zice nimic. Se bucur n tcere sau n urale).

C ceea ce spune d. Nae Ionescu n prefat este nejustificat din punct de vedere economic? O fi. Dar
nu aceasta este problema pe care d-sa o pune. Cci, dac e vorba asa, nici din punct de vedere
botanic nu este justificat. Si nici din punct de vedere astronomic. Deci toate obiectiile care se aduc
nu se tin n picioare. toate si au un singur suport real (si e pcat c, n fata unei crti att de sincere
ca ceea a lui Mihail Sebastian, lucrurile acestea nu se spun sincer, pe fat, fr ocoluri). Anume:
prefata apare ntr-un moment istoric penibil, ntr-o conjunctur politic n care greutatea cuvntului
d-lui Nae Ionescu poate apsa mai mult dect evreii pot ndura. Vorba noastr: huliganii capt
argumente metafizice
Lsm la o parte faptul c un gnditor care scrie filosofie a istoriei nu-si poate pune problema
conjuncturii politice n care se tipreste gndul. Cci atunci am acuza prea mult pe un Fichte, iar
Croce nici n-ar mai cuteza s scoat ochii n lume. Dar s atacm problema direct: este prefata d-lui
Nae Ionescu antisemit? S-mi fie ngduit o parantez personal: ca s vedeti ce nseamn
antisemitism n presa noastr, de toate nuantele. Acum un an am fost invitat de cercul studentilor
evrei din Brlad s le tin o conferint. trei zile dup aceea, nu stiu ce foaie a L.A.N.C.-ului m fcea
jidnit, vndut jidanilor, si asa mai departe. N-au trecut cteva lumi, si aprea aici, la Vremea,
un articol de al meu intitulat A nu mai fi romn!. O revist nationalist l reproduce si l
comenteaz, lsnd a ntelege c m-am convertit la romnism (deci si la oarecare antisemitism).
Din nefericire, n cadrul suplinirii mele la Facultatea de Litere, am vorbit si despre iudaism, si am
vorbit asa cum cred. n aceeasi sptmn auzeam c sunt jidan (dup cum vedeti, lucrurile erau
destul de naintate; se preciza chiar si numele meu adevrat: Elias). Dar jocul cu antisemitismul nu
se opreste aici. n urma unui articol, publicat n Vremea (articol teribil de masacrat de cenzur, e
drept; se numea Compromiterea romnismului!), o foarte interesant revist sptmnal
introduce o notit n care eram numit pe rnd: antisemit, huligan si gogoman.
Toate aceste ntmplri plcute m-au nvtat s nu mai acord nici o valoare termenilor de
antisemit. Ce poate s nsemne acest cuvnt? Dac esti nationalist, adic dac ti iubesti tara, crezi
n destinul ei si te sacrifici, n msura nsusirilor tale, mririi si ntririi ei esti antisemit? Atunci
toti bunii cetteni ai tuturor trilor sunt antisemiti. Sau esti antisemit dac faci deosebire ntre
cettenii aceleiasi tri? Atunci toti istoricii timpurilor moderne si toti sociologii sunt antisemiti, si
toti etnografii, toti antropologii, toti istoricii religiilor, care constat grupuri etnice si structuri
spirituale semite. Sau esti antisemit dac faci deosebire ntre cetteni, scriind: evreul Husserl, sau
evreul Montefiore, sau evreul Leon Blum? Atunci si redactorii unei gazete democrate de amiaz,
Vestea, sunt antisemiti; cci au scris evreul Baier nvinge pe Carnera, n loc s scrie californianul
Baier

Dup cum vedeti, termenul acesta si-a cptat attea ntelesuri conjuncturale si parazitare, nct a
ajuns foarte vag, aproape impracticabil. La fel cu expresia filosemit sau jidnit. Cci dac te
revolti atunci cnd oameni nevinovati sunt btuti slbatic de niste lichele sau niste imbecili atunci
esti jidnit. Si dac ai curajul (ce e drept cam rar) de a te mpotrivi unor oameni care cer
excluderea total a evreilor din viata public si comercial a trii atunci tot jidnit se cheam c
esti. (Dup cum esti huligan, dac observi c numrul strinilor din anumite intreprinderi
particulare este covrsitor.) Sau dac spui c iudaismul este o grandioas revolutie spiritual, c
crestinismul este mplinirea profetiilor iudaice, c semitii sunt oameni, si nc oameni care au
colaborat cu forte magnifice la creatia acestei civilizatii europene, c Sf-ul Pavel, Spinoza, Einstein,
si altii, nenumrati au fost evrei si s-au mndrit a fi evrei atunci esti ori filosemit ori jidnit
Toate lucrurile acestea sunt triste, profund triste. Si ele si au o explicatie simpl: lasitatea
oamenilor, lipsa lor de curaj n judecarea realittii, spaima de adevruri neconfortabile, jena de a iesi
din formule si a gsi adevrul (care este ntotdeauna, se stie, la mijloc). Ce confortabil este s fii
antisemit! Nu ti se mai cere s judeci, de la om la om, de la tar la tar. Odat ce te-ai hotrt s fi
antisemit, totul se explic, totul merge ca pe roate; jidanii sunt de vin, totdeauna, jidanii n-au creat
nimic, jidanii sunt degenerati etc. Argumente gsesti cte vrei, n literatura confortabil pe care
alti oameni confortabili ti-o pun la ndemn: argumente antropologice, sociologice, teologice,
economice etc. Si ce confortabil este s fii democrat; esti un om linistit si sigur, pn la moarte.
Antisemitismul? O legend, sau o prostie, sau o manevr politic, sau, si mai simplu, o band de
derbedei, de huligani. totul se explic att de simplu. Se sparg geamuri n Vcresti? Huliganii.
Germania este antisemit? Huliganii. A existat antisemitism n Evul Mediu? Huligani. Roma
Imperial a cunoscut pogromuri? Huligani. totul se explic prin huligani dup cum dincolo se
explic prin jidani
Vedeti, este foarte simplu si foarte confortabil s treci de o parte sau alta a baricadei, s ai o
convingere, cum se spune. Este mult mai greu, mult mai dramatic, si de ce n-am mrturisi-o?
mult mai ineficace, practic vorbind, s ncerci s gndesti singur, s examinezi realittile direct, fr
formule, s rmi om si crestin, adic s-ti pstrezi ntreag si dragostea ta de oameni, de toti
oamenii, si judecata critic, purificat de sentimentalisme. Asemenea atitudine a avut Mihail
Sebastian n romanul su. Se ntlnesc huligani acolo; dar se ntlnesc si altfel de antisemiti, oameni
de care te miri c sunt antisemiti, oameni buni, caritabili, inteligenti. Asadar antisemitismul nu se
poate reduce la huliganism, crede Sebastian. Este un destin, afirm el. Vom vedea. Dar mai nti s
vedem ce e cu prefata d-lui profesor Nae Ionescu, despre care cnd nu s-a spus c e o
absurditate, pentru c lucra cu imponderabile s-a spus c e antisemit.

***
Domnul Nae Ionescu a evitat solutiile comode. A refuzat, adic, s spun: Jidani sau Huligani
si s rezolve problema, fie repetnd argumentele antisemite, fie argumentele umanitariste,
democratice si celelalte. Domnul Nae Ionescu, ca si Mihail Sebastian, a observat c Evreul sufer. Si
a ncercat s arate cauzele pentru care sufer. Si pentru care va suferi pn la sfrsitul lumii.
Lucrul acesta ar prea, la prima vedere, foarte firesc. Dac d-ta evreu constati n romanul d-tale c
evreii sufer cum as putea eu, prefatator, s spun altfel? Logic. Numai c mi se pare c din punctul
de vedere al filosofiei crestine pe care l pstreaz domnul Nae Ionescu n a doua parte a prefetei
nu se putea spune un asemenea lucru. Mihail Sebastian, o poate spune, n suferinta lui, n
dezndejdea lui, mai ales. Dar un crestin, un teolog crestin, nu poate cdea n pcatul dezndejdii, nu
poate afirma universalitatea destinului de suferint al lui Israel. tot ce poate afirma, crestineste si
ortodoxiceste, este c Harul divin e liber s mntuie sau s nu mntuie pe evrei. Att. Dar vom
reveni asupra acestui punct.
Ceea ce observm, deocamdat, este c prefatatorul admite, si chiar justific, destinul tragic al lui
Israel, destin care, limitat la experiente individuale (deci istorice, conjuncturale) este implicat si n
cuprinsul romanului. Poate fi numit o asemenea atitudine huliganism? Nu. Pentru c atunci si
Eminescu, si Vasile Conta, si Hasdeu ca s mentionm numai ctiva dintre romni ar putea fi
numiti huligani; si ei nu sunt. Ei sunt antisemiti teoretici. Dar poate fi si dl. Profesor Nae Ionescu
antisemit? Aici st toat ncrctura. S ncercm s-o lmurim.
Am vzut c toate obiectiile aduse de presa democrat d-lui prof. Nae Ionescu implic
antisemitismul acestuia din urm. (S-a scris chiar cuvntul huliganism; dar atunci ne-am lovi de
Eminescu, ceea ce ar fi grav). Dac dl. Prof. Nae Ionescu s-ar fi mentinut n tot cuprinsul prefetei pe
planul filosofiei istoriei atunci ar fi putut fi antisemit. Dup cum a fost Chamberlain, de pild. Sau
dup cum e Rosenberg. Dar dl. Nae Ionescu, n a doua parte a prefetei, introduce cteva elemente
noi, de soteriologie: Mntuirea, Pcatul, Mesia, nemrturisirea lui Israel. Elemente, asadar, de ordin
teologic. Care sunt supra-istorice. Este drept c dl. Nae Ionescu ncearc s explice istoria si prin
elemente supra-istorice. Istoria lui Israel, dup prerea sa, nu se poate explica n generalitatea
destinului su numai prin argumente de ras, de economie, de politic; nici chiar prin argumente
de religie, bgati bine de seam. (cci sunt si alte religii necrestine, ai cror participanti nu vietuiesc
sub destinul suferintei eterne. Nu se poate explica, spune d. Nae Ionescu, dect dac tinem seama de
pcatul lui Iuda (si al neamului iudeu): tgduirea Mesiei. Poporul ales, a fost ales pentru altceva;
pentru ca s nasc pe Mesia. Ori, cnd l-a nscut, orgoliul l-a fcut s-l tgduiasc, s nu-l
recunoasc; de-aici destinul eternei sale suferinte. Convertirea nu e posibil, spune dl. Nae Ionescu,
cci crestintatea este acum o form de viat si de spiritualitate perfect nchis, adic devenit nu
numai organic (asa cum era din primele secole ale crestinismului), dar si structural. Ori
structurile nu se pot schimba. (De fapt, se pot schimba si structurile, dar numai printr-o interventie a
lui D- zeu n istorie, printr-o renastere profetic si misionar ceea ce nu se mai ntmpl!)
Asa cum e construit argumentarea din prefata d-lui Nae Ionescu, observm o translatie,
nejustificat, din planul filosofiei istoriei pe cel al teologiei crestine. Si ntr-o parte si n alta, tot
imponderabile ntlnim; dar de alt ordin. Structura apartine ordinului filosofiei istoriei;
mntuirea apartine ordinului teologiei. ntre aceste dou ordine exist o deosebire calitativ; si este
de mirare c dl. prof. Nae Ionescu, att de lucid n dialectic nu a struit ndeajuns asupra acestui
punct esential. Att de esential, nct partea nti a argumentatiei exclude partea a doua, si
vice-versa.

Mai mult. n filosofia istoriei, dl. Nae Ionescu ar fi putut fi antisemit. Cci exist o anumit filosofie
a istoriei, antisemit. ns pe planul teologiei crestine, dl. Nae Ionescu nu poate fi antisemit chiar
dac ar vrea. Cci ce-ar putea nsemna antisemitism pe planul teologiei crestine? Imposibilitatea
mntuirii, certitudinea damnrii evreilor. Dar lucrul acesta nu-l spune nicieri Biserica. Cel mult
dac l-a spus un eretic (Marcion). Si nu-l poate spune chiar dac evreii (ca si alte natii necrestine)
rup comunitatea de dragoste a Bisericii. Pentru c nimeni nu poate interveni n libertatea lui
Dumnezeu. Dumnezeu poate mntui oricum, pe oricine, chiar dac acel oricine este n afara
comunittii de dragoste crestin. Dup cum poate refuza mntuirea si unor membri din crestintate.
Ce se poate spune atunci din punct de vedere soteriologic, despre crestini si despre evrei? C cei
dinti triesc n ndejdea mntuirii prin Isus (nici mcar n certitudinea ei); iar cei din urm pot fi
mntuiti, dac gratia lui Dumnezeu voieste aceasta. Exist n anumite canoane cteva referiri la
evrei; dar ele nu implic nicidecum siguranta nemntuirii evreilor. (De altfel, dac cineva va avea
vreo obiectie de fcut, vom reveni cu texte). Cum s-ar putea spune un asemenea lucru? Cum s-ar
putea nega posibilitatea unei convertiri colective, fcut de un nou fervent mesianic, de o nou
invazie profetic si misionar? Convertirea individual este altceva, pentru c ea se loveste de
structura spiritual a insului; dar o convertire cu ferment mesianic, una colectiv, poate sfrma
structurile.

Vedeti, un Hasdeu, un Eminescu, un Vasile Conta puteau avea o doctrin antisemit. Pentru c nici
unul din ei nu era teolog; si nici unul nu era crestin adevrat. Hasdeu era un spiritualist care a
atacat Biserica pn n ultimii ani de viat. Si totusi cu ct se apropia mai mult de spiritualism, cu
att abandona antisemitismul. Eminescu era filosof, nu cunostea si nu iubea metafizica crestin.
Iar Vasile Conta era un materialist fervent. toti trei, ns, puteau construi o filosofie a istoriei
antisemit. N- au fcut-o (fragmentar, Hasdeu a ncercat-o, dar fr nici o conceptie de adevrat
filosofie a istoriei). Dimpotriv, antisemitismul acestor trei mari romni este periferic; este
economic si moral. Att de periferic, nct poti face foarte bine abstractie de ele fr ca
personalitatea celor trei s fie alterat sau necomplet

Cazul domnului profesor Nae Ionescu este ns cu totul altul. Ca un gnditor ortodox, d-sa nu putea
sub nici form fi antisemit. Si, de fapt, nici nu este. Aceasta pare putin paradoxal, dup cele ce ati
citit mai sus despre destinul lui Israel. Si totusi, este foarte simplu. Prefata domnului Nae Ionescu nu
este antisemit. Ea pare astfel pentru c cuprinde pagini amare asupra destinului iudeu. De fapt,
ns, aceste pagini nu cuprind o atitudine antisemit ci numai o miscare de translatie, nejustificat,
din planul filosofiei istoriei pe cel al teologiei crestine. Ceea ce a fost gresit interpretat ca
antisemitism este numai o grav nebgare de seam a distinsului dialectician. Care sunt obiectiile
pe care ndrznim s le aducem aici profesorului nostru, dl. Nae Ionescu? Le putem rezuma n dou
puncte: 1) trecerea de pe planul filosofiei istoriei pe cel al teologiei (adic trecerea e la structuri la
spiritualitate universal); 2) afirmarea certitudinii c Iuda trebuie s sufere la infinit pentru c a
tgduit pe Mesia (adic o greseal contra ndejdei, complicat cu greseala, mai grav, contra
liberttii Gratiei). Dar amndou aceste obiectii se refer la dialectica d-lui prof. Nae Ionescu - si nu
la antisemitismul care nu exist n prefat. Greseala d-lui prof. Nae Ionescu, dac poate fi numit
astfel, este de natur pur filosofic. Iar consecintele ei privesc pur si simplu admirabila constructie a
prefetei iar nu problema n sine.
Cci a fi antisemit nu nseamn a crede c evreii sufer si vor suferi pentru c au tgduit pe Mesia
acesta este numai o problem teologic, eronat rezolvat -, ci a fi antisemit nseamn a lua atitudine
decisiv contra evreilor, a-i socoti inferiori, snapani, primejdiosi etc. Din prefata d-lui prof. Nae
Ionescu nu descifrm aceast atitudine intransigent fat de evreime. Dac domnia sa va lua cndva
o asemenea atitudine, va trebui s scrie altceva. Prefata aceasta cuprinde, clar numai dou lucruri:
filosofie a istoriei si problematica mntuirii si numai n cadrul acestora i se pot aduce obiectii.
Obiectii care, dup cum am vzut, conduc la cu totul alte concluzii dect la acelea ale
antisemitismului. Pentru c, nc o dat, ceea ce am obiectat noi d-lui prof. Nae Ionescu n-au fost
aduse antisemitismului d-sale (care nu exist si nici n-ar putea exista), ci metodei d-sale aplicate n
prefat.
Vom vedea n numrul viitor ce lmuriri ne poate aduce romanul lui Mihail Sebastian.
[n Vremea, 22 Iulie 1934, p. 5]

Crestintatea fat de iudaism

Prietenul si camaradul meu de redactie, d. G. Racoveanu, licentiat n teologie si bun cunosctor al
problemelor ortodoxe, mi aduce o serie de obiectii n ziarul Credinta de Smbt 28 Iulie (nr.
195) [1934] n legtur cu articolul meu Iudaism si antisemitism. Aceste obiectii se refer la
afirmatia mea c: nici textele evanghelice, nici Biserica ortodox, nu spun precis c toti evreii sunt
damnati n vecii vecilor, pentru faptul c sunt si au rmas evrei. Eu justificasem afirmatia aceasta
prin dou argumente: 1) posibilitatea unui nou val profetic, care s converteasc n mas pe evrei.
Ce rezulta de aici? C despre evreii de acum nu stiu nimic cci Harul exist, si numai Dumnezeu
stie ce se va ntmpla cu ei. Si, n al doilea rnd, c nici despre evreii care vor veni nu stim nimic,
cci oricnd poate interveni n lume un nou val profetic; cu alte cuvinte c, teologic vorbind, nu
exist specii absolute de oameni care vor fi damnati. Cum vom vedea ndat, crestintatea ntreag si
Biserica ortodox cunoaste anumite fpturi care sunt damnate n vecii vecilor; de pild, Iuda, Satana,
ngerii Satanei si oamenii care au czut prad lor. Dar despre evrei nu se spune nimic. Dac
ntr-adevr Biserica ar fi crezut c toti evreii, pentru c sunt si rmn evrei, vor fi damnati ar fi
spus-o. Si ar fi spus-o nu o dat, ci de o sut de ori asa cum o spune despre draci si despre acei
dintre oameni care le sunt robiti.
Preopinentul si prietenul meu d. G. Racoveanu nu atac problema din acelasi punct de vedere ca si
mine. Domnia sa, ca un bun ortodox ce este, las la o parte foarte primejdioasa problem a harului
si se refer numai la nvtturile Bisericii. Citeaz n total sapte texte variate, dintre care numai dou
se refer la subiect. Si conclude cam asa: D. Mircea Eliade, fcnd teologie, st pe deasupra
Bisericii. S vedem.
Eu nu sunt teolog, si putina teologie pe care ndrznesc s cred c o cunosc, am nvtat-o de la
profesorul meu Nae Ionescu. Dar d. Nae Ionescu m-a ndreptat la izvoarele certe; la Macarie, la
Confesiunea ortodox a lui Petru Movil, la patristica oriental, la solidele exegeze catolice. M-ar
minuna, deci, s fiu att de gresit - pe cnd stiu autoritatea izvoarelor mele. De aceea, s-mi fie
ngduit s examinez nc o dat problema, ajutat de d. Racoveanu.
Nu m voi referi, deci, dect la textele Bisericii. Domnul Racoveanu scrie c eu gresesc cnd spun
c nu stim nimic despre mntuirea sau damnarea evreilor. C dimpotriv, Biserica afirm sigur, n
aceast privint, c evreii vor fi damnati pe veci. Ciudat; afirmatia aceasta a mai fcut-o cineva,
Marcion, si a fost declarat eretic. A doua oar a fcut-o tot un eretic, Baius. Baius a fost acela care a
contestat posibilitatea de mntuire a necredinciosilor (pgni, evrei, mahomedani) si Biserica
romano-catolic i-a rspuns astfel: Dumnezeu confer tuturor necredinciosilor, si prin urmare si
celor negativi, gratia, cel putin de departe suficient, ca ei s se mntuiasc. (E vorba de Biserica
catolic. n cea rsritean, nici nu s-a pus problema. Asa c am fost nevoit s citez autoritatea
Bisericii ntr-un caz antecedent, apusean. Cci la noi, rsritenii, nu prea au existat eretici).

Va s zic, iat-ne n plin erezie. Nu n greseal teologic ci n erezie curat. Domnul Racoveanu
scrie despre mine care sunt un foarte amator si ignor aproape total doctrina Bisericii ortodoxe
c m-am asezat pe pozitia Providentei. De ce? Pentru c am tinut seama si de Har n aceast
problem a mntuirii sau damnrii evreilor. Ce spune d. Racoveanu? C nu trebuie s tinem seama
de Har, c asta e chestie grav; cci unii oameni (n spet, evreii) sunt pe veci condamnati. Foarte
ciudat. Dar exact acelasi lucru l-a mai spus un mare eretic, tot apusean si sta, Jansenius. Anume: c
sunt unii oameni (toti necrediciosii evrei, pgni, musulmani si anumiti crestini) care sunt
condamnati pe veci. Si acestei afirmatii, eretice, i rspunde bula Papei Inocentiu al XI-lea: divinae
pietati derogantem. Vedeti ct e de grav: pcatul contra milei divine, mil care e nesfrsit, si care
nu tine seama de specii umane. Cci Dumnezeu voieste cu voint antecedent, conditionat si cu
dinadinsul mntuirea nu numai a predestinatilor, ci si a credinciosilor, ba nu numai a credinciosilor,
ci si a necredinciosilor si a pctosilor. Asta spune Biserica roman contra lui Jansenius. Si l
spune si traditia: Hristoase, cea lumina adevrat, carea lumineaz si sfinteste pe tot omul ce vine
n lume (Orologer, Blaj, 1890, p. 18, dup dr. Vasile Suciu, Dogmatica Fundamental).
Deci, chestia cu Providenta nu st chiar asa cum las a se ntelege prietenul si preopinentul meu d.
G. Racoveanu. Eu n-am czut n pcatul de a nega posibilitatea Harului asupra necredinciosilor (n
spet, evreii). Pcat, s ne fie ngduit a o spune nc o dat, foarte grav. Dar s vedem mai departe.
n privinta mntuirii evreilor domnul G. Racoveanu aminteste un singur text evanghelic, Ioan,
VIII, 24 (nu VIII, 46, cum a cules gresit tipograful). Probabil c mai sunt si alte texte, dar d.
Racoveanu nu le mentioneaz. Desi ar fi fost de dorit; cci dup cum se stie, n orice discutie
teologic textele evangheliilor sinoptice au mai mult autoritate canonic. Dar s vedem ce spune
Ioan, VIII, 24: Veti muri n pcatele voastre. Cci dac nu credeti cine sunt, n pcatele voastre
veti muri. (Am reprodus traducerea folosit de d. Racoveanu. textul grec spune numai: dac nu
credeti c sunt etc. Cf. Luzzi, La Biblia, vol.XI, p. 319, nr. 3; Biblia, ed. Sf. Sinod, p. 1453; Loisy,
Les livres du Nouveau testament, p. 650). Si d. Racoveanu comenteaz: Prin urmare: veti muri dac
nu veti crede c sunt Mesia. Hotrt, d. Eliade crede c exist mntuire si n afar de Biseric. Si
crede c afirmatia aceasta este foarte ortodox!.
S lsm la o parte ce cred eu. S vedem ce spune Sf. Ioan, n context. Prietenul meu, d. G.
Racoveanu a scpat din vedere ntreg continutul acestui magnific capitol al VIII-lea din Evanghelia
Sf. Ioan. Dac l-ar fi recitit n ntregime, ar fi observat c Iisus nu se refer aici la evrei - ci la aceia
care au ncetat de a fi evrei. Nu e asa c lucrurile par putin paradoxale? totusi, textul e clar. Cci ce
spune Iisus? De-ati fi fost fii ai lui Avraam, lucrurile lui Avraam ati fi fcut (v. 39). Dar acesti
evrei au ncetat de a fi fiii lui Avraam, deci au ncetat de a mai fi evrei. Voi din tatl diavolului
sunteti, si poftele tatlui vostru voiti s faceti (v. 44) va s zic, pcatul pomenit n versetul 24 nu
se refer la vointa de a rmne evreu, de a pstra legea veche, a semintiei lui Avraam ci e pcatul
celor care au renuntat la Avraam, la evreitate, si au ajuns fiii Diavolului.
Cu alte cuvinte: veti muri, nu pentru c struiti n evreitate ci veti muri pentru c sunteti fiii
Diavolului. Dar sunt toti evreii fiii Diavolului? Dup stiinta mea, nici un text evanghelic nu o spune,
nicieri. Anumiti evrei, adic aceia care au renuntat la Avraam si la evreitate sau, mai precis, cei
care triesc n pcat ei sunt fiii Diavolului, si ei nu-si vor gsi mntuirea, n veci. Ne rentoarcem,
deci, la pcatul individual. Ne rentoarcem la acea participare la ru prin Satana, de care vorbesc
toti apologetii crestini, si de care au vorbit la nceput Evangheliile. Dar aceasta nseamn cu totul
altceva. Una este s fii robit Satanei si ngerilor ei (sau cu privire la pgni, s fii apistoi, anomoi,
amartoloi, fr credint, fr lege, pctosi) si alta este s rmi evreu, s pstrezi Legea
veche. Despre fiii Diavolului noi stim cu sigurant c vor fi nemntuiti. Despre evrei, ns, nu
stim nimic. Cci nu ne spune nimic Biserica.
Ce nseamn a fi evreu? A pstra vechiul legmnt; a strui n Avraam. Spune undeva Biserica
ortodox c cei ce struie n Avraam vor fi damnati? Spune undeva Biserica noastr c evreii
ntruct sunt evrei, nu-si pot gsi mntuirea? Nu. tot ce spune Biserica este lucrul urmtor: c fiii
Satanei si cei ce au czut prad ngerilor ei - vor fi damnati. Si acei dintre evrei vor fi damnati care
au czut prad Satanei; care nu mai sunt evrei ci fiii dracilor.
Preopinentul meu, d. Racoveanu a introdus n discutie dou elemente noi: 1) pe Iuda si 2) pe Satana
cu ngerii lui. Aceasta, ca s-mi arate c sunt unele fpturi pe veci condamnate. Despre Satana si
ngerii lui, dracii, n-a fost deloc vorba n articolul meu. Dar foarte bine a fcut d. Racoveanu c i-a
pomenit, cci astfel am cstigat un punct esential n discutie. Anume: aflm certitudinea ntregii
Biserici crestine, de la Evanghelii pn la ultimele Sinoade, c sunt anumite fpturi pe veci
nemntuite: dracii. Dac ati sti ce formidabil numr de texte exist n aceast privint, ce clare si
decisive sunt ele! Domnul G. Racoveanu a citat vreo dou-trei. n orice manual de teologie crestin
veti gsi cteva sute. Va s zic, Biserica ortodox cunoaste fpturi crora mntuirea le e decisiv
refuzat. Sunt dracii. Va s zic, Biserica stie s afirme solemn si categoric lucrul acesta: c anumite
fpturi nu se pot mntui. De ce nu-l spune, atunci, si despre evrei? Dac Biserica ar avea
certitudinea c toti evreii sunt damnati, pentru c sunt evrei atunci probabil c s-ar grbi s-l
spun. Asa cum l spune despre draci; n toate crtile sfinte, n toate polemicile si apologiile, n toate
tratatele si n toate Sinoadele. Dar nu-l spune nicieri. Textele evanghelice la care se refer d.
Racoveanu pomenesc de acei evrei care au renuntat de a fi fiii lui Avraam si au devenit fiii Satanei.
Atta tot.
Va s zic, nu e vorba nici de ras, nici de neam, nici de semintie; nu e vorba nici de evreu, nici de
pgn, nici de ateu este pur si simplu vorba de fiii lui Satan si de ngerii lui. Cine urmeaz calea
rului, cine particip la ru si colaboreaz la victoria rului n lume acela e pierdut. Nu pentru c e
evreu sau pgn, ci pentru c a acceptat valorile ntunerecului, pentru c s-a robit Satanei.
Chiar d. Racoveanu citeaz acest frumos pasaj din Ioan, V, 29: Si vor iesi cei ce au fcut cele bune
pentru nvierea vietii, iar cei ce au fcut cele rele, ntru nvierea osndirii. Foarte clar. E vorba
despre fapte bune si fapte rele. Si s nu ne grbim s spunem c fapte bune fac numai crestinii. n
primul rnd pentru c Sf. Ioan Gur de Aur (Homil. XVI la Epistola Romani) ne contrazice si n al
doilea rnd pentru c aceasta este erezia lui Baius: Omnia opera infidelium sunt peccata, et
philosophorum virtute sunt vitia. Si Biserica crestin (catolic) a osndit afirmatia aceasta sub nr. 25
din bula Papei Pius V n 1565. Iar Biserica ortodox spune c omul cu puterile sale poate cunoaste
unele adevruri religioase naturale. Poate face unele fapte bune naturale si poate nvinge ispitele mai
mici. Asadar, nu toate faptele necredinciosilor sunt pcate (vezi orice manual de teologie).
Dar s ne ntoarcem la cellalt element introdus de d. Racoveanu n discutie: la Iuda. Care si el este
pe veci condamnat. Iuda, sluga si vicleanul, ucenicul si pizmretul, prieten si diavol spune
Triodionul citat de d. Racoveanu. Are acest Iuda ceva de a face cu evreii? Nu. Este fptura cea mai
nefericit de pe acest pmnt. Cci era scris ca el s-l vnd pe Iisus; fr de care nu s-ar fi mplinit
Scripturile. E un damnat. Dar pcatul lui Iuda este si rmne pcatul lui Iuda nu al lui Israel, si nici
al iudeilor. Deci, suntem ntelesi si n aceast privint.
De altfel, am putea cita texte la nesfrsit. S ne multumim, totusi, cu cteva spicuiri din Confesiunea
Ortodox a lui Petru Movil (dup traducerea lui Barbu Constantinescu, Bucuresti, 1872). Socotim
c manualul acesta de teologie rsritean este hotrtor. Iat de pild ce se spune despre evrei fat
de crestini: Acest percept (< > etc.) sunt datori s- l tie mai mult crestinii dect iudeii, fiindc
crestinilor s-a dat de la Domnul si Dumnezeul nostru mai mare libertate dect iudeilor
(ntrebarea 50, p. 144). Va s zic, evreii nu sunt damnati, nu sunt definitiv pierduti de vreme ce
poate exista deosebire cantitativ ntre crestini si evrei. Dac evreii ar fi fost definitiv pierduti, n-ar
fi fost posibil nici o comparatie ntre faptele lor bune si faptele crestinilor, ntre libertatea lor si
libertatea crestinilor. N-ar fi fost posibil nici o comparatie, asa cum nu e posibil cu dracii, sau cu
Iuda.

Mai departe. n contra acestui percept (< > etc.) pctuiesc de moarte mai nti toti aceia care nu
recunosc pre nici un Dumnezeu, dup Psalmistul care zice: <> (Ps. 52, 1). Al doilea pctuiesc cei
care-si fac sie-si mai multi zei Al treilea care se dau pe sine diavolului, ca fermectorii Al
patrulea care sunt dati superstitiilor Al cincilea care cred n auguriile tuturor lucrurilor
etc. (ntrebarea 51, pp. 144 - 145). Nicieri, deci, nu este vorba despre evrei ca fiind damnati pentru
c au struit n evreitate.
Am putea aminti d-lui G. Racoveanu tratatul Adversus Judeorum al lui Tertulian, n care suferintele
evreilor pe acest pmnt sunt luate ca pild de suferintele eterne ale acelora dintre crestini care vor
pctui, devenind fiii Satanei. Am putea aminti nvttura care spune c: De sufletul Bisericii se tin
si acei necrestini, cinstiti, care mplinesc poruncile legii naturale, sdite n inima lor. Am putea
aminti Dar cte n-am putea aminti? S citeasc prietenul meu cartea lui M. Capran: Le problme
du salut des infidles (Paris, 1912), si va gsi acolo toate textele, toate canoanele si toate
comentariile care l vor lmuri. Este o carte catolic, e adevrat. Dar, cum am mai spus, asemenea
probleme nu ni s-au pus n Biserica rsritean; si nu avem bibliografie critic asupra lor. Dar, dac
preopinentul meu nu vrea s o accepte pentru c e catolic l rog s-mi arate textul rsritean
precis care o condamn, si care rezolv altfel problema mntuirii necredinciosilor. Asta, ca s nu ne
mai pierdem timpul n discutii zadarnice. Cci, ceea ce stim cu sigurant este c nimeni nu va fi
osndit dect pentru faptele sale rele.

Ca s nchei, trebuie s spun c problema mntuirii evreilor este si foarte delicat si foarte grav.
Biserica a avut tot timpul o atitudine foarte discret. S lsm pe evrei n voia Domnului si s ne
ocupm de mntuirea noastr, s pzim calea binelui, s rezistm ispitei Satanei. Cam asta las a
ntelege Biserica. De necredinciosi va avea grij Dumnezeu. Dar noi nu putem spune c anumiti
necredinciosi nu se vor mntui cci atunci ne facem vinovati de erezia lui Baius si a lui Jansenius:
divinae pietati derogantem.
Prietenul meu citeaz, la ncheierea articolului, canonul 11 al Sinodului al VI-lea Ecumenic, care nu
d voie crestinului s aibe relatii cu evreii. (Desi, canonul nu spune c evreii vor fi damnati). E
drept, fat de acest canon, si eu, ca si profesorul meu d. Nae Ionescu, suntem vinovati. Dar, va s
zic, acesta este crestinismul pe care l invoc d. Racoveanu? Sfntul Pavel, Sfintii printi, martirii,
misticii, Sf. Francisc, toat acea magnific oaste de iubitori si slujitori ai lui Hristos unde sunt?
Acesta este oare spiritul Bisericii? Oare nu cdem n pcatul pe care l constata d. Nae Ionescu n
Sinagog, adic nlocuirea Scripturii cu Comentariul, a cuvntului lui Dumnezeu, cu glossa
rabinilor? Simple ntrebri al unuia care se simte pctos fat de canonul al 11-lea al Sinodului al
VI-lea Ecumenic. Oare este att de puternic litera legii nct s ne fac s uitm cuvintele S-tului
Pavel: Nu leapd harul lui Dumnezeu; c de este prin lege dreptatea, Hristos dar n zadar au murit
(Galateeni, II, 21)?
[n Vremea, an VII, 5 August 1934, nr. 349, p. 3]
 Ras si religie
Gndirea a nchinat un numr ntreg (cel pe Februarie) discutiilor n jurul Rasei, Religiei si
Natiunii. Dup cum vedeti, numai zone dinamitate. Cci nicieri nu intervin mai multe nervozitti
dect n asemenea controverse despre ras si religie. Mrturisesc c am luat revista n mn cu
oarecare sfial. Prea era frumoas Gndirea n amintirea mea, prea era pur linia ei si prea
mirosea n aer a praf de pusc. trebuie s recunosc c sfiala nu mi- era ntemeiat. D. Nichifor
Crainic ia o atitudine hotrt n fata teoriilor crestinismului arian, adic mai precis a
crestinismului nordic antisemit si antiroman desfsurate cu atta amploare de d. Rosenberg.
Iar dl. Lucian Blaga scrie un admirabil eseu Despre ras ca stil, n care-si mrturiseste nencrederea
fat de ncercrile stiintifice de a rezolva problema rasei, dar recunoaste existenta fenomenului ras
ca stil de viat. D. Lucian Blaga nu concepe rasa ca specie biologic rigid si intolerant ci ca
stil de viat si sufletesc alctuit din latente, din posibilitti sau din fragmente pe cale de a se
schita. Aceasta nu e numai o pozitie de estet. Este singura pozitie fireasc si fertil care se poate lua
n fata fenomenului ras. O sensibilitate stilistic elastic ncearc n prezenta raselor, ca stiluri
vitale si sufletesti, stri ntovrsite de o anumit evlavie, ca n fata unor fenomene originare ale
firei. O sensibilitate stilistic elastic se va transpune cu usurint si cel mai adesea cu simpatie n
ansamblul de valori fizice si spirituale ale unei alte rase. Nu acesta e ns cazul sensibilittii stilistice
de tip rigid. O sensibilitate stilistic rigid va manifesta o aversiune fat de ansamblul de valori
fizice si spirituale ale unei alte rase. O sensibilitate stilistic rigid va avea tendinta s vad n
valorile fizice si spirituale ale altor rase non-valori.
Iubitor al stilurilor, al acestor fenomene originare care dau sens existentei si justific orice fel de
creatie, d. Lucian Blaga afirm necesitatea unei puritti etnice. Dar ct de frumos justific d- sa
aceast puritate pe care au santajat-o cu atta brio sefii politici si spirituali ai Germaniei moderne.
M voi declara cu alte cuvinte mpotriva amestecului, dar nu din considerente biologice de puritate
a plasmei ereditare, ci fiindc mi se pare c amestecul duce n cele mai multe cazuri la lips de stil si
ntr-un anume sens la lips de caracter. E n joc un elementar simt al stilului si un respect quasi-
religios fat de formele substantei vitale, simtminte pe care nu pot si nu nteleg s le nving S nu
stricm, s nu nivelm, s nu splcim, noi, oamenii, ceea ce a rsrit n snul naturii si al sortii cu
irezistibila si convingtoarea putere a unor forme originare plastic delimitate prin gratie de sus.
Nu mai putin condamnabil ar fi ns si drumul cellalt, al exaltrii rasiste. Atitudinea
mesianismului rasist nu e prin nimic justificabil.
Am transcris acest frumos pasagiu pentru c el exprim aproape tot ce se poate spune, coerent si
justificat, asupra rasei. Este incontestabil un mare merit al d-lui Lucian Blaga c a venit si de ast
dat le timp cu o lmurire deplin, filosofic si crestineasc. Cei care-si dau osteneala s cerceteze
perioadele de crestere si instaurare a istoriei, vor putea singuri verifica acest adevr.
[n Vremea, an VIII, 21 Februarie 1935, nr. 377, p. 8]

Doctorul Gaster
Btrnul si de mult ilustrul savant, Dr. Moses Gaster, si-a druit Bibliotecii Academiei Romne
colectia sa de manuscrise si crti vechi romnesti. Sunt peste dou sute de raritti bibliografice,
multe din ele adunate de Mihai Eminescu si cumprate apoi de savantul doctor Gaster. Pe temeiul
acestor manuscrise si crti vechi, a publicat M. Gaster lucrarea sa din tinerete, Literatura popular
romn (Bucuresti, 1882), care, mpreun cu al doilea tom din Cuvente den btrni al lui Hasdeu,
alctuia pn mai deunzi singura monografie critic si complet asupra literaturii romnesti scrise;
pn mai deunzi, adic pn n 1929, cnd profesorul Cartojan a dat la lumin primul volum din
lucrarea sa de sintez, Crtile populare n literatura romneasc. Aceeasi bogat colectie personal
a folosit-o si la alctuirea Crestomatiei romne (2 vol., Leipzig, 1891).

Doctorul Gaster a plecat din tar n 1885. S- a stabilit de-atunci la Londra, unde a ajuns rabinul
Comunittii Israelite. n anul acesta a mplinit 80 de ani, cci s-a nscut n 1856. A fost contemporan
si a cunoscut ndeaproape generatia de scriitori si savanti romni ai Independentei. A cunoscut pe
Eminescu, de la care a cumprat o bun parte din manuscrisele si crtile vechi care se vor ntoarce
zilele acestea n tar si vor fi depuse n Biblioteca Academiei Romne. A cunoscut pe Odobescu, a
cunoscut mai ales pe Hasdeu, la revista cruia (Columna lui Traian, 1876 - 1877) colabora nc din
timpul cnd si pregtea doctoratul la Breslau. De acolo trimite Gaster Cteva rectificri la
etimologiile grece, turce si maghiare ale lui Rsler (Columna, 1876, pp. 521 - 524); Baskert =
Bucuresti?, fntne arabe pentru istoria romn (Columna, 1877, pp. 244 - 247); o recenzie la
Dictionnaire turc-arabe-persan al lui Zencker (pp. 298 - 300); un comentar la un studiu comparativ
al lui Ispirescu (pp. 447 - 449). tnrul savant dovedea de pe atunci o prodigioas eruditie lingvistic
si folcloric. De la Hasdeu nvtase s aprecieze importanta limbilor slave si orientale pentru
ntelegerea istoriei romnesti si balcanice. Pregtirea sa lingvistic i-a fost de un mare folos dup ce
ne-a prsit. Gaster a uluit lumea stiintific din Apus prin multimea si varietatea limbilor pe care le
stpnea. Cci, desi s-a specializat apoi n limbile semite, putea folosi n cercetrile sale de folklor
comparat toate limbile slave si romanice, limbile clasice, limba turc, persan, arab, limbile
germanice

Este semnificativ faptul c Moses Gaster debuteaz n revista antisemitului Hasdeu. tot att de
semnificativ, ca si faptul c singurul asistent- conferentiar pe care si l-a ales Hasdeu, a fost Lazr
Sineanu, un erudit evreu. Este drept c, dup ce a publicat Literatura popular romn unde
afirma c unele basme si legende populare romnesti si au izvorul n legendele biblice Gaster s-a
rcit de Hasdeu. n scrierile lui Hasdeu de dup 1882, se ntlnesc multe ntepturi mpotriva lui
Gaster. Dar nu stim dac marele antisemit s-a bucurat ntr- adevr de expulzarea rivalului su.
Prietenia lui Hasdeu pentru elevul si asistentul su Sineanu cel putin pn la penibilul episod din
1900 alctuieste una din paginile cele mai frumoase din viata marelui enciclopedist si antisemit.
Dealtfel, fie spus n treact, nu stiu dac vreun bancher sau arendas evreu a fost expulzat n epoca
dintre 1870- 1916. Au fost ns siliti s plece trei mari savanti evrei: Gaster, Sineanu si tiktin. toti
trei si-au cucerit un renume european. n anii cnd noi primeam fel de fel de negustori galitieni am
izgonit trei capacitti de mare clas european
Lazr Sineanu a abandonat studiile sale de folklor romnesc, dedicndu-se cu ct succes, o stie
astzi toat lumea dialectologiei franceze si lingvisticii generale. Doctorul Gaster nu si-a prsit
ns niciodat cercetrile ncepute n tinerete. Este adevrat c s-a preocupat mai mult de sectele
iudaice si de literaturile apocrife. A editat si a tradus texte ebraice.
n cele trei mari volume de Texts and Studies (1931) si-a adunat aproape tot ce rmsese ngropat n
vechi reviste de folklor si lingvistic. Un volum ntreg e ocupat numai de texte ebraice. Cartea
despre Samariteni (London, 1925), Asatirul sau Cartea samaritean despre tainele lui Moise
(London, 1927), precum si traducerea mai veche a Cronicilor lui Jerahmeel (London, 1899) au
fcut din doctorul Gaster o autoritate n tot ce priveste literatura eretic si apocrif iudaic. Dar
iubirea sa pentru nceputurile scrisului romnesc si folklorul romnesc n-a ncetat niciodat. A
continuat, si dup plecarea din tar, s dea seama despre publicatiile romnesti n Kritischer
Jahresbericht ber die Fortschritte der Romanischen Philologie. n 1901, colaboreaz la
Grundriss-ul lui Grber cu o Rumnische Literatur. n 1915 public frumoasa carte: Roumanian
Bird and Beast, Stories (London). n sfrsit, zilele acestea apare n colectia ngrijit de profesorul
Cartojan si editat de Scrisul Romnesc o culegere din scrierile lui Anton Pann.
mi aduc aminte de un articol scris de mult de d. Em. Bucuta, n care povestea o vizit la Dr. Gaster,
la Londra. trecuser numai ctiva ani de la rzboi. Domnul Bucuta admira bogata colectie de
manuscrise si crti vechi romnesti; se gndea, cu melancolie, c ochii obositi ai btrnului savant
nu se vor mai opri asupra rndurilor miglos si evlavios scrise cu sute de ani n urm; se ntreba dac
aceast comoar se va ntoarce cndva n tar, si dac doctorul Gaster va putea vreodat uita jignirea
de acum cinzeci de ani Iat c astzi colectia de manuscrise si tiprituri vechi se ntoarce n tar.
Si doctorul Gaster a uitat jignirea, cci si-a nchinat o parte din ultimele sale puteri editrii unui
clasic romn: Anton Pann. Evenimentul e prea important, ca s nu fie subliniat si comentat.
Mai rmn ns o sum de lucruri de fcut. Si pentru mngierea doctorului Gaster, si pentru folosul
nostru. Am putea cunoaste de la Dr. Gaster foarte multe amnunte care privesc deaproape generatia
Independentei. Numai el ne-ar putea spune lucruri interesante despre un Odobescu, un Hasdeu si
poate chiar Mihail Eminescu. La vrsta patriarhal pe care o poart att de glorios opt zeci de ani
poate ar fi greu pentru doctorul Gaster s mai vin pn la noi. Dar ar trebui delegat un tnr istet de
la Legatia noastr de la Londra, s adune de la el toate informatiile despre generatia Independentei.
mi ngdui o indiscretie. mi ngdui s citez dintr-o scrisoare a lui M. Gaster, trimis de la Londra
n 12 mai 1936, cteva rnduri. Mi se pare c era ceva firesc ca biblioteca mea s se ntoarc n tar
printr-un nepot al meu. S-a potrivit foarte bine. Si acuma, s le fie norocul acolo unde sunt!
[n Vremea, 21 Iunie 1936, p. 9]

Moartea Doctorului Gaster

Cu Dr. Gaster, mort n primvara aceasta, cnd ajunsese la mijlocul celui de-al 83-lea an de viat, se
stinge unul dintre cei mai nvtati oameni ai veacului nostru. Fcea parte din clasa aceea de savanti,
astzi att de restrns, care nu-si ngrdesc curiozitatea la cteva sectoare ale stiintei pe care o
cultiv. Era un enciclopedist n sensul concret al cuvntului, ntocmai ca si cellalt fiu adoptiv al
culturii anglo-saxone, Dr. B. Lanzer, mort si el cu putini ani n urm, la Chicago. Putini nvtati vor
mai putea cmpurile vaste pe care le-a destelenit si fructificat Dr. Gaster n 60 de ani de nentrerupt
activitate stiintific. Specia aceasta de enciclopedisti-istorici se va stinge, cu timpul. Gaster a avut
norocul s-si nceap studiile ntr-o epoc n care filologia si istoria atinseser apogeul si multe din
disciplinele auxiliare care, astzi, nghit ele singure o viat de om nu- si cptaser nc
autonomia.
Nscut ntr-o familie cu bun-stare si traditie crturreasc, tnrul Gaster a nvtat de timpuriu, n
afar de limbile francez si german, elemente de limba ebraic. De altfel, printre dasclii lui de
ebraic a fost si faimosul cltor evreu Joseph Halvy, stabilit provizoriu n Bucuresti, dup
cltoria pe care o fcuse n Abisinia (M. Schwartzfeld, A biographical sketch of Dr. Gasters early
years, n Gaster Anniversary Volume, London, 1936, p.1 sq). terminndu-si studiile la Liceul
Matei Basarab, Gaster pleac, ndat dup bacalaureat, la Breslau, unde functiona un celebru
seminar rabinic. Acolo lucreaz sub conducerea ctorva renumiti savanti, printre care trebuie
mentionati Graetz, Zuckermann si Joel, si ctva timp secondeaz pe Zuckermann n Biblioteca
Seminarului. n acelasi timp, urmeaz cursurile lui Groeber, faimosul romanist, la Universitate. tot
la Breslau, n anii studentiei sale, a nceput s cunoasc si s se pasioneze de folklor, pornind de la
literatura oral si popular ebraic, si descoperind treptat comorile populare romnesti, si apoi ale
popoarelor slave si romanice. n 1877, la 25 de ani, obtine doctoratul n filosofie la Breslau cu o tez
privind o problem filologic: Zur Rumnische Lautgeschichte. Die Gutturale termis (publicat n
Zeitschrift fr Romanische Philologie, 1879, pp. 355 - 388). Despre importanta acestei lucrri a lui
Gaster, a scris recent d. prof. Cartojan n articolul su Dr. M. Gasters activity in the Field of
Romanian Language, Literature and Folklore (Gaster Anniversary Volume, pp.15 - 20), citnd
cteva opinii competente ale specialistilor timpului. Gaster si-a dezvoltat ideea fundamental din
teza 58 mircea eliade - casus belli de doctorat n studiul Stratificarea elementului latin n limba
romn, publicat n revista lui tocilescu (Revista pentru istorie, arheologie si filologie, 1883, pp. 17
- 32, 345 - 356). tnrul savant si continu apoi studiile sale ebraice la Breslau, obtinnd n 1881
diploma rabinic magna cum laude.

Studiile acestea din Germania orienteaz ntreaga activitate viitoare a lui Gaster. Savantul poliglot si
polihistor va cerceta n lunga si laborioasa sa viat domenii variate, dar liniile de orientare sunt bine
fundamentate de pe acum. Dr. Gaster va rmne un romanist, un folklorist si un semitolog. Asta, n
ceea ce priveste activitatea sa stiintific. Dar, Dr. Gaster nu a fost numai un crturar. nc din primii
ani ai tineretii sale si-a clit o puternic si limpede constiint national. A simtit si a trit n
conformitate cu destinul poporului su, Iudaeo fidei singularis, remarc incizia lui Bruno Schindler
din fruntea volumului omagial. ntr-adevr, ca si colegul su ntru crturrie, ilustrul orientalist
Sylvain Lvy, profesorul de la Collge de France, Dr. Gaster n-a uitat niciodata c e evreu. Sylvain
Lvy si-a nchinat viata studiilor indiene, tibetane si chineze, dar a pstrat permanent legtura vie cu
poporul su si a fost ales spre sfrsitul vietii presedintele Aliantei Israelite. n aceast calitate,
eruditul si umanistul Sylvain Lvy a slujit cauza conationalilor si din toate trile, cu o energie si un
devotament care poate sluji de exemplu oricrui crturar constient de destinul neamului su. Dr.
Gaster si prin pregtirea stiintific, si prin functia sa sacerdotal era haham al comunittii evreiesti
de rit spaniol din Londra a fost un mare animator al ndejdilor nationale ale tuturor evreilor. n
timpul Congresului de la Berlin, a depus sfortri uriase pentru soarta poporului su (cf.
Corespondenta publicat n Gaster Anniversary Volume, pp. 545 - 548). Dar nc de la vrsta de
16 ani, tnrul savant avea constiinta limpede a misiunii poporului su si a functiei unificatoare a
limbii ebraice. ntr-o cuvntare tinut cu prilejul matriculatiei sale si publicat n Ha-shahar (1873)
spune: Die Nationalitt und die Sprache des Landes, in dem wir leben, rumen wir ihre Rechte ein,
ohne gleichzeitig unsere Nationalitt als Juden, als Volk Gottes, aufzugeben Die hebrische
Sprache ist das einzige band, welsche alle Israeliten in ihrer polyglotten Nationalitt auf der
ganzen Erde verbindet und in ihnen eine zweite Nationalitt nhrt und belebt (Gaster
Anniversary Volume, p. XV, nota 1).
Asa a simtit Gaster de copil, si asa a trit pn la vrsta venerabil a patriarhului: ca un evreu
conformist, ca un rabin, ca un sionist. Cci, alturi de Herzl, Gaster a jucat rolul cel mai important n
sionism, si cuvntarea sa la al II-lea Congres cnd a fost purtat pe umeri prin toat sala a rmas
memorabil n istoria nationalismului evreiesc. Dr. Gaster a luat parte activ la fondarea celor dinti
colonii evreiesti n Palestina, si pentru poporul su a luptat drz, pn ce si-a dat ultima suflare. Este
emotionant lectura Prefetei la volumul su omagial, pe care o scrie tot un crturar de seam
sinologul Bruno Schindler crturar, dar n acelasi timp un nationalist de o admirabil intransigent.
Cum spuneam, anii de pregtire de la Breslau au fost ani decisivi. n periodicile savante strine, ca si
n cele romnesti, Dr. Gaster ncepe de atunci copioasa lui colaborare. Una din primele tiprituri ale
sale n Romnia a fost tratatul talmudic Mishna- Aboth (Bucuresti, 1881), prin care eruditul
semitolog inaugureaz seria de editii si traduceri de texte ebraice. S notm, n aceast rubric,
volumele principale: The Chronocles of Jerakneed (London, 1927), The Exempla of the Rabbis
(Leipzig, 1924), The Asatir (London, 1927), The tittled Bible (London, 1929), Maaseh Book
(Philadelphia, 1934) etc. n strns legtur cu aceast activitate de editor si traductor de texte
semite, trebuie notate lucrrile de vulgarizare ale lui Gaster: The Ketubah (London, 1924), The
Spread of Judaism through the ages (New-York, 1926), The Story of Chanucah (London, 1928),
The Story of Passover (London, 1929), The Story of Shavaoth (London, 1930), The Story of Purim
(London, 1930), The Story of the High Festivals and the Feasts of Tabernacles (London, 1931). Am
mentionat numai o parte din volumele si brosurile lui Gaster n legtur cu evreitatea, lsnd la o
parte nenumratele studii, conferinte si articole risipite n toate revistele savante sau iudaice, lsnd
la o parte textele minore (al treilea volum din Studies and Texts cuprinde exclusiv texte inedite
ebraice) si nementionnd cele cinci mari volume de ritual, publicate la Londra ntre anii 5661 - 5666
(1901 - 1909), cuprinznd toate oficiile si rugciunile pe care Gaster, ca mare preot, le cunoaste n
toat ntinderea si adncimea lor.

Am struit ceva mai mult asupra acestor aspecte ale activittii lui Gaster, pentru c ele sunt mai
putin cunoscute la noi desi ele nu sunt ignorate n Occident, unde numele doctorului Gaster nu e
ilustru numai ca savant, ci mai ales ca lumintor al credintei izraelite si mentor al nationalismului
iudaic. Dr. Gaster a fost un om profund onest si sincer n tot ce a fcut. Pentru el, istoria poporului
evreiesc nu era numai un subiect de studiu, cum este pentru unii dintre coreligionarii si. Cinstit
sufleteste, nu i-a fost rusine de poporul lui, si nici n-a cochetat cu credintele strbunilor si,
rationalizndu-le si mblnzindu-le. n religie, Dr. Gaster n-a fost un modernist. A crezut n
spiritul, dar si n litera Legii.
N-a fost un rabin de nevoie. A avut vocatia sacerdotal si nationalist. Att de mult l-a preocupat
unitatea neamului si religiei lui Izrael, nct s-a silit s aduc la aceeasi unitate si pe eretici. Poate
c n aceast iubire a lui Gaster pentru toate semintiile lui Izrael, si n aceast dorint secret a lui de
a vedea unificat spiritualitatea iudaic, trebuie cutat explicatia interesului su att de viu pentru
Samariteni, cea mai veche sect iudaic n existent. Dr. Gaster a contribuit ca nimeni altul la
descifrarea misterului care nconjura, pn la el, istoria acestei secte. Cel dinti studiu important al
su, A Samaritean Scroll of the Hebreu Pentateuch, a fost publicat n Proceedungs of the Society of
Biblical Archeology (1900, pp. 240 - 269). n 1917 apar mai multe articole despre filacteriile
samaritene (republicate n Studies and Texts, vol. I, pp. 387 - 461), iar n 1925 si tipreste cele trei
Schweich Lectures: The Samaritans, Their History, Doctrines and Literature (Oxford, University
Press). Este cea dinti sintez profund asupra acestei misterioase secte iudaice, pe care Dr. Gaster o
cunoaste n cele mai mici amnunte, si pentru explicarea creia btrnul savant a cheltuit 30 de ani
din viat. De altfel, doi ani mai trziu, public traducerea crtii Asatir (The Samaritean Book of the
Secrets of Moses, London, 1927), iar n 1932 apare cel dinti tom din Samaritean Eschatology
(London), nchinat studiului legii orale samaritene si traditiilor arhaice.
Din iubirea profund a lui Gaster pentru istoria si traditiile poporului su, izvoreste pasiunea sa
crturreasc pentru literaturile populare semite, pentru acele texte apocrife si legende eretice care
s-au pstrat mii de ani, nealterate, n comunitatea samaritean, bunoar, sau s-au transmis n lumea
ntreag prin textele apocrife si literaturile populare. Cnd a nceput s cerceteze literatura popular
romneasc, Dr. Gaster a fost atras n special ctre legendele biblice si apocrifele Vechiului
testament. Dar, fireste, savantul si poliglotul a descoperit un cmp mult mai vast, ndat ce a nceput
s lucreze n acest domeniu al literaturii populare. Din izvor n izvor si din variant n variant, Dr.
Gaster a fost silit s ptrund pn n literaturile indiene, unde a descoperit uneori obrsia anumitor
legende hagiografice crestine (d. ex. Nigrodha-miga Jataka and the life of St. Eustachius Placidus,
1894, republicat n Studies and Texts, II, pp. 1065 - 1070). Curiozitatea lui pentru traditia oral a
tuturor popoarelor era nemrginit. A fost atras si de misterul care acoper istoria tiganilor, si a
contribuit cu studii importante la Journal of the Gipsy Lore Society. Dup exilul su la Londra, unde
si-a petrecut cea mai lung parte a vietii sale, a continuat s se intereseze de folklorul si literatura
popular romneasc. n 1900 apare Geschichte der rumnischen Literatur, n 1915 Rumanian Bird
and Beast Stories, iar n 1936, editia lui Anton Pann, Povestea Vorbii, lsnd la o parte studiile si
articolele mai mrunte.
Dr. Gaster a fost, de la nceputul carierei sale stiintifice, pasionat de texte. Acest savant a mers
ntotdeauna la izvoare, chiar cnd o asemenea munc implic eforturi considerabile. De aceea, o
bun parte din productia sa stiintific si literar const n editarea si traducerea de texte. Dup cum
remarc pe bun dreptate n prefata primului volum din culegerea sa Studies and texts in folklore,
magic, medieval romance, hebrew apocrypha and samaritean archeology (3 vol., London, 1925 -
1928), textele si pstreaz permanent valoarea, oricare ar fi soarta ipotezelor construite asupr-le.
Dar, n aceast pasiune pentru texte, se poate descifra mai mult dect nevoia omului de stiint de a-si
cunoaste izvoarele. Dr. Gaster gsea n lectura neodihnit a acestor texte populare, putinta de
comuniune cu sufletul celor multi si al celor umili, calea ctre inima neamului su si ctre a
celorlalte neamuri. Cci asemenea oricrui mare patriot, savantul acesta ajunsese s iubeasc foarte
multe neamuri, tocmai pentru c nvtase de tnr s-si iubeasc neamul su. N-a fost un
cosmopolit, desi a fost un om universal.

Meditatie asupra arderii catedralelor

De cte ori, la Berlin, m plimbam prin fata frumoasei sinagoge din Charlottenburg mi aminteam
de 6 Februarie. Nu m duceam cu gndul la revolutia bolsevic din Rusia, la sutele de biserici arse,
la miile de preoti mpuscati, la milionul de albi executati de histeria fratricid si de dementa lui
Djerjinski. Nu voiam s merg chiar att de departe. Dar m ntrebam numai att: Cum se face c,
sub o dictatur fascist, de un antisemitism violent, ca cea a lui Hitler, si o sinagog st totusi
mndr si reculeas n inima Berlinului, - n timp ce la 6 Februarie, la Paris, cel dinti lucru pe care
l-au ncercat comunistii francezi a fost s pun foc catedralelor?!
Sine ira et studio Nu stiu dac se mai poate scrie, astzi, si asupra unor mprejurri ca cele de fat
- sine ira et studio. ncerc totusi s nteleg acest lucru simplu: de ce comunistii francezi ca si cei
rusi, ca si cei spanioli s-au repezit nti la biserici, iar antisemitii germani s-au multumit s aplice
legi riguroase mpotriva evreilor, fr s se dedea la acte de slbticie? Orice mi s-ar spune despre
teroarea hitlerist, nu pot uita un lucru: c, n plin centrul Berlinului, o sinagog st solemn si
nesiluit asa cum n-a stat nici o biseric n Rusia. Orice mi s-ar spune despre masacrele hitleriste,
nu pot trece peste un fapt simplu: c nici mcar presa cea mai anti- fascist din lume n-a vorbit
vreodat despre mii de asasinate n Germania n timp ce jurnalele sovietice publicau mai acum
un an cifra oficial a executiilor contra-revolutionarilor: un milion si jumtate. Atta recunosteau ei
c au ucis
Stati acum si judecati: o revolutie fascist- antisemit, care nu siluieste sinagogile si nu execut
evreii n mas; o revolutie comunist, care arde mii de biserici si execut un milion si jumtate de
oameni.
S fi fost oare adversari politici toti acesti nefericiti executati? Nu o afirm nimeni; ar fi fost dealtfel
si greu de crezut. Cam prea multi preoti pusi la zid, cam prea multe femei spnzurate, cam prea
multi copii arsi de vii ca s fie vorba numai de adversari politici. E mai simplu: e vorba, mai ales,
de histerie, de acea bestial nevroz produs de vederea sngelui. Asa s-a ntmplat si n Revolutia
Francez, asa s-a ntmplat ast-var n Spania, n primele zile ale rzboiului civil. Militienii si
femeile, la vederea sngelui, erau cuprinsi de o isterie colectiv, care i ndemna s masacreze pn
la extenuare. La Passionaria nu este o fericit exceptie a eroismului hispano-comunist. Este un
exemplar ceva mai apsat a unei ferocitti neurotice, destul de usor de explicat clinic. Din ziarele
englezesti pe care le citeam la nceputul rzboiului civil aflam amnunte nspimnttoare: femeile
care sileau pe militieni s ucid, s nu ia prizonieri; femeile care masacrau pe rniti, dup lupt; care
amenintau cu revolverele pe militieni pentru c acestia refuzau s execute, obositi si dezgustati de
atta snge
Cnd se spune, despre rzboiul civil din Spania, c atrocittile sunt egale de ambele prti se
exagereaz din exces de prudent.
Atrocittile sunt mai slbatice din partea acelei armate n care intervin femeile, si, n general,
oamenii pasnici (militienii, n cazul Spaniei). Soldatii sunt obisnuiti cu sngele; brbatii obosesc mai
repede dect femeile cnd e vorba de masacrat rnitii (cazul Sarmizegetuza, cazul bulgroaicelor de
la turtucaia). Dealtfel, dac ntr-o zi acel oaspete sosit de curnd din Spania s-ar hotr s ne
povesteasc felul n care au fost executati 20.000 de oameni la Madrid am afla, fr ndoial,
amnunte foarte interesante
Rmne bine stabilit un lucru: c orice miscare revolutionar cu caracter comunist este sngeroas si
anti-religioas. Comunistii de bun-credint, dac i ntrebi, ti dau ntotdeauna acelasi rspuns:
Trebuie s fie sngeroas, cci altminteri n-ar mai fi revolutie si trebuie s ard bisericile, pentru
c crestinismul se confund cu capitalismul si regimul burghez.
Rspunsuri care mi se par complet nefundate. Nu este deloc adevrat c o revolutie trebuie s fie cu
necesitate sngeroas (adic, urmat sau ntretinut prin masacre n mas). Nu vorbim de Anglia,
tar clasic a revolutiilor fr snge. Vorbim ns de Romnia, unde s-au fcut, n 70 de ani, cel
putin cinci mari revolutii sociale si nationale, fr vrsare de snge: 1) dezrobirea tiganilor, 2)
secularizarea averilor mnstiresti, 3) reforma agrar, 4) etatizarea subsolului, 5) conversiunea. Dac
ne gndim bine, ceea ce n Spania (nainte de rzboiul civil, adic n primvara 1936) se ncerca s
se obtin prin arderea bisericilor si terorizarea preotilor la noi se obtine de la jumtatea veacului
trecut prin legea secularizrii averilor mnstiresti. tot asa si cu reforma agrar. S-a spus c romnul
n-are constiint de clas (de ex. boierimea) si de aceea nu reactioneaz cnd este deposedat. Vi se
pare att de grav aceast lips a constiintei de clas? Fenomenul romnesc prezint, din orice
unghi de vedere este judecat, caractere de unitate pe care nu le are fenomenul francez bunoar, sau
cel german. Mi se pare foarte natural ca s nu existe constiint de clas n Romnia cnd stiu c
limba romn nu are dialecte, si c poporul romn s-a format n centrul unei vaste arii ncepnd din
muntii tatra si sfrsind n Balcani, fr asa numitele miscri ciclonice. Mi se pare iarsi natural ca
revolutiile sociale s se fi fcut n Romnia firesc, patriotic, oarecum n familie. Nu nteleg de ce
revendicrile sociale, juste, s se sustin numai prin Karl Marx. Noi avem pe un Nicolae Blcescu,
pe un Bogdan Petriceicu Hajdeu, pe un Eminescu care cereau reforme sociale pe temeiuri rasiste
si patriotice; se fceau, adic, exponentul trnimii autohtone mpotriva fanariotiilor si a strinilor
(nemti, rusi, evrei, bulgari).
S ne ntoarcem acum la al doilea argument al comunistului de bun credint: Biserica Romano-
Catolic este reactionar si s-a fcut instrumentul capitalismului. De la nceput fie spus, aceasta n-ar
fi un argument pentru distrugerea catedralelor si executarea preotilor. S ne amintim c, pentru
hitleristi, evreii sunt dusmanii umanittii; totusi, n- au fost incendiate sinagogile si n-au fost
masacrati cei 600.000 de evrei ai Germaniei. Mi se va rspunde: n Germania n-a fost Revolutie.
S admitem c, ntr-adevr, n-a fost; dar a fost o cucerire a puterii; Hitler are astzi puterea deplin;
ar fi putut incendia sinagogile si ar fi putut masacra pe evrei. N-a fcut nici una, nici alta. Din
prudent, din slbiciune, din spirit de tolerant? Hitler n-a prea dovedit asemenea virtuti crestine.
Dac n-a incendiat, si n-a masacrat asta a fcut-o pur si simplu pentruc n-a ncurajat histeria
luciferic, n-a provocat fiara uman prin executii preliminare. S-a multumit cu lagrele de
concentrare; mai putin grav, n orice caz, dect revolverul descrcat n ceaf sau spnzurtoarea.
Asasinate a cunoscut si hitlerismul. Dar ndrzneste cineva s mentioneze asasinatele lui Hitler
alturi de acel milion si jumtate din Rusia bolsevic?!
Cei care vorbesc de reactionarismul Bisericii Romano-Catolice uit cam repede tot ceeace
datoreste Europa acestui catolicism. Uit cultura pstrat, adncit si transmis de Biseric. Uit c
europeanul ar fi ajuns o fiar histeric si ar fi pierit n cteva sute de ani ca hunii lui Atila dac
n-ar fi cunoscut caritatea crestin, morala crestin, filosofia crestin.

Poate fi fcut vinovat ntreaga Biseric Romano-Catolic pentru cteva greseli ale anumitor Papi
sau Episcopi? Dar regii, si mpratii, si democratiile, si republicile, si dictatorii au fcut greseli de
o mie de ori mai grave si mai numeroase. Este biserica mpotriva revendicrilor sociale? Dar secolul
XIX cunoaste un socialism crestin alturi de un socialism laic si marxist. Dar opera de ajutor social
a Bisericilor crestine ntr-un sigur an ntrece tot ajutorul rosu de la nceput si pn n 1936. Este
Biserica organic legat de capitalism?
Amintiti-v c ea a fost legat de toate formele economice si sociale ale lumii; a acceptat si
feudalismul, si monarhia, si republica. A fost n lupt cu toate aceste forme de viat si s-a mpcat
cu toate. Biserica Romano-Catolic (vorbim de ea, pentru c ortodoxia si protestantismul, evident
din motive diferite, nu prea se amestec n treburile Statului), promoveaz si ea revendicrile si
reformele economice. (Cititi de pild Codul Social, asupra cruia se gseste n alt pagin, o scurt
notit). O revolutie social, dac se poate face fr Biseric, se poate face foarte bine alturi de ea,
nu mpotriva ei
Si cu toate acestea, cel dinti lucru pe care l atac bravii comunisti francezi, spanioli sau rusi sunt
bisericile. Meditati putin asupra acestor amnunte care se explic unul pe altul: setea de snge, de
slbticie inutil; patima de a arde bisericile; refuzul primatului spiritualului (al oricrui primat
spiritual, fie el laic sau budhist); umilirea valorilor europene (monogamia, familia, caritatea,
frumosul mediteranean, personalitatea). Lucrurile acestea nu se ntmpl n orice revolutie;
fascismul sau hitlerismul, bun sau ru, cum o fi, nu cunoaste nici incendiile, nici masacrele.
Lucifer e n deplin libertate numai n Rsrit.
[Vremea, an X, 1937, Februarie 7, nr. 474, p. 3.]

Bluze Albastre
Adevratilor comunisti
O carte proast e un caz facil si reconfortant; o njuri sau o ignori si ti-ai fcut datoria. Dar o revist
proast, nu stiu precis de ce, produce ntotdeauna o trist si deprimant abandonare sufleteasc. O
revist proast e un atentat la psihologia normal a vietii asociate. Ea pune ntrebri destul de grave
si angajeaz responsabilitti care nu pot fi solutionate printr-o simpl ridicare din umeri sau o glum
rea. Mai ales cnd n numele revistei proaste vorbeste ultima promotie a ultimei generatii de tineri,
unii mai liberi si mai emancipati dect altii.
Sper c nu mai e nevoie s prezint grupul de literati si proletari din jurul revistei Bluze Albastre.
Ei sunt cunoscuti prin delicioasa lor impertinent (si asta ne bucur, pentru c asa am rmas si noi),
prin aventuroasa lor schimbare de patroni (si asta dovedeste cutare, primenire, emancipare), prin
ignoranta lor orgolioas si admirabilul lor dispret pentru orice munc intelectual organizat, pentru
orice spiritualitate, orice lectur fr imprimatur de la Moscova si orice gratuitate artistic. Nu stiu
ce cred altii, dar pe mine revolta aceasta mpotriva eruditiei si rafinamentului occidental, a gndirii
abstracte si a scrisului valid revolta aceasta a celor mai tineri dintre tineri, m bucur. O asteptam,
chiar, ca o reactiune mpotriva setei noastre de cunoastere, de experiente gratuite si de lecturi
neproletare.
Surpriza Bluzelor Albastre e deci, cu att mai mare. Cci pornind de la un grup de tineri att de
emancipati de canoane si ajungnd la o revist de incontestabil mediocritate, de strict dogmatism
si de exilirant limb romneasc, mrturisesc, la aceasta nu m asteptam.
Cum, asta e literatura proletariatului? Acesta va fi rezultatul magnificului experiment social ce se
asteapt, numai aceasta? Cci doar nu e nevoie s fii comunist si s proclami c vrei s scrii
literatur pentru proletariat ca s reeditezi ura si pamfletul, ignoranta si dogma, mediocritatea si
intoleranta. Pcatele acestea le cunoastem noi de mult, n rbdtoarea noastr patrie. Socoteam
ignoranta, diltantismul, invidia, mediocritatea, intoleranta si dogmatismul viciile generatiilor
trecute. O parte din ele le recunosteam chiar printre noi. Dar n nici un caz nu le-am crezut cununa
Artei si Vietii sociale ce ne asteapt ntr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat.
Mediocritatea si intoleranta n scrisul tinerilor sunt simptome triste. Cci poti fi intolerant numai
dintr-un unghi de vedere spiritual, de pe o pozitie profetic. Dar nu poti fi intolerant afirmnd
asurzitor primatul economicului. n acest caz poti fi cel mult un somer cutnd stpn. Si atunci nu e
nevoie s scrii literatur si doctrin pentru proletari.
Tinerii nostri, n literatur, vor o tehnic nou, adaptat pentru un public nou. Un punct de plecare
admirabil. Dar dac proza lor reportagii tendentioase, sentimentale si politicale reprezint
literatura proletariatului, atunci nu e deloc o ncurajare si nici o invitatie pentru convertire la
comunism.
Eu stiam odat c revolutia comunist nu tinde numai la o reform economic, ci la o primenire n
mas a ntregei psihologii, la un nou profetism, la o instaurare a vietii libere. Bune sau rele,
realizabile sau irealizabile criteriile acestea puteau fi, n orice caz, discutate. Dar Bluzele
Albastre reediteaz problematici nvechite, polemici inutile si de mult depsite. Art pentru art
sau art cu tendint mi se pare c apartin vitrinei caragealesti. Revolta mpotriva abstractului
are o istorie de cel putin cincizeci de ani. Intoleranta contra oricrei spiritualitti streine trieste pe
acest continent de dou mii de ani. Si ea e cu att mai vehement cu ct convertirea e mai
improvizat; cu att mai dogmatic, cu ct ignoranta e mai evident.
Tot ceea ce am admirat la acesti tineri, tot jemenfichismul si continua lor frond, goana lor dup
neconventional, viata lor bohem, discutiile lor la Bar- Automat, alura lor de tribuni eleganti si
parfumati, n sfrsit curajul lor de a afirma una si a face alta toate acestea s-au fcut nevzute n
Bluze Albastre. Lsati de capul lor, au dovedit ce pot realiza. Sau poate, un ordin, un stpn care
vrea mercenari securi, iar nu bohemi? Aceasta le-ar explica, ntr-un anumit sens, mediocritatea
scrisului lor ultim.
Bunii nostri prieteni nu vd ct de burghez e munca lor, ct de individualist e metoda lor. Cci o
convertire la un nou sistem de viat asociat nu se face prin propagand individual ci e un vnt
profetic, o surpriz inspirat, o convertire n mas, la temelia creia st ntotdeauna o experient
spiritual (iar nu, vai, o viziune economic) prodigioas. Mesagiul unei noi Vieti si unei noi Arte nu
poate fi dus, n nici un caz, de tineri lipsiti de asemenea experiente. O revolutie sau o reform nu se
nvat ntr-un ceas de vorbrie la Automat, si energia convertirii nu o capt o duzin de someri
enervati. Acestia ajung, cum au ajuns, mercenarii unei idei streine.
Asteptm, nc, literatura adevratilor comunisti. O asteptm pentru c, orict de discutabil ar fi
doctrina lor, realizarea lor artistic va fi, sunt sigur, un cstig al limbii si literaturii romnesti.

A nu mai fi romn
A aprut, acum de curnd, o nou mod printre tinerii intelectuali si scriitori; a nu mai fi romni, a
regreta c sunt romni, a pune la ndoial existenta unui specific national si chiar posibilitatea
inteligentei creatoare a elementului romnesc. S ne ntelegem bine: tinerii acestia nu depsesc
nationalul pentru a simti si gndi valorile universale, ei nu spun: nu mai sunt romn pentru c sunt
nainte de toate om, si cuget numai prin acest criteriu umiversal si etern. tinerii acestia nu
dispretuiesc romnismul pentru c sunt comunisti, sau anarhisti, sau mai stiu eu ce sect social
universal. Nu. Ei pur si simplu, regret c sunt romni, si ar vrea s fie (o mrturisesc) orice alt
natie de pe lume, chinezi, unguri, nemti, scandinavi, rusi, spanioli; orice, numai romni nu.
S-au sturat pn n gt de destinul acesta de a fi si a rmne romn. Si caut prin orice fel de
argumentare (istoric, filosofic, literar) s demonstreze c romnii sunt o ras incapabil de
gndire, incapabil de eroism, de probleme filosofice, de creatie artistic, si asa mai departe. Unul
dintre ei se ndoieste att de mult de realitatea unui neam romnesc rzboinic, nct si propune s
citeasc Istoria Imperiului Otoman a lui Hammer, ca s verifice dac ntr-adevr s-au luptat
vreodat romnii cu turcii, si i-au nvins! Altul crede c orice creier care conteaz n istoria si cultura
romneasc nu e de origine romn: Cantemir, Koglniceanu, Eminescu, Hasdeu, Conta,
Maiorescu, Iorga, Prvan etc. etc. toti, dar absolut toti sunt streini.
Sunt slavi, evrei, armeni, nemti, orice; dar nu pot fi romni, romnii nu pot crea, nu pot judeca;
romnii sunt destepti, sunt smecheri, dar nu sunt nici gnditori, nici creatori.

Dac le pronunti vreun nume despre care se stie sigur c e romnesc, au alte argumente.
Este din Oltenia? Snge srbesc. Este din Moldova? Moldova ntreag este slavizat. Din
Transilvania? Snge unguresc. Cunosc ctiva moldoveni care spun cu mndrie: am snge grecesc,
sau: strmosu-meu a fost rus. Singura lor sans de a fi oameni adevrati este de a-si dovedi c
originea lor nu este curat romneasc.

Nu cred c se afl tar european n care s existe attia intelectuali crora s le fie rusine de neamul
lor, s-i caute cu atta frenezie defectele, s-si bat joc de trecutul lui si s mrturiseasc n gura
mare, c ar prefera s apartin, prin nastere, altei tri.
Toti tinerii acestia au de fcut obiectii neamului romnesc. Mai nti, spun ei, romnii sunt destepti
si asta i mpiedic s aib drame interioare, s cunoasc profunzimile sufletului omenesc; i
mpiedic s aib probleme. Cine nu are probleme sufletesti, cine nu capt insomnii din cauza
meditatiilor si agoniilor, cine nu e n pragul nebuniei si al sinuciderii, cine nu ajunge pentru zece ani
neurastenic, cine nu uit: Neant! Agonia! Zdrnicia!, cine nu se d cu capul de pereti ca s afle
autenticitatea, spiritualitatea si viata interioar acela nu poate fi om, nu poate cunoaste
valorile vietii si ale culturii, nu poate crea nimic. Romnii sunt destepti ce oroare! Unde poate
duce desteptciunea? La ce-ti foloseste faptul c poti cunoaste, superficial realitatea cnd ti
lipseste facultatea de a imagina probleme, ti lipseste boala prin care poti ntrezri moartea si
existenta, ti lipsesc nsesi elementele dramei luntrice? tinerii acestia sunt suprati pe neamul
romnesc pentru c romnii nu au drame, nu au conflicte si nu se sinucid din disperare metafizic.
tinerii au descoperit o ntreag literatur european de metafizic si etic a disperrii. Si pentru c
disperarea este un sentiment necunoscut romnului (care a rmas, n pofida attor erezii si
culturalizri, drept credincios Bisericii Rsritene), tinerii intelectuali au dedus stupiditatea
iremediabil a acestui neam. tot ce nu se gseste n Pascal, n Nietzsche, n Dostoievski si Heidegger
si toate aceste genii au elaborat o gndire impenetrabil structurii gndirii romnesti tot ce nu se
gseste n nebunia unui biet om din Germania, n viziunile unui rus si n meditatiile unui catolic n
vesnic ndoial nu nseamn nimic, nu are valoare filosofic, nu are valoare uman.
Alimentati de lecturi europene, mimnd drame europene, voind cu orice pret o spiritualitate care s
se asemene chiar numai exterior cu spiritualitatea occidental sau rus tinerii n-au nteles nimic
din geniul acestui popor romnesc, bntuit de attea pcate, avnd nenumrate lipsuri, dar strlucind
totusi cu o inteligent si o simtire proprii. tinerii au reactionat mpotriva curentului de acum zece-
doisprezece ani, pornit de la Gndirea si Ideea european (Prvan, Lucian Blaga, Nae Ionescu,
Nichifor Crainic; originile sunt tot n cursurile si 46 mircea eliade - casus belli publicatiile lui N.
Iorga) care proclamase autohtonismul, specificul etnic, n art si n gndire si ncercase cea
dinti filosofie ortodox prin crearea tipologiei romnesti. Cauzele acestei reactiuni (care a nceput
prin a fi pur spiritual, pentru a ajunge n deplin nihilism, negatie a istoriei, relativism n cultur,
disolutia conceptelor critice etc.) sunt mult prea interesante si prea aproape de noi ca s ne
ncumetm s le discutm n acest articol. Dealtfel nici n-am ncercat azi s cercetm ntreg
fenomenul a nu mai fi romn, ci numai s denuntm cteva din aberatiile ultimei mode
intelectuale.
Acei care dispereaz de destinul de a se fi nscut romni, judec strmb meritele si defectele
poporului. Ei vor problematic, ndoial, eroism iar poporului romn i e cu totul strin ndoiala si
despre eroi are o conceptie cu totul familiar. Pentru un tnr intelectual credinta si ndoiala au
valoare filosofic, deschid cile meditatiei prin probleme; pentru un tran romn, nu exist
ndoial, el crede firesc (asa cum curg apele, sau cresc florile), fr probleme (tranul romn
este realist; vezi colectiile de proverbe, ca s ntelegi cum a reactionat el contra ncercrilor de
idealism, de criticism, aduse de popoarele cu care a intrat n legtur).
Intelectualii au despre eroi o conceptie moral sau magic; si ntr-un caz, si n altul, ei judec
individualist, iar la limit, demoniac. Am artat altdat ce cred romnii despre eroii neamului; ceea
ce cred si despre personagiile biblice si apostolice, c triesc ntr-un rai ca un plai romnesc, c
gndesc la nevoile lor, familiale, ca si n viat, coboar pe pmnt n ceasuri grele, stau de vorb cu
oamenii ntr-un limbaj familiar etc. Eroii, asa cum sunt ntelesi de popor si eroii asa cum sunt
nchipuiti de intelectualii tineri nu au nimic de-a face ntre ei. Unii au un eroism pe care li-l d
viata asociat, ceilalti concep un eroism etic, de probleme, de drame si conflicte.
Apoi, tinerii intelectuali judec totdeauna un popor prin ce creeaz, nu-l judec prin ceea ce este,
prin supravietuirea lui. A crea este o conceptie individualist; a fi asa cum a lsat Dumnezeu, este
adevrata ax a spiritualittii poporului. n conceptia poporului, nimic nu se creeaz, nimic nu se
face; lucrurile vin si pleac, lucrurile se ntmpl. Dar aceasta este o problem prea complicat
pentru a o rezolva aici. Este adevrat c poporul romnesc sufer de multe pcate, este adevrat c
ne lipsesc multe axe dar aceasta e conditia noastr uman, acestea sunt posibilittile noastre de a
atinge universalitatea. Putem pleca de la ele, sau le putem ignora, pur si simplu. Dar nu e nici
cavaleresc, nici eficace s ne fie rusine c ne-am nscut romni, numai pentru simplul motiv c nu
gsim n valentele romnesti ceea ce vrea Chestov sau Dostoiewski.
[Vremea, an VI, 1933, Septembrie 10, nr. 304, p. 6.]

O convertire la romnism
Hebdomadarul nationalistilor tineri reproduce n ultimul su numr dou articole de ale
subsemnatului, anuntnd c ele dovedesc convertirea mea la romnism. M-am ntrebat, cu destul
 seriozitate, dac am ncetat cndva de a fi romn. Oare faptul c am militat, alturi de attia altii,
pentru experient si pentru spiritualitate, pentru o cultur autentic si o creatie personal a
nsemnat c nu mai eram romn? Oare aventura nteleas ca gest decisiv, cu riscuri, dar si cu
imense posibilitti (de adncire, de creatie, de organicitate) suprim conditia etnic si social a
celui care o ncearc? Dimpotriv am crezut ntotdeauna c numai experientele, autenticitatea,
cultura pot limpezi substanta etnic a unui ins, l pot conduce la deplina ntelegere de sine, la
deplina stpnire a tuturor fortelor etnice.

Exist o conditie (uman, cosmic) a romnilor, asa cum exist pentru fiecare alt popor. Dac cineva
i relev greselile, nu nseamn c e un ru romn; dup cum cineva care i constat meritele nu
nseamn c s-a convertit la romnism. O convertire e ceva factice, exterior, ineficace. Oamenii
sunt asa cum sunt, nu pot fi altfel.
Dup cte mi amintesc, lucrurile acestea simple nu le-am uitat niciodat. Erau implicate n orice am
scris si orice am gndit. Este penibil s discut aici o chestiune personal, dar mi se pare c se fac
prea multe cofuzii n publicistica noastr contemporan. De pild, se crede c fiecare tnr cu
gndire articulat, trebuie s aib o atitudine politic. Asta e o confuzie; exist o istorie care se
face, si alt istorie care se consum. Numai n privinta istoriei care se consum e necesar o
atitudine politic. Dar sunt attia tineri care cred, ns, n primatul spiritualittii, care cred c e mai
necesar si mai fecund activitatea pur spiritual dect una politic. Oamenii acestia au despre
istorie o conceptie mai larg, mai uman. Ei stiu c ideile si experientele spirituale au nevoie de
decenii ca s se poat actualiza n contemporaneitate, s se poat consuma.
A crede n primatul spiritualittii nu nseamn a fi un om abstract, un ins mort. Dimpotriv, singura
viat concret, pliabil, ce se poate necontenit depsi este aceast spiritualitate. Care nu nseamn
abstractiune, sicitate, eruditie, lasitate, anarhie ci singura posibilitate de a avea priz asupra
realului, singura posibilitate de a tri n concret. Fireste, nu pretind c toate lucrurile acestea se pot
discuta ntr- un articolas de ziar dar e bine s fie mentionate, cel putin.
n ceea ce priveste romnismul nou, nu l-am dezis niciodat. Este drept, am suferit pentru el de
cteva ori; cnd studentii romni crestini au zdrnicit o conferint de la Fundatie si cnd am
cetit cum au fost expulzati doi mari savanti: Moses Gaster si Lazr Sineanu.
[Cuvntul, An IX, Septembrie 22,1933, nr. 3021, p.1]

Rasism si cinematografie
Mi-a fost dat s vd n aceeasi sptmn dou filme rasiste: Nibelungii (partea a II-a) si Casa
misterelor (misterul doctorului Fu Man Chu). Nu fac aici cronic cinematografic, si e suficient s
spun c Nibelungii rmne un film de epoc, n timp ce Casa misterelor este unul dintre cele mai
inepte productii ale anului. Dar ceea ce le aseamn spre rusinea Nibelungilor este culoarea lor
accentuat rasist. Amndou sunt o apologie a rasei albe, n spet a arienilor. n Nibelungii, hunii lui
Atila parc ar fi niste bosimani. Oamenii acestia care au vnturat Europa ntreag, care au ucis mii
de arieni si n fata crora cordoanele germanice se spulberau eroii acestia pe care Istoria (istoricii
europeni, mai degrab) i-a hulit si i-a batjocorit, triesc n filmul nemtesc ca niste larve, nainteaz
pe burt si fug de sting pmntul, cnd arianul tronje se arunc n mijlocul lor, mbrcat n zale si cu
un bici de lanturi n mn. E ridicul si neverosimil pn la revolt. Dou duzini de nemti, asediati n
palatul lui Attila, rezist atacurilor ctorva mii de huni, omoar pe capete si nu pot fi biruiti dect tot
de un german, vasalul lui Attila.
Se exalt n Nibelungii toate virtutile ariene, dar apologia aceasta este att de prost trucat, nct
ajunge aproape o pedagogie rzboinic.
n Casa Misterelor, lucrurile se petrec cam n acelasi fel. Europenii apar din film ca niste adevrati
stpni, nzestrati cu toate virtutile; sunt curajosi, plini de initiativ, rezist pn la urm oricrei
tentatii si oricrei suferinte, rd n fata mortii, spun cuvinte cu majuscul n camera torturilor, n
sfrsit, sunt niste adevrati eroi. Ceilalti, asiaticii, sunt totdeauna fricosi, lasi, viciosi (banchetul din
palatul lui Fu Man Chu, expresiile acelea alterate de libido si descompunerea simturilor), sunt cruzi,
slbatici etc.
Nu stiu ce profesor este torturat, moare de sete si de foame, dar rezist. O fat, n clipa cnd e
condus la sacrificiu (va fi sacrificat noului zeu asiatic, inventat de Fu Man Chu ca s realizeze
unitatea Asiei! dac se poate nchipui o asemenea ineptie anglo-american), n ceasul cnd
vestalele chineze o mbrac, st dreapt n fata clului si spune, cu o expresie extatic, de martir:
Sunt gata!
Este pur si simplu revolttor. Noi, care nu suntem coloniali, rdem de asemenea caraghioslcuri
civilizate, si apoi le uitm. Dar gnditi-v c Misterul lui Fu Man Chu se ruleaz n sute de orase
asiatice, gnditi-v c s-au cheltuit milioane pentru a se monta un film de ur contra rasei galbene.
Si oamenii aceia din Asia nu trec att de usor asupra unor lucruri care pentru noi sunt de bun simt
artistic, iar pentru ei reprezint caritatea crestin a cuceritorilor, umanitatea rasei albe, civilizatia ei.
S-ar crede c toate acestra nu ne privesc. Si totusi, datorit propagandei acesteia stupide, populatiile
asiatice asimileaz spiritul si cultura european cu politica anglo-saxon. Cred c asa sunt europenii,
asa suntem toti. Si ne ursc. Oare nu supr pe nimeni ura aceasta, de care noi nu suntem vinovati,
dar pe care o ncurajm prin tcerea noastr?
[Cuvntul, an IX, 1933, Septembrie 7, nr. 3006, p. 1.]