Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasificarea Handicapurilor
Clasificarea Handicapurilor
Clasificarea handicapurilor
Ideea elaborarii unei clasificari internationale a starilor de handicap este relativ recenta.
Insa o clasificare internationala a maladiilor si cauzelor de deces isi afla debutul in secolul XIX,
mai precis 1893, ajungand in 1975 la cea de-a 10 varianta. In aceasta varianta, intre 1893-1975 au
fost facute revizii succesive asupra acestei clasificari: in anii 1900, 1910, 1910, 1920, 1929, 1938,
1948, 1955, 1965. O prima clasificare internationala a incapacitatilor si a starilor de handicap
este adoptata oficial abia in 1976.
Responsabilitatea coordonarii eforturilor de elaborare efectiva a primei variante de
clasificare internationala a handicapatilor este incredintata de catre OMS lui Philip Wood (Marea
Britanie). Premergatoarea acesteia, subliniem ca in 1967, intr-un raport prezentat guvernului
francez (9 volume) F. Bloch-Lain elaboreaza o clasificare a persoanelor handicapate in ipostaza
lor de persoane inadaptate. Persoanele inadaptate sunt ditribuite in 2 categorii:
Prima categorie cuprinde persoanele suferinde de handicapuri fizice fie de la nastere fi ca
urmare a unei maladii sau accident.
Cea de-a doua categorie cuprinde persoane fara handicapuri fizice necesitand un
tratament in principal medical.
Ulterior, au fost elaborate clasificari dupa alte criterii (etiologie, localizare functionala,
intensitate, consecinte).
In 1975 Agerholm elaboreaza o calsificare a formelor de handicap dupa criterii extrem de
simple dar si extrem de operationale:
1. Handicap locomotor
- reducerea aptitudinii de deplasare;
- reducerea mobilitatii posturale;
- reducerea dexteritatii manuale;
- reducrea rezistentei la effort.
2. Handicap vizual
- pierderea totala a vederii;
- diminuarea imposibil de corectat a acuitatii vizuale;
- reducerea campului vizual;
- tulburari ale perceptiei
3. Handicapul mijloacelor de comunicare
- tulburari ale auzului;
- tulburari ale limbajului;
- tulburari ale lecturii;
- tulburarile ale scrisului
4. Handicap organic
- tulburari ale ingestiei;
- tulburari ale excretiei;
- orificii artificiale;
- defendenta vitala fata de aparate si instalatii medicale
5. Handicap intelectual
- retardare mintala congenitala;
- retardare mintala dobandita;
- pierderea aptitudinilor dobandite;
- afectarea capacitatii de invatare;
- tulburari de memorie
- tulburari ale orientarii in timp si spatiu;
- tulburari ale constiintei
6. Handicap psihic
- psihoze;
- nevroza;
- tulburari de comportament;
- tulburari provocate de droguri (inclusiv alcoolismul);
- tulburari ale comportamentului social;
- imaturitate enotionala
7. Handicap inaparent
- tulburari de metabolism (diabetul)
- epilepsia si alte pierderi imprevizibile, ale constiintei;
- vulnerabilitate particulara la anumite accidente sau traumatisme;
- tulburari intermitente (migrene, astm)
8. Handicap cu caracter repulsiv
- diformitati sau defecte ale unor parti ale corpului;
- anomalii sau afectiuni dermatologice si cicatrici inestetice;
- miscari corporale anoximale (ticuri, grimase);
- anomalii jenante pentru privirea, auzul sau mirosul altuia.
9. Handicap legat de senescenta
- scaderea plasticitatii corporale;
- incetinirea functiilor psihice sau fizice;
- diminuarea puterii de recuperare.
O sistematizare mai riguroasa sub raportul criteriilor de clasificare ne este propusa de
Jean-Pierre Deschampes si Michel Manciauz cam in aceeasi perioada cu aparitia primei clasificari
adoptate de OMS. Astfe:
1. Handicapatii motor
a. handicapati motori puri (de origine noncerebrala) sau chirurgicali;
b. handicapati motori de origine neurologica;
c. maladii cronice cu handicap motor
2. Handicapatii psihici
a. deficienta mintala;
- usoara;
- medie;
- profunda;
b. maladii psihice cronice invalidante;
c. tulburari psiho-afective grave (autismul, psihozele precoce)
3. Handicapati senzorial
a. tulburarile de vedere (ambliopia, cecitatea tulburari de motricitate oculara);
b. tulburarile ale auzului (surdo-mutitatea, surditatea de transmisie, surditatea de
perceptie, hipoacuzia);
c. tulburarile ale limbajului de tip senzorial
4. Persoane cu maladii cronice
a. maladii cronice invalidate (astmul, epilepsia, diabetul);
b. maladii cu simptome externe mai putin evidente (cardiopatiile, insuficienta renala
cronica).
5. Polihandicapatii (handicapuri asociate cum ar fi orbi-surdo-muti, handicapatii de
limbaj cu deficientamintala).
6. Persoane cu dificultati de integrare sociala si profesionala (la limita handicapului)
a. tulburarile instrumentale (de limbaj, psihometricitate);
b. dificultati de adaptare
CLASIFICAREA HANDICAPATILOR
1. Handicapuri de orientare
a. alterarea orientarii bine compensata (utilizarea continua a unui ajutor-vaz, auz etc.);
b. tulburarea intermitenta de orientare (vertij, sindromul Meniere, diplopia, pierderea
intermitenta a constiintei);
c. tulburare de orientare partial compesata (medicamentatie);
d. alterarea medie de orientare (medicamentatia si ajutorul nu compeseaza satisfacator);
e. alterarea severa de orientare (ajutor ineficient necesitetea substituirii cu alte moduri de
orientare: orbul se bazeaza pe auz sau pipait);
f. pierderea orientarii;
g. dezordinea;
2. Handicapuri de independenta fizica
a. independenta asistata (ajutor sau aparat, membru artificial-proteze);
b. independenta prin adaptare (persoane care depind de un scaun rulant);
c. dependenta in anumite situatii (dificultatea de a iesi din propia locuinta fara ajutorul altei
persoane)
d. dependenta fata de o asistenta cu frecventa limitata;
e. dependenta fata de o asistenta apropiata (ajutor fata de necesitatile ce apr frecvent- igiena
persoanla);
f. dependenta fata de o asistenta constant disponibila (asustata 24 h din 24 h);
g. dependenta fata de ingrijiri speciale (se refera la necesitatile personale, la persoane
senile);
h. dependenta fata de ingrijiri intensive.
3. Handicapuri de mobilitate
a. reducerea variabila a mobilitatii (bronsite);
b. mobilitate deficitara (nesiguranta pe sine timp indelungat de deplasare);
c. mobilitate redusa (deficiente cardiace);
d. mobilitatea limitata la imprejurimki (cardiacii nu au voie sa faca mult efort);
e. mobilitatea limitata la locuinta (cardiaci, orbi);
f. mobilitatea redusa la camera;
g. mobilitatea redusa la fotoliu;
h. reducerea totala a mobilitatii
4. Handicapuri privind ocupatiile
a. neocupat intermitent (migrene, alergii);
b. dificultati legate de ocupatie;
c. adaptare ocupationala (incapacitatea unei persoane de asi asuma o ocupatie si capacitatea
de a avea o alta);
d. reducerea cantitativa a ocupatiei (durata in timp);
e. restrictie calitativa a ocupatiei;
f. indepartarea ocupatiei;
g. fara ocupatie;
h. incapacitatea de a avea ocupatie (se refera la incapacitatea de a avea ocupatie cu sens).
5. Handicapuri de integrare sociala
a. participare inhibata (timiditate);
b. participare redusa in unele cazuri
c. participare in general diminuata (relatii sociale limitate);
d. penuria de relatii;
e. relatii foarte limitate (relatii doar cu rudele);
f. relatii perturbate (tulburari comportamentale)
g. alienare (incapacitatea de a avea relatii);
h. izolat social.
6. Handicapuri de independenta economica
a. opulatia (resurse considerabile fata de ceilalti);
b. indestulare;
c. venituri insuficiente;
d. independenta redusa;
e. independenta precara;
f. insuficienta resurselor;
g. saracia;
h. indigenta (persoane care nu sunt independente si care nu beneficiaza de ajutorul altora);
i. inactiv (competenta limitata din retardare)
7. Alte handicapuri
a. handicap minor (nu afecteaza major viata cotidiana: proteza dentara, ochelari);
b. handicap nespecific (deficiente sau incapacitati din care un dezavantaj general, o boala
sau o constitutie fragila);
c. handicap specific (handicap alterarea calitatii vietii).
Aceste clasificari sunt invocate de diferiti autori de orientare medicala sau
psihopedagogica mai cu seama in analiza practica a starii de handicap: in psihodiagnoza, in
evaluarea subiectului pentru protectia sociala, in plasarea subiectului intr-o institutie specifica sau
in adoptarea metodologiei educational-recuperative etc. La noi, acestea au devenit tot mai
cunoscute odata cu aparitia a lucrarii semnata de C. Rusu si colab. (1997).