Aspecte privind reprezentarea unitiilor administrativ teritoriale n instan

Originea unitatilor administrativ-teritoriale este dinaintea statelor feudale. Vechile obsti satesti,
vicinale, organizate in cnezate si voievodate (tari) au stat atat la baza constituirii noilor state feudale
romanesti, cat si la baza organizarii administrativ-teritoriale.
Judetul, din latinescul judicius, care inseamna in cea mai reusita traducere scaun de judecata, ca
unitate administrativ-teritoriala a fost cunoscuta sub aceasta denumire la inceput doar in Tara
Romaneasca.
Atat infiintarea cat si hotarnicirea acestora a fost prerogativa domnului. Si numirea capeteniei
judetului era tot atributul domniei ca simbol al puterii absolute a domnului pe intreg teritoriul
tarii.
In Moldova subdiviziunea administrativ teritoriala a Moldovei, echivalenta cu cea din Tara
Romaneasca a fost tinutul. Denumirea capeteniei tinutului a variat insa. In tinuturile in care existau
cetati importante, capetenia se numea parcalab, in cele de la marginea tarii (tinuturi de granita) se
numeau starosti, iar pentru celelalte tinuturi capeteniile s-au numit ca si in Tara Romaneasca, adica
sudet.
Tot ca o reminiscenta a vechilor forme de organizare prestatala, semnalam si in Moldova ca
teritoriul sau a fost impartit in doua mari provincii: Tara de Sus si Tara de Jos.

2.1. Organizarea administrativ-teritoriala a Transilvaniei

2.1.1. Organizarea romanilor

Asemanarile firesti, pe deplin explicabile intre districtele romanesti ca institutii politico-

administrative si cnezatele, voievodatele romanesti, ca institutii social-politice, pot conduce la
ideea identitatii cnezatelor teritoriale sau a uniunilor de obsti cu districtele.
In Transilvania voievodala, cu prelungiri in perioada principatului autonom se cunosc numeroase
districte romanesti, raspandite pe intreg cuprinsul Transilvaniei.

2.1.2. Organizarea sasilor si a secuilor

Originea scaunelor celor doua etnii colonizate de regii maghiari pe la mijlocul secolului al XII-lea
in Transilvania trebuie privita diferentiat, desi colonizarea lor s-a realizat in acelasi timp si in
acelasi scop. Pe cand secuii, la asezarea lor in Transilvania mai traiau in forme de organizare
gentilica (intre cea tribala si pe neamuri), sasii erau organizati in obsti cu o structura complexa
(obsti simple si uniuni de obsti), colonizarea ultimilor a durat circa un secol.
Nici sasii si nici secuii nu cunosteau insa la venirea lor in Transilvania, institutia politico-
administrativa a scaunelor.

2.1.2.1. SCAUNELE SASESTI

Potrivit traditiei consemnate in scris in vremea asezarii secuilor in Transilvania, au fost colonizati si
sasii din Flandra si din Saxonia.
Diploma Andreana (Bula de aur) din 1224, reglementeaza raporturile economice, sociale, politice,
militare, juridice si administrative dintre regalitate si sasi. Se forma astfel o comunitate a
colonistilor cu o larga autonomie politico-administrativa.

2.1.2.2. SCAUNELE SECUIESTI

Societatea secuiasca era organizata ca si alte popoare bulgaro-tur-cice. Erau sase neamuri si cate
patru ramuri in fiecare neam. Condu-catorul militar al secuilor se numea capitan scaunal sau
locotenent.
Pe langa indatoririle militare, el indeplinea si atributii administrative si judecatoresti, prezidand
adunarile generale si scaunele de judecata. Al doilea dregator al scaunului era judele scaunal, ales
de locuitorii din scaun. Alaturi de capitan exercita atributii judiciare.

2.1.3. Organizarea ungurilor

Geneza comitatelor, nucleul din care s-au dezvoltat acestea a fost cetatea (castrum). Conducatorul
cetatii, castelanul, era la inceput si conducatorul comitatului. Nu toate cetatile regale au devenit
centre de comitate, nu s-au format comitate in jurul tuturor cetatilor regale. Comitatele erau asezate
la inceput pe cursul inferior sau mijlociu al apelor.
Se impune precizarea ca acestea au fost organizate pe rand in masura cuceririi Ardealului de catre
regalitatea maghiara, pe de o parte, iar pe de alta parte, configuratia acestora a fost mereu schimbata
in functie de modul in care a reusit administratia maghiara sa se organizeze.
Comitele numea pe vicecomite. Comitatele erau conduse de un comite suprem, numit de regele
Ungariei; ele de fapt devin comitate senioriale, nobiliare, ne mai servind interesele regale.

2.2. Resedinta domneasca

Centrul politico-administrativ al tarilor romanesti a gravitat in jurul resedintei domnesti. Stabilirea

ei s-a facut intotdeauna din ratiuni politice si administrative, niciodata la intamplare. Fara indoiala,
prima ratiune a constituit-o apararea resedintei de primejdiile razbo-iului, dar la aceasta s-au
adaugat si altele (dezvoltarea oraselor, asezarea ei pe cat posibil mai spre centrul tarii).
Pe langa resedinta domneasca statornica, au existat si altele secundare, de unde domnul administra
tara.
Pentru Tara Romaneasca resedintele domnesti au fost la: Campulung, Curtea de Arges,
Targoviste, Bucuresti.
In Moldova resedintele domnesti au fost la: Baia, Suceava, Iasi.
Multe orase mai apar in documente ca si curti domnesti (Roman, Neamt, Barlad).
In ce priveste Transilvania, resedinta voievodala sau princiara nu era stabila. Voievozii si principii
conduceau de la curtile lor. Totusi Alba Iulia poate fi considerata principala resedinta a evului
mediu. Au mai fost resedinte si in alte orase: Deva, Turda, Sibiu, Hateg, Bistrita, Oradea si chiar
Lipova.

2.3. Targurile si orasele

In Moldova ele au fost cunoscute sub numele de targuri, iar in Tara Romaneasca si Transilvania sub
nume de orase.
Desi pozitia geografica a tarilor romanesti, pericolele reale la care au fost expuse, nenumaratele
razboaie purtate pe teritoriul lor, nu au creat conditii favorabile dezvoltarii oraselor, totusi existenta
acestora inca inainte de formarea statelor independente nu poate fi contestata. In pofida greutatilor,
necesitatile economice, schimbul intern si extern de marfa, tranzitarea acestora prin tarile noastre au
impus dezvoltarea targurilor si a oraselor.
Iata ordinea vechimii lor medievale (dupa N. IORGA): Baia, Roman, Trotus, Bacau, Suceava,
Focsani, Buzau, Rucar, Dragoslave, Campulung, Barlad, Hotin, Giurgiu.
Acelasi lucru se poate spune si despre vechiul pamant romanesc al Transilvaniei. Toate orasele isi
datoreaza existenta unei imigratii orasenesti straine, caci nici ungurii n-au intemeiat ei insisi vreo
obste oraseneasca. Cele mai multe orase au fost infiintate de sasii.

Administratia oraselor

Administratia oraselor, in ambele tari romane, se realiza prin doua categorii de organe indiferent de
natura acestora: unele alese de locuitori ai oraselor si alte organe impuse de domn sau de persoana
caruia ii apartinea sau i se cedase orasul din partea domnitorului.
Organele eligibile erau judele si pargarul in Tara Romaneasca, iar in Moldova soltuzul si pargarul.
Organul superior al acestora era adunarea generala a orasenilor care se intrunea cel putin o data pe
an cand alegea organul de conducere.
In Transilvania statutul juridic al oraselor era precizat in diverse acte scrise numite carte. De obicei
se bucurau de o relativa autono-mie in schimbul contingentelor de militari care se recrutau din
respectivul oras si a impozitelor pe care le achitau regalitatii ori imparatului.

2.4. Satele

Nu exista in vocabularul arhaic nici un cuvant pentru formatiuni mai mari de convietuire sociala. El
nu cunoaste din vremuri strabune decat satul si cetatea (N. IORGA).
In Moldova si Tara Romaneasca pamantul de mostenire, ramas de la strabuni se cheama mosie, caci
mos inseamna atat bunic, cat si strabunic. De aceea taranii liberi care nu erau dependenti de nimeni
in afara de administratia centrala se numeau mosneni.
Procesul de transformare a obstilor vicinale in unitatea administrativa a satului a fost indelungat
si complex. Doua sunt elementele fundamentale care caracterizeaza transformarea obstilor in sate:
teritorialitatea si statornicia.

Categorii de sate

2.4.1. Satele libere - asupra lor domnul isi exercita doar o autoritate publica deoarece conducerea
administrativa apartinea obstii satului, adica "oamenilor buni si batrani". Acest sfat al obstii avea
loc in zilele de sarbatoare si cu respectarea unor ritualuri bine cristalizate.
Locuitorii lor se numeau razesi in Moldova si mosneni in Tara Romaneasca.
2.4.2. Satele aservite
Dupa cum tradeaza denumirea, acestea dependente, cu un alt statut juridic decat cele libere. Satele
aservite erau domnesti, boieresti si manastiresti.
2.4.2.1. Satele domnesti puteau fi si ele de doua feluri: unele care apartineau domnului ca persoana
fizica, dobandite prin mostenire sau prin cumparare si fata de care domnul se comporta ca un stapan
feudal; altele apartinand institutiei domniei.
2.4.2.2. Satele boieresti. Fara indoiala, inca inainte de constituirea statelor feudale, multe din sate au
fost aservite sau cumparate de mari familii feudale. In baza lui ius eminens, dupa constituirea
statelor feudale, domnul le-a recunoscut aceste drepturi de proprietate asupra satelor.
2.4.2.3. Satele manastiresti erau proprietatea manastirilor si erau administrate de egumenul
manastirii. Hrisoavele de imunitate privind satele manastiresti erau mai largi decat in cazul satelor
boieresti.
2.4.3. Sloboziile erau o categorie de sate ce se constituite in secolele XIV-XVIII fie pe pamant
domnesc, fie manastiresc / boieresc, din vointa domnului pentru scopuri precis determinate. Acestor
colonisti li se acordau prin hrisoave domnesti scutiri la dari si de munci datorate proprietarului
terenului pe un anumit timp determinat, de la unul la zece ani, cu exceptia birului si a indatoririlor
militare.

http://www.referatele.com/referate/noi/istorie/organizarea-teritori5191462012.php

IMPARTIREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA A ROMANIEI

Judetele contemporane ale Romaniei, cu intemeierea statelor romanesti au avut o continuitate

neintrerupta de-a lungul secolelor, cunoscand insa modificari ca numar, limite, nume si functii
indeplinite.
Dimensionarea spatiala a judetelor a fost facuta in functie de posibilitatile oferite de reteaua
cailor de comunicatii pentru facilitarea legaturilor cu centrele judetene, orasele sau centrele
rurale polarizatoare, de conditiile oferite pentru reorganizarea activitatilor culturale si sociale.
S-a urmarit in acelasi timp crearea unor conditii optime in ceea e priveste convietuirea si
activitatea diferitelor nationalitati pe teritoriul unor judete ale tarii.

In organizarea teritoriului Romaniei s-a folosit experienta trecutului si s-a tinut cont de cerintele
actuale si de perspectiva ale dezvoltarii tarii. In anul 2004 teritoriul Romaniei cuprindea 41
judete, municipiul Bucuresti, 313 orase, 2618 comune cu 13090 sate. Teritoriul Romaniei
cuprinde urmatoarele unitati administrativ-teritoriale: judetul, orasul si comuna.

Judetul este alcatuit din orase si comune unitati de baza ale organizarii administrativ-
teritoriale a tarii in functie de conditiile geografice, economice si social-politice, etnice si de
legaturile culturale si traditionale ale populatiei.

Orasul este centrul de populatie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural si
edilitar-gospodaresc. Orasele care au un numar mai mare de locuitori, o insemnatate deosebita
in viata economica, social-politica si cultural-stiintifica a tarii sau care au conditii de dezvoltare
in aceste directii sunt organizate ca municipii. Orasele in care isi au sediul organele de
conducere ale judetului sunt orase-resedinta.

Comuna este unitatea administrativ-teritoriala care cuprinde populatie rurala unita prin
comunitate de interese si traditii, fiind alcatuita din unul sau mai multe sate, in functie de
conditiile economice, social-culturale, geografice si demografice. Perin organizarea comunei se
asigura dezvoltarea economica, social-culturala si gospodareasca a localitatilor rurale. Satul in
care isi au sediul organele de conducere ale comunei sunt sate-resedinta.

In organizarea teritoriului Romaniei se tine cont de analiza factorilor naturali, economici,

demografici si tehnici, a interconditionarii acestora pe ansamblul teritoriului tarii si pentru
fiecare zona in parte.

a) Criteriul complexitatii a dat posibilitatea ca in organizarea judetelor municipiilor, oraselor si

comunelor sa se tina seama de conditiile economice, social-politice si geografice concrete,
inclusiv aspecte privind componenta nationala a populatiei, legaturile cultural-traditionale,
perspectivele pe care le au diferitekle zone si localitati, potrivit dezvoltarii tarii in ansamblu. In
cadrul abordarii complexe, un rol desebit l-a avut criteriul omogenitatii naturale si social
economice. Cuprinzand un teritoriu mai mic decat al fostelor regiuni, judetele actuale au un
cadru variat, cu elemente ce se asociaza si se complementeaza favorabil. Ele dispun de o gama
variata de resurse naturale si de valori turistice care impreuna cu elementele de peisaj si cu
obiectele antropice fac din ele unitati teritoriale complexe, le ofera posibilitati pentru o
dezvoltare economica si social-culturala complexa.

b) Resedintele de judet au fost selectate, de regula, dupa criteriul centralitatii, urmarindu-se ca

acestea sa ocupe pe cat posibil, o pozitie geografica centrala, pentru a inlesni legaturile cu toate
localitatile din cuprinsul judetului. Pentru o mai buna cu toate centrele judetului, cat si datorita
necesitatii dezvoltarii lor mai puternice, resedintele de judet au o pozitie centrala. In
concordanta cu acest criteriu, o serie de orase de marime mijlocie si mai putin dezvoltate sub
raport economico-social, au fost preferate pentru pozitia lor centrala in cadrul teritoriului, ca
resedinte de judet, beneficiind astfel de o dezvoltare corespunzatoare.

c) Criteriul istoric s-a constituit, de asemenea, printre criteriile de baza ale delimitarii judetelor,
mai putin in delimitarea unor judete din spatiul montan. El se regaseste in delimitarea unor
 vechi judete si in denumirea lor. In denumirile judetelor s-a tinut astfel seama atat de traditiile
istorice, cat si de semnificatiile contemporane ale unor zone si orase determinate de dezvoltarea
economica si social-culturala.

Adoptarea unor asemenea criterii asigura un acord deplin in organizarea administrativ-

teritoriala si schimbarile calitative intervenite in dezvoltarea social-economica a tarii, asigura
conditiile pentru ridicarea rolului si sporirea atributiilor oraselor si satelor. S-au creat conditiile
obiective pentru amenajarea teritoriului si localitatilor, pentru transformarea tuturor oraselor si
comunelor in puternice centre economice, sociale si culturale. Pe de alta parte, s-au redus
considerabil verigile intermediare, realizandu-se apropierea conducerii centrale de unitatile de
baza.

Marimea teritoriala si demografica constituie una dintre primele caracteristici ale unitatilor
administrativ-teritoriale. Cateva dintre judete au suprafete mici, cuprinse intre 3000 si 3999kmp
(Salaj, Covasna, Giurgiu si Ilfov, acre are si cea mai mica suprafata: 1583 kmp). Judetele cu
suprafete mari (peste 7000 kmp) su nt cele cu profil naqtural de campie: Timis, Dolj, Bihor,
Arad; cu profil natural montan specific (Caras-Severin, Hunedoara, Suceava) sau podis si delta
(Constanta, Tulcea).

Sub aspectul numarului populatiei, se remarca judetul Covasna, cu cel mai mic numar de
locuitori (231872). Alte jucete cu numar mic al populatiei sunt Bistrita-Nasaud, Braila, Caras-
Severin, Calarasi, Giurgiu, Harghita, Ilfov, Mehedinti, Vrancea, Satu-Mare, Ialomita, Gorj, cu
populatia cuprinsa intre 300000 399999 locuitori.

Judetele cu populatie numeroasa (700000 799000 locuitori) sunt: Bacau, Cluj, Constanta,
Dolj, Timis, Suceava). Cele mai mari judete din punct de vedere al marimii demografice sunt
Iasi, Prahova (cea mai numeroasa populatie: 868099 loc.) si municipiul Bucuresti (1.926.334
locuitori la 1 iulie 2002).
Judetele Romaniei se disting de asemenea dupa numarul total al oraselor, al comunelor si
satelor componente.

Industrializarea si urbanizarea gasesc in unitatile administrative de baza elemente importante in

transformar3ea si modernizarea oamenilor, in cresterea necontenita a niveluluti de trai material
si cultural al intregii societati. In prezent sunt create conditii ca un insemnat numar de localiati
sa fie trecute in categoria oraselor, iar numeroase comune sa devina, prin dezvoltarea lor
economica si sociala, centre rurale polarizatoare.

Evolutiile administrative evidentiate de-a lungul vremurilor, atesta caracterul riguros organizat
al spatiului romanesc in toate timpurile. Conditionarile etnice si social-economice care au stat
la baza unitatilor administrativ politice majore si minore atesta fundamentele incontestabile ale
statului unitar national de astazi Romania.

In conditiile actuale, specifice perioadei de tranzitie la economia de piata, prin regruparea

judetelor cu profiluri complementare de dezvoltare se structureaza noi forme teritoriale,
respectiv regiunile de dezvoltare. S-au organizat, astfel 8 regiuni de dezvoltare, nivel
intermediar intre stat si judet, corespondent sistemului european.

http://www.e-scoala.ro/geografie/impartire_administrativ_teritoriala_romania.html
 Cucerirea statului geto-dac nu a adus ntregul teritoriu locuit de daci sub stpnire roman,
tot astfel cum nici statul lui Decebal nu a fost complet integrat n componena noii provincii romane
a Daciei. O mare parte a teritoriului su a intrat n componena provinciei Moesia Inferior n urma
primului rzboi daco-roman i a rmas n aceast formul administrativ pe durata ntregii domnii a
mpratului Traian. Este vorba despre colul sud-estic al Transilvaniei, sudul Moldovei, cea mai
mare parte a Munteniei i estul Olteniei. O alt parte a teritoriului fostului stat geto-dac (nordul
Transilvaniei i aproape ntreaga Moldov) a rmas n afara provinciei romane, fiind locuite pe mai
departe de ctre dacii liberi. n consecin, n timpul domniei lui Traian, provincia Dacia a rmas s
cuprind Transilvania propriu-zis (cu excepia colului su sud-estic, reprezentat cu aproximaie de
teritoriile judeelor Sibiu i Braov de astzi), Oltenia vestic (judeele actuale Mehedini i Gorj) i
Banatul n ntregime.
La moartea lui Traian au avut loc puternice atacuri ale vecinilor Romei aflai la Dunrea
Mijlocie i Inferioar, ceea ce a reclamat prezena urgent a noului mprat Hadrian. Pentru mai
mult siguran, acesta a abandonat Moldova Meridional i Cmpia Muntean, zone dificil de
aprat din cauza configuraiei geografice. La nordul Dunrii nu a fost pstrat dect castrul de la
Barboi, un cap de pod menit s supravegheze cursurilor inferioare ale Prutului i Siretului. Tot n
scopul eficientizrii sistemului defensiv al Imperiului n acest sector, Hadrian a reorganizat
provincia Dacia, diviznd-o n trei provincii dacice cu rang diferit: Dacia Superior, Dacia
Inferior i Dacia Porolissensis. Dacia Superior cuprindea, se pare, cea mai mare parte a Daciei
traiane, cu excepia teritoriului nord-vestic, aflat ntre rurile Arie i Mure. Dacia
Inferior,cuprindea teritoriile anexate la nordul Dunrii n urma primului rzboi daco-roman (101-
102 d. Hr.), care, iniial, fuseser integrate n provincia Moesia Inferior: estul Olteniei, vestul
Munteniei i sud-estul Transilvaniei. Dacia Porolissensis cuprindea teritoriul nord-estic al
provinciei Dacia, cuprins ntre rurile Arie i Mure.
Organizarea tripartit pus la punct de Hadrian a funcionat timp de jumtate de secol. n
anii 167168 d. Hr., n urma rzboaielor purtate cu marcomanii i iazygii, mpratul Marcus Aurelius
(161-180 d. Hr.) a considerat necesar reorganizarea sistemului defensiv al provinciei prin aducerea
unui a doua legiuni. Reorganizarea militar a avut consecine i n plan administrativ, ntruct cele
trei provincii au fost aduse din nou sub autoritatea unui singur guvernator, aa cum se ntmplase n
timpul domniei lui Traian. Tot acum a avut loc i schimbarea denumirilor pentru dou dintre
provincii: Dacia Superior a devenit Dacia Apulensis, n vreme ce Dacia Inferior s-a transformat
n Dacia Malvensis.
Organizarea administrativ-militar pus la punct n timpul mpratului Marcus Aurelius s-a
meninut pn la prsirea Daciei de ctre armata i administraia roman, n anul 275 d. Hr.
Administraia central

Principiile i regulile de organizare a provinciilor n cadrul Imperiului Roman au fost statuate

odat cu trecerea de la forma de organizare republican la cea imperial. Iniiativa n aceast
direcie i-a revenit primului mprat Octavianus Augustus (27 . Hr. - 14 d. Hr.), care a divizat
provinciile n dou mari categorii: provincii senatoriale i provincii imperiale.
Provinciile senatoriale erau situate de obicei n interiorul imperiului, motiv pentru care nu
dispuneau de trupe. Ele erau conduse de guvernatori numii de ctre Senatul roman dintre acei
membri ai si care exercitaser la Roma magistraturile supreme(consulatul i praetura).
Provinciile imperiale erau situate de obicei la hotare, n consecin trebuiau s dispun de
trupe. Aflate la dispoziia mpratului, provinciile imperiale erau administrate prin intermediul unor
nali funcionari numii direct de ctre acesta.
Provinciile imperiale n care staionau una sau mai multe legiuni (unitile de elit a armatei
romane) erau rezervate unor guvernatori de rang senatorial (membri ai ordinului senatorial), care
purtau titlul de legatus Augusti pro praetore ("delegat al mpratului n loc de praetor"). Provinciile
lipsite de legiuni, a cror armat era alctuit numai din trupe auxiliare (alae i cohortes), erau
guvernate de un membru al ordinului cavalerilor (ordo equester), care purta titlul de procurator
Augusti vice praesidis cum iure gladii. Expresia vice praesidis nsemna c procuratorul de rang
ecvestru inea locul unui guvernator de rang senatorial (care ar fi condus n mod normal provincia
dac aceasta ar fi avut cel puin o legiune), n vreme ce expresia cum iure gladii arta c
procuratorul avea comanda suprem asupra trupelor din provincia sa, precum i dreptul de a
pronuna pedeapsa capital. Aceste titluri indicau faptul c titularul lor era un guvernator cu drepturi
depline, chiar dac rangul su social era mai mic dect al guvernatorilor recrutai din rndurile
ordinului senatorial.
n timpul mpratului Traian, ntre anii 106-118, provincia Dacia a fost condus de
un legatus Augusti pro praetore de ordin senatorial i de rang consular, adic un delegat al
mpratului, innd loc de pretor, care provenea din rndul senatorilor romani care exercitaser
magistratura suprem de consul. Rangul foarte nalt al guvernatorului se explic prin prezena pe
teritoriul provinciei a nu mai puin de trei legiuni: a XIII-a Gemina, a IV-a Flavia i I Adiutrix.
n urma reorganizrii administrative care a avut loc n timpul lui Hadrian, fiecare dintre cele
trei provincii dacice nfiinate a primit cte o conducere proprie, independent de celelalte.
Provincia Dacia Superior era guvernat de un senator vir praetorius (fost pretor la Roma)
ntruct aici se afla unde se afla cantonat singura legiune a provinciei, a XIII-a Gemina. Dei sediul
legiunii se afla la Apulum, capitala Daciei Superior, precum i a ntregii provincii Dacia se afla la
Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Aici se afla i reedina procuratorului financiar al provinciei, un
funcionar de rang ecvestru care se ocupa de problemele economice i fiscale i l nlocuia pe
guvernator n absena acestuia.
Provincia Dacia Inferior nu dispunea dect de trupe auxiliare, motiv pentru care era
guvernat de un procurator augusti vice praesidis de ordin ecvestru. Capitala Daciei Inferior, dup
toate probabilitile, era oraul Romula (Reca, jud. Olt).
Provincia Dacia Porolissensis, nu dispunea nici ea de trupe de elit (legiuni), fiind guvernat
de acelai procurator augusti vice praesidis de ordin ecvestru. Dei numele su provine de la
localitatea Porolissum, cu rol strategic fundamental n sistemul defensiv al zonei, se pare totui c
reedina guvernatorului i, n acelai timp, capitala provinciei se afla la Napoca.
Dup reforma administrativ introdus de mpratul Marcus Aurelius, conducerea
provinciilor dacice a fost reunificat sub autoritatea unui singur guvernator, care i avea sediul la
Apulum. Titlul guvernatorului era cel de legatus Augusti pro praetore trium Daciarum, nsemnnd
delegat al mpratului, n loc de pretor, pentru cele trei Dacii. Prin aducerea n provincie a celei de-a
doua legiuni, guvernatorul a primit i titlul de Consularis trium Daciarum. Aceasta indic faptul c
guvernatorul era un fost consul al Romei, explicaia rangului su nalt fiind aceea c el avea sub
comand dou legiuni: a XIII-a Gemina i a V-a Macedonica. Provinciile Dacia
Porolissensis i Dacia Malvensis (Inferior) i-au pstrat ns identitatea i limitele teritoriale
conturate n perioada anterioar. Ele au fost transformate acum n districte ad m i nistrati v-
financiare conduse de cte un procurator Augusti de rang ecvestru. Cei doi procuratori aveau numai
atribuii civile, fiind aezai sub autoritatea guvernatorului Daciei Apulensis.
Principalele instituii ale administraiei centrale n provinciile romane erau guvernatorul i
Adunarea provincial.
Guvernatorul avea atribuii largi, ^deinnd, dup mprat, cea mai mare competen asupra
locuitorilor din provincie (imperium maius). n plan legislativ, guvernatorul avea dreptul de a emite
edicte sau legi cu caracter local n conformitate cu dreptul roman provincial. n plan judectoresc,
competenele sale erau identice cu cele deinute de nalii magistrai ai oraului Roma (consulii,
praetorii i prefectul), putnd judeca orice cauz, pentru care putea dispune orice pedeaps,
mergnd pn la cea execuia capital.
Adunarea Provincial (Concilium provinciae Daciarum Trium) era alctuit din
reprezentanii oraelor din provincie, reunii cu toii sub preedinia preotului cultului oficial din
provincie (sacerdos arae Augusti). Principala atribuie a Adunrii era ntreinerea cultului
mpratului, introdus cu scopul prezervrii unitii statului i a teritoriului roman. Adunarea mai
avea ns i alte atribuii, aa cum erau discutarea intereselor generale ale provinciei i susinerea lor
n faa mpratului, ridicarea unor monumente sau statui n cinstea celor care fcuser binefaceri
provinciei, aducerea de mulumiri guvernatorului, la ieirea din funcie, pentru modul cum
administrase provincia etc.
Administraia local
9
n provincia Dacia, ca de altfel n ntregul Imperiu Roman, au existat aezri oreneti
(colonii i municipii) i aezri rurale. Populaia roman a aezrilor urbane era format din ceteni
propriu-zii i strini, rezideni fr drept de cetenie. Dup poziia social deinut, cetenii
oraelor se divizau n ceteni privilegiai (ordo decurionum) i cetenii de rnd (populus, plebs).
Organizarea oraelor
Oraele romane din Dacia au fost mprite n dou categorii: municipiile(municipia) i
coloniile (coloniae). Iniial, n epoca republican, deosebirea ntre cele dou tipuri era
fundamental: municipiile se conduceau dup legi proprii, n vreme ce coloniile urmau legile
oraului Roma. n plus, coloniile se bucurau de ficiunea lui ius italicum, ceea ce nsemna c
pmnturile lor erau asimilate cu cele din peninsula italic(ager romanus). n acest fel, proprietile
respective erau degrevate de sarcini fiscale, astfel nct proprietarii lor (cetenii) erau scutii
complet de impozite funciare. n epoca imperial deosebirile s-au atenuat ns, ele reducndu-se n
secolul al II-lea d. Hr. la faptul c municipiile erau considerate de rang inferior n raport cu
coloniile.
Oraele romane, indiferent de rang, se bucurau de privilegiul de a se conduce singure, prin
organe de conducere proprii i magistrai alei. n acest fel beneficiau de un anumit grad de
autonomie intern, limitat ns de interveniile frecvente ale puterii centrale.
Consiliul decurionilor (ordo decurionum) era un organ colectiv de conducere a treburilor
oreneti, format din circa 30-50 de persoane, care juca un rol similar cu cel deinut de Senat n
funcionarea capitalei Imperiului. Membrii si erau alei pe 5 ani, de ctre magistraii superiori ai
oraului, n limita locurilor disponibile. Condiiile pentru a fi ales vizau deinerea n trecut a unei
demniti publice n administraia oraului, vrsta minim de 25 de ani i deinerea unei averi
minime de 100 000 de sesteri.
Atribuiile Consiliului decurionilor erau n principal de natur administrativ, hotrrile sale
avnd caracter obligatoriu pentru toate organele de conducere: ncasarea contribuiilor impuse
oraului de ctre autoritile imperiale; perceperea la timp a impozitelor ordinare datorate de
ceteni; supravegherea lucrrilor edilitare; stabilirea prestaiilor n munc ce trebuiau fcute de
ceteni; controlul asupra gestiunii financiare a oraului; acordarea de titluri, onoruri i imuniti;
reprezentarea oraului n faa guvernatorului provinciei; trimiterea de delegaii la Roma cu diverse
prilejuri.
Magistraii erau alei pe o perioad de un singur an (cu posibilitatea de a fi realei),
candidaii urmnd s ntruneasc mai multe condiii: de vrst, de avere, de rang social etc. Acetia
rspundeau de ntreaga conducere a treburilor executive ale oraului, ducnd la ndeplinire
hotrrile Consiliului decurionilor.
Magistrai superiori erau considerai a fi duumvirii, n cazul coloniilor, iquattuorvirii, n cel
al municipiilor. n plan administrativ, acetia prezidau alegerile municipale, organizau jocuri i
serbri, administrau lucrrile publice, arendau proprietile oraului i gestionau finanele oraului.
Tot n responsabilitatea lor intra executarea garaniilor financiare n tranzaciile private precum i
recuperarea sumelor datorate fiscului prin vnzarea bunurilor debitorilor. n plan judectoresc,
magistraii superiori aveau i competena de a judeca litigii de mic importan, care nu intrau n
competena guvernatorului provinciei.
Un rol important le revenea magistrailor superiori din colonii alei n al cincilea
an (duumviri quinquennales). Acetia corespundeau cenzorilor din vechea Rom republican i
aveau ca principal sarcin revizuirea i completarea listei cu membrii Ordinului decurionilor.
Celelalte atribuii se refereau la realizarea recensmntului populaiei i stabilirea impozitelor;
arendarea unor bunuri i drepturi ale oraului i alctuirea bugetului pe cinci ani al oraului.
Magistrai inferiori erau considerai a fi edilii (aediles) i chestorii (questores).Poziia
acestora n raport cu duumvirii i quattuorvirii era dat de absena atribuiilor judectoreti i
militare. Edilii se ocupau cu ntreinerea drumurilor i a canalelor de deversare, arendarea bilor
publice, organizarea lucrrilor publice, asigurarea poliiei interne a oraului, aprovizionarea pieelor,
organizarea spectacolelor publice. La rndul lor, chestorii se ocupau cu ncasarea taxelor care
urmau s intre n bugetul oraului i de ntreinerea arhivei Consiliului decurionilor.
Dregtoriile i calitatea de decurion erau demniti onorifice, neremunerate. De multe ori
alegerea ntr-o astfel de demnitate nsemna o povar financiar pentru cei alei, ntruct erau
obligai prin fora obiceiului consacrat, s fac danii n bani sau n alimente, s organizeze jocuri i
spectacole sau s ridice construcii publice pe cheltuiala proprie.
Dregtorii oraelor erau ajutai n activitile lor de o multitudine de tipuri de funcionari
(scribi, bibliotecari, crainici, servitori), unii recrutai din rndul oamenilor liberi, alii din rndul
sclavilor publici. Spre deosebire de magistrai i consilieri, care exercitau funcii de demnitate
public neremunerate, funcionarii erau retribuii din bugetul oraului.
Paza i ordinea public n ora erau asigurate de lictori i de poliia urban(vigiles
nocturni), subordonat edililor, n vreme ce sigurana drumurilor cdea n sarcina unei jandarmerii
speciale a drumurilor (beneficiarii) i a paznicilor din aezrile aflate pe respectivele artere de
circulaie.
Unitile administrativ-teritoriale
n jurul oraelor se aflau diverse uniti teritoriale care depindeau administrativ de acestea.
Astfel de entiti administrative erau forurile (fora) i conciliabule(conciliabula), un fel de trguri cu
magistrai proprii, alei de locuitori. Cele mai importante uniti administrative erau ns
inuturile (territoria). Unele dintre ele aveau chiar un oarecare grad de autonomie, conducerea lor
fiind ncredinat unui sfat de consilieri comunali (ordo curialum), delegai ai satelor din inut. La
conducerea sfatului se afla un magistrat ales pe o perioad de cinci ani, care putea fi simultan i
conductorul unuia dintre satele componente ale inutului respectiv. Alte inuturi erau ns complet
nglobate oraului de care depindeau, astfel nct reprezentau o prelungire teritorial-administrativ a
acestuia.
Satele (pagi sau vici) erau conduse de regul de ctre doi magistrai (magistrati),ns sunt
cunoscute ns i cazuri n care conducerea era asigurat de un singur magistrat. n activitile lor,
magistraii erau ajutai n chestiunile financiare de cte unquestor, iar n cele administrative, de ctre
un consiliu stesc (ordo). Conductorii satelor erau fie alei de ctre locuitori, fie numii de ctre
autoritile superioare.

O situaie juridic aparte o aveau aezrile rurale dezvoltate pe lng castrele romane: vici
militares i canabae. Acestea erau, n general, formate din veterani, bancheri, negustori,
meteugari, membri ai familiilor soldailor care nsoeau trupele. Ele se aflau sub autoritatea
direct a comandantului unitii militare locale i depindeau de castru din toate punctele de vedere:
militar, administrativ-fiscal i judectoresc.
https://referat-referate.blogspot.ro/2016/08/evolutia-organizarii-administrativ.html
n temeiul prevederilor art. 107 din Constituia Romniei i ale art. 1 pct. IV. 6 din Legea nr.
411/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonane,

Guvernul Romniei adopt prezenta ordonan.

Art. 1. - (1) Prezenta ordonan are ca obiect stabilirea Statutului-cadru al unitilor

administrativ-teritoriale din Romnia.

(2) Unitile administrativ-teritoriale din Romnia crora li se aplic prevederile prezentului

statut sunt comunele, oraele, municipiile i judeele.

Art. 2. - (1) Comuna este unitatea administrativ-teritorial de baz, care cuprinde populaia
rural reunit prin comunitate de interese i tradiii. Comuna este alctuit din unul sau mai
multe sate componente, n funcie de condiiile economice, social-culturale, geografice i
demografice. Unul dintre satele componente are statut de reedin a comunei.

(2) n satul reedin de comun i au sediul autoritile administraiei publice locale i sunt
grupate, de regul, celelalte autoriti i instituii publice reprezentative pentru comuna
respectiv.

Art. 3. - (1) Oraul este unitatea administrativ-teritorial de baz, alctuit, de regul, dintr-
o singur localitate.

(2) Oraul poate grupa n jurul su unul sau mai multe sate aparintoare ori localiti
componente.

(3) Satele aparintoare i pstreaz caracterul preponderent rural. Acestora li se aplic

reglementrile legale n vigoare specifice mediului rural.

(4) Localitile componente sunt pri integrante ale oraului.

Art. 4. - (1) Unele orae pot fi declarate municipii, n condiiile legii.

(2) Municipiile pot fi mprite n subuniti administrativteritoriale fr personalitate

juridic.

(3) Comunele din jurul municipiului Bucureti i cele din jurul municipiilor de rangul I pot
fi organizate n zone metropolitane ale municipiului.

(4) Organizarea i funcionarea zonelor metropolitane se fac potrivit legii.

Art. 5. - (1) Comunele, oraele i judeele sunt persoane juridice de drept public. Ele au
patrimoniu propriu i capacitate juridic deplin.

(2) Unitile administrativ-teritoriale pot intra n raporturi juridice cu alte autoriti sau
instituii publice, cu persoane juridice romne sau strine, indiferent de natura acestora,
precum i cu persoane fizice, n condiiile legii.

Art. 6. - Statutul fiecrei uniti administrativ-teritoriale cuprinde date i elemente specifice,

care au rolul de a o individualiza n raport cu alte uniti similare, privitoare la:
a) ntinderea teritoriului administrativ, delimitarea teritorial a unitii administrativ-
teritoriale, satele componente, iar n cazul oraelor, satele aparintoare i localitile
componente, amplasarea acestora, prezentat grafic i descriptiv, distana dintre satele
componente, respectiv aparintoare, i localitile componente;
b) determinarea colectivitii asupra creia se exercit autoritatea consiliului local i a
primarului; date privind nfiinarea acesteia, prima atestare documentar, evoluia istoric;
c) populaia unitii administrativ-teritoriale, fcndu-se meniune cu privire la componena
etnic - n vederea aplicrii dispoziiilor privitoare la dreptul cetenilor aparinnd unei
minoriti naionale de a folosi limba matern n administraia public local, cuprinse
n Legea administraiei publice locale nr. 215/2001 -, precum i la ocupaie, defalcate pe sate
componente, respectiv aparintoare, i localiti componente;
d) localitatea de reedin;
e) autoritile administraiei publice locale, sediul acestora;
f) cile de comunicaie existente i categoria acestora;
g) date privitoare la principalele instituii din domeniul educaiei, culturii, sntii,
asistenei sociale, presei, radioului, televiziunii i altele asemenea;
h) principalele funciuni economice, capaciti de producie diversificate din sectorul
secundar i teriar, precum i din agricultur;
i) serviciile publice existente;
j) patrimoniul public i privat, componena i ntinderea acestuia;
k) partide politice i sindicate, care i desfoar activitatea n unitatea administrativ-
teritorial.

Art. 7. - n statut se va preciza rangul unitii administrativ-teritoriale, stabilit potrivit

prevederilor Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naional - Seciunea a IV-a Reeaua de localiti .

Art. 8. - Statutul va preciza autoritile administraiei publice locale, sediul acestora,

numrul i structura politic a membrilor consiliului local, precum i data constituirii
acestuia.

Art. 9. - Persoanele nscute n comun sau ora primesc, la mplinirea vrstei de 18 ani,
titlul i certificatul de fiu/fiic al/a comunei sau oraului, n cadrul unei festiviti care se
organizeaz de ctre primar.

Art. 10. - Prin statut se stabilesc criteriile potrivit crora se poate conferi persoanelor fizice
romne sau strine, cu merite deosebite pe plan politic, economic, social, cultural, sau altor
persoane importante, reprezentative pentru comuna, oraul sau judeul respectiv, titlul de
cetean de onoare, drepturile de care se bucur aceste persoane, precum i condiiile de
pierdere sau de retragere a acestui titlu.

Art. 11. - n statut se precizeaz c locuitorii comunei sau oraului sunt consultai, n
condiiile legii, prin referendum, asupra problemelor de interes deosebit din unitatea
administrativ-teritorial i se enumer problemele specifice apreciate ca fiind de interes
deosebit, precum i faptul c referendumul local se poate organiza n toate satele i
localitile componente ale comunei sau oraului ori numai n unele dintre acestea.

Art. 12. - (1) Cetenii comunei sau oraului pot fi consultai i prin adunri ceteneti
organizate pe sate, n mediul rural, i pe cartiere sau strzi, n mediul urban.

(2) Convocarea i organizarea adunrilor ceteneti se fac de ctre primar, la iniiativa

acestuia ori a unei treimi din numrul consilierilor n funcie.

(3) Convocarea adunrii ceteneti se face prin aducerea la cunotin public a scopului,
datei i a locului unde urmeaz s se desfoare aceasta.

(4) Adunarea ceteneasc este valabil constituit n prezena majoritii reprezentanilor

familiilor i adopt propuneri cu majoritatea celor prezeni.

(5) Propunerile se consemneaz ntr-un proces-verbal i se nainteaz primarului, care le va

supune dezbaterii consiliului local n prima edin, n vederea stabilirii modalitilor
concrete de realizare i de finanare, dac este cazul.

(6) Soluia adoptat de consiliul local se aduce la cunotin public prin grija secretarului.
 Art. 13. - n afara referendumului local sau a adunrilor ceteneti, n statut se pot prevedea
i alte forme de consultare direct a cetenilor, potrivit unor eventuale tradiii locale, i se
va descrie modul de organizare i desfurare a acestora.

Art. 14. - (1) Potrivit legii, patrimoniul unitii administrativ-teritoriale este alctuit din
bunurile mobile i imobile aflate n proprietatea public i n proprietatea privat ale
acesteia, precum i drepturile i obligaiile cu caracter patrimonial.

(2) Bunurile care aparin unitilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale,
n termen de 60 de zile de la data depunerii situaiilor financiare anuale.

(3) Inventarul bunurilor unitilor administrativ-teritoriale se constituie ntr-o anex la statut,

care se actualizeaz anual.

(4) Creterea sau diminuarea patrimoniului va fi temeinic justificat pentru fiecare caz, n
note explicative anexate la inventar.

Art. 15. - (1) Prin statut se stabilesc criteriile pe baza crora bunurile aflate n proprietatea
public a unitii administrativ-teritoriale i cele din proprietatea privat a acesteia pot fi
date n administrare regiilor autonome i instituiilor publice, pot fi concesionate ori
nchiriate n condiiile legii sau pot fi atribuite n folosin gratuit pe termen limitat
persoanelor juridice fr scop lucrativ care desfoar activitate de binefacere sau de utilitate
public ori serviciilor publice.

(2) Prin statut se stabilesc criteriile pe baza crora consiliile locale i consiliile judeene
hotrsc cu privire la cumprarea unor bunuri ori la vnzarea bunurilor aflate n proprietatea
privat a unitii administrativ-teritoriale, n condiiile legii.

(3) Vnzarea, concesionarea i nchirierea se fac prin licitaie public, potrivit prevederilor
legale.

Art. 16. - Statutul va stabili condiiile de realizare a cooperrii sau asocierii cu persoane
juridice romne sau strine, cu organizaii neguvernamentale i cu ali parteneri sociali, n
vederea finanrii i realizrii n comun a unor aciuni, lucrri, servicii sau proiecte de
interes public local, precum i de stabilire a unor relaii de parteneriat cu uniti
administrativ-teritoriale similare din alte ri.

Art. 17. - Statutul va cuprinde meniuni privind cooperarea sau asocierea cu alte autoriti
ale administraiei publice locale din ar sau din strintate, precum i aderarea la asociaii
naionale i internaionale ale autoritilor administraiei publice locale, n vederea
promovrii unor interese comune.

Art. 18. - Statutul cuprinde, potrivit dispoziiilor legale n vigoare, modalitatea de atribuire
i schimbare a denumirilor de strzi, piee i de obiective de interes public local.

Art. 19. - Prin statut se stabilesc, n condiiile legii, nsemnele specifice ale localitii i
modalitile de utilizare a acestora.
ORDONAN nr.53 din 16 august 2002
privind Statutul-cadru al unitii administrativ-teritoriale

Cadrul legislativ:
1.Legea nr.2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Romaniei, lege
prin care judetele au fost reinfiintate.
2.Prin Decretul nr.15 din 13 ianuarie 1981, judetul Ilfov a fost reorganizat ca Sectorul Agricol Ilfov
(SAI), aflat in subordinea municipiului Bucuresti, cu sediul administrativ in comuna Balotesti.
3.Decretul Lege 38/1990 este cadru legal de organizare admistrativ - teritoriala a Romaniei abroga
prevederile Legii 2/ 1989.
4.Legea nr.24/1996 pentru modificarea si completarea Legii nr.66/1991, a administratiei publice
locale, prevede: Sectorul Agricol Ilfov se va numi Judetul Ilfov.
In anul 1992 datele privind suprafata tarii si a judetelor au fost modificate fata de anii anteriori,
conform masuratorii efectuate de Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, prin organul sau
de specialitate OCOTA, in colaborare cu Directia Topografica Militara. Noua masuratoare ia in
consideratie variatiile de relief fata de cea cea anterioara care se efectua la nivelul marii.

Teritoriul Romaniei este organizat in unitati administrativ-teritoriale: judetul, municipiul, orasul,

comuna si satul. Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti care este organizat pe sectoare.
Judetul este unitatea administrativ-teritoriala alcatuita din municipii, orase si comune - unitati de
baza - administrativ teritoriale. Organizarea judetelor se face in functie de conditiile geografice,
economice si social-politice. Judetul asigura dezvoltarea social-culturala si edilitar-gospodareasca a
municipiilor, oraselor si comunelor. Municipiul este localitatea urbana care are un numar mai mare
de locuitori, o industie dezvoltata, o insemnatate deosebita in viata economica, social-politica si
cultural-stiintifica a tarii, un important fond de locuinte si dotari edilitar-gospodaresti, o retea
complexa de unitati de invatamant, sanatate si cultura. Municipiile in care isi au sediul prefecturile
sunt municipii-resedinta de judet. Orasul este centrul de populatie mai dezvoltata din punct de
vedere economic, social-cultural si edilitar- gospodaresc. Comuna este unitatea administrativ-
teritoriala alcatuita din unul sau mai multe sate care cuprind populatia rurala, fiind organizata in
functie de conditiile economice, social-culturale si geografice. Satele in care isi au resedinta
primariile (organele de conducere ale comunei) sunt resedinta de comuna. Satul este unitatea
administrativ-teritoriala elementara.