Prefata si special privind familia si copilul (cu referinta la: protectia sociala si
juridica; sanatate si servicii sanitare; educatie si invatamant, odihnS si
Viata - unui individ, a unei familii, a unei generatii sau a unui
popor- e o sansS. O sansa ce poate fi realizatS sau ratatS.
Generatia noastra a avut sansa de a redobandi suveranitatea si
independenta, Tnsa reformele initiate de noul stat - Republica Moldova
sunt departe de a ne satisface. Dupa un deceniu de suveranitate, poporul
republicii noastre poate face doar o singura concluzie - independenta
declaratS este doar o aluzie la suveranitate. Pe zi ce trece devenim tot mai
dependenti atat de sursele energetice strSine, cat si de capitalul financiar
strain. Populatia, care este resursa cea mai importanta a oricSrei natiuni,
se confrunta cu o serie de consecinte ale actualei crize economice:
scSderea drastica a nivelului de trai a majoritatii absolute a populatiei si
cresterea nejustificatS a veniturilor minoritatii; deteriorarea constanta a
stSrii de sanatate a populatiei si deformarea proceselor demografice; baza
materials a invStSmantului in continua scSdere ceea ce afecteaza grav
egalitatea accesului la educatie si informare etc.
Nedezmeticirea noastra, lipsa experientei manageriale si a
consecventei politice ne pot duce la ratarea sansei de a trai intr-un stat
democratic, in care omul ca personalitate sa fie valoarea cea mai de pret.
Greutatile inerente perioadei de tranzitie au provocat haos si in
cadrul familiei. Incapacitatea familiei de a se adapta la o societate in
continua dezvoltare, conjugatS cu mirajul modelelor extravagante,
alienarea spirituals, eul individual si colectiv din ce in ce mai
depersonalizat au modificat fundamentul solid al familiei. Valorile
trecutului se prabusesc, iar odata cu acestea se diminueaza importanta si
atasamentul fata de institutia familiei, se redimensioneaza structura si
functiile ei traditionale.
Realitatea impune necesitatea elaborarii unei politici stiintifice
privind promovarea si ocrotirea familiei. Un prim pas in aceasta direetie a
servit adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, care a ridicat la rang
constitutional atat problema ocrotirii familiei din partea statului si a
societStii, cat si problema cunoasterii de cStre fiecare om a drepturilor si
indatoririlor sale. Dispozitiile constitutional privind drepturile si libertatile
omului se interpreteaza si se aplicS in concordantS cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Republica Moldova este parte.
In spiritul prevederilor actelor normative internationale au fost
adoptate un sir de acte normative nationale, atat cu caracter general, cat
sport; munca etc.). Un rol deosebit in reglementarea juridica a relatiilor de
drept familial ii revine noului Cod al familiei, adoptat de catre
Parlamentul Republicii Moldova la 26.10.2000 si intrat in vigoare de la
26.04.2001.
Insa, adoptarea unor acte normative, oricat de perfecte ar fi ele, nu
inseamna, prin ea insasi, o degajare a situatiei. Pentru ca prevederile
legislatiei familiale sa fie eficiente si viabile, ele trebuiesc cunoscute,
constientizate si transpuse in viata, ceea ce presupune ridicarea culturii
spirituale a societatii si, in primul rand, a culturii juridice. Numai educatia
juridica poate inalta constiinta individuals a omului panS la
constientizarea datoriei sale fatS de societate, fatS de familia sa, fata de
urmasii sai; permite formarea sentimentelor convingerii cS el este egal in
drepturi cu toti ceilalti membri ai societStii si cS intotdeauna va primi din
partea statului ajutorul necesar in apSrarea drepturilor si libertStilor sale.
De aceea, insistSm asupra datoriei elementare a fiecSruia dintre noi de a
face tot ce-i sta in putere pentru mentinerea pulsului vietii spirituale,
pentru a transforma situatia in care ne aflam intr-o nouS sansS de
realizare.
ConceputS ca un demers privind formarea fiintei umane in scopul
constientizarii statutului ei pentru asigurarea unei vieti individuale optime
in cadrul familiei si intemeiatS pe examinarea problematicii juridice a
institutiei familiei, lucrarea propusa nu ignora si aspectele nejuridice
referitoare la casatorie si familie. Normele juridice pot reglementa relatiile
dintre membrii familiei pana la o anumitS limits. Dincolo de aceastS
limits conduita lor este reglementata de normele sociale nejuridice, gaipate
in obiceiuri, norme de convietuire, norme morale etc. De aceea, in lucrarea
propusa, alaturi de familia nuclearS care are o posibilitate sporitS de
satisfacere a nevoilor de securizare, protectie si apartenentS ale fiecSrui
membru, precum si a nevoilor de comunicare si dezvoltare a personalitStii
sunt indicate si unele tendinte si mutatii in familia moderns, unele
experimente neofamiliale si "simulacre" ale familiei actuale.
Fiind printre primele lucrari din domeniul dreptului familiei in
Republica Moldova, lucrarea propusS poate fi privitS ca o incercare de a
stabili criteriile definitorii ale dreptului familiei ca ramurS distinctS de
drept. Dreptul familiei e reflectat in toata complexitatea sa: ca ansamblu
de normejuridice; drepturi subiective si obligatii; relatii juridice; ordinc de
drept in societate etc.
y
 Pentru a scoate in evidenta radacinile prezentului in relatiile de
familie i a le prognoza pe cele ale viitorului, evolutia dreptului familiei
este reflectata din perspective istorica.
O atentie deosebita a fost acordata descrierii principiilor de drept al
familiei ca fundament al sistemului de drept familial si ca modalitate de
coordonare a normelor juridice in jurul unor idei catalizatoare.
Lucrarea pune la dispozitia cititorului o descriere amanuntita a
principalelor institutii ale dreptului familiei, avand la baza atat prevederile
legislatiei familiale in vigoare din republica, cat si un sir de reglementari
international, inclusiv din dreptul matrimonial canonic.
Este destinata studentilor facultatilor si colegiilor cu profil juridic,
asistentilor sociali, dar poate fi de un real folos pentru toti cei cointeresati.
Fiind constienti de faptul ca in lucrare sunt prezente unele lacune si
ca ea este susceptibila de amplificari si aprofundari, vom fi receptivi la
orice sugestii rationale si propuneri constructive ale potentiator cititori.
Autorii
.
PARTEA GENERALA
CAPITOLUL I
Notiunea, metoda i sistemul dreptului familiei
1. Notiunea dreptului familiei
Societatea umana constituie un sistem logic oranduit si bine
inchegat de elemente care se afla in raporturi si legaturi reciproce si care
formeaza un tot intreg. Pentru a asigura ordinea si disciplina in societate
este necesara o reglementare sociala a organizarii si functionarii
elementelor ei constitutive. Reglementarea sociala poate fi de doua feluri:
individuala si normativa. Daca reglementarea individuals se face prin
adresari personale concrete, pentru cazuri concrete si sunt valabile pentru
o singura data, atunci reglementarea normativa este cu mult mai complexa
si presupune o dirijare a comportarii umane prin intermediul anumitor
modele, etaloane, adica prin intermediul unor reguli generale de conduita,
care se atribuie la toate cazurile de genul respectiv, reguli carora trebuie s3
se supuna toate persoanele ce nimeresc in situatiile programate.
Dat fiind faptul ca relatiile sociale sunt extrem de variate, extrem de
variate sunt si normele sociale ce reglementeaza aceste relatii. In cadrul
sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele categorii de
norme: etice (de morala), obisnuielnice (obiceiuri), religioase, juridice,
politice, tehnice, etc.
O modalitate a normelor sociale o constituie normele juridice. In
definitiile intalnite in literatura de specialitate, cu privire la norma juridica,
sunt evidentiate acele insusiri care permit deosebirea normelor juridice de
celelalte norme sociale. Astfel, in unele viziuni, in norma juridica se vede
"regula sociala de conduita generala si obligatorie, elaborate, recunoscuta
sau acceptata de catre stat si impusa, daca este cazul, prin forta coercitiva a
statului"."
Dupa parerea lui I. Dogaru, "norma juridica este o regula de
conduita generala, impersonala si obligatorie care exprima vointa
electoratului infatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a
10 ' Boris Negru, Teoria generala a dreptului $i statului, Secjia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p
134.
2
Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic, Teoria generala a dreptului, Chisinau, 1997, p. 64.
1I
asigura ordinea sociala i care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala,
la nevoie prin constrangere".
Normele juridice intr-un stat, oricat ar fi de deosebite unele de altele
prin continutul si forma lor. reprezinta totusi, o anumita unitate in
ansamblul lor, fiind legate intre ele sj organizate intr-un anumit sistem.
Ansamblul normelor juridice, organizate, structurate intr-un sistem pe
baza anumitor principii, urmand o anumita finalitate ni se infatieaza ca
dreptul unui stat. Astfel, sistemul dreptului apare ca un obiect complex,
alcatuit dintr-un numar de elemente indisolubil legate intre ele. Care sunt
criteriile in raport cu care se configureaza diversele componente de sistem
ale dreptului?
Majoritatea autorilor, plecand de la obiectul reglementarii juridice
i metoda de reglementare in calitate de criterii principale, opereaza cu
distinctia ramuri de drept si institutii juridice.
Impartirea pe ramuri de drept trebuie sa porneasca de la obiectul
reglementarii juridice ca un cr iter in fundamental. Caracterul distinct si
unitar, trdsdturile specifice ale relatiilor sociale dintr-un anumit domeniu
sau sector de activitate fac necesar sj posibil, ca ele sa fie reglementate de
o categorie aparte de norme.
Prin metoda de reglementare se are in vedere modul in care statul
actioneaza asupra unor relatii sociale. Astfel, se pot distinge metoda
egalitatii juridice a subiectelor, metoda autoritara etc.
Se considers ca obiectul reglementarii (specified relatiilor sociale)
reprezinta criteriul obiectiv de formare a ramurii de drept, iar metoda,
criteriul subiectiv, determinat de vointa legiuitorului. Prin imbinarea
acestor doua criterii se explica de ce in unele cazuri relatiile sociale de
acelasj tip sunt reglementate de ramuri de drept distincte sau de ce aceeasi
metoda de reglementare se foloseste de catre mai multe ramuri de drept,
ori de ce in cadrul aceleiasi ramuri de drept se folosesc mai multe metode.
In viziune traditionala ramura de drept poate fi definita ca fiind un
ansamblu distinct de norme juridice, legate organic intre ele, care
reglementeazd relatii sociale ce au acelasi specific, folosesc aceeasi
metoda sau acelasi complex de metode.
Reglementarea complexului de relatii sociale care se formeaza in
legatura cu familia sj in cadrul familiei se face de un ansamblu de norme
' Ion Dogaru, Elemente de teorie generala a dreptului, Craiova, 1994, p. 144.
4
loan Ceterchi, Ion Craiovan, fntroducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucure$ti,
1998, p. 106.
5
Ibidem, p. 109.
juridice ce se grupeaza in cadrul dreptului familiei ca ramura distinctu
de drept Deci, prin obiectul reglementarii dreptului familiei trebuie sa
intelegem domeniul specific de relatii familiale asupra cdrora isi exercitd
actiunea toate normele ce aledtuiese ramura dreptului familiei.
Relatiile sociale asupra carora isj exercita actiunea toate normele ce
alcatuiesc ramura dreptului familiei sunt evidentiate in art. 3 din Codul
familiei (in continuare C.F.) care stipuleaza: "Prezentul cod stabileste
conditiile si modalitatea de incheiere, incetare si declarare a nulitatii
edsatoriei; reglementeazd relatiile personale nepatrimoniale si
patrimoniale ndscute din casatorie, rudenie si adoptie; conditiile,
modalitatea, formele si efectele protectiei juridice a copiilor orfani si a
celor rdmasi fdrd ocrotire pdrinteascd sau aflati in alte situatii
vulnerabile; precum si alte relatii sociale similare celor familiale " 6
Putem distinge unele momente specifice relatiilor familiale si
anume:
- ele apar din fapte juridice specifice - casatorie si rudenie,
maternitate si paternitate, adoptie si tutela etc;
- din aceste fapte apar atat relatii personale nepatrimoniale (de
exemplu, dreptul la stima si sprijin moral, la nume si domiciliu,
la viata i sanatate; obligatia de fidelitate conjugala, de educatie
si protejare a copiilor etc.), cat sj relatii patrimoniale (de
exemplu, dreptul de proprietate, de abitatie; obligatia de
intretinere etc);
- reglementarea raporturilor patrimoniale dintre subiectele de drept
familial nu-sj are temeiul principal in consideratii de ordin
patrimonial, ci in comunitatea si separarea de interese ale lor,
relatiile patrimoniale fiind o consecinta a relatiilor personale
nepatrimoniale, si nu invers;
- drepturile si obligatiile familiale sunt legate de titularii lor i nu
pot fi cedate persoanelor terte etc.
Dreptul familiei, ca orisjee alta ramura de drept, reprezinta unitatea
mai multor institutii juridice strans legate intre ele prin obiectul lor i prin
anumite principii i metode comune: institutia casatoriei, rudeniei,
filiatiei, adoptiei etc.
Tinind seama de cele expuse mai sus, putem defini dreptul familiei
ca fiind totalitatea normelor juridice care reglementeazd relatiile
personale nepatrimoniale si patrimoniale ce rezulta din casatorie,
rudenie, infiere, precum si alte relatii sociale similare celor
6
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.47-48/210 din 26.04.2001, Codul familiei, art. 3. In
continuare nr. articolului din Codul familiei va fi indicat in text.
12 1I
familiale ce se stabilesc intre sabiectele de drept familial aflate pe pozitii
de egalitate.
Consideram ca definitia data cuprinde toate elementele
caracteristice dreptului familiei si anume:
- dreptul familiei este o ramura a sistemului de drept din tara
noastra, adica o totalitate de norme juridice. Normele juridice aplicate in
dreptul familiei in majoritatea lor sunt imperative si mai putin dispozitive.
Ele sunt cuprinse in izvoarele dreptului familial (Constitutie, Codul
familiei si alte acte normative), acestea formand continutul dreptului
familiei;
- al doilea element al definitiei dreptului familiei Tl constituie
obiectul reglementarii. Dupa cum reiese din definitie dreptul familiei
reglementeaza relatiile familiale, adica relatiile personale nepatrimoniale
si patrimoniale ce rezulta din casatorie, rudenie, infiere, cat si raporturile
asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie;
- eel de-al treilea element se refera la subiectele relatiilor de
familie. Subiectele dreptului familiei necesita o calitate speciala - cea de
sot, parinte, copil, ruda. Asa dar, acestea pot fi: soti sau fosti soti, parinti si
copii, frati si surori, nepoti si bunei, copil si educator, tutore, curator,
autoritate tutelara etc.
- si in sfarsit, al patrulea element al definitiei se refera la pozitia
juridica a subiectelor dreptului familial de egalitate juridica, prin care se
intelege ca una din parti nu se subordoneaza celeilalte, adica in raportul
juridic de drept familial partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.
Termenul "dreptul familiei" poate fi intalnit si in alte sensuri:
"dreptul familiei" - ca stiinta; "dreptul familiei" - ca obiect de studiu.
Dreptul familiei ca stiinta are ca sarcina crearea bazei stiintifico-
ideologice pentru cadrul de reglementari ce tin de domeniul dreptului
familiei ca ramura. Deci, prin "dreptul familiei" ca stiinta intelegem
invatatura (studiul) despre dreptul familiei, adica sistemul de categorii,
concluzii si conceptii despre raporturile juridice familiale. Stiinta
dreptului familiei studiaza o serie de probleme legate de raporturile de
familie in coraportul lor cu alte stiinte: juridice (de drept civil, penal,
administrativ, al muncii si protectiei sociale etc.); istorie, sociologie,
psihologie etc. Ca si alte stiinte, stiinta dreptului familiei se afla in
continua dezvoltare, apar noi conceptii care reflecta evolutia familiei. Prin
concluziile sale stiintifice fundamentate, stiinta dreptului familiei ajuta
practicii sa aplice corect legile si contribuie la: ocrotirea familiei
intemeiata pe stima si afectiune reciproca; realizarea egalitatii depline in
14
drepturi intre sot si sotie; exercitarea drepturilor parintesti si indeplinirea
obligatiilor lor in interesul copilului etc.
Dreptul familiei ca obiect de studiu (discipline didactica) are ca
sarcina asigurarea, in baza noilor realizari ale stiintei si a normelor
existente, instruirii studentilor facultatilor de drept in acest domeniu, cat si
a informarii persoanelor cointeresate cu un sistem de cunostinte si
informatii despre dreptul familiei.
Trebuie sa deosebim categoria "dreptul familiei" ca sistem de norme
de drept de categoria "legislate familiala", care deseori sunt calificate
drept identice. Termenul "legislate familiala" inseamna sistemul de legi si
alte acte normative ale organelor de stat in care sunt consfintite normele
de drept familial.
2. Metoda dreptului familiei
Daca obiectul dreptului familiei raspunde la intrebarea: care sunt
relatiile sociale reglementate de normele dreptului familiei, atunci metoda
dreptului familiei raspunde la intrebarea, cum si in ce mod se realizeaza
aceasta reglementare. Asa dar, prin metoda de reglementare se intelege
totalitatea de mijloace, procedee cu ajutorul carora dreptul influenteaza
relatiile sociale, comportarea oamenilor in aceste relatii.
Ca ramura de sine statatoare de drept, dreptului familiei, pe de o
parte, ii sunt proprii toate caracteristicile dreptului ca atare, pe de alta
parte, are specificul ei.
Asa cum, printre principalele metode ale cercetdrii juridice pot fi
mentionate: metoda logica, metoda istorica, metoda comparative, metoda
sociologies, metoda experimentului, metoda cantitativa etc., 7 aceste
metode generale sunt proprii si pentru dreptul familiei ca stiinta.
Potrivit metodei istorice dreptul familiei cerceteaza casatoria si
familia in perspectiva si dezvoltarea lor istorica. Urmarind particularitatile
specifice modului de incheiere a casatoriei, a relatiilor personale
patrimoniale si nepatrimoniale dintre membrii familiei, a dimensiunii
familiei etc. in anumite perioade istorice, putem evidenfia nu numai
evolutia acestor fenomene in timp, dar si anumite aspecte si legaturi ale
dreptului familiei cu celelalte fenomene si procese sociale.
Folosind metoda logica au putut fi stabilite conditiile necesare
incheierii actelor juridice ale casatoriei si adoptiei, conditiile desfacerii si
nulitatii casatoriei sau adoptiei etc., precum si efectele incheierii,
desfacerii sau nulitatii acestor acte juridice. Toate actele juridice
7
Boris Negru, Teoria generala a dreptului i statului. Sectia Editare a AAP, ChisinSu, 1999. p, 26.
15
 familiale trebuie sa corespunda unui anumit continut sj sa aiba o anumita
forma. Atat parintii, cat si societatea sj statul participa la ingrijirea,
educarea si protejarea copilului reiesind din realitatea vietii si posibilitatea
fiecaruia.
Pe fondul scenariilor dezvoltarii economico-sociale, in cadrul
strategiilor dezvoltarii fenomenul casatoriei, divortialitatii, natalitatii etc.,
se aplica pe larg metoda sociologies.
In ceea ce priveste metodele de reglementare a relatiilor familiale
de catre normele juridice, acestea de asemenea sunt multiple. Normele de
drept pot interzice anumite actiuni din partea participantilor in raportul
juridic, pot prescrie un comportament concret al acestora ori pot permite
partilor sa aleaga singure caracterul relatiilor dintre ele. In comparatie cu
normele morale, a caror respectare este asigurata cu ajutorul mijloacelor
obstesti de influenta, incalcarea normelor de drept presupune posibilitatea
constrangerii din partea statului. Aceasta trasatura este caracteristica
pentru toate ramurile de drept, inclusiv pentru dreptul familiei. 8
Cu toate acestea, fiecare ramura de drept dispune de mijloace
specifice de influenta asupra comportarii partilor in raporturile juridice.
Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei au un
caracter complex. Acestor raporturi le este caracteristic faptul ca fiecare
parte este titular atat de drepturi, cat si de obligatii. Relatiile legale
familiale se caracterizeaza prin aceia ca dreptiirile si obligatiile
subiectilor relatiilor date sunt prevazute de lege si nupotfi modificate
voluntar9 Obligatia juridica a unui subiect de drept familial nu este
arbitrara. Ea este o Tndatorire ce corespunde dreptului subiectiv al
celeilalte parti a raportului juridic. Aceasta practic inseamna ca dreptului
unei parti in raportul juridic Ti corespunde in mod imperativ o obligatie a
celeilalte parti. De exemplu: art. 51 C.F. prevede dreptul copilului la
abitatie i educatie in familie, iar art. 74 C.F. prevede obligatia parintilor
de asj intre|ine copiii; dreptului copilului de a fi protejat (art.53 C.F.) ii
corespunde obligatia parintilor de a apara drepturile i interesele copiilor
(art. 61 C.F.) etc. Ca urmare, intr-un raport juridic de drept familial nu
poate fi vorba de vreun drept al subiectului daca celuilalt subiect nu-i
corespunde o anumita obligatie.
Cu privire la obligatia de intretinere intre membrii familiei se poate
constata ca este stabilita de lege i exista numai intre persoane prevazute
de lege. De asemenea, aceasta obligatie are un caracter
Sergiu Baie, Drept civil, Partea generala, Editura "TONER", Chiinau, 1994, p. 15.
A. M HenaeBa, Ceueuuoe npaeo. IfypcjieKtfiiu. M3aaTejibCTBO K)pHCTb, MocKea, 2000, c. 13.
personal, adica este inseparabil legata atat de persoana cefui indreptatit a o
primi, cat si de persoana celui obligat sa o presteze; Ire un caracter
succesiv, deoarece este destinata sa satisfaca nevoile actuale ale
beneficiarului, care se reinnoiesc zi de zi; are un caracter divizibil, cu
referire la cazul cand mai multe persoane sunt Tndreptatite la intretinere,
in acelasi timp, din partea aceluiasj debitor i un caracter reciproc. Astfel,
de exemplu; art. 87 C.F. prevede obligatia bunicilor de a-i intretine
nepotii, iar art. 88 C.F. - obligatia nepotilor de a-si intretine bunicii.
O particularitate generala al dreptului familiei este metoda calitatii
juridice a partilor, in sensul ca in raportul juridic familial o parte nu este
subordonatd celeilalte, ele fiind pe picior de egalitate juridica. Toate
problemele vietii familiale se solutioneaza de catre soti in comun, in
conformitate cu principiul egalitatii lor in relatiile familiale (art. 16 alin. 1
C.F.) sau "parintii au drepturi i obligatii egale fata de copii, indiferent de
faptul daca copiii sunt nascuti in casatorie sau in afara ei, daca loeuiese
impreuna cu parintii sau separat" (art. 58 alin. 1 C.F.).
Acest statut de egalitate se extinde asupra oric&rei schimbari
produse de relatia celor doi. El continua sa fie valabil i in cazul separarii
legale a sotilor sau a desfacerii casatoriei prin divort.
Egalitatea juridica, insa, nu inseamna ca nu sunt permise anumite
abateri cu privire la recunoasterea egalitatii in sfera raporturilor
patrimoniale. Principiul egalitatii nu inseamna ca bunurile urmeaza sa fie
atribuite, intodeauna, in parti egale sotilor cu prilejul incetarii comunitatii
de bunuri, deoarece criteriul in raport cu care se determina partile sotilor
este contributia pe care fiecare din ei a avut-o la dobandirea si conservarea
bunurilor, munca depusa in gospodarie sj pentru cresterea copiilor fiind o
asemenea contributie. Imparfirea bunurilor comune in cote-parti egale si
nu in raport de contributia prestata de fiecare dintre soti ar fi insemnat
numai o impartire egala, dar nu si o impartire corecta.
Conform regulii generate, aparitia, modificarea sau stingerea
relatiilor de drept familial sunt admise printr-o procedurct juridica
speciala, prevdzuta de lege (procedura de incheiere a casatoriei i
adoptiei, a instituirii tutelei, a desfacerii casatoriei i adoptiei etc.).
O alta metoda specified relatiilor de familie poate servi metoda
acceptdrii statutului legal a casatoriei. Pentru incheierea casatoriei este
necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata incheiata, ea devine
independents de acest acord de vointa, pentru a fi carmuita in
17
 intregime de normele legale. Astfel, spre exemplu, in acest sens, C.F. la
art. 17 prevede ca sotii aleg numele de familie ce urmeaza a-1 purta "in
timpul casatoriei", iar la art. 19 prevede regimul bunurilor dobandite de
catre soti "in timpul casatoriei" etc. Deci, situatia juridica, in principiu
permanenta a celor casatoriti este determinate de reglementarea legala
privind casatoria, care devine aplicabila prin incheierea actului juridic al
casatoriei si exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie. Deci,
prin incheierea casatoriei viitorii soti consimt sa li se aplice regimul legal
al casatoriei, fara a avea posibilitatea de a-1 modifica.
Inca o particularitate a metodei de reglementare a dreptului familiei
consta in aplicarea combinatd a metodelor nationale si international de
instalare a drepturilor si obligatiilor subiectilor, metoda aplicabila,
conform Constitutiei care stipuleaza: "Dispozitiile constitutional privind
drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanfa
cu Declaratia Universale a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte
tratate la care Republica Moldova este parte.
Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte
si legile ei interne, prioritate au reglementarile internationale". 10
In concluzie am putea spune ca prin metoda de reglementare a
relatiilor dintre subiectele de drept familial trebuie sa intelegem mijlocul
specific cu ajutorul caruia statul, printr-un sistem de norme juridice,
impune participantilor la raporturile juridice de drept familial o anumita
conduita. Cu alte cuvinte, metoda de reglementare precizeaza pozitia
partilorin raporturile juridice.
3. Sistemul dreptului familiei
- Partea generala si Partea speciala pot fi distinse fie in functie de
Dupa modul in care sunt conectate diferitele componente de sistem
ale dreptului - norma juridica si metoda de reglementare -deosebim o serie
de diviziuni generale ale dreptului. Astfel, M. Djuvara distinge intre
normele de drept cele care se aplica numai statelor care le-au eliberat, in
relatiile interne si care formeaza dreptul intern de normele de drept care se
refera la raporturile dintre state sau dintre cetatenii unor state diferite si
care formeaza dreptul extern." A doua diviziune mentionata este cea de
drept determinator, care determina ce trebuie sa
10
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 1994 Constitutia Republicii Moldova, art. 4.
In continuare nr. art. din Constitute va fi indicat in text.
" Mircea Djuvara, Teoria generate a dreptului, Vol. I, Bucurejti, 1995, p. 105.
18
faca persoanele si drept sanctionar, eel care organizeaza sanctiunile. Cea
de a treia diviziune abordata de M. Djuvara este aceea care imparte
dreptul in drept public si drept privat, deosebirea dintre care este foarte
veche si care se gaseste formulata chiar si in dreptul roman si care
depinde de faptul a cui interes priveste norma - a unui particular sau a
statului. Daca luam ca baza aceasta distinctie, atunci cu referire la dreptul
familiei putem afirma: dreptul familiei face parte din componenta
dreptului privat intern si are un caracter determinativ.
In viziune traditionala, ramura de drept este definita ca un
ansamblu distinct de norme juridice, legate organic intre ele, care
reglementeaza relatii sociale ce au acelasi specific, folosesc aceiasi
metoda, sau acelasi complex de metode. in general, ramura de drept
reprezinta unitatea mai multor institutii juridice legate strans intre ele prin
obiectul lor si prin anumite metode si principii comune. Institutia juridica
cuprinde normele juridice, mai detaliate, care reglementeaza o anumita
grupa unitara de relatii sociale, instaurand astfel o categorie aparte de
raporturi juridice.
Asa dar, dreptul familiei ca ramura distincta de drept grupeaza
ansamblul de norme juridice ce reglementeaza complexul de relatii
sociale ce se formeaza in legaturd cu familia si in cadrul familiei.
Institutiile juridice din cadrul dreptului familiei sunt: casatoria, rudenia,
filiatia adoptia, tutela etc.
Din punct de vedere structural sistemul dreptului familiei se
divizeaza in doua parti:
1. Partea generald si
2. Partea speciala.
normele juridice incluse, fie in functie de ce fel de compartimente ale
sistemului de drept se studiaza in partea respectiva. Asa cum norma
juridica este elementul de baza al sistemului de drept, sistemul juridic
elementar (dreptul este "pluralul", norma de drept este "singularul"), ne
vom opri la prima modalitate de sistematizare, adica in functie de normele
juridice incluse.
Partea generald a dreptului familiei include normele generale care
exprima principiile si obiectivele de reglare legitima a drepturilor si
obligatiilor fundamentale a subiectelor de drept familial. Ea insumeaza
totalitatea de opinii teoretice, idei, concluzii referitoare la problemele de
reglementare juridica a relatiilor familiale. Un rol important revine
normelor - principii si normelor - definitii.
19
 Numeroase acte normative de drept familial si in primul rand Codul
familiei, pe langa unele prevederi reglementative foarte clare si normativ
evidente, contin unele prevederi de principiu, prin care sunt consfintite
unele relatii ale vietii de familie. De exemplu, Titlul 1 al Codului familiei
intitulat "Dispozitii generale" defineste atat relatiile sociale reglementate
de catre legislatia familiala, cat si principiile de baza ale legislatiei
familiale, principii care guverneaza toata materia. Aceasta inseamna ca
toate celelalte norme vor trebui aplicate si interpretate in lumina
principiilor de baza.
Asa cum in partea generala se opereaza cu notiunile: norma
juridica, dreptul familiei, principiile, izvoarele, metoda, obiectul,
subiectele dreptului familiei etc., concepte pe care fiecare le-ar putea
interpreta in felul sau, pentru a le da un sens unic aceste concepte sunt
definite.
De asemenea, se gaseste lamurirea intelesului unor termeni -familie
nucleara, monogamie, consimtamant liber exprimat, etc.
Este ilustrata corelatia dintre normele de drept familial si actele
normative in conformitate cu dezvoltarea economics, politica si sociala a
societatii in ansamblu. Sistemul normelor dreptului familiei si a actelor
normative sunt caracterizate si pretuite din punctul de vedere al
democratiei lor, justitiei sociale, comparandu-se sistemul de drept familial
al Republicii Moldova cu sistemele de drept familial ale altor tari de peste
hotare (Romania, Federatia Rusa). In mod special se urmareste
compatibilitatea legislatiei familiale nationale cu prevederile Declaratiei
Universale a Drepturilor Omului, a Conventiei cuprivire la Drepturile
Copilului, a pactelor si tratatelor international la care republica Moldova
este parte (ce reglementeaza relatiile familiale) dupa cum si cu principiile
de baza ce caracterizeaza dreptul matrimonial canonic.
Normele partii speciale a dreptului familiei concretizeaza partea
generala. Ele reglementeaza tipurile de relatii sociale aparte si anumite
elemente ale lor, gupandu-le in institutii: institutia casatoriei, rudeniei
sifiliatiei, a adoptiei, tutelei (curatelei), a obligatiei de intretinere etc.
Mai desfasurat sistemul acestor norme juridice sunt redate in Codul
familiei al Republicii Moldova. De aceea, studierea sistemului dreptului
familiei e legata, intai de toate, de studierea structurii si continutului
legislatiei codificate, ceia ce se urmareste de fapt in Partea speciala a
cursului.
Structura normelor juridice de drept al familiei. Analiza structurii
normei poate fi facuta sub doua aspecte:
20
a) structura logico-juridica si
b) structura tehnico-legislativa.
a) Structura logico-juridica a normei e stabila si in ea se disting
urmatoarele elemente:
1) ipoteza, care determina cercul de persoane carora le este adresata
norma, precum si imprejurarile in care ea se realizeaza;
2) dispozitia, care exprima regula propriu-zisa de conduita,
formulata ca determinare a indatoririlor si drepturilor partilor in
raportuljuridic);
3) sanctiunea, care indica masurile de constrangere de catre stat
pentru nerespectarea dispozitiei.
1) In functie de precizia formularii sale in text ipoteza poate fi:
determinata, cand se stabilesc cu exactitate conditiile de
aplicare a dispozitiei. De exemplu: Instanta judecatoreasca va declara
nula casatoria daca aceasta a fost incheiata cand sotii sau unul dinte ei nu
a avut intentia de a crea o familie (casatorie fictiva) (art. 41, alin.l, lit. b
C.F.);
- relativ-determinata, cand nu este precizat continutul concret al
imprejurarii in care se aplica dispozitia. De exemplu: Nu este necesar
acordul parintilor pentru adoptia copilului daca acestia nu locuiesc
impreuna cu copilul si se eschiveaza nemotivat de la intretinerea si
educatia acestuia mai mult de 6 luni (art. 125, lit. e C.F.).
2) In functie de caracterul conduitei prescrise, dispozitia, ca si
ipoteza, poate fi determinata si relativ-determinata.
Dispozitia determinata stabileste exact si fara posibilitatea unor
derogari drepturile, obligatiile, conduita persoanelor la care se refera. De
exemplu: Toate persoanele casatorite au drepturi si obligatii egale in
relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica,
limba, religie, opinie, apartenenta politica, avere si origine sociala (art. 5,
alin. 1 C.F.).
Dispozitia relativ-determinata este dispozitia care prevede mai multe
variante posibile de conduita, lasand subiectii sa aleaga una din variantele
prescrise. Ca exemplu: La incheierea casatoriei, sotii, la dorinta, isi aleg
numele de familie comun, ori fiecare dintre ei isi pastreaza numele de
familie pe care 1-a purtat pana la casatorie, ori conexeaza numele de
familie al celuilalt sot la numele de familie propriu (art. 17, alin. 1 C.F.).
3) Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si
patrimoniale dintre membrii familiei, nereglementate de legislatia
21
 familiala, se aplica legislatia civila In masura in care aceasta nu contravine
esentei relatiilor familiale. In ceea ce priveste sanctiunile, Codul familiei
prevede pentru neindeplinirea Tndatoriilor parintesti urmatoarele
sanctiuni: decaderea din drepturile parintesti, care se aplica pentru greseli
grave in exercitarea drepturilor ori indeplinirea indatoririlor parintesti cu
privire la persoana copilului si luarea copilului fara decadere din
drepturile parintesti, sanctiune mai putin severa, aplicata in cazul
neandeplinirii adecvate a indatoriilor parintesti. In ceea ce priveste
celelalte fapte ilicite savarsite de catre membrii familiei, ele sunt
sanctionate, in functie de natura $i gravitated lor, atat de legislatia civila
cat si, de la caz la caz, de cea administrative, disciplinara sau penala
(sanctiuni civile, administrative, disciplinare sau penale).
In functie de scopul urmarit de sanctiunea aplicata distingem:
sanctiuni ce anuleaza actele juridice ce contravin legii; sanctiuni ce au
drept scop repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea normei juridice;
sanctiuni disciplinare, contraventionale sau penale.
In functie de gradul lor de determinare, sanctiunile port fi:
determinate; relativ-determinate; alternative sau cumulative.
b) Structura tehnico-juridica a normei de drept al familiei se refera la
forma exterioara de exprimare a continutului si structurii logice a acesteia,
la redactarea ei, care trebuie sa fie clara , concisa, concreta. Normele
juridice de drept al familiei sunt cuprinse in acte normative care pot fi:
legi, hotarari, regulament, statut, instructiune si alte acte normative
adoptate in cazurile si in limitele prevazute de Legea Republicii Moldova
Codul familiei. Acest act normativ, la randul sau, este structurat pe
titluri, capitole si articole. Articolul este elementul structural de baza al
Codidui familiei care contine, in principiu, prevederi de sine statatoare. Se
cade de subliniat ca o norma nu trebuie confundata cu un articol, deoarece
foarte rar un articol contine o norma juridica. De cele mai multe ori, un
articol ori contine unele elemente ale normei, ori contine elemente ale mai
multor norme.
Vorbind despre normele de drept al familiei trebuie de specificat
modalitdtile de clasificare a normelor juridice in articolele actelor
normative de drept al familiei si, in primul rand, in Codul familiei.
Dupa sfera de aplicare fi gradul de generalizare avem norme
generale (de exemplu, cele prevazute in Titlul I al C. F.), norme speciale
(cele prevazute in Titlurile II - V ale C. F.) si norme de exceptie (cele
prevazute in Titlul VI al C.F.)
Dupa modul in care sunt redactate se disting norme juridice
complete (de exemplu: Casatoria inceteaza in urma decesului sau a
declararii pe cale judecatoreasca a decesului unuia dintre soti. Casatoria
poate inceta prin divort (desfacere), in baza cererii unuia sau a ambilor
soti ori a tutorelui sotului declarat incapabil, art. 33 C.F.) si norme
juridice incomplete (de exemplu: In cazurile prevazute la art. 36 alin. 1 si
2, casatoria se desface de catre oficiul de stare civila, iar in cazurile
prevazute la art. 36 alin. 4 si 5 si la art. 37 - pe cale judecatoreasca, art.
35 C.F.).), care se completeaza cu trimitere la alte norme.
O clasificare de importanta deosebiia poate fi facuta din punctul de
vedere al caracterului conduitei, a naturii conduitei pe care o prescriu. In
functie de aceasta, normele juridice sunt: norme imperative, care prescriu
comportamentul subiectilor si nu admit nici o abatere de la acesta si
norme dispozitive, care acorda posibilitatea unui larg comportament al
subiectilor.
Normele imperative pot fi: onerative, care prescriu in mod expres
obligatia savarsirii unei actiuni: Persoanele care doresc sa se
casatoreasca sunt obligate sa se informeze reciproc despre starea sanatatii
lor (art. 11, alin. 2 C.F.) si prohibitive, care interzic savarsirea unor
actiuni: Nu se admite incheierea casatoriei intre: persoane dintre care eel
putin una este deja casatorita; rude in linie dreapta pana la al IV-lea grad
inclusiv, ... (art. 15, alin. 1 C.F.).
Normele dispozitive pot fi: permisive, care permit o anumita
conduita: Prin contractul matrimonial sotii pot modifica regimul legal al
proprietatii in devalmasie stabilit la art. 20 (art. 29, alin 1 C.F.) sau
supletive, care acorda subiectului posibilitatea sa aleaga una din variantele
de conduita prevazute de norma: la incheierea casatoriei, sotii, la dorinta,
isi aleg numele de familie al unuia dintre ei sau eel format prin conexarea
numelor ambilor drept nume de familie comun, ...(art. 17, alin. 1 C.F.).
Un loc important il au normele de imputernicire sau de competenta,
norme prin care se formuleaza anumite drepturi, obligatii sau competente.
Astfel: ^<Parintii sunt reprezentantii legali ai copiilor lor si actioneaza in
numele lor in rela^iile cu toate persoanele fizice si juridice, inclusiv in
autoritatile administratiei publice i instantele judecatoresti, fara a avea
nevoie de imputerniciri legale (art.6l, alin. 2 C.F.) ori Apararea
drepturilor i intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autoritatii
tutelare in cazurile de deces al parintilor, de decadere a lor din drepturile
parintesti, de declarare a parintilor ca fiind incapabili... (art. 112, alin. 1
C.F.).
Ramura de drept al familiei reprezinta unitatea mai multor institutii
juridice legate strans intre ele prin obiectul lor si prin anumite
.'.' 23
 principii si metode comune. Ansamblul de norme juridice care
reglementeaza anumite grupe unitare de relatii sociale - relatii de
casatorie, de rudenie, de adoptie, de intretinere etc. (institutii juridice de
drept al familiei) este cuprins in partea speciala a Codului familiei, titlurile
II - V.
4. Corelatia dreptului familiei cu alte ramuri de drept
Desi fiecare ramura de drept are un obiect propriu de reglementare,
ramurile dreptului nu sunt izolate unele de altele, ele aflandu-se intr-o
stransa legatura. Aceasta legatura este determinate de existenta unor
principii comune pentru toate ramurile dreptului, precum si de faptul ca
fiecare ramura de drept include nu numai raporturi specifice ramurii
respective, ci si raporturi de alt gen, legate de cele specifice.
Dat fund faptul ca relatiile sociale reglementate de legislatia
familiala sunt extrem de complexe, in multe cazuri ele au caracteristici sau
trasaturi proprii mai multor ramuri de drept. Astfel, normele cuprinse in
diferite ramuri de drept se aplica separat sau concomitent cu normele de
drept familial, potrivit cu materia care o reglementeaza, solutionandu-se in
asa mod problema corelatiei ramurilor de drept.
Dreptul familiei prezinta stranse legaturi cu o serie de ramuri de
drept, printre care putem aminti: dreptul civil si dreptul de procedure
civila; dreptul administrativ; dreptul protectiei sociale si dreptul muncii;
dreptul penal si dreptul de procedure penala etc. In cele ce urmeaza, vom
puncta unele interference ale dreptului familiei si alte ramuri de drept.
4.1. Dreptul familiei i dreptul civil
Faptul ca dreptul familiei s-a desprins din ramura dreptului civil,
devenind o ramura de sine statatoare relativ recent (odata cu intrarea in
vigoare a Codului casatoriei si familiei al Republicii Moldova, adoptat la
26 decembrie 1969 si pus in aplicare de la 1 aprilie 1970), ne permite sa
afirmam ca, intre aceste doua ramuri de drept exista legaturi reciproce, in
sensul ca normele de dreptul familiei se completeaza cu numeroase norme
ale dreptului civil, pe de o parte, iar pe de alta parte reglementarile codului
civil se completeaza cu unele dispozitii ale codului familiei. Astfel, in
prima categorie putem include:
- calitatea de persoana fizica a subiectelor de drept familial care
este recunoscuta tuturor fiintelor umane privite in mod individual si care
se bucura in mod egal de posibilitatea de a participa la raporturile juridice.
Identificarea persoanei fizice se face prin nume, domiciliu, stare civila.
Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea
leaga anumite consecinte juridice cu ajutorul carora persoana fizica se
individualizeaza. Ea cuprinde urmatoarele elemente: nasterea, moartea,
incheierea casatoriei, infierea, stabilirea paternitatii, schimbarea numelui
si prenumelui.
- capacitatea de folosinta a subiectelor de drept familial care reiese
din prevederea dreptului civil: "Capacitatea de a avea drepturi si
obligatii civile este recunoscuta in mod egal tuturor cetatenilor
Republicii Moldova...". Capacitatea de folosinta incepe, de regula, de la
data nasterii, cu exceptia prevazuta in art. 564 C.C., cind capacitatea de
folosinta incepe de la data conceptiunii. Legislatia civila a Republicii
Moldova stabileste ingradiri cu caracter de protectie in domeniul
dobandirii proprietatii si dispunerea de proprietate de catre copii.
Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu decesul persoanei fizice;
- capacitatea de exercitiu a subiectelor de drept familial -
aptitudinea lor de a-si dobandi prin actiunile proprii orice drept personal
nepatrimonial ori patrimonial si de a-si asuma orice obligatie, adica de
asi realiza capacitatea de folosinta care ii apartine. Capacitatea de
exercitiu deplina ia nastere la momentul atingerii varstei majoratului -
18 ani. Copiii au capacitatea de exercitiu restransa. in numele minorilor
pina la 15 ani actele juridice le incheie parintii, infietorii, tutorii. De sine
statator pot incheia mici acte juridice civile ce tin de viata de toate
zilele. Minorii intre 15 si 18 ani de regula incheie acte juridice civile cu
consimtamantul parintilor, infietorilor, curatorilor. Ca exceptie, pot de
sine statator sa: dispuna de salariul si bursa lor; sa exercite dreptul de
autor si inventator; incheie mici acte juridice civile ce tin de viata de
toate zilele.
In a doua categorie putem include succesiunea legala. Mostenirea
reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza modul de
transmitere a drepturilor fi obligatiilor decedatului la mostenitorii acestuia.
Mostenirea poate fi legala si testamentara. Legislatia civila prevede
urmatoarele clase de mostenitori legali: clasa I (copiii, sotul, parintii),
clasa II (fratii si surorile, bunicul si bunica), clasa III (nepotii si nepoatele
de la frate si sore inapti de munca), persoanele care au fost intretinute de
defunct eel putin un an pina la deces.
Toate contractele incheiate de catre soti, inclusiv contractul
matrimonial i contractul privind plata pensiei de intretinere sc
24
 intocmesc in conformitate cu normele codului civil.
Cu toate ca dreptul civil si dreptul familiei au ca obiect de
reglementare atat raporturi patrimoniale cit si ne patrimoniale, relatiile
familiale au unele momente specifice.
In primul rand, daca raporturile de drept civil apar din fapte juridice
obisnuite (conventii), atunci relatiile de familie apar din fapte juridice
speciale: de casatorie, de rudenie si adoptie. Din aceste fapte apar atat
relatii personale nepatrimoniale (de exemplu - de educatie a copiilor), cit
si patrimoniale, ca urmare a casatoriei (obligatia de intretinere a sotilor)
sau a rudeniei (obligatia de intretinere dintre parinti si copii, frati si surori,
bunei si nepoti). Deci, relatiile familiale apar Tntre persoane apropiate:
soti, parinti, copii si alte rude.
In al doilea rand, in relatiile de familie prioritare sunt relatiile
personale nepatrimoniale (incheierea si desfacerea casatoriei, statutul de
soti, drepturile si obligatiile parintilor pentru educarea copiilor etc.) si apoi
cele patrimoniale (proprietatea comuna si proprie a sotilor, obligatia de
intretinere), pe cind in dreptul civil situatia este alta -prevaleaza relatiile
patrimoniale in baza dreptului de proprietate si a relatiilor de marfa - bani,
iar cele personale au un rol nesemnificativ.
In al treilea rand, drepturile si obligatiile familiale sunt legate de
titularii lor si nu pot fi cedate persoanelor terte. Drepturile si obligatiile
civile, insa, pot fi transmise persoanelor terte cu intoarcere sau fara.
in ceia ce priveste metoda aplicabila pentru ambele ramuri de drept
este specifics metoda egalitatii juridice a subiectelor de drept.
in dreptul civil predomina normele de reglementare dispozitive, pe
cind in dreptul familiei majoritatea normelor sunt cele imperative.
4.2. Dreptul familiei si dreptul de procedura civila
i intre aceste doua ramuri de drept exists o legatura stransS, cu
referire la care am putea face urmStoarele precizari:
- regulile cu privire la desfSsurarea procesului civil se aplica la
solutionarea litigiilor de drept familial, conform procedurii de drept
comun.
- in scopul ocrotirii mai eficiente a relatiilor de familie, prin
dispozitiile codului familiei si codului de procedura civila, in unele
materii, se aduc o serie de derogSri de la procedura de drept comun.
Aceste derogari se refers la urmatoarele aspecte: parintii minori care nu
au atins varsta de 16 ani pot cere stabilirea paternitatii pe cale
judecatoreasca (art. 59, alin. 2 C.F.); actiunile pentru plata pensiei de
:H>
intretinere si actiunile pentru stabilirea paternitatii pot fi intentate nu
numai la instanta domiciliului paratului, dar si la instanta domiciliului
reclamantului (art. 119, alin. 4 C.P.C.); Luand in seama situatia materiala a
pSrtilor, judecStorul, daca este necesar, pina la solutionarea pricinii in
fond, are dreptul sa stabileasca cuantumul mijloacelor pe care unul din
soti sau din fostii so|i trebuie sa le plateasca provizoriu pentru intretinerea
celuilalt sot sau fostului sot, cine din parinti si in ce proportie trebuie sa
plateasca provizoriu nijloace pentru intretinerea si educarea copiilor,
precum si cine din cupii trebuie sa plateasca provizoriu mijloace si in ce
proportie pentru intretinerea parintilor.
i procedura cu privire la adoptarea infierii reprezinta o procedura
speciala derogatorie de la procedura de drept comun. Prin articolele 278 2-
278:' C.P.C.. s-au consacrat dispozitii speciale cu privire la competenta
teritorialS a instantei judecatoresti; la actele ce se anexeaza la cererea de
infiere; modul de examinare a cererii de infiere; hotarirea instantei de
judecata.
4.3. Dreptul familiei sj dreptul administrate
Dreptul familiei are multe legaturi cu dreptul administrativ, deoarece
organele administrative de stat au atributii privitoare la casatorie si
familie. Asa, de exemplu, reducerea varstei matrimoniale a barbatului,
pentru motive temeinice (dar nu mai mult de doi ani), va fi incuviintata de
autoritatea administratiei publice locale in a carei raza teritoriala isi au
domiciliul persoanele care doresc sa se casatoreasca, in baza cererii
acestora si a acordului parinfilor minorului.
inregistrarea actelor de stare civila: de nastere, de casatorie, de
desfacere a casatoriei (de divort), de schimbare a numelui si/sau a
prenumelui, de deces este de competenta organului administrativ, care are
un serviciu special in acest sens - Serviciul de stare civila. De asemenea,
art. 9 C.F. prevede ca, drepturile si obligatiile juridice ale sotilor iau
nastere numai dupa inregistrarea casatoriei la organele de stare civila, iar
in conformitate cu art. 12, alin. 2 C.F., seful oficiului de stare civila poate
reduce termenul de o luna din momentul depunerii declaratiei de casatorie
si pana la incheierea casatoriei.
Apararea drepturilor si intereselor legitime ale copiilor ramasi fara
ocrotire parinteasca se pune pe seama autoritatii tutelare. Trebuie de
precizat ca, autoritatea tutelara are atributii in domeniul indrumarii,
supravegherii si controlului exercitarii ocrotirii si a persoanelor majore, in
cazul cand ele necesita aceasta supraveghere.
Atribufiile ce tin de starea civila i de autoritatea tutelara, precum
27
si asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor omului pe plan local sunt
exercitate de catre primarul localitatii respective.
4.4. Dreptul familiei si dreptul penal
Dreptul familiei prezinta legaturi si cu dreptul penal. Astfel, Codul
penal in partea generala cuprinde prevederi speciale referitoare la:
raspunderea minorilor; decaderea din drepturile parintesti; aplicarea fata
de minori a masurilor de constrangere cu caracter educativ; absolvirea de
raspunderea penala si incredintarea pe chezasie; privatiunea de libertate a
minorului ce nu a Tmplinit 18 ani; circumstante atenuante si agravante la
stabilirea pedepsei pentru savarsirea infractiunii de catre un minor sau o
femeie gravida si respectiv, fata de un copil, batran, etc.
De asemenea, partea speciala a Codului penal prevede dispozitii
privitoare la: omorul premeditat savarsit asupra unei femei care era
gravida; omorul pruncului de catre mama; viol; tortura; raportul sexual cu
o persoana care n-a implinit 16 ani; pervertirea unor persoane care nu au
implinit 16 ani; sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la
intretinerea copiilor; sustragerea de la acordarea ajutorului material
parintilor si sotului; abuzul de drepturile sau obligatiile de tutore; abuzul
parintilor si altor persoane la infiere si transmiterea ilegala a copiilor;
divulgarea secretului adoptiei; scoaterea ilegala a copiilor de pe teritoriul
Republicii Moldova; rapirea sau sustragerea unui copil strain; vinzarea si
traficul de copii; traficul ilicit de fiinte umane; atragerea minorului la betie
si la consumare nemedicinala a medicamentelor si a altor mijloace cu efect
narcotic etc.
4.5. Dreptul familiei si dreptul procesual penal
Ocrotirea relatiilor de familie se realizeaza prin diverse norme ale
dreptului procesual penal. Astfel:
din completul, care judeca cauza penala (judecator, procuror,
interpret etc.), nu pot face parte persoanele, care sunt rude intre ele;
instanta de judecata are dreptul sa inceteze procesul penal in
privinta persoanei, care nu a implinit 18 ani si care a savarsit o
infractiune, si sa trimita materialele spre examinare comisiei pentru
minori;
participarea aparatorului la dezbaterile judiciare in cauza penala
este obligatorie in procesele in care figureaza minori, muti,
surzi, orbi sau alte persoane, care din cauza defectelor fizice sau
mintale nu-si por exercita singure dreptul de aparare;
sunt civilmente responsabili si pot fi chemati in proces parintii,
tutorii, curatorii sau alte persoane, care in virtutea legii poarta
raspundere materiala pentru paguba pricinuita de invinuit;
pot participa la proces in calitate de reprezentanti ai partii
vatamate, ai partii civile si ai partii civilmente responsabile: rudele
apropiate, rude apropiate fund parintii. copiii, infietorii, copiii infiati,
fratii si surorile drepte, bunicul, bunica, nepotii, precum si sotul.
invinuitilor minori care, la data savarsirii infractiunii, nu au
implinit 16 ani, durata tinerii sub arest poate fi prelungita numai pina
la patru luni, iar invinuitilor ce nu au implinit 18 ani, durata tinerii
sub arest poate fi prelungita numai pina la sase luni;
daca persoana arestata are copii minori, care raman fara
supraveghere, organul de cercetare penala, anchetatorul penal,
procurorul si instanta de judecata au obligatia sa-i dee in grija rudelor
sau altor persoane ori in grija unei institutii;
in cazul retinerii minorului, persoana care efectuiaza cercetarea
penala, anchetatorul penal, procurorul sunt obligati sa comunice
imediat aceasta parintilor minorului sau persoanelor care ii
inlocuiesc;
ascultarea martorului minor se face in prezenta pedagogului, care
este chemat sa asiste si la audierea martorului minor. Daca este
necesar, sunt chemati si parintii sau alti reprezentanti legali ai
minorului;
inainte de trimiterea sentintei spre executare, presedintele
instantei are dreptul, la cererea rudelor apropiate ale condamnatului
aflat sub arest, sa le dee posibilitatea de a avea o intalnire cu el;
daca femeia condamnata este gravida sau daca are copii cu varste
de pina la 8 ani, executarea sentintei de condamnare poate fi amanata
pina cind copilul eel mai mic v-a implini varsta de 8 ani, cu exceptia
persoanelor condamnate la privatiune de libertate pe un termen ce
depasesc 7 ani etc.
4.6. Dreptul familiei si dreptul protectiei sociale
Multiple sunt legaturile dreptului familiei cu dreptul protectiei
sociale, deoarece la baza generarii raporturilor juridice in dreptul protectiei
sociale sunt fixate astfel de evenimente ca nasterea
28 29

individului, decesul, boala, somajul, batranetea, precum si alte situatii
cind persoana, in virtutea unor evenimente majore, are nevoie de
protectie. Asa dar, ca subiect al dreptului protectiei sociale poate aparea
persoana fizica, precum sj familia ei.
In noile conditii social-economice, ca urmare a mutatiilor politice si
a tranzitiei de la o economie supracentralizata si completamente etatizata
la una de piata an apdrut probleme de adaptare a familiei la o societate in
continua transformare.
interzice munca de noapte i trimiterea in deplasare a femeilor care au
copii in varsta de pana la 3 ani; transferarea la o munca mai usoara a
femeilor gravide i a celor ce au copii sub 3 ani; concediile de maternitate
i pentru ingrijirea copiilor; concediile pentru femeile care au infiat nou-
nascuti; acordarea inlesnirilor altor membri ai familiei care educa copii
minori etc.
f}
':' '

Una din problemele esentiale a protectiei sociale o constituie

acordarea umti ajutor adecvat familiei in scopul intretinerii si educdrii

copiilor. Astfel, sunt prevazute indemnizatii: pentru concediul de

maternitate si concediul medical pentru ingrijirea copilului bolnav;

' '
indemnizatii unice la nasterea copilului; indemnizatii lunare pentru

ingrijirea copilului pana la varsta de 1,5 ani; indemnizatii lunare pentru

mame solitare, dupa cum $i inlesniri si compensatii.
O alta problema importanta in protectia sociala a familiei o
constituie acordarea pensiei de invaliditate celor doua categorii de invalizi
din copilarie: a copiilor-invalizi de la nastere pana la 16 ani carora li se
stabileste gradul de severitate sj a copiilor-invalizi intre 16 si 18 ani,
precum si a pensiei de urmas, in cazul pierderii intretinatorului pentru:
-
copiii pana la varsta de 18 ani (sau pina la 23 ani in cazul cand isj

continua studiile in institutiile de invatamint de zi); sotul supravietuitor,

daca la momentul decesului sustinatorului sau pe parcursul a 5 ani dupa ' I

deces a implinit varsta de pensionare sau a fost incadrat in gradul I sau II

n
de invaliditate, a avut eel putin 15 ani de casatorie cu persoana decedata si
nu s-a recasatorit; sotul supravietuitor sau persoana care are in ingrijire
copii sub varsta de 3 ani ai sustinatorului pe perioadele de neincadrare in
munca.
Destul de frecvent dreptul la unul sau alt tip de protectie sociala a
familiei se stabileste in baza activitatii de munca a membrilor familiei si se
efectueazd direct la locul de munca a lor. De exemplu, Codul muncii, in
afara de alte prevederi epizodice, contine doua capitole destinate expres
protectiei muncii femeilor (capitolul XI) i protectiei muncii tineretului
(capitolul XII).
In conformitate cu aceste prevederi este stabilita varsta, de la care se
admite angajarea la lucru; drepturile minorilor in relatiile de munca;
lucrarile, la care este interzisa aplicarea muncii persoanelor sub 18 ani;
normele de productie pentru tinerii muncitori si retribuirea muncii
salariatilor sub 18 ani; desfacerea contractului individual de munca cu
minorul la cererea parintilor lui sau a altor persoane etc., precum si se

30
 Capitolul II RaportuI juridie de drept
familial
1. Notiunea, caracteristicile si structura raportului juridie de
drept familial
Notiunea raportului juridie de drept familial. Atat timp cat o relatie
sociala nu este reglementata de norme juridice ea nu poate fi o relatie
juridiea. Din momentul in care apare o norma juridiea care o
reglementeaza, ea devine juridiea. De exemplu, relatiile ce se stabilesc
intre persoanele ce si-au ales drept mod de convietuire concubinajul, cu
toate ea sunt cunoscute de-a lungul istoriei si sunt reglementate de astfel
de norme sociale cum ar fi: obiceiurile, traditia, morala, nu sunt relatii
familiale. Ele pot deveni relatii de drept familial din momentul in care
concubinii se casatoresc, respectand conditiile de fond si de forma
prevazute de lege pentru incheierea acestui act juridie. Drept urmare,
contractul matrimonial incheiat intre concubini este privit ca un raport de
drept comun. El va intra in vigoare doar odata cu incheierea casatoriei.
Daca persoanele care traiesc in concubinaj nu intentioneaza sa incheie
casatoria, atunci incheierea contractului matrimonial este lipsita de sens,
deoarece el nu poate intra in vigoare.
Deci, raportul de drept familial este o relatie sociala reglementata
prin intermediul normelor de drept familial.
Privite prin prisma normelor juridice, raporturile juridice de drept
familial apar ca o realizare a normelor prevazute in legislatia familiala.
Aceste norme prevad anumite "modele" de comportament (de exemplu,
metodele de educare a copiilor, alese de parinti, vor exclude
comportamentul abuziv, insultele i maltratarile de orice fel,
discriminarea, violenta psihica si fizica, antrenarea in actiuni criminale,
initierea in consumul de bauturi alcoolice etc.). Dar conduita descrisa de
norme devine realitate numai atunci, cand se concentreaza in anumite
raporturi sociale, cand se cunosc subiectii raportului, se cunoaste in
legatura cu ce a aparut acest raport, ce drepturi i ce obligatii au subiectii
raportului, care vor fi consecintele abaterii de la modelul prescris de
norma juridiea etc.
Subiectele de drept familial intra in raporturi juridice pentru ca
urmaresc realizarea anumitor scopuri, fie personale (nevoia de afectiune si
sprijin moral, dorinta de a avea motenitori pentru a transmite bunurile
familiale etc.), fie sociale (legate de instruirea si pregatirea
32
profesionala a copiilor, instituirea tutelei si curatelei etc.), fie impuse de
normele juridice (obligatia de a pastra secretul adoptiei, pastrarea
dreptului copilului la pensie si indemnizatii etc.).
Dat fiind faptul ca la baza raporturilor de drept familial stau diferite
scopuri, diverse sunt sj raporturile juridice aparute.
Caracteristicile fundamental ale raporturilor juridice de drept
familial. Numarul raporturilor juridice ce i-au nastere intre subiectii de
drept familial este destul de mare si, totui, aceste raporturi au anumite
trasaturi specifice ce le deosebesc de alte relatii sociale. Aceste trasaturi
fundamentale ale raporturilor juridice constau in urmatoarele:
/. Raportul juridie de drept familial este un raport social. Daca
orice raport juridie este o relatie sociala, atunci nu orice relatie sociala este
raport juridie. Relatia sociala devine raport juridie numai in masura in care
a fost obiectul de preocupare a legiuitorului, sub forma adoptarii unei
norme juridice care s-o reglementeze. 12 Caracterul social al raportului
juridie de drept familial se manifests prin faptul ca el se stabilete
intotdeauna fie intre oameni - soti ori foti soti, parinti si copii, bunei i
nepoti etc., fie intre acetia i organele statului, organizatii, institutii
(oficiul starii civile, autoritatea tutelara, comisia pentru minori, instanta de
judecata, organizatii neguvernamentale etc.).
2. Raportul juridie de drept familial este un raport volitional. Prin
caracterul volitional al raportului juridie se intelege: in primul rand, faptul
ca el este reglementat de norme juridice, iar norma juridiea (intr-un stat
democratic, cum pretinde a fi Republica Moldova) inseamna vointa
poporului ridicata la rang de lege; in al doilea rand, caracterul volitional al
raportului juridie se manifests si prin vointa subiectelor ce participa la
raportul dat ( de exemplu - consimtamantul liber al viitorilor soti la
incheierea actului juridie al casatoriei; pentru adoptarea copilului este
necesar acordul parintilor, tutorelui (curatorului), sotului adoptatorului, a
copilului care a atins varsta de 10 ani; sotii, de comun acord, poseda,
folosesc sj dispun de bunurile comune etc.). In asemenea cazuri, se
vorbete despre dublul caracter volitional al raporturilor juridice de drept
familial: eel exprimat de norma juridiea si eel exprimat de subiectii
raportului juridie concret.1
3. Raportul juridie de drept familial este un raport valoric. Intr-un
raport juridie de drept familial Ti gasese eoncretizarea valoriie esentiale
12
Boris Negru, Teoria generala a dreptului i statului, Sectia Editare a AAP, Chijinau, 1999, p.
241
11
Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generala a dreptului, Editura Fundatiei
"Chemarea", Iasi, 1996, p.271.
33
 ale familiei. Prin intermediul normelor juridice, statul incurajeaza,
promoveaza si apara aceste valori. De exetnplu, reglementand
comunitatea si separarea de bunuri intre soti, Codul familiei nu a facut
decat sa traga consecintele necesare din raporturile personale la care
casatoria da nastere intre acestia. Viata in comun a sotilor, gospodarirea
lor comuna si cresterea copiilor determina impletirea intereselor
patrimoniale ale celor doi soti atat cu privire la drepturi, cat si la obligatii.
Comunitatea de bunuri este o masa de bunuri destinate indeplinirii
sarcinilor comune ce le revin sotilor in cadrul casatoriei. Pe de alta parte,
legea reglementeaza si bunuri le proprii fiecarui sot. Rezulta ca raporturile
patrimoniale dintre soti nu alcatuiesc o reglementare de sine statatoare, ci
una care este subordonata finalitatii raporturilor personale izvorate din
casatorie, comunitatii si separarii intereselor dintre soti.
4. Raportul juridic de drept familial este o categorie istorica. Aparut
la o anumita etapa de dezvoltare istorica, odata cu aparitia familiei,
raportul juridic de drept familial poarta pecetea epocii istorice respective.
Asa, de exemplu, la baza familiei in dreptul roman statea puterea capului
de familie cu o impatrita sfera de aplicare: putere parinteasca asupra
copiilor, putere maritala asupra sotiei, putere asupra sclavilor si asupra
persoanelor cumparate, putere considerata ca o proprietate. Casatoria
legala putea aduce sotia in puterea sotului fie prin solemnitate religioasa,
fie prin cumparare, fie prin convietuire mai mult de un an. In perioada sec.
IV-VIII, forma veche de cumparare a miresei nu este recunoscuta legala de
catre biserica crestina; incheierea casatoriei avea loc prin cununia in
biserica (sau prin binecuvantare religioasa, daca nu era prima casatorie);
conditiile de incheiere a casatoriei erau cele stabilite de monocanoanele
bizantine si anume: consimtamantul viitorilor soti si al parintilor lor; o
varsta minima pentru viitorii soti; credinta crestina comuna etc. Astazi,
pentru incheierea casatoriei este necesar consimtamantul reciproc,
neviciat, exprimat personal si neconditionat, al barbatului si femeii care se
casatoresc, precum si atingerea de catre ei a varstei matrimoniale (art. 11,
alin. 1, C.F.), iar toate persoanele casatorite au drepturi si obligatii egale in
relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica,
limba, religie, opinie, apartenenta politica, avere si origine sociala (art. 5,
alin. 1, C.F.).
Structura raportului juridic de drept familial. Structural, raporturile
juridice presupun trei elemente:
1) subiectele raportului juridic;
2) continutul raportului juridic;
3) obiectul raportului juridic.
Subiectele sunt partile intre care se incheie raportul juridic,
continutul este format din drepturile subiective ale partilor si din
obligatiile corelative lor, iar obiectul il formeaza conduita partilor,
actiunile sau inactiunile la care sunt indrituite sau de care sunt tinute
acestea.
2. Subiectele dreptului familiei
Asa cum nu se poate concepe un raport juridic decat numai intre
oameni, numai oamenii au calitatea de subiect de drept. Insa omul in sine
nu este subiect de drept, ci numai daca din punctul de vedere al dreptului i
se recunoaste si i se atribuie aceasta calitate, daca i se ofera capacitatea de
a fi subiect de drept - capacitatea juridica. Cele mai multe raporturi
juridice apar intre persoane fizice (subiecte individuale). Dar parti ale unui
raport juridic pot deveni si anumite colective, organe de stat, organizatii
obstesti sau chiar statul (subiecte colective).
Fiecare ramura de drept se caracterizeaza printr-un cere propriu de
subiecte, care de rand cu obiectul si metoda de reglementare, determina
specificul ramurii date in sistemul de drept. Aceasta inseamna ca insusirea
(calitatea) de subiect de drept al familiei este conditionata de recunoasterea
capacitatii sale juridice de drept al familiei. Ca subiecte de drept al
familiei stiinta juridica ti recunoaste pe acei participanti ai relatiilor
sociale, care conform legislatiei familiale in vigoare poseda drepturi
subiective si obligatii corespunzatoare. Subiectele de drept familial
necesitd o calitate speciald - cea de sot, parinte, copil etc., adica de
persoane apropiate, care in marea majoritate a cazurilor au un domiciliu
comun, sunt legate intre ele prin relatii de casatorie, rudenie sau infiere si
care urmaresc un scop comun - stabilitatea, bunastarea si prosperarea, atat
a familiei in intregime, cat si a fiecarui membru al ei in parte. Pot fi, deci,
subiecte de drept familial sotii si fostii soti, parintii si copiii, buneii si
nepotii, fratii si surorile, adoptatorul si adoptatul, tutorele (curator) si
persoana minora aflata sub tutela (curatela) etc.
 Boris Negru, Teoria generala a dreptului $i statului, Sec(ia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p. 15
Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura "Stefan Procopiu", Ia$i
242. 1993,p.l31.
34 IS
 Calitatea de sot apare odata cu inregistrarea casatoriei la oficiul de
stare civila. Calitatea de fast sot apare din ziua inregistrarii divortului
(cind desfacerea casatoriei are loc la oficiul starii civile) ori din ziua cind
hotarirea instantei judecatoresti a ramas definitiva (in cazul desfacerii
casatoriei pe cale judecatoreasca). Calitatea de parinte si copil rezulta din
provenienta copilului atestatd in modul stabilit de lege, copil fiind
considerate persoana de la nastere pana la implinirea varstei de 18 ani. In
cazul rudeniei civile drepturile si obligatiile adoptatorului si adoptatului
(ca parinte si copil) iau nastere din momentul cind a ramas definitiva
hotarirea instantei judecatoresti privind incuviintarea adoptiei.
Persoanele care au dreptul la adoptie dupa cum si cele care pot fi numite
tutori (curatori) sunt prevazute in art. 121 si respectiv 143 C.F.
Drepturile si obligatiile subiectelor ce decurg din lege cu privire la
drepturile familiale, reprezinta statutul juridic al subiectelor de drept
familial: statut de sot, de parinte, copil, adoptator, bunel, nepot etc.
Fiecare categoric de subiecte ale dreptului familiei poseda un statut
juridic specific.
Garantarea drepturilor statutare si raspunderea pentru neindeplinirea
obligatiilor asumate, fiind categorii juridice, se exprima in forma de norme
juridice. Apararea drepturilor si intereselor copiilor minori revine
parintilor lor, care sunt reprezentantii legali ai copiilor, fara o
imputernicire speciala. Astfel, copilul isi poate exercita dreptul de a fi
protejat, la invatatura, la exprimarea opiniei etc. numai in cazul in care
parintii isi onoreaza obligatia si responsabilitatea de a proteja copilul, de ai
acorda sustinerea adecvatS in vederea dezvoltarii lui fizice, intelectuale,
spirituale etc. Drepturile si obligatiile parintilor nu pot fi exercitate in
contradictie cu interesele copilului. Daca parintii nu-si pot exercita
responsabilitatea primara fata de copil, statul este eel care trebuie sa-si
asume aceasta raspundere. Responsabilitatea pentru ai acorda copilului
protectia necesara o poarta, deci, familia, societatea, statul. Deci, in
relatiile juridice de drept al familiei statul, institutiile statului,
organizatiile de stat si obstesti apar ca subiecte colective de drept al
familiei. Obligatia statului de a asigura protectia copiilor si
responsabilitatea lui pentru aceasta rezulta din prevederile art. 1, alin 3 din
Constitutia Republicii Moldova: "Republica Moldova este un stat de drept
democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic
reprezinta valori supreme si sunt garantate".
36
Individualizarea subiectelor de drept familial se realizeaza prin
anumite mijloace de identificare, denumite si atribute de identificare si
anume:
1) numele (cuvantul sau grupul de cuvinte prin care este
identificata o persoana, compus din nume de familie si
prenume);
2) domiciliul ( locul unde persoana respective isi are locuinta sa
statornica sau principals);
3) starea civila, determinata de anumite evenimente sau acte
juridice ce sunt supuse inregistrarii in " Registrul de stare civila"
si care poate fi dovedita prin : certificate de nastere, casatorie,
deces etc.
In ceia ce priveste capacitatea de folosinta si de exercitiu a
subiectelor de drept familial, putem afirma urmatoarele:
- sotii, de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile
comune;
- dreptul de proprietate al sotilor si al copilului este realizat in
modul stabilit de Codul civil;
- copilul nu are drept de proprietate asupra bunurilor parintilor, iar
parintii - asupra bunurilor copiilor, cu exceptia dreptului la mostenire si
dreptul la intretinere;
- parintii si copiii care loeuiese impreuna poseda si folosesc
bunurile fiecaruia dintre ei de comun acord;
- capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice apare odata cu
implinirea varstei de 18 ani, adica majoratul. In cazul in care casatoria a
fost admisa inainte de implinirea varstei de 18 ani, minorul ce nu a
implinit varsta de 18 ani dobandeste capacitatea deplina de exercitiu din
momentul incheierii casatoriei;
- in afara de capacitatea de exercifiu deplina cunoastem:
1) capacitatea de exercitiu a minorilor intre 15 si 18 ani si
2) capacitatea de exercitiu a minorilor pana la 15 ani.
Minorii intre 15 si 18 ani incheie conventii cu consimtemantul
parintilor, infietorilor sau curatorilor. Ei au insa dreptul de a dispune
singuri de salariu (castigul) sau de bursa lor, de a executa drepturile de
autor si de inventator asupra operelor, inventiilor, propunerilor de
rationalizare, precum si de a incheia mici conventii ce tin de viata de toate
zilele. Pentru minorii, care n-au implinit varsta de 18 ani conventiile le
incheie in numele lor parintii, infietorii sau tutorii. Minorii, care n-au
implinit varsta de 15 ani, au dreptul sa incheie mici conventii ce tin de
viata de toate zilele.
w
 In cazul in care cetateanul sufera de o boala psihica mintaia. care
nu-i permite sa inteleaga insemnatatea actelor sale, el poate fi lipsit de
capacitatea de exercitiu. In numele acestor persoane toate conventiile sunt
savarsite de catre tutore (curator). Astfel, tutorele sotului declarat
incapabil poate cere desfacerea ori nulitatea casatoriei; Tl poate
reprezenta si apara in instanta judecatoreasca etc.
Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si patrimoniale
dintre membrii familiei, nereglementate de legislatia familiala, se
aplica legislatia civila in masura in care aceasta nu contravine esentei
relatiilor familiale.
3. Continutul raportuiui juridic de drept al familiei
i
Continutul raportuiui juridic de drept al familiei este format din
ansamblul drepturilor si obligatiilor subiectelor ce participa la acest raport.
Tocmai prin aceste drepturi si obligatii, care in cadrul raportuiui juridic de
drept familial sunt reciproce sunt legate subiectele.
Unele raporturi de drept al familiei sunt raporturi juridice simple,
adica o parte este titularul dreptului, iar cealalta parte este titularul
obligatiei. De exemplu: Copilul are dreptui la educatie din partea
pSrintilor, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la libertatea gandirii si
constiintei, la apararea demnitatii si onoarei (art. 51, alin. 3, C.F.), iar
parintii sunt obligati sa-si educe copiii conform propriilor convingeri, ei
poarta raspunderea pentru dezvoltarea fizica, intelectuala si spirituals a
copiilor si au prioritate la educatia lor fata de oricare alte persoane (art.60,
alin. 2, C.F.).
Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei au,
insa, un caracter complex. Acestor raporturi le este caracteristic faptul ca
fiecare parte este titular atat de drepturi cat si de obligatii. De exemplu, in
conformitate cu prevederile art. 74, alin. 1, parintii sunt obligati sa-si
intretina copiii minori si copiii majori inapti de munca care necesita
sprijin, material, iar in conformitate cu art. 80, alin. 1, copiii majori apti de
munca sunt obligati sa-si intretina si sa-si ingrijeasca parintii inapti de
munca care necesita sprijin material.
Prin urmare, normele juridice de drept al familiei stabilesc pentru
fiecare participant la raportul juridic (pentru fiecare subiect de drept),
anumite prerogative, anumite posibilitati individuale - drept subiectiv.
Trebuie sa facem deosebire intre dreptui obiectiv, ca ansamblu de norme si
dreptui subiectiv, ca indrituire Iegata de o persoana, ca posibilitate de a
actiona in temeiul dreptului obiectiv si care se poate apara, apeland la
justitie.
In cadrul raportuiui juridic de drept al familiei dreptui subiectiv
permite titularului sau:
a) sa ia o anumita atitudine fata de dreptui sau (de exemplu, sa se
foloseasca de el sau nu);
b) sa pretinda o atitudine corespunzatoare din partea subiectului
obligat;
c) sa poata apela la calea statala in apararea dreptului sau. Astfel, in
conformitate cu art. 27 C.F., persoanele care doresc sa
se casatoreasca sau sotii, pot incheia benevol un contract matrimonial.
Deci, incheierea contractului matrimonial este un drept care poate fi
folosit sau nu. In contractul matrimonial sotii (viitorii soti) sunt in drept sa
determine drepturile, dar si obligatiile privind intretinerea reciproca si
modul de participare a fiecaruia la veniturile obtinute de fiecare dintre ei si
la chetuielile comune, bunurile ce vor fi transmise fiecaruia dintre soti in
caz de partaj, precum si sa se stabileasca alte clauze patrimoniale, inclusiv
sanctiuni patrimoniale pentru sotul culpabil de desfacerea casatoriei (art.
29, alin. 4, C.F.). Daca contractul matrimonial contine clauze care lezeaza
drepturile si interesele unuia dintre soti, ale copiilor minori, ori ale altor
persoane ocrotite prin lege, atunci, la cererea unuia dintre soti sau a
procurorului, instanta judecatoreasca este in drept sa declare nulitatea,
totala sau partiala a contractului matrimonial (art.31, C.F.).
Vorbind despre drepturile subiective ale subiectelor de drept familial
este necesara efectuarea unor distinctii intre diversele categorii de
drepturi. In literatura juridica distinctiile sunt facute in functie de mai
multe criterii. Aceste criterii sunt valabile si pentru clasificarea drepturilor
subiectelor de drept al familiei.
Astfel, dupa criteriul provenientei lor drepturile subiective pot fi
clasificate in 3 mari categorii:
-
drepturi fundamentale, care deriva din apartenenta la societatea
umana a fiecarui individ (dreptui la viata, demnitate, libertate etc.);
-
drepturi care decurg din insertia individului in viata sociala
(dreptui la nume, la domiciliu, la o profesie etc.);
-
drepturi care deriva din insasi vointa indivizilor (dreptui de a
intemeia o familie, de a infia un copil, de a incheia contracte etc.). 16
loan Cclerchi. Ion C raiovan. Introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucure?ti,
1998 n
38 Ul
 Dupa intinderea efectelor lor drepturile subjective sunt
clasificate in urmatoarele categorii:
- drepturi absolute, care sunt acele drepturi ce produc efecte fata de
toate subiectele de drept. Acestora le corespunde obligatia tuturor
persoanelor de a nu face nimic de natura a Tmpiedica pe titularul
dreptului sa si-1 exercite. Sunt drepturi absolute: dreptul la viata. la
sanatate, integritate corporala etc.
- drepturi relative, care sunt acele drepturi ce produc efecte numai
asupra titularului dreptului subiectiv si titularul obligatiei. adica. numai
intre partile raportului juridic concret. In aceasta categorie intra numai
drepturi patrimoniale.
O alta distinctie a drepturilor subiective poate fi efectuata in functie
de continutul dreptului si anume:
- drepturi patrimoniale, care au un caracter economic si, in
general, pot fi exprimate in bani;
- drepturi nepatrimonile, care nu pot fi exprimate in bani.17
Dreptul familiei reglementeaza doua mari categorii de relatii
familiale: relatii personale nepatrimoniale si patrimoniale (art. 3C.F.).
Particularitatile relatiilor personale nepatrimoniale constau in
urmatoarele:
a) ele sunt lipsite de orice continut economic;
b) obiectul raporturilor personale nepatrimoniale Tl foreaza
urmatoarele bunuri nepatrimoniale: numele, cinstea, demnitatea.
fidelitatea conjugala, sprijin reciproc moral, grija pentru viata, sanatatea
si educatia copiilor etc.
c) raporturile (relatiile) personale nepatrimoniale sunt considerate
raporturile privind drepturile si obligatiile familiale care sunt legate de
titularii lor i nu pot fi cedate persoanelor terte.
Categoriile de relatii personale nepatrimoniale reglementate de
dreptul familiei sunt urmatoarele:
1) relatii de identificare, adica acele relatii care au in continutul lor
drepturi cu ajutorul carora se individualizeaza subiectul din dreptul
familiei cum ar fi: dreptul la nume de familie la nastere sau ales la
incheierea si desfacerea casatoriei; la cetatenie; la domiciliu, la
Tndeletnicire si profesie etc.
2) relatii referitoare la existenta si integritatea subiectelor de drept
familial, adica acelea care au in continutul lor drepturi personale
Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura "Stefan Procopiu" lasi
1993, p.138.
nepatrimoniale prccum sunt: dreptul la viata, la sanatate, la educatie, la
ocrotirea oricaror forme de abuz, la protectie sociala etc.
Este necesar sa deosebim doua categorii de raporturipatrimoniale
reglementate de dreptul familiei." raporturi reale si raporturi
obligationale. Raporturi reale sunt acele raporturi care au in continutul lor
drepturi reale, in cazul nostru - dreptul de proprietate a membrilor
familiei. Raporturile patrimoniale reale dintre soti apar odata cu
incheierea actului casatoriei si sunt supuse regimului proprietatii in
devalmasie a bunurilor. Acest regim legal al bunurilor sotilor actioneaza
in masura in care nu este modificat de contractul matrimonial.
Caracteristic pentru drepturile reale este faptul ca ele sunt legate de
posesie, folosinta si administrare (dispunere) a bunurilor aflate in
proprietate. Sotii. de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile
coinune (art. 21, alin. 1 C.F.), fiecare dintre ei fiind in drept sa incheie
conventii prin care sa dispuna de bunurile comune, cu exceptia bunurilor
imobile (acordul celuilalt sot fiind prezumat).
Raporturile obligationale sunt raporturile legate de trecerea
bunurilor de la un subiect la altul. Obligatia subiectului de drept al
familiei este indatorirea pe care acesta trebuie sa o indeplineasca. Ea poate
consta in a da, a face sau a nu face ceva, conduita care poate fi impusa. in
caz de necesitate prin forta coercitiva a statului. Astfel, Codal familiei
prevede:
a) obligatia de intretinere dintre parinti sj copii;
b) obligatia de intretinere dintre soti si fostii soti;
c) obligatia de intretinere dintre alti membri ai familiei (dintre frati
si surori, bunei si nepoti, copii si parinti vitregi, copil si
educator).
Dupa cum se observa, obligatia juridica a subiectelor de drept al
familiei nu este arbitrara. ea reprezinta o indatorire a unei parti care
corespunde dreptului subiectiv al celeilalte parti a raportului juridic. De
aceea, obligatia juridica poate fi considerate drept "masura dreptului
subiectiv". Aceasta practic inseamna ca dreptului unei parti in raportul
juridic ii corespunde, in mod imperativ, o obligatie a celeilalte parti. Ca
urmare, intr-un raport juridic de drept al familiei nu poate fi vorba de
vrcun drept al unui subiect daca celuilalt subiect nu-i corespunde o
anumita obligatie. Deci, o caracteristica definitorie a continutidui
raportului juridic de drept familial reprezintd faptul ca drepturile si
obligatiile subiectelor nu sunt rupte unele de allele , ele se presupun si se
coordoneaza reciproc, mai mult, ceea ce poate pretinde subiectul activ
este exact ceea ce constituie indatorirea subiectului pasiv.
40 ii
 in concluzie se poate afirma ca, drepturile si obligatiile partilor din
cadrul unui raport juridic de drept al familiei reprezinta o concretizare, o
materializare a disponibilitatilor normelor juridice. Ele se prezinta intr-o
stransa corelatie. Raporturile dintre ele sunt determinate de reglementarile
dreptului obiectiv si de cerintele principiului echitatii, care guverneaza
(mai corect-ar trebui sa guverneze) relatiile dintre membrii familiei.
4. Obiectul raportului juridic de drept al familiei
Obiectul raportului juridic reprezinta urmatorul element din structura
raportului juridic. In privinta obiectului raportului juridic in literatura de
specialitate se intalnesc mai multe pareri. Unii autori considers ca obiect al
raportului juridic pot fi doar actiunile (interactiunile), adica comportarea
subiectelor. Conduita umand ce se realizeaza de cdtre subiectii raportului
juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor
constituie obiectul raportului juridic.
Alti autori vorbesc despre un triplu obiect al raportului juridic:
obiectul juridic, adica conduita partilor; obiectul ideologic, adica vointa
partilor; obiectul material, adica lucrul (bunul) la care se refera.' 9
Intr-o alta acceptiune, obiectul raporturilor juridice il formeazd
anumite actiuni pe care titularul dreptului subiectiv le efectueazd sau le
poate pretinde sipe care celalalt subiect este obligat a le savarsi. 20
Dupa parerea mai multor autori, printre care si Boris Negru,
obiectul raportului juridic este diferit, precum diferite sunt si raporturile
juridice. Ca urmare a diversitatii raporturilor juridice , obiecte ale
raportului juridic pot fi:
a) actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le Tndeplineste ori le
poate pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savarsi sau a se
abtine de la savarsirea lor;
b) lucrurile si alte bunuri materiale;
c)valori nemateriale (cinstea, onoarea, demnitatea, numele,
sanatatea, integritatea fizica si psihica etc.);
ii
loan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucuresti,
1998, p. 102.
Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura "Stefan Procopiu", Iasi, 1993,
p. 140.
Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generala a dreptului, Editura Fundajiei
"Chemarea", Iai, 1996, p.294.
42
d) rezultatul creatiei intelectuale (opera literara, artistica, stiintifica
TI
etc.)."
Acceptand ultima parere si raportand-o la raporturile juridice de
drept al familiei, putem considera ca obiecte ale raportului juridic de drept
familial pot fi:
a) valorile nemateriale;
b) actiunile subiectelor; d)
bunurile materiale.
a) Nici intr-o alta ramura de drept valorile nemateriale nujoaca un
rol atat de semnificativ ca in ramura dreptului familiei. Coexistenta
simultana in familie a unui numar imens de obiceiuri, norme de
convietuire, norme morale, norme religioase etc. due la faptul ca anume
valorile nemateriale guverneaza relatiile de familie. Respectand
intimitatea vietii familiale, precum si a vietii personale a fiecarui membru
al familiei, normele de drept pot regula relatiile familiale doar pana la o
anumita limita.
Normele de convietuire: diferite reguli de cultura, igiena, de
bunavointa si comportament "civilizat" etc. sunt foarte numeroase si
prezente in viata de zi cu zi. Calitatea sau trasatura distincta a acestor
norme este data de o anumita apreciere sau pretuire a personalitatii
exprimata prin "stima", "respect", "consideratie" etc. Astfel, Art. 16, alin.
4 C.F. prevede ca, relatiile dintre soti se bazeaza pe stima si ajutor
reciproc, pe obligatii comune de intretinere a familiei, de ingrijire si
educatie a copiilor, iar art. 18, alin. 2 C.F. stipuleaza: sotii isi datoreaza
reciproc sprijin moral si fidelitate conjugala. Aceste norme pot contribui la
intretinerea raporturilor familiale, insa aportul lor este redus, iar uneori
superficial sau numai formal, daca nu sunt dublate de puternice motivatii
morale.
Preceptele si normele morale - reguli cu privire la bine si la rau,
corect si incorect, just si injust etc., calauzesc conduita oamenilor,
bazandu-se pe convingerea intima si constiinta personala a fiecarui individ
in comportamentul sau, care poate fi moral sau imoral. Sanctiunea
exterioara a acestui comportament poate fi manifestata sub forma de
-
oprobiu public, iar sanctiunea interioara, fiind cea mai eficienta- sub
forma de regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta sau scrupule. Este de
notat legatura stransa intre normele de morala si religie. Practic, fiecare
religie a determinat formarea unei morale, sacralizand preceptele etice si
unele institutii sociale, in special cele
21
Boris Negru, Teoria generala a dreptului fi statului, Secfia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p.
250.
43
 privitoare la viata de familie (casatoria, nasterea copilului, sfintirea motenire sau in baza altor conventii gratuite de catre unul dintre soti in
locuintei etc.). De fapt, biserica crestina a fost cea care a prevazut in timpul casatoriei, sunt proprietate personala a fiecaruia dintre soti. Fiecare
canoanele ei necesitatea consimtamantului la casatorie, a varstei minime sot, raspunde pentru obligatiile proprii cu bunurile proprietate personala si
pentru casatorie, obligatia parintilor pentru cresterea si educarea copiilor, cu cota-parte din proprietatea in devalmasie.
interdictia casatoriei intre rude pana la un anumit grad de rudenie etc.,
precepte ce au fost preluate de normele de drept.
b) Pentru ca sa apara (sa se modifice, sa se stinga) un raport juridic
de drept familial, in afara de norma juridica, mai sunt necesare anumite
imprejurari de fapt (fapte juridice). De exemplu: aparitia raportului juridic
de casatorie presupune, in prealabil, ca fapt juridic, incheierea casatoriei,
iar aparitia raportului juridic de rudenie civila, presupune in prealabil
incheierea adoptiei. In dependents de caracterul volitional, faptele juridice
se clasifica in evenimente si actiuni. Evenimentele sunt faptele juridice
care se produc independent de vointa omului, dar de petrecerea carora
legea leaga producerea unor efecte juridice. Cele mai frecvente
evenimente care au o semnificatie juridica sunt: nasterea (de ea legea
leaga, de exemplu, dobandirea calitatii de subiect de drept al familiei);
decesul (de el legea leaga fie stingerea unor raporturi juridice, de exemplu,
de casatorie, fie aparitia unor raporturi juridice noi, de exemplu dreptul la
pensionare pentru pierderea intretinatorului). Actiunile umane ca fapte
juridice sunt manifestari de vointa ale oamenilor care nasc, modified sau
sting raporturi juridice. Ca exemple de actiuni a subiectelor de drept al
familiei pot fi mentionate: casatoria, divortul, adoptia, instituirea tutelei
(curatelei), incheierea contractului matrimonial sau de plata a pensiei
alimentare etc. In functie de raportul actiunilor cu legile in vigoare, ele pot
fi licite si ilicite. De exemplu, pentru ca actul juridic de casatorie sa fie
valabil sunt necesare respectarea anumitor conditii de fond (consimtamant
liber exprimat, varsta matrimoniala, stare a sanatatii etc.) si de forma (sa
fie inregistrata la organele de stare civila cu respectarea procedurii special
prevfeuta cu aceasta ocazie), dupa cum i lipsa impedimentelor la
casatorie. Daca casatoria a fost Tncheiata cu Tncalcarea conditiilor
enumerate, ea va fi declarata nula de catre instanta judecatoreasca. De
asemenea, si casatoria fictiVa (cand sotii sau unul dintre ei nu a avut
intentia de a crea o familie) este tot o actiune ilicita.
c) In ceea ce priveste bunurile materiale, conform legislatiei,
bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei apartin ambilor cu drept de
proprietate in devalmasie. Sotii, de comun acord, poseda, folosesc si
dispun de bunurile comune. Bunurile care au apartinut fiecaruia dintre soti
pana la incheierea casatoriei i bunurile primite in dar, obtinute prin
44 45
 Capitolul III Principiile
dreptului familiei
1. Privire generala asupra principiilor dreptului familiei
Termenul "principiu" provine din limba latina "principium" ceia ce
inseamna "inceput", "element fundamental". Orice principiu este, deci, un
inceput in plan ideal, el poate fi de asemenea o sursa, o cauza a activitatii.
Prin principii in drept intelegem acele idei catalizatoare, in conformitate
cu care se reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza activitatii
juridice. In literatura de specialitate se intalnesc mai multe formulari a
definitiei principiilor de drept. Traditionala este considerate urmatoarea
formulare: "principiile dreptului sunt acele idei generate, postulate
calauzitoare sau precepte directoare, care determina Tntregul complex al
normelor de drept ca un tot intreg in domeniul unui sistem de drept sau
intr-o sfera anumita a relatiilor sociale". 22 O alta formulare sustinuta de
unii specialist poate fi adusa urmatoarea: "in domeniul dreptului prin
principii intelegem atat un fundament al sistemului de drept, cit i o
modalitate de coordonare a normelor juridice in cadrul sistemului in jurul
unor idei calauzitoare".23
Este imposibil ca legea sa prevada toate particularitatile
reglementarii relatiilor dintre oameni. Dreptul reglementeaza doar relatiile
tipice. Dezvoltarea vietii politice, economice, culturale conduce la aparitia
unor situatii netipice, genereaza relatii noi care nu sunt reglementate de
lege. Cu toate acestea, orice litigiu aparut trebuie sa fie reglementat. In
aceste situatii ne vin in ajutor principiile dreptului.
Vorbind despre principiile dreptului B. Negru evidentiaza
urmatoarele lor trasaturi:
- principiile dreptului difera de la un sistem nation la altul. In
acelasi timp insa, anumite principii pot fi caractenstice mai
multor sisteme nationale de drept;
- principiile fundamentale ale dreptului, de regula, sunt reflectate
in Constitutie;
- principiile fundamentale ale dreptului sunt idei diriguitoare, idei
de baza si isi gasesc reflectare in intreaga legislatie;
- principiile dreptului se pot infatisa fie sub forma unei axiome,
fie sub forma unei deductii, fie sub forma unei generalizari de
fapte experimentale;
- principiile dreptului sunt mobile, stabilirea lor fund relativa. 24
In ceea ce priveste clasificarea principiilor dreptului majoritatea
specialistilor in domeniu sunt de parerea ca exista:
- principii generale, care sunt comune pentru toate ramurile de
drept; Principiile generale ale dreptului sunt idei de baza ce se regasesc in
intreaga legislatie a Republicii Moldova. Aceasta categorie include
urmatoarele principii: principiul democratiei, legalitatii, egalitatii in fata
legii etc. Aceste principii generale sunt si principii ale dreptului familiei.
- principii interramurale, ce sunt comune pentru doua sau mai multe
ramuri de drept (drept exemplu poate servi principiul ocrotirii familiei de
catre stat propriu si pentru dreptul protectiei sociale);
- principii ramurale, specifice numai unei singure ramuri de drept
(de exemplu - prioritatea educatiei copilului in familie);
- principii intraramurale, care sunt specifice numai unor institutii ale
unei anumite ramuri de drept (ca exemplu poate fi privit principiul
monogamiei);.
Caracteristic pentru un principiu fundamental de drept familial
estefaptul ca el guverneaza toate regulile de drept familial.
Continutul principiilor dreptului familial se afla nemijlocit in
normele dreptului familial (art. 2 C.F.), in Constitutie (art. 48), dupa cum
pot fi deduse si din alte legi. In sistemul Partii generale a dreptului
familiei, institutia principiilor se studiaza impreuna cu asemenea institutii
ca obiectul, metoda, structura, istoria dezvoltarii dreptului familiei,
izvoarele dreptului familiei formand alaturi de ele elementele de baza ale
ramurii dreptului familiei.
Sistemul principiilor dreptului familiei, dupa cum rezulta din
izvoarele indicate, cuprinde urmatoarele principii:
- ocrotirea familiei din partea statului;
- monogamia;
- casdtoria liber consimtita intre bdrbat sifemeie;
- egalitatea in drepturi a sotilor in familie;
- sprijinul reciproc material si moral;
- fidelitatea conjugald;
- prioritatea educatiei copilului in familie;
22
loan Ceterchi, Ion Craiovan, introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucureti,
1998, p. 30. 24
Boris Negru, Teoria generala a dreptului si statului, Sec{ia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p. 127.
23
Nicolae Romandas, Dreptul protecfiei sociale, Editura Universitas, Chisjnau, 2001, p. 49.
47
46
 - manifestarea grijii pentru intretinerea, educatia si apdrarea
drepturilor si intereselor membrilor minori si a celor inapti de
munca;
- solutionarea pe cale amiabild a tuturor problemelor vietii
familiale;
inadmisibilitatea amestecului deliberat in relatiile familiale,
accesul liber la apdrarea, pe cale judecdtoreasca, a drepturilor si
intereselor legitime ale dreptului familiei, etc.
2. Principiul ocrotirii familiei din partea statului
Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de
trai decent, care sa-i asigure sanatatea i bunastarea, lui si familiei lui,
cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si
serviciile sociale necesare. Cetatenii au dreptul la asigurare in caz de
somaj, boala, invaliditate , vaduvie, batranete sau in celelalte cazuri de
pierdere a mijloacelor de subzistenta in urma unor imprejurari
independente de vointa lor (art.47 din Constitute).
In conformitate cu art. 16 alin.3 al Declaratiei Universale a
Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a ONU la 10
decembrie 1948, care a proclamat familia drept element natural si
fundamental al societatii ce are dreptul la ocrotire din partea societatii si a
statului, Constitutia Republicii Moldova, in art. 48 alin. 1 prevede:
"Familia constitute elementul natural si fundamental al societatii si are
dreptul la ocrotire din partea societatii si a statuluf\ iar art. 49 alin. 1 :
"Statul faciliteaza, prin masuri economice siprin alte masuri, formarea
familiei si indeplinirea obligatiilor ce ii revin ",
Aceste prevederi constitutional sunt reafirmate si in art. 2 alin.l al
Codului familiei: "Familia si relatiile familiale in Republica Moldova sunt
ocrotite de cdtre stat". Pentru a asigura o stabilitate in raporturile de
familie in Codulfamiliei sunt reglementate strict conditiile de fond si de
forma la incheierea actelor juridice familiale, drepturile si obligatiile
personale i patrimoniale ale sotilor, relatiile dintre parinti si copii etc.
Copiii constituie o categorie de persoane care inca nu dispun de
capacitatea de munca si respectiv de mijloace de existenta proprii.
Izvoarele de intretinere a copiilor in societatea noastra le constituie salariile
si alte venituri provenite din munca ale parinti lor, precum si veniturile
provenite din gospodaria familiala. Cu toate ca o parte considerabila din
bugetul familial este formats din anumite parti acordate unui sau altui
membra in interioral familiei, ele isi pierd
48
caracterul individual si sunt indreptate la satisfacerea necesitatilor tuturor
membrilor. Din aceste considerente, volumul beneficiilor materiale ce i se
cuvine fiecarui membra al unei familii concrete depinde atat de venitul
total al familiei, cit i de corelatia dintre membrii apti i inapti de munca.
Analizand legislatia in vigoare putem face concluzia ca inprezent in
republica existd un sistem integral de protectie sociald a generatiei tinere,
a persoanelor in etate si a altor membri ai familiei inapti de munca.
Datorita faptului ca copii, de regula sunt educati in familie, asigurarea lor
sociala se exercita pe calea acordarii de ajutor familiei. Ajutorul acordat de
stat familiei pentru cresterea si educarea copiilor se exprimd atat in forma
bdneascd, cit si sub forma de servicii. Astfel, potrivit art. 12 din Legea
privind drepturile copilului "statul stimuleaza i sustine material crearea
unor institutii extrascolare, edificii sportive, stadioane, cluburi, tabere de
odihna i alte objective ce contribuie la intremarea sanatatii copiilor,
stabilefte inlesniri pentru frecventarea institutiilor de cultura si invatamint,
a celor sportive de intremare si a bazelor de odihna in timpul vacantei".
Deoarece familiile difera dupa numarul de persoane care se afla la
intretinere, ele totodata difera sj dupa volumul necesitatilor materiale ale
membrilor. Spre deosebire de familiile tipice, in familiile numeroase
concomitent se educa 5, 6 sau chiar mai multi copii. Aceste familii necesita
acordarea unui ajutor banesc suplimentar din partea statului pentru
intretinerea copiilor. Asemenea ajutor actualmente se prezinta sub forma de
indemnizatii, compensatii si inlesniri.
Indemnizatiile constituie diferite plati care, in functie de caracterul si
destinatia lor, sunt stabilite sj acordate de catre stat. Dupa parerea
profesorului I. R. Ivanova, indemnizatiile sunt plati social-alimentare,
periodice, banesti, care poarta un caracter de ajutor de stat cetatenilor si
sunt acordate in cazurile i in conditiile prevazute de lege in scop de
compensatie, precum si in alte scopuri. Normele juridice prevad nu numai
posibilitatea acordarii indemnizatiilor, dar i cuantumul lor, fie in marime
fixa, fie in marime procentuala. Totalitatea indemnizatiilor prezinta un
sistem inchis cu o structura specifica doar lui. La N. Romandas intalnim
urmatoarea clasificare a indemnizatiilor de asigurare
sociala:
Dupa temeiurile social-utile de acordare: indemnizatii pentru
incapacitatea temporara de munca; pentru invaliditate; pentru batranete;
pentru nastere; pentru ocrotirea bugetului familiei in cazul unor imprejurari
exceptionale.
49
 Dupa scopul cu care se acordd pot fi diferentiate indemnizatiile: care
au drept scop acordarea ajutorului in locul salariului pierdut din motive
intemeiate in decursul unei perioade scurte de timp (indemnizatiile de
boala, sarcina si nastere, in cazul starii de carantina etc.); acordate ca ajutor
suplimentar pe lingS izvoarele principale de existenta: plata muncii
(salariul), pensii sau indemnizatii din prima grupa (indemnizatii acordate la
nasterea copilului, indemnizatii unice si lunare mamelor singure sau cu
multi copii, indemnizatii copiilor din familiile nevoiase etc.); acordate in
calitate de ajutor persoanelor care nu au izvoare sau mijloace de existenta.
Dupa termenul de plata al lor, indemnizatiile pot fi impartite In:
unice (acordate la nasterea copilului, pentru inmormantare, pentru
tratament baleno-sanatorial, pentru mame unice sau cu multi copii etc.);
periodice (se platesc in cazuri de boala, sarcina sau nastere, in cazurile de
carantina, recalificare, protezare etc.); lunare (plata indemnizatiilor pe viata
sau pe timpul invaliditatii, indemnizatii persoanelor in varstS si invalizilor
de gradul I si II care nu au surse de existenta si dreptul de pensionare).
Insa uneori, pentru anumite categorii de familii nici aceste
indemnizatii nu sunt in stare sa satisfaca necesitatile curente ale
membrilor ei. Din aceste considerente, legislatia Republicii Moldova
mai prevede si alte masuri stimulative, si anume: compensatiile si
inlesnirile. Astfel, in scopul perfectionarii si reglementaiii sistemului de
inlesniri stabilite unor categorii de persoane, la 14.04.2000 a fost
adoptata Legea Republicii Moldova cu privire la protectia sociala
speciala a unor categorii de populatie, care printre categoriile de
populate care au dreptul la compensatii nominative prevede si
urmatoarele categorii de subiecte de drept familial: copiii invalizi sub 16
ani; invalizii din copilarie; familiile (parintii sau sotiile nerecSsatorite
sau copiii pina la atingerea majoratului); familiile cu 4 si mai multi
copii; etc. Aceste compensatii nominative se platesc pentru: serviciile
comunale, energia electrics, gazele naturale, carbune si lemn de foe etc.
Pentru familiile care au in componenta sa cativa invalizi, compensatia la
plata pentru serviciile comunale se stabileste pentru fiecare beneficiar de
compensatie. Compensatiile nominative se platesc nemijiocit
beneficiarilor din mijloacele bugetului de stat, prin intermediul fondului
asigurarilor sociale. Cuantumurile concrete ale acestor compensatii se
stabilesc de Guvern, in baza prevederilor legii, tarifelor^i preturilor la
M
Nicolae Romanda, Dreptul protectiei sociale, Editura Universitas, Chijinau, 2001, p. 195. 50
serviciile comunale, carbune, lemn etc. in vigoare, si se revSd pe masura
modificSrii tarifelor si preturilor mentionate.
Realizarea dreptului constitutional la protectie sociala alfamiliei si
copilului este pusa in sarcina mai multor organe, printre care: institutii
guvernamentale; autoadministratia locala; organizatii international;
organizatii nonguvernamentale locale etc.
Institutii guvernamentale. La nivel guvernamental lipseste o structure
executiva unica, care ar avea in sarcina sa toate activitStile de protectie, in
deosebi a copiilor. Acestea sunt lasate in sarcina a mai multor ministere si
departamente, fiecare avind drept obiective anumite aspecte ale educatiei,
sanatatii sau protectiei sociale, fara ca problema sa poata fi privita in
ansamblul ei. Principalele institutii guvernamentale care au printre
obiectivele statutare protectia familiei si copilului sunt: Ministerul Muncii
si Protectiei Sociale; Ministerul Educatiei si tiintei; Ministerul Sanatatii;
Ministerul Afacerilor Interne; Casa Nationals de Asigurari Sociale;
Consiliul National pentru Protectia Drepturilor
Copilului etc.
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. In cadrul acestui minister
exista doua directii ce abordeaza problemele care tin de instiUrtia familiei
si anume: Directia Politici Familiale si Oportunitati Egale si Departamentul
Asistenta Sociala. In teritorii activeaza Directii de Asistenta Sociala si
Protectie a Familiei, care la nivel local au in components un inspector in
problemele familiei, ce se ocupS nemijiocit de evidenta copiilor aflat'i in
situatii dificile, intocmirea anchetelor sociale si intretinerea relatiilor
permanente cu autoritatea tutelarS.
In prezent activitatea ministerului de sustinere a familiilor si copiilor
aflati in situatii de rise se HmiteazS, in special, la acordarea de indemnizatii
familiilor numeroase, copiilor cu handicap, orfani, mamelor singure si altor
categorii. Aceste indemnizatii, insa, nu pot ameliora substantial situatia
familiilor, deoarece sunt extrem de mici.
Anume Directia Politici Familiale si Oportunitati Egale a fost
coordonatorul si autorul principal al proiectului Strategiei de Reforms a
Sistemului de Asistenta Sociala, elaborarea cSruia a fost sprijinita de
UNICEF.
Ministerul Educatiei si Stiintei. In cadrul ME, problemele protectiei
copiilor sunt impartite intre douS structuri: Directia Institutii de Tip Internat
si Departamentul Tineretului si Sportului. De asemenea, ME are in sarcina
sa reglementarea si solutionarea problemelor legate de adoptia
internationals. Printre obiectivele statutare ale Directiei Institutii de tip
Internat sunt: educarea, instruirea si recuperarea socials a
si
 copiilor ramasi din diferite motive fara ingrijirea parintilor sau cu
deficiente fizice, senzoriale, de comportament; plasarea copiilor orfani,
ramasi fara tutela, in institutii de tip familial; organizarea infierii copiilor
ramasj fara tutela (orfani).
Pentru realizarea obiectivelor mentionate, in subordinea ME se aria
urmatoarele categorii de institutii: scoli-internat de tip general pentru
copiii orfani sau ramasi fara ingrijirea parintilor; scoli-internat de tip
general; coli auxiliare pentru copii cu retard mental; scoli speciale pentru
copii cu maladii cronice, deficiente fizice, senzoriale, devieri de
comportament; scoli de meserii pentru surzi si hipoacuzici; clase de
meserii pentru orbi si slab vazatori.
Faptul ca nu au fost facute eforturi pentru a dezvolta alternative, mai
multe modele de dezinstitutionalizare a copiilor si de prevenire a separarii
lor de familie a dus la pastrarea, pe parcursul tuturor anilor de tranzitie, a
numarului excesiv de mare a copiilor din institutive de stat. In fiecare
dintre cele 64 de institutii ale MES sunt internati de la 60 la 700 de copii.
Copiii educati in cadrul acestor institutii de tip inchis nu sunt socializati in
mod firesc, ceea ce duce la limitarea capacitatilor lor de integrare
ulterioara in comunitate, la retard in dezvoltarea lor generala.
Departamentul Tineretului si Sportului are drept objective: insertia
socio-profesionala a tinerilor; educatia tinerilor; combaterea delicventei
juvenile; orientarea moral-civica a tinerilor; dezvoltarea relatiilor
internationale ale tinerilor sportivi. Cu sprijinul acestui departament, mai
multe organizatii studentesti au demarat un proiect de combatere a
omajului in randurile tinerilor, sprijinit de Banca Mondiala, la realizarea
caruia colaboreaza Consiliul National al Tineretului si unele organizatii de
tineret din Germania.
Ministerul Sanatatii. Familia are dreptul la ocrotirea sanatatii
membrilor ei. Pentru ocrotirea sanatatii persoanelor care se casatoresc si a
urmasiior lor, unitStile medico-sanitare acorda consultatii prenuptiale
referitoare la casatorie si la planuirea familiei, efectueaza, cu
consimtamantul lor, examene medicale. Modul lor de efectuare este stabilit
de Ministerul Sanatatii. In cadrul Ministerului Sanatatii activeaza Sectia
Asistenta Medicala a Mamei si Copilului. Pina in prezent asistenta
medicala adresata copiilor a fost oferita de medicul pediatru. in prezent are
loc procesul de trecere la serviciile acordate de medicul de familie.
Ministerul Sanatatii are in subordine patru case pentru copii (inclusiv o
institute in regiunea din partea stanga a Nistrului), cu un contingent de
aproximativ 600 de copii orfani de 0-5 ani, abandonati in
52
maternitati sau lipsiti de tutela parinteasca. Dupa implinirea varstei de 5-7
ani, copiii care nu au fost infiati sunt distribuiti in casele de copii si scolile
internat ale Ministerului Educatiei si Stiintei i Ministerului Muncii,
Protectiei Sociale si Familiei.
Conform Legii privind minimul de asistenta gratuita, garantata de
stat din 03.02.99, Pachetul Minim de Servicii de Baza Garantat de Stat
cuprinde: asistenta medicala primara acordata de catre medicul de familie,
in conformitate cu normativele aprobate de Ministerul Sanatatii; asistenta
medicala specializata, acordata de specialisti din sec^iile consultative ale
spitalelor, la solicitarea medicului de familie; asistenta medicala de
urgenta la etapa prespitaliceasca i spitaliceasca in caz de stari acute care
pun in pericol viata, timp de 3 zile; asistenta medicala acordata pacientilor
cu tuberculoza, boli psihice endogene, diabet zaharat si insipid, boli
contagioase, S1DA, sifilis, alcoolism, narcomanie i toxicomanie;
asistenta medicala in stationar copiilor de pina la 5 ani, copiilor invalizi,
orfani, bolnavi in stare grava, cu traume, intoxicatii, care necesita terapie
intensiva.
Implementarea Pachetului de Baza de Servicii Garantate de Stat este
deocamdata tergiversata de dificultati financiare cu care se confrunta
sistemul si trenarea reabilitarii sistemului de asistenta medicala primara.
Ministerul Afacerilor Interne. O subdiviziune importanta a
Ministerului Afacerilor Interne este Directia Politiei de Ordine Publica a
Inspectoratului General de Politie, in cadrul careia activeaza Sectia Minori
i Moravuri.
O alta subdiviziune a MAI, care activeaza ca serviciu independent,
in regim non-stop este Centrul Republican de Triere a Minorilor, in
sarcinile caruia intra: intretinerea si ingrijirea temporara a copiilor de la 3
la 18 ani aflati in situatii de rise soldate cu r&manerea fara supraveghere;
studierea cauzelor situatiei de rise in care se afla copilul, identificarea
acestuia i a parintilor sau institutiei in care s-a aflat anterior; activitati cu
caracter educativ-profilactic; examinarea profilactica a copiilor;
incredintarea copiilor institutiilor de resort (familiei, scolilor-internat etc.).
Copiii sunt primiti la Centru in regim non-stop, initial pentru o
perioada de pina la 30 zile, care poate fi prelungita cu circa 30 de zile in
baza deciziei judecStoreti. Termenul de plasare a copiilor nu include
timpul aflarii lor la tratament sau la examene medicale, sau perioadele de
aflare in carantina.
53
 Consiliul National pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Consiliul, fund o structura interministeriala, a fost creat in scopul
elaborarii si promovarii politicilor de stat in interesul copiilor si i-a
declarat drept obiective:
- asigurarea respectarii prevederilor Conventiei ONU cu privire la
Drepturile Copilului in Republica Moldova;
- elaborarea politicilor guvernamentale vizand realizarea
drepturilor copiilor la nivel national;
- consolidarea coeziunii sociale in domeniul protectiei
drepturilor copiilor.
Din pacate, fiind constituit din persoane de prim rang din
ministerele implicate in protecjia copiilor, Consiliul este supus
schimbarilor de components de fiecare data cind se schimba cabinetul de
ministri. Astfel, lipseste continuitatea in activitatea sa si se reuseste relativ
putin.
Autoritatea locala. Pe plan local, atributiile ce tin de starea civila si
de autoritatea tutelara, asigurand respectarea drepturilor si libertatilor
omului, sunt exercitate de catre primar.26
In structura organizatorica a primariilor exista subdiviziuni create
in scopul sprijinirii familiilor cu multi copii, familiilor social
vulnerabile, copiilor orfani, invalizi, mamelor solitare cu copii, a
prevenirii delicventei juvenile. Astfel Directiile pentru Ocrotirea
Copilului, Reintregire si Sprijin Familial de pe linga primarii
indeplinesc urmatoarele sarcini: crearea bazelor de date privind familiile
nevoiase si necesitatile lor (tratament, suport material, financiar,
scolarizare etc.); depistarea familiilor social vulnerabile si intocmirea
proiectelor de sprijin; acordarea de sprijin material familiilor;
consilierea familiilor; facilitarea tratamentului si procurarii de
medicamente de catre familiile sprijinite; facilitatea accesului copiilor
din familiile numeroase sau nevoiase in gradinite ( inclusiv prin
achitarea platii pentru intretinere); tutela si curatela copiilor orfani,
ramasi ram parinti; participarea la procesul de infiere locala a copiilor;
aranjarea copiilor abandonati in case de copii.
Organizatii Internationale. Printre organizatiile internationale
care au o activitate foarte fructuoasa pe teritoriul republicii noastre este
Fundatia Soros - Moldova, ce sustine directiile prioritare orientate spre
constituirea unei societati deschise. Fundatia isi concentreaza eforturile
asupra domeniilor, care sunt determinante pentru viitorul tarii si care au
26
Maria Orlov, Drept administrate, Editura EPIGRAF, Chi$inau, 2001, p. 73.
54
ca scop dezvoltarea capacitatilor umane. (Fundatia Soros - Moldova,
Raport anual 2000, Editura ARC, Chisinau, 2001, p. 7.)
Printre multiplele programe initiate de catre Fundatie pentru
copii si tineret s-ar putea de mentionat: Programul "Modernizarea
invatemantului preuniversitar"; Programul "Pas cu Pas"; Programul de
sprijinire a invatamantului superior; Programe pentru doctoranzi, asistenti
si cadre didactice tinere universitare; Programul intercultural de schimb de
elevi si studenti; crearea Centrului educational PRO DIDACT1CA i a
Centrului de Dezvoltare a tineretului (CDT) etc., in cadrul carora sunt
realizate diferite proiecte ce isi propun sa solutioneze diverse probleme ce
contribuie la formarea si educarea tinerii generatii in spiritul valorilor
general-umane si pregatirii ei pentru o viata decenta si adecvata cerintelor
noului mileniu.
In cadrul programului "Sanatate publica" a fost creat Centrul
National de Informatie Medicala "Med Net"; sunt sustinute initiativele in
domeniile: sanatatii publice, sprijinirii persoanelor cu dereglari mentale,
incurajarii paliative, prevenirii dependentei alcoolice si a abuzului fata de
copii. Fundatia Soros-Moldova a devenit fondatorul Fundatiei pentru
Dezvoltarea Asistentei Medicale Primare (Fundatia AMP), care sustine
activitatea si incurajaza calitatea asistentei medicale primare din republica
prin acumularea mijloacelor financiare necesare si cofinantarea
extrabugetara a Centrelor Medicilor de Familie, Centrelor de Sanatate si
Oficiilor Medicilor de Familie din republica.
Programul pentru femei are ca scop promovarea incontinua a
drepturilor femeilor in vederea obtinerii unui statut social, economic si
politic egal cu eel al barbatilor. Sunt initiate programe de fortificare a
sanatatii femeii; de combatere a traficului de fiinte umane; de abordare
integrate a egalitatii genurilor; de combatere a violentei manifestate
impotriva femeii etc.
Se cade mentionat si rolul destul de important al programelor: de
drept, dezvoltare economics, societate civila, biblioteci etc.
Fondul Natiunilor Unite pentru Copii ( UNICEF). UNICEF i-a
deschis reprezentanta in Republica Moldova in 1995. A activat pe
parcursul a doi ani in regim de asistenta de urgenta. Din 1997 acorda
asistenta tehnica Guvernului Republicii Moldova in baza Acordului -Cadru
de Colaborare pentru anii 1997 - 2001, semnat in octombrie 1996.
Mandatul UNICEF este de a asista Guvernul in asigurarea supravietuirii,
protectiei si dezvoltarii copiilor, in special a celor aflati in situatii dificile.
v>
 JNICEF desfasoara Programele de Educatie si Sanatate, divizate la
randul lor in mai multe proiecte si sub proiecte.
Programul de Sanatate are drept obiective principale: reducerea
mortalitatii infantile si materne prin controlul maladiilor; reducerea
malnutritiei; dezvoltarea unor mijloace mai eficiente de asistenta medicala
primara: crearea modelelor de reformare a asistentei medicale primare;
implementarea standardelor si tehnologiilor OMS/UNICEF in Tngrijirea
medicala a mamei si copilului etc.
Programul de Educatie are drept obiective: stimularea unor
schimbari comportameiitale si de atitudine in societate, comunitati. scoli,
gradinite si l a m i l i i fata de sanatatea si dezvoltarea copiilor;
imbunatatirea capacitatilor umane in domeniul educatiei; implementarea
unui model national de educatie timpurie individualizata; reorientarea
politicilor si strategiilor de institutionalizare a copiilor cu nevoi speciale
spre reintegrarea lor in comunitate; crearea si consolidarea unor servicii
sociale pentru familiile aflate in dificulrate si copii care provin din
familiile de rise; prevenirea abandonului si a institutionalizarii copiilor
prin crearea modelelor alternative de ingrijire; crearea modelelor de
protectie a copiilor aflati in afara familiei etc.
In domeniul dezvoltarii politicilor UNICEF isi propune : expertiza
legislatiei existente si elaborarea propunerilor privind perfectionarea
iegislatiei in domeniul protectiei sociale si juridice a copiilor; sprijinirea
Guvernului pentru crearea unui nou sistem de asistenta sociala pentru
familie si copil: elaborarea de programe. manuale, materiale instructive in
asistenta sociala pentru universitati; organizarea de conferinte. seminare,
ateliere de lucru; pregatirea cadrelor universitare pentru specialitatile de
asistenta sociala etc.
Trustul European pentru copii (TEC). Trustul European pentru
Copii, organizatie britanica, isi desfasoara activitatea in or. Hincesti, Cahul,
Tiraspol si mun. Chisinau. Programul este sustinut financiar de donatori
din Marea Britanie (Scotia) si urmareste urmatoarele obiective; asistenta
sociala a familiilor numeroase aflate in dificultate; integ u ea in familia
nucleara a copiilor abandonati si institutioializati in case de copii,
maternitati, clinici; crearea unor centre de reabilitare; crearea unui centru
de plasament familial de tip "Foster"; instruirea asistentilor sociali.
TEC ofera servicii beneficiarilor selectati de Directiile pentru
Ocrotirea Copilului, Reintregire si Sprijin Familial. Asistentii sociali ofera
urmatoarele servicii: mediaza legatura dintre familiile nevoiase si TEC;
determina necesitatile familiilor in asistenta ( sanatate, hrana,
56
imbracaminte, consiliere, etc.); ajuta la distribuirea rationala a mijloacelor
fmanciare, primite de la TEC; ingnjesc copiii la domiciliu; instruiesc
mamele tinere in educarea, ingrijirea copiilor, prepararea hranii pentru
copii mici; reintegreaza copii abandonati in familiile proprii sau cele de
plasament.
Organizatii neguvernamentale locale (ONG)
A sporit considerabil rolul ONG-urilor in solutionarea problemelor
cu care se confrunta familia, femeia si copilul in perioada tranzitiei.
Printre programele traditionale, initiate de aceste organizatii. care si-au
demonstrat efectul binefacator asupra societatii, pot fi enumerate:
programe de fortificare a sanatatii femeii si copiilor: programe de
eliminare a violentei impotriva femeii si copilului; de combatere a
traficului cu femei si copii; acordarea asistentei informationale pentru
femei si copii; sustinerea si promovarea reformei legislative, mobilizarea
comunitatii in activitatea de integrare a persoanelor disabilitate etc. Printre
cele mai cunoscute organizatii nonguvernamentale ce activeata in vederea
realizarii acestor programe pot fi remarcate: Centrul de lnformare si
Documentare in Drepturile Copilului; Centrul pentru Drepturile Omului
din Moldova; Centrul National al Femeilor; Asociatia Femeilor de Cariera
Juridica; Centrul National de Studii si lnformare pentru Problemele
Femeii etc.
3. Principiul Monogamiei
Conform acestui principiu. cetatenii Republicii Moldova pot sa fie
concomitent numai intr-o singura casatorie, care este inregistrata in modul
si ordinea stabilita de lege. Art. 15 alin. 1 lit. a C.F. prevede expres ca, nu
se admite casatoria intre persoane dintre care eel putin una este deja
casatorita.
In cadrul familiei monogame, atat in republica Moldova, cit si in
majoritatea tarilor lumii, s-au individualizat trei structuri:
a) Familia extinsa;
b) Familia nucleara;
c) Familia derivata.
Familia extinsa este modelul patriarhal de tip traditional. Ea
include relatii relative si nonrelative intre membrii care loeuiese in acelasi
spatiu (camin) si care reprezinta doua - trei generatii reunite si, uneori,
colaterale (fratii). Familia extinsa subordoneaza familia nucleara, fiind
formata, adesea, din eel putin doua familii nuclcare (bunici, parinti si
copii) si dispunand de un sistem de norme si reguli dc
 convetuire care se perpetuiaza de la o generatie la alta. Caracteristica ei
functionala este conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si
stilului familial dominant, pe cit se poate. Functionand prin reguli
oarecum rigide, menite sa asigure stabilitatea si "spiritul de clan", ea nu
este lipsita de "dramatism interactional", favorizand frecvent aparitia
conflictelor Tntre generatie. In linii generale in familia extinsa, sistemul
valorilor etico-religioase si chiar culturale au un grad de inertie si
transmisibilitate mai mare. Influentele educationale sunt, in consecinta
mai rigide, iar cerintele (asteptarile) intregii familii fata de fiecare membru
al sau, mai uniforme, mai previzibile. Acest tip de organizare familiala
pare a trai dupa regula circularitatii (istoria se repeta), ceia ce confera
membrilor sai un sentiment de apartenenta si securitate relativ inalt.
Familia extinsa, desi angajeaza conflicte intra si intergenerationale,
ridica adesea bariere psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor
familiale sau tendintelor centrifuge ale acestora. Propunandu-si pastrarea
coeziunii si stabilitatii la nivelul intregului sistem familial, defavorizeaza
adesea evolutia si calitatea relatiilor intime, proiectandu-le si confirmandu-
le mai mult din perspectiva scopurilor de perpetuare, de pastrare a
filonului familiei prin urmasi, si mai putin din perspectiva experientei
subjective de crestere si dezvoltare a personalitatii sotilor in rolurile
masculine si feminine. Avind drept scop de baza reproducerea grupului
social, familia traditionala actioneaza dincolo de indivizi, ca o modalitate
institutional^ ce se bizuie pe solidaritate mutuala elementara. "Ea isi
asuma, la un moment dat, trecutul colectiv si garanteaza viitorul",
devenind spatiul in care cuplurile parentale transmit copiilor lor "riscul si
sansa existentei".27
Familia nucleara (conjugald), redusa numeric la soti $i copiii lor
necdsdtoriti (proprii sau adoptati), este, in variantele ei armonioase,
sanatoase o structura democratica, bazata pe consens, egalitate si
complementaritate a rolurilor de sot, sotie, precum si pe o participare
crescdndd a co]>iilor. Alegerea partenerului in cadrul acestui tip de
familie este motivata de afectiune mutuala si de libertatea optiunii, scopul
sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor. Cuplul modern este profund
marcat de libertatea alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare,
iar cind sentimentul iubirii dispare cuplul isi pierde ratiunea de a fi si, de
cele mai multe ori, se separa. Asa se explicS de ce cuplul modern este mai
expus instabilitatii, divortul survenind cu o frecventa mereu in crestere in
lumea contemporana. In conditiile vietii
27
L. Roussel, La familie incertaine, Paris, 1989, p. 245.
58
moderne, in special in localitatile urbane, familia nucleara isi construieste
un nou stil de viata, caracterizat prin: concentrarea afectiva,
comunicationala si actionala; separarea treptata si, uneori, rapida de la
intreaga ramificatie de rudenie, ceia ce ii confera o independents proprie,
cu marcata posibilitate de autoconducere si autodezvoltare.
Familia nucleara este o structura preferata de majoritatea oamenilor
in cea mai mare parte a globului terestru, ea fiind apta sa asigure eel putin
patru functii esentiale: cooperarea economica intre soti, relatiile sexuale,
reproducerea si socializarea copiilor. i din punct de vedere psihologic
familia nucleara are o posibilitate crescuta de asigurare a suportului
emotional de satisfacere a nevoilor de securizare, protectie si apartenenta a
fiecarui membru, precum si a nevoilor de comunicare si crestere a
personalitatii. Aceasta nu inseamna ca toate aceste nevoi sunt satisfacute
automat pentru fiecare membru al nucleului familial, doar ca urmare a
apartenentei lui la acesta. Crescand in intimitate, relatiile interpersonale in
acest caz sunt totodata mult mai complicate si presupun un grad de
competenta relationala, bazat pe flexibilitate si creativitate care sa le
permita sotilor sa se interadapteze optim, iar copiii lor sa evolueze sanatos
din punct de vedere psihic si social. Creativitatea personals in cuplul
marital devine o conditie indispensabila a dezvoltarii capacitatii familiei
de a face fata stresurilor externe si interne, de a rezolva cu succes
problemele firesti ale vietii cotidiene. Incapacitatea nucleului familial de a
se autoregla "aici si acum" pericliteaza treptat si chiar stopeaza "cursa
maritala" si, implicit, pe cea a autodezvoltarii personalitatii.
Forme derivate ale familiei. Ne vom opri la urmatoarele forme
derivate:
a) familia mixta;
b) familia monoparentala.
Familia mixta este o structura bazata pe casdtoria dintre doi parinfi
(singuri sau divortati) cu copii proprii si, eventual, copii comuni. Astfel,
relatiile de fratie vitrega sau prin alianta sunt specifice familiilor mixte,
deobicei coabitand in acelasi spatiu. Problemele de adaptare interpersonala
privesc eventuale dificultati prin intoleranta sau desincronizari mutuale
intre fratii vitregi si naturali, pe de o parte, intre parintii vitregi si copii, pe
de alta parte. Cuplul marital este eel care detine balanta relatiilor familiale,
care se pot usor dezechilibra in aceste
conditii.
Problemele familiei mixte, ale parintilor si copiilor vitregi, tin de
specificul relatiei din sistemul familial structurat dupa recasatorie, de
59
 riscul repetarii anumitor erori din mariajele anterioare i de relatiile cu ex-
consortii. Acetia din urma raman de cele mai multe ori in relatii (mai
mult sau mai putin reglate juridic si psihologic cu copiii lor). Adeseori
parintii vitregi au un comportament inadecvat fata de copiii vitregi, mai
ales legat de atitudinile si relatiile acestora cu parintii naturali. Pe de alta
parte, pentru copil recasatoria parintelui creeaza cateva probleme reale,
cum ar fi: copilul se confrunta cu situatia de a-si imparti afectiv parintele
cu noul sot al acestuia; copilul se poate teme de o modificare a regulilor in
noua familie, ceia ce este, dupa terminarea divortului, o idee i ateptare
realista; copilul poate resimti din partea parintelui vitreg, asemanator sau
diferit, modul de disciplinare pentru comportamente, moduri de a face si
gandi cu care s-a deprins sau care erau tolerate de parintele natural; copilul
se poate invinovati daca se simte atras sau iubeste parintele vitreg,
deoarece s-ar simti simultan neloial fata de parintele necustodial; copilul
trebuie sa renunte la visul sau de a-sj revedea parintii impreuna, si aceasta
nu-i uor de facut. In consecinta, el poate avea tendinta sa-si creasca
ostilitatea fata de parintele vitreg.
Pentru ambii parinti care isi aduc proprii copii in remariaj, situatia
poate deveni mult mai complicate i dificila mai ales daca noul cuplu va
avea un nou copil. DesJ obstacolele parinte - copil vitreg sunt reale, totusi
multi dintre acetia reuesc sa ajunga la un rezultat satisfacator,
contribuind la structurarea noului sistem familial i chiar la fericirea noii
casatorii. Indicele ridicat al casatoriilor dupa divort favorizeaza, in ultimii
20 de ani, proliferarea familiilor "comasate", "largite" sau "mixte".
Familia monoparentald este structura parentald asimetrica formata
dintr-un pdrinte si copilul (copiii) sau (sdi), fie prin decesul celuilalt
parinte, fie prin divort, fie prin abandonarea familiei de cdtre un pdrinte,
fie prin decizia de a nu se cdsdtori, fie prin adoptia, adopfiunea realizata
de o persoand singurd, fie prin nasterea "intdmpldtoare " a unui copil
dintr-o relatie libera in afara cdsdtoriei cu refer ire in special la parintii
adolescenti.28 Ca urmare a creterii numarului de divorturi familia cu un
singur parinte este din ce in ce mai frecventa. Experienta de a fi parinte
singur nu este neaparat devastatoare pentru adult sau pentru copii, dar nu
este confortabila in permanenta. Ea ramane o experienta particulars de tip
familial, ce duce la schimbari in raporturile dintre parinti sj copii. Desi
sunt cu mult mai semnificative,
schimbarile pot depinde de timpul pe care il consacra mama sau tatal
familiei; de modul in care efectele separarii au marcat atat adultii, cit i
copiii; de modul in care ambii adulti i copiii dezvolta strategii de a face
fata problemelor, noi stiluri de viata. Pentru multi indivizi aceste adaptari
sj ajustari pot fi relativ temporare, cata vreme majoritatea parintilor
singuri reuesc sa se recasatoreasca.
Majoritatea pdrintilor singuri sunt femei (aproximativ 88%), ele
asigurandu-i custodia copiilor din ratiuni nu numai naturale dar i
culturale. Putine dintre femeile divortate incredinteaza custodia copiilor
tatalui. Mamele singure exercita un rol extins parental, incluzand simultan
componente concurentiale in conducerea familiei, de aici rezulta o serie de
schimbari in relatiile cu copiii, care pot fi observate in slabirea grani^elor
dintre rolurile previzibile de adult i de copil, copilul fiind nevoit sa-i
dezvolte maturitatea in devans, in timp ce nu sunt pregatiti inca s-o faca.
Multe femei gasesc extrem de stresant acest statut, dar incearca sa se
adapteze printr-o varietate de cai.
Familia monoparentald condusd de tatd constitute o minoritate in
cadrul acestui tip de familie (aproximativ 12%). In ultimii 20 de ani ea a
devenit mult mai frecventa. Motivatiile care ii determina pe barbati sa
doreasca sau sa accepte postura de parinte-singur sunt diferite. Pe de o
parte se situeaza acei barbati care sustin dreptul lor de a-i exercita
parentalitatea, intrucat se simt capabili i motivati afectiv pentru aceasta.
Pe de alta parte, cei care sunt obligati sa consimta la exercitarea custodiei,
ca urmare a pozifiei instantei judecatoreti sau a mamei, care se dovedete
incapabila sa-i ingrijeasca copiii, atat fizic, cit i emotional. In general, se
apreciaza ca experienta monoparentalitatii la tati este mai putin distructiva
pentru stilul de viata decit in cazul mamelor, aa cum factorii economic!
afecteaza femeile intr-o masura mai mare decit barbatii.
4. Principiul liberului consimtamant la casatorie
In comentariul Canonului 1057, 1 i 2 este spus: "casatoria
-institute care face parte din ordinea naturii i a harului - este opera lui
Dumnezeu, insa fiecare casatorie concreta, chiar daca este o comunitate de
iubire, ia natere din consimtamantul liber i contient al celor doua parti.
Nici o putere omeneasca, nici chiar Biserica nu poate suplini
consimtamantul partilor".29
28
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Psihologia relatiilor dintre sexe, Editura Alternative, 1997,
p.41. loan Tama?, Drept matrimonial canonic, Editura Presa Buna, Iai, 1994, p. 81.
60
 Consimtamantul matrimonial nu este un act uman oarecare, ci
unul cu totul special, in sensul ca, pe lingdfaptul ca trebuie safie liber
total 'si responsabil, e necesar sa fie adecvat obiectului, adica
legamdntului conjugal, care prin natura sa include obligatii si drepturi
esentiale. Persoana care in momentul incheierii casatoriei nu are uzul
suficient al ratiunii sau discernamantul necesar pentru a putea evalua in
concret - Tntelegand si voind - drepturile si obligatiile esentiale ale
daruirii si acceptarii matrimoniale reciproce, sau se afla in imposibilitatea
de a-si asuma obligatii conjugate esentiale este lipsita de capacitatea
necesara de a da un consimtamant valid.
Sunt incapabili sa incheie casatorie cei care sunt lipsiti de uzul
suficient al ratiunii, adica acel grad de ratiune cu ajutorul caruia sa poata
indeplini nu numai un act uman in general, ci unul specific, adecvat
gravitatii alegerii matrimoniale. Cauzele acestei deficiente sunt numeroase
si variate. Ele trebuie analizate de la caz la caz. Practic este vorba de boli
mintale si de alte tulburari psihice grave. Jurisprudenta considers ca astfel
de bolnavi, in cazul cind boala este incurabila, chiar daca sunt lucizi in
momentul in care ar trebui sa dea consimtamantul matrimonial, totusi nu
sunt considerati capabili pentru un asemenea consimtamant. Persoanele
care in momentul exprimarii consimtamantului matrimonial sunt afectate
de tulburari psihice grave, datorate unor stari de drog, de alcoolism, de
hipnoza etc., pierd stapanirea de sine si a uzului facultatilor intelectuale si
volitive, asa incit aceste persoane nu pot incheia acte umane pe deplin
libere si constiente.
Sunt incapabile sa incheie casatorie persoanele afectate de un grav
defect de discernamant cu privire la drepturile si obligatiile matrimoniale
ce trebuie acordate si acceptate de catre ambele parti. In cazul casatoriei,
discernamantul este capacitatea "critica" a celor doi viitori soti de a
chibzui si a aprecia in concret responsabilitatile matrimoniale pe care ei le
asuma pentru toata viata. Nu este suficient ca ei sa cunoasca aceste
responsabilitati in mod abstract, ci trebuie sa dispuna de o suficienta
maturitate de judecata cu ajutorul careia sa le poata evalua. Cind viitorii
soti au implinit varsta prescrisa pentru a putea incheia casatoria, se
presupune ca au, nu numai uzul suficient al ratiunii ci si discernamantul
necesar cu privire la obligatiile si drepturile matrimoniale.
Viitorii soti trebuie nu numai sa cunoasca, sa doreascd in mod liber
si sa evalueze principalele responsabilitati matrimoniale, ci totodata safie
si capabil sa si le asume. Experienta arata ca exista persoane, care, desi le
voiesc in mod liber si le evalueaza in concret, se
afla totusi in imposibilitatea de a si le asuma sau de a le indeplini,
deoarece aceasta depaseste posibilitatile lor. Jurisprudenta stabileste
concret care anomalii psihice impiedica pe cineva sa-si asume
responsabilitatile matrimoniale. Cazurile cele mai frecvente de pina acum
sunt cele ale persoanelor homosexuale si nimfomane.
Pentru a putea incheia o casatorie valida, pe lingd capacitatea
naturald, biologicd si psihicd cele doud parti trebuie sa posede si un
minimum de cunostinte cu privire la natura casatoriei, intrucdt nimeni nu
poate voi un lucru daca mai intdi nu-l cunoaste. Legiuitorul nu cere ca
viitorii soti sa aiba cunostinte ample si profunde despre casatorie, ci sa nu
ignore esentialul. O persoana care ar considera casatoria drept o
comunitate exclusiv amicala sau de ajutor reciproc, ocazionala si
trecatoare, sau ca nasterea copiilor ar fi rezultatul unor simple manifestari
afectuoase si ar acorda dreptul reciproc asupra trupului numai in vederea
acestor manifestari, fara a avea o idee chiar minima cu privire la
cooperarea celor doi soti, ar incheia o casatorie invalida, intrucat ar lipsi
obiectul esential al consimtamantului.
Uneori vointa de a incheia casatoria, desi exista, poate fi viciata,
adica persoana s-a decis in urma unor circumstante care i-au alterat intr-un
fel sau altul cursul psihologic moral. Fara aceste circumstante alegerea ei
ar fi fost total diferita. Exista trei vicii de consimtamant: eroarea, dolul si
violenta sau teama.
Eroarea poate fi cu privire la persoana (persoana este alta) si in
acest caz ea invalideazd casatoria. Eroarea cu privire la o calitate a
persoanei, chiar daca este cauza a contractului, nu invalideaza casatoria,
decit daca aceasta calitate este voita in mod direct si principal. Eroarea cu
privire fie la unitatea, fie la indisolubilitatea, fie la demnitatea
sacramentala a casatoriei nu viciaza consimtamantul matrimonial, cu
conditia ca ea nu determina vointa.
Dolul (viclenia) este vointa deliberata si culpabila de a determina o
persoana, prin inselaciuni, minciuni sau reticente, de a savarsi o actiune pe
care in alte conditii nu ar savarsi-o. In general, actul indeplinit ca urmare a
unei induceri in eroare de catre altcineva nu exclude vointa de a savarsi
acel act si de aceia este valid din punct de vedere juridic, dar poate fi
anulat de catre normele dreptului in anumite conditii: daca persoana
simuleaza in mod constient si voit o calitate precisa; daca este provocat cu
scopul de a se obtine consimtamantul; daca se refera la o calitate a
persoanei care se casatoreste; daca aceasta calitate este de asa natura incit
lipsa ei ar putea sa tulbure in mod grav viata conjugala.
62 u\
 Libertatea consimtamantului poate fi diminuata sau chiar poate lipsi
cu totul datorita violentei si fricii. Violenta este constrdngerea din
exterior a unei persoane, adica o constrdngere provenitd din partea altei
persoane, care nu poate fi respinsd si care provoacd teama. Violenta
poate fi fizica (trupeasca) si morala (psihica). Casatoria incheiata din
constrangere fizica este nula in virtutea dreptului natural, intrucat
consimtamantul lipseste cu desavarsire. Este nula casatoria si in cazul
cind ea se incheie in urma violentei psihice sau morale ce da nastere fricii.
Frica sau teama, adica amenintarea cu un rau iminent sau viitor, produce
in sufletul omului o tulburare, care nu-i permite sa actioneze cu deplina
seninatate si libertate.
Dorind, conform Cartei Natiunilor Unite, sa favorizeze respectul
universal si efectiv al drepturilor omului si al libertatilor fundamentale
pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba si religie, la 7 noiembrie
1962 Adunarea Generald a Natiunilor Unite a adoptat Conventia privind
consimtamantul la cdsdtorie, varsta minima pentru cdsdtorie si
inregistrarea cdsdtoriilor. Art. 1 al Conventiei mentionate dispune: "Nici
o cdsdtorie nu va puteafi contractatd in mod legal fara liberul si deplinul
consimtdmdnt ale celor doud parti, acest consimtdmdnt trebuind sdfie
exprimat de ele direct, in prezenta autoritdtii competente a celebra
casatoria si a martorilor, dupd o publicitate suficientd, conform
prevederilor legii. ".
"Ca exceptie de la prevederile paragrafului 1, prezenta uneia dintre
parti nu va fi ceruta daca autoritatea competenta are dovada ca
imprejurarile sunt exceptional si ca aceasta parte si-a exprimat
consimtamantul in faja unei autoritati competente si in forma prevazuta de
lege si nu 1-a retras.". In lumina prevederilor Conventiei date statul ia
masurile legislative necesare pentru stabilirea varstei minime pentru
casatorie. Nu vor putea contracta legal casatoria persoanele care nu au
implinit aceasta varsta, cu exceptia unei dispense de varsta acordata de
autoritatea competenta pentru motive grave si in interesul viitorilor soti,
iar toate casatoriile vor fi inscrise de autoritatea competenta intr-un
registru oficial.
In Republica Moldova acest principiu este consfintit constitutional.
Art. 48 alin. 2 din Constitute prevede: "Familia se intemeiazd pe
casatoria liber consimtitd intre bdrbat si femeie ", care este sustinuta si de
prevederile art. 11 alin. 1 C.F.: "Pentru incheierea casatoriei este necesar
consimtamantul reciproc, neviciat, exprimat personal si neconditionat, al
barbatului si femeii care se casatoresc, ...".
64
Potrivit acestui principiu, viitorii soti consimt la incheierea
casatoriei in baza afectiunii si dragostei reciproce, fara ca decizia lor sa fie
influentata de vre-un factor extern. Nici parintii, nici rudele si nici orice
alta persoana nu poate interveni in alegerea de catre un viitor sot, al
celuilalt sot sau partener de viata. La fel, nimeni nu poate interveni in nici
un fel la exprimarea consimtamantului de catre viitorii soti la incheierea
actului juridic al casatoriei. Viitorii soti isj exprima vointa de a se casatori
personal si simultan, aceasta vointa trebuie sa fie actuala, neviciata si,
ca^o ultima conditie, sa fie constatata in mod direct de catre persoana ce
oficiaza incheierea actului juridic al casatoriei.
Pentru a fi valabil si a produee efecte juridice consimtamantul, la
casatorie trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa nu fie alterat de vre-un viciu (eroare, dol sau violenta);
b) sa fie actual;
c) sa fie dat personal si simultan de catre viitorii soti;
d) sa fie constatat in mod direct de catre functionarul oficiului de
stare civila, de primarul sau secretarul de 1^ nrimarie, care
oficiaza celebrarea incheierii casatoriei.
De fapt dreptul familiei prevede prezenta liberul ui cons,ifntdmdnt
nu numai la incheierea actului juridic al casatoriei. frincipiul
consimtamantului liber al subiectelor de drept familial guverneazd
majoritatea relaliilor familiale. In sustinerea afirmatiei date pot fi aduse
prevederile art. 36 alin. 1 C.F.: "In baza acordului comun al sotilor care nu
au copii minori comuni sau infiafi ... casatoria poate fi desfacuta de catre
oficiul de stare civila ...", sau ale art. 21, alin. 4 si 5 C.F.: "... Conventia
incheiata de unul dintre soti poate fi declarata nula de catre instanta
judecatoreasca, la cererea celuilalt sot, daca se va stabili ca cealalta parte a
conventiei a tiut sau trebuia sa fi stiut ca al doilea sot este impotriva,
inqheierii conventiei respective. ... Unul dintre soti nu poate, fara
consimtamantul expres al celuilalt sa rezilieze contractul de inchiriere a
spatiului de locuit, sa instraineze casa sau apartamentul ori sa limiteze prin
acte juridice dreptul la locuinta a celuilalt sot".
Consimtamantul (acordul) persoanelor implicate la incheierea
actului juridic al adoptiei este una din conditiile de fond determinante
pentru incheierea actului respectiv. Astfel, pentru adoptia copilului se
cere:
a) acordul parintilor copilului, exprimat printr-o declaratie scrisa,
autentificata de notar sau de autoritatea tutelara in a carei raza teritorit. ,a
se afla domiciliul copilului ori al parintilor;
 loan Tamas, Drept matrimonial canonic, Editura Presa Buna, laji,
b) acordul scris al tutorelui (curatorului) la adoptie (in cazul
cind copilul se afla sub tutela sau curatela), autentificat de notar sau 1994, p. 142. 66

de autoritatea tutelara in a carei raza teritoriala se afla domiciliul

minorului sau al tutorelui (curatorului). Acordul poate fi exprimat de
tutore (curator) si personal in instanta judecatoreasca;
c) acordul scris al sotului adoptatorului, autentificat de notar
sau de autoritatea tutelara (in cazul cind copilul este adoptat numai de
unul dintre soti). Acest acord poate fi exprimat personal in instanta
judecatoreasca;
d) acordul copilului adoptat, care a atins varsta de 10 ani,
exprimat in instanta judecatoreasca.

5. Principiul egalitatii in relatiile familiale

In timpul casatoriei sotul si sotia au drepturi si responsabilitati

egale in cadrul familiei. Acest statut de egalitate se extinde asupra
oricarei schimbari produse in relatia celor doi, ea continua sa fie valabila
in cazul unor aranjamente privind separarea legala sau desfacerea
casatoriei, tutela copilului, dreptul la vizite, pierderea sau recuperarea
autoritatii parintesti si este recunoscut atat de dreptul international si eel
,
national, cit si de dreptul canonic.
Astfel, ambii soti au drepturi si indatoriri egale cu privire la
comunitatea de viata, stabileste Canonul 1135 CDC. Egalitatea dintre
barbat si femeie se bazeaza pe insasi natura umana creata de
Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa. Barbatul si femeia care, prin
pactul conjugal "nu mai sunt doi, ci un singur trap", isi ofera unul
altuia ajutor si slujire prin unirea intima a persoanelor si actiunilor lor.
Depasind principiul superioritatii tatalui asupra mamei, CDC
stabileste, de exemplu, ca locul de origine al copilului este locul in
care parintii isi aveau domiciliul, cind copilul s-a nascut, iar daca
parintii nu aveau amandoi acelasi domiciliu, locul de origine este
locul unde mama isi avea domiciliul. Totusi, principiul egalitatii in
drepturi si datorii nu trebuie sa fie in dauna complementaritatii celor
doi soti, dimensiune esentiala a aliantei si vietii matrimoniale, care se
bazeaza pe modul diferit in care ei participa la asemanarea cu
dumnezeu si o manifests.30
Declaratia Universald a Drepturilor Omului, adoptata si
proclamata de Adunarea Generald a ONU din 10 decembrie 1948, in
art. 1 proclama: "Toate flintele umane se nasc libere si egale in
demnitate si in drepturi... " Fiecare se poate bucura de toate drepturile
si
de toate libertatile proclamate in Declaratie, fara nici o deosebire, in special de
rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta
opinie, de origine nationals sau sociala, de avere, de nastere sau decurgand din
orice alta situatie.
"CM incepere de la varsta nubild, barbatul si femeia fara nici o restrictie in
privinta rasei, cetdteniei sau religiei, au dreptul sa se casdtorea.scd si sa
intemeieze o familie. Ei au drepturi egale la incheierea casatoriei, in decursul
casatoriei si la desfacerea ei" (art. 16, alin. 1 din Declaratia Universald a
Drepturilor Omului).
Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femeie,
in art. 15, recunoaste egalitatea femeii cu barbatul in fata legii. "Egalitatea in fata
legii" include si aspectele ce tin de casatorie si familie si care sunt specificate in
art. 16 al conventiei mentionate. Astfel, in sensul acestui articol:
-
Statul trebuie sa asigure egalitatea in casatorie si in relatiile familiale;
-
Femeile trebuie sa dispuna de acelasi drept la casatorie ca si barbatii, in
baza consimtamantului liber, si sa beneficieze de libertate la alegerea sotului;
-
Statele se obliga sa stabileasca varsta minima de casatorie si inregistrare a
tuturor casatoriilor. Logodna Tntre copil nu are putere juridica;
-
Femeile trebuie sa aiba drepturi egale cu barbatii atat in perioada casniciei,
cit si la desfacerea ei;
-
Femeile au aceleasi drepturi asupra propriilor copii, numarului lor, asupra
planificarii nasterilor, au acelasi acces la informatii si la mijloacele necesare
pentru exercitarea drepturilor sus-mentionate. Ele trebuie sa se bucure de drepturi
egale cu barbatii in materie de tutela, curatela si adoptie;
-
De asemenea, femeile vor avea aceleasi drepturi ca si sotii lor la alegerea
numelui, profesiei sau ocupatiei, precum si in materie de proprietate si
administrare a bunurilor.
Luand nota de actele normative internationale, Republica Moldova opteaza
pentru o egalitate deplina dintre barbat si femeie in toate domeniile politic, social,
economic, cultural, familial etc. legislatia Republicii Moldova, mai ales dupa
1990, incearca a aduce in concordanta prevederile nationale cu cele internationale.
Constitutia Republicii Moldova in art. 16 alin. 2 prevede: "7b// cetatenii
Republicii Moldova sunt egali in fa(a legii si a autoritatilor publice, fara
deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba,
67
 religie, sex, opinie, apartenentd politico, avere sau de origine sociald ".
Egalitatea in drepturi dintre barbat si femeie este prevazuta si in art. 48 al
Constitutiei.
Aceste prevederi constitutional sunt confirmate si in Codul familiei
care in art. 5 alin. 1 stipuleaza: "Toate persoanele cdsdtorite au drepturi si
obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate,
origine etnicd, limbd, religie, opinie, apartenentd politicd, avere si
origine sociald."". Toate problemele vietii familiale se solutioneaza de
catre soti in comun, in conformitate cu principiul egalitatii lor in relatiile
familiale (art. 16 alin. 1 C.F.).
In modelul traditional al familiei sotul detinea autoritatea.
Comportamentul traditional masculin consta intr-o constelatie de
caracteristici si orientari de scopuri, cum ar fi: competitivitatea,
agresivitatea, increderea in sine. El lua deciziile privind bugetul si alte
chestiuni importante si avea forta de a impune si copiilor respectul fata de
deciziile lui. Pe de alta parte, constelatia rolului feminin traditional consta
in caracteristici expresive, cum ar fi: grijulie, compasiva, afectiva,
sensibila la nevoia altuia. Responsabilitatile de baza ale sotiei erau:
ingrijirea casei, a copiilor si asigurarea confortului si satisfacerii nevoilor
sexuale ale sotului.
Noul ideal marital este egalitarismul in toate dimensiunile vietii
maritale. Aceasta implica o participare in masura egala a sotilor, intr-o
cooperare privind suportul financiar, ingrijirea domestica si ingrijirea coj.
Jlor. Studiile efectuate dupa eel de-al doilea razboi mondial consemneaza
modificari importante legate de optica sociala, dar si a permisivitatii sau
restrictiilor impuse de familie, religie si morala.
Unul din rezultatele majore ale acestei schimbari este faptul ca
ambii soti au libertatea de a-si urma propriile interese, fara a avea
sentimentul ca sunt presati. De exemplu: "noul barbat" poate sa imparta
cu sotia indeplinirea unor sarcini domestice sau de ingrijire a copiilor fara
a se resimti neaparat demasculinizat. Si invers "noua femeie" poate sa se
investeasca in anumite preocupari privind afacerile sau chiar in profesii ca
ofiter de politie, fara a resimti o pierdere a feminitatii. Aceste schimbari,
vizand egalitatea dintre sexe, modifica atat relatiile familiale, cit si cele
premaritale. Asa, de pilda, se accepta acum ca o femeie sa propuna o
intalnire unui barbat, sa ia initiativa in comportamentul sexual, sa
participe ca un egal in luarea deciziilor si chiar sa propuna o casatorie
unui barbat. Barbatul nu mai are intodeauna dreptate cu orice pret, dar
acum este liber sa-i exprime sentimentele, sa-si impartaeasca temerile
durerile si tipurile de activitati. Barbatii preiau din ce in ce mai
68
mult activitati domestice (gatit, spalat, ingrijirea copiilor etc.); femeile se
simt atrase tot mai mult si practica activitati, destinate pina atunci doar
barbatilor (legislate, administratie, medicina, pilotaj etc.).
In ultimii ani se remarca o tendinta generala de apropiere si
stergere a diferentelor comportamentale dintre barbat si femeie, creand
uneori ambiguitate si discomfort in asumarea rolurilor acceptate social.
Adolescentii de azi nu sunt suficient polarizati feminin sau masculin, ceia
ce ridica unele probleme privind acceptarea lor sociala dar si
autoacceptarea. Schimbarile radicale in conduita barbatilor i femeilor
care au zguduit puternic standardele de rol au aparut in anii 60 -70, odata
cu miscarea "hippy" ca o manifestare a respingerii restrictiilor sociale si a
standardelor impuse de societate. Astfel, vestimentatia si stilul estetic atat
al barbatilor, cit si al femeilor s-au modificat semnificativ. Intr-o mare
masura, procesul de prefacere al rolurilor masculine si feminine este
datorat modificarilor, frustatiilor. Atat barbatii cit si femeile au primit
mesaje contradictorii din partea societatii: femeia a fost incurajata spre
cariera profesionala, competenta, competitivitate si chiar agresivitate.
Totusi, daca ea obtine un nivel crescut de succes in cariera, in lumea
noastra dominata de barbati, se asteapta ca ea sa fie considerate
"nefeminina"; in acelasi mod, barbatul a fost stimulat sa fie grijuliu,
emotional, expresiv i sensibil la sentimentele manifestate de altii. Dar,
daca el merge prea departe in aceasta directie, se asteapta sa fie considerat
drept "un imbrobodit". Incotro ne va duce aceasta tranzitie a rolurilor,
vom vedea.
Se asteapta ca primul pas in dezvoltarea acceptabila a rolului
barbatului si a femeii sa se sprijine pe cucerirea unei egalitati intre sexe,
in zona educationala, ocupationala, politica i interpersonala. Totusi
aceasta egalizare se va baza, in cea mai mare parte, pe recunoaterea ca,
desj suntem barbati si femei, inainte de orice altceva suntem fiinte
umane.
Insumand cele expuse mai sus putem afirma ca, noul ideal familial
este egalitatea deplina in drepturi intre sot si sotie, insa, pina la atingerea
unei egalitati, care sa fie confortabila si pentru barbati si pentrufemeie,
este un "drum lung", care se asteapta sa continue prin extinderea si
cucerirea compatibilitdtii si armoniei in casatorie.
. -
 6. Principiul prioritatii educatiei copilului in familie
".../ra iubire copiii ajung sa moara. Copilul
care nu a fast iubit estefoarte diferit din punct de
vedere biologic, fiziologic si psihologic de eel care a
fast iubit. Primul chiar se va dezvolta diferit de
celalalt."
A.Montagn
Familia este cea mai importanta celula a influentei sociale asupra
formarii personalitatii copilului: anume aici crescand, copilul isi formeaza
pentru prima data deprinderile elementare de munca; insuseste valorile si
normele de comportare recunoscute de toti; invata limba si normele de
gandire care-i dau posibilitatea de a se familiariza cu valorile general-
umane ale culturii; anume aici el Tncepe sa-si formeze o anumita
intelegere a vietii ca fenomen obstesc; in familie incepe procesul de
socializare a omului.31
Unul dintre principalele efecte ale casatoriei este si acela privind
dreptul si obligatia parintilor de a se ingriji in eel mai inalt grad de
educatia copiilor lor. Despre aceasta trateaza canonul 1136, CDC:
"Parintii au obligatia foarte grava si dreptul primar de a se ingriji, fiecare
dupa parerea sa, de educatia, atat fizica, sociala si culturala, cit si morala a
copiilor". Educatia este evolutia progresiva si armonioasa a facultatilor,
prin care copiii se transforms treptat si metodic in oameni desavarsiti. Se
stie ca prin oranduire naturala si divina, datoria si dreptul de a educa copiii
apartin in primul rand acelora care, prin nastere, au fost initiatorii lucrarii
naturii si carora li se interzice pierderea lucrarii incepute, lasand-o
neterminata.32
In primul rand, spune CDC, parintii, deoarece au dat viatd copiilor,
au obligatia foarte grava de a-i educa, si de aceia trebuie considerati
primii si principalii educatori. Aceasta functie educativa este atat de
importanta, incit, acolo unde lipseste, cu greu poate fi suplinita. In al
doilea rand, educarea copiilor este un drept primar al parintilor, Tntrucat
societatea familiala este, din punct de vedere natural si istoric, anterioara
societatii statale.33
Importanta familiei este subliniata si in preambulul Conventiei cu
privire la drepturile copilului, unde aceasta este vazuta ca: "... uniunea
fundamentala a societatii si mediul natural pentru cresterea si
" Spirchin, Bazelefilosofiei, p. 393. 32 Pius 11, Enc. Casti connubit AAS 22
(1930) p. 535. loan Tama;, Drept matrimonial canonic, Editura Presa Buna, Iasi,
1994, p. 145.
70
bunastarea tuturor membrilor sdi, in mod deosebit a copiilor, care trebuie
sa beneficieze de protectie si asistenta de care au nevoie pentru ca ei sa-
sipoatdjucape deplin rolul lor in societate". Mai mult decit atat, "copilul
trebuie sa creased intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire,
dragoste si intelegere ". Familia devine, incetul cu incetul, cadrul ideal al
primilor pasi in exercitarea unor experiente democratice pentru fiecare in
parte si pentru toti membrii sai laolalta, inclusiv pentru copii. Mediul
familial este decisiv pentru exercitarea dreptuulor copilului. Anume de
aici incep drepturile civile ale copilului. Anume mediul familial este
agentul fundamental pentru constientizarea drepturilor omului si
respectarea acestora, precum si a valorilor umanitatii, a identitatii si
traditiei culturale proprii sau ale altor civilizatii. In acest sens, stabilirea
unui echilibru intre autoritatea parinteasca si aplicarea drepturilor
copilului reprezinta o necesitate ce trebuie indeplinita prin toate metodele
posibile.
Daca dezvoltarea fizica, psihologica sau intelectuala a copilului este
diminuata din neglijenta parintilor, in acest caz se considers ca parintii nu
si-au indeplinit responsabilitatile. In cazul in care parintii nu isi pot
Tndeplini responsabilitatile fundamental fata de copil, statul trebuie sa
intervina, acordand ajutorul necesar pentru a asigura indeplinirea
drepturilor si necesitatilor copilului. Statul are si indatorirea de a-i indruma
si de a-i invata pe parinti care le sunt responsabilitatile. Investitiile in
educatia parintilor, de tip facultativ, sunt tot mai mult recunoscute ca find
eficiente. Directivele Natiunilor Unite pentru prevenirea delicventei
juvenile (Directivele Riyadh) stipuleaza: "se vor lua masuri si vorfi initiate
programe care sa dea ocazia familiilor de a afla mai multe despre rolul si
obligatiile parintilor in ceia ce priveste ingrijirea si cresterea copilului,
pentru a promova o relatie pozitiva intre parinte si copil, pentru a
sensibiliza parintii laproblemele copiilor si ale tinerilor si pentru a
incuraja impUcarea acestora in activitatile familiale si comunitare " (
16).
Anumiti parinti, aflati in conditii extreme de saracie, violenta sau
conflict armat, isi pot abandona copiii sau pur si simplu pot pierde legatura
cu ei, date fiind imprejurarile; uneori copiii fug de acasa si aleg sa traiasca
in strada, ca urmare a violentelor sau exp'uatarii parintilor. In consecinta,
in populatiile tot mai multor orase ale umii exista grupuri numeroase de
copiii ce traiesc separati de parinti. Statul incearca sa le ofere acestora
posibilitatea de a-si regasi familia si parintii si de a
,4
Culegere de acte normative, Drepturile familiei fi copilului, vol. 1, Editura MUSEUM, Chisinau,
2001, p. 91.
71
 ramane impreuna cu ei. Pentru unii copii, acest lucru nu este posibil, iar
pentru altii este in interesul copiilor sa nu fie inapoiati in familie. In
momentul in care se constats ca este in interesul copilului sa fie separat de
parinti, statul trebuie, inainte de a apela la plasarea copilului intr-o
institute de stat, sa incerce a incredinta copilul rudelor familiei sau in alta
familie - prin adoptie. Deseori, copiii fara familie au nevoie de mai mult
decit simpla garantare a unui centra de plasament. Pierderea afectivitatii
familiei sj a identitatii, impreuna cu instabilitatile si incompatibilitatile
fata de noul mediu de viata, pot ridica impedimente in dezvoltarea fizica,
intelectuala si afectiva a copilului. In aceste situatii copiii sunt mai
vulnerabili in fata abuzului sj expluatarii. Ingrijirea institutionalizata, in
mod special nu este recomandata in cazul copiilor foarte mici, ale caror
nevoi de dezvoltare necesita relatia directa adult-copil cu o persoana
adulta care in permanenta sa aiba grija de acesta. Politica de
institutionalizare a copiilor este extrem de costisitoare sj nu acopera decit
in mica masura nevoile de ingrijire a copilului.
Legislatia Republicii Moldova cu referire la dreptul copilului la
abitatie si educatie in familie este in concordanta cu prevederile
internationale. Astfel, Constitutia stipuleaza dreptul si indatorirea
parintilor de a asigura cresterea, seductia si instruirea copiilor (art. 48 alin.
2). Toate preocuparile privind intretinerea, instruirea sj educatia copiilor
orfani si a celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si societatii.
Statul stimuleaza si sprijina activitatea de binefacere fata de acesti copii
(art. 49 alin. 3).
Codid familiei in acest sens, in art. 51 prevede: "fiecare copii are
dreptul sd locuiascd in familie, sa-si cunoasca pdrintii, sa beneficieze de
grija lor, sa coabiteze cu ei, cu exceptia cazurilor cind aceasta contravine
intereselor copilului.
Copihd are dreptul la educatie din partea parintilor, la dezvoltarea
capacitatilor intelectuale, la libertatea gdndirii si constiintei, la apdrarea
demnitdtii si onoarei.
In cazurile cind copilul este lipsit de grija parintilor (acestia sunt
decdzuti din drepturile pdrintesti, declarati incapabili sau dispdruti,
precum si in alte cazuri), drepturile copilului la educatie sunt asigurate de
autoritatea tutelarff\
Autoritatile tutelare depisteaza copiii ramasi fara ocrotire
parinteasca, tin evidenta acestora sj, in fiecare caz aparte, in dependenta de
circumstantele concrete in urma carora copiii au ramas fara ocrotire
parinteasca, aleg forma de plasament al copiilor in scopul protectiilor,
asigurand controlul sistematic asupra conditiilor de intretinere, educatie
si instruire a acestora (art. 112 alin. 2 C.F.). Codulfamiliei stabueste sj o
ierarhie a optiunilor in vederea plasamentului copiilor ramasi fara
ocrotirea parinteasca. Astfel, copiii ramasj fara ocrotirea parinteasca pot fi
plasati pentru ingrijire si educatie:
a) adoptatorului sau sotilor adoptatori;
b) sub tutela (curatela);
c) in casele de copii de tip familial;
d) in institutiile de stat pentru copiii orfani si cei ramasj fara
ocrotirea parinteasca, de orice tip (educative, de instruire,
curative, de asistenta sociala), daca nu exista alte posibilitati (art.
115 alin. 1 C.F.).
Adoptia unui copii care este cetatean al Republicii Moldova poate fi
efectuata in urmatoarea succesiune:
a) de catre rudele copilului, indiferent de cetatenia lor;
b) de catre alte persoane, cetateni ai Republicii Moldova;
c) de catre cetateni straini sau apatrizi cu domiciliu in Republica
Moldova.
7. Principiul de sprijin moral reciproc si fidelitate conjugala
Sotii isi datoreazd reciproc sprijin moral si fidelitate conjugald,
dispune art. 18 alin. 2 C.F. Aceasta obligatie reciproca a sotilor este mai
mult de natura morala decit juridica. Fara atmosfera de grija reciproca,
fara o cauza familiala comuna, iubirea sotilor nu poate sa se pastreze intre
ei sj sa creeze intre toti ceilalti membri ai familiei atmosfera de deschidere
unui fata de altul. De sanatatea spiritual-morala a sotilor, sustinuta prin
sentimentul de dragoste, stima, prietenie depinde in mare masura atat
sanatatea copiilor, cit sj relatiile reciproce sj starea psihica a sotilor.
Cercetarile speciale au demonstrat ca stresurile si supraincordarile psiho-
sociologice constituie una din cele mai acute probleme, generate de
contemporaneitate, sj ele depind in multe privinte de climatul psihologic -
moral in familie.
Cum se manifestd concret sprijinul moral ? Mai putem vorbi de
fidelitate conjugald astazi, cind se pune problema legiferarii prostitutiei ?
Ar putea familia sd mai fie o oazd, in mijlocul unei societdti agresive si
nevrotice ?
Sunt intrebari care ne aduc la concluzia ca familia strabate o etapa
critica, ca ea manifests semne de criza, datorate, in mare parte,
schimbarilor din mediul social. Cu toate acestea familia este o realitate
72
n
 vie, care fiind supusa cu violenta dezordinii cotidiene, continua sa-si
pastreze sensul fundamental sacru.
Viitorii soti, prezentandu-se in fata altarului si incheind actul
casatoriei, deseori sunt supusi riscului deziluziei ulterioare, datorita
"flamei emotionale" care le blocheaza capacitatea de a dezvolta un punct
de vedere realist asupra partenerului. Legea morala suprema a casniciei -
dragostea, duce la hiperbolizarea calitatilor pozitive ale persoanei, omului
iubit. Relatiile Tntre indragostiti nu mai sunt reglate, ca in existenta
obinuita, prin obiceiuri, calcule, gratitudine, stima, pe scurt - prin
sentimente rezonabile. Fiinta iubita apare ca o bogatie inepuizabila: ea
este necunoscutul, neasteptatul, cea careia partenerul nu-i poate sesiza
totalitatea nici macar odata cu trecerea timpului.
Aceasta "dragoste romantica" are o evolutie previzibila, in sensul ca
poate sa nu fie definitiva. Ea debuteaza, de obicei, cu o irezistibila
atractie, urmata de o intensificare si aprofundare a relatiei (partenerii
devenind tot mai interdependent!) ptna la un "punct culminant" al
plinatatii si satisfactiei in doi, dupa care urmeaza o diminuare progresiva a
intensitatii trairilor, o moderare pina la erodare (ceia ce inseamna sfarsitul
cuplului erotic).
Insa, trebuie de avut in vedere ca dragostea este un talent, iar
oamenii sunt uimitor de eterogeni, adica diversi in manifestarea talentelor
lor. Ca si alte capacitati creatoare ale omului $i dragostea isi asteaptd
exprimarea si inflorirea. Posibilitatea de a-si dezvolta calitdtile sufletesti,
inclusiv capacitatea de a iubi, este acel camp nobil, pe care se cultiva
cultura personalitatii, se slefuiesc laturile esentei cu adevdrat omenesti,
umanistice. Dragostea romantica poate fi imbogatita si transformata
progresiv intr-un alt tip de iubire - iubirea matura. Aceasta nu inseamna ca
iubirea romantica este imatura, ci doar faptul ca ea este traita intr-un mod
de intensitate deosebita , In care accentul cade mai mult pe fuziune i mai
putin pe autonomie psihologica.
Daca dragostea nebuna si cea romantica inseamna mai mult a simti
pe cineva, dragostea matura inseamna, mai ales, a te sprijini pe cineva, a te
bizui pe cineva, a sta cu cineva. Stabilitatea este nota ei defmitorie. Din
acest motiv, in relatia afectiva de parteneriat intervin componente majore
ca: respectul, admiratia, increderea, sensul mutual al valorii personale,
grija fata de celalalt, atasamentul si obligatia autoasumata. Stabilizarea
cuplului care experimenteaza dragostea matura, depinde nu at at de
comportamentul individual al partenerilor, cit de comportamentul lor
interpersonal (in c? mdsurd reusesc ei sa-si satisfacd reciproc nevoid
aspiranile si ay drile). Nevoia de altul
74
este acoperita pe masura ce comportamentul relational cu partenerul
satisface nevoia si dorinta acestuia de mentinere a cuplului. Din acest
motiv, dragostea matura este evolutiva, este "construita" prin imbinarea
rezonabilitatii i rationalitatii cu placerea si generozitatea. Ea devine un
drum existential, al carui plan de baza include puterea de a accepta i
depasi impreuna obstacolele sau situatiile exceptionale. Partenerii fiind
responsabili, impart intre ei atat castigurile, cit si pierderile, atat succesele,
cit si insuccesele, atat bucuriile, cit si suferintele.
A iubi matur echivaleaza cu un mod activ de a se simti bine unul cu
altul, de a raspunde si a veni fiecare in intampinarea nevoilor celuilalt, de
a-i "simti" nevoile si problemele inainte ca celalalt sa le comunice, de a-i
respecta individualitatea si a-1 percepe si evalua suficient de corect,
pentru a nu-ti alimenta sentimentele din erori de cunoastere.
Problemele cele mai dificile apar intr-o casatorie atunci cind fiecare
se gandeste la propriile lui nevoi si nu la ale celuilalt. Care sunt acele
"nevoi de intampinare", de a caror satisfacere in cuplul marital depinde
continuitatea acestor probleme.
Pentru femei acestea sunt:
-
nevoia de siguranta, care necesita ca sotul sa fie un suport constant
prezent in momentele importante i sa rezolve cu intelepciune diversele
probleme ale familiei, impreuna cu sotia;
-
nevoia de camin si dorinta de a avea copii, carora sa le creeze un
mediu placut, constituie a doua nevoie de baza a unei femei. Neglijarea
femeii in ingrijirea si amenajarea casei care se cere sa fie pentru cuplu si
copii o oaza binecuvantata, este un semn ca nevoile femeii nu sunt
sustinute.35
Pentru barbati sunt specifice:
- nevoia de respectare si apreciere a Eu-lui. Multe dintre
conflictele maritale se dezlantuie prin incalcarea acestei reguli de aur. O
femeie inteleapta nu-si va critica niciodata barbatul mai ales fata de
copii sau in public. Arta maritala a femeii consta in puterea ei de a-i
consolida sotului increderea in sine insusi, autorespect;
- nevoia de confort fizic si psihosexual. Hrana si sexul nu sunt
separate evident de confortul psihologic relational al sotului, iar zicala:
"cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac", include o
parte consistenta din adevar.
__________________^_
'5 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Psihologia retafiilor dintre sexe, Editura Alternative, 1997,
p. 170.
36
Ibidem, p. 172.
75
 Asa dar, iubirea se descoperd, se invatd si se dezvoltd - aceasta
trebuie s-o cunoascd fiecare cuplu ce doreste sdfiefericit.
8. Principiul grijii pentru intretinerea,
educatia si apararea drepturilor si intereselor membrilor minori
si ale celor inapti de munca ai familiei
".. .E imposibil progresul si
armonia vesnica cu pretul
copiilor suferinzi si chiar a
unei singure lacrimi de copil".
F.Dostoevski
In spiritul Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului,
parintii sunt cei care au obligatia de a crea un mediu< favorabil pentru
asigurarea, in intreaga masura a posibilului, a supravetuirii si dezvoltdrii
fizice, psihice, spirituale, morale, psihologice si sociale a copihdui, intr-o
manierd demnd si care sd-l pregdteasca pentru viata intr-o societate
libera. Preambulul Conventiei reia prevederile Declaratiei Natiunilor
Unite asupra Drepturilor Copilului, conform careia: "din cauza lipsei sale
de maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de protectie si
ingrijiri speciale, in principal de protectee juridica adecvata, inainte si
dupa nastere". Primii responsabili pentru cresterea si dezvoltarea copilului
sunt parinfii. Conceptul de "dezvoltare" nu se refera doar la pregatirea
copilului pentru maturitate, ci inseamna asigurarea de conditii optime in
prezent pentru deplina exercitare a drepturilor sale.
Indiferent de faptul daca parintii locuiesc impreuna cu copilul sau
separat, ei poarta raspundere pentru dezvoltarea fizica, intelectuala si
spirituala a copiilor si au prioritate la educatia lor fata de oricare alte
persoane. Obligatia de crestere, intretinere, educatie reprezinta cea mai
importanta caracteristica a ocrotirii parintesti de care se bucura copilul
minor.
Mediul familial este considerat decisiv pentru exercitarea
drepturilor copilului, deoarece drepturile civile ale copilului incep din
familie. Anume familia este agentul fundamental pentru constientizarea
importantei drepturilor omului si respectarea acestora, precum si a
valorilor umanitatii, a identity si traditiei culturale proprii sau ale altor
civilizatii. In acest sens, stabilirea unui echilibru dintre autoritatea lb
parinteasca si aplicarea drepturilor copilului reprezinta o necesitate ce
trebuie indeplinita prin toate metodele posibile.
Pentru evaluarea deplinei dezvoltdri a copilului sunt relevante
indeplinirea responsabilitatilor pdrintilor legate de ocrotirea sanatatii
copilului, deformarea aptitudinilor si capacitatilor mentale si fizice ale
copilului la nivelul potentialului lui maxim, de crearea unui nivel de viata
satisfdcator pentru dezvoltarea psihica, spirituala, morala si pregatirea
copilului pentru o viata responsabila in societate.
Aceste responsabilitati sunt amplificate in cazul, cind in familie
creste un copil cu cerinte educative speciale, deoarece parintii sunt
obligati sa-si intretina si copiii majori, inapti de munca, care necesita
sprijin material. Notiunea inapt de munca include capacitatea de munca
limitata ce permite stabilirea invaliditatii. Conventia cu privire la
drepturile copilului, in art. 23, recunoaste dreptul copilului handicapat
mintal sau fizic de a se bucura de o viata plina si decenta, in conditii care
sa-i garanteze demnitatea, sa-i promoveze autonomia si sa-i faciliteze
participarea activa la viata colectivitatii, dupa cum si dreptul copilului
handicapat de a beneficia de ingrijiri speciale. Statul incurajeaza si
asigura, in masura resurselor disponibile, la cerere, copiilor cu deficiente
si celor handicapati, persoanelor ce ii au in grija un ajutor adaptat situatiei
copilului si situatiei parintilor sau a celor care ii ingrijesc.
Declaratia asupra Drepturilor deficientului mintal adoptata la
20.12.1971 si Declaratia asupra dreptului persoanelor handicapate,
adoptata la 9.12.1975, cer sa fie indeplinite actiuni pe plan international si
national, in scopul ca Declaratiile mentionate sa constituie o baza si o
referinta comuna pentru protectia acestor drepturi. Astfel, in 1982
Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Programul mondial de
actiune privind persoanele cu deficiente in care se sublinia ca persoanele
cu deficiente psihice, fizice sau cu deficiente senzoriale trebuie sa
beneficieze de aceleasi drepturi ca si orice alta fiinta umana si sa li se
ofere oportunitati egale. Prea des vietile lor sufera din cauza unor bariere
fizice si sociale impuse de societate si care le impiedica astfel implicarea
totala. Din aceasta cauza, milioane de copii si adulti din toate partile lumii
deseori infrunta o viata izolata si degradanta. Regulamentul standard
privind egalizarea oportunitatilor pentru persoane cu deficiente a fost
adoptat de Adunarea Generala la 20 decembrie 1993. In introducerea la
Regulament se subliniaza: "Persoanele cu deficien(e sunt membri ai
societatii si au dreptul de a ramdne in cadnil comunitdtilor locale. Acestia
trebuie sa primeascd ajutorul de care au
II

nevoie, in cadrul structurii existente de educatie, sdndtate, forta de
muncd si servicii sociale ".
In ceia ce priveste legislatia nationals, art. 51 din Constitute
prevede: "Persoanele handicapate beneficiaza de o protectie speciala din
partea intregii societati. Statul asigura pentru ele conditii normale de
tratament, de readaptare, de invatamint, de instruire si de integrare
sociala.", iar legea cu privire la drepturile copilului stipuleaza in art. 24:
"Statul garanteazd copiilor invalizi si copiilor cu handicap flzic sau
mental asistenta medicaid gratuitd, ajutor psihologic special, instruire
generald si profesionald, plasare in cdmpul muncii potrivit capacitdtilor,
resocializare pentru a se putea bucura de o viata decentd in conditii care
sa le faciliteze participarea activa la viata sociala, statul asigura copiii
invalizi cu pensii de invaliditate ".
Drepturile si interesele legitime ale copiilor sunt aparate de parintii
lor, care sunt reprezentantii legali ai copiilor lor si actioneaza in numele
lor in relatiile cu toate persoanele fizice si juridice, inclusiv in autoritatile
administratis publice si instantele judecatoresti, fara a avea nevoie de
imputerniciri speciale. Drepturile parintilor nu pot fi exercitate contrar
intereselor copilului. Iar interesul superior al copilului cu disabilitati este
ca el sa nu fie internat intr-o institute specializata.
In majoritatea statelor occidentale copiii cu disabilitati sunt educati
in familii. Dezvoltarea, conducerea, organizarea si planificarea educatiei
speciale sunt puse la punct, totul este realizat la nivel local si regional.
La noi, Tnsa, in Republica Moldova, situatia in acest sens este
departe de a ne face onoare. In scolile speciale mai avem inca multi copii
suferinzi de un anume handicap, desi exista principiul nestramutat al
normalizarii: persoanelor desabilitate trebuie sa li se asigure un mediu de
viata cat mai normala, daca se doreste cu sinceritate ca acesti copii sa
ajunga eel putin la o stare aproape de cea normala, ca mai apoi sa fie
integrati in invatamantul general. Integrarea si normalizarea handicapatilor
presupune ajustarea , la nevoile elevilor, a sistemelor de invatamint special
si obisnuit, in vederea construirii unei scoli unice pentru toti copiii.
Formarea copiilor intr-o perspective inclusive corespunde atat nevoilor
individuale de valorizare si potentare, cit si a celor sociale de participare si
dezvoltare. Factorii activi ai educatiei inclusive sunt: scoala, profesorii,
familia, comunitatea etc. Educatia inclusiva constituie o investitie in viitor.
O vor face-o oamenii de buna credinta, oamenii cu viziuni constructive.
-
78
Nu exista un mediu mai favorabil pentru dezvoltarea armonioasa a
copilului decat familia. In familie sunt alaturi parintii si buneii, surorile si
fratii sanatosi care il iubesc pe eel disabilitat asa cum este el, cu toate
deficientele si neajunsurile sale. II inteleg si ii transmit caldura sufletului,
bunatatea si dragostea. Noile indatoriri orienteaza spre bine relatiile dintre
membrii familiei. Ei devin mai rabdatori, mai grijulii, mai atenti unii fata
de altii, mai intelegatori.
i daca parintii constientizeaza faptul ca copilul cu disabilitati are
calea sa specifica de dezvoltare, ca aceasta dezvoltare decurge incet (poate
chiar prea incet), daca au rabdare sa cunoasca aceasta cale a propriilor
copii, sa descopere alaturi de ei lumea si impreuna cu acestia sa participe
la toate fazele lui de dezvoltare, atunci numaidecat va veni o zi cand vor fi
remunerati pentru devotamentul si dragostea parinteasca. Utile si necesare
in acest sens sunt intrunirile parintilor care au copii cu disabilitati,
deoarece impreuna e mai usor de rezolvat numeroasele probleme.
Un program special de recuperare activa si integrare sociala a
tinerilor cu disabilitati il are Centrul Comunitar pentru Copii si Tineret
care si-a inceput activitatea la Chisinau din 29 octombrie 2001. 37
9. Principiul liberului acces la apararea,
pe cale judecatoreasca, a drepturilor i intereselor legitime
ale membrilor familiei
In preambulul la Declaratia Universald a Drepturilor Omului se
afirma ca drepturile omului trebuie sa fie ocrotite de autoritatea legii,
pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta
impotriva tiraniei si asupririi. Iar in articolul 7-12 este prevazut modul in
care se ocroteste acest drept al persoanei:
- toti oamenii sunt egali in fata legii si au fara nici o deosebire,
dreptul la o egala protectie a legii;
- orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea
instantelor juridice nationale impotriva actelor care violeaza
drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constitute sau
Lege;
- nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod
. : . ;* '5
arbitrar;
yl
Asociafia pentru Persoane Handicapate Mintal HUMANITAS din Moldova, Vocea ptiriii/ilor,
Fundatia SOROS - Moldova, 2001, p. 61.
,">
 - orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in
mod echitabil si public de catre un tribunal independent si
impartial care va hotSri fie asupra drepturilor si obligatiilor sale,
fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala
indreptata Tmpotriva sa;
- orice persoana acuzatS de comiterea unui act cu caracter penal
are dreptul sa fie presupusa nevinovatS pana cand vinovatia sa va
fi stability in mod legal in cursul unui proces public in care i-au
fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale;
- nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personals,
in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la
atingeri aduse onoarei i reputatiei sale. Orice persoana are
dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau
atingeri.
In concordanta cu aceste prevederi, Constitutia Republicii Moldova
in articolul 20 stipuleaza: "Orice persoana are dreptul la satisfactie
efectiva dinpartea instantelorjudecatoresti impotriva actelor care
violeaza drepturile, libertatile si interesele sale legitime. Nici o lege nu
poate ingrddi accesul lajustitie. ".
Reiesind din prevederile international si cele constitutional, Codul
familiei postuleaza in art. 2, alin. 3 principiul liberului acces la apararea,
pe cale judecatoreasca, a drepturilor i intereselor legitime ale membrilor
familiei, care guverneazS majoritatea relatiilor familiale. Astfel, subiectii
de drept familial se pot adresa cu cerere in instanta judecatoreasca:
- in caz de neintelegere, pentru a se determina cota-parte in
proprietatea in devSlmSie, precum si impartirea acesteia in
natura;
- pentru desfacerea casatoriei, cand pastrarea familiei in continuare
este imposibilS;
- pentru declararea nulitatii casatoriei;
- pentru stabilirea paternitatii;
- pentru decaderea din drepturile parintesti;
- pentru a pretinde intretinere;
- pentru incuviintarea sau desfacerea adopfiei etc.
O situatie specifics apare in cazul cand necesitS aparare, pe cale
judecatoreasca, copilul minor. Protectia drepturilor copilului este asigurata
de organe competente respective de pe langa autoritatile administratiei
publice locale sj de organele de drept.
-
80
Retinerea sau arestarea copiilor sunt aphcate doar ca masuri
exceptionale si numai in cazurile prevazute de legislate. In cazul retinerii
sau arestarii copilului parintii sau persoanele subrogatorii legale ale
acestora sunt informati de indata.
Copiii retinuti sau arestati sunt tinuti sub arest separat de adulti si de
copii condamnati. Nici pedeapsa capitals, nici inchisoarea pe viata nu pot
fi aplicate pentru infractiunile comise de persoana sub varsta de 18 ani. In
procesul dezbaterilor judiciare in care figureaza copiii este obligatorie
participarea aparatorului i pedagogului.
Codul civil prevede raspunderea parintilor, pentru dauna cauzata de
un minor care n-a implinit 15 ani (art. 481 C.C.) iar raspunderea parintilor
pentru dauna cauzata de un minor intre 15 si 18 ani - in art. 482 C.C.
Fata de persoana in varsta de la 16 - 18 ani, care a comis
contraventie administrative se aplica masurile, prevazute de Regulamentul
Comisiilor pentru minori, aprobat de Prezidiul Parlamentului.
Art. 10 C.P. dispune ca sunt supuse raspunderii penale persoanele
care in momentul savarsirii infractiunii au implinit varsta de 16 ani, dupa
cum si enumera situatiile pentru care minorii sunt supusi raspunderii
penale. La stabilirea pedepsei penale, savarsirea infractiunii de catre un
minor se considers circumstantS atenuanta.
Art. 173 C.P.C.. si art. 139 C.P.P.. prevSd audierea martorului minor,
iar art. 43 C.P.P.. prevede participarea apSrStorului la procedura judiciarS
penalS. Aparatorul ales sau numit de oficiu este admis sa participe la
proces din momentul punerii sub invinuire, iar in cazul retinerii sau
arestSrii bSnuitului sau invinuitului, din momentul comunicSrii lui a
procesului-verbal de retinere sau prezentSrii mandatului de arest. DacS
prezentarea apSrStorului ales de bSnuit sau invinuit este imposibila,
persoana care efectueazS cercetarea penalS, anchetatorul penal si
procurorul propun banuitului sau invinuitului sS invite un alt apSrStor ori
ii asigurS un apSrStor prin intermediul biroului de asistentS juridicS.
' .--VI B^.;I(*J 11* >"'--'., .- H
 Capitolul IV Izvoarele de drept i
evolutia dreptului familiei
1. Izvoarele dreptului familiei
Asa cum normele juridice reprezinta reguli de conduita generala,
impersonala si obligatorie a caror scop este de a asigura ordinea sociala,
ele trebuie sa imbrace o anumita "haina juridica", sa ia o anumita forma
datorita careia sunt aduse la cunostinta intregii societati. "Dreptul, scria
Hegel, trece in existenta faptica mai intai prin forma, prin faptul ca este
pus ca lege...". Forma de examinare a alegerilorjuridice, modalitatea
generala prin care dreptul devine cunoscut de cei al cdror comportament
ilprescrie poartd denumirea de izvor de drept.38
In teoria dreptului, precum si in stiintele juridice in general, si in
dreptul familiei, in particular, conceptul de izvor al dreptului este folosit
in mai multe sensuri: izvor material si izvor formal al dreptului; izvor
direct si izvor indirect (medial) al dreptului; izvor scris si izvor nescris al
dreptului; izvor intern si izvor extern al dreptului; izvor creativ si izvor
interpretativ.
Izvoarele materiale ale dreptului familiei, denumite uneori si "reale"
sau "sociale", desemneaza sistemul de factori sociali, materiali, politici si
ideologici, precum si cadrul natural, uman, social-politic etc., care
determina actiunea legiuitorului sau dau nastere unor reguli, izvorate din
necesitatile practice de reglementare prin norme juridice a relatiilor sociale
de drept familial. Drept exemplu: izvoarele de intretinere a copiilor in
societatea noastra le constituie salariile si alte venituri provenite din
munca a parintilor, precum si veniturile provenite din gospodaria
familiala. Deoarece familiile difera dupa numarul de persoane care se afla
la intretinere, ele difera si dupa volumul necesitatilor materiale ale
membrilor. Spre deosebire de familiile tipice, cu unu sau doi copii, in
familiile numeroase apare necesitatea acordarii unui ajutor material
suplimentar din partea statului pentru intretinerea copiilor.
Aceste imprejurari au determinat legiuitorul sa ia masuri
suplimentare de protectie sociala a familiilor cu multi copii. Astfel, la
15.05.1997, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotararea nr. 456
prin care a fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de stabilire si
-,8 Boris Negru, Teoria generala a dreptului si statului, Sectia Editare a AAP, Chisinau 1999 p 158.
plata a indemnizatiilor familiilor cu copii, iar la 14.04.2000 a fost adoptata
Legea Republicii Moldova cu privire la protectia sociala speciala a unor
categorii de populatie. Actele normative mentionate servesc drept izvor
formal al dreptului familiei, deoarece izvorul formal al dreptului se
concepe ca forma de adoptare sau sanctionare a normelor juridice, modul
de exprimare a normelor, adicS sursa in care normele juridice sunt
reflectate.
Izvorul formal caracterizeaza mijloacele speciale pe care statul le
aplica pentru ca vointa guvernantilor sa capete un vesmant juridic. De
obicei acest rol le revine actelor normativ-juridice. Caracteristice pentru
actele normativ-juridice sunt urmatoarele trasaturi generale:
- ele sunt acte ale activitatii de elaborare a dreptului se catre
organele statului si includ prescriptii juridice obligatorii cu caracter
general prioritar pentru conduita oamenilor si organizatiilor - normele
juridice, precum si prescriptiile privind instituirea, modificarea sau
suspendarea actiunii normelor juridice;
- actele normativ-juridice nu isi extind actiunea asupra unui raport
concret, dar asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra
tipului de actiuni ale oamenilor, care alcatuiesc continutul lor;
- acrele normativ-juridice sunt adresate oricarui subiect ce
participa la aceste relatii, pot fi aplicate in mai multe randuri, adica de
fiecare data cand este vorba de tipul respectiv de raporturi, si isi mentin
actiunea indiferent de faptul daca au aparut sau au incetat raporturile
individuale prevazute in acest caz.
Cheia i baza reglementdrii relatiilor familiale o constituie
legislatia - totalitatea actelor normative obligatorii, adoptate de organele
puterii de stat cu respectarea procedurii si modului de adoptare a acestor
acte normative. Organele legislative si cele executive centrale adopta
norme juridice in limitele competentei lor.
In legatura cu sistemul izvoarelor formale ale dreptului familial si
ierarhizarea lor sunt necesare doua precizari. Prima este aceia ca elementul
central al acestei ierarhizari il constituie suprematia legii. Legea este actul
normativ cu valoare juridica superioara, eel mai important izvor al
dreptului ce emana de la Parlament, organul suprem legislativ. Din punct
de vedere al fortei juridice deosebim urmatoarele categorii de legi:
constitutionale, organice si ordinare.
A doua precizare este ca ierarhia actelor normative priveste raportul
dintre ele caci, fata de cei la care se aplica toate actele normative sunt
obligatorii in aceiasi masura.
82
UI
 Acestea fiind spuse, pot fi indicate categoriile de acte normative ce
constituie izvoare formale ale ramurii de drept familial:
1. Constitutia Republicii Moldova;
2. Legile,
3. Actele normative subordonate legilor.
1. Legile constitutionale ocupa primul loc in ierarhia legilor, atat
prin continutul lor, cat si datorita procedurii speciale de adoptate a
acestora. Legile constitutionale sunt: Constitutia si toate legile care
modifica Constitutia. Fiind Legea Suprema a Societatii si a Statului,
Constitutia serveste ca baza pentru constituirea tuturor ramurilor de
drept, inclusiv a dreptului familiei. Normele Constitutiei au putere
juridica suprema in sensul ca toate celelalte norme de drept trebuie sa
fie conforme cu prevederile normelor constitutionale. Prin prevederile
constitutionale sunt reglementate principiile fundamental ce stau la
baza intemeierii familiei, precum si a ocrotirii ei din partea societatii si a
statului. Astfel, familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre
barbat si femeie, pe egalitatea lor in drepturi, pe dreptul si indatorirea
parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, iar copiii
sunt obligati sa aiba grija de parinti si sa le acorde ajutor. (Constitutia
Republicii Moldova, art. 48, alin. 2 si 4.)
Statul faciliteaza, prin masuri economice si prin alte masuri,
formarea familiei si indeplinirea obligatiilor ce le revin, ocroteste
maternitatea, copiii si tinerii, stimuland dezvoltarea institutiilor necesare,
iar persoanele handicapate beneficiaza de o protectie speciala din partea
intregii societati (art. 49 si 50 din Constitute).
2. Legile organice ocupa locul secund in ierarhia legilor si
reprezinta o prelungire a materiilor constitutionale si pot interveni
numai in domeniile expres prevazute de Constitute (de exemplu: alin. 3
din art. 48 al Constitutiei stipuleaza: "Conditiile de incheiere, de
desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege.", iar alin. 2 din
art. 51 al Constitutiei prevede: " Nimeni nu poate fi supus unui
tratament medical fortat, decat in cazurile prevazute de lege.") sau
domenii pentru care Parlamentul considers necesara adoptarea de legi
organice.
Codurile (civil, penal, cu privire la contraventiile administrative,
familial, al muncii, de procedure civila, de procedure penala etc.) ca o
forma anume sistematizata intr-un domeniu dat, sunt tot legi. De altfel, in
practica legislative din Republica Moldova adoptarea codurilor se lace
prin legi.
Codul familiei, adoptat la 26.10.2000, ce stabileste principiile de
baza a legislatieifamiliale; relatiile familiale reglementate; conditiile si
modalitatea de incheiere a actelor juridice familiale; raporturile
personale nepatrimoniale sipatrimoniale ndscute din edsatorie, rudenie si
adoptie, conditiile, modalitatea, formele si efectele protectiei juridice a
copiilor orfani si a celor ramasi fdrd ocrotire pdrinteascd sau aflati in alte
situatii vulnerabile, precum si alte relatii sociale similare celor familiale,
ocupa un loc deosebit in cadrul legilor din domeniul dreptului familiei.
Legile ordinare intervin in orice domenii ale relatiilor sociale, cu
exceptia celor rezervate legilor constitutionale i legilor organice.
Printre cele mai importante legi care cuprind diferite domenii ale
dreptului familiei pot fi indicate urmatoarele:
- Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului
(15.12.1994);
- Legea Republicii Moldova cu privire la tineret (11.02.1999);
- Legea Republicii Moldova cu privire la protectia sociala
speciala a unor categorii de populatie (14.04.2000);
- Legea Republicii Moldova - Legea ocrotirii sanatatii
(28.03.1995);
- Legea Republicii Moldova privind minimul de asistenta
medicala garantata de catre stat (03.02.1999);
- Legea Republicii Moldova - Legea invatamantului
(21.07.1995);
- Legea Republicii Moldova - Legea cetateniei (02.06.2000);
- Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate
(22.01.1991); etc.
Legea Republicii Moldova privind actele de stare civila
(26.04.2001).
3. Toate celelalte acte normative poarta denumirea generala de acte
normative subordonate legii. O asemenea denumire e chemata sa
sublinieze respectarea stricta a principiului de suprematie a legii in
procesul de elaborare a actelor normative , precum si in activitatea lor.
Oricate eforturi se depun pentru a cuprinde in lege o sfera cit mai larga de
reglementare care sa fie totodata cit mai completa, viata a aratat ca reman
totusi unele aspecte care tin de traducerea in viata - realizarea si aplicarea
legilor - ce necesita interventia altor organe de stat. De altfel, realizarea
atributiilor diferitelor organe, potrivit competentei lor legale se face si prin
acte cu caracter normativ, emise in vederea execularii legilor. La actele
normative subordonate legii pot fi atribuite hotanirilc
84 83
 Parlamentului, decretele prezidentiale, hotararile Guvernului, actele
organelor administratiei publice centrale de specializare, actele
autoritatilor publice locale.
Hotararile Parlamentului, de regula, sunt acte de aplicare a normelor
juridice si, prin urmare nu contin norme juridice si nu au caracter
normativ. Totusi, se mai Tntalnesc hotarari ce contin anumite norme
juridice. Aceste hotarari , de cele mai multe ori, sunt emise in scopul
executarii legilor si sunt subordonate acestora. Ca exemplu pot servi:
Hotararea Parlamentului Republicii Moldova cu privire la necesitatea
perfectionarii procesului de instnuire si educare a copiilor si a tineretului
in domeniul culturii si artelor, nr. 569-XII din 06.05.1991; Hotararea
Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea Strategiei de reforme
a sistemului de asistenta sociala nr. 416-XIV din 28.05.1999.
Hotararile Guvernului port avea atat cu caracter normativ, cat si
aplicativ. Din faptul ca Guvernul adopta hotarari normative nu rezulta ca
lui i se recunoaste calitatea de organ legislativ, hotararile lui fund emise
pentru organizarea executarii legilor. Astfel, prin hotarari de Guvern au
fost adoptate: Regulamentul Comitetului pentru infiere al Republicii
Moldova (27.02.1998); Regulamentul cu privire la activitatea caselor de
copii tip familial (11.03.1992); Programul National de asistenta in
planificarea si protejarea sanatatii reproductive (08.06.1999); Conditiile
stabilirii si marimea indemnizatiilor acordate studentilor (elevilor) orfani
si celor ramasi fara tutela parintilor etc. De asemenea au mai fost
adoptate:
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la protectia
sociala a familiilor cu multi copii (22.03.1994);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la masurile
suplimentare de protectie sociala a familiilor cu copii
(15.05.1997);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la
Programul national de sanatate orala a copiilor pentru anii 1998-
2007(22.12.1998);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea
Programului de Imunitati pentru anii 2001-2005;
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la
Programul national de asistenta in planificarea si protejarea
sanatatii reproductive (08.06.1999);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind infierea
copiilor de catre cetatenii straini (03.02.1994);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la crearea
fondului invatamantului general si asigurarii sociale a elevilor
(23.08.1993);'
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la procedura dobandirii si pierderii
cetateniei Republicii Moldova (12.03.20001);
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind instituirea
Consiliului National pentru Protectia Drepturilor Copilului etc.
Un rol deosebit de important in categoria izvoarelor de drept
familial le revine actelor normative Internationale.
Art. 4 din Constitute dispune: "Dispozitiile constitutionale privind
drepturile 'si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in
concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cupactele si
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Dacd existd neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte
si legile ei interne, prioritate au reglementdrile internationale. "
Tinind cont de faptul ca suprematia conventiilor internationale este
acceptata in doctrina si jurisprudents, putem afirma ca normele
internationale care stipuleaza anumite drepturi si obligatii pentru parinti si
copii sunt parte component! a legislatiei interne a Republicii Moldova,
chiar si in cazul in care nu exista un act normativ intern :are ar stipula
dreptul sau obligatia respectiva. Printre actele normative internationale,
care reglementeaza anumite drepturi si libertati ale familiei si copilului,
sunt urmatoarele.
- Declaratia Universala a Drepturilor Omului (10.12.1948);
- Conventia ONU privind drepturile copilului (20.11.1989);
- Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima
pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor (07.11.1962);
- Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia
adoptiei internationale (03.12.1986);
- Conventia OIM privind sansele egale si tratamentul egal pentru
lucratorii barbati si femei: lucratori cu responsabilitati familiale
(23.06.1981);
- Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale
siculturale( 16.09.1966);
- Pactul international cu privire la drepturile civile si politico
(16.12.1966) etc.
Izvorul direct al dreptului prezinta modalitatea prin care normele
ni di c e sunt exprimate (actele si contractele normative), iar indirecte
86 .v
 sunt considerate acele izvoare care, pentru a deveni juridice , trebuie sa fie
validate, sanctionate de o autoritate publica competenta (obiceiurile sau
normele elaborate de organizatii nestatale).
Scrise sunt considerate izvoarele care necesita o formulare stricta,
determinate de principiile legiferarii. De exemplu, actul normativ se
prezinta totdeauna sub forma scrisa, pe cand obiceiul poate fi transmis si
pe cale verbala.
Izvoarele creative apar ca un rod al activitatii autoritatilor publice.
Locul predominant revine actelor normative. Izvoarele interpretative apar
ca un rezultat al operatiilor logico-rationale, care are drept scop lamurirea
intelesului exact al normelor juridice ce se contin in izvoarele creative si
care , continand interpreted oficiale, au un caracter general si obligatoriu.
. Asa cum reglementarea sociala inseamna a determina
2. Evolutia dreptului familiei
2.1. Legitatile dezvoltarii istorice a dreptului familiei
"Istoria sociala a oamenilor nu este altceva decdt
istoria dezvoltarii lor individuale"
K. Marx
"Istoria ne-o faurim noi insine,
dar o faurim, in primul rand,
in cadrul unor premise si conditii
bine determinate"
F. Engels
Dreptul familiei in Republica Moldova este recunoscut ca o ramura
de drept de sine statatoare, ce are menirea de a reglementa totalitatea
relatiilor sociale nascute din casatorie, rudenie si adoptie, relatii ce apar
intre subiectii de drept familial. Dreptul familiei s-a desprins din ramura
dreptului civil, devenind o ramura de sine statatoare, odata cu intrarea in
vigoare a Codului casatoriei si familiei al Republicii Moldova, adoptat la
26 decembrie 1969 si pus in aplicare de la 01 aprilie 1970. Este evident
faptul ca dreptul familiei nu a aparut dintr-o data, prin punerea in aplicare a
Codului mentionat.
Aparitia si formarea dreptului familiei, ca si a dreptului in general,
este un proces complex caruia nu i se poate stabili o data precisa de
nastere, iar normele din perioada inceputurilor societatii omenesti sunt
Tnca destul de difuze, impletite cu multitudinea de obiceiuri, datini,
88
practici religioase etc.
Asupra conditiilor, a momentului aparitiei dreptului, profesorul
francez Maurice Duverger arata ca dreptul apare cand oamenii dintr-un
grup social incearca sa regleze raporturile dintre ei printr-un echilibru intre
avantaje si dezavantaje pe care le trage fiecare din aceste raporturi. 39
Odata aparut, dreptul nu ramane imobil, dar se dezvolta, se
modifica. Vorbind despre evolutia continua a dreptului, Boris Negru
afirma ca evolutia nu reprezinta o schimbare absolute, deoarece starii de
dezvoltare a dreptului ii sunt caracteristice si anumite elemente constante,
printre care pot fl evidentiate:
a) un anumit respect al personalitatii umane;
b) o anumita limitare a libertatii individuale.
comportamentul oamenilor, al colectivitatii de oameni, a impune
activitatea umana in anumite limite acceptabile societatii, ea se
caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
-
fiecarui tip istoric de societate ii sunt caracteristice o anumita
masura de reglementare sociala;
-
pe masura dezvoltarii societatii umane creste nivelul socializarii
vietii, adica tot mai multe relatii dintre oameni necesita o reglementare
sociala;
-
pe masura dezvoltarii vietii sociale, au loc schimbari calitative ale
mecanismului de reglementare normativa;
-
o tendinta de dezvoltare a reglementarii sociale o constituie
formarea unor mecanisme de reglementare normativa a relatiilor sociale.
Dat fiind ca relatiile sociale sunt extrem de variate, extrem de variate sunt
si normele sociale ce regleaza aceste relatii, o modalitate a lor fiind si
normele juridice.
Din cele spuse rezulta ca fiecare pas in progresul social genereaza
noi forme de organizare sociala si respectiv noi forme de reglementare
normativa a relatiilor sociale.
Fiind un fenomen social, dreptul isi circumscrie trasaturile in functie
de anumiti factori de configuratie, prin care se identifica "cauzele care ii
determina aparitia, existenta, evolutia, determinarile -
loan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere In teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucureti,
1998, p. 19.
40
Boris Negru, Teoria generala a dreptului fi statului, Sectia Editare a AAP, Chisjnau, 1999, p. 119.
89
 intr-o societate, comparativ cu alta sau cu altele - etc." 41
Factorii de configurare a dreptului reprezinta importante surse din
care dreptul isi trage obiectul, subiectele, continutul, forma, finalitatile
etc. Plecand de la examinarea rolului lor, pot fi identificati mai multi
factori de configurare a dreptului, fiecare cu o anumita pondere in
procesul acestei identificari si care pot fi grupati in urmatoarele categorii:
factorul natural; istoric; social-politic; social-economic; cultural-
ideologic; uman; international.42
Urmarind evolutia reglementarilor normative ale relatiilor familiale
din perspectiva dezvoltarii istorice a societatii umane pot fi evidentiate
urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces:
- evolutia dreptului familiei reprezinta o trecere de la elaborarea
spontana, inconstienta, la elaborarea deliberate, constienta a lui;
- reglementarile cu privire la drepturile si libertatile subiectelor de
drept familial tot mai pronuntat tree de la particularitate la universalitate,
adica, tot mai frecvent se intalnesc norme ce tin de interes general - uman;
- evolutia dreptului familiei reprezinta o trecere de la motive
psihologice inferioare la motive superioare. Daca la inceput dreptul se
naste din impulsuri imediate, instinctive, cum ar fi, de exemplu -instinctul
sexual, frica de pericol si necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult
se evidentiaza motivele argumentate - afectiune reciproca, comunitatea de
interese, necesitatea de sprijin moral si material, grija pentru asigurarea
continuitatii patrimoniului familial etc.
Vom incerca a ilustra aceste afirmatii in baza studierii originii si
dezvoltarii dreptului familiei autohton.
2. 2. Primele inceputuri
Cea dintai forma de convietuire a stramosilor oamenilor a fost
hoarda. Hoarda reprezenta un grup de indivizi fara nici o regula de
convietuire stability, care, avand un mod de viata nomad, nu era legata de
un loc de trai permanent. Principalele mijloace de existenta erau insusite
de la natura si rezultau din vanatoare si pescuit.
In acea perioada a comunitatii umane, cand omul abia se desprindea
din starea animalica, domina instinctul sexual, interactiunile
41
Maria Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generala a dreptului, Editura Fundajiei Chemarea, Iai,
1996, p. 45.
42
Boris Negru, Teoria generala a dreptului i statului, Sec(ia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p.
119.
90
sexuale erau neinfranate si nedescriminatorii, adica, fiecare femeie putea
sa apartina oricarui barbat, iar fiecare barbat - oricarei femei. Legaturile
de sange nu jucau nici un rol, contactele sexuale fund permise intre parinti
si copii, frati si surori. Cu alte cuvinte, contactele sexuale erau permise
atat pe verticala, cat si pe orizontala. Nu exista nici familie, nici casatorie,
exista numai hoarda, unitatea de baza a societatii primitive. Dupa parerea
istoricilor, aceasta situatie s-a mentinut sute de mii de ani. (sau poate
milioane?).43
Depasind acest stadiu al promiscuitatii, apar primele forme ale
familiei, reprezentand casatoria dintre cativa barbati si cateva femei
(casatoria in grup). Concomitent cu primele forme de organizare in
familie, ginta, trib, au aparut evident in mod spontan primele norme
rudimentare ce s-au impus treptat ca deprinderi, obiceiuri, traditii.
Legaturile de casatorie (grupele de casatorie) se construiau in functie de
generatii: fiecare generatie (generatia parintilor, generatia copiilor lor)
formand un cere in interiorul caruia erau permise interactiunile sexuale
(parintii traiesc in grupa lor de casatorie, iar copiii - in grupa lor). Cu alte
cuvinte, contactele sexuale erau permise pe orizontala si interzise pe
verticala. Practic, in aceasta situatie fratii si surorile erau soti si sotii, iar
aceasta situatie nu era in contradictie cu obiceiurile si normele morale din
epoca respectiva.
Normele de conduita au evoluat, perfectiondndu-se si adaptdndu-se
stadiului dezvoltarii sociale. Un pas progresist, in comparatie cu casatoria
in grup, 1-a constituit familia poligama. Esenta acestui tip de familie
consta in faptul ca din cercul persoanelor intre care se permitea casatoria
sunt excluse nu numai parintii (ca la casatoria in grup), dar si fratii si
surorile. Deci, contactele sexuale erau limitate nu numai pe verticala, dar
si pe orizontala - in interiorul aceleiasi generatii. Comunitatea sotilor si a
sotiilor in acest tip de familie de asemenea se pastra, insa din interiorul
acestui cere erau exclusi frafii de sange a sotiilor si surorile de sange a
sotilor. De fapt, barbatii locuiau si munceau in familia de origine (a
mamei), iar in familiile sotiilor veneau numai ocazional, neavind nici un
fel de pretentii cu privire la bunurile din familia sotiilor.
Practic, in cadrul casatoriei in grup, era imposibil de a stabili cine
era tata copilului nascut. Era cunoscuta numai mama. De aceea,
provenienta copilului (rudenia de sange) se stabilea pe linie materna:
copiii isi cunosteau numai mama, iar mama ii considera copii proprii.
Daca femeia deceda, atunci averea ei era mostenita de copiii ei, de
K). H. CeMeHOB, npoHcxroimeHHe 6paica H ceMbH, MocKBa, 1974, c. 69.
 mama ei, de surorile si fratii de sange. Toate aceste persoane (surorile,
copiii lor, fratii de sange si alte rude) se grupau in jurul mamei, cu reguli
de inviolabilitate reciproca, de aparare naturala, de munca in comun si de
intretinere reciproca. Probabil din acest cere familial, in care toti membrii
aveau un ascendent comun (mama), erau rude pe linie materna si de aceea
nu puteau sa se casatoreasca intre ei, a aparut ginta. Apartenenta la o ginta
sau alta nu este conditionata de prezenta oamenilor pe un anumit teritoriu,
ci de relatiile lor de rudenie de sange, la inceput reale, iar mai apoi
simbolice, din descendenta lor din acelasi stramos feminin, iar mai apoi
masculin.
Baza materials a casatoriei in grup era gospodaria casnica, care era
colectiva. Femeia detinea rolul principal in aceasta gospodarie, deoarece
barbatii se ocupau mai mult de vanat si pescuit. Asa cum in jurul casei se
afla o gospodarie relativ stabila, greul principal cadea pe umerii femeii, de
unde urmeaza si rolul determinant al femeii in ginta, pozitia ei solida si
independents. Iar "dreptul" neamului era "dreptul matern", cu toate ca "la
aceasta etapa de dezvoltare a societatii TncS nu se poate vorbi despre
drept in intelesul juridic". 44 Perioada matriarhatului, dupa cum sustin
istoricii, a durat zeci de mii de ani. Dezvoltarea de mai departe a familiei
consta in faptul ca cercul, in interiorul caruia se permiteau relatiile de
casatorie, se micsora din ce in ce mai mult: dupa fratii si surorile de sange
din acest cere au fost excluse rudele de gradul doi, apoi de gradul trei, alte
rude. Ca urmare, cSsStoria in grup devine imposibila si in locul ei apare
casatoria pereche. In comunitatea primitive casatoria pereche, bazata pe
convietuirea temporara a unui cuplu, era inca destul de instabila, fund
permise posibilitSti si de alte relatii (poliandrie, poligenie) si promovand
in continuare sistemul matrilocal si matrilineal de rudenie.
Casatoria pereche nu trebuie confundata cu casatoria monogamS,
caracteristica formelor de organizare superioara a societatii. Pentru ca
familia pereche sa se dezvolte panS la familia monogama au fost necesare
anumite conditii social-economice. Care au fost aceste conditii?
Odata cu importanta pe care o capata cresterea animalelor,
prelucrarea pamantului si mestesugurile, sporeste avutia familiei si apare
un surplus de bunuri care a permis ca familia pereche sa devina o uniune
separata. Asa cum sotul se ocupa de aceste indeletniciri, surplusurile
capatate erau asumate de catre el, sotia continuand sa se
ocupe de gospodaria casnica care nu aducea venit adaugator. Sporirea
avutiei familiei a fost insotita si de nevoia de aparare a ei, ceea ce a
condus la o sporire si mai mare a rolului barbatului in familie si la
instaurarea patriarhatului. Ginta matriarhala cedeaza locul gintei
patriarhale, unde tatal devine centrul vietii sociale, caput familiei, eel care
in casa define proprietatea, si nu numai asupra bunurilor, ci si asupra
persoanelor, de la care se stabilesc legaturile de rudenie.
Cu timpul acest regim se transforms in regim familial. Genul se
descompune, divizandu-se in familii. Capii lor conduc viata familiilor.
Insa familiile din acel timp nu se aseamana cu familia de azi. In
componenta lor intrau nu numai bunicul, bunica, tatal, mama, fiii si
fiicele, nepotii, fratii si surorile, ci si nevestele, ginerii, persoanele inflate,
copiii vaduvei casatorite cu un membru din unitatea familiala etc.
Numarul membrilor unei asemenea familii se ridica de la 10 pina la 50 de
persoane.
Insumand cele spuse putem afirma ca, primele raporturi de drept
familial apar odata cu aparitia familiei i a proprietatii private. Filozoful
german Hegel mentiona: " Inceputul adevarat si prima fundatie a statului
consta in introducerea agriculturii, alaturi de introducerea casatoriei,
Tntrucat primul din aceste principii aduce cu sine prelucrarea solului si o
data cu aceasta proprietatea privata exclusiva, reducand viata ratacitoare a
salbaticului care-si cauta in peregrinari subzisten|a, la stabilirea dreptului
privat si la asigurarea satisfacerii trebuintelor; de aceasta tine limitarea
raporturilor sexuale in casatorie si, prin urmare, transformarea acestei
legaturi intr-o alianta durabila, universale in sine, tot astfel a nevoii
subjective in grija de familie si a posesiei in averea familiei".
Familia in statul geto-dac. In statu! geto-dac se consolideaza
familia monogama. Pe Columna lui Traian familia e reprezentata ca fiind
alcatuita din sot, sotie si copii. Poetul Ovidiu descria starea de
subordonare si inferioritate a femeilor, carora le reveneau sarcini grele in
gospodarie. Horatiu proslavea fidelitatea sotiilor, aratand ca infidelitatea se
pedepsea cu moartea. Tot Horatiu mentiona ca sotia locuia la sot ( familia
e patrilocala) si descendenta se stabilea dupa tata (familia e patriliniara),
iar copiii ramaneau in familia tatalui si dupa moartea mamei, fiind ingrijiti
de mama vitrega.
Casatoria se incheia prin cumpararea miresei, pretul careia varia in
functie de frumusetea si castitatea fetei. 46 In caz contrar, mirii erau
 <I>. 3Hrejibc, npoHCXO)KaeHHe ceiwsH, HacraoH co6cTBeHHOCTM H rocy^apcTBa, Co<MHeHHH, T. Hegel, Principiile filosofiei dreptului, Bucureti, 1969, p. 232.
21, c. 46. Elena Arama, Istoria dreptului romanesc, Editura S. A. "Reclama", Chi?inau, 1998, p.8.
92 93
 cumparati de mirese. Exista obiceiul de a inzestra fetele cu avere mobila, pe
care o duceau in casa sotului. Cuvantul "zestre" este unul din putinele cuvinte
geto-dace care au fost pastrate si in limba romana.
Averea se^ transmitea prin mostenire in cadrul familiei prin dispozitii
orale. Inca Herodot scria, ca feciorii puteau primi parte din averea parintelui.
In Dacia Romana familia era monogama, patrilocala si patrilineala, in
cadrul unei rudenii care putea fi civila, de sange sau de neam. La baza ei
statea puterea capului de familie, cu o impatrita sfera de aplicare: putere
parinteasca asupra copiilor, putere maritala asupra sotiei in casatoria cum
manu, asupra sclavilor si asupra persoanelor cumparate, putere considerata ca
o proprietate.
Casatoria legala putea aduce sotia in puterea sotului cu sau fara putere
maritala. Prima forma se realiza prin solemnitate religioasa, cumparare sau
convietuire mai mult de un an. Sotia intra in randul agnatilor sotului, era
considerata loco filiae, in raport cu propriii copii loco soraris, si cu socrul
loco neptis si trebuia sa renunte la cultul domestic al familiei de origine, sotul
avand asupra ei adevarat drept de proprietate, in timp ce in casatoria fara
putere maritala avea asupra ei numai drept de posesiune.
Casatoria inceta prin moartea unuia dintre soti, prin pierderea libertatii
sau a cetateniei sotului ori prin divort in cazul casatoriei cum manu, prin actul
contrar de difarreatio, iar la casatoria sine manu, prin acordul contrar al
sotilor, cu anumite restrictii, in ultima perioada, sub influenta crestinismului.
Alte forme de uniune erau cele dupa dreptul national, concubinajul considerat
ca o casatorie de rang inferior, cu efect de detentiune asupra sotiei sau
simplele legaturi ocazionale.47
2.3. Dreptul in perioada medievala i moderna
Printre izvoarele dreptului eel mai vechi este dreptul cutumiar -"legea
tarii", care avea sensul de ansamblu de norme nescrise , legate prin
convingere, credinta si constiinta, o legatura interna, ceea ce la romani era
obicei. Un rol deosebit de important a avut cutuma, atdt in perioada timpurie,
cit si mai apoi de-a lungul epociifeudalismului. Este cunoscut sub acest aspect
obiceiul jus Valachorum, adica dreptul romanilor (valahilor) ca reglementare
obisnuielnica recunoscuta in randul populatiei, atat in tarile Romane, cit si la
romanii din statele din
jur (Polonia, Ungaria, Serbia, Bulgaria). Odata cu formarea statelor
--------------------------
47
Pierre Petot, Histoire du droit prive francais, La Familie, Editions Loysel, Paris, 1992, p. 111. 94
romanesti feudale, jus Vallachicum este recunoscut ca obiceiul pamantului.
Conform rezultatelor cercetarilor de majoritatii istoricilor in problema
originii principatelor, la jumatatea veacului al XlV-lea (mai precis in anul
1359, in timpul domniei lui Bogdan I) este creat statul feudal romanesc -
Moldova.48 Asa cum una din trasaturile specifice ale normelor juridice este
legatura dreptului cu statul (ele apar, exista, se schimba si dispar in acelasi
timp, ca rezultat al unora si acelorasi cauze), putem afirma: constituirea
dreptului ca o entitate conturata are loc odata cu constituirea puterii pub lice
ca putere de stat.
In pofida faptului ca s-au format mai multe principate, legea tarii avea
un caracter unitar dupa continut. Acest lucru se explica prin originea etnica
comuna, radacini institutionale comune, organizarea politica similara si
conditiile social-economice asemanatoare de dezvoltare.
In materie de drept familial legea tarii era puternic influentata de religie
si biserica crestina. Incheierea casatoriei avea loc prin cununia in biserica (sau
prin binecuvantarea religioasa, daca nu era prima casatorie). Forma veche de
cumparare a miresei nu este recunoscuta legitima de biserica, de aceea raman
doar unele ramasite ale acestui obicei in ritualul de nunta, la petit (aveti
marfa, noi avem negustori...-formula petitorilor). Miresei i se faceau daruri
inainte de nunta, ceea ce este de asemenea o amintire vaga a vechii cumparari
a miresei. Conditiile de incheiere a casatoriei erau cele stabilite de
nomocanoanele bizantine si anume: consimtamantul viitorilor soti si a
parintilor lor, o varsta minima pentru viitorii soti, credinta cretina comuna.
Religia ortodoxa veghea destul de strict ca viitorii soti sa nu fie rude pana la a
patra generatie, nu numai rude de sange dar si spirituale.
Desfacerea casatoriei (divortul)era admisa pe larg pentru motive pe care
le socotea legitime biserica crestina. Initiativa desfacerii casatoriei apartinea
atat sotului, cat si sotiei si motivele puteau fi: boala unuia dintre soti,
calugarirea, lipsa de acasa a sotului timp de 5 ani si a sotiei timp de o zi si o
noapte, infidelitatea conjugala a sotiei etc. Copiii si parintii aveau obligatii de
intretinere reciproca in caz de necesitate. Sotul supravietuitor avea dreptul
asupra unei parti din averea familiei.
Predica nuptiala, rostita la Iasi in 1645 de catre inaltul ierarh Petru
Movila, cu prilejul casatoriei domnitei Maria, fiica lui Vasile Lupu, cu printul
lituanian lanusz Radziwill, a fost calificata de curand, de catre
A. Boldur, Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunza, Bucure^ti, 1992, p. 137.
Elena Arama, Istoria dreptului romanesc, Editura S. A. "Reclama", Chisinau, 1998, p.23.
9S
 inaltul ierarh al Bisericii Ortodoxe, mitropolitul Ardealului dr. Antonie
Plamadeala drept "un fel de tratat teologic despre Taina Nuntii cu
argumente biblice si patristice", iar cu alta ocazie, o califica drept "un
tratat teologic despre Taina Cununiei, bine documentat pe baza Vechiului
si Noului Testament".50 Imprejurarile in care s-a produs aceasta casatorie,
(descrise cu lux de amanunte de catre (de exemplu, Miron Costin in
Letopisetul Tdrii Moldovei, C. Gane in "Trecute vieti de doamne si
domnite" si multi alti autori), dupa cum si Cuvdntarea la cununie, rostita
de Petru Movila, sunt o dovada elocventa a obiceiului de nunta din acea
perioada, si a principiilor ce stateau la baza Tncheierii casatoriei.
Pentru a nu perturba sensul celor relatate, vom incerca sa folosim o
secventa din cuvantare in original: "... Trebuie ca legamintele pe care vi le
faceti unul altuia sa le pastrati intocmai. Deci: mai intai, dragoste
reciproca, pentru ca dragostea dintre soti nu numai ca oranduieste totul in
casa i ca si cum in dies face binele, dar este placuta si Domnului celui de
sus, asa cum spune intelepciunea divina: "Cw trei lucruri m-am impodobit
si m-am sculat frumoasd inaintea Domnului si inaintea oamenilor: unirea
fratilor si dragostea intre prieteni si barbatul cu femeia carre se inteleg
unul cu altur. Apostolul Pavel, insufland sotilor o iubire spirituals
tecjproca, spune: "Barbatilor iubiti pe femeile 1'iastre 1'''. i totodata este
descris felul acestei iubiri spirituale, ca sa nu fie inchipuita si nici pr^a
trupeasca, ci sa izvorasca din inima curata si sincera si dintr-o adevafata
pornire crestineasca: "Dupa cum si Hristos a iubit biserica".
In al doilea rand, sotii trebuie sa fie credinciosi in casnicie unul fata
de celalalt. asa cum ne invata sfantul apostol: "Femeia mi este stapana pe
trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul
sau, ci femeia". Caci cine indrazneste sa incalce credinta in casnicie, acela,
dupa cum spune apostolul, va fi judecat de Dumnezeu.
In al treilea rand, sotii trebuie sa se respecte reciproc, caci asa a spus
sotilor sfantul Pavel: "Barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu
femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faeeti-le parte de cinste".
Sotii trebuie sa-si faca parte unul altuia, dupa cuviinta, de cinst.. si respect.
Sofia fata de sot e ca fata de cap, iar sotul ca fata de trupu' sau, caci dupa
cum spune apostolul, "nimeni vreodata nu si-a uri trupul, ci fiecare il
hraneste si il incalzeste, precum si Hristos biserica".
50
Vasile Malanefchi, P. Movila Despre Taina Cununiei, Chiinau, tiin(a, 1996, p. 78 96
Asadar, asa trebuie sa-si iubeasca si sa-si cinsteasca fiecare barbat femeia
ca pe sine insusi, iar femeia sa se teama de barbatul sau.
In al patrulea rand pe linga aceste trei indatoriri reciproce, sotia este
datoare sa dea sotului ei ascultare, precum capului, dupa invatatura
sfantului apostol, care spune: "Femeile sa se supuna barbatilor lor ca
Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este
capul bisericii". Deci sotia trebuie sa dea ascultare si supunere barbatului
sau, dar nu orbeste, ci constient, asa cum si biserica da lui Hristos, adica
in tot ce concorda cu vointa lui Dumnezei si cu implinirea poruncilor sale
si cu obiceiurile bune si cucernice trebuie sa fie ascultatoare. Dar daca,
Doamne fereste, sotul o impinge pe sotie, folosindu-se de aceasta
ascultare, intr-o credinta opusa, adica fie s-o indeparteze de la credinta
ortodoxa-catolica, fie s-o impinga spre faptuirea vreunui pacat, atunci nu
trebuie sa fie ascultatoare. Barbatul sa stie ca femeia nu este facuta din
calcaiul lui, ci din coasta lui, si de aceea nu poate sa-i porunceasca, ca
unui sclav absolute si in chip neplacut, orice ar vrea, ci ca unui tovara
sa-i ceara lucruri care sunt in concordanta cu vointa lui Dumnezeu, iar ea
lui, precum capului si stapanului, in toate aceste privinte trebuie sa-i fie
ascultatoare. Caci si Sara, dupa sfantul Petru, il asculta pe Avram
numindu-1 domn.
In plus, sotia trebuie sa-1 indemne pe barbatul sau la smerenie,
moderatie, blandete, la slujbe, post, rugi dese, pomeni si alte fapte
cucernice, ea fiind din fire mai inclinata spre aceste lucruri, sa-i fie
exemplu, sa-1 indemne si sa-i dea impuls, mai ales daca barbatul nu este
de religie ortodoxa sau sovaie in credinta, atunci trebuie sa depuna toata
stradania pentru a-1 reduce la sfanta credinta, sau pentru a intari credinta
in el, si aceasta prin necurmate rugi catre Domnul Dumnezeu, rugandu-1
cu rugi fierbinti si lacrimi pentru convertirea lui, postind, dand pomana si
preotilor, pentru ca prin ofrandele aduse sa jefuiasca fara de sange lui
Hristos, pentru indreptarea lui. Unei asemenea cucernice sotii sfantul
Pavel ii aduce imbarbatare, spunand: "Barbatul necredincios se sfinteste
prin femeia credincioasa", ca si cum ar fi zis: se intampia adesea ca sotul
necredincios sa fie readus la credinta cretina de catre sotia credincioasa.
Sotia buna, pentru a putea evita certurile si necazurile, trebuie in
supunere i suferinta sa pastreze tacerea, caci astfel indeparteaza toate
tulburarile din casa. De aceea si sfantul Pavel eel mai mult cere tacere de
la femeie, cind spune: "Femeia sa se invete in liniste, cu toata ascultarea.
Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapdneasca pe
barbat, ci sa stea linistitd.". Mai presus de toate
 virtutile, ca crinul printre flori, tacerea o inalta pe femeie, caci aceea care-
si tine gura inchisa, care nu e certareata si vorbareata, care mai bine tace
si sufera, decit sa vorbeasca, pastreaza pacea in casa.
lata, aveti pe scurt aici invatatura cum trebuie sa respectati
legamintele pe care vi le faceti unul altuia, in fata Domnului Dumnezeul
nostra, Preacinstiti Miri, si cum puteti fi pe placul Domnului, traind in
stareacasatoriei".51
Daca continutul Cuvdntarii duhovnice$ti ne vorbeste despre
drepturile si obligatiile personale' nepatrimoniale dinte soti, atunci
ecourile pe care le-a avut aceasta casatorie in contextul social politic al
epocii ne dau posibilitatea sa intelegem atat imprejurarile si motivele ce
au determinat incheierea acestei casatorii ( "despre proiectul lui Vasile-
Voda Lupu de a-si marita o fata dupa ducele Lituaniei" si "despre
inlaturarea conflictului dintre Moldova si Muntenia"), cit si despre
obiceiurile de nunta din acele timpuri ("dupa obiceiul nostra se da cinste
nanasului si eel ce cununa se tine in mare cinste", ori "domnita Maria a
primit lazi intregi de scule, de manufacturi, de pietre, de tacamuri de
argint, de oglinzi. Tatalui domnitei i s-a oferit o sabie de aur, o pusca
minunata si diferite capodopere ale ceasornicariei. N-au fost trecuti cu
vederea nici ceilalti membri ai familiei: doamna Ecaterina, domnita
Ruxanda si chiar Stefanita, copil de trei ani" etc.). 52
Orice incaicari ale principiilor formarii familiei, pastrarii si
desfacerii ei se socoteau infractiuni contra familiei si bisericii. Rapirea
fecioarelor cu scopul de a se casatori era socotita crima, deoarece atenta
la autoritatea bisericii si la canoanele bisericesti, la fel era socotita si
incheierea casatoriei intre rudele de grade interzise. Atat violul si
adulterul, cat si nasterea copilului de catre o femeie necasatorita erau
considerate actiuni contra moralei si bisericii.
La rand cu dreptul cutumiar se dezvolta legislatia domneasca,
necesitatea codificarii careia era evidenta. Primele acte normative scrise
sant de fapt mai mult niste culegeri de cutume juridice si mai putin o
creatie constienta a legiuitorului. Printre primele culegeri de legi
cunoscute cea mai larg difuzata a fost Sintagma lui Matei Vlastares,
alcatuita in 1335 de ieronomahul Matei Vlastares, care a repartizat
materialul in 24 de capitole conform literelor alfabetului grecesc.
Sintagma a fost tradusa in Moldova din porunca lui Stefan eel Mare in
1472.
In conformitate cu Sintagma lui Matei Vlastateres, incheierea
casatoriei era socotita legitima daca se facea prin cununie in biserica.
Cununia trebuia iacuta in prezenta mai multor oameni. Cel ce nu desfacea
prima casatorie si se casatorea a doua oara urma sa fie pedepsit.Ca
pedepse se prevedea surghiunul pentru nobili si pedepsele corporale
pentru cei de jos. Ca pedepse complementare se mai aplicau si un numar
de zile de post, inchinaciuni pe zi, mancare iara sare etc. Se admiteau trei
casatorii consecutive dupa desfacerea celei precedente. A patra casatorie
se socotea nelegitima, iar copiii din aceasta casatorie nu erau recunoscuti
ca mostenitori legitimi. Exista principiul pastrarii separate a averii de
pana la casatorie, asa ca dupa divort sotia isi lua zestrea. Exceptie se
facea doar in cazul in care divortul avea ca motiv adulterul sotiei. Rapirea
miresei, violul si adulterul erau socotite ca si mai inainte infractiuni
grave.53
In timpul dominatiei otomane in dreptul familiei sunt putine
schimbari. Relatiile familiale erau reglementate in conformitate cu
Pravila lui V. Lupu, culegere de legi cunoscuta sub numele de "Cartea
Romaneasca de invatatura", tiparita la Iasi in 1646 si care continea norme
de drept civil, vamal, fiscal si canonic si Pravila lui Matei Basarab cu
denumirea "Indreptarea legii", tiparita in 1652 la Targoviste, care prezinta
traducerea unor legiuiri grecesti dar si numeroase extrase din pravila lui
V. Lupu.
Cu privire la casatorie in legiuirile medievale romanesti,
indreptarea Legii din Tara Romaneasca (in continuare I.L.) preciza in
privinta logodnei ca prin "aceasta tocmeala... doi oameni se tocmesc sa se
insoare si dau arvuna; iara careia de intr-amindoi se v-a lepada, adica-i v-
a parea rau, acela sa dea indoita arvuna ce au luat" (gl.177). Aceasta
legiuire arata ca "insurarea se cheama ca daca se impreuna un om cu o
muiere si care nici nu o au vazut, nice cu dansa au vorbit; iara daca se
cununa cu ea, atunce o ia la casa lui i locuieste cu dinsul, adeca ed
amindoi intr-o casa... ca se impreuna si fac amindoi un trap, dupa cum au
zis domnul nostra Isus Hristos, cu molitve si cu cununie, pre lege de
lapreot"(gl.l98).
Interdictiile la casatorie erau cele stabilite de canoanele bisericesti,
sotii isi datorau ajutor unul altuia, iar intr-o situatie mai dificila a
barbatului "muiere este datoare sa mearga dupa dansul, oriupde v-a
merge" - prevede Cartea Romaneasca de invatatura (in continuare C.R.)
in gl. 26, pr.l. Barbatul avea drept de corectie asupra sotiei "i inca sa o
 Vasile Malane(chi, Petru Movila, Despre taina cununiei, Chisinau, Stiinta, 1996. p. 53-60. Elena Arama, Istoria dreptului romanesc, Editura S. A. "Reclama", Chisinau, 1998, p.23.
G. Gane,Trecute Viefi de doamne si domnite, Editura "universitas", Chisinau, 1991, p.223. Dictionar enciclopedic roman, vol.III, Editura Politica, Bucureti, 1964, p.
98 99
 bata si cind va fi cu vina, dupa deala ce va fi facut, s-atunce cu masura, sa
nu o prea treaca, ce cu blindete, iara nu cu vrajmasie, fara vina si fara
isprava " (I.L.,gl.l85,zac.l),masura identica si in pravila moldoveneasca
( C.R.,gl.23,zac.l). In continuare, se precizeaza ca " nu se cheama
barbatul vrajmas muierii sale de o va bate o numai odata " si "desi va bate
nestine muierea cu pumnul sau cu palma, aceia nu se cheama ca iaste cu
vrajmasie asupra ei, de o ara bate cit de mult si de des" (C.R.,gl.23,pr.8 si
9; I.L., gl. 185, zac.8 si 9); pentru cazuri grave, sotia putea fi pusa " in
fiara sau sa o inchiza, cum ar fi in temnita".
Infidelitatea ducea la pierderea zestrei, barbatul putind sa repudieze
sotia in anumite situatii ( C.R. gl. 25; I.L. gl. 187), iar pentru rau
tratament sotia putea sa ceara si ea despartenia, legiuirile stabilind in
amanunt motivele divortului dupa model bizantin (C.R.gl. 17-21; I.L. gl.
172-184).55
Cu toate ca dreptul cutumiar continua sa fie unul din izvoarele
dreptului, in timpul regimului fanariot o importanta mai mare dobandeste
legea scrisa si in primul rand legisla^ia domneasca, care se prezenta ca o
totalitate de hrisoave domnesti cu un continut foarte variat. In sec. al
XVIII-lea aceste acte legislative nu au fost sistematizate. O mare
importanta au avut hrisoavele lui Constantin Mavrocordat, in baza carora
s-au infaptuit reformele administrative si fiscale, dupa cum si
Pravilniceasca condica, pusa in aplicare in 1780, alcatuitorii careia au
folosit dreptul cutumiar romanesc, dreptul bizantin si chiar doctrina
juridica moderna (Beccaria, Montesquieu). Totusi, in dreptul familiei nu
au intervenit schimbari importante. Adulterul sotului devine motiv de
desfacere a casatoriei, astfel, motivele de desfacere a casatoriei devin
aceleasi pentru sot si sotie. In 1754 a fost desfiintata asa-numita
"sugubina de muieri", adica nu se mai socotea infractiune nasterea
copilului de o femeie necasatorita. (arama p.75).
Familia in perioada de trecere de la evul mediu la perioada
moderna. In aceasta perioada legiuirile fanariote incearca o reluare a
principiilor dreptului roman, Codul Calimach din 1817 defineste casatoria
astfel doua persoane arata cu chip legiuit al lor vointa si hotarire de a
vietui intr-o legatura insotire... de a naste prunci, a se ajuta intre ei dopa
putinta in toate intamplarile " ( 63 ), iar Legiuirea Caragea din 1818
preciza ca nunta iaste tocmeala unirii barbatului cu femeia de a face
copii" (II, cap. 16, 1).
Ca si in casatoria romana sine manu, o atentie deosebita se acorda
stabilirii raporturilor patrimoniale dintre soti. Pravilniceasca condica,
55
Adrian Pricopi, Casatoria in dreptul roman, Editura Lumina Lex,, Bucures,ti, p. 28.
100
culegere de legi intocmita sub domnia lui Alexandru Ipsilanti publicata si
pusa in vigoare in 1780 si care avea ca izvoare Bazilicalele, obiceiul
pamantului i alte randuieli, preciza ch zestre se zice averea femeii, ce
la casatorie da barbatului ei cu tocmeala, ca ea sa fie stapina zestrei
totdeauna, iar el sa-i ia venitul totdeauna" (cap. 16, 9 ).
Conceptia aceasta a fost dezvoltata de codul civil din 1864, care
privea casatoria ca pe o asociatiune conjugala " ( art. 1223 C.C.), bazata
pe un contract de casatorie, contract matrimonial sau conventie
matrimoniala : Cind prin acest contract se adopta regimul dotal, el se
mai poate numi act dotal sau foaie de zestre" - preciza doctrina care
stabilea drept caracteristici caracterul solemn si public, imuabil, liber al
actului care este un contract accesoriu incheiat in vederea casatoriei;
soarta lui fiind subordonata aceleia a casatoriei, care este contractul
principal".
Dupa anexarea Basarabiei la Imperiul Rus in domeniul dreptului
civil din Basarabia s-a admis aplicarea legilor locale ale Basarabiei care,
desigur, erau legile Moldovei care s-au aplicat pe teritoriul Basarabiei.
Aceste izvoare de drept erau:
1. Hexabiblul lui C. Armenopol (sau "Cele sase carti de judecata")
care avea o aplicare larga in Moldova din sec. al XVIII-lea si prezenta
extrageri din dreptul romano-bizantin;
2. Manualul de legi a lui Andronache Donici, publicat la Iasi in
1814;
3. Sobornicescul Hrisov de la 1785 al domnitorului Alexandru
Mavrocordat, care continea prevederi referitoare la dreptul de protimis
i la holopii tigani;
4. Regulamentul din 1818 privind infiintarea regiunii Basarabia.
In conformitate cu aceste izvoare reglementarea relatiilor de
familie si casatorie nu au suferit schimbari esentiale. Familia in dreptul
modern. Dupa unirea Principatelor (1862), in domeniul legislatiei civile
se cerea infaptuirea nu numai a unei codificari unice, ci si a unei
codificari moderne de drept civil. Codul Calimach i Legiuirea Caragia in
noile conditii erau depaite. La cererea lui Alexandru Cuza a fost alcatuit
Codul civil, folosind ca izvoare Codul lui Napoleon si proiectul Codului
italian. Codul civil a intrat in vigoare in 1865.
Privitor la persoane in Codul civil se indica: capacitatea juridica era
in functie de varsta, sex, sanatate psihica. Femeia avea o capacitate
-
101
 juridica restransa, nu putea incheia conventii, nu ea primea remunerafia Dupa unirea Basarabiei cu Romania (1918) a avut loc unificarea
pentru munca, ci sotul, injustice era reprezentata de catre sot. 56 legislative, deoarece catre acel moment existau diferite sisteme de
Adoptiunea putea avea loc numai in cazul daca sotii n-aveau copiii guvernare, de administrare si de drept in Basarabia si in Vechiul Regat si
lor si diferenta de varsta dintre parinti si copilul adoptiv sa fie de eel dezvoltarea de mai departe a Basarabiei este parte components a
putin 18 ani (adica, sa imite natura). Copiii adoptivi erau egalati cu cei dezvoltarii Romaniei interbelice. Ramane in vigoare Codul civil din
nascuti in casatorie, parintii avand obligatiuni de pensii alimentare, de 1865, insa unele dispozitii, considerate mai bune in legile Basarabiei au
intretinere si crestere a copilului adoptiv. ramas in vigoare. De exemplu: capacitatea femeii maritate, cautarea
Datorita Codului civil actele de stare civila au fost scoase din paternitatii si dreptul de mostenire a sotului supravietuitor.
competenta bisericii si au fost atribuite autoritatilor laice. La baza Au fost adoptate un sir de legi cu privire la protectia muncii
casatoriei erau puse urmatoarele cohditii: liberul consimtamant al femeilor si minorilor (14-18 ani), interzicandu-se munca in subterana si
partilor, iar pana la varsta de 21 ani era necesar si consimtamantul
in schimburile de noapte( legea din 1924), s-au prevazut niste conditii
parintilor; lipsa rudeniei, chiar si a rudeniei prin alianta. Sotii divortati
minime de protectie a maternitatii femeii muncitoare, asigurandu-se
nu se puteau recasatori. Se pastra pozitia de egalitate a sotilor in
concediu de maternitate de 6 saptamani, pana si dupa nastere, intreruperi
invocarea motivelor de divort, ceea ce nu era in Codul francez. Era
pentru alaptarea copiilor, amenajarea unei sali speciale pentru aceasta etc.
interzisa cautarea paternitatii sub pretextul apararii familiei legitime.
Asa dar, economia de schimb si urbanizarea din epoca moderna au
Copiii naturali aveau drepturi si obligatiuni numai in raport cu mama sa.
condus la un proces de contractie" a familiei, proces legat de
In conformitate cu Regulamentul cu privire la organizarea
individualizmul preconizat de reforma religioasa i la constituirea
funciara si sociala a taranilor din Basarabia (1868), spre deosebire de
familiei conjugale moderne, avand urmatoarele avantaje : numarul
guberniile rusesti, in Basarabia pamantul n-a fost transmis in folosinta
persoanelor de acelasi sex este aproximativ egal; asigura copilului cea
de obste, ci in folosinta pe familii si cu drept de transmitere prin
mai buna protectie asupra vietii si educatiei; produce afectiuni si emotii
mostenire, toate familiile primind loturi egale, indiferent de numarul
superioare; relatiile dintre membrii ei si dintre acestia si societate sunt
membrilor lor. Acest mod de folosire a pamantului a constituit motivul
bine definite; permite o comunitate religioasa si transmiterea traditiilor;
de baza al procesului de diferentiere mai rapida a satului, deoarece
asigura sprijinirea parintilor in ultima perioada a vietii lor.
oferea taranilor instariti posibilitatea de a cumpara pamant de la
Fiind la inceput o comunitate a cultului si indatoririlor, casatoria
familiile de tarani saraci, care se ruinau si deveneau argati. Dupa
devine o uniune indestructibila pe viata, capatand caracteristici ce se vor
reforma judecatoreasca din Basarabia (1869), chestiunile despre
mentine multa vreme si anume: nu se mai reduce la simple stari afective;
desfacerea casatoriei erau ca si mai inainte de competenta bisericii. Un
consimtamantul parintilor se adauga la eel al viitorilor soti; societatea
consistoriu special in Chisinau examina astfel de cauze, dar decizia
intervine la nivel de promisiune, logodna si act juridic; ceremonia
urma sa fie confirmata de Sfantul sinod din Petersburg.
solemna, religioasa consacra casatoria si face din ea o taina; prin actul
Asa cum multe prevederi ale legilor locale au fost inlocuite cu
sacramental, incompatibil prin natura sa cu orice natura de poligamie si
legislatia rusa, aceste schimbari au dus la pierderea sensului legilor locale
divort, sotii isi jura reciproc o iubire inviolabila si vesnica; sotul promite
si la mentinerea unor dispozitii arhaice de drept civil ca: s-a desfiintat
protectie si devotament, iar sotia ascultare; uniti sub auspiciile familiei si
dreptul sotului de a administra averea dotala, introducandu-se normele
dreptului rus, conform caruia sotul trebuia sa aiba procure de la sotie in ale statului, sotii formeaza intre ei i impreuna cu viitorii copii un tot
aceasta privinta; a inceput sa se afirme principiul masculinitatii la juridic si solidar, embrion, imagine si parte integrants a marii societati, a
mostenire si chiar al majoratului; s-au introdus normele rusesti ale tutelei, carei soarta este legata de cea a familiei.
conform carora persoana de la varsta de 17 ani avea drepturi in
administrarea averii etc.
56
Dumitru Firoiu, Istoria statului si dreptului romdnesc, Iai, 1994, p. 231.
102 KM
 2.4. Perioada sovietica
Dupa crearea R.A.S.S. Moldovenesti in componenta
Ucrainei (12 octombrie 1924), in R.A.S.S.M. se aplicau actele normative
ale Ucrainei si Uniunii Sovietice. Dupa proclamarea R.S.S. Moldovenesti
( 2 august 1940), pe teritoriul ei se aplicau legile unionale si legile
proprii, incepand cu Constitutia R.S.S.M., adoptata la 10 februarie 1941
la Sesiunea I a Sovietului Suprem al R.S.S.M., si celelalte acte
legislative.
Inceputul dezvoltari dreptului familiei socialist am putea consider
a ca il constituie primele decrete ale puterii sovietice despre casatorie si
divort din anii 1917 - 1919. Care sunt principiile ce au determinat
relatiile familiale in conformitate cu aceste prime documente?
In primul rand familia, a fost declarata drept o uniune liber
consimtita, interzicandu-se orice presiune asupra deciziei de a se
casatori. Pentru inregistrarea casatoriei erau necesare indeplinirea
urmatoarelor conditii: varsta respectiva, lipsa rudeniei apropiate, lipsa
unei boli psihice, lipsa unei alte casatorii inregistrate.
in al doilea rand a fost prevazuta libertatea divortului. Prin
acordul comun al sotilor casatoria putea fi desfacuta la organul de
stare civila, iar in caz de neintelegere a sotilor - de judecatoria
populara. Judecatorul singur lua hotarirea de divort si elibera
certificatul respectiv.
in al treilea rand - inlaturarea oricarei influence a bisericii
asupra relatiilor de casatorie si familie. A fost interzisa casatoria
religioasa, fiind recunoscuta numai casatoria civila.
in al patrulea rand, a fost instituit principiul monogamiei,
interzicandu-se bigamia, poligamia. Mai ales in regiunile de est.
Al cincilea principiu a fost principiul egalitatii in drepturi a
barbatului si a femeii, a apararii intereselor copiilor. Copiii din afara
casatoriei au fost declarati egali in drepturi cu cei din casatorie.
Cu toata imperfectiunea si greselile admise e necesar, totusi, sa
mentionam, ca activitatea legislative in domeniul familial in primii ani
ai puterii sovietice a fost orientata spre consolidarea institutiei
casatoriei si familiei si nu la slabirea ei.
Istoria dezvoltarii si perfectionarii in continuare a dreptului familiei
sovietic poate fi urmarit pe baza urmatoarelor acte legislative mai
importante:
/) Hotarirea CEC si SCN al URSS din 27 iunie 1936 "Despre
interzicerea avortului, mar ire a ajutorului material pentru mamele care
au nascut, stabilirea ajutorului de stat pentru familiile numeroase,
largirea retelei de maternitati, crese si gradinife pentru copii, inasprirea
raspunderii penale pentru neplatirea alimentelor si despre unele
schimbari in legislatia cuprivire la divorf. "
Pentru prima data au fost interzise avorturile si au fost marite
indemnizatiile pentru familiile numeroase; s-a marit durata concediului
de maternitate; s-a largit brusc reteaua de institutii pentru copii; au fost
stabilite normele fixe ale alimentelor pentru intretinerea copiilor (1/4 din
salariu pentru educatia unui copii, 1/3 - pentru 2 copii, 1/2 pentru trei si
mai multi copii). Sotii care divortau trebuiau sa se prezinte obligatoriu la
organele de stare civila, in pasapoarte a inceput sa se faca mentiunea cu
privire la divort si se prevedea plata unei anumite sume pentru divort (de
la 50 pina la 300 ruble, in functie de numarul divorturilor).
2) Ucazul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 iulie 1944
"Despre marirea ajutorului din partea statului acordat femeilor gravide,
mamelor cu multi copii si solitare, intaririi protectiei mamei si copilului,
despre instituirea titlului emerit de "Mama-eroina" si decernarea
ordinului "Slava maternitatii" si a medaliei "Medalia maternitatii".
Practica aplicarii ucazului respectiv a demonstrat ca, in principiu,
el a indreptatit asteptarile preconizate. 57
Imediat dupa razboiul al doilea mondial, regimul socialist a incercat
sa dezvolte o politica orientata in mod accentuat spre copii, creand un
sistem generos de suport social adresat copilului si familiei cu copii.
Copilul ca resursa umana a viitorului, garantul bunastarii viitoare a
colectivitatii, a fost vazut drept o unealta in crearea unei "noi societati", a
unui "om nou", modelat in spiritul ideologiei socialiste. Astfel, intr-o
perioada istorica relativ scurta s-a cristalizat un sistem de protectie sociala
a copilului si a familiei, in special prin subventionarea bunurilor pentru
familiile numeroase, distribuirea cu prioritate a locuintelor, oferirea unui
set de servicii universale gratuite: crese si camine, gradinite, educatie si
invatamint obligatoriu si gratuit, sistem gratuit de ocrotire a sanatatii,
organizarea timpului liber - tabere de vacanta, activitati culturale si
sportive etc., precum si un sistem de institutii de stat pentru copiii ramasi
fara ingrijire parinteasca. Aceste servicii nu au inclus insa si un sistem
paralel de fortificare a familiei, prevenire a dezmembrarii acesteia,
prevenire a abandonarii copiilor etc.
57
T. K. MaTBeeB, CoeemcKoe cejueunoe npaeo, K)pHflHiecKaji jiHTepaTypa, MocKBa, 1986, c. 29-
33.
104 105
 Politica de suport a copiilor si familiei tindea sa realizeze i alte
deziderate, precum:
- egalizarea veniturilor si mentinerea acestora la niveluri scazute;
- stimularea mobilitatii verticale prin mijloace administrative (prin
promovarea copiilor din mediile muncitoresti si taranesti urma sa fie
creata o noua clasa conducatoare).
Aceasta politica a condus la urmari contradictorii. Astfel, pe de o
parte, s-a produs o imbunatatire a conditiilor de viata ale copiilor, mult
mai rapida declt pentru alte categorii ale populatiei, s-au creat conditii
pentru o egalitate avansata a sanselor celor proveniti din diverse medii
sociale, iar in unele cazuri chiar o discriminare a copiilor proveniti din
alte medii decit cele muncitoresti si taranesti.
Pe de alta parte, se dezvoltau si procese ce au condus la o degradare
accelerata a situatiei copiilor. Sistemul de protectie sociala, aliniat
politicilor industrializarii si dezvoltarii extensive, care cereau un volum
tot mai mare de forte de munca, a determinat o crestere esentiala a
natalitatii si un spor esential al numarului populatiei urbane. Aceste
transformari demografice au fost insotite si de aparitia unei categorii de
copii nedoriti, dar "utili" , caci conditiile de viata au impus o parte din
familii sa profite de inlesnirile oferite o data cu nasterea copilului, pentru
a-si rezolva mai usor problemele (obtinerea spatiului locativ, scutirea de
anumite plati etc.).
Printre alte rezultate ale acestei politici au fost si: sporirea
numarului nasterilor nedorite; cresterea fenomenului abandonului
copiilor; negarea sau camuflarea fenomenului copiilor abandonati sau
ramasi fara adapost, problema fiind rezolvata exclusiv prin
institutionalizarea acestora. Codul casatoriei si familiei aflat in vigoare in
acea perioada se caracteriza prin interventia excesiva a statului in relatiile
de familie, autoritatea tutelara fiind Tmputemicita in luarea deciziilor
privind cresterea i educarea copiilor. Problemele ce apareau erau tratate
de regula prin doua metode: internarea copiilor in institutii; sanctionarea
parintilor copiilor care fugeau din mediul familial in mod repetat.
Tendinta de egalizare a veniturilor familiilor i de mentinere a
acestora la niveluri scazute cerea o dependents totala a familiei de
subventiile de stat, conducea la creterea numarului de copii in familiile
deja numeroase.
Odata cu trecerea timpului, unele prevederi ale legislatiei casatoriei
si familiei necesitau schimbari i perfectionari. Aceasta a determinat
elaborarea si adoptarea in 1968 a unui nou act legislativ -
Bazele legislatiei cu privire la casatorie si familie a URSS si a
republicilor unionale.
3) Bazele legislatiei cu privire la casatorie si familie a URSS si a
republicilor unionale un sir de principii, iar in acelasi timp si sarcini
ale ramurii de drept respectiv, printre care:
intarirea de mai departe a familiei sovietice, bazate pe
principiile moralei comuniste;
constituirea relatiilor familiale in baza unei casatorii liber
consimtita intre barbat si femeie, a sentimentelor de dragoste
reciproca, prietenie si stima intre toti membrii familiei;
educatia copiilor in familie in stransa legatura cu educatia lor
din partea societatii, in spiritul devotamentului fata de Patrie,
atitudinii comuniste fata de munca si pregatirea copiilor pentru
participarea activa in constructia societatii comuniste;
protectia multilaterala a intereselor mamei si copilului si
asigurarea unei copilarii fericite pentru fiecare copii;
inlaturarea definitiva a ramasitelor trecutului din relatiile
familiei;
educarea sentimentului de raspundere fata de familie etc.
4) In concordanta cu Bazele legislatiei cu privire la casatorie si
familie a URSS si a republicilor unionale, intre anii 1969 - 1971, in
toate republicile unionale au fost elaborate si adoptate Coduri ale
casatoriei si familiei. Astfel, la 26 decembrie 1969 a fost adoptat Codul
casatoriei si familiei al Republicii Moldova, care, suferind mai multe
modificari si completari a fost in vigoare pina la adoptarea de catre
Parlamentul Republicii Moldova a Codului familiei din 26.10.2000,
intrat in vigoare la 26.04.2001.
Principiile fundamentale ale dreptului familiei prevazute de Codul
casatoriei si familiei sunt:
deplina egalitate in drepturi a femeii cu barbatul in ce priveste
drepturile personale si patrimoniale care iau nastere din casatorie si
rudenie;
lipsa totala a restrictiilor de ordin national, rasial sau religios in
ce priveste casatoria;
manifestarea libera si nestingherita a vointei la incheierea
casatoriei, pentru validitatea ei, precum si problemele referitoare la
desfacerea ei;
monogamia;
grija statului pentru mama si copii, ocrotirea si incurajarea
maternitatii;
106 107
 excluderea oricarui amestec al bisericii in reglementarea
relatiilor de casatorie si familie.
5) O influentd deosebita pentru perfectionarea legislatieifamiliale
in Republica Moldova a avut-o Constitutia RSSM din 1978. Pentru prima
data in legea fundamentala a statului a fast prevazutd datoria statului de
a ocroti cdsdtoria si familia.
2.5. Perioada de dupa 1990
Inlocuirea formatiunilor social-politice intotdeauna a urmarit scopul
de a crea sisteme care prin parametrii lor le-ar depasi pe cele precedente
atat sub aspectul dezvoltarii economice si sociale, a ridicarii nivelului
bunastarii oamenilor, cat si a apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Dupa proclamarea suveranitdtii si independentei statale, Republica
Moldova a trecut de la conducerea centralizatd la economia de piata, de
la totalitarism la un stat democratic bazat pe drept, de la supraaprecierea
apararii intereselor statului la apdrarea drepturilor si libertatilor
cetatenilor. Insa transformarea acestor lozinci in realitate a fost insotita de
aparitia unui vacuum de putere, o slabire a autoritatii publice, a ordinii de
drept, creandu-se situatii cu totul nefiresti, de anomie, adica de lipsa de
reglementari sau reglementari contradictorii.
Greutatile inerente tranzitiei au provocat haos atat in societate cit si
in familie. Criza economics in care a intrat Republica Moldova dupa
initierea tranzitiei la economia de piata, a fost insotita de scaderea
veniturilor reale ale populatiei si scaderea vizibila a suportului social
acordat familiei. In lipsa unei strategii clare de protectie sociala, in acest
domeniu s-au facut progrese foarte mici in ultimul deceniu. Din
perspectiva sociala, tranzitia a devenit in Republica Moldova un "dezastru
monumental", o "tranzitie catre saracie" dupa cum a fost apreciata de
expertii Agentiei Suedeze pentru Dezvoltare si Cooperare Internationala in
studiul " Costul devastator al tranzitiei inadecvate in Moldova". 58
Standardele de viatd ale majoritdtii familiilor cu copii au degradat
sever. Majoritatea locuitorilor Moldovei traieste sub nivelul unui trai
decent. Somajul inregistrat, insotit de un numar si mai mare de persoane
aflate in concediu fortat sau in omaj temporar din cauza stationarii
intreprinderilor, ajunge la rate impresionante. In aceste
5 ingrijirea copiilor bolnavi sau cu handicap.
Studiu elaborat in baza cercetarii sociologice USM, Copiii strazii in orcujil Chifinau, Chijinau,
2000, p. 12.
108
conditii, familiile numeroase , in special cele de la sate, formeaza una din
cele mai sarace paturi sociale. Saracia sporete odata cu cresterea
numarului membrilor familiei. Studiul Bancii Mondiale " Strategii de
eradicare a saraciei" indica faptul ca aproape 1,2 milioane de persoane
dintre cele mai sarace traiesc in familii de 5 si mai multi membri ( din
totalul de 4,3 milioane locuitori).
In ultimele decenii, familiile au suportat transformari profunde si
sub aspect valoric. Insasi termenul "familie" devine tot mai ambiguu,
tinzand sa exprime relatii diferite de cele caracteristice generatiilor
precedente. Schimbarile se refera la trecerea de la familia nucleara la o
diversitate de modele familiale, ceia ce conduce la distrugerea "cuibului"
cald si sigur, care ocrotea membrii ei de presiunile lumii exterioare. In
situatia in care statul si-a diminuat "sprijinul", iar conditiile de viata devin
tot mai dure, creste proportia familiilor dezmembrate, monoparentale,
familiilor supuse diferitelor forme de rise. Eroziunea valorilor familiei
este insotita de scaderea coeziunii familiale, pierderea capacitatii ei de a-
i mobiliza resursele pentru asigurarea bunastarii comune si, in final, de
cresterea numarului de divorturi si scaderea numarului de nasteri.
Pentru a degaja situatia si a asigura protectia juridicd a familiei,
legislatia familiald necesita o ajustare adecvatd noilor cerinte si riscuri
sociale, asigurarea cu mecanisme viabile de aplicare a legislatiei si cu
standarde de procedurd. In acest sens, au fost adoptate un ir de acte
normative cu caracter general privind familia si copilul; protectia sociala a
familiei; protectia copilului ramas fara ocrotire parinteasca etc.
Un rol deosebit de important in procesul de faurire a legislatiei
familiale 1-a constituit elaborarea si adoptarea Constitutiei Republicii
Moldova din 29.07.1994, care in art. 48, alin.l, prevede: "Familia
constituie elementul natural si fundamental al societatii, care are dreptul la
ocrotire din partea societatii si a statului ", iar in art. 49 stipuleaza
principiul eel mai important al relatiei dintre stat si familie, i anume:
"...statul prin mijloacele economice si de alta natura, contribuie la
formarea familiei, precum si indeplinirea de catre aceasta din urma a
functiilor sale". In art. 47, 48, 49, 50, 51 sunt stipulate drepturile familiei,
mamei si ale copilului la ajutor i ocrotire specials, dreptul copiilor si
tinerilor de a beneficia de un regim special de asisten|a in realizarea
drepturilor, dreptul la alocatiile necesare pentru copii si ajutoare pentru
Prin aderarea la Conventia ONU cu privire la Drepturile ('opilulut
(12.12.1990), la Declaratia Universald a Drepturilor Omului
Mi')
 (28.07.1990), la Pactul International cu privire la drepturile economice,
sociale $1 culturale (26.04.1993), la Parcul International cu privire la
drepturile civile si politice (26.04.1993), la alte pacte si tratate, Republica
Moldova s-a obligat sa respecte prevederile internationale cu privire la
drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Astfel, apare
problema implementarii acestor prevederi in legislatia nationals sau a
compatibilitatii legislatiei nationale cu cea internationala.
In scopul respectarii angajamentelor interna|ionale si a prevederilor
constitutional in domeniu, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la
15.12.1994 " Legea privind drepturile copilului" care reglementeaza
actualul cadru juridic cu privire la protectia copilului, stabileste statutul
legal al copilului ca subiect independent, prevede asigurarea sanatatii
fizice si spirituale a acestuia, formarea constiintei lui civice in baza
valorilor nationale si general-umane, acordarea unei atentii deosebite
protectiei sociale a copiilor lipsiti temporar sau permanent de anturajul
familial, sau se afla in alte conditii nefavorabile sau extreme. Aceasta
Lege nu a fost, insa, sustinuta de un program viabil de actiuni in favoarea
copilului, astfel, incit prevederile ei au ramas in mare masura declarative.
Actuala legislate familiala din Republica Moldova consta din
Codul familiei, adoptat de Parlament la 26.04.2000, care a intrat in
vigoare de la 26.04.2001, odata cu publicarea lui in Monitorul Oficial al
Republicii Moldova si din alte acte normative adoptate in cazurile si in
limitele prevazute de acesta.
Guvernul este in drept sa adopte acte normative in domeniul
dreptului familiei in cazurile prevazute de Codul familiei, de alte legi si
de decretele Presedintelui Republicii Moldova.
Daca exista divirgente intre Codul familiei si conventiile si tratatele
ce reglementeaza relatiile familiale, la care Republica Moldova este
parte, au prioritate reglementarile internationale.
Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si
patrimoniale dintre membrii familiei, nereglementate de legislatia
familiala, se aplica legislatia civila in masura in care aceasta nu
contravine esentei relatiilor familiale.
Pentru prima data in legislatia familiala din Republica Moldova, in
Codul familiei este prevazut regimul contractual al bunurilor sotilor,
precum si contractul privind plata pensiei de intretinere.
110
Capitolul V Caracteristica
generala a notiunii de familie
i
1. Notiunea si definitia familiei
'
Pornind de la adevarul ca pentru majoritatea dintre noi cea mai
mare parte a vietii se desfasoara in cadrul unei structuri familiale sau de
model familial, recunoscute sau nu institutional, sub numele de casatorie,
este firesc de a acorda acestui fenomen social o atentie
deosebita.
Unindu-i pe soti si urmasii lor, familia e una din formele initiale ale
comunitatii sociale a oamenilor, grupul ei mic in care se realizeaza
functiile de importanta vitala pentru societate.
Familia este un fenomen social si istoric. Ea a aparut la o anumita
treapta a istoriei umane si s-a dezvoltat impreuna cu societatea,
modificandu-se in procesul succesiunii formatiilor social - economice,
purtand amprenta oranduirii sociale, culturale, juridice, politice etc.
Fiind o realitate sociala destul de complexa, familia a devenit
-inevitabil - subiect si obiect predilect al cercetarilor inter - disciplinare si
multi - disciplinare, printre care putem evidentia urmatoarele: de
sociologie, psihologie, drept, psihologie sociala, sociologie judiciara,
psihoterapie si psihopatologie etc. Au aparut o serie de paradigme care
incearca sa explice functionalitatea familiei, fiecare avand concepte,
pozitii si metode de investigare proprii.
Ce este familia? Cum poate fi ea definita?
Definirea notiunii de familie ridica dificultati. Daca am incerca sa
definim familia, am fi influentati de tipul de structura familiala in care am
trait sau traim. In acest sens, Comentariul General al Comitetului pentru
Drepturile Omului lamureste: "...conceptul de familie poate diferi in
anumite privinte de la stat la stat, i chiar de la regiune la regiune , in
cadrul aceluiai stat, nefiind astfel posibila stabilirea unei definitii
universal valabile..", si, in continuare, tot cu referire la flexibilitatea
definitiei date familiei: "este interpretata pretutindeni ca o structura ce
include toate persoanele inrudite din societatea
M 59
respectiva .
Intr-adevar, pe parcursul evolutiei societatii nofiunea de familie a
cunoscut mai multe definitii. Aceste definitii, avand aceeasi esenta,
59
Ghid de aplicare practica a Conventiei cu privire la drepturile copilului, UNICEF, Editura
CARTIER, Chiinau, 2001, p. 78.
Ill

variaza in functie de ramura stiintei, al carei obiect de cercetare 1-a
constituit familia. Insa, chiar si in interiorul aceleiasi ramuri, diferiti
autori definesc familia in mod diferit, fiecare punand accentul pe unul sau
mai multe aspecte privind structura, functiije si caracteristicile familiei.
O definitie larg cuprinzatoare a familiei este cea data in preambulul
Conventiei ONU privind drepturile copilului: "...unitatea fundamentala a
societatii, si mediul natural pentru cresterea si bundstarea tuturor
membrilor sdi, si in mod deosebit copiii, trebuie sa beneflcieze de
protectia si de asistenta de- care are nevoie pentru a putea sajoace pe
deplin rolul sau in societate " 60 Mai mult decat atat, "...copilul trebuie sa
creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si
intelegere".
In art. 23 al Pactului International cu privire la Drepturile Civile si
Politice, familia este vazuta ca "elementul natural si de baza al
societatii... avind dreptul de a fi ocrotita de catre societate si stat", iar in
proiectul sau pentru Consfatuirea Generala cu privire la "Rolul familiei in
promovarea drepturilor copilului" Comitetul pentru Drepturile copilului
declara: " Familia este institutia de baza a societatii pentru supravetuirea,
protejarea si dezvoltarea copilului".
In literatura romaneasca de specialitate, familia, ca forma de relatii
sociale dintre oamenii legati intre ei prin casatorie sau rudenie, este
privita atat din punct de vedere sociologic, cat si juridic.
In sens sociologic, familia, fiind o forma specifics de comunitate
umana, desemneaza grupul de persoane unite prin casatorie, filiatie sau
rudenie, care se caracterizeaza prin comunitate de viata, interese si
intrajutorare.61 Intr-o alta acceptiune se spune ca, familia este o realitate
sociala prin comunitatea de viata dintre soti, dintre parinti si copii,
precum si dintre alte rude.62
Dictionarul de filosofie defineste familia ca "forma primara de
comunitate umana care cuprinde un grup de oameni legati prin
consanguinitate si inrudire", iar Dictionarul UNESCO intelege prin
familie "forma de comunitate umana intemeiatd prin casatorie, care
uneste pe soti si pe descendentii acestora prin relatii strdnse de ordin
biologic, economic, psihologic si spiritual". Aceiasi autori, analizand
diferite definitii date familiei, din punct de vedere sociologic, sunt de
60
Culegere de acte normative Drepturile familiei si copilului, UNICEF, Editura MUSEUM,
Chiinau, 2001, p. 5.
61
Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucureti, 1993, p. 1.
62
I. Albu, Dreptul familiei, Bucureti, Editura didactica i pedagogica, 1975, p. 7.
63
A. Stanoiu, M. Voinea, Sociologia familiei, T.U.B., 1983, p. 6.
112
parere ca familia este "un grup social realizat din casatorie, alcatuit din
persoane care traiesc impreuna, au gospodaria casnica comuna, sunt
legati prin anumite relatii natural biologice, psihologice, morale si
juridice si care raspund unul pentru altul in fata societatii.64 Potrivit altor
notiuni si definitii familia reprezinta:
- o realitate biologica prin uniunea ce se realizeaza intre un barbat
si o femeie si prin procreare;
- o realitate sociala prin comunitatea de viata intre persoanele ce o
compun;
- o realitate juridica datorita reglementarii unei categorii
importante de relatii intre oameni prin norme juridice. in
sens juridic familia a fost definita ca fund:
- o forma de organizare a vietii in comun a oamenilor legati intre
ei prin casatorie sau prin rudenie;
- un grup de persoane, intre care exista drepturi i obligatii ce
izvorasc din casatorie, rudenie (inclusiv infiere), precum i din alte
raporturi asimilate relatiilor de familie. 65
Dictionarul de dreptul familiei defineste familia in sens larg i in
sens restrains.
In sens restrdns familia se reduce la soti si copiii lor minori. Insa familia
exista si in lipsa copiilor, numai in prezenta sotilor; un singur parinte si
copii (ori un singur copil); mai multi frati i surori fara parinti. Definita in
sens larg, familia cuprinde toate persoanele unite prin legaturi de
casatorie, rudenie fireascd sau civila, precum si persoanele intre care s-
au stabilit relatii asemanatoare cu cele care rezultd din casatorie sau
rudenie. In aceasta acceptiune, familia grupeazd toate persoanele care
descind una din alta sau dintr-un autor comun, intre care exista o
comunitate de sdnge sau civila, precum si sotii acestora.
Comparand definitive sau notiunile sociologice date familiei cu cele
date de specialitii in drept, se observa ca, practic, in mod obisnuit, ele
coincid. Sunt, insa, situatii in care aceasta corespondenta nu exista. Astfel,
de exemplu, in cazul desfacerii casatoriei prin divort, relatiile de fapt, in
sens sociologic, inceteaza intre soti, asa cum intre ei nu mai exista o
comunitate de viata si de interese. Dar unele drepturi i obligatii, adica
relatii de familie in sens juridic, continua sa existe. Printre ele sunt cele
privind intretinerea, dreptul la nume, bunurile comune, daca acestea nu au
fost impartite la desfacerea casatoriei. Tot
64
Ibidem, p. 16.
65
Gabriela Lupan, Dreptul familiei (note de curs), Editura Fundatiei "Chemarea", Iai, 1996, p.
6., Veaceslav Pinzari, Dreptul familiei (note de curs), Presa universitara balteana, Balti, 2000, p. 9.
113
astfel, cind copilul este incredintat unei institutii de ocrotire, inceteaza
relatiile de fapt intre acesta si parintii lui, nu insa si relatiile juridice care
se exprima in obligatia de a plati contributia la intretinerea copilului. In
unele cazuri, raporturile juridice exista in afara familiei considerate din
punct de vedere sociologic. Astfel, daca fratii se casatoresc si fiecare isi
formeaza propria familie, ei continua sa fie legati prin raporturi de
familie juridice (de exemplu, obligatia de intretinere), desi ei apartin unor
familii, in sens sociologic, diferite. Pe de alta parte, raporturile care se
stabilesc intre concubini, care - in anumite limite - au o comunitate de
viata si interese, nu se exprima si in raporturi de familie juridice,
deoarece concubinajul este in afara de lege, statul sprijinind si ocrotind
numai casatoria si familia. In cazul familiei din afara casatoriei, tatal si
copilul pot sa nu locuiasca impreuna, sa nu apartina aceleiasi familii, in
sens sociologic, dar sunt legati prin raporturi de familie juridice. 66
In legislatia familiala din Republica Moldova intalnim definitia
data familiei in art. 48, alin. 1 al Legii supreme a societatii si a statului
-Constitutia: "Familia constituie elementul natural si fundamental al
societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului",
definitie care corespunde intocmai cu cea data in art. 16, alin.3 al
Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.
Codul familiei si celelalte acte normative privind familia si copilul,
adoptate in republica in ultimul deceniu, nu definesc familia, insa
reglementeaza raporturile ce se stabilesc atat intre membrii familiei, cat
si intre familie si alte autoritati nationale si locale din stat, responsabile
pentru protectia familiei si copilului.
2. Functiile familiei
Ca orisice institutie, institutia familiei isi are functiile ei, familia
find o institutie multifunctionala. Daca in aceasta privinta exista un acord
unanim al specialistilor in domeniu, atunci parerile lor difera cand este
vorba de a stabili care sunt aceste functii. In faza initiala de constituire a
familiei aceste functii erau mai numeroase si mai ample decat cele
acceptate actual, constituind in societatile prestatale nuclee sociale
autarhice, din care se vor dezvolta mai apoi formele superioare de
organizare politico - juridica a societatii, fapt pus in lumina, indeosebi, de
promotorii teoriei patriarhale a originii statului. Pentru a se putea face o
comparatie si o analiza cantitativa, s-a propus un model ideal, cu zece
functii si anume: biologica, demografica, economica,
66
Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucure^ti, 1993, p. 2.
114
politica, juridica, etica, religioasa, educativa, psihologica individuals si
psihologica sociala, model ce poate lua forma unei diagrame polare
functionale.67
In opinia exprimata in acest sens de catre I. Filipescu, familia
indeplineste urmatoarele functii: de perpetuare a speciei umane;
economica si educativa. Aderam la parerea sustinuta de catre I. Mitrofan
si C. Ciuperca, in conformitate cu care distingem urmatoarele functii:
biologica (sexuala si reproductiva), economica, de socializare si de
solidaritate.
Din perspectiva functionalitatii familiei am putea indica factorii
care au puterea de a modifica sau de a favoriza modificarea acestor
functii. Acestia pot fi grupati in doua categorii si anume: factori externi si
factori interni.
Factorii externi sunt exteriori familiei, dar actioneaza foarte
puternic asupra ei. Dintre cei mai importanti, ar putea fi enumerati
urmatorii:
- caracterul totalitar sau democratic al societatii, cu implicatii
majore asupra solidaritatii familiale si socializarii descendentilor;
- nivelul de dezvoltare economica al societatii, ce are repercusiuni
in principal asupra functiei economice si celei reproductive;
- legislatia si politicile sociale, cu impact asupra functiei
reproductive;
- nivelul general de instruire si educatie, cu rol in realizarea
functiilor de socializare si reproducere.
Factorii interni sunt interiori familiei si pot fi "incriminati" mai
usor atunci cind se pune problema disfunctiilor ce pot aparea. Printre cei
mai importanti ar putea fi enumerati:
- dimensiunea familiei, cu implicatii in realizarea socializarii si a
solidaritatii;
- structura familiei cu implicatii asupra functiei economice si
reproductive;
- diviziunea rolurilor i autoritatii, cu repercusiuni in principal
asupra functiei de solidaritate.
Factorii amintiti nu actioneaza doar asupra functiilor enumerate. i
aceasta, pentru ca perturbatiile intr-o functie antreneaza modificari in
toate celelalte, desigur, intr-o proportie mai mare sau mai mica.
Functia biologica cuprinde doua componente - sexualitatea si
reproducerea (procrearea). Analizand raportul dintre aceste doua
componente, J. Evola in lucrarea "Metafizica sexelor " concluzionea/a
Adrian Pricopi, Casatoria in dreptul romdn, Editura LUMINA LEX, p. 14.
It%
 ca sexualitatea i reproducerea se gasesc intr-un report invers
proportional: "cu cat e mai puternic unul din cele doua elemente, cu atat
celalalt e mai slab. Prin urmare, daca la limita inferioara se afla
Tnmultirea fara nici un fel de dragoste sexuala, la limita superioara se
afla o dragoste sexuala asociata, chiar cu o excludere completa a
reproducerii".68
Legat de componenta sexuala, putem evidentia faptul ca in ultimele
decenii se acorda o importanta tot mai mare performantelor sexuale, ceea
ce are drept urmare adoptarea unor serii de comportamente, de regula,
vinovate , de satisfactia/nesatisfactia indivizilor fata de relatia de cuplu,
de continuitatea i viabilitatea mariajului. La baza acestei "explozii" a
fenomenului sexualitatii stau fie factori obiectivi (de exemplu,
maturizarea sexuala mult mai timpurie a generatiilor moderne,
comparativ cu cele anterioare), fie factori subiectivi (de exemplu,
scoaterea in evidenta a caracteristicilor sexuale, care se practica la diferite
parti ale corpului: folosirea cordoanelor stranse ce accentuiaza linia
soldurilor, dezvoltarea sanilor prin diverse tehnici i metode etc.).
Orgia sexului la care asistam astazi, filmele sexy, pornografia
invadatoare, sex shopurile etc., reprezinta o actiune a reprimarii unitatii
dintre sex i sentiment, fiindca atata timp cat sexul este vulgarizat,
fiziologizat, debarasat de orice obligatie, sexul nu mai este spirit,
aventura, noutate, descoperire sj daruire.
Fuasto Antoni precizeaza cu amaraciune: "toti exalta astazi viata,
dar continua sa exalte si ceea ce distruge viata, i anume, sciziunea
schizofrenica dintre sex i sentiment, dintre dragostea sacra si dragostea
profana...".69
Relatia sexelor, casatoria i familia sunt astazi cuprinse in analize
statistice i observatii empirice, oferindu-ne un tablou pe cat de
diversificat, pe atat de confuz i greu previzibil in evolutia sa.
Micarea generoasa a terapiilor de familie si multiplicarea
strategiilor de asistenta i consiliere premaritala, maritala sau de mediere
a violentei in familie, incearca sa ofere raspunsuri, posibilitati, sperante.
In ceea ce priveste a doua componenta, procrearea a constituit o
permanenta in evolutia institutiei familiei. Aceasta functie, care se mai
numeste de reproducere a populatiei, are la baza faptul ca familia este o
realitate biologica, formata prin uniunea dintre barbat si femeie i prin
procreare.70 Atrac^ia catre sexul opus este inerenta naturii umane, dupa
cum tot astfel este i nevoia de a avea i a create copii. Copiii constituie,
in cadrul familiei, un puternic factor de coeziune, de echilibru moral sj
juridic, de potentare a sentimentelor, de bucurie i de incredere in viitor.
La nivelul cuplului conjugal, fertilitatea poate fi influentata de: varsta
sotiei, durata casatoriei, starea de sanatate a cuplului, dorinta cuplului de
a avea copii, nivelul de instruire al partenerilor, angajarea profesionala a
sotilor, utilizarea mijloacelor contraceptive etc.
Dar conditiile naturale de dezvoltare a familiei trebuie sa fie privite
in stransa legatura cu relatiile sociale, atat din cadrul familiei, cat i din
societate. Aceasta functie asigura reproducerea populatiei, deoarece fara
perpetuarea speciei umane societatea este de neconceput. Aa cum copiii
reprezinta viitorul natiunii, creterea populatiei depinde, in mod
nemijlocit, de structura economica a societatii, de structura anumitor
organisme sociale i de politica societatii privind natalitatea. In aceasta
privinta, unele tari promoveaza o politica de stimulare a natalitatii, iar
altele de franare a sporului populatiei, politica demografica fund esentiala
in elaborarea diferitor strategii. Sprijinirea i stimularea creterii
natalitatii se realizeaza, in mare parte, prin mijloace juridice.
In ceea ce privete legislatia nafionala, in acest sens, s-ar putea
mentiona Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la
Programul national de asistenta in planificarea sj protejarea sanatatii
reproductive pentru anii 1999 - 2003.
La cele spuse se pot adauga i motivele de ordin religios, legate de
grija pentru sufletul celor decedati, fapt cu valoare generala in trecutul
omenirii i care a imprimat familiei caracterul unei comunitati de cult,
grupate in jurul altarului domnesc. Vechii inzi considerau obligatorie
prezenta copiilor in familie, la fel populatiile din Orientul Apropiat sj
Indepartat. Romanii stabileau ca principal obiectiv al casatoriei
dobandirea de urmai. Nu ultimul rol il are i asigurarea continuitatii
patrimoniului familial.
Functia economica. Familia, pentru a exista, trebuie sa-i asigure
venituri suficiente (eel putin) pentru satisfacerea nevoilor de baza. Atat
timp cat reuete acest lucru, ea se poate concentra mai multor asupra
realizarii celorlalte functii. In caz contrar, se pune in pericol, nu numai
realizarea acestora, ci insasj existenta familiei ca institutie sociala.
Aceasta functie este eel mai strans dependenta de tipul de societate, de
68
lolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia i psihosexologia familiei, 70
Editura PRESS "Mihaiela" SRL, Bucurejti, 1998, p. 180. A. Ionacu, M. Murejan, M. Costin, V. Ursa, Familia gi rolul ei in societatea ..., Cluj, Editura
69
Ibidem, p. 14. Dacia, 1975, p. 5.
116 11/
 nivelul ei de dezvoltare social-economica, evolutia ei fiind constants in
timp. Societatea traditionala avea ca principal criteriu al optiunii maritale
calculul economic. i societatea contemporana apeleaza la acest calcul
economic, daca nu ca fundament al constituirii unui cuplu, atunci ca
interogatie privind necesitatea formarii unei familii.
In practica, functia economica a familiei are mai multe aspecte,
printre care: latura productive, ce vizeaza asigurarea de venituri din
activitati in cadrul familiei si evitarea de cheltuieli prin acoperirea unor
necesitati ale membrilor familiei de catre familie insasi, in interiorul
acesteia; in ce masura si in ce mod familia asigura sau nu insusirea unei
profesii de baza de catre descendenti; latura financiar-contabila, care
consta in administrarea unui buget comun de venituri si cheltuieli,
indiferent daca provin din munca in gospodarie sau din activitati
desfasurate in afara acesteia
Prin trecerea de la familia extinsa la cea nucleara s-au
redimensionat componentele functiei economice, atat in ceea ce priveste
productia de bunuri, cat si in administrarea bugetului de venituri si
cheltuieli. Astfel, familia nu mai este o uniune productive autosuficienta,
membrii ei fiind dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei.
S-a modificat si componenta privind pregatirea profesionala a
descendentilor. Transmiterea ocupa^iilor de la parinti la copii se
intalneste din ce in ce mai rar, iar pregatirea profesionala in institutiile de
invatamint devine din ce in ce mai costisitoare, latura financiara suferind
si ea importante modificari.
Criza economica in care a intrat tara noastra alunga sute de mii de
parinti si tineri in strainatate in cautare de mijloace de existenta, ceea ce a
afectat destul de semnificativ familia si in primul rand - femeile si copiii.
Pe acest fundal al migratiei in masa s-au nascut si s-au intarit mai multe
fenomene negative, despre care ne vorbesc termenii "copiii strazii",
"traficul de fiinte umane" etc.
Responsabilitatea elementara a parintilor si a altor persoane care
raspund de copil este reflectata destul de explicit in prevederile art.27 al
Conventiei cu privire la Drepturile Copilului: "Parintilor si oricaror alte
persoane, care au in grija un copil, le revine in primul rand
responsabilitatea de a asigura, in limita posibilitatilor si a mijloacelor lor
fmanciare, conditii de viata necesare dezvoltarii copilului". Este
important de amintit faptul ca, in cazul in care parintii nu dispun de
cunostintele sau resursele necesare, statul trebuie sa-i ajute pe parinti in
exercitarea responsabilitafilor pe care le au, inclusiv prin furnizarea
asistentei materiale, cum ar fi alimente, imbracaminte si adapost.
118
In acest sens in Republica Moldova au fost adoptate un sir de acte
normative, printre care: Legea cu privire la protectia sociala a unor
categorii de populatie (14.04.2000); Hotarirea Guvernului cu privire la
protectia sociala a familiilor cu multi copii (22.03.1994); Hotarirea
Guvernului cu privire la masurile suplimentare de protectie sociala a
familiilor cu copii (15.05.1997) etc. Aici se cade sa mentionam ca, desi
legislatia s-a imbunatatit treptat, in acelasi timp, starea de fapt in vederea
asigurarii materiale a familiilor, in mare majoritate, a degradat continuu.
Functia socializatoare. Socializarea este un proces de transmitere-
asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor sau modelelor de
comportare specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si integrarii
sociale a unei persoane. Conform acestei definitii, preluata din
Dictionarul de sociologie coordonat de C. Zamfir si L Vlasceanu, parintii
au rolul de a oferi copilului sansa formarii sale sociale, dobandirii
echilibrului emotional, integrarii sale in via^a sociala. Insa nu trebuie
ignorat faptul ca parintii exercita influente educationale asupra copiilor
lor prin doua modalitati: in mod direct, prin actiuni mai mult sau mai
putin organizate si dirijate, utilizand o serie de metode si tehnici
educative, si in mod indirect, prin metodele de conduita oferite, precum
si prin climatul psihosocial existent in grupul familial.
In cadrul functiei de socializare pot fi specificate urmatoarele
subfunctii:
1. integral-formativa. Aceasta subfunctie se manifests mai ales in
fazele de inceput ale ontogenezei, cand copiii primesc raspuns la o
intreaga avalansa de intrebari, fiind recunoscuta curiozitatea vie si setea
lor de cunoastere. Tot in cadrul familiei copiii primesc o ampla informatie
in legatura cu utilizarea diferitelor obiecte, unelte etc., formandu-se o
serie de deprinderi, priceperi si chiar aptitudini. Modalitatile de
comunicare si posibilitatile intelectuale si afective sunt determinate in
mare masura de influentele exercitate de catre parinti.
2. psiho-morala. Pentru indeplinirea eficienta a acestei subfunctii, o
mare importanta o prezinta modelele de conduita oferite de catre parinti -
pe care copiii le preiau prin imitatie si invatare, - precum si climatul
educativ in care se exercita influentele educationale. Parintii, intre care
exista frecvente relatii conflictuale sau care manifests atitudini egoiste,
oricat vor incerca sa contureze la copiii lor modclc comportamentale
pozitive, nu vor putea sa obtina rezultatele scontate.
3. social-integrativa. Nivelul de adaptare si integrare este direct
dependent de "achzitiile" realizate in cadrul grupului familial de
IIV
 apartenenta. Astfel, modul de abordare interpersonal, modul de raportare
la diferite norme si valori sociale, modul de implicare in viata si
activitatea grupala pot fi mult influence de modelele educationale
parentale.
4. cultural-formativa. Consta in formarea si cultivarea gustului
cultural-spiritual, a atitudinilor si sentimentelor estetice, a spiritului critic
in receptarea unor produse artistice, in dezvoltarea unor capacitati
creatoare, in cultivarea atitudinilor i simtamintelor religioase etc.
Functia de socializare a fost afectata si ea de mutatiile lumii
contemporane. Sistemul scolar a inlocuit, in mare masura, procesul
instructiv-educativ al familiei, inlocuire -datorata atat unor cauze
subiective, cat si obiective. In acest context putem aminti faptul ca
parintii nu mai pot asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor, nu le
mai pot satisface nevoia de instruire la standardul exigentelor actuale.
In alta ordine de idei, lucrand in afara familiei, parintii sunt mai
putin timp impreuna cu copiii. Astfel, ei nu numai ca nu dispun de timpul
necesar realizarii unei scolarizaii firesti dar, de multe ori, nici nu au
constiinta necesitatii actiunilor educative. Din perspectiva educationala se
pot contura trei tipuri de familii: familii inalt educogene, care sprijina
educarea copiilor si realizeaza o legatura stransa cu scoala pentru a
asigura controlul activitatilor din aceasta sfera; familii satisfacator
educogene, care asigura copiilor conditii de educatie familiala, dar nu
organizeaza si controleaza sistematic activitatea in aceasta directie;
familii slab educogene, caracterizate prin lipsa educatiei familiale si a
controlului parental.
Insa cea mai mare greseala ramane aceea a considerarii copilului ca
o fiinta pasiva, socializabila dupa voia fiecaruia, ignorandu-se faptul ca el
este un subiect care gandeste si actioneaza, care intervine constant si
direct in procesul propriei sale dezvoltari. O alta greseala este aceea a
ignorarii faptului ca socializarea se manifesto pe tot parcursul vietii
individului, parintii fund ei insisi supusi influen^elor socializatoare,
dincolo de influentele pe care le exercita asupra copiilor lor.
Functia de solidaritate. Solidaritatea este o functie complexa ce
antreneaza toate momentele vietii familiale i pe toti membrii acesteia. Ea
asigurS unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala, protecfia
si increderea grupului familial. Manifestarea solidaritatii se manifests
inca din familiile de origine ale partenerilor, prin modul in care ei au fost
pregatiti, educati, orientati spre intelegerea celuilalt, spre oferirea
protectiei si afectivitatii. Totodata, solidaritatea familiala nu
120
este un dat, ea se construiete, se perfectioneazS in procesul firesc al
vietii de familie, prin concesii i ajustari reciproce ale vietii de familie.
La asigurarea solidaritatii conjugate contribuie o serie de factori,
printre cei mai importanti numarandu-se: factori anteriori casatoriei si
factori posteriori casatoriei. Factori anteriori casatoriei pot fi: durata
convietuirii in concubinaj; aprobarea casatoriei de catre parinti;
homogamie etnica si religioasa; concordan^a varstelor si a nivelului de
instruire. Drept factori posteriori casatoriei sunt considerati: acceptarea
modelului egalitar; satisfactia fata de viata sexuala; concordanta privind
existenja si numarul copiilor; complementaritate in planul aspiratiilor.
Functia de solidaritate familiala a cunoscut o diminuare in timp
datorata - in special - mobilitatii sociale, mobilitate ce a implicat ruperea
locului de munca de eel rezidential. Acest lucru nu a facut decat sa
influenteze negativ solidaritatea familiala, macinata de separarea fizica si
afectiva existenta intre membrii familiei.
O familie poate fi coeziva, echilibrata, armonioasa si functionala
numai in cazul, in care solidaritatea se manifests la nivelul tuturor
relatiilor familiale si anume: la nivelul relatiilor dintre soti; a relatiilor
dintre paiinji si copii si a relatiilor dintre alti membi ai familiei.
Relatiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu-1
gasim la alte categorii sociale. In cadrul acestor relatii apar aspecte
morale, psihologice, fiziologice i economice etc. intre cei care formeaza
comunitatea de viata si interese. Ele desemneaza raporturile juridice care
izvorasc din casatorie, rudenie, infiere, precum si cele asimilate relatiilor
de familie. In mod obisnuit familia da natere la urmatoarele relatii:
a) relatii dintre soti, care apar odata cu incheierea casatoriei si se
contureazd, se consolideaza in decursul mariajului. Pentru incheierea
casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata
incheiata, casatoria devine independents de acest acord de vointa i
urmeaza a fi carmuita in intregime de normele legale. Deci, casatoria
inseamna situajia juridicS, in principiu permanenta, a celor casatoriti.
Aceasta situatie juridica este determinata de reglementarea legala privind
casatoria, care devine aplicabila din momentul incheierii actului juridic al
casatoriei si care exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie.
Incheind actul juridic al casatoriei, sotii dau nastere relatiilor de casatorie
in urma carora se intemeiaza familia. Toate persoanele casatorite au
drepturi i obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa,
nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta politica,
avere i origine sociala. Drepturile si obligatiile familiale sunt
121
 legate de titularii lor si nu pot fi cedate persoanelor terte. Realizarea
drepturilor si indeplinirea obligatiilor familiale nu trebuie sa lezeze
drepturile, obligatiile, libertatile si interesele legitime ale altor membri ai
familiei si ale altor cetateni.
Odata cu incheierea casatoriei intre soti se intemeiaza relatii
personale si patrimoniale. Relatiile personale dintre soti cuprind un
domeniu foarte vast. O parte din aceste relatii, care sunt reglementate de
catre normele dreptului familiei, dobandesc caracter de obligatii juridice
Celelalte relatii personale , ca, de exemplu, acelea referitoare la stima si
ajutor reciproc, au un caracter moral. Printre obligatiile personale dintre
soti pot fi mentionate urmatoarele: obligatia de sprijin reciproc moral;
obligatia de fidelitate; obligatia de a locui impreuna; indatoririle
conjugale.
fn ceea ce priveste relatiile patrimoniale dintre soti, ele sunt
carmuite de prevederile legale, in conformitate cu care bunurile dobandite
de soti in timpul casatoriei sunt supuse regimului proprietatii in
devalmasie. Capitolul al 13-lea al Codului familiei prevede obligatia de
intretinere dintre soti si fostii soti. De fapt, raporturile patrimoniale dintre
soti, ca de altfel toate raporturile de familie patrimoniale, sunt
subordonate finalitatii relatiilor personale si sarcinilor principale ale
familiei.
b) relatii intre parinti $$ copii, relatii care vizeaza modul de
relationare cu copiii, strategiile educationale utilizate, precum i
metodele fi mijloacele folosite in cre^terea i educarea copiilor.
Conceptiile privind relatia parentala au evoluat semnificativ, rezonant
tranzitiei familiei de la traditional la modern. In mod traditional, copilul a
fost considerat ca un membru dependent, pasiv si invizibil al familiei.
Modelul mamei traditionale se impune prin perseverenta si rigiditate, iar
modelul tatalui traditional e acela care asigura educatia propriilor copii de
pe pozitia aceluia care are intotdeauna dreptate si ultimul cuvant in orice
problema.
Doar in ultimul timp copilul a inceput a fi "vazut", ascultat si
respectat. Modelul mamei moderne este axat mai mult pe dezvoltarea
capacitatilor instructiv-formative ale copiilor si mai putin pe constrangere
si schematism, iar modelul tatalui modern este mult mai flexibil si
foloseste mult mai putin metode restrictive. Parintii au dreptul si obligatia
de ai da copilului, intr-un mod care sa corespunda dezvoltarii capacitatilor
acestuia, orientarea si sfaturile corespunzatoare exercitarii drepturilor pe
care copiii le au. Aceste drepturi i obligatii a parintilor fata de copii,
odata cu asumarea responsabilitatilor pentru
bunastarea acestora, trebuie sa fie exercitate in interesul superior al
copiilor, care trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera
de dragoste, intelegere i fericire. Parintii poarta raspunderea pentru
dezvoltarea fizica , intelectuala si spirituals a copilului. Copilul trebuie
privit ca un individ care "isi exercita" in mod activ drepturile. Unul din
obiectivele educatiei este dezvoltarea respectului pentru parintii
copilului.
c) relatiile dintre alte persoane care fac parte din familie. Un rol
aparte in cadrul acestor relatii ii revine ansamblului de relatii
interpersonale dintre copiii ce apartin aceleiasi familii (relatii fraternale).
Aceste relatii au un rol important in procesul devenirii personalitatii,
contribuind la formarea unor structuri atitudinal-relationare necesare
pentru adaptarea si integrarea in relatiile extrafamiliale. Relatia fraternala
poate genera doua tipuri de situatii: una in care fratii dezvolta o afectiune
reciproca si o solidaritate durabila, si alta in care fratii amplified
rivalitatea si accentuiaza conflictualitatea. In cadrul fratriei cu mai multi
membri, relatiile pastreaza modelul "frate mai mare-frate mai mic", dar se
diversifica, se nuanteaza in functie de o serie de factori(sex, varsta etc.).
Pentru primul copii, care pana la aparitia primului frate a fost copii unic,
este dominant un puternic sentiment de frustratie, iar reactia de rivalitate
fata de noul nascut este deosebit de intensa. Ulterior, la nasterea altor
frati, rivalitatea copilului eel mare scade, el reactionand in rol "parental"
fata de cei mici. Locul mijlociu in familie este pozitia in care conflictele
dintre identificari ating punctul maxim, deoarece el nu poate deveni nici
"eel mai mare" si nici "eel mai mic". Ultimul nascut centreaza de obicei
atentia mediului familiei, beneficiind de indulgenta si bunavointa
parintilor si fratilor mai mari, devenind preferatul si, deseori, rasfatatul
familiei.
Prin urmare, relatiile fraternale sunt foarte complexe si genereaza
situatii uneori neprevizibile. Tocmai de aceea, relatia parentala este foarte
importanta, ea avind rolul de tampon al divergentelor ce pot aparea intre
frati.
Odata cu trecerea de la familia extinsa la familia nucleara s-a diminuat
esential si relatiile dintre bunei si nepoti. Totusi, aceste relatii continua sa
persiste printre relatiile familiale, fiind expres reglementate in Codul
familiei. Astfel, art. 65, alin 1 prevede: " Bunicii, fratii si surorile copilului
au dreptul sa comunice cu acesta. Daca parintii copilului (unul dintre ei)
le refuza acest drept, autoritatea tutelara ii poate obliga sa-1 respecte".
Fratii si surorile minore, care necesita sprijin material, in imposibilitatea
intretinerii lor de catre parinti, au dreptul la intretinere de
122 123
la surorile si fratii majori apti de munca, care dispun de mijloace
suficiente. In imposibilitatea intretinerii copiilor minori de catre parinti,
aceasta obligatie cade si pe umerii buneilor, daca ei dispun de mijloace
suficiente, dupa cum si nepotii apti de munca au obligatia de a-i
intretine buneii inapti de munca. Obligatia de intretinere exista si intre
copiii i parintii vitregi, intre copiii majori apti de munca si care dispun
de suficiente mijloace si educatorii lor, care i-au intretinut si educat cand
erau minori.
3. Evolutia structurilor de tip familial
3.1. De la promiscuitate la familia moderna
Pe primele trepte ale dezvoltarii, cand omul abia se desprinde din
starea animalica, domina instinctul sexual, ceea ce i-a determinat pe
majoritatea cercetatorilor sa emita ipoteza promiscuitatii.
Promiscuitatea se refera la interactiuni sexuale nediscriminatorii,
neinfrdnate, in afara cdsdtoriei ( sex in afara regulilor"). In societatile
promiscule, orice barbat poate fi eligibil pentru contactul sexual cu orice
femeie nefiind respectate barierele sau legaturile de sange. Relatiile
promiscule ascund adesea relatiile amintind de cele dintr-un grup de
alienati. Supravietuirea fiecaruia, in acest caz, este problema de baza. O
data depasit, stadiul promiscuitatii, apare cea mai veche forma a familiei,
reprezentand casatoria intre cativa barbati si cateva femei.
Cdsdtoria in grup (poliginandria) este cea mai veche forma a
familiei, reprezentand cdsdtoria intre cativa barbati si cateva femei. Este
putin probabil sa fi existat un orice societate o dominanta a acestui tip de
uniune (asociere) familiala, el fiind mai curand un construct teoretic,
decat o forma matrimoniala institutionalizata. Daca existenta relatiilor
sexuale in grup se practica, totusi casatoria in grup este, in fapt,
inexistenta. i aceasta din ratiuni de ordin practic, ea neavind nici un fel
de avantaje in raport cu alte forme maritale.
Daca facem abstractie de aceste doua forme de convietuire in care
familia, ori nu exista, ori este pusa serios sub semnul intrebarii, putem
sustine ideea urmatoare: in istoria formelor de viata familiala, variatia
geografica a cutumelor, morale, factorilor religiosi si socio-culturali
explica existenta unor forme specifice de organizare a vietii familiale,
dintre care poligamia si monogamia sunt cele fundamentale. Criteriul de
baza care le separa se refera la practicile sexuale i maritale dominante.
Poligamia reprezintd un principiu acceptat de unele popoare,
conform cdruia cdsdtoria se poate realiza intre un partener de un sex si
mai multi parteneri ai celuilalt sex. Ea are doua forme - poliandria si
poliginia.
Poliandria reprezintd "forma defamilie", alcdtuitd din ofemeie-
mamd, copiii ei si doi sau mai multi barbati. In plus, pentru ca o femeie
sa fie considerata poliandrica, fiecare dintre soti trebuie sa fie tatal al eel
putin unuia dintre copiii femeii. In acord cu aceasta definitie, poliandria
este destul de rara. O trasatura specifica in casatoria poliandrica este ca
barbatii au avut, de regula, anumite relatii intre ei, anterioare casatoriei.
Cel mai frecvent ei sunt frati sau asociati in "afaceri". In cazurile clasice,
poliandria este asociata cu conditiile grele de existenta, care favorizeaza
o atitudine sociala pozitiva fata de barbati (ca fiind mai apti sa faca fata
conditiilor vitrege de viata) si descurajeaza nasterea fetelor. Ea servete
unui dublu scop: sa ofere o femeie mai multor barbati si sa se asigure
subzistenta cu ajutorul mai multor sustinatori economici barbati, situatie
mai avantajoasa decat in cazul unuia singur. In afara factorului economic,
e greu de sustinut un alt beneficiu al poliandriei ca forma de familie.
Determinarea paternitatii devine o problema, iar sentimentul geloziei
trebuie sa fie sub un control constant.
Poliginia reprezintd cdsdtoria unui barbat cu una sau mai multe
sotii. Aceasta forma de convietuire este foarte raspandita, uneori chiar si
in societatile in care domina monogamia, dar care permit, alternativ,
poligamia. Ea este larg practicata in Africa, dar este condamnata de
Biserica in tarile de religie crestina. Deoarece un exces al femeilor
singure este putin probabil in societatile poliginice, problemele cu care se
confrunta ele tin de cresterea rivalitatii, ostilitatii si geloziei intre sotii. De
aceea, pentru a putea supravietui, o familie poliginica trebuie sa
functioneze dupa reguli stricte si clare, care sa guverneze o diviziune
corecta a sarcinilor si o afectiune egal distributive din partea sotului.
In anumite societati poliginice, echitatea poate fi intarita prin
restrangerea casatoriei multiple la surorile primei sotii. Aceasta este
cunoscuta sub numele de "sororal polygyny" si se refera la un aranjament
contractual prin care un barbat se angajeaza sa-i ia toate nevestele din
acelasi grup familial. Cand o sotie decedeaza sau este sterila, ea este
inlocuita de una din surorile sale. In mod similar, exista o practica prin
care un barbat este obligat sa se casatoreasca cu vaduva fratelui sau
decedat (un obicei numit in engleza "levirate").
Poliginia este considerata, de catre cei care o practica, o forma de
prestigiu si de profit, dar numai barbatii bogati isi permit casatoriile
multiple, intrucat este necesar sa se achite un pret al logodnicei.
124 125
 Monogamia reprezinta forma de casatorie intre un singur bar bat
i o singurd femeie. Ea a inregistrat pe diferite trepte ale evolutiei istoriei
societatii nuante specifice. Sociologul francez J. Stoetzel sublinia:
"asemanarile intre familiile monogame din diferite societati sunt pur
formale, deoarece continutul, structura, functiile, semnificatia lor sociala
si culturala sunt diferite". Familiile monogame cele mai cunoscute si care
au avut ponderea cea mai importanta de-a lungul timpului sunt - familia
extinsa (caracteristica societatii traditionale) si familia nucleara
(caracteristica societatii moderne).
Familia extinsa include relatii relative si nonrelative intre membrii
care locuiesc in acelasi spatiu (camin) si care reprezinta doua-trei
generatii reunite si, uneori, colaterale (fratii). Familia extinsa
subordoneaza familia nucleara, fiind formata, adesea, de eel putin doua
familii nucleare (bunici, parinti si copii) si dispunand de un sistem de
reguli si norme de convietuire care sa perpetueze de la o generatie la alta.
Caracteristica ei functionala este conservatorismul, pastrarea
traditiilor, obiceiurilor si stilului familial dominant, pe cat se poate. In
familia extinsa sistemul valorilor etico-religioase si chiar culturale au un
grad de inertie si transmisibilitate mai mare. Paternurile educationale sunt
mai rigide iar "asteptarile" intregii familii fata de fiecare membru al sau
sunt mai uniforme si mai previzibile. Traind dupa regula circulatiei
(istoria se repeta), familia extinsa confera membrilor sai un sentiment de
apartenenta si securitate, relativ inalt. Desi angajeaza conflicte intra si
intergenerationale, acest tip de familie ridica bariere psihologice de
netrecut in calea destramarii nucleelor familiale sau tendintelor centrifuge
ale acestora.
Propunandu-si pastrarea coeziunii si stabilitatii ea nivelul intregului
sistem familial, defavorizeaza adesea evolutia si calitatea relatiilor intime,
diminuand perspectiva de "crestere si dezvoltare" a personalitatii sotilor
in rolurile masculine si feminine. Avind drept scop de baza reproducerea
grupului social, familia traditionala actioneaza dincolo de indivizi, ca o
modalitate institutionala ce se bizuie pe solidaritate mutuala elementara.
"Ele isi asuma, la un moment dat, trecutul colectiv si garanteaza viitorul",
devenind spatiul in care cuplurile parentale transmit copiilor "riscul si
sansa existentei".71
Familia nucleara redusa la soti si copiii lor necasdtoriti (proprii
sau adoptivi), este (in variantele ei armonioase, sanatoase) o structura
71
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia $i psihosexologiafamiliei,
Editura PRESS "Mihaiela" SRL, Bucureti, 1998, p. 25.
democraticd, bazata pe consens, egalitate si complementaritate a
rolurilor de sot-sotie, precum si de o participare crescdndd a copiilor.
Alegerea partenerului in cadrul acestui tip de familie este motivate de
afectiunea mutuala si de libertatea optiunii, scopul sau fiind fericirea
ambilor soti si a copiilor lor. Cuplul modern este profund marcat de
libertatea alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cind
sentimental iubirii dispare , cuplul isi pierde ratiunea de a fi si, de cele
mai multe ori, se separa. Asa se explica de ce cuplul modern este mai
expus instabilitatii, divortul emotional fiind mult mai frecvent decat
divortul legal, dar ambele survenind cu o frecventa mereu in crestere in
lumea contemporana.
In conditiile vietii moderne, in special in marile aglomerari urbane,
familia nucleara isi construieste un nou stil de viata, caracterizat prin
concentrarea afectiva, comunicationala si actionals, separarea treptata
(uneori rapida) de intreaga ramificatie de rudenie, ceea ce ii confera o
independents proprie, cu marcata posibilitate de autoconducere si
autodezvoltare. Desprinderea familiei conjugate de familia extinsa
implica o noua structura de raporturi a acesteia cu exteriorul si, in primul
rand, cu familia de origine.
Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate
crescuta de asigurare a suportului emotional, de satisfacere a nevoilor de
securitate, protectie si apartenenta ale fiecarui membru, precum si a
nevoilor de comunicare si dezvoltare a personalitatii. Aceasta nu
inseamna ca toate aceste nevoi sunt satisfacute automat pentru fiecare
membru al nucleului familial, doar ca urmare a apartenentei lui la acesta.
Crescand in intimitate, relatiile interpersonale sunt mult mai complicate
si presupun un grad de "competenta relationala", bazat pe flexibilitate si
creativitate. Creativitatea interpersonala in cuplul marital devine o
conditie indispensabila a dezvoltarii capacitatii familiei de a face fata
stresurilor externe si interne.
3.2. Tendinte si mutatii in familia moderna
Daca societatea traditionala era relativ rigida in materie de
stabilitate a valorilor familiale, a stilului de viata conjugal, atunci
societatea moderna modifica fundamentul solid al familiei, conferindu-i
noi roluri si destinatii. Evenimentele lumii contemporane ne pun in fata
unei game orbitoare si stridente de noi optiuni in materie de relatii
familiale. Atat relatiile dintre soti, cat si relatiile dintre parinti si copii,
devin din ce in ce mai complexe. Prezentul impune si tinde sa
126 127
 generalizeze variate tipuri de relatii dintre barbati si femeie. Putem fi
casatoriti, divortati, vaduvi, celibatari, putem trai "impreuna cu cineva",
"pe linga cineva" sau "printre relatiile cuiva". Putem alege un stil de viata
fara copii sau putem ramane cu copilul, renuntand mai degraba la sot(ie).
Un lucru este limpede - societatea contemporana favorizeaza
declinul familiei nucleare, oferind in loc o mare varietate de alternative,
care mai de care mai deosebite si puternic diferentiate. Drept urmare,
conceptului clasic de "structure a familiei", teoretizat si operationalizat in
literatura de specialitate, tot mai insistent i se asociaza conceptul de
"restructurare a familiei". Acest nou concept se refera la noile tipuri de
familii (tot mai frecvente in ultimii ani in lume), la particularitatile si
disfunctiile acestora.
Vom incerca in continuare sa prezentam, in linii generale, unele
tipuri constitutive ale familiei. restructurate, indicand doar unele
elemente specifice fiecareia.
Celibatul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se
afirmd in deplind libertate. El a crescut foarte mult in ultima vreme, mai
ales in S.U.A., Germania, Franta etc. De exemplu, in S.U.A. intre anii
1970 - 1978 numarul persoanelor in varsta de la 14-34 ani, care traiau
singure, aproape s-a triplat, crescand de la 1,5 milioane la 4,3 milioane.
ansele de a deveni celibatar dupa 35 de ani sunt mai mari, insa ele
trebuie analizate diferentiat. Aceste sanse sant mai scazute pentru barbatii
cu studii superioare decat pentru muncitori, pe cand pentru femeile care
au o diploma, ele sunt mai mari decat pentru cele fara studii.
O explicate a acestui fapt o ofera F. Singly, care considers ca
barbatii evita femeile prea instruite, deoarece se tern de pierderea unei
parti din "puterea" lor in cadrul cuplului, in timp ce femeile intelectuale
evita casatoria, deoarece aceasta le ingreuiaza continuarea carierei
profesionale.
Barbatii divortati sunt in mai mare masura dispusj sa-sj transforme
celibatul intr-o casatorie, dar recasatorirea femeii divortate ramane mai
putin frecventa decat cea a barbatilor. Femeile raman singure in numar
mult mai mare i pe perioade mai indelungate.
Cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt atat de natura
obiectiva, cat si subiectiva. Printre cauzele de natura obiectiva ar putea fi:
cauze de ordin sexual (impotenta sexuala, infantilism genital etc.); cauze
de ordin psiho-relational (lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari
depresive, complexe de inferioritate etc.); cauze de ordin material
(constrangeri economice, lipsa locuintei etc.). Printre cauzele de ordin
subiectiv ar putea fi: existenta unor imagini deformate asupra familiei i
a sarcinilor ei; lipsa de curaj i asumarea responsabilitatilor familiale i
parentale; psihotraume, datorate conflictelor conjugate grave din familia
de origine etc.
Totusi, o serie de avantaje fac preferabil celibatul, printre acestea
numarandu-se: independenta economica i libertatea personala;
varietatea i schimbarea; accentul pus pe realizarea profesionala.
In acelai timp, celibatul se confunda cu o serie de probleme de
ordin psihologic sj social, cum ar fi: sentimentul de frustrare in raport cu
colegii, cunoscutii sau rudele care ii au familiile lor; sentimentul de
culpabilitate fata de sine si fata de societate; sentimentul izolarii si
abandonului, sentiment ce se aecentuiaza odata cu inaintarea in varsta.
Consecintele celibatului sunt multiple sj complexe. In primul rand,
se diminueaza nuptialitatea i natalitatea, ceea ce poate antrena
dezechilibre demografice pe termen lung. In al doilea rand, este
maximalizata func^ia economica i minimalizata functia de solidaritate,
datorita faptului ca celibatarul acorda o importanta deosebita varietatii si
schimbarilor. Functia de socializare lipseste, pentru ca acest model de
menaj se caracterizeaza prin lipsa urmasilor, deci aceasta functie nu se
poate manifesta.
Cuplul fara descendenti reprezinta o forma a restructurdrii
familiei, un model spre cate se orienteaza o parte semnificativa a
populatiei tinere. Ponderea cea mai ridicata a familiilor fara copii este
intalnita la cuplurile urbane i la care sotia urmeaza o cariera
profesionala, statistic procentul acestor familii variind intre 10 - 20%.
in societatea traditionala, cuplurile fara descendenti erau putin
frecvente i, in mod obinuit, erau fie obiectul compatimirii, fie al
dezaprobarii. In societatea moderna, cuplurile fara descendenti au depasjt
stadiul dezaprobarii deoarece s-a schimbat insasi filosofia asupra rolului
copilului in cadrul vietii de familie. Acum parintii traiesc mai mult pentru
ei i mai putin pentru realizarea in viata a copiilor lor, ceea ce ii face sa
extinda pe durata a cat mai multor ani posibili absenta unui copii in
familie. Aa a ajuns sa se impuna stilul de viata fara copii, care
marcheaza mutatia de la "familia axata pe copii" la "familia axata pe
adulti".
Printre motivele ce determina aceasta mutatie a familiei pot fi
specificate: dorinta partenerilor de a fi independenti in rela^ia lor fata de
copii, aparitia carora ar restrange sfera activitatilor, precum i aparitia
unui sir de responsabilitati parentale fa^a de acetia; emanciparea femeii
128 129
 - renuntand la pozitia de gospodina casnica, supusa sotului i societatii,
se pare ca multe femei au renuntat si la maternitate; dificultatile
economice cu care indivizii sunt confruntati in societate: somaj, lipsa
unci slujbe stabile, venituri foarte mici etc.
Deci, proliferarea familiilor fara copii este o alternative, in parte
dorita, in parte impusa. Cuplurile fara descendenti comporta o serie de
particularitati. Ele nu satisfac sarcini semnificative ale familiei,
caracterizandu-se prin deficit de structure.
Astfel, cuplurile fara descendenti nu asigura reproducerea
biologica, apreciata ca functie fundamentals a cuplurilor. Apoi nu
realizeaza functia de socializare, data fiind absenta descendentilor.
Comparativ cu familia nucleara, familia fara copii maximalizeaza functia
economica i sexuala. La prima vedere, maximalizarea acestor functii
ofera deplina satisfactie cuplului, care se vede in ipostaza unei vieti
lipsite de griji, in acelasi timp, inflacarate si pasionale. Dar nu pot fi
ignorate frustarile si neimplinirile generate de lipsa copiilor ( lipsa care,
de cele mai multe ori, este ulterior regretata).
Concubinajul (uniunea libera) reprezintd un model de asociere, un
mod de a trdi impreuna al cuplurilor heterosexuale, in afara institutiei
casatoriei. Nu se deosebeste foarte mult de familia nucleara, deoarece
realizeaza majoritatea functiilor si se confrunta cu aceleasi probleme cu
care se confrunta cuplurile casatorite. Preferinta pentru concubinaj a
devenit atat de frecventa, incat a zdruncinat destul de semnificativ
atitudinile sociale steriotipe care nu acceptau acest mod de convetuire.
Popularitatea unei astfel de relatii are la baza o multitudine de
cauze ce pleaca, fie de la constientizarea faptului ca uniunea libera este
un mod mai economic, mai placut si mai confortabil de a trai impreuna,
fie de la dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui
contract legal. La acestea se adauga si satisfacerea trebuintelor sexuale la
un nivel superior. Optiunea pentru concubinaj incearca sa satisfaca prin
conjugare nevoia de dependents i identificare cu cea de autonomic,
angajand implicarea afectiva plenara, negand aspectul institutional al
relatiei i exaltandu-1 pe eel al libertatii si plenaritatii de manifestare, pe
masura satisfactiei mutuale si a nevoilor autentice de a fi impreuna.
Care ar fi, totusi, avantajele ce au dus la angajarea frecventa a
tinerilor in acest mod de convetuire? Majoritatea specialitilor insista
asupra urmatoarelor avantaje: o satisfactie sexuala crescuta, o mai mare
autodeschidere si sentimente mai intense de intimitate, comparativ cu
130
cuplurile de indragosti^i care nu coabiteaza; o mai mare posibilitate de a
se intelege pe ei insisj, aceasta "formula" evitand bruiajele i parazitarile,
atat de caracteristice intalnirilor conventionale i curtoaziei; o posibilitate
crescuta de realizare a compatibilitatii si o familiarizare cu modurile
diverse in care partenerii reactioneaza intr-o varietate de situajii;
dezvoltarea deprinderilor interpersonale si increderea in construirea unor
relatii stranse; un nivel de trai mai ridicat, rezultat din asocierea
resurselor economice.
In acelai timp, concubinajul implica i un ir de dezavantaje
semnificative, printre care: limitarea prematura a experientei
"intalnirilor". Multi tineri se angajeaza in coabitare dupa ce au consumat
un numar relativ restrans de intalniri sau contacte interpersonale, ceea ce
limiteaza pentru ei posibilitatea de a intalni persoana cea mai potrivita;
perpetuarea rolului traditional al femeii, constand in asigurarea sarcinilor
domestice, ceea ce poate conduce consecutiv la unele dificultati in
continuarea invataturii si formarea pentru viitoarea profesie, la o
restrangere semnificativa a satisfacerii nevoilor proprii etc. Uneori,
coabitarea juvenila poate fi in beneficiul barbatului i mai putin al femeii;
investirea emotionala inegala poate antrena unele tensiuni i "raniri"
narcisice pentru partenerul ce a investit mai multe emotii in aceasta
relatie; dezinteresul fata de functia reproductive, ce se manifesta o
importanta perioada de timp i deseori are urmari nefaste mai ales asupra
femeii; complicatiile legale, care sunt posibile in coabitare mai mult decat
in orice relatie amoroasa.
Familiile monoparentale se refera la menajele formate dintr-un
singur pdrinte si copiii acestuia, menaje ce pot apare fie in urma
divortului sau abandonului familial, fie in urma decesului unui parinte, a
adoppei realizate de catre o persoana singurd sau a cresterii copiilor in
afara casatoriei.
De-a lungul timpului au existat mai multe conceptii privind
functionalitatea acestui tip de familie, mentalitajile fund acelea ce au
sustinut diversele pareri contradictorii. Astfel, societatea traditionala,
bazata pe familia extinsa, dezaproba monoparentalitatea i incuraja
tendintele de stigmatizare i etichetare fata de cei ce alegeau, voit sau nu,
acest "stil de viata". Pe de alta parte, in societatea moderna, datorita
generalizarii familiei nucleare (formata din ambii parinti i copii), s-a
putut realiza mai uor ruptura fa^a de comunitate, schimbandu-se sj
viziunea asupra acestui tip de menaj. Cu alte cuvinte, a fost inlocuita
conceptia potrivit careia este dezavantajos pentru copii sa fie crescuti doar
de mama sau doar de tati.
131
 Cercetarile recente au demonstrat ca familia clasica, din care fac
parte doi parinti, nu este atat de importanta pentru cresterea copiilor pe
cat s-a crezut pina acum. Majoritatea psiho-sociologilor conchid, in
esenta, ca este mai indicata pentru copil o familie monoparentala, decat
una bantuita de certuri si probleme. De aceea, daca in trecut se considera
ca familiile cu casatorii nereusite trebuie sa ramana impreuna de dragul
copiilor, in prezent multi cred ca este mai bine pentru copii daca parintii
se despart, in loc sa-i supuna unui permanent conflict in familie.
Familia monoparentala prezinta o serie de particularitati fata de
tipul clasic complet de familie, aceste particularitati vizand in special
redimensionarea functiilor pe care ar trebui sa le indeplineasca. Cu alte
cuvinte, parintele ramas cu copiii nu mai poate realiza la un nivel optim
functiile pe care societatea le atribuie institutiei familiale. De exemplu,
functia sexuala si cea reproductive sunt minimalizate, deoarece separarea
fizica dintre soti si greutatea parintelui ramas cu copiii in a-si gasi un
partener care sa-i accepte situatia data, sunt factori care impiedica
manifestarea si exercitarea lor. Functia economics este poate elementul
eel mai vizibil care influenteaza viata familiilor monoparentale, costul
ridicat al vietii antrenand eforturi deosebite din partea parintelui ramas cu
copiii. O situatie aparte implica functia de socializare. Lipsa unui parinte
are repercusiuni negative, plecand de la lipsa afectiunii si ajungand la
realizarea unei socialized si integrari firesti a viitorilor adolescenti. Insa
nu trebuie ignorat faptul ca si familiile complete se implica din ce in ce
mai putin in procesul de socializare. i aceasta din cauza ca sistemul
scolar inlocuieste, in mare masura, procesul instructiv-educativ al
familiei, inlocuire datorata atat unor cauze obiective cat si subiective -
parintii nu mai asigura transmiterea de cunostinte specializate copiilor lor;
nu le mai pot satisface nevoia de instruire la standardele exigentelor
actuale; nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii procesului
instructiv-educativ, dar de multe ori nici nu au constiinta necesitatii
actiunilor educative.
Majoritatea parintilor singuri sunt femei. Putine dintre mamele
divortate incredinteaza custodia copiilor tatalui. Principalele probleme cu
care se confrunta mamele singure ar fi: ele se pot astepta la experienta
dificultatilor financiare, copiii, deseori devenind un suport economic
pentru aceste familii; datorita faptului ca isi asuma sarcini nespecifice
rolului ei de femeie, care ii cer eforturi suplimentare, ele nu pot obtine
performante in indeplinirea sarcinilor de la serviciu; se schimba
manierele in relatiile cu copiii, ceea ce voaleaza barierele dintre adult si
copil, iar in multe cazuri mama isi imparte rolul parental cu
primul nascut, care este nevoit sa-si dezvolte maturitatea in devans,
deseori nefiind pregatit s-o faca.
Familia monoparentala, condusa de tati, constituie o minoritate in
cadrul acestui tip de familie. Totusi, in ultimii ani ea a devenit mult mai
frecventa si procesul este in ascensiune. In general, barbatii tati-singuri
dispun de o educatie mai completa decat femeile in aceasta situatie. Ei
dispun de o mai mare libertate financiara decat mamele singure; se
implica, de obicei, mai putin in sarcinile domestice, iar ca urmare mai
putin este afectat rolul lor de baza. In ceea ce priveste viata personala, cei
mai multi dintre barbatii, tati-singuri nu isi fac imediat planuri de
recasatorire pentru viitorul apropiat, fiind discreti in comportamentul lor.
Datorita implicarii lor emotionale in raportul cu copiii, apare un "declin"
al experientei lor in activitatile sociale, evitand activitatile sociale care
implica prezenta unor cupluri casatorite. Participarea lor la evenimentele
sportive e mai redusa, dar creste implicatia in activitati politice, de studiu.
Casatoria deschisd este un model de convietuire aflat intre
concubinaj si familia nucleara. Ea se suprapune peste valorile si stilul de
viata al concubinajului, dar, in acelasi timp, se aseamana cu familia
nucleara prin oficializare si structura. Casatoria deschisa face loc
posibilitatii de schimbare a partenerului, daca aceasta este in interesul
fiecaruia si al cuplului ca intreg.
Prin acest tip de casatorie, cuplul conjugal redevine cuplu, iar
legalitatea si institutionalitatea il apara de stigmatele si etichetarile ce-1
pot inconjura. Constientizarea acestui stil de viata poate avea efecte
benefice asupra indivizilor, daca plecam de la faptul ca aceasta forma de
casatorie reduce stresul cotidian, caruia ii suntem supusi inevitabil cu
totii. Schimband principiile unei casatorii traditionale clasice, persoana
are o libertate pe care altfel nu o avea, poate decide singura intr-o lume
care o obliga sa adopte anumite comportamente, poate visa ca viitorul ii
va aduce partenerul dorit in locul celui care se plafoneaza in cotidian,
poate schimba ceea ce crede de cuviinta, provocandu-1 in felul acesta si
pe celalalt sa se schimbe.
Cu toate acestea, casatoria deschisa ridica si unele semne de
intrebare privind sensul fidelitatii mutuale si al nivelurilor de acceptare a
evenimentelor infidelitatii comise in numele "progresului" ambilor
parteneri. De asemenea, ea ridica multe "capcane psihologice" legate atat
de socializarea copiilor, cat si de solidaritatea conjugala i filiala.
Familiile reconstituite sau comasate reprezinta modele de
convietuire, in care partenerii au mai fast casdtoriti si au descendenti
132 133
 din mariajele anterioare. Cuplul reconstituit reuneste astfel copii din mai
multe uniuni familiale, la acestia adaugandu-se, deseori, descendenti
comuni.
In aceste conditii, este de la sine inteles ca familia comasata se
confrunta cu o multitudine de probleme, complexe si dificile, din
perspectiva functionalitatii si viabilitatii. Problemele familiei comasate
fin de specificul relatiei din sistemul familiei structurate dupa
recasatorire; de riscul repetarii anumitor erori din mariajele anterioare si
de relatiile cu exconsortii. Adeseori, parintii vitregi au un comportament
neadecvat fata de copiii vitregi, mai ales legat de atitudinile si relatiile
acestora cu parintii naturali. Pe de alta parte, pentru copii recasatorirea
parintelui creeaza cateva probleme reale, cum ar fi urmatoarele:
- copilul se confrunta cu situatia de "a-si imparti "afectiv parintele
cu noul sot al acestuia. Problema poate fi special dificila pentru baietii
care au o atitudine inalt posesiva si protectiva fata de mama lor divortata
i recasatorita;
- copilul se poate teme de o modificare a regulilor in noua familie,
ceea ce este , dupa terminarea divortului, o idee si o asteptare realista;
- copilul poate resimti din partea parintelui vitreg, asemanator sau
diferit, modul de disciplinare pentru comportamente, moduri de a face si
gandi cu care s-a deprins sau care erau tolerate de parintele natural.;
- copilul se poate invinovati, daca se simte atras sau iubeste
parintele vitreg, deoarece s-ar simti simultan neloial fata de parintele
necustodial (care poate fi in postura de vizitator de drept);
- copilul trebuie sa renunte la visul sau de a-si revedea parintii
impreuna, si aceasta nu-i uor de facut. In consecinta, el poate avea
tendinta sa-si creasca ostilitatea fata de parintele vitreg.
Printre posibilile explicatii ale aparitiei familiei reconstituite ar fi
acelea legate de "nevoia de celalalt", de nevoia de dragoste i solidaritate.
Doar o pasiune puternica pentru partener si/sau o protectie materials i
afectiva ar putea justifica unirea a doua configuratii monoparentale,
bantuite de greutati socio-economice. De cele mai multe ori insa, cei doi
factori nu actioneaza conjugat. De aceea, familiile reconstituite, care au la
baza componente afectiv-emotionale vor fi nevoite sa faca fata cu greu
dificultatilor economice la care vor fi supuse., iar familiile reconstituite ce
isi au temeiul doar pe ratiuni economice vor neglija latura afectiva, ceea
ce - in timp - va duce la tensiuni, frustrari, conflicte.
Studiile facute asupra acestor familii au aratat ca, indiferent de
cauzele care le-au generat, ele accentuiaza functia de solidaritate, eel
134
putin in prima parte a existentei lor. Solidaritatea ii uneste, ii face sa
treaca impreuna peste greutati le in fata carora, in caz contrar, ar fi ramas
singuri. In general, insa, latura economica este foarte mult afectata,
statistic putine fiind cazurile in care familiile reconstituite nu au
probleme materiale. De cele mai multe ori socializarea nu se deosebeste
prea mult de aceea intalnita in cazul monoparentalitatii. Astfel, in cazul
familiei reconstituite, fiecare parte tinde sa-i acorde mai multa atentie
propriului copii, din diferite motive: se teme ca nu va fi acceptat de
copilul partenerului de viata, mai ales daca acesta ii valorizeaza excesiv
de mult parintele pierdut; nu vrea sa intervina peste modul de socializare
al partenerului, peste conduita si sistemul sau de valori care au ghidat,
pina la acea varsta, comportamentul copilului; cand banii sunt
insuficienti, putini oameni ar accepta sa satisfaca doleantele copilului
vitreg, privand necesitatile propriului copii; nu are timp necesar
socializarii, in general.
Desi obstacolele relatiei parinte-copil vitreg sunt reale, multi dintre
acestia reusesc sa ajunga la un mod de viata satisiacator, contribuind la
structurarea noului sistem familial si chiar la fericirea noii c&satorii.
Familiile reorganizate se aseamana cu cele reconstituite, insa
acopera o arie mai intinsa de configuratii. Se numeste familie
reorganizata, fie configuratiile alcatuite din doi parteneri divortati sau
vaduvi, fara copii, fie acelea in care unul dintre parteneri are descendenti
din mariajele anterioare, fie acelea in care doar un partener a mai
cunoscut experienta unei relatii legal constituite.
Familiile reorganizate sunt mai dinamice si, din punct de vedere
statistic, sunt mult mai frecvente decat cele reconstituite. Din perspectiva
functionala, cele doua tipuri de familii au atat puncte comune, cat si
puncte distincte. Ele sunt identice , daca avem in vedere functia de
socializare, cea de solidaritate si cea sexuala. Elementele divirgente apar
in cadrul functiei economice, care apare mai apropiata de cea
caracteristica familiei nucleare. In ceea ce priveste functia reproductiva,
familia reorganizata isi poate pune problema propriilor descendenti mult
mai usor, decat familiile reconstituite, mai ales in conditiile in care
partenerii nu au copii din mariajele anterioare sau atunci cand unul dintre
ei se afla la prima casatorie.
Dupa cum am incercat sa evidentiem cu ajutorul descrierilor facute,
familia restructurata se caracterizeaza printr-o functionalitate
controversata. Astfel, toate configuratiile - desi foarte diferite - au in
esenta un punct comun: nici una nu indeplineste toate functiile atribuite
135
 in mod clasic institutiei familiei. Mai mult decat atat, fiecare configuratie
tinde sa maximalizeze unele functii si sa minimalizeze altele sau chiar sa
le ignore. E greu de spus daca aceasta situatie induce efecte pozitive sau
negative. La fel de dificil ar fi sa afirmSm ca, din perspectiva indeplinirii
functiilor, familia restructurata nu este o familie normala. Un lucru insS
este cert: proliferarea familiei restructurate justifica utilitatea acesteia,
ceea ce inseamna ca acest tip de familie raspunde eel mai bine actualei
relatii sociale. Cu alte cuvinte, societatea care a determinat modificarea
familiei nucleare, nu are argumente cu ajutorul carora sa sustinS contrariul
si sa condamne nefunctionalitatea sau anormalitatea familiei restructurate.
3.3. Experiment* neofamiliale i "simulacre" ale familiei
actuate
Reasezarea si modificarea rolurilor bSrbatilor si femeilor In
conjuncturile sociale psihosociopatogene conduc la interactiuni
modificate intre sexe care reflects distorsiuni ale asteptarilor mutuale,
exalta competitii, ostilitati si cereri nenaturale, falsificate, transformindu-i
pe parteneri, din colaboratori complementari, in doua fiinte ce-si
descStuseazS mutual o perpetua criza de identitate, o pierdere si o
indepSrtare de sine.
Osciland intre teama de singuratate si nevoia de asociere, intre
confuzie si cSutare de sens, multi oameni dezamagiti sau doar incercati
de viatS, intr-o lume in care pierderea si cautarea identitatii de sine
bantuie si ravaseste fiinta, experimenteazS sau sunt in cautarea unor noi
stiluri de viata.
Natiunile avansate din punct de vedere tehnic sunt brazdate astazi
de o uimitoare gama de tipuri de familie: casatorii homosexuale, comune,
grupuri de persoane mai in varsta care se aduna pentru a imparti
cheltuielile ( si uneori relatiile - sexuale ), grupari tribale in anumite
minoritati etnice si multe altele, coexists ca niciodata pinS acum. Exista
casatorii pe baza de contract, casatorii in serie, conglomerate de familii si
o varietate de structuri intime.
Unele simulacre ale familiei, forme distorsionate de convietuire
vor fi urmarite in continuare.
Semicasnicia este un experiment neofamilial, avdnd ca scop
prelungirea casatoriei din punct de vedere legal, in ciuda modificarilor si
alterdrilor de esentd, care pericliteazd in fond continuitatea acesteia prin
degradarea semnificativa a complexului interrelational marital.
Aceasta formula de casatorie se intalneste frecvent in cuplurile cu relatii
intensiv-conflictuale cronice si constS in adoptarea si exercitarea
incomplete a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti.
Asa de exemplu, unul dintre soti este implicat partial in viata
familiala, atat ca sot, cat si ca parinte. El poate fi angajat simultan intr-o
relatie adulterina, evitand sau abuzand de partenerul conjugal, isi poate
exercita partial functiile parentale (asigura suport financiar, neglijand
insa total suportul emotional necesar copiilor) sau poate participa la
exercitarea in comun al menajului, dar nu si la luarea deciziilor financiare
etc. O serie de variante ale semicasniciei pot fi urmatoarele:
- formula casa si copiii impreuna , sexul separat";
- formula sexul impreuna, casa si copiii - mai mult tu, distractiile
- separat";
- formula sexul partial impreuna, casa numai tu, distractiile
partial impreuna, copiii - mai ales tu, banii - mai ales eu".
In cadrul acestor variante si ale altora posibile se contureaza
diverse structuri de cuplu disfunctional, conflicte acute, rivalitati si
violente cu impact negativ in socializarea copiilor si adesea in starea de
sanatate psihica a tuturor. Alcoolizmul si gelozia in contextul infidelitatii,
lipsurile financiare si dezordinea in programul de viata sunt frecvent
asociate.
O alta variants a casatoriei cu roluri maritale incomplet exercitate o
constituie situatia unor cupluri ( imatur - dependente), care sunt inlocuite
sub aspectul exercitarii rolului parental si uneori casnico-menager si
administrativ - organizatoric de catre bunici ( parinti -socri). Cuplul tanar
devene in acest caz un cuplu - copil" al unui cuplu - adult" deja
cristalizat. Cuplul-copil, tutelat de cuplul de parinti ( socri ), este
impiedicat practic In autodezvoltarea sa ca unitate independents, ca
unitate de decizie si actiune separatS. Aceasta influenteazS asupra
gradului de maturizare si responsabilizare in adoptarea adecvata a rolului
parental-conjugal si alimenteazS frustratii, conflicte, uneori cu consecinte
psihopatogene pentru Intreg sistemul familiei. i chiar dacS in intentii
interventiile pSrintilor-bunici sunt pozitive, ele pot greva buna
functionalitate a noii familii nucleare si dezvoltarea armonioasS a copiilor
acestora.
Adoptarea si exercitarea incompletS a rolului conjugal - parental
conduce la o deteriorare treptatS a relatiei conjugate, la o sSrScie si
degradare a esentei sale de relatii bio-psiho-sociale, prejudiciind atat
personalitStile consortilor i ale copiilor lor, cat si finalitStile sociale ale
familiei in general.
136
137
 Pseudocasnicia sau ,,vetile paralele" constitute forma de
manifestare cea mai grava a psiho-socio-patologiei maritale si consta in
adoptarea si exercitarea falsa, aparenta a rolului conjugal-parental.
DacS in tipurile de disfunctii ale structurilor prezentate anterior
sentimentul iubirii persista in forme contorsionate, dramatice, imature, in
pseudocSsnicie nu poate fi vorba de afectiune mutuala, ci doar de un
sistem de interese reciproce, de obicei economice si sociale, care
determina in anumite situatii optiunea unor indivizi de oficializare a
casatoriei. Astfel de casStorii aparente sunt de obicei realizate sub
influenta sau hotararea unor terti ( pSrinti), pe baza unor intelegeri cu
caracter material, situatii care persista totusi in conditiile societatii
contemporane.
Elementul prin care se justifies mentinerea oficiala a casatoriei,
adoptand roluri simultane de autonomic intra si extraconjugala, il
constituie problema locuintei si a investitiilor materiale comune,
efectuate intr-o perioada initials, cand partinerii pretind ca s-au iubit si
s-au inteles"; precum si pastrarea aparenta a unor statute oficiale si de
varsta avantajate de formula casatoriei. Un alt motiv care mentine
cSsatoria aparenta il constituie aparenta copiilor. Implicatiile educationale
privind prevenire"a si impiedicarea unor astfel de erori sunt deosebite. i
daca eel mai frecvent persoanele implicate in asemenea formule de viata
nu prezintS o patologie individuals semnificativa, relatiile lor, inclusiv
cele conjugale, sunt profund marcate psiho-socio-patologic, exercitand
asupra celor din jur ( in special tineri ) influence nocive si contribuid
astfel la discreditarea institutiei casatoriei. Aceste familii ofera modele
comportamentele pseudomaritale, cu consecinte importante privind
constituirea atitudinilor antifamiliale.
Comunitatile si "mariajele" de homosexuali. Notiunea homosexual
desemneazS preferinta pentru persoane de acelasi sex. In contextul
prefacerilor sociale mai largi din ultimele decenii, doua schimbSri de
atitudine si comportament care au generat doua "miscari" cu implicatii
socio-politice, sunt: "miscarea feminists" i "miscarea pentru aprobarea si
recunoasterea drepturilor populatiei minoritare homosexuale".
Grupul minoritar al homosexualilor, in special barbati, tinde sS-si
circumscrie in prezent o noua subcultura comunitara. Multe orae mari
ale lumii ofera o serie de facilitati homosexualilor in a se intalni si trai
impreuna. Astfel comunitatea homosexualilor se concentreaza adesea in
jurul barurilor, cluburilor, bailor publice si teatrelor special destinate
acestora.
138
Spre deosebire de heterosexuali, homosexualii (in special barbati)
sunt mai putin orientati spre "cuplu", majoritatea practicand contactele
sexuale impersonale, cu o diversitate de partineri. Cand o pereehe de
homosexuali se hotarate sa coabiteze, relatiile lor, suportul legal al
coabitarii sau "casatoriei" i limitarile procreative tind sa fie pe termen
scurt si nonmonogame.
O minoritate de homosexuali traiete in "mariaje heterosexuale"
pentru o anumita perioada, multi dintre ei avind copii in acel mariaj.
Aceasta situatie naste o serie de probleme cu privire la evolutia i
maturizarea psihologica a copilului.
Atitudinile sociale fata de homosexualitate sunt diverse, dar de cele
mai multe ori descurajante si dezaprobatoare in directs legatura,
credintele, normele religioase si socioculturale. Cu toate acestea, unele
tari europene (Olanda) tolereaza homosexualitatea si chiar au legalizat
mariajul homosexual, raliindu-se la atitudinile altor ,"zone", in care
aceasta orientare a sexualitatii a fost dintotdeauna acceptata (de exemplu
- in Filipine, in tarile latino-americane etc.).
Pornind de la premisa ca mamele lesbiene ar fi instabile din punct
de vedere emotional, iar copiii lor ar putea de asemenea fi supusi
molestarilor, lezati in dezvoltarea lor emotionala si sexuala, devenind ei
insisi homosexuali, adeseori tribunalele au avut o atitudine discriminativa
in ceea ce priveste acordarea custodiei copiilor acestor categorii de mame.
Dupa ami 80 s-a conturat o tendinta de corectare a acestei viziuni,
apreciindu-se ca lesbianismul i maternitatea sunt notiuni care nu
neaparat se exclud reciproc. Femeile lesbiene pot deveni mame prin
diverse modalitati: adoptie, insamantare artificiala de la un donator
necunoscut, contact sexual in timpul unei casatorii sau relatie
heterosexuals doar in scop procreativ. Totusi, exista riscul ca aceti copii
cu mame lesbiene sa fie traumatizati sau stigmatizati de societate sau de
colegii i prietenii lor. Ironiile, criticile, tachinarile, rejectia sunt
principalele comportamente si atitudini sociale la care ei vor fi expui.
Grupul comunitar sexual. Dupa anii 60 - 70, ca o replica i o
formula de protest la adresa "restrictiilor intru fidelitate si ipocriziei din
familia strict monogama", "tinerii furiosi" isi cauta o noua mistica - cea a
"comunitatii sexuale in grup". Adeptii grupurilor comunitare familiale isi
confera astfel iluzia unei pretinse libertSti individuate si autenticitati,
plecand de la ideea cS mariajul monogam induce de la bun inceput "o
castrare psihologicS sj sexuala a sotilor" prin respectarea fidelitStii, fie
' 4 * .<(" v- <> ^ <\ i , -,, 'tut '
139
 de teama opiniei publice, fie prin aderarea la principii educative, morale
si religioase perimate.72
In ceea ce priveste implicatiile fidelitatii conjugale impuse si a
coeziunii celulei familiale in dezvoltarea armonioasa a copiilor, ele sunt,
de asemenea, persiflate de adeptii grupurilor comunitare, pretinzand ca
"nu exista parinte bun" in conditiile in care intreaga lui gandire este
reflexul familiei monogame in care el traieste.
Acest nou sistem de convetuire comunitara, pe care il cauta unele
cupluri moderne, ridica tot atatea probleme, pe cat pretinde sau doreste sa
rezolve. Intr-o viata moderna, care cultiva anonimatul si superficialitatea,
aceasta "neoformatie" familiala spera sa satisfaca nevoia de comunicare,
caldura si atentie, la care aspira fiecare persoana. Dar ea este, nu mai
putin, o sursa de grave dificultati. Si oricat de entuziati ar fi adeptii
grupurilor comunitare, noul stil de viata familiala nu previne intotdeauna
imixtiunea subversiva a geloziei in raporturile sexuale, si nici problemele
relative la repartitia sarcinilor.
In special asa-numitele "comunitati deschise" oricarui nou-venit nu
sunt de natura sa satisfaca nevoia de confort afectiv, durabil, intrucat
"schimbarile" raman superficiale sau limitate la "flame emotionale" ce se
sting la fel de repede cum s-au aprins.
Swingers (swinging - in limba engleza oscilant, ritmat)
desemneaza un schimb voluntar si temporar intre perechi, in scop sexual.
"Schimbul" se produce intre doua persoane sau mai multe cupluri si, in
mod ocazional, poate fi inclusa in grup si o persoana fara partener (de
obicei-o femeie). Dar, oricum, combinatiile "schimburilor" sexuale au loc
cu consimtamantul deplin al tuturor partilor implicate.
Swingers utilizeaza doua forme de "schimb". In prima, doua
cupluri petrec o seara linistita impreuna, in timpul careia "schimbarea"
perechii inlocuieste de fapt relatiile sexuale. Intr-o a doua forma, un
numar de cupluri se intrunesc pentru o petrecere, in timpul careia se
practica progresiv o serie de schimburi sexuale. Multi swingers incep
printr-un aranjament de doua cupluri i , mai tirziu, treptat, devin
membrii unui "grup secret".
Dupa experienta initials a intalnirii cu alt cuplu, unele cupluri
renunta definitiv la acest experiment. Altii, dimpotriva, dezvolta o
adevarata tendinta de "profesionalizare" in acest sens, dar informatiile
detinute sunt extrem de reduse, intrucat atitudinea lor este din ce in ce
mai prudenta si discreta. Ceea ce e discutabil sub aspectul motivatiilor si
"filozofiei" de viata a acestor persoane, este perspectiva lor asupra
intimitatii, modul in care inteleg sa-si revitalizeze relatiile sexuale
erodate. Osciland intre duplicitate i falsa coerenta morala, ei sustin ca
sexul extramarital este blamabil, intrucat antreneaza minciuna si deceptia
partenerului, asa incat este preferabil "schimbul" de perechi, in care
investitia emotionala este foarte redusa sau absenta.
Cine sunt de fapt acesti oameni, care adopta un stil atat de
neobisnuit de viata? Studiile, efectuate in S.U.A., arata ca in general ei
provin din clasele medii si inalte ale societatii; ca au un nivel de educatie
in general mediu; sunt predominant de rasa alba; au varste diverse, dar
mai ales intre 35 i 45 de ani; au legaturi slabe sau absente cu parintii, cu
religia si se plaseaza in afara conventiilor sociale.
Casatorii in serie, multiple relatii sexuale cu diversi parteneri,
aparitia sistemului de "swingers", respectiv cupluri care isi schimba
partenerii si se angajeaza in activitati uneori aproape de promiscuitate,
grupuri de fete si baieti care isi ofera serviciile sexuale denota deruta si
demonstreaza ca de-a lungul vremii a disparut conceptia de sacru, de
altar, de supranatural. "S-au sters din minte aspectele de vrajitorie i de
misticism i a diminuat treptat ideea de virtute i caracter, legata de o
anumita conduita sexuala. Ce se ofera in loc? Numai timpul ne-o va
spune."
3.4. Schimbari si tendinte in structura si functiile familiei in fara
noastra
In cele ce urmeaza vom incerca sa privim familia din republica
noastra i functionalitatea ei pe axa traditionalitate - modernitate. Vom
indica unele din avantajele si dezavantajele celor doua momente i, mai
ales, ce a modificat societatea contemporana din sistemul traditional.
Familia traditionala era supusa unei presiuni externe din partea
mediului social care, prin familie, ii asigura reproductia. Deciziile,
scopurile unei familii erau strict reglementate de normele unanim
acceptate ale colectivitatii. Devierea de la aceste norme era sanctionata
prin oprobiu social. Sentimentul de insecuritate pe care l-ar fi generat
asumarea unui asemenea oprobiu, facea preferabil conformismul. Prin
urmare, traditionalitatea are ca atribute esentiale; imobilismul,
rigiditatea, conservatorismul. Urbanizarea, extinderea familiei nucleare,
reducerea functiei economice a familiei au creat un element de
72
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia $ipsihosexologia familiei, 73
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei,
Editura PRESS "Mihaiela" SRL, Bucureti, 1998, p. 90. Editura PRESS "Mihaiela" SRL, Bucureti, 1998, p. 91.
140 4.
insecuritate, au redus posibilitatile de identificare a generatiilor tinere cu
cele mature, au sporit conflictul intre generatii. S-a creat o mobilitate
familiala cu continut anomic, au aparut probleme de adaptare a
indivizilor la o societate in continua transformare. Indivizii au gasit
modalitati proprii de adaptare la acest tip de societate, prin planning
familial sau prin alegerea celibatului. Familia poate deci sa-si regleze in
mare masura singura functiile interne. In schimb, individul a pierdut un
mediu securizant. Libertatea crescuta, platita cu un sentiment al
insecuritatii, i-au impus eforturi sporite de adaptare, nu numai la un
dinamism social necunoscut inainte, dar i la cerinta de a raspunde
acestui mediu cu o mai mare responsabilitate. Familia si-a pierdut mult
din caracterul ei de institute sociala, cuplul familial fiind interesat mai
mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea
functiilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Atributele
esentiale ale modernitdtii au devenit: flexibilitatea, individualismul,
dinamismul.
S-au redimensionat componentele functiei economice, atat in ceia
ce priveste producerea de bunuri, cat si in administrarea bugetului de
venituri si cheltuieli. Familia nu mai este o unitate productiva
autosuficienta, membrii ei fund dependenti de veniturile castigate in afara
gospodariei, comunitatii, republicii. S-a modificat si componenta privind
pregatirea profesionala a descendentilor. Transmiterea ocupatiilor de la
parinti la copii se intalneste tot mai rar.
In ceia ce privete latura financiara, familia contemporana este
caracterizata printr-un buget dezechilibrat, datorat surselor sporadice de
venit si/sau cheltuielilor exagerate intr-o anumita directie (de obicei
pentru alimentatie si plata serviciilor comunale). Drept exemplu, desi
legislatia nationala cu privire la invatamint declara ca invatamantul in
Republica Moldova este gratuit, numarul mare de institutii de invatamint
private si platile exagerat de mari in comparatie cu veniturile din familii
limiteaza accesul la invatatura a copiilor din familiile numeroase.
Situatiei materiale precare a unei parti semnificative a populatiei i se
adaoga lipsa unei modalitati viabile de protectie sociala a familiilor
defavorizate socio-economic, ceia ce contribuie la perpetuarea starii de
marginalitate in care se afla, precum si la defavorizarea familiei,
casatoriei legitime, descendentei.
De la o vreme, oamenii au inceput sa se intrebe, daca nu cumva
este necesar sa se schimbe ceva in via|a lor si de unde trebuie inceputa
aceasta schimbare. Aproape toti incearca sa-si modifice stilul de via^a, iar
acest lucru devine posibil prin modificarea relatiilor interpersonale,
142
fie ele conjugale sau nu. Tot mai multe persoane nu accepta ca o farm lie
moderna sa fie guvernata de principii si valori traditionale. Multi nu-si
mai pun intrebarea daca e bine ceia ce fac, daca merita sa incerce si
altceva. Pentru ei a devenit mai importanta schimbarea. Traim o epoca a
schimbarii, fiindca suntem innebuniti dupa schimbare. Daca ceva nu
merge, trebuie schimbat. Nu mai avem rabdarea societatii traditionale si
nici perseverenta ei. Acum viteza cu care se desfasoara evenimentele este
prea mare, iar daca nu ne adaptam la ea, riscam sa ramanem in urma si
atunci, nu avem decat alternativa schimbarii. Schimbam instalatii,
colaboratori, prieteni si parteneri de viata ... Din perspectiva vietii
familiale, aceste tendinte produc efecte dureros de negative. Nu putem
ignora cat de subreda ar deveni relatia conjugala, in conditiile in care
individul i-ar privi propriul partener cu o detasare care merge pana la
disolutie sau ruptura. Nu putem ignora cat de frageda ar deveni relatia
parentala, in conditiile in care copiii devin tot mai independenti in relatia
lor cu parintii, de la varste din ce in ce mai timpurii.
Revenim la ideia de la care am plecat: oamenii experimenteaza
stiluri de viata alternative, cu mai mult sau mai putin succes. Dar nu
trebuie ignorat faptul ca "in orice perioadd istorica, valorile familiale au
rdspuns unor comenzi sociale. Aceste comenzi sociale au jacut ca valorile
adoptate sa lase o marjd mai mare sau mai mica optiunii individuale. In
cazul in care libertatea de opinie individuald este mai mica, individul
poate fi privit mai mult ca o persoand care raspunde si se conformeazd
acestor valori, jard a tine seama "decat in mica masura" de interesele
proprii. Daca libertatea de optiune individuald este mai mare, individul
este mult mai activ, in sensul ca ceia ce intreprinde este, in cea mai mare
masura in interesul sau. El nu respinge valorile familiale, ci doar le trece
prin fdtrul propriei personalitati, adoptdnd, in cele din urmd, ceia ce i se
potriveste in mai mare masura.".
Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a
stilului sau de viata il constituie autoritatea. Ea este sustinuta indeosebi de
urmatoarele valori: ierarhie, conformism, represiune. Acestea definesc un
stil de viata al familiei ce consacra superioritatea parintilor asupra
copiilor, a varstnicilor asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a
fratilor mai mari asupra celor mai mici etc.
Valorile familiei contemporane intemeiaza un stil de viata distinct
de eel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca valoare focala
74
Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Psihologia relatiilor dintre sexe, mutafii fi alternative,
Editura Alternative, Bucureti, 1997, p. 310.
143
 cooperarea. Ea este sustinuta de valori ca: egalitate, schimbare, probleme: scade nuptialitatea si creste divortialitatea (un numar din ce in
comunicare. ce mai mare de cupluri coabiteaza fara a-si legaliza casatoria); scade
Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca natal itatea si creste mortal itatea (incepind cu anul 1999 sporul natural al
o alternative la aceste stiluri de viata, putem aprecia ca, in viitor, valoarea populatiei este negativ); este mare numeral copiilor nascuti in afara
focala ar fi individualitatea, sustinuta de urmatoarele valori: competi$ie,
noncomformism, insingurare.
Schematic, aceasta trecere de pe axa traditionalitate-modernitate,
pe cea a previziunii, ar arata ca in figura urmatoare:

AUTORITATE

COOPERARE

INDIVIDUALITATE

Ce importance are schema data pentru aceasta discutie? Este o

intrebare ce aduce cu ea o multime de argumente in sustinerea ideii ca, in
viitorul apropiat, conceptul de familie va trebui refacut.
Termenul "valori familiale" poate avea pentru diferiti indivizi
sensuri diferite, insa comun pentru toti ar fi acela ca familia nu este doar
unul dintre mai multe stiluri de viata, ea nu este doar o bariera reactionara
si de moda veche si nu este nici doar rezultatul unor calcule economice.
Ea este, pur si simplu, asumarea unei raspunderi. Datorita faptului ca
majoritatea oamenilor sunt constienti de acest lucru, presiunile economice
si culturale nu au distrus inca familia. Dar cat va rezista ea, oare? Cat
timp isi vor asuma oamenii raspunderea pentru altii? Va mai merita acest
efort, in conditiile in care satisfactiile sunt prea mici si eforturile devin tot
mai mari? Ramane ca viata sa dea raspuns la aceste intrebari.
Iar viata ne vorbeste in graiul cifrelor (vezi anuarele statistice
editate de Departamentul Statisticii al Republicii Moldova) si ne spune ca
in .prezent familia din Republica Moldova se confrunta cu mari
casatoriei (in 2000 acest numar era de 7567); scade numarul persoanelor
apte de munca si creste numarul pensionarilor; creste numarul copiilor
care parasesc casa si vagabondeaza sau cersesc etc.
Este greu de crezut ca societatea nu va impiedica manifestarea
tendinfelor negative. Practica demonstreaza ca societatea a constientizat
faptul ca fenomenele si faptele realitatii sociale au avansat intr-atata, incat
orice intoarcere in trecut este de neconceput. De exemplu, orice
incurajare a natalitatii produce efecte asupra economiei. Din aceasta
perspective, doar tarile cu o populatie imbatranita si cele ale carui venit
pe cap de locuitor este foarte mare sprijina cresterea natalitatii.
Sa nu uitam ca societatea a dezvoltat un sistem imens prin care a
preluat o mare parte din functiile familiei, sistem ce nu trebuie sa-si
piarda vitalitatea.
Sa nu uitam ca societatea are nevoie de indivizi cat mai pregatiti,
trecuti printr-o multime de ani de studii, de specializari si aprofundari, cu
alte cuvinte are nevoie de un individ care s& puna accentul mai mult pe
el insusi. i aceasta va duce, probabil, la cresterea varstei medii la
casatorie, tendinta fiind mai accentuate in cazul barbatilor.
Sa nu uitam ca - din perspectiva cresterii varstei la casatorie -primul
contact sexual va avea loc mai devreme, iar tabu-ul virginitatii va ramane
o amintire. Iar multimea contactelor interpersonale la care te obliga
societatea contemporana va face ca numarul partenerilor sa creasca, atat
cantitativ, cat si calitativ. Caci SIDA determine indivizii se fie mai
prudenti si mai selectivi.
Tot mai multi indivizi au inceput se constientizeze faptul ce, de
reguie, nasterea primului copil aduce cu sine si multe dificultati si
tulburari emotionale in cuplul taner, si aceasta pentru ca perioada 6-14
ani a copilului este una de presiuni economice, psihologice, sociale.
Costrangerile multiple se rasfrang, in deosebi, asupra so^iei. De aici si
urmetoarea presupunere - va creste varsta mamei din perspectiva primei
nasteri si se va micsora numerul mediu al copiilor in familie.
Am putea prelungi identificarea acestor schimberi si tendinte, inse
vom reveni la ideia ce stilul de viata este impus , deturnat sau deformat de
ambianta cotidiane, de disponibilul de buget si de prejudecatile
coexistente aderente, deoarece anume din dualitatea relatiilor dintre
familie si societate s-a nescut conceptul de "politica familiale", pentru ce
politica familiale a unei tari este aceea care poate incuraja sau descuraja
existenta familiei ca institutie.
Motivatiile politicilor familiale sunt variate (spre exemplu: atunci
cind spartanii aruncau in prapastie copiii firavi si nesenetosi, ei
144 145
presupuneau realizarea unei populatii putin numeroase, dar viguroase; in
schimb, cind musulmanii isi propun ca ideal sa aiba noua copii - motiv
pentrU care religia si dreptul accepta poligamia - este evident, eel putin la
origine, scopul unei atare politici este expansionist). Sunt variate si
gradele de elaborare a unor astfel de politici. Ele variaza de la simpla
mentalitate referitoare la familie (care se reflects in atftudinea statului
fata de aceasta), pana la elaborarea unei politici stiintifice, vizand
promovarea si ocrotirea familiei.
Constitutia Republicii Moldova consacra direct ocrotirea familiei in
art. 48: "Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii
si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului...", precum si in
art. 49, 50, 51. Atat prevederile Constitutiei, cat si ale Codului familiei
din 26.10.2000, dupa cum si multitudinea Legilor, Hotararilor de Guvern,
Regulamentelor, Instructiunilor etc. adoptate in ultimul deceniu, ce
vizeaza tema abordata. vorbesc desp e faptul ca in Republica Moldova se
incearca solutionarea problemelor complexe cu care se confrunta familia
in conditiile actuale.

146