Aspecte socioprofesionale in afectiuni

neurologice
Majoritatea bolilor centrale si periferice, lasa pentru
o perioada lunga de timp sau definitiv, sechele
disfunctionale de gravitate variabila, mergand pana
la handicapuri iremediabile.
Desi infirmitatile, det de leziunile neurologice sunt
relativ monotone (afectarea motricitatii, a
sensibilitatii, a votbirii, a coordonarii), incapacitatile
si handicapurile bolnavului pot fi asa de complexe si
grave, cum ar fi incapacitatea de locomotie, de
autoingrijire, de comunicare, de abilitate, de
comportament, sau handicapul de independenta
fizica, ocupational de orientare, de integrare sociala
si altele.
Asistenta unui bolnal neurologic este un proces
indelungat daca nu chiar continuu, pentru toata
viata.
O mare parte a acestei asistente se va desfasura la
domiciliu paciebntului, cu ajutorul membrilor
familiei, perioada indicatiilor medicului neurolog si
in majoritatea cazurilor in obs medicului de familie.
Exita tipuri variate de unitati medicale care ofera
asistenta medicala calificata, pentru acesti bolnavi
pe perioade de luni si ani de zile, sau chiar toata
viata:
- Spitalele de cronici
- Spitale camin
- Sanatorii de spital
- Sanatorii de azil
Acestea sunt putin dezvoltate in tara noastra.
In general asistenta unui bolnav neurologic incepe
intr-un centru de specialitate, (neurologie-
neurochirurgie), continua apoi intr-un serviciu de
recuperare medicala in functie de afectiunea
neurologica si se continua la domiciliul bolnavului,
putand exista in timp si alte internari succesive in
serviciile spitalicesti.
Pentru un sechelar neurologic, probremele propriu-
zise de recuperare se vor pune atata timp cat exista
inca semne si sperante de ameliorare functionala
sau gastigate de compensari.
Definitivarea deficitului functional nu inseamna
abandonarea pacientului, in aceasta situatie
pierderea restantului functional obtinut cu greu
este aprope regula.
Continuarea unui anumit program de recuperare
este obligatoriu si se face mai ales la domiciliul
pacientului.