Sunteți pe pagina 1din 1

TOPIREA ŞI SOLIDIFICAREA

Topirea este fenomenul de trecere a unui corp din faza solidă în faza lichidă, iar solidificarea este
transformarea inversă.

Distingem două tipuri de topire:

a) topirea corpurilor amorfe se produce printr-o înmuiere treptată a corpului până se ajunge la
faza lichidă: sticla, ceara, smoala etc.

b) topirea corpurilor cristaline (topirea neta) se produce prin trecerea bruscă în faza lichidă la o
temperatură bine precizată: metalele, gheaţa etc.

Topirea neta respectă urmatoarele legi:

a) la o presiune dată, topirea are loc întotdeauna la aceeaşi temperatură, numită temperatură de
topire(este o caracteristică a substanţei.

b) în tot timpul topirii temperatura substanţei rămâne constantă.

c) temperatura de topire este influenţată de presiunea la care este supusă substanţa.

d) În timpul topirii volumul substanţei se modifică. Există substanţe al căror volum scade în urma topirii:
apa, fonta, argintul, bismutul, dar majoritatea substanţelor îşi măresc volumul prin topire. Se cunoaşte
foarte bine că apa care îngheaţă într-o sticlă o sparge deoarece în timpul solidificării apei volumul
acesteia creşte. Dacă se toarnă parafină topită într-o eprubetă, după solidificare se constată că nivelul
acesteia a scăzut. În industrie trebuie să se ia în consideraţie variaţia volumului la solidificare pentru a nu
se obţine piese mai mici, în urma turnării metalelor în forme (metalurgie)

e) Căldura primită de substanţă în timpul topirii are aceeaşi valoare cu cea cedată de aceeaşi substanţă în
timpul solidificării: Qt=Qs

Temperatura de topire poate fi modificată prin realizarea unor aliaje de concentraţii bine definite, astfel,
aliajul de plumb şi cositor are temperatura de topire mai mică decât a fiecărui metal.

Aprindem o lumanare, ceara este in stare solida, la o temperature constanta devine lichide.,realizandu-se
astefel topirea. La disparitia sursei de caldura ceara lichida devine solidia, realizandu-se astfel
solidificarea.