”Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi

nedespărţită.” Nicolae Iorga

Luceafăr al poeziei românești și om de geniu, Mihai Eminescu a înălțat poezia pe
altarul zeilor, ca jerfă a tuturor tânguirilor și iubirilor noastre efemere.
Un om de o asemenea valoare, nu putea să se nască decât aici, pe acest pământ
românesc, rupt cu grijă din raiul lui Dumnezeu.
Ma pronunt in favoarea idealurilor poetului ,in special a celui de geniu care apare
in toate operele sale. Indeosebi in Luceafarul Dar cum ai vrea să mă
cobor? Au nu-nțelegi tu oare, cum că eu sunt nemuritor, și tu ești
muritoare? Omul de geniul este , în ordine , umana , un nefericit ,
un neînteles , aflat în vesnica opozitie cu omul comun .
Inadaptarea la regulie de convietuire obisnuite îl izoleaza si are
drept urmare nefericirea. Aceasta trasatura caracterizindu-I
propria personalitate.Un alt ideal pe care Eminescu il
impartaseste cu noi e ,,iubirea neimplinita’’ fiind reliefata in
poeziile ,,Lacul//unde poetul aspira la o iubire ideala, o poveste de dragoste
imaginara intr-un cadru natural cu care se contopeste trairea interioara a eului
liric.
Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin şi sufăr

O creatie inedita a poetului care se refera la arta poetica este poezia ,,Cartile’’
deoarece e present eul liric care isi exprima in mod direct propriile
convingeridespre importantele aspect ale poeziei,vorbeste despre modalitatile
proprii de exprimarea trairilor, a sentimentelor,despre sursele de
inspiratie.Aceasta poezie e o arta poetica deoarece eminescu isi exprima
admiratia fata de creatia lui Sheakespeare
De-aș fi trăit când tu trăiai, pe tine
Te-aș fi iubit atât - cât te iubesc?
Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
- Destul că simt - tot ție-ți mulțumesc
Poezia iubirii poate fi considerate ,,Din valurile vremii,,incadrandu-se in
aceasta tematica datorita figurilor de stil si imaginea iubitei. Si motive;le In
metafora „iubite inger scump”, dubla determinare epitetica „iubite” si „scump”, evidentiaza
sentimentele puternice ale indragostitului. Epitetul in vocativ „iubite” transfigureaza iubirea,
afectivitatea, iar epitetul „scump” sugereaza imaginea perfecta a femeii in ochii
indragostitului. Portretul ei, cuelementele tip( braţele reci, de marmur , părul lung, bălai ,

!aţa albă, - este înnobilat detristeţe şi îndurerare( /i !aţa străvezie ca !aţa albei ceri 0 1lăbită e de
umbra duioaselordureri2 Idealizarea iubiteiculminează prin !olosirea c&iasmului( %emeie între
stele şi stea între !emei Motivele pe care le dezvolta iubirea pierduta, ireversibilitatea timpului,
stelele, umbra, visul

Glossa lui Eminescu se incadreaza intre marile creatii universal si literaturiii romane ,avad ca tema
fundamentala Strofa I este strofa temă având versurile grupate două câte două, în patru
distihuri.Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
concentrează motivul baroc „irreparabile tempus fugit”, curgerea inexorabilă a timpului care în ciuda
acestui fapt nu aduce nici o schimbare pentru omul de geniu care pare să retrăiască mereu aceeași
zi întrucât nimic nu se modifică într-o lume a non-valorilor. timpul În strofa a doua poetul
prezintă timpul care măsoară vârsta ființei umane, dar timpul este o înșiruire de
evenimente pe care totuși omul le uită. Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine. Strofa a-V-a valorifică ideea prezentului etern preluată din filosofia
Schopenhauriană, lumea rămâne aceeași, ea nu se schimbă:

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,
Potrivit filosofului, „Toată istoria omenirii în timp și spațiu nu este decât un șir de manifestări ale Ideii”
Ma pronunt in favoarea valorii pe care o promoveaza eminescu-trecerea ireversibila a timpului care
o consider valabila si in zilele noastre Poetul se inspira din ideile lui Schopenhauer care prezinta
timpul ca un prezent etern, trecutul si viitorul fiind posibile doar prin prisma prezentului. Varietatea
imaginilor lirice ale timpului apare ca o consecinta a genialitatii poetului. Acesta reia aceeasi tema
privind-o din diverse aspecte, analizand-o in profunzime, oferindu-i diverse simboluri. Prezentul este
singura viziune a timpului care merita atentia omului deoarece “Viitorul si trecutul/ Sunt a filei doua
fete/ Vede-n capat inceputul/ Cine stie sa le-nvete.” (Glossa) Pentru poet nimic nu este nou si
experientele se pot repeta la infinit chiar intr-un viitor la fel de nesemnificativ precum durata actuala,
idee prezentata sub forma infatisarii lumii ca un teatru in care doar actorii se schimba: ”Alte masti,
aceeasi piesa,/ Alte guri, aceeasi gama.”(Glossa).Timpul ramane a fi o problema nerezovlvata, Numai
poetul
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurilor,
Trece peste nemarginirea timpului:<<Numai poetu’’

Unul din fragmentele care m-a impresionat „De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tine/Te-aş fi iubit atât – cât
te iubesc?/Căci tot ce simt, de este rău sau bine/ – Destul că simt – tot ţie-ţi mulţumesc”, toate având
rolul de a intensifica sentimentele profunde ale lui Eminescu, accentuând fiecare detaliu semnificativ.
„M-ai învăţat ca lumea s-o citesc” – ce unic mod de-aţi arăta revanşa! Un Om cum a fost şi este
Shakespeare a reuşit să-l ridice pe Eminescu pe cel din sus podium, acela de a obţine lumea
întreagă.O alta idee –fragment care mi-a placut a fost cea a prezentului etern din glossa Viitorul si
trecutul /Sunt al filei doua fete/singura clipa a existentei este prezentul fiindca trecutul nu poate fi
reconstituit iar viitorul nu poate fi prevazut.i

Capodoperele eminesciene Scrisoarea I, Glossa si Luceafarul pun in valoare marea

capacitate de sinteza filozofica si de creatie, ceea ce a determinat variate analize, unele
exhaustive, altele partiale.

Teme aproape comune: conditia omului de geniu, cosmogonia, timpul si mai ales
perfectiunea artistica, constituie laitmotivul creatiilor mentionate.

Scrisoarea I, poem cu o structura romantica, filosofica, abordeaza relatia omului de

geniu cu timpul si societatea marginita, nasterea, evolutia si dramatica previziune a
stingerii sistemului cosmic. Cu poezia Glossa, capodopera de factura clasica,
cu valoare gnomica, in care reflectiile si sentintele au gravitatea unor
inscriptii, aduce in literatura noastra teme si motive cum sunt: timpul- cu
dimensiunile sale: “fugit irreparabile tempus”, ”fortuna labilis” si ”vanitas
vanitatum”: viata ca teatru, prezentul etern.

prin Luceafarul, Eminescu se intrece pe sine, Tudor

'Luceafarul' este expresia desavarsita ageniului eminescian, aparand ca
o sinteza agandirii sale poetice. 'Luceafarul' devine astfelun poem filozofic in
care tema romantica aconditiei omului de geniu capata straluciredesavarsita. Dupa i
nsemnarile poetului,capodopera sa este un poem alegoric: El n-are moarte darn-
are nici noroc'.

elogiul iubirii si al naturii isi are rezervat un loc special, prin lirismul si melancolia
poeziilor, prin aspiratia eului catre absolut si perfectiune.

natura si iubirea se constituie intr-o singura tema in care spatiul poetic primeste
valoare filosofica si este caracterizat de emotii puternice si sentimente profunde

Dragostea si natura sunt teme romantice, permanente in creatia lui Eminescu.

Natura cunoaste la Eminescu doua ipostaze: una terestra si alta cosmica. Dragostea
cunoaste dimensiuni de la suferinta, iubiri pierdute ("Si daca...", "Floare albastra",
"Lacul", "Pe langa plopii fara sot...") si dragoste fara speranta ("De cate ori iubito",
"Daca iubesti fara se speri", "Sara pe deal"), la dragoste implinita ("Calin, file de
poveste", "Poveste teiului", "De ce te temi").

Iubirea la Eminescu reprezinta mai mult un ideal, o aspiratie in lirica de tinerete,

mai tarziu transformandu-se intr-un sentiment dual, fericire dublata de rautate,
pentru ca in final sa se ajunga la sentimentul iubirii pierdute, al dezamagirii
profunde si al descurajarii totale.
Intalnim astfel femeia in diferite ipostaze.