Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
derivatele se scriu într-un cuvânt (situațiile în care un prefix sau un sufix se scrie
cu cratimă sau separat fiind rare[2]);
compusele se scriu, în funcție de partea de vorbire căreia îi aparțin și de gradul de sudură a
compusului, în unul din cele trei moduri posibile: într-un cuvânt, cu cratimă sau în cuvinte separate;
formațiile din sau cu elemente de compunere se scriu într-un cuvânt;
locuțiunile se scriu în general în cuvinte separate, mai rar cu virgulă sau cu cratimă;
grupurile relativ stabile de cuvinte se scriu în cuvinte separate.
Unele derivate, compuse, locuțiuni sau grupuri de cuvinte se scriu cu cratimă sau
cu apostrof numai din rațiuni fonetice, pentru care vezi 1.2.1. Apostroful și 1.2.4.
Cratima.
Aceste reguli generale sunt detaliate în cele ce urmează.
2. Se scriu cu cratimă între prefix și cuvântul de bază anumite derivate cu prefixe (acest mod de scriere
corespunzând unei rostiri mai insistente), și anume:
o obligatoriu:
derivatele cu prefixul ex- „fost”: ex-prim-ministru, ex-președinte;
o facultativ, pentru punerea în evidență a prefixului sau/și a bazei, unele derivate scrise în mod obișnuit
fără cratimă, mai ales:
derivate cu prefixe superlative: ultra-progresist (Caragiale);
derivate cu sensuri mai puțin obișnuite: ne-voie „absența voinței”, pre-text „ceea ce precedă un
text”, a re-crea „a crea din nou”;
3. Un prefix poate fi scris, în cadrul cuvântului, între paranteze rotunde — mai ales în stilul științific, în
publicistică etc. —, pentru a se evita repetarea cuvântului de bază: practici (re)introduse după 1989 „introduse sau/și
reintroduse”.
4. Se scriu separat prefixele folosite singure în mod accidental, în opoziție cu termenul de bază sau cu un
derivat cu alt prefix de la aceeași bază (X este hipertensiv, Y este hipo = hipotensiv; legume ne [= nemirositoare] sau
mai puțin mirositoare. Gib. I. Mihăescu), precum și prefixele folosite cu rol de cuvinte (devenite adjective
invariabile: *extra, *super, *ultra).
1. Se scriu într-un cuvânt majoritatea derivatelor cu sufixe, chiar dacă sunt formate de la cuvinte scrise cu
cratimă (*albaiulian, burtăverzime, *negruvodean, târgujian, târgumureșean de la Alba-Iulia, burtă-verde etc.) sau
separat (antonpannesc, băimărean, camilpetrescian, cezarpetrescian, cincisutist, costarican, newyorkez, sanmarinez,
sătmărean, *srilankez de la Anton Pann, Baia Mare, cinci sute etc.).
2. Se scriu cu cratimă derivatele cu sufixe de la abrevieri literale (R.A.T.B.-ist) sau de la litere (X-ulescu)
3. Se pot scrie fie într-un cuvânt (cu căderea, uneori, a vocalei finale a numelui), fie
cu cratimă (cu păstrarea vocalei finale a numelui) derivatele de la nume proprii străine a căror finală prezintă
deosebiri între scriere și pronunțare: poeesc/poe-esc, rousseauism/rousseau-ism, *shakespearian/shakespeare-ian de
la Poe [pou], Rousseau [ruso], Shakespeare [șecspir].
4. Se scriu separat numai sufixele folosite ocazional cu rol de cuvinte: isme „mode”.