Sunteți pe pagina 1din 2

ETICA MUNCII LA ROMÂNI

Muncesc românii cât trebuie sau nu muncesc? Având în vedere nivelul la care a ajuns
România astăzi, probabil tot mai multe persoane își pun această întrebare. Lucrurile merg atât de
prost pentru că nu muncim cât trebuie? Dacă ar fi să analizăm cercetarea științifică realizată de
Monica Heintz, răspunsul ar fi: da. Autoarea cărții „Etica muncii la românii de azi”, declara într-
un interviu că românii se autoacuză, prin declarațiile lor susțin că România nu este pe o poziție
bună deoarece ei nu muncesc.
Probabil ca majoritatea tinerilor își pun întrebarea, de obicei după ce poartă o discuție cu
o persoană care a muncit în timpul regimului comunist, în ce măsură românii muncesc în prezent
și cum munceau în perioada comunistă. Există diferențe între aceste perioade sau între modul în
care se muncește în România și modul în care se muncește în occident?
Pentru a răspunde la toate aceste întrebări și pentru a putea face această diferențiere între
munca din prezent și cea din perioada comunistă, m-am inspirat, după cum am precizat mai sus,
din cartea Monicăi Heinz, „Etica muncii la românii de azi”. Se pare că această „analiză socială”
cum o definește autoarea, poate răspunde în bună măsură acestei provocări.
Pentru a studia etica muncii, Monica Heinz folosește trei organizații, o companie privată
care oferă cursuri de limbi străine, un liceu de artă și un ONG. Studiază regulile de
comportament la locul de muncă, dar și valorile atașate lor.
Pentru a-și construi răspunsul și pentru a descrie mai exact ce se întâmplă cu munca la
români, autoarea percepe în societatea românească un curent de opinie care pleacă de la premisa
că mentalitatea românească ar constitui una dintre principalele cauze ale problemelor sociale și
economice de astăzi.
„În Ardeal am auzit că dacã vecinul meu are o capră şi munci şi eu din greu, pot să-mi iau
şi eu una. În Țara Româneascã am auzit că dacă vecinul are o capră şi eu nu am una, mai bine să
moară capra vecinului. Dupã 1989 în România, aud că dacă eu am o capră, mai bine să moară şi
capra mea decât să aibă şi vecinul una.“ (glumã spusã de un politician român în 1990). Această
glumă are intenția de a descrie pe scurt mentalitatea românească, combină etica muncii cu etica
relațiilor interpersonale. Arată, în mod evident, felul în care se descriu românii cu termeni
negativi și cu invidie ceea ce îi „leagă” împreună în mizeria materială și morală. Acuzarea în
mod evident și repetat a mentalității românești indică o lipsă de respect de sine la nivel de individ
și de națiune.
Autoarea încearcă să explice în această carte că nu este vorba de nici un fel de mentalitate
românească formată, moștenită aici pe plaiul mioritic, și că circumstanțele sociale și economice
sunt cele care le determină. „Am încercat să demontez mecanismele și să arăt cum determină ele
comportamentul oamenilor la locul de muncă, care se dovedește intr-adevar un comportament
deseori ineficient. Si că... până la urmă, e adevarat că nu există o etică a muncii la romani”.
Nu au românii o etică a muncii? Etica protestantă a muncii. Conceptul de etică a muncii a
fost inventat de Max Weber, dar a fost ridicat ulterior la rangul de ideologie a sistemului
capitalist. In esența, aceasta spune că munca e cel mai important lucru din viața. Viața noastră
trebuie să fie dedicată muncii. Numai dacă muncim avem succes în afaceri, avem reușită în viață.
Iar Dumnezeu ne va ierta păcatele și vom ajunge în Paradis. Aceasta este ideea de baza a eticii
protestante a muncii. Oamenii nu muncesc pentru munca în sine, nu muncesc pentru că munca
este un lucru care îi înalță. Tipul de etică ce guvernează la locul de muncă, mi se pare mie, este
pur și simplu o etică a relațiilor umane. Oamenii iși fac corect munca dacă se simt responsabili
pentru persoana care este în fața lor, dacă se simt responsabili față de eșecul lor, față de colegii
lor angajați. Dacă acolo se creează un mediu care îi determină să funcționeze normal, ca o
familie de exemplu, unde au responsabilități, ei prestează corect munca.

Concluziile studiului sunt tranșante, relațiile interumane prezente în această tranziție a


eticii muncii sunt grav afectate de lipsa respectului de sine, ceea ce atrage probleme greu de
reparat și de învins cum ar fi minciuna, ciubucăreala, șmechereala. Însă totul devine explicabil
în contextul social în care cei care iau decizii nu sunt responsabili și nici nu sunt capabili să facă
ordine.

Bibliografie:
1. http://www.curteaveche.ro/etica-muncii-la-romanii-de-azi.html
2. http://jurnalul.ro/special-jurnalul/despre-etica-muncii-la-romani-35459.html
3. http://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/articol/etica-muncii-la-romanii-de-azi
4. http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1207369-etica-muncii-romanii-azi-monica-heinz.htm