Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Beton at R Pascu PDF
Beton at R Pascu PDF
BETON PRECOMPRIMAT
- BAZELE CALCULULUI -
Radu Pascu
Bucureşti 2008
CUPRINS
1.Introducere......................................................................................5
2.1 Betonul...................................................................................................9
3.2 Tiranţi.....................................................................................................21
3.3 Grinzi......................................................................................................24
I
4. Determinarea eforturilor în armătură..........................................28
5.1 Introducere...........................................................................................42
6.1 Fisurare.................................................................................................50
6.1.1 Grad de precomprimare 50
6.1.2 Clase de verificare la fisurare 51
6.1.3 Verificarea închiderii fisurilor normale 52
6.1.4 Verificarea închiderii fisurilor înclinate 52
6.1.5 Verificarea deschiderii fisurilor normale 52
6.1.6 Verificarea deschiderii fisurilor înclinate 53
II
6.1.7 Verificarea la fisurare longitudinală 54
6.2 Deformaţie.............................................................................................55
6.2.1 Verificarea la SLS de deformaţie 55
6.2.2 Calculul modulului de rigiditate al secţiunii 55
Bibliografie.......................................................................................65
III
Introducere 5
1 Introducere
Trebuie deci evitată sau cel puţin limitată fisurarea, şi soluţia este precomprimarea
(vezi Figura 1.1).
M
E -
- - -
+ = sau sau
eop -
+
P
Precomprimare Încovoiere Precomprimare Precomprimare
totală parţială
Figura 1.1 – Starea de eforturi pe secţiune sub acţiunea unui moment încovoietor şi a
precomprimării
Acest procedeu este adaptat în special pentru fabricarea în uzină a unor elemente de
dimensiuni limitate : grinzi, grinzişoare, fâşii de planşeu, stâlpi pentru linii electrice.
ancoraj ancoraj
mobil 50…100 m fix
Procedeul prin postîntinderea armăturilor cel mai uzual utilizează cabluri introduse
în teci (metalice sau din polimeri – PEHD sau PP).
Introducere 7
Ca inconveniente reţinem :
– Structurile unde greutatea proprie reprezintă o fracţiune importantă din încărcare, deci
elementele de mare deschidere : grinzi de poduri, grinzi de acoperişuri de hale
industriale, planşee pentru clădiri de birouri sau parcaje etajate ;
– Structurile unde etanşeitatea este o condiţie esenţială : rezervoare, silozuri, conducte,
anvelope de reactoare nucleare ;
– Structurile solicitate la oboseală : poduri, piste de aeroport, drumuri, fundaţii de maşini.
8 Introducere
Precomprimarea există sub diverse forme de foarte mult timp, fie sub formă
naturală (arce, bolţi) fie provocată (cercurile de butoi, roţile de bicicletă, fierăstrăul).
2.1 Betonul
Figura 2.1 – Toroane pentru beton precomprimat : vedere laterală şi secţiune transversală
10 Materiale şi metode de precomprimare
1 – sârme
2 – resort
3 – resort
interior
4 – ligaturi
σp
pentru σp ≤ 0,6 Rp εp = (2.1a)
Ep
5
σp σ p
pentru σp > 0,6 Rp εp = + − 0 ,6 (2.1b)
E p R p
1600 SBP
1400
efort unitar (MPA)
1200
PC 90
1000
80
60
40
OB 37
20
5 10 20 30 40
deformaţie (‰)
Figura 2.3 – Curbe caracteristice ale oţelurilor SBP, PC 90 et OB 37
armăturile din SBP şi TBP şi la limita convenţională de plasticitate pentru armăturile din
PC 90.
R pk
Rp = (2.2)
γp
unde :
γp = 1,25 pentru SBP, SBPA, TBP ;
γp = 1,20 pentru PC 90.
Pentru a proteja armaturile, golul care rămâne între cablu şi teacă este injectat cu un
mortar de ciment (sau eventual cu un produs : ceară, unsoare).
La extremităţile şi în punctele cele mai înalte ale canalului armăturii sunt prevăzute
tuburi de injecţie şi aerisire pentru a permite mortarului de injecţie să elimine tot aerul
conţinut în canal. Presiunea de injecţie a mortarului este de ordinul a 0,6…0,8 MPa la
intrarea în canal.
Procedeul Freyssinet utilizează o placă cu una sau mai multe găuri tronconice.
După întindere, toroanele sunt blocate cu două sau trei pene (clavete) metalice (figura 2.6).
Un alt procedeu este sistemul BBRV (figura 2.7) : ancorajele sunt prefabricate,
fixate la extremitatea cablului înainte de întinderea sa. După întindere, ancorajul este blocat
pe beton cu cale. Sârmele se sprijină, prin intermediul unor butoni forjaţi la rece, pe capul
metalic al ancorajului, care este găurit. Acest cap de ancoraj este filetat la exterior, ceea ce
permit însurubarea pe el a tijei presei hidraulice. Inconvenientul procedeului este că
măreşte spaţiul necesar cu o lungime egală cu alungirea cablului la pretensionare (circa 7
mm/m). Acest inconvenient este evitat la ancorajul tip L, la care capetele ancorajului sunt
situate într-o trompetă. În acest caz, cablurile sunt mai scurte la început decât elementul
care trebuie precomprimat şi trebuie calculată cu precizie lungimea finală a cablului.
Dintre ancorajele fixe exterioare, cel mai cunoscut în România este cel cu dorn
(figura 2.9) : armăturile fac o buclă în jurul unui dorn care se sprijină pe o placă metalică
fixată pe beton.
Cilindrul se sprijină pe beton, in timp ce cablul este fixat de piston, a cărui mişcare asigură
tensionarea cablului.
În continuare se exemplifică funcţionarea presei cu orificiu central.
1. Montarea presei
3. Tensionarea toroaneleor
Pentru a simplifica expunerea, efectul pierderilor de tensiune din armătură este ignorat în
acest capitol. El va fi introdus în capitolul următor.
∆l0/2 l0 ∆l0/2
∆lb/2 ∆lb/2
σbp
Tp Tp
Tp Tp = Apσp
∆lb/2 ∆lb/2
σ tracţiune alungire
TRANSFER ε
e TRANSFER
σp0 εp0
εbpEp = npσbp εbp
oţel oţel
εppEp εpp
Figura 3.1 – Deformaţii şi eforturi unitare în faza iniţială într-un element precomprimat cu
armătură preîntinsă
cu np = Ep/Eb
Echilibrul forţelor interne (compresiunea din beton şi întinderea din armătură) după
transfer dă :
De unde rezultă :
Apσ p0 P0
Abσbp = Ap(σp0 - np σbp) ⇒ σ bp = = (3.6)
Ab + n p A p Abi
Se poate ajunge la relaţia (3.6) şi printr-o altă abordare : dacă se consideră forţa de
precomprimare P0 ca o forţă exterioară aplicată pe secţiunea ideală omogenă de arie Abi,
efortul unitar în beton este :
P0
σ bp =
Abi
Cazul armăturilor postîntinse este ilustrat în figura 3.2. Echilibrul forţelor interne
dă :
Abσbp = Apσpp
∆lp/ l0 ∆lp/
2 2
∆lb/ ∆lb/
σbp
2
Tp Tp
Tp Tp = Apσp
σ ε
întindere
TRANSFER întindere
TRANSFER
oţel oţel
σpp εpp
Figure 3.2 – Deformaţii şi eforturi unitare în faza iniţială într-un element precomprimat cu
armătură postîntinsă
În concluzie, efortul unitar de control σpk este asociat cu σp0 în cazul preîntinderii şi
respectiv σpp în cazul postîntinderii .
Efortul unitar de control σpk este limitat la valorile următoare (STAS 10107/0-90) :
3.2 Tiranţi
σbp
0 Pp - Pp
Pp Pp = Apσpp
σb2 = 0
2 T2 T2 = P0 =Apσp0
σp0
Rt
3 Tf + Tf = P0 + Ap*20 MPa + AbRt
σp0 + 20
MPa σ
4 Tf + dT Tf + dT
σp0 + 20 MPa + ∆σpf
6 Tu Tu = ApRp
Rp
Dacă se aplică o forţă T1 < Apσpp (situaţia 1), compresiunea în beton scade şi
întinderea din armătură creşte :
P0 − T1 T
σ b1 = = σ bp − 1 (3.9)
Abi Abi
T
σp1 = σpp + n p 1 (3.10)
Abi
22 Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini
Dacă forţa aplicată este egală cu P0, efortul în beton este zero (decompresiune) :
situaţia 2.
Rt
∆σ pf = (3.12)
µp
Ap
unde µp =
Ab
TS TS
σ p2 = (3.13) sau σ p0 + ∆σ p = (3.14)
Ap Ap
TS − P0
De unde: ∆σ p = (3.16)
Ap
Tu = ApRp (3.17)
Relaţia forţă-deformaţie pentru un tirant de beton precomprimat este dată în fig. 3.4.
T
εp
TR
εb
TfisBP
P0 BP atan(EpAp)
BA
εbp εpp ε
εp0
T
Tu
T2
Tfis
Sfârşitul
transferului P0
T1
timp
armătură
∆σpf
20 MPa Rp
σp2
σp1 σp0
σpp timp
Rt
σbp σb1
beton
10-4
εp0
εpp timp
10-4
εbp
3.3 Grinzi
P0 P0 e0 p − M gp
σ bps = − + (3.17)
Abi Wbis
P P0 e0 p − M gp
σ bpi = − 0 − (3.18)
Abi Wbii
P P0 e0 p − M gp
σ bp = − 0 − e0 p (3.19)
Abi I bi
σ pp = σ p0 − n pσ bp (3.20)
M1 = P0e0p (3.21)
P0
σ bps = σ bpi = σ bp = − (3.22)
Abi
Forţa axială este situată în acest caz la extremitatea superioară a sîmburelui central :
M2
= e0 p + ρ s (3.23)
P0
P0 P0 e0 p − M 2 P Pρ P ρs
σ bs = − + =− 0 − 0 s =− 0 1 + (3.24)
Abi W bis Abi W bis Abi ρ i
P0 P0 e0 p − M 2
σ bi = − − =0 (3.25)
Abi W bii
P P0 e0 p − M 2 P Pρ
σ bp =− 0 − e 0 p = − 0 + 0 s e0 p ≅ 0 (3.26)
Abi I bi Abi I bi
0 1 2 3 4 5
P0 P0
Mg rs M1 P0 Mfis ME Mr
M2
Me/P0 M2/P0 =
P0 ri e0p e0p + rs
e0p + rs
Mgp/P0 = e0p
P0 P0 P0 P0 P0 P0
sau
εbp4
εp0 εp0 εp0 εp0 εp0
Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini
εp0 εp0
εbp εpp εb1 < εbp εtu = 10-4 εp < εpu εp = εpu
Figura 3.6 – Evoluţia eforturilor unitare şi a deformaţiilor într-un element solicitat la încovoiere
25
26 Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini
Faza 3 : pragul de fisurare : efortul unitar în fibra de beton cea mai întinsă este Rt şi
deformaţia în aceeaşi fibră este εbtu = 10-4.
M BP BA
fis ≅ P0 (e 0 p + ρ s ) + M fis (3.27)
−4
σ bp ≅ σ p0 + 10 ⋅ E p = σ p0 + 20 MPa (3.28)
Observaţii :
• Momentul de fisurare al elementului de beton precomprimat este mai mare decât
momentul de fisurare al elementului de beton armat cu valoarea P0(e0p + ρs). Surplusul este
deci proporţional cu :
- Forţa de precomprimare P0
- Excentricitatea lui P0 faţă de extremitatea superioară a sâmburelui central.
• Până aici secţiunea nu era fisurată şi se puteau utiliza relaţiile din Rezistenţa
materialelor pentru secţiunea ideală omogenă.
σ p = σ p 0 + ∆ε p ⋅ E p = σ p0 + ∆σ p (3.29)
x
∫ bσ
0
y b dy = A p ( ∆σ p + σ p 0 ) (3.30)
M E = z ⋅ A p ( ∆σ p + σ p0 ) (3.31)
x
cu : z=
∫ yb σ dy + h
0
y b
−x (3.32)
x 0
∫ b σ dy
0
y b
şi :
∆σ p h0 − x
= ⋅ n p ( 1 + 0 ,8ϕ v ) (3.33)
σ bmax x
În relaţiile (3.30) şi (3.31) s-a introdus efortul unitar în armătură în faza finală σ p 0 ,
adică σ p 0 corectat cu pierderile de tensiune din faza finală.
Comportarea elementelor de beton precomprimat sub sarcini 27
Ruperea este “fragilă” (fără deformaţii plastice importante în armătură). Pot apărea
două situaţii :
- Ruperea prin betonul comprimat (εb, max = εbu = 0.003), fără ca armătura să-şi
atingă rezistenţa σpl < Rp ;
- Ruperea prin armătură σp = Rp ,.
Calculul este similar cu cel pentru secţiunea de beton armat (vezi [4]), cu anumite
particularităţi :
- Trebuie ţinut cont de deformaţia iniţială datorată pretensionării (εp0) în armătură
şi
- Trebuie ţinut cont de legea constitutivă a armăturii, care nu prezintă un palier
plastic ca armăturile pentru beton armat.
Concluzie :
a) Armături preîntinse
- Faza iniţială :
- Faza finală :
b) Armături postîntinse
- Faza iniţială :
- Faza finală :
În consecinţă, se vor calcula valori minime şi respectiv valori maxime ale eforturilor din
armătură :
A. În faza iniţială
λ
ε= (4.10)
Lp
unde : λ = lunecarea în ancoraj ;
Lp = lungimea cablului între ancoraje.
λE p
∆σλ = εE p = (4.11)
Lp
( λ 1 + λ 2 )E p
∆σλ = (4.12)
Lp
λE p 5 ⋅ 10 −3 ⋅ 200 ⋅ 10 3
∆σλ = = = 50 MPa
Lp 20
Pentru un efort de control σpk = 1500 MPa, acesta pierdere reprezintă 3,3 %
fiecare tensionare a unui cablu tiparul se scurtează elastic, ceea ce produce o scădere a
tensiunii în cablurile deja întinse.
Efortul unitar în tipar, după întinderea tuturor cablurilor, este :
σT
Ceea ce revine, pentru fiecare cablu întins, la o variaţie a efortului unitar şi
n
σT
respectiv ∆ε T = a deformaţiei.
nET
Ep σT σ
Dar ∆εT = ∆εp şi efortul unitar în cablu scade cu ∆σ = E p ∆ε p = = nT T
ET n n
Deci :
n −1
Cablul 1 : ∆σ = nT σ T
n
..................................
n−i
Cablul i : ∆σ = nT σ T
n
....................................
Cablul n : ∆σ = 0
n−1
∆σ s = nT σ T (4.14)
2n
În normele de produs (STAS 6482/2,3,4 din 1980) sunt date valorile relaxării pure la
1000 de ore. Relaxarea finală este considerată :
Relaxarea variază după o lege exponenţială (figura 4.1) şi relaxarea la timpul t este :
Valorile Krt sunt date dîn le tabelul 4.2 (după STAS 10107/0-90 anexa H, tabelul 46) :
σ
∗
σ p0
Κrt∆σr∞ ∆σr∞
t timp
Figura 4.1 – Relaxarea armăturii în timp
Pierderea finală prin relaxare (fracţiunea din efortul iniţial ρ%) este dată în STAS
10107/0-90 în funcţie de efortul unitar după pierderile instantanee şi tipul de oţel (vezi
tabelul 4.3) :
∆σ r∞
ρ= % (4.19)
σ *p 0
Tabelul 4.3 – Pierderea de tensiune din relaxarea armăturilor (% din efortul iniţial)
σ∗p0 / Rpk
Tipul oţelului 0,50 0,60 0,70 0,80
*
ρ = ∆σ r∞ / σ p0 în %
SBP, SBPA 0 4,5 9,0 14,0
TBP 0 5,0 10,5 16,5
Deci :
∆σ r∞ = ρ ⋅ σ *p0 (4.21)
σ∗p0 / Rpk = 0,75 şi toron TBP, rezultă cf. tabel 4.3 : ρ = (10,5+16,5)/2 = 13,5 %
*
∆σ r∞ = ρ ⋅ σ p0 = 0,135x(0,75x1660) = 0,135x1245 = 168,1 MPa
Pentru transfer la 24 ore (tabel 4.2) Krt =0,40
∆σri = Krt∆σr∞ =0,4x168,1 = 67,2 MPa
Obs. : ∆σri / σ∗p0 = 67,2 / 1245 = 5,4%
∆σr∞ / σ∗p0 = 168,1 / 1245 = 13,5%
B. În faza finală
Sub acţiunea unei încărcări permanente, efortul unitar în beton este σbp, iar
deformaţia instantanee este σbp/Eb. Deformaţia finală de curgere lentă este :
σ bp
εϕ = ϕ (4.23)
Eb
σ bp
∆σ ϕ = ε ϕ E p = ϕ E p = n p ϕ σ bp
Eb
În cazul general, când mai multe încărcări permanente intervin la momente diferite,
pierderea de tensiune este :
34 Determinarea eforturilor în armătură
∆σ ϕ = n p ∑ ϕ i σ bp ,i (4.24)
i
unde :
σbp,i = efortul unitar în beton la nivelul armăturii pretensionate sub efectul
încărcărilor permanente aplicate la momentul ti ;
ϕi = ϕ (ti, ∞)= coeficient de curgere lentă al betonului corespunzând momentului ti ;
Relaxarea armăturii într-un element de beton precomprimat este mai mică decât
relaxarea pură a oţelului, pentru că efortul în armătură scade a) sub efectul tratamentului
termic şi al scurtării elastice a betonului în momentul transferului şi b) sub efectul scurtării
betonului datorită contracţie şi curgerii lente.
∆σ ϕ
∆σ rf = ηr ( ∆σ r∞ − ∆σ ri ) 1 −
(4.25)
σ p0
unde :
( σ *p 0 − ∆σ t − n p σ bp ) − 0 ,5 R pk
ηr = (4.26)
σ *p0 − 0 ,5 R pk
A. În faza iniţială
dθ
dθ
r r r r
u P P - dP
P - dP
P f dθ
dθ
udx = Pdθ
ds = rdθ
ds = rdθ.
Echilibrul forţelor dă :
dP +fds = 0 (4.27)
sau
uds = Pdθ (4.28)
f = µu (4.29)
de unde :
şi apoi :
dP + µPdθ = 0 (4.30)
36 Determinarea eforturilor în armătură
θ = 0, P(0) = Pk
În cazul porţiunilor rectilinii se consideră că poate apare frecare între cablu şi pereţii
canalului şi aceasta este echivalată pentru calcul cu un unghi de curbură constant β °/m.
Deci, pe o lungime x un unghi echivalent βx, şi formula precedentă devine :
Li
Notând k = µβ şi θi =
pentru arcul si, de lungime Li şi rază ri,
ri
se scrie relaţia generală, pentru o secţiune situată la distanţă x de origine :
L
−( µ ∑ rii + kx )
Ps = P k e (4.34)
L
−( µ ∑ rii + ks )
∆σ f =σ k( 1 − e ) (4.36)
Pentru a simplifica calculul, unele norme admit să se dezvolte expresia 1-e-A în serie şi să
se reţină numai primul termen, dacă A este mic (< 0,2) :
L
−( µ ∑ rii + ks ) Li
1−e ≅ µ∑ + ks (4.37)
ri
Tabelul 4.4 – Coeficienţi µ şi k pentru cabluri formate cu sârme sau toroane paralele
Pk (kN)
Modul de realizare al canalului µ < 650 650÷
÷1300 > 1300
k/mètre
Teacă din tablă 0,35 0,006 0,004 0,003
Teacă din PVC 0,30 0,004 0,002 0,0015
Canal de beton (teaca este extrasă înainte de întărirea
0,45 0,004 0,002 0,0015
betonului)
Variaţia efortului unitar într-un cablu cu părţi curbe şi drepte este reprezentată în
figura 4.3 :
Apσpk
k
k
µ, k k µ, k
L1 L2
∆σf
σpk
Frecarea la recul este considerată, după STAS 10107/0, mai mare (cu 30%) decât
frecarea la punerea în tensiune :
µ’ = 1,3µ (4.38a)
k’ = 1,3k (4.38b)
C ∆σ λ
λ=∫ dx (4.39)
A Ep
C
De unde λE p = ∫ ∆σ λ dx (4.40)
A
Se poate aproxima aria triunghiului curb (nehaşurat pe figură) cu aria unui triunghi
cu laturi drepte având aceeaşi bază şi aceaşi înălţime :
C ∆σ λmax ⋅ x C
∫A
∆σ λ dx ≅
2
(4.41)
∆σ λmax ⋅ x C
= λE p (4.42)
2
xC
∆σλmax ∆σf, B
σpk
A C B
Figura 4.4 – Diagrama de eforturi unitare în lungul cablului după pierderile din frecare şi
lunecare în ancoraj
L
−( µ ∑ rii + ks )
σ p, C =σ pke (4.43)
C C C
L L L
− ( µ' ∑ rii + k ' xC ) − [( µ ' + µ ) ∑ rii +( k' + k ) xC ] − 2 ,3( µ ∑ rii + kxC )
σ p, A = σ p, C e A
=σ pke A
=σ pke A
(4.44)
− 2 ,3( µ ∑ i + kxC )
C
L
∆σ λmax
= σ pk 1 − e
r
A i (4.45)
Figura 4.5 – Reprezentarea eforturilor unitare de-a lungul armăturii dacă întinderea se
face de la ambele extremităţi
Dacă cablurile sunt întinse cu forţe identice, şi dacă aceste cabluri sunt grupate într-
o zonă relativ mică în raport cu înălţimea secţiunii, STAS 10107/0-90 admite utilizarea
unei valori medii a pierderii de tensiune :
n −1
∆σ s = n pσ bp (4.48)
2n
unde σbp este efortul unitar în beton la nivelul rezultantei forţelor din cabluri, sub acţiunea
forţei totale de precomprimare.
B. În fază finală
Vezi § 4.3.6. Reaminitim formula de calcul a pierderii de tensiune datorită curgerii lente :
∆σ ϕ = n p ∑ ϕ i σ bp ,i (4.49)
i
∆σ r∞ = ρ ⋅ σ *p0 (4.50)
Cu singura diferenţă că :
σ *p0 = σ pp (4.51)
∆σ ϕ
∆σ r = ∆σ r∞ 1 −
(4.52)
σ p0
Determinarea eforturilor în armătură 41
− preîntindere :
∆σp ≤ ∆σϕ + ( ∆σr - ∆σri ) (4.56)
− postîntindere :
∆σp ≤ ∆σϕ + ∆σr (4.57)
Verificări la stări limită ultime 41
42 Verificări la stări limită ultime
5.1 Introducere
unde m este un coeficient de siguranţă, care ţine cont de ruperea fragilă a elementelor de
beton precomprimat, şi care ia valoarea 0,85 exceptând elementele liniare (tiranţi, bare ale
grinzilor cu zăbrele de beton precomprimat), pentru care m = 0,75.
unde ξ = x/h0p
A’pσ’pl Rc A’pσ’pl Rc
εbu
z’p
1,25x x
A’p
M y
zp 1 ,25 x x
σby
∫b σ y by dy Rc ∫ by dy
0 0
εbp Apσpl Apσpl
∆εl ε p0
Ap εl
1 ,25 x
∫b σ
0
y by dy = Apσ pl − A' p σ ' pl (5.2)
unde
z p = h0 p − 1,25 x + y b (5.4)
şi
z p/ = h0 p − y b (5.5)
cu
1, 25 x
∫b σ
0
y by ydy
yb = 1, 25 x
(5.6)
∫b σ
0
y by dy
1 h0 p − 1,25 x
∆ε l = ⋅ ⋅ ε bu ≤ 0,01 (5.7)
ψ 1,25 x
0 ,9σ pmin
0
ε l = ∆ε l + ε p0 = ∆ε l + (5.8)
Ep
44 Verificări la stări limită ultime
cu f definit în capitolul 2.
În ecuaţiile precedente se ţine cont, în cazul când x > 2a’p, de deformaţia în betonul
comprimat, evaluată la 0,002.
Methodă simplificată
Dacă armătura pretensionată este distribuită pe mai puţin de o treime din înălţimea
secţiunii, se poate utiliza o formulă aproximativă pentru calculul efortului unitar σpl în
armătura situată în zona întinsă Ap :
cu :
Apk Rp
mp = 1 − k ⋅ ⋅ (5.13)
bh0 p Rc
− preîntindere : k = 0,30 ;
− postîntindere : k = 0,60 ;
m p = 1 − kα p (5.14)
2
1 − kα p 1 − kα p ( b − b )h p
mp = + + k p (5.15)
2 2 bh0
unde :
Ap Rp
αp = ⋅
bh0 p Rc
x
x x x
h0 h0
Ap Ap Ap Ap
Abk
b b
a) b) c) d)
2
σb σ
σ b1 = + b + τ b2 (5.16)
2 2
şi
( Q − Q p )S bi
τb = (5.17)
bI bi
unde :
M tan β
Q – Qp ≤ Qb + Qe + (5.19)
zp
unde :
2bh02 Rt
Qb = forţa tăietoare preluată de beton = (5.20)
si
Qe = forţa tăietoare preluată de etrieri = ∑ ne Aae m at Rat = q e s i (5.21)
si
cu notaţiile :
ze
Qb AbRc
AaeRat M
Q
Qi zi zp
Apσpl
si
El este supus unei încovoieri negative (figura 5.4), opusă încovoierii pozitive sub
încărcările de exploatare. Situaţia este mai defavorabilă când forţa de precomprimare ia
valoarea sa maximă.
Pl Pl
unde :
− preîntindere : σ’pl = 1,1 σ pmax
0 – 300 MPa (5.25a)
max
− postîntindere : σ’pl = 1,1 σ pp (5.25b)
48 Verificări la stări limită ultime
Efortul unitar în armături (σp0 , respectiv σpp) este calculat cu valorile minime ale
pierderilor de tensiune.
În cazul preîntinderii, trebuie ţinut cont de scurtarea elastică a betonului (maxim
0,002) care dă o pierdere de tensiune de circa 0,002⋅200000 = 400 MPa. Se consideră însă
o valoare acoperitoare de 300 MPa.
Pl ≤ AbcRc (5.26)
unde :
Abc = aria de beton comprimat.
Această arie se obţine punând condiţia ca centrul său de greutate să fie acelaşi cu
centru de presiune (punctul de aplicaţie al lui Pl – vezi figura 5.5).
Rc
Pl
Mg/Pl
Comportarea la oboseală este este foarte bună dacă secţiunea nu fisurează sub
încărcări de exploatare (precomprimare totală –vezi capitolul 6).
Condiţiile de verificare impuse prin STAS 10107 asigură o comportare nefisurată
sub încărcările considerate în calculul la oboseală.
Într-adevăr, eforturile unitare în beton sunt limitate după cum urmează :
Verificări la stări limită ultime 49
σb1 ≤ Rt (5.29)
unde :
Rco = rezistenţa betonului la oboseală (vezi [4]).
6.1 Fisurare
M (0s )
K= (6.1)
M (Es )
unde :
M (0s ) = P0 ( e0 p + ρ s ) = momentul de decompresiune, care anulează momentul
produs de precomprimare faţă de limita sâmburelui central situată de partea cea mai
comprimată a secţiunii.
K>1 (6.2)
M ldE ( s )
1≥ K > (6.3)
M (Es )
M ldE ( s ) E
M perm (s)
≥K≥ (6.4)
M (Es ) M (Es )
unde :
− Domeniu de utilizare : mediu fără agresivitate, foarte slab sau slab agresiv.
− Încărcări considerate şi condiţii de verificare :
− pentru încărcările totale de serviciu, limitarea deschiderii fisurilor normale
la 0,1 mm ; această condiţie este satisfăcută dacă ∆σp ≤ 100 MPa.
− pentru încărcările de lungă durată,
a) închiderea fisurilor normale şi înclinate.
b) limitarea deschiderii fisurilor normale la 0,03 mm ; această condiţie este
satisfăcută dacă ∆σp ≤ 30 MPa. Închiderea fisurilor înclinate.
− Domeniu de utilizare : mediu fără agresivitate, foarte slab sau slab agresiv.
− Încărcări considerate şi condiţii de verificare :
− pentru încărcările totale de serviciu, limitarea deschiderii fisurilor normale
la :
⇒ 0,2 mm (mediu fără agresivitate sau foarte slab agresiv);
⇒ 0,15 mm (mediu slab agresiv);
− limitarea deschiderii fisurilor înclinate.
52 Verificarea la stări limită de serviciu
σ b ≥ σ blim (6.5)
M (0s ) − M (Es )
− încovoiere : σb = (6.6)
Wbi ,i
P0 − N E
− întindere : σb = (6.7)
Abi
Dacă efortul unitar maxim în beton depăşeşte 0,8Rc, trebuie ţinut cont de distribuţia
neliniară a eforturilor de compresiune. Este permis să se ţină cont într-un mod simplificat,
utilizând o valoare redusă cu 20% pentru ρs :
Wbi ,i
ρ s = 0 ,8 (6.8)
Abi
∆σ p
α f = λ fψ (6.9)
Ep
unde :
λf = distanţa medie între fisuri ;
2
σ bx + σ by σ bx − σ by
σ b 1 ,2 = m + τ b2 (6.10)
2 2
E ME
Qc m tan β S bi
z
τb = (6.11)
bnet I bi
unde :
σby = efort unitar normal perpendicular pe axa elementului (de exemplu, în cazul
utilizării de armături transversale pretensionate) ;
Sbi = moment static a părţii secţiunii omogene echivalente situată deasupra fibrei
unde se calculează τb ;
ME
tan β = termen care ţine cont de efectul compresiunii înclinate date de
z
încovoiere în cazul secţiunilor de înălţime variabilă.
σ b1 σ b2
+ =1 (6.12)
Rt Rc
Clasa I :
σ b2
σ b1 ≤ Rt 1 − (6.13)
Rc
Clasa II :
σ b2
σ b1 ≤ Rtk 1 − (6.14)
Rck
Clasa III :
σ b2
σ b1 ≤ 1,5 Rtk 1 − (6.15)
1,5 Rck
Rt
Clasa I
Rtk
Clasa II
1,5Rtk
Clasa III
σb1
Valorile limită ale efortului unitar de compresiune sunt date in tabelul următor :
Tabelul 6.1 - Valori limită ale efortului unitar de compresiune după STAS 10107/0-90
Clasa betonului Bc 25 Bc 30 Bc 35 Bc 40 Bc 50 Bc 60
σb,lim 14 16,5 19 21 25 29
6.2 Deformaţie
Valorile fadm (∆fadm) sunt aceleaşi cu cele pentru elemente de beton armat (vezi [4],
capitolul 14, tabelul 14.1).
Valorile f sunt calculate după regulile mecanicii structurilor, dar cu valori ale
modulilor de rigiditate care ţin cont de comportarea specifică a betonului precomprimat.
În acest ultim caz, în STAS 10107/0-90 sunt date relaţiile de calcul următoare:
unde :
Ep
Aat = A p + Aa = aria echivalentă a secţiunii totale a armăturilor
Ea
56 Verificarea la stări limită de serviciu
ζ (1−ξ )
β=
ψ
z
ζ = = valoare normalizată a braţului de pârghie
h0 t
x
ξ= = valoare normalizată a înălţimii zonei comprimate
h0 t
lt
a) σpp
σpp
b)
0,25lt lt
lt = K t ⋅ d (7.1)
În cazul transferului brusc, trebuie considerată o zonă inactiva egală cu 25% din lt
(vezi Figura 7.1b).
58 Calculul zonelor de transmitere
la = K a ⋅ d (7.2)
P/2
P P α h/4
a h a
P/2 h/4
kh
h σ = P/A h
a) b)
lz = h (7.3)
P
Z= tgα
2
h/4−a/4 1 a
cu : tgα = = 1 −
kh 4k h
de unde :
P a
Z= 1 − (7.4)
8k h
l z = h 2 + l t2 (7.5)
b/2 b/2
b0
b0
b/2
b/2 A0 A0
A0 A
a0 A a0 a0
A
Figura 7.3 – Zona activă de calcul în cazul precomprimării excentrice sau a mai multor
armături ancorate la capăt
Dacă forţa de precomprimare nu este centrică, sau dacă sunt mai multe ancoraje,
zona activă este definită ca în Figura 7.3 (regula prismului simetric [2]), şi relaţiile 7.3 şi
7.5 iau foma următoare :
l zi = a 2 + l t2 cu a>b (7.7)
P P P
P
h/4 P h 3h/4 h
P P
P
h h
Calculul forţei de întindere se poate face fie plecând de la un studiu elastic al stării de
eforturi, fie utilizând un model “bielă-tirant” potrivit.
Rezistenţa betonului este mai mare decât rezistenţa la compresiune uniformă, din
cauza efectului de confinare dat de betonul situat în jurul suprafeţei A0. Dacă A este
suprafaţa de calcul (vezi Figura 7.3), după STAS 10107/0-90 se poate multiplica rezistenţa
betonului Rc cu coeficientul :
2
A0
ξ = 2 −
(7.7)
A
Efectul favorabil al armăturii transversale (dispusă sub formă de plasă sau de fretă) este
luat în calcul prin termenul Aas⋅Ras. Aria de armătură echivalentă este :
Calculul zonelor de transmitere 61
Aa 1 a0 + Aa 2 b0
− în cazul plaselor : Aas = (7.8)
s
πd s As
− în cazul fretei circulare : Aas = (7.9)
sf
unde :
Rezistenţa de calcul a armăturilor Ras este considerată ca pentru armături din OB37,
oricare ar fi oţelul utilizat.
1,1Z
σ by = K (7.10)
al zi
a
− armături preîntinse : Z = 0 ,3 Apσ pk 1 − 0 (7.11a)
a
a
− armături postîntinse : Z = 0 ,3 Apσ p0 1 − 0 (7.11b)
a
trebuie fie mărită secţiunea de beton, fie modificată dispunerea armăturilor active în zona
de capăt.
trebuie prevăzute armături transversale, a căror cantitate se calculează după cum urmează :
sf
Aas(0,8Ras) ≥ 1,1Z (7.16)
a
1 y y
y
Z3 =
3 ∫0
b σ b dy − ∑0 i
P cos α i − ∑ Pi sin α i (7.18)
0
Calculul zonelor de transmitere 63
h
Pi = Ap,iσpi,k
σb
Figura 7.5 – Secţiunea de calcul pentru despicarea între armături sau grupuri de armături
pretensionate
Sub ancoraj trebuie prevăzute 2 sau 3 plase cu cel puţin 4 bare în fiecare direcţie,
prima situată la 30 mm sub ancoraj, şi celelalte distanţate la 50 - 70 mm (Figura 7.6a).
Diametrul armăturilor trebuie să fie cuprins între 6 şi 14 mm şi distanţa dintre bare între 60
şi 100 mm. Plasele vor fi realizate fie din armături continue (Figura 7.6b), fie prin sudare
(Figura 7.6c). Este interzis să se utilizeze plasele din bare independente legate cu sârmă.
Trebuie prevăzute plase similare aşezate la distanţe de 100...150 mm pe toată
lungimea de difuzie a cablului considerat.
În locul plaselor, este posibil să se utilizeze o armătură elicoidală continuă de
fretare (Figura 7.6.d), cu diametrul între 6 şi 10 mm şi cu un pas cuprins între 50 şi 80 mm.
Dacă armătura de fretare nu acoperă toată secţiunea elementului, trebuie prevăzuţi
etrieri închişi, cel puţin Φ8/150 mm. Aceşti etrieri vor fi prevăzuţi pe toată lungimea de
difuzie lz.
64 Calculul zonelor de transmitere
Φ 6 ÷ 12 mm
a0
s = 60 ÷ 100 mm
b0 30 mm 50 ÷ 70 mm
a) b) c)
ds a0
s = 50 ÷ 80 mm
d)
BIBLIOGRAFIE
3. Nawy, E.G. – Prestressed Concrete : a Fundamental Approach. 3rd ed. Prentice Hall
International, London, 2000, 938 p.
6. Postelnicu T., Gabor, M. – Beton armat si precomprimat. Note de curs. Partea a III-a.
UTCB, Bucureşti, 1997, 99 p.
9. STAS 10107/0-90: Calculul şi alcătuirea elementelor structurale din beton, beton armat
şi beton precomprimat, Bucureşti, 1990.