FRUCTELE SI PRODUCTELE

Fructele sunt derivatele bunului care se obţin în mod periodic, fără alterarea substanţei
lui.
Productele sunt acele derivate care, prin culegerea lor, conduc la alterarea substanţei
bunului. Aşa ar putea fi carierele, pădurile etc.
Nu mai puţin, prin voinţa omului se poate ajunge ca înseşi productele să fie considerate
fructe. Astfel, dacă exploatarea unei păduri se face eşalonat şi pe parcele bine
determinate, fără a se ajunge la defrişarea totală a suprafeţei de teren care este însăşi
pădurea, vom putea vorbi despre culegerea de fructe. Dimpotrivă, dacă se defrişează
întreaga pădure, se vor culege productele. La fel în ipoteza exploatării raţionale şi
periodice a unei pepiniere.
La rândul lor, fructele sunt naturale, civile şi industriale.
Articolul 548 alin. (2) NCC defineşte fructele naturale ca fiind produse de bun în mod
spontan, fără a fi necesară munca omului în scopul producerii lor: păşunile naturale,
prăsila animalelor etc.
Fructele industriale sunt produse de bun ca urmare a muncii omului, cum ar fi recoltele
de diverse feluri şi altele asemenea [art. 548 alin. (3) NCC].
Fructele civile constau în venituri periodice ale bunului, pe care proprietarul le culege
prin transmiterea folosinţei bunului său către un terţ: chiria obţinută pentru închirierea
bunului, dobânda produsă de suma împrumutată etc. [art. 548 alin. (4) NCC],
Dispoziţiile art. 550 alin. (1) NCC precizează că fructele şi productele se cuvin
proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel. De asemenea, acelaşi text determină
modul de culegere a fructelor de către proprietar, în funcţie de fiecare categorie, problemă
asupra căreia vom reveni ulterior la un alt capitol al lucrării.