Regimul politic al lui Ion Antonescu și drumul către instaurarea comunismului în România

Monarhia autoritară instaurată de Carol al II-lea în 1938 nu va rezista presiunilor determinate de

pierderile teritoriale din vara anului 1940: România cedează Uniunii Sovietice Bucovina de Nord,
Basarabia și Ținutul Herței; Ungariei cedează Transilvania de Nord și Bulgariei, Dobrogea de
Sud, astfel că la 6 septembrie 1940 regele Carol al II-lea renunță la tron în favoarea fiului său, Mihai.
Regele Mihai îl mandatează pe Ion Antonescu să formeze guvernul, dar el își păstrează dreptul de a
numi președintele Consiliului de Miniștri.

La 14 septembrie 1940 ia naștere statul național-legionar condus de către Ion Antonescu,

vicepreședintele Consiliului de Miniștri fiind legionarul Horia Sima. În noul guvern, legionarii
dețineau ministerele: Afaceri Interne, Externe, Educația Națională și Sănătate, Muncă și Ocrotiri
Sociale.

Regimul antonescian s-a caracterizat prin preluarea întregii puteri de către Ion Antonescu, care
guverna prin decrete-legi, el nu mai trebuie să răspundă în fața niciunei instituții pentru deciziile pe
care le ia în politica României. S-a instaurat un regim de dictatură caracterizat prin încălcarea
drepturilor și libertăților cetățenești, încălcarea principiului separării puterilor în stat,
desființarea partidelor politice, promovarea unei politici antisemite.

Rebeliunea Legionară: 26-27 noiembrie 1940, legionarii ucid 64 de deținuți de la Jilava. Întors de la
Berlin, Antonescu decide să se debaraseze de legionari, astfel încât la 5 decembrie 1940, a emis un
decret prin care cei vinovați de rebeliune vor fi pedepsiți cu moartea. Legionarii au reacționat violent
(jafuri, spargeri, violențe) , au fost asasinați demnitari români, militari și evrei ( Pogromul de la
București). La 21 ianuarie 1941 a fost declanșată rebeliunea legionară, iar la 23 ianuarie armata a
intervenit și a înăbușit revolta. La 14 ianuarie 1941 a fost desființat Statul-Național Legionar, iar la 27
ianuarie a fost format un nou guvern din militari și tehocrați, iar vicepreședintele Consiliului de
Miniștri a fost numit Mihai Antonescu.

La 20 iunie 1944 s-a format Blocul Național Democrat din care făceau parte Partidul Comunist
Român, Partidul Național-Țărănesc; Partidul Național-Liberal; Partidul Social-Democrat care a
urmărit scoaterea României din război și răsturnarea guvernului lui Antonescu.

23 august 1944- Antonescu este arestat și demis din funcție, iar România trece de partea
Aliaților. La 1 iunie 1946 Ion Antonescu este executat.

Îndepărtarea lui Antonescu a avut drept consecință repunerea în vigoare a Constituției din 1923 la data
de 31 august 1944. Pentru a impune comunismul în România, Stalin s-a folosit de Partidul Comunist
care acum putea activa în legalitate, și de Convenția de Armistițiu care dădea Armatei Roșii libertate
de acțiune. La 2 octombrie 1944 se formează Frontul Național Democrat, compus din PCR și PSD.

La 6 martie 1945 s-a instaurat primul guvern comunist în România, condus de doctor Petru Groza, cu
ajutorul Moscovei