Tema : „ Sanatatea - Serviciu public

’’

Cuprins :
Introducere

Capitolul I. Sanatatea - un serviciu public

Capitolul II. Serviciile publice de sanatate din Republica Moldova

2.1 Situatia sistemului de sanatate publica dupa obtinerea independentei

in Republica Moldova

2.2 Noi speranţe pentru dezvoltarea sistemului de sănătate publică în Republica Moldova

Concluzii

Bibliografie

Introducere
 Menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii a fost încă din Antichitate una dintre priorităţile
oamenilor, realizându-se şi în prezent o serie de activităţi în vederea descoperirii unor noi
şi mai bune medicamente, metode de vindecare pentru acest lucru.

Deşi la începuturi , sănătatea era mai mult o problemă individuală, odată cu

dezvoltarea civilizaţiei acest aspect s-a schimbat, devenind o preocupare complexă, care
priveşte întreaga societate. Pentru o dezvoltare a civilizaţiei cât mai rapidă şi eficientă
este necesară o o viaţă sănătoasă şi lungă a omenirii.

Pentru o familiarizare cu acest domeniu, este necesară prezentarea sănătăţii ca un

serviciu public, cu prevederile şi funcţiile specifice. Tot în acest sens , prezentarea unui
exemplu concret, Republica Moldova în lucrarea de fată, cu istoria,situaţia actuală şi
viitoare soluţii pentru îmbunătăţirea în ceea ce priveşte acest domeniu.

I. Sănătatea – un serviciu public

Realităţile lumii contemporane demonstreză foarte clar faptul că serviciile ocupă un rol
important in viaţa economic-socială a ţărilor dezvoltate. S-a ajuns la o dezvoltare atât de
importantă , încât o serie de specialişti au numit secolul al XX-lea, ‚,secolul serviciilor’’ ,
iar etapa actuală una de transformare într-o civilizaţie a serviciilor. Există o multitudine
de clasificări ale serviciilor publice, în funcţie de o serie de criterii. Printre acestea se
găseşte şi serviciul de sănătate. Sănătatea publică reprezintă rezultatul eforturilor depuse
în sensul obţinerii unui nivel ridicat de bună stare fizică şi psihică a unei colectivităţi sau
naţiuni, reprezentând şi o însumare a stărilor de sănătate ale indivizilor din populaţia de
referinţă. Aceasta are o misiune de interes general, asigurându-i fiecărui cetăţean acces
egal la serviciul medical, în mod continuu.

Câteva dintre principalele funcţii ale asistenţei de sănătate publică, conform Legii nr.95
din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt următoarele:

 dezvoltarea politicilor, strategiilor şi programelor vizând asigurarea sănătăţii publice;

 monitorizarea şi analiza stării de sănătate a populaţiei; ;
 reglementarea domeniului sănătăţii publice, aplicarea şi controlul aplicării acestei
reglementări;
 asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică; ;
 cercetarea-dezvoltarea şi implementarea de soluţii inovatoare pentru sănătatea publică;
 prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alertă epidemiologică;
 protejarea populaţiei împotriva riscurilor din mediu;
 informarea, educarea şi comunicarea pentru promovarea sănătăţii;

II. SERVICIILE PUBLICE DE SANATATE DIN REPUBLICA MOLDOVA

2.1 Situaţia sistemului de sănătate publică după obţinerea independenţei în
Republica Moldova

După obţinerea independenţei Republicii Moldova, în 1991 , au avut loc o serie de

transformări în viaţa economică si socială a ţării, transformări ce au avut impact şi asupra
sănătăţii publice şi managementului sanitar. Noul stat, a ‚,moştenit’’ o serie de maladii
datorate condiţiilor de muncă, stării ecologice necorespunzătoare, fapt care s-a amplificat
în perioada următoare, datorită declinului socio-economic.

Pentru o mai bună inţelegere a situţiei sănătăţii publice din Republica Moldova, am
analizat câţiva indicatori de bază a ocrotirii sănătăţii. Astfel, conform unui comunicat de
presă al Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova din data de 22 august 2008,
speranţa de viaţă la naştere în anul 2007, a fost de 68,8 ani, faţă de 68,4 în anul 2006.
Micşorarea mortalităţii infantile şi stabilizarea nivelului mortalităţii generale a populaţiei
au exercitat o influenţă pozitivă asupra speranţei de viaţă la naştere. Dacă în anul 1995
(an cu valoarea minimă a indicatorului din ultimii 20 de ani) acest indicator constituia
65,8 ani, atunci începând cu 1996 el este în creştere şi în 2007 a constituit 68,8 ani, la
bărbaţi – 65,0, la femei – 72,6 ani (înregistrând valoarea maximă din aceeaşi
perioadă).Una din cele mai îngrijorătoare manifestări în dezvoltarea demografică
nefavorabilă din ţară este creşterea mortalităţii populaţiei. În anul 2000 au decedat 41,2
mii persoane, urmând ca acest număr să atingă un apogeu în anul 2005 de 44,6 mii
persoane, dar ajungând in 2007 la un număr de 43,05 mii persoane. 1

În ceea ce priveşte mortalitatea maternă, aceasta este în scădere, dar se situează la un

nivel foarte ridicat faţă de alte ţări europene , reflectând calitatea sistemului de ocrotire a
sănătăţii în ansamblu dar şi gradul de orientare a acestuia către necesităţile mamei şi ale
copilului: accesul la asistenţă medicală specializată, diminuarea riscului sarcinii şi al
naşterii, ameliorarea sănătăţii generale a mamei şi copilului şi, prin extindere, statutul
social şi economic al femeii. Nivelul relativ înalt al mortalităţii materne din Republica
Moldova este cauzat de un ansamblu complex de factori socio-economici şi medicali,
principalii din ei fiind şomajul, condiţiile neadecvate de muncă ale femeilor, violenţa în
familie, morbiditatea, avorturile etc.
1
Sistemul sănătăţii publice din Republica Moldova a fost reprezentat prin Sistemul
Naţional al Sănătăţii până în anul 1992, caracteristic sistemului economic socialist, care
a dat faliment din cauza reformelor economice (privatizarea, finanţarea bugetară
insuficientă) şi din cauza remuneraţiei scăzute oferită medicilor şi altor angajaţi, existând
o corelaţie incorectă în ceea ce priveşte volumul şi calitatea serviciilor medicale. Sistemul
Naţional al Sănătăţii avea caracter planificat, realizându-se o integrare a programelor
medicale în planurile de dezvoltare social economice, prin conducerea unitară de stat la
nivel central şi raional, acţiuni determinate de puterea centrală de atunci.

În urma formării statului independent Republica Moldova, s-au realizat o serie de

transformări în toate domeniile. În ceea ce priveşte sistemul de organizare a asistenţei
medicale, baza tehnico-materială a ocrotirii sănătăţii a rămas aceiaşi, deteriorată însă
din punct de vedere material, al dotajului cu aparate, etc. Scăderea numărului de spitale a
început din 1998-1999 prin lichidarea spitalelor de circumscripţie şi transformarea lor în
centre de sănătate preponderent în sectorul rural.
În programele de activitate a guvernelor s-a prevăzut în primul rând menţinerea
sistemului de asistenţă medicală gratuită garantată totodată de stat, dar se crează în
acelaşi condiţii de trecere treptată la medicina prin asigurare şi cea privată. Cu toate
acestea, trebuie de menţionat faptul că nu s-a respectat principiul de gratuitate şi de liberă
accesibilitate. Această situaţie a impus necesitatea elaborării unei noi concepţii de
reformare a sistemului sănătăţii în Republica Moldova în perioada 1997-2003, aprobată
de către Guvernul Republicii Moldova prin Hotărîrea Nr. 668/17 iulie 1997. Esenţa
acestei strategii de dezvoltare a sistemului de sănătate consta în implementarea politicii
care asigura accesul deplin al populaţiei la servicii medicale calitative, bazate în primul
rînd pe medicina primară . S-au elaborat noi acte legislative şi normative, programe
naţionale cu destinaţie specială pentru realizarea pe etape a unui nou sistem de sănătate
publică.
În colaborare cu Organizaţia Naţională a Sănătăţii, Guvernul Republicii
Moldova a promovat Politica Naţională de Sănătate, trasată în 1997. În conformitate cu
principiile acesteia, a fost adoptată “Legea Republicii Moldova cu privire la asigurarea
obligatorie de asistenţă medicală” din 27.02.98. Conform acestei legi, asigurarea
obligatorie de asistenţă medicală reprezintă un sistem garantat de stat, de apărare a
intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii.

2.2 Noi speranţe pentru dezvoltarea sistemului de sănătate publică în Republica

Moldova

O nouă etapă spre un sistem de sănătate publică cât mai bun şi folositor a fost
reprezentată de Dezvoltarea Parteneriatului Public-Privat şi a serviciilor private de
sănătate în Republica Moldova. Aceasta este inclusă în Strategia de dezvoltare a
sistemului de sănătate în perioada 2008-2017 a ţării, considerând faptul că atât instituţiile
medicale publice, cât şi cele private sunt încadrate într-un singur sistem de sănătate, care
au aceleaşi sarcini - de a asigura sănătatea populaţiei.

Parteneriatul Public-Privat în sănătate, constă în faptul că Guvernul sau o companie

naţionala de asigurări în medicină contractează cu un partener privat pentru furnizarea de
servicii de sănătate populaţiei şi/sau o instituţie medicală. Scopurile acestui lucru sunt:

 utilizarea fondurilor private pentru construirea de noi instituţii sau dotarea cu

echipamente (acolo unde statul nu are fonduri suficiente pentru investiţii de capital
în sectorul public);
 îmbunătăţirea calităţii serviciilor de sănătate;
 îmbunătăţirea accesului populaţiei la anumite tipuri de servicii de sănătate;
 îmbunătăţirea managementului şi a costurilor eficienţei în furnizarea serviciilor.
Priorităţile Ministerului Sănătăţii în ceea ce priveşte Strategia de Dezvoltare sunt:

-creşterea calităţii serviciilor medicale oferite populaţiei, în concordanţă cu aşteptările

acesteia şi pe baza unei competiţii reglementate;

- asigurarea unui acces echitabil al populaţiei la aceste servicii medicale de calitate;

-creşterea eficienţei managementului şi furnizării serviciilor de sănătate şi

responzabilizarea furnizorilor pentru rezultatele obţinute;
 - îmbunătăţirea infrastructurii şi a tehnologiilor medicale prin atragerea de fonduri
private, suplimentare celor din sistemul public;

-motivarea şi cresterea satisfacţiei personalului din sănătate prin stimularea implicării

acestora în practica privată în conditii reglementate corespunzator.2

Pentru schimbarea şi dezvoltarea sistemului de sănătate publică trebuiesc avute în

vedere oportunităţile care apar în acest domeniu şi fructificate. Câteva dintre propunerile
de îmbunătăţire în acest sector se referă la :

 privatizarea cât mai multor instituţii de sănătate;

 înfiinţarea unor noi instituţii medicale;
 adoptarea unui şir de programe naţionale şi legi în domeniul sănătăţii publice;
 atragerea finanţărilor internaţionale în acest domeniu;
 constituirea unor fonduri băneşti, pe baza asigurărilor de sănătate, destinate acoperirii
cheltuielilor pentru tratarea stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor
asigurate.

ANALIZA SWOT A SISTEMULUI PUBLIC DE SANATATE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Puncte forte Puncte slabe

2
-Aprobarea Politicii Nationale de Sanatate de -infrastructura fizica insuficient dezvoltata si
catre Guvern, aprobarea Codului cu privire la dotarea insuficienta a institutiilor medicale
Stiinta si Inovare al Republicii Moldova de catre
Parlament, ce a implicat angajamentul -acoperirea preponderenta cu servicii medicale
Guvernului si a reconfirmat sanatatea populatiei de calitate la nivel de municipiu
pe pozitia de prioritate nationala. -lipsa unui sistem de informatizare integral si
-Vointa politica si existenta in sistem a unitar care sa interconecteze toti furnizorii de
potentialului pentru implementarea strategiei servicii medicale precum si institutiile cu
atributii in asigurarea sanatatii
-diponibilitatea organismelor internationale si a
tarilor donatoare de a acorda asistenta financiara -incidenta mare a bolilor cronice
si ehnica pentru sistemul de sanatate nontransmisibile si insuficienta
comportamentului de prevenire a acestora
-numarul mare de ONG-uri active n domeniul
sanatatii si in domeniul medico-social care pot fi -insuficienta cercetarilor fundamentale in
utilizate ca resurse in programme de parteneriat. directia studierii factorilor de risc pentru bolile
cronice nontrasmisibile

Ocrotirea sănătăţii în Chişinău

Sistemul ocrotirii sănătăţii în oraşul Chişinău dispune de un cadru instituţional şi un

potenţial considerabil faţă de restul teritoriul Republicii Moldova.

Din anul 2004, instituţiile medico-sanitare publice activează în condiţiile asigurărilor

obligatorii în medicină. În această perioadă s-a acumulat o experienţă în organizarea şi
prestarea serviciilor medicale populaţiei asigurate în or. Chişinău. Această realitate este
confirmată prin analiza serviciilor medicale acordate populaţiei în perioada anului 2005,
unde volumul serviciilor medicale acordate de către sectorul primar depăşeşte cifra de
4,5mln. vizite, rolul principal revenindu-i medicului de familie.

Volumul asistenţei medicale de urgenţă a manifestat o tendinţă de creştere a

numărului solicitărilor. A sporit şi gradul de accesibilitate la serviciile de asistenţă
medicală de specialitate de tip staţionar, însă numărul de paturi în spitale încă nu face faţă
tuturor cerinţelor. Astfel, în instituţiile medico-sanitare publice de tip spitalicesc pe
parcursul anului 2005 au fost internaţi şi trataţi 81,2 mii bolnavi cu diverse maladii
somatice şi chirurgicale.

Datorită finanţării garantate şi ritmice, în volumul prevăzut prin contractele

populaţiei oraşului încheiate cu Compania Naţională de Asigurări în Medicină, instituţiile
acordă asistenţă medicală primară în volumul prevăzut de programul unic al asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală.

Totuşi rămâne încă de perfecţionat şi dezvoltat acest sistem, deoarece resursele

bugetului municipal sunt insuficiente pentru întreţinerea şi activarea eficientă a
instituţiilor medicale. Prezintă neajunsuri starea tehnico-materială a instituţiilor medicale
şi dotarea lor cu echipament şi tehnologii moderne. Potenţialul tehnic al instituţiilor
medicale este învechit şi uzat, iar menţinerea lui la nivelul cerinţelor actuale devine
problematică, deoarece sumele alocate nu acoperă necesităţile instituţiilor medicale
subordonate.Nivelul retribuirii muncii în domeniul sănătăţii rămâne a fi unul din cele mai
scăzute. Scade numărul de personal încadrat în sistemul sănătăţii, în special cel mediu şi
necalificat.

ANALIZA SWOT CHISINAU

Bibliografie:

 Stănciulecu, G., Managementul utilităţilor publice,editura Uranus,Bucureşti, 2002;

 Schileru, I. , Suport de seminar – Sănătatea;

 http://www.cdep.ro/proiecte/2006/000/40/3/leg_pl043_06.pdf

 http://www.ms.md/ministry/press_service/5952