Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Structuri, Fenomene Si Procese Sociale in Campul Scolar
Structuri, Fenomene Si Procese Sociale in Campul Scolar
Gr. 8, serie 2, an I
1
In cadrul scolar se realizeaza mai multe tipuri de interactiuni, profesorul cu fiecare elev
din clasa, elevii intre ei, acestea facilitand atat predarea cat si invatarea scolara. Presiunea rolului
poate face ca individul sa raspunda asteptarilor grupului intr-un mod diferit de cel in care ar
raspunde daca aceste asteptari nu ar exista.
Ca in oricare alt grup si in cel scolar exista o anumita structura, retele de comunicare,
functii si o dinamica specifica.Tot grupul este cel care satisface anumite nevoi (de integrare,
afirmare si recunoastere, afectiune) dar poate sa si creeze nevoi si atitudini. Modul de viata al
clasei scolare care contine totalitatea obiceiurilor si ritualurilor specifice acestuluia constituie
“cultura clasei”.Elementele definitorii ale acesteia sunt: modul in care se desfasoara procesul de
invatare, caracteristicile mediului fizic in care se desfasoara invatarea, dar si interactiunea
concreta dintre membrii grupului. Structura socioafectiva a grupului se refera la relatiile dintre
membri acestea putand fi de tipul atractie, indiferenta sau respingere.
Cele mai importante interactiuni sociale din clasa sunt cele intre profesor si elev (profesor
si grup), intre elevi si intre fiecare elev si clasa.
In alta ordine de idei elevii se pot comporta inadecvat fata de profesor din mai multe
cauze cum ar fi antipatia fata de scoala, nevoia de provocare a autoritatii profesorului ca reflex al
nevoii de recunoastere sociala, tendinta de a incalca regulile ce au fost impuse prea brutal de
profesor.
O alta problema importanta este cea a comunicarii dintre profesor si clasa (nu cu fiecare
elev in parte), in acest sens D.Fontana precizeaza cateva masuri pentru a preintampina pierderea
2
de sub control a clasei si anume mentinerea clasei in permanenta stare de preocupare, umor si
buna dispozitie, siguranta de sine, evitarea amenintarilor, evitarea manifestarilor violente
(pierderea autocontrolului), evitarea familiaritatii execesive, utilizarea unui limbaj pozitiv si
exprimarea cat mai des posibil a satisfactiei cu privire la anumite comportamente ale elevilor.
In aceeasi clasa pot exista mai multe subgrupuri, cele mai des intalnite criterii fiind:
sexul( fete/baieti), clasa sociala( standard ridicat/scazut), abilitatile (dotati/nedotati), succesul
scolar( tocilar/independent). Prieteniile se dezvolta in general in baza proximitatii (stau in
aceeasi banca, locuiesc pe acceasi strada), a intereselor comune. Unii elevi vor fi respinsi, sau se
vor izola singuri datorita timiditatii, a altor trasaturi de personalitate sau chiar a unor diferente de
abilitati de invatare sau de statut social; pe cand altii vor fi solicitati de mai multe subgrupuri
pentru capacitatea lor de a inspira incredere, de a incuraja si de a oferi sprijin.Dintre acestia unii
vor deveni lideri pentru toata clasa sau doar pentru subgrup denotand incredere in sine, un
comportament flexibil, abilitate de a manipula, capacitate de a satisface nevoile celorlalti si o
motivatie puternica.
Mai multe studii realizate pentru a investiga efectele grupului asupra individului au aratat
ca acesta influenteaza imaginea de sine a elevului, comportamentele lui, atitudinea fata de
sarcina de invatare sau fata de grup dar si performanta la invatatura; cea mai vizibila trasatura
insa este presiunea spre conformism, campul interactiunilor din scoala osciland intotdeauna intre
conformism si nonconformism, intre disciplina si libertate personala si s-a constatat ca pentru a
3
nu fi expusi la nonconformism ei trebuie sa stie care este motivul pentru care li se pretinde sa se
conformeze.
Atribuirea este un alt fenomen care apare in grupul scolar prin explicarea fie prin factori
externi, situationali fie prin cei interni a unor situatii prezente in campul scolar. S-a demonstrat
prin studii ca cei care atribuie insuccesul lor unor factori interni tind sa se demotiveze si isi
diminueaza efortul de a invata, pe cand cei care il atribuie unor factori externi isi cresc motivatia.
Un alt aspect care are o mare influenta in clasa de elevi este comunicarea fie ca se
desfasoara intre elevi, fie intre profesor si elev. Comunicarea didactica nu se reduce doar la
impartasirea unor cunostinte specifice diferitelor discipline de invatamant, ea este în acelaşi timp
relaţie, informaţie acţiune, tranzacţie ea ingloband mijloacele de exprimare, intelegerea nevoilor
celuilalt, gasirea unei metode de a-l face sa inteleaga. Acest tip de comunicare implica
sincronizare corporala (expresia fetei, gesturi ), sincronizarea limbajului (aceleasi semnificatii
pentru cuvinte ca si partenerul ), si sincronizarea sistemului de valori (acceptarea valorilor
celuilalt). Se pot constata insa deficient majore in comunicare, “omul a reusit sa parcurga
distanta pana la luna, dar esueaza systematic cand incearca sa ajunga la semenul sau” (Rattner
apud Birkenbihl, 1998). Nu întotdeauna relaţiile profesor-elev sau elev-elev sunt cele optime.
Cauzele pentru care elevii se implica prea putin sau deloc in dialogul scolar sunt uneori
obiective, intemeiate, iar alteori subiective, nejustificate. Chiar si atunci cand este vorba despre
cauze subiective, simpla constatare a acestui fapt nu este capabila sa rezolve problemele. Intr-o
interventie educative de succes, dupa indentificarea cauzelor se recurge la elaborarea unor
strategii actionale de contracarare a manifestarilor nefavorabile si de promovare a celor
favorabile. In urma unui studiu de caz realizat pe un esantion reprezentativ de un numar de 168
de elevi, din clasele terminale ale gimnaziului si din primii doi ani de liceu, li s-a cerut sa
specifice motivele personale pentru care nu participa efectiv la desfasurarea lectiilor. Dupa
prelucrarea raspunsurilor au fost inventariate urmatoarele categorii de cauze: gradul de solicitare
in realizarea sarcinilor scolare, atractivitatea pe care o inspira educatorul, atractivitatea pe care o
inspira disciplina de invatamant, capacitatea stimulativa a educatorului, capacitatea stimulativa a
clasei de elevi, gradul de satisfactie personala pe care il procura interactiunea, gradul de
satisfactie inter-personala pe care il procura interactiunea¸ climatul psiho-afectiv pe care il degaja
institutia in mod explicit si implicit.
Potrivit lui Rosenthal, profesorii creează un climat socio-afectiv mai cald pentru elevii pe
care-i apreciază. Atunci cînd îşi imaginează că au de-a face cu elevi buni, le acordă mai multă
încredere şi le zîmbesc mai mult decît elevilor pe care-i cred slabi. În general, registrul non-
4
verbal este acela care exprimă atitudinea binevoitoare, ce are la bază expectaţii pozitive.
Feed-back-ul se referă în principal la utilizarea de către profesor a laudei şi a criticii. Tendinţa
profesorilor este de a lăuda pe cei despre care cred că pot obţine performanţe înalte, chiar dacă
dau răspunsuri inexacte, şi de a critica răspunsurile celorlalţi, chiar cînd sînt corecte.
Din punctul de vedere al factorului input, Rosenthal arată că elevilor slabi li se oferă mai
puţine ocazii de a învăţa lucruri noi şi li se explică mai puţin chestiunile dificile.
Bibliografie: