Rugăciuni

RUGACIUNE PENTRU PARINTI

Doamne, cat este de bine,

Cand e mama langa mine!
Doamne, cat este de rau,
Cand nu-l vad pe tatal meu!
Tata, mama ma iubesc
Si pe mine ma-ngrijesc.
Tine-i, Doamne, Indurate,
La multi ani cu sanatate!
Fa-le parte doar de bine,
Sa aiba grija de mine!
Amin!

TOTI CU INIMA CURATA

Toti cu inima curata

Tie Doamne-ti multumim;
Tu, cu harul Tau Prea Sfinte
Ne ajuti oameni buni sa fim;
De greseli sa ne ferim,
Tara noastra s-o iubim.
Amin.

RUGACIUNEA COPILULUI FRICOS

Doamne, Dumnezeul meu,

Eu fricos am fost mereu.
Vino Tu, cu crucea Ta,
Si asculta ruga mea:
In lumina sa ma scalzi,
Intunericul sa-l arzi,
De manuta sa ma tii,
Curajul sa mi-l invii!
Eu de-acum Iti multumesc.
Doamne, tare Te iubesc!
Amin!

COPIII BUNI

Copiii credinciosi sunt buni

La scoala si acasa,
Purtarea lor e orisicand
Cuminte si frumoasa.
Cu alti copii sunt prietenosi
Cu nimeni nu se cearta
Oricine de le-ar face rau
Ei totdeauna iarta.
La scoala ei sunt cei dintai
Si-asa-s in tot cei bine,
Is harnici, blanzi, respectuosi
Si-i lauda oricine.
Asa copil e Petrisor,
S-asa fetita-i Lia.
Sa-i vezi, cat de ascultatori,
Mai mare bucuria!
Asa-s copiii credinciosi,
Si-asa Iisus ne-nvata,
Sa fim exemplu pentru toti,
Urmand a Lui povata.
Iisuse, ajuta-ne sa fim cuminti,
Cu inima curata,
Caci numai astfel vom primi
Rasplata-mbelsugata!

Povești cu tâlc
Fântâna Frumuseţii

A fost odată o fetiţă cam urâţică la chip şi din cauza asta era mereu invidioasă şi răutăcioasă.
Dar într-o noapte ea a visat că în faţa ei a apărut Fântâna Frumuseţii. Oricine se spăla pe faţă
în ea devenea frumos la chip. Fetiţa s-a repezit să se spele, dar un înger a oprit-o şi i-a spus:
„Încă nu! Du-te acasă şi timp de o lună să te porţi frumos cu toţi oamenii, să nu te superi
niciodată pe nimeni ci să zâmbeşti tuturor cu dragoste!”
Fetiţa s-a învoit, dar după o lună îngerul iar a oprit-o şi i-a cerut să se poarte tot aşa de bine
încă trei luni. În sfârşit, după trei luni îngerul zâmbi şi îi dădu voie să se apropie de fântână.
Fetiţa se aplecă, dar înainte de a atinge apa zări în oglinda fântânii un chip foarte drăgălaş,
zâmbitor. Nedumerită, privi la înger şi acesta îi spuse: „În oglindă este chipul tău, nu mai este
nevoie să te speli. Ascultarea, Bunătatea şi Dragostea te-au făcut frumoasă !”

"Sfântul” pinion de ceas

Într-o zi în care un ceasornicar demontase un ceas şi, cu penseta lui fină apucă minusculul
pinion care primeşte mişcarea de la arc, observă că acesta se afla în stare perfectă şi era
foarte strălucitor. Îl privea cu atenţie, moment în care pinionul îi spuse:
- Eu sunt un sfânt pinion de ceas şi nu sunt ca celelalte pinioane, fraţii mei, de care se prinde
orice firicel de praf care intră în carcasă. Mă păstrez curat, ştiu să mă îngrijesc, ştiu să mă
păzesc; nu îngrijorez pe nimeni. Sunt un pinion, fără îndoială, aşa cum trebuie să fie. Te rog
să nu mă faci să ating nici unul dintre aceste angrenaje. Destul că trebuie să mă îngrijesc atât
de bine de mine însumi. Fiecare să se îngrijească de sine.
- Bine, dar dacă fiecare se îngrijeşte doar de sine însuşi, cum va mai merge ceasul...? -spuse
indignat ceasornicarul. Scutură cu delicateţe penseta iar minuscula bijuterie căzu printre
lucrurile de nimic. Apucă un pinion, mai puţin strălucitor, însă care să accepte să trăiască în
tovărăşie şi-l montă în angrenajul ceasului.
Dragi copii, Dumnezeu ne-a pus împreună pentru ca să ne iubim şi să ne ajutăm. O parte
foarte importantă a sfinţirii noastre constă în a-i ajuta pe ceilalţi. Un creştin autentic nu se
poate preface că nu ştie despre ceilalţi, trebuie să aibă o adevărată râvnă în a-i ajuta să fie
fericiţi şi pe cei din jur.

Trei copaci

Odată, pe creasta unui munte, creşteau trei copaci visând la lucrurile măreţe pe care le vor
face. Primul, privind la cerul înstelat, a spus: Când voi creşte mare aş vrea să fiu transformat
într-un cufăr care să ţină cele mai de preţ comori ale lumii.
Al doilea, privind curgerea cristalină a râurilor, a spus: Când voi creşte aş vrea să fiu
transformat într-o corabie puternică, să duc pe mare regi şi regine.
Al treilea copac privi spre satul din vale, admiră oamenii care lucrau şi spuse: Eu nu vreau să
părăsesc muntele acesta! Aş vrea să cresc atât de înalt încât oamenii, privind la mine, să se
gândească la Dumnezeu.
Anii au trecut şi cei trei copaci au crescut.
Într-o zi, nişte tăietori de lemne au urcat pe munte. Cei trei copaci au fost tăiaţi, purtând încă
speranţa că visele lor măreţe se vor împlini.
Însă primul copac a fost făcut iesle pentru animale. În loc de aur şi diamante a fost umplut cu
paie pentru animale.
Al doilea a fost dus într-un sat de pescari şi transformat într-o barcă de pescuit. Era prea
mică pentru a putea naviga pe mări şi oceane, aşa că a fost lăsată pe lac, umplută de pescari
cu peşti mirositori.
Al treilea copac a fost tăiat în două bucăţi şi lăsat într-un grajd pentru mulţi ani. Visul de a
aminti de Dumnezeu părea că nu se va împlini niciodată.
Dar Povestea nu se sfârşeşte aici!
Au trecut multe zile şi multe nopţi şi cei trei copaci aproape că au uitat de visele lor. Până
într-o noapte, când un bărbat şi o femeie au aşezat în iesle un Prunc. Atunci primul copac a
realizat că ţine cea mai mare comoară a lumii.
Într-o seară, mulţi ani mai târziu, barca făcută din cel de-al doilea copac mergea pe lac
ducând un grup de oameni. Când o furtună puternică s-a abătut asupra lor, unul din ei a
vorbit şi a liniştit vântul şi apa. Atunci copacul a înţeles că purta pe Regele cerurilor şi al
pământului.
Apoi, într-o zi de vineri, Acelaşi Om care a potolit furtuna ducea o cruce făcută din cel de-al
treilea copac. Urma să fie răstignit pe ea. Copacul s-a simţit nedreptăţit. Dar duminică
dimineaţa, când soarele a răsărit şi când totul fremăta de bucurie, cel de-al treilea copac a
înţeles că dragostea lui Dumnezeu a transformat totul şi că visele lor s-au împlinit.
Primul copac a ţinut în el cea mai de preţ comoară.
Al doilea copac a purtat în el pe Regele regilor.
Iar cel de-al treilea copac, făcut cruce, le amintea oamenilor de Dumnezeu.

Povestea lumânării: Cine vrea sa împrăştie lumina trebuie să reziste arderii

M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă
bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit
mai mică.
De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar
nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi.
Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care
nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta
trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în
inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.
Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă
lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina
şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

Pilda creioanelor

Înainte de a-l pune în cutie, meşterul luă în mână un creion, zicându-i acestuia:
Aş vrea să ştii cinci lucruri înainte de a te trimite în lume; adu-ţi aminte de ele, nu le uita şi
astfel vei fi cel mai bun creion.
1. Vei putea face multe lucruri mari, însă numai dacă te vei lăsa mânuit de altcineva.
2. Din când în când va trebui să simţi tăişul ascuţitoarei, dar lucrul acesta iţi va fi de folos ca
să fi un creion nemaipomenit.
3. Vei putea corecta toate greşelile pe care le vei face.
4. Partea ta cea mai importantă se află în interiorul tău.
5. Trebuie să laşi urme frumoase pe fiecare suprafaţă pe care vei fi folosit; indiferent de
condiţii, tu trebuie să laşi urme frumoase.
Creionul luă aminte la cele auzite, apoi, cu făgăduinţele păstrate în inimă, el fu aşezat în
cutie.
Dragi copii, încercaţi acum să vă puneţi în locul acestui creion.
Dacă vă veţi însuşi aceste reguli, veţi deveni persoane de excepţie.
1. Veţi putea face multe lucruri mari, însă numai daca vă veţi lăsa în mâinile lui Dumnezeu.
Acceptaţi ca oamenii să se bucure de darurile cu care aţi fost înzestraţi.
2. Din când în când va trebui să suferiţi, însă astfel veţi deveni fiinţe mai călite.
3. Veţi putea corecta toate greşelile pe care le veţi face.
4. Partea cea mai importantă din voi se află în interiorul vostru.
5. Oriunde veţi fi şi indiferent ce condiţii veţi suporta, nu uitaţi să semănaţi amintiri plăcute
în urma voastră.

ECOUL VIETII

Aflandu-se in excursie pe munte, o tanara familie a poposit intr-o cabana de la marginea

unei vai. Baiatul cel mic, suparat pe fratele sau, s-a dus in spatele cabanei si a strigat de
ciuda: "Te urasc!" Dar, imediat, un glas puternic i-a raspuns: "Te urasc, te urasc..!".
Speriat, copilul a alergat in casa si i-a povestit tatalui toata patania, spunandu-i ca, afara,
cineva striga la el ca-l uraste. Au mers impreuna la locul cu pricina, unde tatal i-a spus fiului
sau:
- Aici erai cand ai auzit ca cineva te uraste?
- Da!
- Ia spune-i ca-l iubesti!
- Te iubesc! - a strigat copilul si, de indata, vaile i-au raspuns: "Te iubesc, te iubesc...!"
- Tine minte, i-a mai zis tatal, asa este si in viata: daca esti om rau, numai rautate vei
intalni, dar daca esti om bun si te porti frumos cu ceilalti, atunci doar dragoste vei gasi, la tot
pasul. Si, chiar daca nu vei fi iubit totdeauna de oameni, in schimb dragostea Domnului va fi
mereu cu tine. Sa nu uiti asta!
MORALA:
"Cel bun vede bunatatea peste tot; cel rau, nicaieri!" - dupa cum spun batranii nostri.

APARENTELE POT ÎNSELA

Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite. Familia a
fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a
oferit o camaruta în subsol.
În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o
imediat.
Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: "Lucrurile nu sunt
întotdeauna ce par a fi".
În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar
foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui.
Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în
patul lor, unde se puteau odihni în voie.
Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor
vaca al carei lapte era singurul lor venit, murise pe câmp.
Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a întrebat pe cel batrân, cum de se poate întâmpla un
asemenea lucru.
 "Primul om avea tot si totusi l-ai ajutat, a spus el. A doua familie avea atât de putin, dar
era în stare sa împarta totul, si tu le-ai lasat vaca sa moara".
"Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi, i-a raspuns îngerul cel batrân. Când am stat în
subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era
obsedat de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa
nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii
a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca."
"Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi".
MORALA:
Uneori chiar asa se si întâmpla - lucrurile nu se desfasoara asa cum credem noi ca ar
trebui. Daca ai credinta, e nevoie doar sa crezi ca orice întâmplare este întotdeauna în
avantajul tau. S-ar putea sa nu stii (sa nu afli niciodata) de ce anume te-a pazit Dumnezeu ...

CELE DOUĂ GRĂUNȚE

Într-o zi, un ţăran ieşi pe ogor, la semănat. Un grăunte, rămas pe vârful unui bulgăre de
pământ, a început să se laude către altul, aflat adânc sub brazdă:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptându-te cu frigul pământului şi cu bezna, tânjind după o rază
de soare, după lumină şi căldură. Eu, frăţioare, o duc mult mai bine, în timp ce tu te chinui.
Dar, în clipa aceea, o cioară a coborât pe neaşteptate din văzduh şi a înghiţit grăuntele
rămas la vedere. În schimb, fratele său de sub brazdă încolţi peste puţin timp şi, din micul
grăunte, ieşi din pământ un spic frumos şi trainic. De-abia acum, lumina şi căldura soarelui îi
făceau cu adevărat bine. Cu vremea, spicul deveni copt şi roada lui multă.
Astfel, speranţa şi smerenia celui de-al doilea i-au adus adevărata viaţă, în timp ce mândria
l-a costat scump pe primul. Greutăţile vieţii nu trebuie să ne sperie şi să ne descurajeze, căci
Dumnezeu vede suferinţa şi credinţa noastră şi ne va răsplăti negreşit. Cu speranţă şi
rugăciune, putem trece peste orice obstacol al vieţii. Însă cei a căror inimă este plină de ei
înşişi, în care nu mai este loc şi pentru Dumnezeu, adică pentru iubire, pentru speranţă şi
încredere, aceia sfârşesc, asemenea primului grăunte, în ghearele păsării negre - diavolul.
MORALA:
"Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har."