VIETILE •

SFINTILOR �

PRELUCRATE
DE

AL. LASCAROV·MOLDOVANU

VOLUMUL III

EDIŢIA II-a

CUGETAREA-GEORGESCU DELAFRAS
BUCUREŞTI IV - STR. POPA NAN, 21

www.dacoromanica.ro
 VIETILE
SFINTILOR
PRELUCRATE

DE

AL. LASCAROV-MOLDOVANU

VOLUMUL III

EDITIA II

CUGETAREA-GEORGESCU-DELAFRAS
RUCURESTI IV. - STRADA POPA NAN, 21
1062-940

www.dacoromanica.ro
PATIMIREA SFINTILOR MUCENICI PAVEL $1
SORA SA IULIANA

Child imparatul Aurelian, asupritorul crestinilor, a

trecut prin cetatea Piolemaicta, din Fenicia, fericitul
Pavel care era crestin Hind de latä la trecerea imph-
ratului, insemnat fata cu semnul crucii, zichnd sorei
sale Iuliana :
Indrasneste, sora, eh, mare ispith vine asupra
crestinilor !"
Imparatul vazhnd indrasneala lui Pavel, 1-a chemat
in fata sa la judecata, zichndu-i:
Cum de-ai indrasnit, ticalosule om, sa m. infrunti
child eu am dat porunci sä jertfiti zellor ?"
Pavel a raspuns:
Eu nu ma leptid de adevaratul Dumnezeu, iar
amenintarea ce faci nu ma poate infricosa, caci asta
doresc si eu, sa ajung mai degraba la Domnul
Atunci Aurelian a zis chinuitorilor :
SpAnzurati-1, chinuiti-lrsa veclem, vine Hristosul
lui sa-1 scape..."
$i de indata slujitorii [au inceput a-I chinui. Dar
Pavel, ridictind rughciuni lui Iisus, a simtit usurare in
durerea lui.
luliana, vazand aceasta, a venit in fata impfiratului si
1-a infruntat, zichnd:
De ce chinuesti pe fratele meu, MI% vial?"
Imparatul a poruncit sa fie si ea intinsa pe lemn si
batuta.

www.dacoromanica.ro
 4 --
Atunci Pavel, uitand de chinul su, zicea Iulianei :
.,Nu te teme, sora mea, caci putin rabdand aici,
ne vom odihni la Hristos al nostru in veci..."
Vazand imparatul ca nu-i poate birui cu aceste munci,
a poruncit sa fie aruncati inteun cazan cu smoala
fierbinte.
Ei s'au rugat atunci, cu mare putere lui Dumnezeu,
iar cei de fata vazura o minune : smoala clocotita
s'a prefacut in apa rece. Multi din ei crezura in Dum-
nezeul lui Pavel si-al lulianei.
Aurelian, crezand Ca toate acestea sunt mestesuguri
vrajitoresti, a poruncit sa fie pusi pe paturi de fier
inrosite in foc. Dar nici cu aceasta nu i-a putut vatama
intru ceva, cacti ei sedeau pe acele paturi ;Ara grija,
aducand laude lui Dumnezeu.
Doi dintre chinuitori au crezut si au strigat : Nu este
alt Dumnezeu decat acela al lui Pavel si-al Iulianei."
Imparatul crezator Ca acesti slujitori sunt cumparati
cu aur de &titre crestini, a pus sa fie omoriti de in-
data.
Mergand la moarte, ei se bucurau, simtind o manga-
iere dulce in sufletul lor.
Iar pe Pavel si Iuliana 11 trimise la temnita, punan-
du-i in lanturi si in obezi i asezandu-i pe paturi cu
piroane ascutite.
Mind miezul nopii, i ei rugandu-se cu putere lui
Dumnezeu, a stralucit o lumina puternica I ingerul
Domnului stand inaintea lor, le-a zis : Pavele i Iuliana,
slugi ale Dumnezeului celui adevarat, sculati.va si-L
preamariti...." Apropiindu-se de ei, ingerul a atins Ian-
turile i 0,bezile i indata, ele s'au sfaramat, iar
ranele sfintilor s'au vindecat. Nevatämati, sfintii statura
sanatosi pe picioare. Si toti cei de lath, au vilzut si
s'au minunat. Pe urma, au crezut in Dumnezeul cel
viu.
51 iar i-a scos crudul imparat la cercare 0 din nou

www.dacoromanica.ro
 5

ei nevoind a jertfi zeilor, au fost pu0 la cazne 0 mai

grele. Dar Mantuitorul stand necontenit in ajutorul tor,
i-a uvrat, ei neslmtind acele munci.
Si era acolo un chinuitor, zis Stratonic, care fiind pus
sa rupa carnea de pe coastele sfintei Iu liana, se pre-
facea numai ca le rupe, ci 40 tinea numai mainile pe
frumosul ei trup.
Atunci, Iu liana i-a zis :
Fa porunca tiranului i nu ma crutal..."
Iar Stratonic vilzand o asemenea vartute, a strigat
catra imparat :
,Q, Aureliane, zadarnic asupre0i pa asemenea
oameni... Ei sunt mai tari ca tine..."
Aurelian a cazut pe ganduri...
Pe urma, a zis lui Stratonic :
Ce este cu tine, Stratonic?"
El, cu mare putere, a strigat atunci :
Si eu sunt cre0in !..."
Pe data, Aurelian porunci sã i-se taie capul. Iar el,
pe cand era dus la locul osandei, canta i preamarea
pe Dumnezeu.
Vazand puterea sfintilor, Aurelian a poruncit ca ei
srt fie pu0 intr'o baie i acolo sit' fie aduse aspide,
vipere l erpi cu coarne i sa-i inchida laolata.
Trei zile 1 trei nopti au stat a4a, acolo, dar jivinele
stateau supuse l blande la picioarele sfintilor, iar ei
se rugau fara incetare lui Dumnezeu.
A patra noapte, Imparatul a trimes pe slujitori sa
vada ce s'a intamplat cu ei. Venind acolo, ei au auzit
pe sfinti cantand psalmi de lauda lui Dumnezeu, iar
cand au privit printr'o ferestruica, au vazut .pe ingerul
Domnului In mare lumina, plizindu-i
Au alergat 0 au spus imparatului.
Aducandu-i la sine, imparatul, cu blandete le-a vorbit :
A venit zeul Apolo la voi 1 v'au ferit de rau..."
Pavel i-a raspuns :

www.dacoromanica.ro
 6

Eu nu cunosc pe Apo lo, ci pe Dumnezeul cel

viu, caruia ma inchin..."
Din nou s'a maniat imparatul, ei a pus sa-i beta
cu vergi de fier.
Pe urmil, a poruncit ca Iu liana sa fie dusa spre
locurile de desfranare i sa fie data oricui va vrea.
Dar pe cand o duceau intr'acolo, ingerul Domnului a
venit inaintea ei, i i-a zis :
Nu te teme, Juliano, Bunt trimes de Domnul
Hristos sa te apar..."
Si ingerul lovea cu putere pe oricine voia sa se apro-
pie pe Iuliana.
Poporul vazani aceasta minune, a inceput a strip!:
O, mare e Dumnezeul Iulianei!..." i cei ce
volau.s'o pangareasca, o rugau acum, in genunchi, sa-i
ierte de-o asemenea nesocotinta.
Multi au crezut si-au primit haina SfantuIui Botez.
Orbit fiind de patima, ei nevoind sa veal, Aurelian
a aruncat pe sfinti la neinchipuite i grele munci. Dar
ei stateau in cazna i, cantand, aduceau slava lig
Dumnezeu, nesimtind durerile.
Poporul a inceput atunci a ridica murmure, cerand
imparatului ca dacã le gaseete vreo vina dreapta, sa-i
dea mortii, dar sa nu-i mai chinulasca ELMO..
Imparatul, temandu-se de-o ridicare a poporului, a
poruncit sa li se taie capetele, iar trupurile sa fie date
drept hrana la caini.
Sfintii lurá scoei atunci din cetate i duei la locul
osandei.
Bucuroei ca se apropie mai degraba de Stapanul cel
bun ei dulce, ei si-au plecat grumazul sub securea ca-
laului, preamarind pe Dumnezeu.
Trupurile lor au stätut acolo, in campie, dar nici
cainii, nici lupii, nici alte jivine nu s'au atins de ele.
Afland imparatul despre acestea, a zis : Nici morti
nu Lam putut birui, pe aceeti creetini" ei a poruncit

www.dacoromanica.ro
 7

ca strajele care plizeau trupurile, sä se tag& de-acolo

pe nesimtite.
Atunci au venit crestinii si-au ridicat sfintitele tru-
puri, Ingropandu-le cu cuvenitä cinste, i aducand
Domnului Iisus Hristos slava i inchiniiciune. Amin.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, dd-ne

putere de impotrivire ispitelor, care misund in jurul
nostru, sub chip de sldvire omeneascd sau de ran-
guri sau de avutie.
Det-ne ochi duhovnicesti puternici, ca sd strigdm
ji noi :
Eu nu cunosc decdt pe Dumnezeul cel viu" iar
stand fatd primejdiilor de mOarte, set putem striga
färä teame : *5'i eu sunt crestin l..."
Fei, Doamne, ca crestindtatea noastrei set fie vorbet
urmatel de indatd de faptd, ca nu cumva lauda
noastrd intru Tine sd nu fie o zdarnicie $1, o min-
ciund.
Doamne, Tu esti adevdrul, calea viata, pi 7ie
md inchin, acum i pururea §si in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PARINTELE IACOV, CEL CE IN PACAT
HIND CAZUT, S'A POCAIT

In cetatea Porfirion din tara Feniciei, traia un sihastru

prea credincios, chemat Iacov. Lepadandu-se de dwr-
taciunile acestei vieti vremelnice, a stMut cincisprezece
ani bate() pe0era. Si-atat de curata ii era viata, ca a
capatat dela Domnul lisus darul vindecarilor 0 mare
putere asupra diavolilor.
Dar diavolul care, dintr'un inceput, ura0e neamul
omenesc, vazandu-se ru0nat prin faptele acestui sfant
barbat, s'a sculat asupra lui, voind sa-I piarda.
Af$adar, a dat gaud unei desfranate sti mearga la
chilia lui 0 sa-1 traga in pacat.
Desfranata ajungand acolo la vreme adanca de noapte,
a batut la u*a chiliei. Iacov n'a vrut s'o primeasca. Ea
a mintit ca e bolnava 0 !Ara adapost. Pustnicul, milo-
stivindu-se, a primit-o. Dar cand a vazut ca femeia are
Wind ascuns asupra fecioriei lui, Iacov 0-a intins Diana
stanga in flacara focului 0 nu 0-a tras-o pana ce nu
s'a facut scrum. Femeia vazand o asemenea laptä, a
cazut inaintea sfantului, 0 marturisindu-i gandul, a plans
cu amar, caindu-se. Pe urn* a crezut 0 ea 0a
mers de-a primit botezul, ramanand intr'o manastire,
ca mireasa a Domnului Iisus.
Si multe alte minuni facand, pustnicul Iacov se in-
vrednicea de-o viata prea placuta Domnului.
Dar potrivnicul diavol, eel ce mai osebit in jurul vie-

www.dacoromanica.ro
 9

tilor sfintite da ocol ca sä le piardA, a putut sA faca

pe acest slant bArbat s. aibA o cAdere prea cumplitA.
$i ispita aceasta s'a sAvar0t pentru cA mai inainte
de ea, pustnicul s'a inaltat cu gifindul socotinduli viata
neprihAnitä, iar pe sine crezAndu-se mare.
IatA cum s'a intamplat :
Diavolul a intrat intr'o fecioark care era filca unui
om bogat. CuprinsA de el, fecioara a inceput a striga
Duceti-ma la pustnicul Iacov !..."
$1 mergAnd la el, pArintii i-au spus suferinta fetei.
Pustnicul, cAzAnd in adancita rugAciune, a suflat asupra
fecioarei, zicand: In numele Domnului Hristos, ie0 din
fecioara aceasta!" i diavolul a ie0t, iar fecioara a
stAtut in fata lor sAnAtoasä. Dar pArintii, de temere ca
sä nu se imbolnaveasca. din nou, a rugat pe pustnic sA
opreasca. la sine, o vreme, pe fecioarA.
Pustnicul /crezAndu-se tare in credintA 51 a§adar
trufindu-se, a primit sA Vila la el pe fecioarA. Diavolul
atunci 0-a pus in lucrare mreajele lui cele iscusite. A
aprins in pustnic o poftii trupeascA cumplitä. Biruit de
trufia lui 0 de puterea diavolului, pustnicul, cel
care-si arsese de bun& voie mAna, a cAzutd in greu
pacat. A rApit a§adar fecioria fetei pierzandu-0-o 5i
pe-a sa.
$i precum cineva alunecAnd din deal, se präväle0e
In vale, 0 din piatret in piatrA ctizAnd, se sfaxAmA, tot
asemenea din pAcat greu in altul 0 mai greu a cAzut,
adAogand MI% de lege peste lath de lege.
TemAn du-se a parintii fetei vor afla nelegiuirea
pustnicul a prins gaud de ucidere asupra ei. $i, impins
de intunecatul diavol, a omorit fata. Iar, pe urmA, ca
nu cumva sä se afle i aceasta, i-a aruncat trupul In
apele unui rAu.
Un astfel de rod are mAndria, cad daca pustnicul
acela nu s'ar fi socotit mare 0 slant, n'ar fi cAzut a5a
de cumplit.

www.dacoromanica.ro
 10

Atunci pustnicul acela a cazut si in cel mai greu

dintre toate pacatele: desnadajduirea lui Cain si a lui
Iuda.
Stand in chilie, nu mai stia nici ce sa faca, ci numai
suspina si se tanguia, neindrasnind a-0 deschide gura
la rugaciune 1 nici a-si purta gandul catra Dumnezeu.
S'a gandit atunci sa fuga inteo tara departata, 0
a iesit, asadar, din pestera si s'a dus.
Dar dragostea de oameni a Domnului Iisus, darul eel
nepretuit i nemasurat, nu 1-a trecut cu vederea nici pe
acest batran I nici 1-a lasat sa fie pang la sfarsit bat-
jocora diavolului.
Cad mergand el pe cale, a dat de-o manastire, ai
intrand acolo, a fost primit cu dragoste de frati.
Spalandu-i picioarele, i-au pus inainte paine si man-
care. Dar el nici nu voia sa auda, ci numai suspina ai
zicea: Vai mie, ticalosul, cum voiu putea oare sa mai
ridic ochii catra cer, dupii toate cele ce-am facut
Si-a marturisit acolo, in fata tuturor, pacatele grele ce
savarsise. Egumenul i fratii, fiindu-le mila de el, il
mangaiau ai-1 indemnau sa nu desnadajduiasca. Dar
acela n'a vrut sa stie de nimic, si-a plecat iar in lume.
Si iar Domnul milelor, care nu vrea moartea pacit-
tosului, ci sa se intoarca i sit fie viu, i-a trimis in
cale un prea cuvios monah, care 1-a chemat pe Iacov
in chilia lui.
Acolo, cel greu pacatos a inceput a se tangui cu la-
crimi catra monah, spunandu-i tot pacatul. Monahul II
mangaia, indemnandu-1 a marturisi totul, ca astfel sa
poata intra pe calea pocaintei.
Dupa ce si-a desertat duhul de murdaria pacatului,
monahul i-a zis:
.,Nu desnadajdui, Irate, de mantuirea ta, ci crede
ca este locul de pocainta la Dumnezeu. Incredinteaza-i
lui pacatele tale, Domnul este mult milostiv i vei
capata iertare pacatelor tale, ca odinioarit Petru, carele

www.dacoromanica.ro
 11

tie trei ori s'a lepadat de Domnul. iSrt ne pocalm cat

este vreme..."
Monahul, dupli aceea, 1-a rugat sit ramana in chilia
lui, dar Iacov n'a vrut, ci a plecat iar in lume.
Mergand, a aflat un mormant vechi, in chip de pes-
tera, in care se gasea pulbere de oase. Deci, intrand in
acel mormant si adunand oasele intr'un colt, s'a
inchis acolo.
Plecandu-si genunchii, cu strigare j i cu tanguire mare,
batandu-se in piept, se marturisea lui Dumnezeu, graind:
Cum voiu privi la tine Dumnezeul meu ? Cum va
putea limba mea murdarli s cante lauda Ta? Nu ma
trece, Doamne, cu vedere, ci dupa negraita Ta iubire
de oameni, milueste-ma pe mine nevrednicul i paca-
tosul!..."
Intr'o marturisire i intr'o pocainta ca aceasta, a petre-
cut Iacov zece ani, ingropand in mormant viata sa
facandu-se ca i un mort stand laolalta cu pulberea
aceea de oase. Pe nimeni nu vedea, i cu nimeni nu
graia, iar mancarea lui era niste verdeturi pe care
le culegea prin preajma pesterii. Si neincetat, vreme
de zece ani, a plans asupra plicatelor sale.
$i Domnul n'a trecut cu vederea o asemenea grea
pocainta i auzindu-i suspinarea, i-a iertat gresalele,
et 1-a impodobit din nou cu darul facerii de minuni.
Era, asadar, pe vremea aceea o cumplita seceta si
facandu-se rugaciuni, s'a descoperit episcopului cetätii
aceleia de catre Dumnezeu c. aproape se all& un pust-
nic si el de se va ruga lui Dumnezeu, ploaia va cadea
de indata asupra holdelor uscate.
Episcopal, adanand clerul i poporul, a purees, cu
.cruci si cu cantari, la mormantul pustnicului.
Ajangand acolo, s'a rugat sa alba milli de necazul
prin care trece poporul i sa se roage lui Dumnezeu
ca sit intoarca !dela el dreapta lui manie i certare,
ei sa inceteze seceta, trimetand ploaia binefaclitoare.

www.dacoromanica.ro
 12

Dar pustnicul n'a voit sA audA, ci, cu sdrobire de

.

inimA i cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu sa-i ierte

pAcatele.
5i-a venit episcopul a doua oar& 1a, mormAntul pust-
nicului, cu poporul, duptt ce tinusera post mare, in
rugaciuni.

- Atunci Iacov, chiar nevrAnd, si-a ridicat ochii la cer

i inAltAnd mAinile in sus, s'a rugat pentru poporul
acela.
51 iatã eh, dupii ce si-a rostit rughciunea, s'a yarsat
ploaie mare pe pAmAnt, Dumnezeu Wand voia aceluia.
care, prin grea pocaintA ti cAptitase iertarea pAcatelor.
Episcopul i intreg poporul, minunAndu-se, au inAltat
rugAciuni de multumire lui Dumnezeu.
Din ziva aceea, cuviosul Iacov luând incredintare Ca
Dumnezeu 1-a primit pochinta i i-a iertat gresalele,
a inceput a face multe minuni cu darul Domnului
Hristos. Vindeca bolnavii ce i se aducea, gonea diavolii
care se aflau sAlAsluiti in duhuri i alte minuni de
aceste a.
Simtind apropiinclu-se plecarea la Domnul, cuviosul
Iacov a, mers la episcop i 1-a rugat ca sA-1 tumor-
mAnteze tot in mormAntul acela, unde statuse in po-
&Mut& zece ani.
$i cAnd a plecat, venit-a episcopul cu popor mult,
si 1-au ingropat acolo in cantAri, dupii ce i-au uns
trupul cu aromate. 51 1-au ingropat in mormAntul
acela.
Pe urmA, dui% puting vreme, episcopul a inAltat o
bisericA aproape de mormAntul lui, in care a asezat si
cinstitele moaste ale cuviosului Iacov.
51 iatA, asa au fost pAcAtuirea i lspAsirea acestui
cuvios pArinte Iacov, ca sä se adevereascA cuvAntul
slant c Domnul Dumnezeu este dragoste nesfArsitti
i cá El a trimis in lume pe singurul San Fiu, ca
sA intoarcA pe cei pAclitosi si sti fie larAsi vii, infra

www.dacoromanica.ro
 13

mantuirea lor i intru slava lui Dumnezeu, acum si

pururea i in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, da-

.

ne putere sd ne vedem mai intdi pdeatele noastre

pdnd in tot addncul lor $i, ingrozindu-ne de ele,
sa intram pe calea pocaintei amare, precum odi-
nioara pustnicul tau lacov.
Ga dulce este, Doamne, pocdinta intru Tine, nimic
alta nu-i mai bun in viata aceasta 1... Ferice de cei
care au gustat-o, vai celor care nu cunosc dul-
ceata ei
A$a, Doamne, arde-ne cu jarul pocdintei Tale,
curdte$te pe$terea de tdlhari a sufletului nostru si
a$aza-te 7u, Doamne, acolo, stetpdn bun $i milostiv,
ca sa nu mai intre spurcatul $i sä ne stinga lu-
mina Ta.
Fii prearnarit, Doamne, de noi pacato$ii, care
ne-am intors, prin pocdinta, din nou la viatd, $i
care vrem sä rdmdnem intru Tine, spre mdntuirea
noastra $i spre slava Ta, acum $i pururea $i in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 CUVIOSUL PARINTE ISIHIE

Mare le placut al lui Dumnezeu, Isihie, de mic copil

s'a indreptat spre fata bung si s'a facut Mats al sfan-
tului Duh.
Plecand din locurile sale, s'a suit in niunte, ca sa
duck viatit deplina duhovniceasca. Diavolii care vietuiau
acolo, temandu-se de el, au vrut sg-1 intoarcg din cale
si luand chip omenesc, i-au iesit inainte ca doi dru-
meti, Ion si Ilarion, spuntindu-i :
Au nu stii, tu, omule, ca aid e loc rau, te ma-
&Inca fiarele si te prada talharii ?"
Iar sfantul, intelegand ca acesta este glas diavolesc,
li-a raspuns :
Tocmai asta imi trebue pentru pacatele mele, sau
mancat de Hare, sau sdrobit de talhari !..."
Pe urma s'a rugat sa fie gonite duhurile rele si de
indata cei doi au pierit ; far el si-a ales un Mc deoparte,
unde si-a zidit o chilie, incepandu-si nevointele mona-
hicesti.
Avea acolo si un loc unde-si facu o gradina, sema-
nand unele seminturi, cu rodul carora se hranea.
Intr'o zi, s'a abatut asupra gradinii multime de pa-
seri, 'care au inceput a-I manca semintile, pustiindu-i
astfel ostenelele 0 lasandu-1 nemancat.
Atunci sfantul Isihie s'a rugat lui Dumnezeu, si, de-
indata, pasarile acelea, ca si cum ar fi fost de plumb,
nu se mai puteau ridica dela pamant, si nici nu mai
puteau manca.

www.dacoromanica.ro
 15

Fiindu-i mita de ele, Isihie a ie0t din chile, 0 le-a

zis :
Duceti-va de aici i sa nu mai mancati oste-
nelele monahice0i !" De indata, toate pasarile s'au
uaurat, sburand, i deatunci, niciuna n'a mai venit
sa strice gradina lui Isihie.
Pe urma, sfantul a inceput a ridica acolo, cu mainile
sale, o biserica, inchinata sfantului Apostol Andrei. Si
alegandu-ai ucenicii, a inceput a petrece cu ei in Domnul.
Intr'o zi, fu adusa la sfantul Isihie o fecioara indra-
citä.
Cuviosul, rugandu-se cu putere, a izbutit sa goneasca pe
diavol, iar fecioara a statut pe picioare, sanatoasa.
Isihie a zis parintilor fete!:
Grae0e Duhul Slant, ea aici, dupa moartea mea
va fi manastire de fecioare..."
In una din zile ie§ind cuviosul din chilia sa, a vazut
un car incarcat, la care boii trageau din greu. Povara
fiind prea grea, un bou a cazut ai nu se mai putea
ridica. Ornul se nevoia sa-1 ridice, dar nu putea.
Isihie avand milli de nevointa omului, s'a apropiat de
bou i mangaindu-1 pe grumaji, i-a grail : ScoaM.,-te
savarae0e-ti munca !" Pe urma, a facut o cruce asupra
lui. 51 boul s'a ridicat lesne de jos 0 a inceput a
trage bine in jug. Omul plecand, i-a multumit mult,
preamarind puterea lui Dumnezeu.
Sfantul Isihie sporind intru savar0rea faptei bune, a
fost invrednicit de Dumnezeu a cunoa0e mai dinainte
ceasul plecaril sale de aici.
Aproape de sfar0tu1 sau, sfantul chemat ucenicii,
si-i invata din destul.
Pe urma, deodata, in miezul noptii a stralucit in chile
peste tot locul dimprejur, o lumina din cer ; iar cu-
viosul, cu veselie, a strigat : In mainile Tale, Doamne,
imi incredintez duhul !..."
Si twt, a trecut spre cere0ile lacaauri.

www.dacoromanica.ro
 16

Dupti aceea, Teofilact, episcopul Amasiei, i-a ridicat

de acolo cinstitele sale moaste, iar pe locul acela din
pustie, a inaltat o mantistire de fecioare, dupil proorocia
sfantului.

Dd.ne, Doamne, bundtate, atdt de curatd si de.

mare, cd nu numai oamenilor dar i paserilor pi vi-
telor sä putem sä le trecem -voia 7a, ascultdndu-Te,
Depdrteazd dela noi rautatea i pdcatul, si
fet-ne, Doamne, curati i saraci cu duhul, ca set cre-
dem cu putere in Tine, i asa, in numele Tdu
sd facem minunatele lucrdri.
Fii preamdrit, Stelpdne Doamne, dimpreund cu
Tatal i cu Duhul Sfdnt, acum i pururea si in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
PATIMIREA CUVIOSULUI CONON SI-A FIULUI
SAU DE ACELAS NUME CU EL

Pe vremea lui Aurelian tiranul, träia in cetatea Iconiei,

un cre0in de bun neam i temAtor de Dumnezeu, chemat
Conon, avAnd femeie credincioasti. NeavAnd copii si
arzAnd de dor a alba, s'au rugat lui Dumnezeu sit le
dAruiascA unul. Dumnezeu, care aude rugAciunile drep-
tilor, le-a impodobit viata cu un fecior, cArora ei ii
deterA numele tot de Conon.
Duptt putintt vreme, femeia s'a dus catrà Domnul, iar
fericitul Conon petrecea toatä vremea in rugAciuni, cres-
cAndu-0 in Domnul pe Hui sail.
FAcAndu-se pruncul de §apte ani, Conon 0-a impArtit
toatä. averea la sAraci, iar el, luttndu-si pruncul, s'a dus
inteo mantistire, lutind chip monahicesc.
i.-atEtta de sfintittt vial& ducea, CA Dumnezeu 1-a in-
vrednicit cu darul facerii de minuni. Pe bolnavi 11 vin-
deca, pe orbi ii fAcea sä vadA, pe diavoli H gonea.
Prin dreptul manastirii aceleia trecea un rAu, care,
ja vreme de ploi, se umfla peste mAsurA, factind pagube
oamenilor dimprejur.
Inteo zi, mai mult ca de obiceiu, rAul s'a umflat a*a
de tare ctt a facut o mare innecare.
Poporul Iconiei, späimAntat, a venit la sfantul Conon
si cu glas tAnguitor i-a zis:
Ajuttt-ne, robule glut Dumnezeu... Apa ne inneactt,
iar de partea cealaltA a rAmas popor mult 0 nu poate
trece dincoace..."
Al. Lasearov-Moldovann Viet lle SP., vol. III, Ed. II-a. 2

www.dacoromanica.ro
 18

Fericitul Conon s'a smerit si-a zis ca el nu-i vrednic

sa faca nimic.
Dar poporul a strigat din nou. Atunci sfantul a mers
la malul raului i s'a rugat cu putere, cerand Domnului
sa ajute poporul asa precum odinioara pe Israeliti la
Marea Rosie.
$i dupa ce s'a rugat, apele raului s'au dat in laturi,
Wand loc sa treaca oamenii I vitele, scapand asa
de innec.
Pe urma, sfantul a graft raului :
Ascultrt porunca Domnului I aduna-ti apele in
matca tal..."
$i indatrt, raul, ca un rob, a ascultat, si si-a tras
apele, adeverindou-se cuvantul Scripturii: De yeti
avea credinta cat un bob de mustar, yeti zice muntelui :
treci de aici, colo, si el trece."
* * *

Ajungand slava acestui slant pan& la urechea mai

marelui acestui loc, paganul Dometian alvenit in Iconia,
pornind mare asuprire asupra crestinilor. Multi au fugit
in munti, iar altii se lepadau ca sunt crestini.
Dometian a poruncit ca sfantul Conon sa fie adus in
fata sa.
Luandu-1 la inceput cu binele, Dometian i-a spus :
Te stiu ca om de bun neam, asa ca n'am crezut
cand mi s'a spus Ca esti vatamat de credinta aceea
pierzatoare de suflet a crestinismului..."
La aceasta, fericitul Conon a raspuns :
Scris este a asculta invataturile folositoare, nu cele
stricatoare. Eu urmez invataturii lui Hristos Domnul,
filndca singura invatatura Lui poate mantui sufletul, ca
unul ce este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu
adevarat..."
Umplandu-se de manie, Dometian a poruncit ca feri-
citul Conon sa fie batut.
www.dacoromanica.ro
 19

Primind suferinta, Conon a adus multumiri Domnului

lisus Hristos, ca 1-a invrednicit sa fie asuprit pentru El,
iar pe Dometian 1-a infruntat, zicandu-i :
Muncile tale nu ma sperie, ci mai vartos ma
fac sit iubesc pe Domnul meu."
/Oland ea fericitul Conon are un fecior in manastire,
dm] Dometian nutrind gand ascuns, a poruncit sit
fie adus si el inaintea sa.
Asadar, f u adus. Era unt anar ça de saptesprezece ani
Dometian i-a zis :
Asculta, tinere... Tatal tau care a trait multi ani,
nu e de mirare tali doreste singur moartea. Dar tu,
care abia incepi a cunoaste viata, raspunde-mi : urmezi
voii tatalui tau sau vei face ce-ti voiu zice eu?"
Tanarul Conon i-a raspuns :
Tatäl meu m'a invatat sa cunosc pe adevaratul si
singurul Dumnezeu si sa traiesc in cuviosie. Tot dela
el cunosc ca viata aceasta este o moarte, iar ca cei
ce-o iubesc, nu vor cunoaste viata cea vesnica. Asa
ca sunt intr'un gaud cu el si nu voiesc a urma sfa-
turile tale."
Dometian i-a zis cu asprime :
Asa dar, vrei sa primesti aceeasi moarte pe care
i-o voiu da tatalui tau?"
Titnarul a raspuns cu seninatate si cu grabire :
Vreau sa mor impreuna cu tatal meu ca sa traiesc
impreuna cu el in imparatia Stapanului nostru..."
Inca odata, Dometian le-a spus la amândoi :
Ascultati cuvAntul meu din urma : aduceti inchi-
',fare zeilor ca sa scapati de grelele munci..."
Batramul Conon 1-a infruntat, spunandu-i:
Oare nu ti-am grail deajuns, o, crudule om, ca
sa vezi ca noi nu vrem cu niciun pret sa parasim pe
Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos..."
Mâniat peste masura, Dometian a poruncit sa fie in-
tinsi pe paturi inrosite in foe, dar ei stateau pe ele

www.dacoromanica.ro
 20

ca pe o stánca rece i aduceau laude lui Dumnezeu.

Atunci crudul Dometian a poruncit sa fie aruncati
lute() caldare cu plumb topit si cu untdelemn clocotit.
Si arunclindu-i, ei iarasi nu patimeau nimic, ci ziceau
ca se simt acolo ca intr'o baie rece. Cad Domnul le
trimesese inger pazitor, care ii apara impotriva focului.
Ii atknara apoi cu capul in jos si le pusera sub ei
fumuri rele, dar Conon, raduid, spunea lui Do-
metian :
O, omule slab de minte L.. Nu ne-am temut de
focul tau l ne vom vatama oare de acest fun?"
si nimic nu aveau ei de pe urma acestei cazne.
Cuprins de o curb& mânie, Dometian a poruncit atunci
sit fie taiati cu ferastraul.
Mai inainte de a-i supune osandei, sfintii au cerut vole
sa se roage lui Dumnezeu.
Conon batrânul, s'a rugat : Doamne Dumnezeul
nostru, iti multumim ca ne-ai iinvrednicit sä patimim
pentru numele Tau cel slant, intarindu-ne in muncile
la care am lost supusi. Pe Tine', Te slavim, Hristoase
Dumnezeule, iubitorule de oameni. Darueste pace sfin-
tei Tale biserici, impotriva tuturor idolestilor ratticiri.
Intinde lauda Numelui Tau cel slant, prizind i inmultind
neamul crestinesc. l tuck Te rugam, preamarite Sta.-
pane, primeste in pace sufletele noastre, ca porunca ti-
ranului sa nu se savarseasca asupra noastra, si mila Ta
sa ne ajute pana la slitrsit. Ca oricine auzind aceasta,
sa-Ti preamareasca numele Tau in veci. Amin."
Dupa ce-a rostit aceasta, si-au facut amândoi semnul
crucii, si si-au incredintat duhul in mdinile lui
Dumnezeu.
De indatii s'a facut un cutremur mare, daramandu-se
lacasurile idolesti.
Dometian a fugit i s'a ascuns in casa sa.
Atunci, multi au crezut si au cerut a fi cinstiti cu
haina sffintului Botez.

www.dacoromanica.ro
 21

Iar fratii dela manästirea aceea au venit §i au luat

trupurile celor dol sfinti, ingroptindu-le cu cinste in
ograda mândstirii i, aductind smerite laude i inchinäri
Tatalui, i Fiului i Sfantului Duh. Amin.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, carele

pe noi Wel sfdr$ire $i cu mare milostivire ne inbeeti,
Te rugam a ne trimite la ceasul incercarilor, ingerii
Tai paznici, ca sa ne ocroteasca impotriva focului
pacatelor.
Treci cu vederca, Doamne, gre$alele $i pacatele
noastre, vino cu iubirea Ta cea Wei de margini
$i prin ingerii Tai ferege-ne de rele, intarind slabi-
ciunea noastra $i facdnd-o veirtute tare.
Tu singur, DOamne, poti aceasta, caci Tu singur
e$ti fiul Dumnezeului celui adevarat, carele Te-ai
intrupat pentru mdntuirea noastra.
Cadem la Tine, Doamne, $i Te rugam sa nu ne
la,si pierzarii, ,si mai vdrtos, sa ne ridici spre
inima Ta cea plina de iubire.
Ca Tie, Doamne, ne inchindm, dimpreuna cu Tatalui
fi Duhului Sfeint, Unime in intreitä fata, $i lauda
aducem, acum i pururea $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
PATIMIREA SFINTILOR MUCENICI : EFREM,
VASILE EVGHENIE, ELPIDE, AGATODOR,
ETERIE SI CAPITON; CEI CE-AU FOST
PE RAND EPISCOPI IN CHERSON
Pe vremea lui Diocletian cel crud, prea sfântul pa-
triarh al Ierusalimului, Efrem, a trimis episcopi pe Efrem
Vasile, ca sil propilvaduiasca cuvantul lui Dumnezeu,
in tara Chersonului. Efrem a mers la Cherson, iar Va-
sile la Sciti langtt Dunäre. Amândoi au propavAduit cu
mare putere i indräsneala.
Dupli multe trude i alergäri, Efrem a primit moarte
muceniceascli, täindu-1-se capul in ziva de §apte a lunii
Martie.
Vasile s'a trudit 0 el mult cu necredinciosul popor
din Cherson, pe care 1-a pornit cu mânie asupra sa-
Ma &A 0 el a fost britut §i prigonit. S'a tras atunci
intr'un munte, unde se bucura en duhul in Dumnezeu.
S'a intAmplat atunci ca unor oameni bogati din Cherson
sä le moarrt singurul fecior, i ei plangeau cu amar.
Venind noaptea, ii s'a ardtat in vis fiul lor, zicandu-le :
De ce va tanguiti ? De voiti srt ma aveti iartt0 viu,
mergeti la omul pe care voi 1-ati prigonit §i spuneti-i
O. se roage pentru mine, ca singur Dumnezeul lui este
adevarat, nu zeii vo0ri neinsufletiti..."
Ric&ndu-se ziuk au alergat s gäseascti Ppe omul
a cel a.
Aflandu-1, au cäzut la picioarele lui, rugandu-1 s. vinb.
sa trezeascii din moarte pe fiul lor. Omul n'a vrut,
zicand ca e nevrednic de aceasta, dar mai pe urmii

www.dacoromanica.ro
 23

s'a rugat cu mare putere, i mergAnd la mormAn-

tul copilului a dat piatra la o parte si luAnd apit sfin-
titit a stropit pe mort. De indatA el s'a sculat si a
stittut pe picioarele sale.
Spaimit si bucurie mare a cuprins pe cei ce erau de
fatA, icrezAnd, au cerut sit fie investmantati cu haina
sfantului Botez.
Pe urmit, luAnd pe Vasile, arhiereul lui Hristos, 1-au
adus in cetate cu mare cinste, iar Biserica Domnului
crestea.
Diavolul, cel cAruia nu-i place ispravile credintei, a
intrat atuncia in duhul pAgAnilor din acel loc i i-a
pornit asupra omului lui Dumnezeu. Ma dar, au nAvAlit
fitrA de veste asupra casei lui, 1-au luat i tArindu-1 pe
ulitele cetätii, 1-au &Meat in picioare i I-au ucis. Pe
urmit i-au aruncat trupul afarit din cetate, dar nici o
fiarA nu s'a apropiat sit-1 sfitsie, ci3mai vArtos, II apArau
un lup i un vultur, pAnit ce crestinii venirA 0-1 in-
groparA dupit cuviintA.
DupA acestia doi, venird intru propAvAduire alti trei
episcopi : Evghenie, Elipide i Agatodor.
LucrAnd cu ravnit pentru Domnul, i acestia au
luat asupra lor moarte de mucenici, cAci au fost scosi,
MHO, omoriti de pAgAnii, in care intrase duhul eel
diavolesc.
'Dupit cAtiva ani, patriarhul Ierusalimului a trimis la
Cherson pe episcopul Eterie, in zilele marelui Constantin.
MergAnd acolo, i vitzand cumplita necredintit a po-
porului, Eterie a venit la impitratul Constantin si s'a
jeluit impotriva acelora care asupreau pe crestini.
ImpAratul a poruncit EA fie litsat a propAvAdui in pace,
dandu-i-se sprijin de oamenii stitpftnirii,
Intorcandu-se cu o asemenea bunit veste, episcopul a
inceput a zidi o bisericti.
MergAnd iaritsi la Constantinopole ca sit arate impA-
ratului isprava ce fAcuse si si-i cearit din nou sprijin,

www.dacoromanica.ro
 24
s'a imbolnAvit pe drum si si-a dat sufletul tot in sapte
a lunei Martie.
In locul lui, a venit la proplivAduire, episcopul Capiton,
pe care credinciosii 1-au primit cu bucurie.
Dar necredinciosii nu voiau set I urmeze, cUl cereau
un semi mare ca stt poatA sift creadA i ei.
Asadar, a venit intr'o zi la el o mare multime de
necredinciosi i i-a zis :
De vei sta nevAtAmat intr'un cuptor aprins, noi
iti vom urma i vom crede in Dumnezeul tAu..."
Zicand acestea, ei nu credeau, ci numai ispiteau.
Episcopul s'a invoit cu sfatul lor, si a poruncit sã se
aprindA un cuptor.
Si pe cAnd poporul stAtea i privea, el si-a pus omo-
forul i rugandu-se lui Dumnezeu, a prtsit in cuptor.
Si a stat acolo vreme de-un ceas, rugAndu-se: far
poporul credea cA s'a fAcut scrum.
Dupli aceea. nevAtAmat i intreg s'a ardtat, purtand in
poala antereului situ cativa cArbuni aprinsi.
Cei de fata s'au spitimantat, i an strigat :
Mare este Dumnezeul lui Capiton, i credem ts1
noi lui."
Atunci, toatá cetatea Chersonului si tara dimprejur,
a primit credintA crestinit i s'a vestit aceastä minune
marelui Constantin, cum I soborului dela Niceia.
Dupit *Iva ani, sfAntul Capiton plecând cu corabia
spre Constantinopole. pe drum s'a iscat furtunit mare
si corabia a fost aruncatä spre gura rAului Dnipru.
Acolo se aflau pAgAni i vAzAnd pe cei din corabie, i-au
prins i i-au innecat pe toti, in frunte cu episcopul lor,
Capiton.
Si asa s'a tarsit In mucenicie i acest episcop al lui
Hristos in tara aceea, a Chersonului, dar din sAmAnta
jertfei lor, s'a ridicat mai tare credinta crestineasck
biruind puterea diavolului, cltruia, prea greu necaz Ii
face privelistea credintei biruitoare.

www.dacoromanica.ro
 25

Doamne-Dumnezeul nostru, prea bunule Iisuse

Hristoase, invrednice$te-ne sa ne rugdm pentru
preofii $i ierarhii nwtri, ca ei, puternici Hind in
credintd, sd ne intdreascd, la rdndul lor, pe noi.
Fere$te-ne, Doamne, de pdcatul de a-i judeca
noi fiind nevrednici intru aeestea, ci, mai vdrtos
ne fel smeriti rugettori pentru ei, pentru truda lor,
pentru jertfa bor.
Fa-ne, Doamne, oi ascultdtoare in turma dusd de
ei, $i dd-le puteri, ca sä ne clued spre Ierusalimul
eel ceresc, tetra $ovdire $i fdrd prihand.
Ca set putem striga slava 7a, dimpreund cu aceea
a 7 atdlui $1 a Duhului Sfdnt, acum $i pururea $i in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 EMILIAN MONAHUL

La Roma era un om, care-0 petrecea viata in multe

pacate. Spre batraneta si-a venit in simtiri 0 aducan-
duli aminte de pacatele sale, s'a cutremurat de jude-
cata lui Dumnezeu. S'a dus atunci la o manastire §i a
rugat pe egumen sa-1 primeasca, Ca el se leapada de
toate lucrurile lumii. Egumenul 1-a facut monah 0 i-a
zis Emilian.
Pe urma, a inceput a se osteni cu tot dinadinsul in
viata cea monahiceasca, pregatindu-se, cu mare pome-
nire de moarte in sufletul sau, pentru infrico§ata lui
Dumnezeu pedeapsa. Cu o viata ca aceasta si-a obosit
0 si-a uscat trupul, incat fratii din manastire s'au
mirat de atata smerenie 0 osteneala §i se sarguiau 5a-1
urmeze vietii lui, ca 0 ei stt se curete de Vacate.
Manastirea aceea era !Acura pe un munte inalt, avand
de o parte o pe§tera. Monahul Emilian, avea, a§adar,
obicei de a pleca noaptea din manastire, 0 intrand in
pe§tera, se ruga in lacrimi pana la cantarea utreniei.
Simtind egumenul ca Emilian iese noaptea din ma-
nastire 0 ne0iind ce face, a plecat 0 el_inteo noapte
in taina dupa el. Vazand ca intra in pgtera, a stat la
intrare, a0eptand ca atunci and va 1e0, sa-1 intrebe ce
face acolo.
Dar dupa putin timp, o lumina cereasca ,mai malt de-
cat razele soarelui, a stralucit in muntele acela 0 egu-
menul a vazut pe cuviosul Emilian stand in pe§tera cu
mainile intinse in sus, rugandu-se lui Dumnezeu. Lumina
cereasca se pogora pe capul fericitului.

www.dacoromanica.ro
 27

Wizand aceasta, egumenul s'a spaimantat i a fugit la

mânästire. Cand a ajuns la poarta manttstirii, a auzit
un glas zicand : Iertate iti sunt plicatele, Emiliane !..."
Fiind adunati toti la utrenie, egumenul a fftcut intre-
bare lui Emilian :
Unde ai fost, frate, in noaptea aceasta?"
Cuviosul, inchinandu-se in fata egumenului, a raspuns :
M'am odihnit in mtufästire cu fratii, toattt noaptea..."
Dar egumenul, lttudându-i smerenia, 1-a rugat stt nu
Minuiascli adeviirul, aa cEt fericitul Emilian, chiar ne-
vrând, a spus fratilor nit s'a pogorit peste dansul lumina
0 glasul din cer.
Atunci egumenul a gliisuit ma fratilor :
Dumnezeu cel atotputernic ar fi putut sä ierte in
tain pacatele acestui frate, dar pentru noi a trimis in
chipul luminii, mila Sa, cu glas, desteptand inimile
noastre spre poctiintrt, ca sä um crt nu-i departe de
cei ce se pocttiesc cu adevitrat."
Si toti au adus fratelui Emilian inchinarea dragostei
lor, intru Domnul.
Iar fericitul Emilian silvax§ind cealaltä vreme a vietii
sale intru bucurie sufleteasca, s'a dus spre lumina cea
neinseratit, in cortul dreptilor, ca sit" clinte in veci slava
lui Dumnezeu.

Doamne-Dumnezeul nostru, pogoard peste noi lu-

mina pocdintei $i iartd-ne, Doamne, pdcatele noastre
cd mare e$ti Tu $i Tie inchinare aducem, acum
si pururea $i in veal vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
PATIMIREA CELOR PATRUZECI DE MUCENICI
IN SEVASTIA ARMENIEI

Pe vremea necredinciosului impttrat Liciniu, prigoni-

torul crestinilor, se afla in cetatea Sevastia din Armenia
un voevod de oaste, chemat Agricola, om sillbatec la
fire si slujitor la idoli.
In ceata lui, se aflau in ptirtile Capadociei, patruzeci
de ostasi, bärbati tari si nebiruiti in rilzboaie, care erau
drept credinciosi ai Domnului Iisus Hristos.
AfItind despre ei voevodul Agricola ctt sunt crestini,
i-a chemat la el EA le-a cerut sá jertfeascii idolilor.
Voevodul le zise :
Dupä cum ati lost supusi in rtizboiu si v'ati adt-
tat vitejia, tot asa si acum sa. dati ascultare poruncii
mele si sa, jertfiti zeilor !"
La aceste cuvinte unul din ei, Chirion, care era cape-
tenie, a räspuns cu cuviintii, dar cu putere :
Dac . pentru impitratul lumesc am luptat si am bi-
ruit pe vrtilmas, se cade ca pentru Impttratul cel
ceresc BA luptitm si mai cu putere, chiar impotriva im-
paratului lumesc..."
Voevodul le-a dat atunci un rilgaz de gandire, trime-
tandu-i in temnitrt.
Acolo, ei au stat si, rugtindu-se, au cantat psalmul :
Cel ce locueste in ajutorul celui prea inalt, intru aco-
peritoilintul Dumnezeului cerului se va sMtislui."
CUM miezul noptii li s'a arätat Domnul si le-a zis :
Cel ce va rttbda 0ná la sfArsit, va fi mantuit."
Si nespusä bucurie le-a cuprins sufletele.

www.dacoromanica.ro
 29

Pe urmrt, crudul i vicleanul voevod i-a scos iar la

intrebitri si la ispitiri, fAgaduindu-le bani i ranguri de
vor asculta porunca lui. Dar cei patruzeci 1-au infrun-
tat spunandu-i c ei slujesc lui Hristos.
Din nou au lost aruncati in temnita, i ei iar si-au
inältat duhul cantand psalmi de laudrt lui Dumnezeu.
Venind prin protile acelea un voevod si mai mare,
Lisie, i-a scos iar la judecata.
Auzind aceasta, fericitul Chirion a zis fratilor sai:
Sri nu ne temem. Dumnezeu va fi cu noi ca si
in britrtlia aceea cand toti au fugit, iar noi am stätut
si rugandu-ne lui Dumnezeu am izbutit a infrlinge pe
dusmani.... $i ne vom teme oare acum de Agricola si
de Lisie !?..."
$i iesind la judecatii, ei mergeau cantand psalmi.
Lisie le-a zis :
Veti citpdta multe darurl dela noi, de veti jertfi
zeilor. Ci munci cumplite yeti primi, de nu ne dati
ascultare !..."
Unul din ei, Candid, i-a rrtspuns :
Chiar viata de ne-ati lua, noi nu ne radial de
Hristos, Dumnezeul nostru!"
Maiiindu-se foarte tare, voevodul a poruncit ca sfan-
tul Candid sti fie blitut cu piatra peste gurti.
$i insusi el a luat o plata si a aruncat-o asupra sian-
tului. Dar piatra, indrumatrt de duhul lui Dumnezeu,
s'a intors cu putere asupra voevodului, ruptindu-i gura
sfingerttndu-i fata.
Slujitorii au inceput a tunci a arunca asupra sfintilor
cu pietre, dar pietrele se intorceau asupra lor, lovin-
du-i i invälmásindu-i,
Sf&ntul Chirion zise :
Cei ce se luptit cu noi, au crtzut,.. Sabia lor le-a
intrat in inima; iar armele lor se vor sfärâma.."
Neputandu-le face nimic, voevodul i-a trimis din non
in temnita.

www.dacoromanica.ro
 30

Acolo, sfintii, cei patruzeci, au statut si au cantat

Cate Tine am ridicat ochii mei, si-i voiu tine pana ce
te vei milostivi de mine..."
Domnul II s'a aratat, zicandu-le : Cel ce crede in
mine, de0 va muri, tot viu va fi. Indrasniti 0 nu va
temeti. Rabdati i patimiti, ca stt captitati cununa!" -

Si ei se intareau in Domnul.
Ca sa-i infricwze i sa-i sileasca la indeplinirea po-
rand lor, cei doi voevozi i-au scos din temnita $i
Lau dus la un iezer care, fiind iarna, avea apele sale
aproape inghetate. Acolo, au poruncit sa fie desbracati
$i pu0 in mijlocul iezerului. Iar de jur in jur au pus
strap, ca nu cumva mucenicii sa fuga.
Venind ceas de noapte, apa iezerului a inceput a in-
gheta, prinzand la mijloc trupurile celor patruzeci de
mucenici.
Iar ei stateau 0 se rugau lui Dumnezeu.
Dar unul din ei, ne mai putand sa rabde, 4dat cuvant
ca el va jertfi zeilor. Si, indata scotandu-1 din iezer,
1-au purtat slujitorii intr'o baie calda, pusa inadins acolo
pentru cei ce vor primi a jertfi. Dar cum a intrat In
baia aceea, a 0 murit.
Cei 1%131E10 se rugau 0 mai cu putere lui Dumnezeu,
cerandu-i ajutor in incercare.
In ceasul cel adanc al noptii, o lumina mare s'a fa-
cut 0 atata caldura s'a impra0iat peste iezer, ca a gonit
'tot gerul 0 se parea ca-i toiul yeti!.
Strajerli adormisera, i numai unul veghea, gandind
cum cel care se cufundase in baia cea calda, murise,
pe cand ceilalti stateau in iezerul inghetat, far& sa
alba vreo vatamare.
Atunci lumina cea dumnezeiasca s'a pogorit spre cei
din iezer, i paznicul a vazut patruzeci de cununi lumi-
noase lasandu-se pe capul celor din iezer. Numai una
nu avea pe ce cap stt se avze.
Paznicul a simtit chemarea lui Dumnezeu i arun-

www.dacoromanica.ro
 31

candu-se in aprt, a strigat cu credintA: $i eu sunt

crestin. Doamne, numtir&-mtt in ceata acestora..."
C&nd au aflat acestea cei doi voevozi, s'au umplut de
mânle si au poruncit ca aceia s'a fie scosi din ap& si
dusi la cazna sfärâmárii gleznelor cu ciocanel e.
Pe cand Ii chinuiau, mama unuia dintre ei, care era
mai Max, de teamrt s nu cadit in mucenicia lui, a
venit 10-1 indemna, zic&ndu-i : Mai rabdtt inert, prea
dulcele meu fiu, citci iatä, Domnul Hristos stä inain-
tea ta."
Si pe cand U chinuiau, ei c&ntau : Sufletul nostru
s'a isbävit ca o pasere din cursa vAntitorului. Ajutorul
nostru este intru numele Domnului, cel ce-a facut cerul
pamantul..."
$1 fiecare spunând Amin, ii incredinta duhul lui
Dumnezeu.
Pe urmä, au fost ridicati de acolo l dusi srt fie arsi,
dupit porunca voevozilor.
Illimanând oasele pe locul acela, asupritorii au po-
runcit, zic&nd :
De vom rasa oasele le vor lua crestinii si
vor umple lumea toatä cu dânsele, spre pomenire. De
aceea, aruncati-le la r&u..."
$i le-au aruncat.
Dar Domnul, cel ce plizeste oasele celor drepti, le-a
pazit intregi pe ale acestor mucenici.
Dupa trei zile, sfintii s'au arittat fericitului Petre, epis-
copul locului aceluia si i-au zis :
Vino noaptea i ne scoate din rau..."
Episcopul, luandu-si clerul 1 poporul, a mers noaptea
la malul r&ului i atunci, oasele sfintilor s'au lumi-
nat in apt", ca stelele. $i asa, le-au adunat pe toate,
ingropandu-le cu cinste, la loc cuvenit.
Iar numele acestor patruzeci de mucenici hunt ace-
stea: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd,
Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prise, Teodul, Eutihie,

www.dacoromanica.ro
 32

Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie,

Ecdit, Lisimah, Alexandru, lie, Gorgonie, Teofil, Dome-
tian, Gain, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae,
Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Me liton, i Aglaie.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, dd-ne

puteri sei ne impotrivim celor ce vreau sd ne des-
partd de Tine.
Slab este trupul nostru cel cople$it de greutatea
pacatelor. .51 numai credinta intru Tine il face din
nou sandtos $i tare, putdnd infrunta urgia pdcatelor.
Det-ne tdrie, Doamne, ca stand in fata pdcatului
$i a amenintarilor, sd putem striga : noi sun-
tem cregini 1" $i sä ne aruncdm in valul luptei
pentru Tine, ca sã cdpetteim $i noi cununa de lumind
a rdspldtii Tale.
Cdci Tu, Doamne, e$ti toatd mdngdierea $i tot ade-
vdrul, $i Tie se cuvine dimpreund cu Tat& $i cu
Sfdntul Duh toata slava $i inehindciunea, acum $i
pururea $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PATIMIREA SFANTULUI MUCENIC CODRAT
NICOMIDIANUL SI-A CELOR DIMPREUNA
CU DANSUL

Pe timpul impäratului Deciu, cre§tinii erau asupriti

atAta de t are, c multi din ei päräseau cetatile 0 se
trgeau in pustie, ca sa poatä premtiri acolo pe Domnul
Hristos.
In Nicomidia, hind prin0 mai multi crestini, fug arun-
cati in temnitä.
In cetatea aceea se afla un om bogat, Codrat, de bun
neam si tare in credintä. El facea toate chipurile si
plitrundea la cre0inii din temnita, indemnandu-i sä nu
släbeasc a. in credintà.
Venin4 ziva judeciltii lor; dregátorul Pereniu ii scoase
din temnita, si-i supuse la intrebäri 0 la ispitiri, zicand :
Cine sunteti voi i unde locuiti ?"
Codrat, care era i el de haret, temAndu-se ca nu
cumva acei cre0ini sa nu cad& ispitei, iei inainte, si
infruntand pe dregator, a strigat :
Noi suntem cre0ini, slugi ale lui lisus Hristos
Domnul, iar cetatea noastrã este cerul, unde stiltiOue§te
Dumnezeul cel viu..."
Dreghtorul vkand atâta indräsnealift, a poruncit sluji-
torilor :
Prindeti pe acest nebun i aduceti-1 la mine !..."
Codrat a venit de bunit voie, 0 a zis :
lath, singur yin, ca impotriva diavolului s apär
pe fratii mei, i ca sä §tii ca suntem nebiruiti osta0
ai lui Hristos !"
Al. Lascarov-Moldovann Vfel1e St., vol. III, Ed. II-a. a

www.dacoromanica.ro
 34

Dregatorul a strigat catre el:

Jertfeste zeilor, ca sa nu te dau muncilor !"
Dar Codrat i-a raspuns :
Zeii tai sunt niste pietre fara viata, ci Dumnezeul
meu este viu..."
Dregatorul 4-a intrebat :
Cine esti tu de-mi vorbesti asa ?"
Sunt crestin, ti-am spus !..."
Dregatorul Pereniu a poruncit sa fie desbracat si
batut si i-a zis :
Spune numele tau!"
Dar Codrat n'a voit. Atunci unul din slujitori a zis
dregatorului a el este de neam ales.
Dregatorul a oprit chinuirea, si punand sat imbrace,
1-a chemat la sine 0 i-a spus in taina :
De ce n'ai spus ca esti de neam mare si de ce
te-ai alipit desartei credinte a crestinilor ?"
Dar Codrat i-a raspuns :
E de mai mare neam Domnul Hristos, iar
maririle pamantesti le-am lepadat dela mine..."
Cu vorbe dulci, dregatorul a cautat sa 1 momeasca,
zicandu-i:
De ce te inseli, Codrate, ea nu-i nimic mai
placut ca lumina. vietii acesteia..." si dregatorul se
se prefacea Ca plange.
Codrat i-a raspuns :
Inapoia mea, sarpe ispititor... Nu vei putea cu
asemenea vorbe sa ma rapesti Dumnezeului meu..."
Atunci, manic mare a cuprins pe Pereniu si a po-
runcit:
Bateti pe acest nelegiuit, mai cumplit ca 113 ainte !..."
Iar pe cand il bateau cu cruzime, Codrat se ruga :
Slava Tie, Doamne Hristoase ca m'ai invrednicit a
suferi pentru Tine 1... Intareste-ma, Doamne, in credinta
neclintita..."
Sangele ii curgea ca Oxtail, iar carnea ii cadea de
pe oase. Dregatorul il intreba :

www.dacoromanica.ro
 35

Acum crezi in zeii nostri?"

Codrat Ii raspunse:
Ci cred mai cu putere in Domnul Hristos !..."
$i duptt ce twit& ziva 1-au batut slujitorii, spre seard
1-au aruncat in temnita dimpreund cu ceilalti crestini,
dregatorul poruncind ca stt fie culcat pe pat de cuie.
Dar Domnul lisus, care nu uitift niciodatrt pe cei ce
suferd pentru El, i-a dat usurare si putere ca sa birue
durerea.
Pe urma, au fost dusi cu toti la Niceia, unde au fost
iaräsi pusi la grele munci. Unii din ei, de teama dure-
rilor, au ciftzut si au jertfit idoltlor.
Atunci, sfantul Codrat i-a certat cu putere mare, zi-
candu-le :
Cum de-ati alungat dela voi viata cea vesnica
pentru inselatoarea dulceata a lumii acesteia ?"
cei cazuti au fost prinsi de grea mabnire si au
inceput a se jali cu glas mare, dorind intoarcere din nou
la eel pe care-1 parasisera.
S'a facut atunci in Niceia o mare larma 1 o inval-
mdseala cumplitd. Un nor luminos s'a pogorit asupra
sfantului Codrat si asupra celor pocaiti, iar pe drega tor
pe sfetnicii lui i-au cuprins intunerecul si ceata. FA-
candu-se pe urmä tacere, credinciosii au auzit glasul
ingerilor preamdrind pe Dumnezeu.
Vazand Pereniu ca nu le poate face nimic, ei fiind
foarte tari in credintd, a poruncit ca fiecare sa fie tri-
mes in cetatea lui i sa fie ars de viu.
Pe Codrat 1-a luat cu sine, mergand spre cetatea Apa-
mia. Acolo, din nou 1-a intrebat dud se lasd de fa-
tacirea crestineasca, dar Codrat i-a rdspuns:
Diavolilor nu voiu aduce jertfe niciodata!" iar
Pereniu, plin de inciudare si de neputinta, se intreba :
Oare, ce pedeapsa da-voi acestui incapatanat?"
Asadar, a poruncit sa fie pus intr'un sac si aruncat
intr'o groapa in care se aflau tot felul de jivine, cre-

www.dacoromanica.ro
 36

zand ca va muri. Dar a doua zi, sfantul stätea neva-

tämat i se ruga lui Dumnezeu, zicand : Multumesc
Tie Doamne, ca slabiciunea mea o ai intarit, iar taria
bor, slabiclune o ai facut !..."
Dregatorul Pereniu a plecat la Chesareia 0 a luat
si acolo pe slant, vrand sa-I chinuiasa Mat de crutare.
Dar sfantul era neclintit in credinta lui. Si a§a de tare
1-au chinuit, ca-i ramasese numai oasele. Cu cat il ba-
teau mai crud, cu atat sfantul se simtea mai tare, zi-
cand :
Bateti smeritul meu trup, ca aa sufletul meu mai
sanatos se face.."
Pereniu striga de ciuda :
Bateti-1, ca-i cuprins de diavol."
bar Codrat Ii spunea :
Nu de diavol, ci de Domnul Hristos, Dumnezeul
eel viu..."
Doi oameni din popor, Satornin si Rufin, luand par-
tea sfantului, au lost dati muncilor, dupä care li s'au
taiat capetele.
De acolo, dregatorul Pereniu a plecat la Apolonia,
0 a tarit §i pe Codrat dupa el, cu gandul Ca in fata
atator munci, el va cAdea din credinta. Dar mare i-a
lost bwlarea, caci Codrat nimic n'a lepadat dela sine.
Cuprins de grea manie, Pereniu a poruncit sâ i-se
toarne otet cu sare pe rani, sa-1 frece cu panze aspre
de par 0 langa coaste sa.-i pun& fiare inro0te.
De acolo au plecat la Elespont, carand cu sine i pe
slant, carele cu toate ca era numai ciolane pline de
rani, avea fata vesela i duhul plin de putere.
Vazand Pereniu ca nici de data aceasta sfantul Co-
drat nu vrea sa-i asculte porunca, a poruncit sa se faca
un foc mare, iar deasupra lui sa se puna un pat de
Tier, pe care sa meze pe slant.
De bunk voie, Codrat a mers spre osanda, zicand :
Domnul sa fie slavit!" i s'a a§ezat pe acel

www.dacoromanica.ro
 37

pat ca pe un a§ternut moale, cad vapaia ia imblanzit

puterea, slujind robul lui Dumnezeu,
Intorcandu-se spre tiran, Codrat i-a zis, certanclu-1:
Iatä, acest foc al tau este rece i fierul patului e
mai moale decal inima ta impietrita... Iti multumesc ca
mi-ai ingaduit sa ma odihnesc pe acest pat."
Cuprins de nespusa furie, dregatorul Pereniu a po-
runcit sa fie scos afar& din cetate sa i-se taie
capul.
Mergand spre locul de osanda, sfantul Codrat se ruga :
Binecuvantat este Domnul i lui se cade toata
slava" i canta cu fata vesela.
Ajungand acolo, si-a plecat de bunä voie grumazul
si si-a incredintat sufletul in mainile Domnului.
$i a§a a trecut in imparatia dreptilor, asezandu-se cu
cinste in cetele sfintilor, intru slavirea lui Dumnezeu,
caruia se cuvine toata cinstea i inchinaciunea, acum si
pururea i in vecii vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu,
carele cunosti sufletele noastre, iartd-ne gresalele $i
pogoard asupra noastrd darul Tdu cel slant.
Dd-ne, Doamne, puteri ca sd infruntdm asupririle
ce ne vin din pricind cã Te iubim i Te urmdm.
Neputinta noastrd fd-o putere nebiruitd, sldbi-
ciunea noastrd fei-o tarie, ca sá putem astfel sti ne
läuddm cu släticiunile noastre.
Cd nu poate fi, Doamne, dulceata mai mare decdt
a-Ti urma Tie, si a ne addpa cu sfdnta Ta inveied-
turd, i nu-i nimic mai de laudd de cdt a suferi
incercdri si asupriri, nedreptdti i bdrfiri, din pri-
cina numelui Tau.
Slabi suntem, Doamne dar 7u ne faci mai tari
ca zidul de cremene, neputinciosi suntem, dar Tu
ne faci volnici sec' suferim ranele i lovirile ca pe
niste mdngdieri.

www.dacoromanica.ro
 38

A$adar, Doamne, vino $i Te stildaueste intru noi,

ci iertdndu-ne gre$alele, indoielile, pacatele $i cd-
derile, inaltd-ne la Tine, tindndu-ne imbrdti$ati in
sftinta Ta bisericti $i mdngdindu-ne cu dulceata
sfintelor Tale Taine.
Cazand la Tine, Doamne, If i cdntam slava, dimpre-
und cu a Tatälui $i-a Stantului Duh, acum $i puru-
rea $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOSULUI TEOFAN, EGUMENUL
DIN SIGRIANI

Cuviosul Teofan, al carui nume insemneaza de Dum-

ftezeu ardtat, fecior de oameni din neam bun, s'a nas-
cut la Constantinopole pe vremea imparatului Constantin
Copronimul, cu care era si ruda.
Avea vrasta de trei ani, cand tatal stiu a trecut la
viata cea fara de sfarsit, lasandu 1 mai inginte in grija
imparatului Copronim. Copilul crestea in bunele inva-
-taturi, cunoscand dumnezeiasca Scriptura i frumoasele
obiceiuri.
Cand era de doisprezece ani, unul din inaltii drega-
tori avand o fat& de zece ani, a vroit sa-1 logodeasca,
placandu-i mult frumusetea i intelepciunea lui Teofan.
Capatand invoirea imparatului, s'a facut logodna copii-
lor mai inainte de vrasta cea cuvenita a nuntii.
In vremea aceasta, impâratul Copronim a rourit, si
i-a urmat Leon, cel ce, duptt mama, ii zicea i Chezaris.
In casa lui Teofan se afla un slujitor care, credincios
fiind, mull& inraurire dohovniceasca a avut asupra ta-
narului sau stapan. Asa ca, povatuindu-se cu Duhul lui
Dumnezeu, Teofan se gandea cum ar putea sa-si pa-
zeasca fecioreasca sa curatie, dorind viata monahiceasca.
Asadar, prea bogat Hind, a inceput a-si imparti ave-
rea la saraci, ceea ce n'a fost intru nimic pe placul
socrului sau.
Venind ziva nuntii, Teofan, stand dimpreuna cu mi-
reasa sa in camara lor, i-a spus ei tot gandul de a-si

www.dacoromanica.ro
 40

inchina viata, in curätie trupeasca, lui Dumnezeu, ru-

gand-o ca Fla primeasca a vietui impreuna ca fratele
cu sora. Mireasa lui s'a bucurat de aceasta, cad 0 ei-
ii daduse Dumnezeu tot gandul acesta.
A§a ca el s'au inteles a duce o viata neprihanitä, M-
aud binele i impartind averea la cei stramtorati.
Si stand ei astfel, in ganduri bune, au adormit putin
0 au avut amandoi un vis, Un Maar cu fata huni-
noasa veal spre ei §I le zise cu dragoste : Domnul a
primit gandul vostru l m 'a trimes s va insemnez la o
viata ca acesta, ca intregi i fara prihana sa va adu-
ceti lui." Acestea zicand, i-a insemnat cu semnul cru-
cei i s'a facut nevazut.
and s'au de0eptat, au multumit lui Dumnezeu pen-
tru o asemenea mare invrednicire, aducandu-i smerite
laude.
Si asa a inceput a petrece ingere0e aceasta sfanta
pereche, arzand ca doua sfepice inaintea lui Dumnezeu,
facand lucrurile placute lui.
Afland despre acestea, socrul lui Teofan s'a mahnit
foarte tare, cugetAnd dupa intelepciunea cea fireasch.
A mers wdar, la imparatul §i s'a jaluit.
Imparatul umplandu-se de manie, a chemat la sine
pe Teofan §i infricoAndu-I cu grele amenintari, i-a po-
runcit sa-si schimbe viata.
Dar Teofan, nebagand in seam& certarea, nu 0-a pa-
rasit nicidecum petrecerea cea intru feciorie, voind sa
capete darul imparatului ceresc, nu pe cel al celui pa-
mantesc.
Vazand aceasta, socrul sau a scornit ea trebue sa fie
trimes spre psartile Chizicului cu o treaba imparateasca,
ca doar facand a§a, sä-1 departeze dela risipirea ave-
ril. l i-a zis socrul sa la in drumul acesta i pe ne-
vasta sa, cad asa se cade.
Si a plecat Teofan u nevasta sa.
Mergand pe apti, prin tinutul Sigrianiei a dat peste un

www.dacoromanica.ro
 41

loc unde calea se adancea intr'o padure aleasa, §1

lui Teofan i-a placut mult acel loc pentru retragerea
pustniceasca pe care o dorea cu putere sufletul sau.
S'a tras atunci deoparte, in loc dosit 1 rugandu-se
lui Dumnezeu zicea: Arata-m4, Doamne, calea pe care
trebue s'o urmeze robul Tau..." Atunci i s'a aratat in-
gerul plin de Iumin i i-a zis : Aici ti se cade sa sa-
lasluesti, dar se cuvine sa astepti pana ce cei ce-ti sunt
protivnici vor fi luati de pe pamant, ceea ce curand se
va intampla."
Veselindu-se de-o asemenea veste, Teofan a plecat
mai departe in drumul sat'. Si a vazut prin acele lo-
curi multime de asezari pustnicesti. Cercetandu-le, a
aflat in una din ele pe un staret inainte vazator, zis
Stratighie,. caruia Teofan i-a desvaluit gandul i pornir ea
sa. Staretul 1-a sfatuit sa astepte, asa precum i-a graft
ingerul.
Pe urma, a ajuns la Chizic, unde a indeplinit trebu-
rile poruncite de imparatul. De acolo se ducea des la
manastirele din Sigriania.
In unul din aceste drumuri s'a intamplat ca a intar-
ziat, si era o arsita mare, dar locul era pustiu si
fara apa. Fericitul Teofan s'a rugat atunci lui Dumnezeu
i pe urma s'a culcat. De§leptandu-se fara veste, a
vazut cum peste capul lui curgea un isvor de apa lim-
pede i rece. Teofan s'a minunat i chemand pe cei
care erau cu el, au ingenuchiat si au multumit lui
Dumnezeu.
Dupa ce si a indeplinit slujba la Chizic, Teofan a ple-
cat la Constantinopole. Si n'a trecut mult i atat im-
paratul Leon, cat si socrul lui Teofan, au plecat de pe
pamant.
Atunci, Teofan a calugarit pe neprihanita lui nevasta
Inteo manastire de fecioare, and manastirii avere in-
destul pentru nevoile ei. Iar averile le-a impärtit la
saraci.

www.dacoromanica.ro
 42

Pe urma, a purees la parintele Stratighie, in Sigria-

nia, unde de el a fost tuns in monahicescul chip, iar
cu banii ce mai oprise, intru acest scop, a inaltat acolo
0 manastire.
Aducandu-0 aminte de.glasul ingerului, a purees apoi
la locul acela minunant si cu alt aur ce pastrase pen-
tru aceasta, a ridicat si acolo o manastire, unde, din-
preuna cu alti frati, a inceput viata cea monahiceasca,
atilt de dorita de duhul sau. $i fratii nu 1-au lasat
pana ce nu 1-au facut lor egumen. Urmand poruncii
Domnului Hristos : cel mai mare sa va fie you'd. sluga",
Teofan era tuturor toate.
Tinandu-se atunci marele sobor, al saptelea dela
Niceiea, impotriva celor ce isgoneau icoanele din bise-
rid, a mers acolo si fericitul Teofan, Wand lungul drum
calare pe un asin. $i vazandu-i toti smerenia si sara-
cia, 1-au laudat, iar el a strälucit in adunare ca o lu-
mina prea curata.
Intorcandu-se de acolo, a dus cu necontenire o viata
foarte imbunatatita, luminand cu duhul sau nu numai
locul acela, ci si toata inconjurimea.
Asa ca Domnul, pentru o asemenea viata, i-a dat da-
rul facerii de minuni.
Stand odata si dormind intr'un loc pustiu, diavolul,
sub chip de pore mistret a venit la el si 1-a muscat cu
putere, de mana. Atunci Fericitul Teofan, care stia dela
cine vine muscatura aceasta, a luat repede mir, pe care-1
purta totdeauna asupra lui, si ungandu-si mama, s'a
vindecat de indata.
De asemenea, gonea diavolii ce se sälasluiau in unii
oameni.
Odata, mergand pe ape si iscandu-se furtuna, a
potolit-o, ca odinioara Domnul pe lacul Ghenizaretului.
lar intr'o zi, cand chelarul i s'a plans ca nu mai este
Mina in Camara, sfantul i-a poruncit sa se duca acolo

www.dacoromanica.ro
 43

va gasi ce-i trebue. $1 dad s'a dus chelarul, a aflat

§*1

camara pliaa de faina si de toate cele trebuitoare.

Alta data, sfantul Teofan, a poruncit ucenicului sa
aprinda carbuni in cadelnita, iar el incepu a se inchina
pana la pamant, ea si dare cineva, care ar fi trecut
atunci pe langa ei.
$1 intrebandu-1, ucenicul i-a zis:
Spre eine vorbesti, inehinandu-te, pärinte ?"
Iar Teofan i-a zis, vazator la departari:
Acum trace pe mare, prin dreptul nostru, in sur-
ghiun nedrept, prea sfintitul patriarh Nichifor al Con-
stantinopolului si se cade sa-i adacem tamaiere ei
sá ne rugam pentru el."
$i aceasta a vazut-o cu duhul i preasfintitul de pe
corabie, zicand celor din preajma:
Tata, acum Teofan egumenul ni se inehina
se cade sa-i multumim, cad curand va patimi si el..."
$i a patimit astfel:
Rau credinciosul imparat Leon, voind a trage la sine
si pe sfantul egumen, 1-a chemat la Constantinopole.
Sfantul Teofan, cu toate ca foarte bolnav, a plecat,
dorind sa patimeasca pentru dreapta credinta.
Ajungand acolo, imparatul i-a trimes raspuns ca daca
se alipeste ratacirii lui, II va inalta ziduri marl mantis-
tirii si am mai slavit deck el altul nu va fi.
Sfantul i-a faspuns :
Bogatiile lumii aeesteia nu-mi trebuesc, iar cat
despre manastire, Dumnezeu va ajuta. Iar daca Imparatul
ma va infricosa cu asupriri si munci, eu, asa neputin-
dos cum ma aflu, voiu sari in foc pentru dreapta cre-
dinta."
Umplandu-se de manic, imparatul a poruncit ca egu-
menul cel indraznet sa fie aruncat inteo inchisoare
stramta i intunecoasa.
Cu toate ca era bolnav i slabit, sfantul a putut pe-
trace aeolo vreme de doi ani de zile. $i necontenit,
www.dacoromanica.ro
 44

imparatul trimetea la el momitori sa-1 traga de partea

celor care luptau impotriva sfintelor icoane. Dar pe toti,
prea cuviosul Teofan ii punea jos cu cuvantul cel in-
suflat de Sfantul Duh.
Stand acolo, sfantul Teofan s'a imbolnav it greu, ca-
zand pe greu pat de suferinta. Dar el, eel ce se ruga
pentru tamaduirea altora, pentru sine nu se ruga, ci
primea suferinta cu rabdare.
De pe patul suferintei Teofan a scris o lung& epistola
imparatului au-credincios, aratandu-i greaua rata cire
in care se and.
Primind-o, imparatul s'a maniat peste fire, si a
trimes pe un cumplit dregator la Sigriania s arda Id-
caul manastirii sfantului Teofan, iar pe ucenici, sit-i
bat& i sa-i goneasca de pe locurile acelea.
Pe alt slujitor aspru i rau 1-a trimis in inchisoarea
in care ziicea grea bolnav sfantul Teofan, cu porunca
sa-1 bath fara mila.
Dupa ce astfel 1-a chinuit, 1-a surghiunit in depärtatul
ostrov al Samotraciei.
and a ajuns la acel ostrov, sfantul a vazut cu ochiul
sau duhovnicesc cä acolo Ii va fi sfarsitul.
$i asa a fost. Peste cateva zile, sfantul s'a mutat la
ceruri, in corturile dreptilor lui Dumnezeu.
Iar Dumnezeu a prea marit pe sfantul Situ i dap&
moarte, dand moastelor sale putere de tamaduire..
Dupa moartea crudului imparat Leon, uceni cii cei go-
niti, s'au intors la manastirea arsa i ridicand-o din
nou, au adus acolo i sfintele ciolane ale lui Teofan,
ingropandu-le cu cinste.
$i multe minuni si tamaduiri au facut ele, intru slava
lui Dumnezeu, earuia se cuvine inchinaciune, acum si
pururea si in vecii vecilor. Amin.
Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, 00-
rd-ne pe noi de a &idea in gre$itd creclingi
www.dacoromanica.ro
 45

fd-ne tari st nesldbiti intru apdrarca dreptei Tale

credinte, cea tinutd vie si frumoasd de sirurile de
inchindtori, mucenici, sfinti si parinti ai Bisericii
Tale, din depärtatd vreme ?And in clipa cdnd i noi,
ing enunchind la piciorul altarului Tdu, Te prea-
mdrim.
Pe cei ce ne momesc sutletul cu chemdri sirete pi
spurcate, care ne-ar depeirta de Tine si de dreapta
Ta credintd, dd-ne putere infrunteirn, oricine ar
fi ei, precum odinioard ai dat lui 7eofan.
Pune Tu, neternere in duhul nostru si-1 ta viteaz
intru Tine si ale Tale, inzdrdverieste fiinta noas-
tra, sldbita de toate pdcatele i fd-o sä stea ca
un zid impotriva celor ce-ar vrea sd strice frumu-
setea Casei Tale, Tu, pe acestia, Ii M sit cadd in
fata luminii Tale.
Ca noi, Jie i dreptei Tale credinte ne Inc hi-
ndm, i marire i slavire iti aducem, dimpreund
cu Tattilui i Duhului StUnt acum i pururea, i in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA PARINTELUI GRIGORIE DIALOGUL,
PAPA AL ROMEI

Sfantul Grigore Dialogul, zis astfel din pricina vor-

birii sale frumoase, se tragea din parinti de bun neam,
traitor! la Roma, si drept credinciosi.
De mic copil, el a fost obisnuit cu fapta bunt" i cu
invatatura de carti folositoare duhului. Asa ca, atunci
and a ajuns mare, el a poftit a fi monah, despartindu-se
de cele lumesti.
Murind tatal sau, i Idsandu-i avutii mari, Grigorie a
inceput a ajuta pe cei saraci si a cladi locase de ru-
gaciune. In Sicilia a ridicat sase locase, iar la Roma,
a facut manästire din casa sa, in care manastire a si
primit tunsoarea intru monahism, sub povatuirea stare-
tilor Maximian i Ilarion.
Milosteniile fericitului Grigorie erau fara numar.
Intr'o zi a venit la el un sarac i i-a zis :
.Am fost carmaci de corabie, i fiind prins de
furtuna, am pierdut nu numai averea mea, ci i pe-a
altora. Milueste-mrt, robul lui Dumnezeu..."
Si milostivul Grigorie i-a dat toti banii ce avea asu-
pra lui.
Peste cateva zile, streinul a venit din nou i i-a cerut
alti bani, iar milostivul Grigorie i-a dat cat a avut.
N'a trecut mult i acel sarman cornier a venit si
i-a spus Ca nu i-au fost deajunsi banii ca sa plateasca
pe toti cei pagubiti. Si fericitul Grigorie neavand alta-
ceva sa-i dea, i-a dat talerul de argint pe care mane&

www.dacoromanica.ro
 47

0 alte lucruri, pe care cornierul vânzndu-le, sä aiba.

cu ce plati pe cei prigubiti.
Murind papa Pelaghie, tot soborul a ales in locul lui
pe Egumenul Grigorie, dar el nesimtindu-se vrednic de
o asemenea preal uminard sarcinä, a fugit 0 s'a ascuns-
prin pustii locuri.
Poporul 1-a cautat, dar neglisindu-1, s'a maim% Pe
urmä a inceput a se ruga pentru ca acel ascuns sti se
arate spre a-1 pune pe tronul papal. Atunci s'a fnut
un stalp de foc, care a dus multimea spre locul uncle
se afla ascuns fericitul Grigorie.
attsitidu-1, 1-au luat, cu negraitä bucurie, 0 chiar
nevoind el, 1-au adus de 1-au a§ezat papa, pe vremea
impäratului Mavrichie.
Mari au fost milosteniile ce-a inceput a face. A zidit
0 multe case primitoare de strliini 0 de säraci. Ase-
menea, la Ierusalim 0 la Muntele Sinai, multe wzdri
de aceasta a fnut.
Si de multe ori, la masa sa chema silracii 0 cina
impreun'a cu ei.
Iatr'o zi, a poruncit camarawlui säu s'a cheme la dna
doisprezece saraci.
Cand a statut la masa, sfantul Grigorie privindu-i,
a vazut c'd sunt treisprezece 0 a zis camära§ului:
Ti-am spus O. aduci doisprezece, de ce ai
adus treisprezece ?"
Climära§ul a privit 0 a rdspuns:
Nu sunt, prea sfinte, decat doisprezece..."
A§a di, pe cel de al treisprezecelea nu-1 vedea cleat
sfantul Grigorie.
Dupa ce au stat la masa, sfantul Grigorie a chemat
la sine pe ce-1 de-al treisprezecelea, 0 i-a zis :
Te jur cu putere cea mare a lui Dumnezeu,
stt-mi spui eine e0i?"
Atunci acela, i-a rhispuns :
Eu sunt acel cornier sdrac care am venit la tine

www.dacoromanica.ro
 48

la mânitstirea sfântului Andrei I mi-ai dat bani, I ta-

lerul de argint i alte lucruri. Si, a-0 fie *tiut, eft din
acea zi, cdnd cu bundtate, cu rahdare i cu dragoste
mi le-ai dat, te.a ales pe tine Domnul sä fii stAttitor al
sfintei lui Biserici din Roma."
Iar sidntul Grigorie i-a zis :
De unde tll tu aceasta ?"
Eu sunt un inger al Domnului, pe care Domnul
1-a trimes atunci la tine spre a-ti cerca vArtutea..."
Auzind acestea, sfantul s'a spaimantat, dar ingerul 1-a
liniptit zicandu-i:
Nu te teme, caci iatd, Domnul m'a trimis sd
fiu impreund cu tine twit& viata qi sä port rugacunile
tale cdtre Dumnezeu, ca tot ce vei cere cu nadelde de
la El, sä ti-se dea."
Citz'and cu fata la pamant, sfãntul Grigorie a strigat :
Dam& pentru atdta de nevrednica milostenie, Dum-
nezeu imi trimite o rdsplata. atd,t de mare, apoi cu cate
bundtati va rdspldti El pe cei ce ii pazesc poruncile
ii fac dreptatea?!"
Dupd aceea ingerul s'a facut nevilzut, iar cel prea
'bine plAcut Domnului, prea fericitul Grigorie Dialogul
s'a filcut gi mai sarguitor in facerea de bine §i in aju-
torarea celor nevoia*i.
Inteo zi ospatand la pranz niqte sdraci, dupit obiceiul
smereniei sale, a voit a da unuia din ei apa sä se spele
si a adus degrabd vasul, dar cand s'a intors, n'a
mai vdzut pe acela.
In noaptea de dupd aceea, i s'a ardtat Domnul pi
i-a zis :
Eri, chiar pe mine m'ai ospdtat!.."
Despre smerenia lui, preasfintitul Sofronie, patriarhul
Ierusalimului, povesteqte astfel :
Mergand intr'o zi la ava loan Persanul, mi-a istorisit
cum cd -mergand odatà la Roma spre a se inchina la
mormantul sfintilor Petru *i Pavel, s'a facut veste in

www.dacoromanica.ro
 49

popor cum cil papa va trece pe acolo. Am stat asadar

si am asteptat. Si iata crt a venit. CAnd a ajuns in drep-
tul meu, am volt sil ma inchin lui. Dar n'am apucat a
ma inchina, cAnd el s'a si aplecat inaintea mea, cAzAnd
la pdmant si n'a voit sA se scoale de cat dupd ce
insumi m'am ridicat. Apoi m'a imbrAtisat cu mare dra-
goste si a poruncit sd mi.se dea toate cele de tre-
buintA."
Se cade acum sA istorisim minunea ce s'a facut cu
rugAciunile acestui fericit arhiereu al lui Hristos.
0 femeie bine cunoscutA din Roma a adus niste
prescuri la dumnezeescul altar pe clind slujea sfAntal
Grigorie.
Pe and se impArtea poporului dumnezeiasca impAr-
tasire, a venit si acea femeie sA ia.
Gaud arhiereul Grigorie a zis: Se da. trupul cel de
viatd fAcAtor al Domnului nostru lisus Hristos", femeia
a zAmbit.
SfAntul Grigorie a intrebat-o :
Pentru ce razi?"
lar ea i-a rdspuns:
PAinea pe care eu am copt-o in cuptor, tu zici
cA e trupul Domnului..."
Vazand necredinta femeli, sfantul s'a rugat cu putere
lui Dumnezeu si atunci, indatA, chipul pAinii s'a facut
in chiar came omeneascd.
Toti cei de fatd vazand aceasta, s'au minunat, si
au crezut cu putere.
Femeia s'a chit si a primit cu credintA sfAnta Im-
pArtásanie.
Acest mare lumin Ator al lumii, preasfintitul Grigorie,
a impodobit biserica lui Hristos nu numai cu viata sa,
cea asemenea ingerilor si cu minuni, dar si cu multe
scrieri foarte trebuitoare dreptei credinte.
CAnd scria, Duhul Mut se ardta in chip de porumb
AL Lascarov-Moldovanu Wattle SL, voL III, Ed. II-a. 4

www.dacoromanica.ro
 50

sburând deasupra lui. Adeseori, arhidiaconul säu Petru

a vlizut aceastã minunatit intamplare.
Despre viata lui scrie si sfantul Ioan Damaschin, zi-
ctind astfel despre chipul cum sfantul Grigorie a intors
la credintd pe Imparatul Traian : Grigorie Dialogul,
papa. al Romei, era vestit Intru sfintenie i intelegere,
iar ctind slujea avea pärtas un inger din cer. Càläto-
rind odatrt pe podul cel de piatra., a Mcut rugaciuni
pentru iertarea pacatelor imparatului Traian. Atunci a
auzit de indattt glas dela Dumnezeu, zicandu-i: Ru-
gaciunea Ta am auzit-o, i dau iertare lui Traian." Mar-
turiseste despre aceasta tot räsaritul i apusul.
Pitstorind turma Domnului Hristos vreme de treispre-
zece ani, preasrmtitul Grigorie Dialogul s'a mutat la
Domnul, pe vremea lui Foca tiranul.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, in-
ure dnice?te-ne a face milostenia in numele Tau, ddnd
color seiraci i impoveirati sprijin $1, ajutor i iu-
bindu-i ca pe Tine.
Cei Tu, Doamne, ai spus ca de vom da unora ca
ace$tia, Tie Ili vom da.
Pune, Doamne, dragoste in sufletul nostru caci
fard aceasta, totul e nimic, chiar dacei ne-am da
toatd averea, i chiar de ne-am da trupul sei fie ars.
Fara dragostea Ta, milostenia este o zadarnicie.
Invatel-ne, coadar, Doamne, sa dam cu bunatate,
cu rabdare i eu dragoste, ca sä ne vina i noua
cuvenita rasplatel din mdinile Tale.
Ca Tu ei milostiv Doamne i Tie se cade a
ne asemana in tot ceea ce facem.
Ceidem la Tine, Doamne, si-Ti aducem slava, acurn
$i pururea $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
VIATA CUVIOSULUI PURTATOR DE DUMNE-
ZEU, PARINTELE BENEDICT

De mic copil, sfantul Benedict strAlucea in curAtia

inimii, nesupunandu-si sufletul la nicio voie trupeasch.
El a fasarit cä un luceafär de dimineata, in Nursia,
cetatea Romanilor.
Ltisand casa printeasc i averile cele multe, a iubit
chipul sfintei I monahicestel vieti I s'a fitcut monah,
tragandu-se departe, intr'o pesterA din pustie, unde du-
cea o viatã preacuratA de rughciuni si de post.
Dar Ispititorul n'a stat in nelucrare, vdzand aseme-
nea curata viatrt, i-a trimis acolo nAluciri de femei,
din cele pe care sfantul le cunoscuse mai inainte, tul-
burandu-i duhul atat de tare, bleat putin a lipsit stt nu
se intoarcit in lume.
Dar intärindu-1 darul cel mantuitor al lui Dumnezeu,
sfantul Benedict a biruit pe cel ce-1 ispitea. CAci, desbrA-
candu-se, el a inceput a se tAvAli prin urzicile i spinii
care erau in prealmA, sangerandu-0 trupul i ritbdand
cu vitejie durerile.
Si de atunci diavolul desfrandrii n'a indfasnit sA-1 mai
supere, iar sfantul Benedict a ramas netulburat in cuget,
t incAlzindu-i mai cu putere inima de darul Stan-
tului Duh, a crescut in roade bune si prea plticute lui
Dumnezeu.
Era, asadar, o mantistire in apropiere, al cArei egumen

www.dacoromanica.ro
 52

plecase la Domnul. Auzindu-se de faptele sfantului Be-

nedict, monahii acestei manästiri au venit la el si 1-au
poftit sä le fie egumen. El a zis ca nu-i vrednic de asa
insemnata slujba, dar fratii rugandu-1 cu mare putere,
el a primit.
Fericitul pazind asezarea manästirii i neingaduind fra-
tilor sa-si faca voile, ei, cum au vazut sfintenia cuvio-
sului, precum si pustnicia lui cea cu tot dinadinsul, ne-
potrivindu-se cu rautatea lor, au inceput a se sladi intre
ei, parandu-le rau Ca si-au ales asemenea egumen.
Asa ca, sfatuindu-se unii din ei, au pus niste otrava
inteun pahar I pe and stateau la masa, i-au dat sfan-
tului Benedict sa bea.
Atunci, Benedict, facand semnul crucii deasupra pa-
harului, de indata paharul s'a sfäramat.
Sculandu-se dela masa, sfantul Benedict a spus fratilor :
Mult dreptul Dumnezeu sa vä rasplateasca pentru
ce ati vrut sa faceti... Duceti-va, i va cautati alt pa-
rinte. Eu va las..."
Si sfantul Benedict a purees iarasi in pestera sa dela
inceput, unde a stralucit prin dumnezeesti fapte bune,
ca multi au purees spre el, venind din locuri departate,
ca sa fie pastoriti de darul sau.
Cu duhul plin de puterea lui Hristos, sfantul Bene-
dict a inceput pe urma a intemeia in jurul acestei pes-
teri, o multime de ,manastiri, douasprezece la numEtr,
avand fiecare cate douazeci de monahi. Si multi oameni,
chiar din cei de bun neam, dela Roma, veneau de se
calugareau in acele manastiri.
Trei din aceste douasprezece manastiri se aflau pe
varfuri i pe raspiteni de munti. Asa ca monahilor li era
foarte anevoios sá se pogoare la parau sa aduca apa.
Au mers atunci la sfantul Benedict si i-au cerut sa mute
manästirile de acolo. Sfantul i- a ascultat, si pe urma
i-a trimis la manastire, spunandu-le sa astepte.
Cand a innoptat, fericitul Benedict s'a dus pe varful

www.dacoromanica.ro
 53

muntelui si s'a rugat. Pe urnatt a pus in acel loc trei

pietre si s'a intors la chilie.
A trimis apoi faspuns monahulor sii mearga pe varful
muntelui unde pusese el cele trei pietre si sä sape.
Monahii au mers, si sa.pand putin, au dat de apit,
din care au luat, indestulându-se. *i. asa, n'a mai Yost
trebuintä sa mute mântistirea.

* * *

In altä zi, pe cand Benedict stätea in chilia sa, mona-

hul Plachida s'a dus la rau sii ia apti si scäpand vasul
in Mu, a vrut sd-1 prindd, dar apa 1-a luat si pe dan-
sul si se lupta cu inecul.
Al rand grabnic despre aceasta, fericitul Bendict, a
chemat pe alt monah, Mavru si i-a zis:
Du-te si scapti pe Plachida!"
Dar nu stiu sa inot..."
Du-te ca vei putea..."
Mavru a intrat in apii, iar sfantul Benedict st5tea
pe mal si se ruga cu putere.
Mavru a mers pe ape cu usurinta si ajungând la
Plachida, 1-a scos dela inec.
*
* *

Strdlucind astfel sfântul cu niste fapte bune ca acestea,

multi veneau la el si pentru dragostea Domnului
Hristos, partiseau desartaciunea vietii si se faceaupustnici.
par acestea nefiind pe placul urdtorului de Dumnezeu,
diavolul, el a inceput a zavistui impotriva sfantului.
Asadar intrand prin gaura trufiei in sufletul lui Flo-
rentie, preotul bisericii din apropiere, 1-a indemnat a
octtri si a ponegri faptele sfautului.
Väzand cä nimic nu-i putea face, ba mai ales duhul
de sfintenie se invartosa in sufletul lui Benedict, a
cugetat sa.-1 ucidd, oträvindul

www.dacoromanica.ro
 54

Asadar, a plAmadit paine, a pus in ea otrava, a copt-o

si a trimis-o sfantului ca de binecuvantare.
SfAntul avand vedere duhovniceasca, a inteles ticAloasa
alcatuire si cum la el venea mereu spre seal% un
vultur, i-a dat painea otravita si i-a poruncit :
Du aceasta paine si arunc'o inteun loc pustiu..."
Si vulturul, asa a facut.
Vazand Florentie ca nici asa nu poate strica nimic,
a cugetat sa se lege de ucenicii sfantului, si pe cand
ei lucrau in gradina le-a trimis sapte femei desfranate
goale, sa joace inaintea monahilor.
Sfantul Benedict afiand prin duh de aceasta, rea nä-
zuinta a lui Florentie, si temandu-se de sufleteasca vata-
mare a ucenicilor, i-a trimis pe toti duptt alte treburi,
asa ca alcatuirea lui Florentie s'a nimicit.
N'a trecut mult si ticMosul Florentie si-a primit
pedeapsa, cad cazand dintr'un foisor, si-a sfaramat
trupul si a murit.
*
* *

Esind din locul acela, Benedict s'a dus in tam Cam-

paniei, la locul zis Casin, uncle se afla un vechi templu
idolesc, pe care 1-a prefacut in biserictt, chemand la
credinta pe cei din preajmrt.
VazAnd aceasta Myna, Intunecatul s'a abAtut din nou
asupra sfAntului, aratAndu-i-se chiar in chipul lui cel
obisnuit, slobozind pe gura vapai arzatoare si zicandu-i :
Benedicte, Benedicte, de ce ma asupresti astfel!"
si aceste cuvinte le auzeau toti cei ce erau de fata.
Intr'o zi, trei calugari vrura sa ridice o piata dintr'un
loc, ca sa o duca spre a fi folosita la cladirea unei
chilli. Dar nu puteau, iar eland privira mai bine,
vazura pe dansa stand, chiar diavolul.
Mergand, au spus aceasta lui Benedict, care a venit si

www.dacoromanica.ro
 55

a fAcut o rugAciune. Atunci cei trei frati au ridicat cu

mare usurintA piatra.
*
* *

AltAdatA, fratii ridicau un zid si diavolul a mers

la Benedict si i-a spus:
MA duc la cei ce zidesc stt le ajut..."
Sfantul a trimes veste celor ce zideau sA se fereascA,
dar ajungand mai degrabtt diavolul, a surpat zidul care a
strivit sub el pe unul din frati.
Afland sfantul, a zis sa aducti la el, pe fratele mort
si stand in chilie numai cu el, a cAzut in rugAciune
cerand lui Dumnezeu minunea Invierii acelui frate.
Cand a isprAvit rugliciunea, fratele acela stAtea pe
picioarele sale, intreg si sAntitos.
Si asa, diavolul a ramas de rusine.
*
* *

In vremea Gotilor, Totila, craiul lor, auzind de isprtt-

vile sfantului, a purees sit vie la manAstire.
Trimitand veste sfantuIul cA ar vrea sh vie sA-1 vadA,
el i-a rAspuns: SA vie VI
Totila, indoindu-se cA sfantul ar putea sit aibA da-
rul proorociei, a vrut sA-1 cerce. L-a imbrAcat asadar,
cu hainele sale pe unul din ostenii lui, zis Rigon, po-
runcindu-i sA se infittiseze sfantului si stt-i spunA cA-i
Totila.
Ajungand Rigon la sfantul Benedict, acesta, Inca de
departe vazandu-1, i-a strigat:
LeapAdA, fiule, hainele ce porti, cA nu-s ale tale."
Rusinat, Rigon si-a mArturisit cu mahnire fapta si
a rugat pe slant sA-1 ierte.
Intorcandu-se, a povestit acesta lui Totila, care cuprins
si el de parere de fitu pentru fapta sa, a purees de
IndatA la sfantul Benedict si cAzandu-i la picioare, i-a
cerut iertare.

www.dacoromanica.ro
 56 =
Benedict, ridicandu-1, i-a spus :
Mari r3i multe sunt rautatile tale. Departeaza-te de
dansele i pocaeste-te Alla ca vei intra in Roma, noua
ani vei impãrài, iar in al zecilea te vei sfarsi."
Arland aceasta, Totila s'a spaimantat i crezand in
vorbele sfantului ai-a schimbat neomenia i asprimea.
lar proorocirea sfantului Benedict s'a indeplinit intocmai.

* * *

Venind intr'o zi la sfantul Benedict episcopul bisericii

Comusiei, Ii spunea ca Roma ya fi pustiita de craiul Totila.
Atunci sfantul i-a raspuns :
Roma nu va ft pustiita de pagani, ci de nevoi,
de galceve si de neimpacari;
asemenea s'a intamplat precum sfantul Benedict
a proorocit.
*

Intr'o zi, in ceasul cand sfantul gusta putina mancare,

un monah ii inea sfesnicul lumineze, Eind seara.
Diavolul mandriei cuibarindu-se in duhul acelui monah,
1-a facut sa cugete : Cine este acesta caruia eu it
stau inainte, nu este el, oare, un om ca si mine?"
Atunci, sfantul vazandu-i in duh, i-a zis de indata
Inchide-ti inima, frate, sa nu intre in ea ganduri
de mandrie..." si a chemat pe alt frate sa-i tina
sfesnicul.
Esind acest monah afara, a statut si a plans de mall-
nire, facand legamant cu sine a nu se mai trufi altädata.

Facandu-se in partile Campaniei o foamete mare, era

lips& si in manastirea sfantului. Intr'o zi, nu se afla in

www.dacoromanica.ro
 57

cAmara manastirei de cat cinci paini. Pentru aceasta

fratii stateau triMi.
Vázandu-i astfel, sfantul Benedict "i-a incurajat, spu-
nandu-le :
De ce stati asa ? Maine vom avea tot ce ne trebue..."
A doua zi, la poarta manastirii fratii au aflat mai
multi saci cu Mina, pe care, din indemnul lui Dumne-
zeu, i-au adus acolo credinciosii din prealmA.
Slavind pe Durnnezeu, fratil au invatat a nu se mai
intrista la nevoi, ci mai vartos a nadajdui.

lntr'o zi, a venit la el un om care, cAzandu-i la pi-

cioare, i-a zis :
Sunt dator cu doisprezece galbeni si nu am, iar
cel caruia Ii datoresc, ma asupreste. Rogu-te da-mi
bani."
Sfantul Benedict, i-a rAspus:
Iartit-mA, frate, ca nu am, dar sa vii peste douA
zile "
Acela s'a dus si in vremea aceea, cuviosul s'a
rugat cu putere.
A treia zi a venit acel om sarac i iesind inaintea
lui cuviosul Benedict, a aflat afarA pe-o ladä treispre-
zece galbeni.
Benedict i-a luat i i-a dat sAracului, zicandu-i !
IatA, cu doisprezece galbeni sa-ti platesti datoria,
iar celAlalt ce ti rAmane, sal al pentru nevoile tale..."
Plecand, omul i-a multumit.

Fiind acea secetd mare in Campania, sfantul Benedict

s'a ostenit, dand ajutor -calor lipsiti.
Mud la saraci tot untdelemnul, a mai venit la el, intr'o

www.dacoromanica.ro
 58

zi, un om lipsit de toate i 1-a rugat sä-i dea putin

untdelemn.
SfAntul a poruncit chelarului sa-i dea untdelemnul
ce-1 mai aveau si ei pe fundul unei. sticle.
Chelarul a spus ca-1 va da, dar nu 1-a dat, zicand cá
rAmAn fratii fat% nicio platurA de untdelemn.
Af land sfantul despre aceasta, s'a supArat si a doje-
nit pe chelar. Apoi s'au strâns laolalta la rugAciune. $1
era acolo un vas mare, gol.
$i pe and se rugau, vasul acela a inceput a se um-
ple cu untdelemn, iar and s'a isprAvit rugAciunea, el
era plin.
A zis atunci Benedict fratilor :
Luati aminte, fratilor, agonisiti credinta neclAtinatit
si ascultare vrednicet MgAduintii monahicesti..."
Toti au ascultat, smerindu-se, iar fratele chelar s'a
Indreptat in cugetul stiu, duprt care a dus untdelemn
Iratelui aflat in lipsit.
* * *

Pe vremea craiului Totila al Gotilor, despre care am

mai povestit, era un ostean zis Tilas, care asuprea fau
pe crestini, omorindu-i.
Intr'o zi, Tilas gäsind pe unul din acestia, 11 asuprea
cu putere, cerandu-i stt-i dea niste lucruri. Omul ca sä
.scape, i-a zis ca lucrurile acelea le-a dat sfantului Benedict.
Legand atunci cu curèle pe om de calul sAu, Tilas
i-a poruncit sä mearga la srantul acela Benedict, avand
in cuget gandul sa-si bath joc de el.
Ajungand la srantul Benedict, Tilas i-a poruncit sa-i
dea acele lucruri.
SfAntul s'a intors cu privire grea la el si a tacut.
Pe urma a privit spre cel legat de cal.
S'a fAcut atunci o minune. Numai privind, legAturile
s'au desfAcut i omul acela a lost slobod.

www.dacoromanica.ro
 59

Vazand aceasta, Ti19.8 z'a merit i crezand, a ca-

zut la picioarele sfantuIui, verandu-i iertare.

In alta zi, un lucrator de pamant, pe cand era la camp,

i-a murit pe nea4teptate copilul.
Luaadu-1 in brate, 1-a adus in graba la poarta mana-
stirii sfantului Benedict, §i striga cu durere:
Indura-te, sfinte §i da-mi pe fiul meu viu..."
Sfantul Benedict, cu sufletul intristat, a graft :
Nu sunt eu vrednic de-o putere a§a de mare...
Nu putem noi purta sarcini a§a de grele..."
Dar tatal acela zitepta i ruga cu lacrimi pe dant
sa nu-I lase.
Atunci sfantului, fiindu i mila, a mers cu fratii la poarta
manastirii, unde se afla mortul.
Plecandu-O genunchii, a cazut in rugaciune zicând :
Doamne, Dumnezeule, nu cata la pacatele mele,
ci la credinta omului acestuia, wdar trimite, Doam-
ne, in trupul acesta, sufletul ce-ai luat..."
Atunci trupul copilului s'a cutremurat i capatand
din nou viata, s'a inviorat.
Toti cei de fat& minunandu-se, au adus slavire lui
Dumnezeu, care se milostivise de tatal acela prea in-
tristat, 91-1 bucurase cu aceasta intoarcere la viata a
fiului mort.
* * *

Intr'o alta vreme, a venit pentru cercetare la sfantul

Benedict, diaconul Servant.
Deci, adapandu-se cu cuvintele pline de miere ale
ve*niciei, se impartawa cu aceasta prea dulce mancare,
stand de vorba intr'un f oi§or cu sfantul Benedict.

www.dacoromanica.ro
 60

cand Sfantul Benedict a ramas singur in foisor,

a statut la fereastra i s'a rugat cu peostenire lui Dum-
nezeu. Atunci, MI% de veste, in noapte s'a aratat din
cer o lumina mare, incat intunerecul a pierit facandu.se
noaptea zi plina de lumina. Si sfantul a vazut lumea
intreaga i pe toti oamenii pamantului adunati sub lu-
mina stralucitoare a soarelui. Cautand la ele, Benedict
a vazut sfantul suflet al lui Gherman, episcopul din
Capua, inteun cerc de foe, fiind luat la cer de sfintii
ingeri.
Atunci cinstitul parinte Benedict, voind a face partas
al acestei vedenii pe Servant diaconul, a strigat cu glas
tare sa villa s vada si el.
Venind spaimantat in foisor, a vazut Servant o parte
din stralucirea aceea.
A doua zi, cercetand, sfantul Benedict a aflat ca in
ceasul acela egad a vazut sufletul lui Gherasim suindu-se
la cer, s'a facut i sfar$itul lui.
* * *

Sfantul Benedict a stralucit, nu putin, i cu invatatura

cuvantului. A randuit canoanele si pravilele monahilor
in deslusire aleasa, $i cu vorbe pline de lumina.
El, dupã cum a trait, astfel a si invatat, si dupg.
cum a invatat, asa i a lost viata, ceea ce regal& mai
presus de toate cata a fl pentru viata cea adevarata a
unui crestin cu adevarat.
far in anul in care avea sa piece din v1a4a aceasta,
plecand deapururi la Domnul, a vestit ucenicilor lui
despre ziva sfarsitului salt.
Asa, mai inainte cu $ase zile de sfarsitul sau, a po-
runcit sã i-se deschida mormantul. Pe urma, a fost
cuprins de-o grea fierbinteala, imputinandu i.se puterile
sufletului.
A sasea zi, a cerut sa fie ridicat $i dus in biserica,
unde s'a impartastit cu Sfantul Trup i Sange.

www.dacoromanica.ro
 61

5i stand in mijlocul ucenicilor si, fiind cu totul slab,

s'a intors spre rdsárit i intiltând mdinile la cer si
rugdndu-se, sfintitul si preacuratul sau duh s'a suit la
cer dimpreund cu rugriciunea, i s'a dat Domnului-
In clipele acelea, la doi frati care se aflau departe,
Ii s'a ardtät o descoperire. Au vdzut in drum dela
chilia sfantului Van& la cer, asternut cu matilsuri, iar
spre räsdrit ardeau mii de radii, in nesfdrsitd rdnduiald.
$i lath. cd un barbat imbracat in alb si luminos la fatd,
stlitea in fata lor si-i intreba :
Stiti al cui este acest drum?"
lar ei au raspuns cd nu' stiu.
Aceasta este calea pe care Benedict, iubitul lui
Dumnezeu, se sue la cer" le-a rdspuns ingerul.
$i ei au inteles cit tot in clipa aceea era sfarsitul
sfantului Benedict.
Cinstitul lui trup a fost ingropat in biserica sfantului
Ion Botezatorul, pe care Benedict o zidise in locul tem-
plului idolesc al lui Apolo.
$i asa a fost viata sfantului Benedict, ceea ce, talma-
cit, insemneazd Binecuvantat.

Binecuvinteazd-ne, Doamne lisu se Hristoase, $i pe

not $i ne intdreae sä fim vrednici luptdtori intru
numele ?Au.
Vai, Doamne, cdt de tare s'a invdrto$at rdutatea
in zilele vie(ii noastre, $i cdt de intinsd stdpdnire
are intunecatul asupra duhurilor Cdti, Doamne,
Te-au nitat $i de cdte ori, stdm cu spatele la Tine I...
Doamne, dupd faptele noastre suntem feird iertare.
dar Tu e$ti mai presus de toate bun $i iertdtor
$i vii $i ne ridici din noroiul refutdtii $i al pa-
catelor noastre.
Intindem, a$adar, mdinite spre Tine, Doamne, $i
Te rugdm sa nu ne la$i $i iertdndu-ne, sä ne cu-

www.dacoromanica.ro
 62

rdti si sa ne ridici spre inima Ta cea fard de

sfdrsit iubitoare, ca acolo sd stdm necontenit
,Fi plangand, sd nu mai plecam, ci ca niste copii
nevinovati sd nu mai stim de altceva.
Iartd-ne, Doamne, si nu ne tine in socoteald
nechibzuinta,,si rdutatea, cd Tu esti bun si Tie
slavä se cuvine, dimpreund cu Tatdlui si sfdntului
Duh acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PARINTELE ANIN, FACATORUL DE MINUNI

Cuviosul Anin, se tragea din parinti buni, traitori in

Halchedon. Mic la trup ca Zacheu, el a fost un mare
vas al Duhului &ant.
Era bland si tacut de obicei. and a ramas orfan, la
cel de-al cincisprezecelea an al vietii sale, s'a lephdat de
lume i s'a facut monah in una din manastirile din
partea locului. Pe urnatt, dorind o viatä si mai curatita
de sgomote si de desertaciuni, s'a tras in pustia cea
departata de marginea tinutului dinspre Persia. Acolo,
afland pe un pustnic, zis Maium, au petrecut laolalta o-
aspra viatit monahiceasca, postind i rugandu-se. Si
atat de mult le era postul, c toate cele patruzeci de
zile sfinte pan& la Pasti nimic nu gustau, dar erau ve-
seli la fata, ca si cum ar fi ospatat la o masa impara-
teased..
Unde ii duceau ei pustnicia nu se afla apa, raul
Eufrat Hind departe. Acolo mergea Anin si aducea
apa putina intr'un vas mic, ca astfel sa se osteneasca
cu drumul lung, facandu-1 de mai multe ori pe zi.
Intr'o zi, pe cand se ducea la râu, abia ie0se din
pestera i ingerul 1-a umplut vasul cu apa, iar
Anin alergand la staretul situ Maium, i-a povestit aceasta.
Staretul, cunoscand darul lui Dumnezeu, a vrut sa-i
slujeasca lui ca ucenic, dandu-i staretia, dar Amin n'a
voit. Atunci Maium a plecat, iar Anin a ramas
singur in pestera aceea, ducand aspr i tacuta viata
pustniceasca.

www.dacoromanica.ro
 64

$1-asa de curat ii era duhul, inat Dumnezeu i-a supus

lui toate fiarele pustiului aceluia, punându-le sa-i slu-
jeascd.
Asemenea, dar i-a fost dat lui sA tämaduiascä boa-
lele oamenilor. Af land despre aceasta, multi bolnavi
din preajmA veneau la el, iar el ii vindeca de su-
ferintele ce aveau.
Acum el avea sub ascultare i cAtiva frati, pe
care i-a pus sA sape o groapA, in care sA se adune aph
de ploi, fiind acolo mare nevoie de apA.
Venind la el nista cAlatori insetati, a spus ucenicilor
sA le dea apd din groapa aceea. Ucenicii au rAspuns
ca nu se ail& nici o piciiturit de apä.
Dar sfântul 1 ea zis:
,,Mergeti i aduceti spa, &Act bunAtatea Domnului
e mare." 9
CAnd au mers ucenicii acolo, au gäsit groapa plinA
de apA si au scos de au dat calor insetati.
Ca sä nu cadA in mAndrie pentru asemenea mare mi-
mune, Anin, dupA ce s'a isprAvit apa din fAntAnA, a in-
ceput a aduce apti, noaptea, dela Eufrat, ostenindu-se
pentru frati sal I biluindu-Fe astral si pe sine.
In all& zi, avAnd cAlAtori la el i plecAnd sA aducA
.apA de la rAu, i s'au umplut iarAsi vasele cu spa in drum
si vazand cu toti minunea, au adus slava lui Dum-
nezeu.
CunoscAndu-i viata i vrednicia, Patrichie, episcopul
Neochesareei, i-a däruit un catAr, cu care sA aducA apA
dela rtiu, dar venind intr'o zi la sfAntul Anin un
om sArac care se plAngea eft nu are cu ce-si plAti da-
toriile, i-a dAruit lui acel catar, si el a carat mai
departe singur apa dela rAu.
Prin pArtile Apamiei se afla un stAlpnic cu viatA. in-
gereascA, zis Pionie. Intr'o noapte au venit in mAnAs-
tirea aceea nista tAlhari crezand cA vor gäsi bogatii,
dar negAsind, 1-au lovit pe Pionie cu putere in cap, rA-

www.dacoromanica.ro
 65

nindu-l. Dupä ce-au plecat, Pionie a socotit sit se co-

boare de pe stAlp i sa poarte plAngere la judecator.
Afl And prin duh despre aceasta, Anin a mers la leul
sãu imblAnzit i dandu-i sa manance bine, i-a zis : Sa-
turri-te crt vei avea drum lung de Meat." Pe urmrt a
luat hartie si a scris cdtrA Pionie asa : Am aflat pa-
timirea ta, cum si gandul tau de a te pogori de pe strap.
Inceteaza, prea cuvioase, acest gaud ca sa nu lipsesti
dela raspantia cea vesnicrt intru impAratia cerului."
A legat apoi hArtia de gAtul leului si ca si cum ar
fi graft unui om, i a poruncit sa. se due& in Apamia, la
stalpnicul Pionie.
Alergand cu mare grAbire, leul a ajuns la poarta ma-
nästirii si a inceput a sgaria cu unghiile ca sä. dea semn
cã are veste adusrt. Portarul vazandu-1, s'a spaimantat
si a mers de-a spus stalpnicului. Acesta, rugandu-se, a
poruncit portarului srt dea drumul, farri hick leului.
Leul a intrat si-a scuturat coama sa in fata stalpnicului,
semn crt epistola dela gat e pentru el.
Cetind.o, Pionie s'a minunat i dand cale sfatului
lui Anin, a rdmas pe stAlp, depArtAnd dela sine gandul
de a se mai plAng impotriva asupritorilor sai.
AltAdata, o femeie drept-credincioask hind bolnavri a
mers spre sfantul Anin ca stt capete tamaduire. Pe
drum a intampinat-o un pagan, care aprinzAndu-se de
pofta pentru ea, a vrut s'o sileasca sa pacrttuiasca cu
el, amenintAnd-o cu o sulita. Femeia, neputandu-se
trage din mainile lui a strigat cu putere : Sfinte Anine,
ajutrt-ma !" si de indatit sAlbatecul acela a lost cu-
prins de-un tremur de spaima si a dat drumul fe-
meii. Mergand la slant, femeia i-a povestit intamplarea
si a cdpAtat dela el tamaduirea boalei de care su-
ferea. Nu peste mull, a venit la cuviosul Anin i acel
pagan ce a vrut sa intineze cinstea femeii, i i-a
mArturisit pacatele, cerAnd srt fie imbracat si el in sfAnta
haina, a Botezului.
asa .multe alte minuni a mai facut acest prea plAcut
Al. Lascarov-Moldovanu Vieile SL, vol. III, Ed. II-a. 5
www.dacoromanica.ro
 66

al lui Dumnezeu, Anin. Pe multi a vindecat, i multe

a proorocit, vazand cele ce aveau sa fie.
El a vazut mai dinainte sfarsitul sau. Aproape de
a pleca la Domnul, Anin a chemat la sine pe fratii ma-
nästirii aceleia, i aratandu-le pe unul din ei, Veroni-
chian, le-a zis ca el sa fie egumen in locul lui.
Dupa sapte zile sfantul s'a apropiat din sfarsitul
vazand deschis inaintea duhului sau Ierusalimul cel
ceresc.
Mai laainte de a-si incredinta duhul, a zis celor de
Maga el : Rugati-va pentru mine, fratii mei, ca sa nu
ma rusinez cand voiu fi dus la judecatorul cel infricosat."
Pe urma a zis : Primeste, Doamne, duhul meu...",
indata s'a mutat la ceruri, in cetatea sfintilor lui Dum-
nezeu, caruia se cade cinste i inchinaciune, acum el
pururea i in vecii vecilor. Amin.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cela

ce impreund cu Tat& $i cu Duhul Sfdnt e$ti inchinat
ci sldvit, det-ne, Doamne, $i nouei tdrie in credinta
noastrd, ca din uscdciunea pacatelor sa ne ridicdm
la dulceata de roud a dragostei tale.
Doamne, adapd setea noastrd de credintd cu sfdntei
iubirea Ta: $i nu ne leisa pe noi feird apa invdtd-
turii Tale.
Cdnd sufletut ni se usucd de arOta poftelor si-a
stridiciunilor, vino, Tu, Doamne, $i gone$te-o cu
mila Ta, cu puterea Ta, cu dreptatea Ta. Ca rdu
este, Doamne, Wei Tine. Pustie e viata celuia care
trdeste Wei Tine, $i nimic nu poate face el tetra
bratul Tdu.
Ci noi, Doamne, vrem sd tim cu Tine toatd vremea
vietii noastre $i de aceea Te rugdm : ai mild de
noi, Stdpdne !
Tie mdrire indltdm, acum $i pururea $i in vecii
vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PATIMIREA SFINTILOR MUCENICI HRISANT
$1 DARIA

Hrisant era fiul lui Polemie, un barbat de neam bun

din cetatea Alexandriei.
De tanar, tatal sau i-a dat blind invatatura filosoficeasca.
Afland dulceata i intelepciunea Sfintelor Scripturi,
Ii zise sie0 : Ai aflat, Hrisante, acuma, lumina ade-
várului. Tine-te de ea, ca nu cumva sa te intorci ia-
ra0, din lumina la intunerec, asemanandu-te a§adar
celor fara de minte i nerecunoscatori oameni !..."
Cugetand astfel, Hrisant se intreba unde va afla el
pe dascalii aceia despre care zice Sfauta Scriptura :
Uncle este inteleptul ? Uncle este intrebatorul veacului
acesta? Au, n'a socotit Dumnezeu nebunie intelep-
ciunea acestei lumi ?"
Cautand cu osardie, a aflat pe un asemenea intelept,
traitor intr'o pe0era din munti, zis Carpofor.
Mergand, 1-a gasit in pustnicia lui 0 era preot,
prea iscusit in dumnezeetile Scripturi.
Sfatuit i indrumat de el, Hrisant a inteles desavar0t
Tainele i primind dela el sfantul Botez, a 0 ince-
put a propovadui pe Iisus Hristos Mantuitorul.
Auzind despre aceasta, unii barbati vestiti din neamul
stiu, au mers la tatal lui OP-au spus cä Hrisant va avea
de patimit fiindea s'a lásat de zeii cei vechi, calcandu-i
in picioare. Si nu numai el, ci toti din familia lui vor
avea de patimit dela imparatul.
Atunci Polemie 1-a inchis pe fiul sau Hrisant intr'o

www.dacoromanica.ro
 68

odaie intunecoasa, silindu-1 prin foame sa se intoarca la

credinta zeilor. Dar lui Hrisant inchisoarea aceea in-
tunecoasa, i se parea palat luminos si mare, intru cat
petrecea in duh, cu Mantuitorul Hristos.
Atunci, prietenii tatalui sau i-au dat sfat ascuns, zi-
candu-i :
De vrei sa vezi pe fiul tau intors dela ratacirea
crestineasca, bine ai face de i-ai da desfatari i veselie,
alegandu-i o fecioara frumoasa i haräzindu-i-o sa-i fie
femeie."
Polemie a ales atunci un palat pre frumos, impodo-
bindu-1 cu alese infrumusetari si scotand pe Hrisant
din inchisoare, 1-a imbracat in haine mandre, tesute in
aur, i alegand din slujitoarele sale pe cele mai fru-
moase la chip, le-a inchis in palatul acela dimpreuna
cu fiul su, poruncind femeilor ea prin farmecele tru-
pesti, sa indeparteze pe Hrisant dela Hristos.
Urmand porunca lui Polemie, femeile acelea petre-
ceau i dantuiau nerusinat in fata lui Hrisant, dar el,
ca un ostas vrednic al lui Hristos, statea nebiruit, de-
partand dela sine desfatarile i mancarile. Si neince-
tat se ruga, zicand:
Fii, Doamne, in ajutorul meu. Dreapta ta sa bi-
ruie diavolul care urla, ca un leu, in preajma mea. Nu
ma läsa, Doamne, i apara-mal..."
$i asa, indelung rugandu-se, femeile acelea au cazut
intr'un somn atat de greu, ca a fost nevoie sa le scoata
din palatul acela, ca sa se destepte. $i cand le-au adus
din nou, iar au adormit. Atunci Polemie si cei din jurul
lui au strigat ca ele au fost vrajite de Hrisant, care a,
invatat acest mestesug dela crestini.
Polemie a zis prietenilor:
Unde vom gasi, oare, o fecioara bunk intelealta
care ar putea sa inmoaie sufletul impietrit al fiului meu,
intorcandu-1 la legile noastre?"
Unul din prieteni, i-a raspuns:

www.dacoromanica.ro
 69

Cunosc eu o fecioara din cele ce slujesc lui Apo lo,

care multa invatatura filosoficeasca are si-i este acum
vremea insotirii prin nuntä. 0 chiama Dania."
Auzind acestea, Polemie a rugat pe prietenul sail sa
mearga la parintii acelei fecioare si s'o roage a se in-
soti cu Hrisant.
Venind in casa lui Polemie, Dania s'a apropiat de
Hrisant cu ademenitoare cuvinte de dragoste, cautand
a-I atrage spre legatura cea trupeasca.
Dar Hrisant a inceput a-i vorbi cu mare putere despre
Domnul Iisus, adevarul, calea si viata, primind impotri-
virea Dariei, care credea in zei.
i-au statut in vorbirea aceasta multa vreme, Hrisant
incepand a birui cu incetul sufletul fecioarei, si a du-
candu-1 la intelegerea adevarului lui Hristos.
Atata putere punea Duhul Slant in cuvantul lui Hri-
sant, ca impotrivirea fecioarei se nimici si la urma
a fost si ea biruita de dragostea Mantuitorului, strigand
can% Hrisant:
Cred acum si eu in adevarul Dumnezeului tau..."
Atunci, amandoi au luat tainuita hotarire ca sa pe-
treacà inteo insotire nenuntita, slujind cu neprihanire
Domnului Hristos.
Dupa putina vreme, Polemie a murit, lasandu-le toata
avutia.
Atunci Hrisant a botezat in casa sa pe fericita Dania,
iar dupa aceea s'a tras fiecare deoparte, fa cand, cu
banii mosteniti dela parintele lor, o manastire de fe-
cioare si una de barbati.
i-atatea de multe fecioare mergeau sa slujeasca lui
Iisus in manlistirea pe care o indruma Darla, ca s'a
facut tulburare in pärtile Romei, tinerii strigand :
Daria ne-a rapit fecioarele cu care sa ne insotim."
Asemenea si femeile strigau impotriva lui Hrisant :
Ne-a rapit barbatii cu care am fi putut sa ne luttm..."
Atunci eparhul a poruncit sa fie prinsi amandoi, Hri-

www.dacoromanica.ro
 70

sant si Darla i sa fie chinuiti ca sa jertfeasca zeilor.

Pe Hrisant 1-au luat atunci slujitorii i legandu 1, 1-au
batut Dar pe data legaturile s'au destacut, iar bätaia
Hrisant n'o simtea, fiind ajutat intru aceasta de Domnul.
Pe urmd 1-au pus in obezi grele, intr'o inchisoare intu-
necoasa. Dar si obezile s'au destacut, aductind mirare
chinuitorilor. Toti au zis cti e un vräjitor si 1-au
chinuit din nou, turnand pe el murdarli I zoaie. Dar,
de indata, acele murddrii au inceput a mirosi frumos,
ca o mireasma aleash. Si iar s'au uimit cei dimprejur.
Iar cand 1-au aruncat din nou in temnita, intunerecul
de-acolo, lumina stralucitoare s'a facut.
Paznicii s'au dus atunci la tribunul Claudiu, din po-
runca lui chinuind pe Mut, i i-au spus toate cele
intamplate. Claudiu a spus sa fie adus Hrisant in Tata
lui si 1-a intrebat
Putin vralitori am vazut care sa te intreaca. Vad
Ca esti viteaz si tare... Te sfatuesc sä jertfesti zeilor,
lepadandu te de ratacirea crestineasca .."
Dar lui i-a raspuns Hrisant :
De-ar fi in tine macar o scanteie de intelegere, ai
putea vedea ca nu cu mestesug vrajitoresc fac eu toate
acestea, ci numai cu putere dela Dumnezeul cel viu...
To insell, Claudie, daca crezi ca ma vei putea intoarce
dela Domnul vietii mele, Iisus Hristos..."
Maniindu-se Claudiu, si mai tare nu vedea i po-
runcea slujitorilor sa-1 chinuiasca. Dar Hrisant le su-
f erea pe toate rugandu-se lui Dumnezeu.
0 lumina s'a facut atunci in duhul lui Claudiu.
Desbacandu-se de hainä, a imbracat cu ea pe Hrisant,
si a zis slujitorilor :
Puterea lui Dumnezeu s'a arittat in toate... at
chdem inaintea acestui om al lui Dumnezeu I sd-i
cerem iertare pentru tot räul ee i-am facut..."
Zicand acestea, Claudiu o cazut la picioarele sfantului
Hrisant, dimpreunit cu cei de fatd, zicand:

www.dacoromanica.ro
 71

Cunoastem Ca singur Dumnezeul tau este cel ade-

varat... Du-ne, rogu-te, l pe noi la El !..."
Hrisant le-a raspuns :
Cu inimile se cade sä mergeti spre El, adica prin
priceperea dragostei..."
Invatandu-i apoi, i-a botezat, pe Claudiu cu toata
casa lui, i pe toti ostenii.
Afland despre aceasta asprul imparat Numerian dela
Roma, a poruncit sä le tale capul la toti.
Si toti au mers la moarte, preamarind pe Dumnezeu.
Pe Hrisant 1-au dat apoi la munci si mai aspre, iar
pe Darla au dus-o inteo casä de desfranare.
Dar Dumnezeu nu i-a parasit, ci, ajutandu-i, nu-i
lasa sã cada, ci mai vartos sa sufere muncile si ru-
sinea.
Sfintei Dania, Dumnezeu i-a dat un leu scapat dintr'o
cusca s'o pazeasca in camara ei. Ea statea cazuta in
rugaciune, l leul o pazea. Ceilalti nestiind, au trimes
la ea pe un un tanar desfranat s'o pangäreasca. and a
patruns la slant& si a dat cu ochii de leul care se
si ridicase in picioare, s'a spaimantat l n'a mai putut
nici sa se miste. Iar sfanta zis leului :
Lasa-1, nu-i face nimic, ca vreau sa auda dela
mine cuvantul lui Dumnezeu..." $i leul a statut si a
ascultat.
Sfanta a zis tanarului :
Vezi, leul acesta, o fiara fara suflet, stie i asculta
de Dumnezeu, iar tu, om fiind, nu vrei sa stii de
Dumnezeu..."
$i atata rusinare s'a pogorit peste sufletul tanarului
desfranat, ca a cazut la picioarele sfintei, zicand :
Vreau sa marturisesc i eu pe Dumnezeul tau..."
$i plecand de-acolo, a inceput a propovadui pe strazi,
zicaad :
Veniti I vedeti, am ?Amoscut pe Dumnezeul
cel adevarat..."

www.dacoromanica.ro
 72

Si au mers la locul unde se afla sfanta, care le-a

vorbit de puterea lui Iisus Domnul, care este tot ade-
varul.
Af land despre aceasta mai marele Cbelerin, a porun-
cit sa se faca un foc mare in jurul casei unde se
afla sfanta, ca sa arda dimpreuna cu leul care o pazea.
$i toate au fost zadarnice, caci leul a plecat fara vii-
tamare de acolo ducandu-se in pustie, iar sfanta state&
0 se ruga, 0 focul nu-i facea nimic.
Impäratul Numerian, infuriindu-se foarte tare, a po-
runcit ca Hrisant si Darla sa fie dati mortii.
Pe sfantul Hrisant 1-au spanzurat gol pe lemn 0 iau
pus f oc dedesupt. Dar pe data lemnul s'a rupt, lega-
turile s'au faramat, iar flacarile s'au stins.
Iar cei care voiau sa se atinga de sfanta Dania, de
indata aveau mainile uscate, plesnindu-le vinele.
Porunca fu data atunci sa fie sco0 afar& din cetate
0 sapanclu-se o groapa mare, sa. fie aruncati in ea
$1 ingropati de vii.
Hrisant 0 Darla mergeau spre locul acela, cantand
rugaciuni.
$i precum in viata au avut insotire intru duhovni-
ceased legatura, asemenea, impreuna s'au sfar0t,
primiti fiind de Dumnezeu ca o jertfa vie, capatand
fiecare cununa alergarii.
Au fost a§adar, ingropati laolalta la marginea cetatii,.
We care, pe urn* era aducator de minunate Mina-
duiri.
51 ao a fost viata sfintilor mucenici Hrisant 0 Darla.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, la

Tine sunt toate puterile, $i Tu, cu iubirea Ta,
poti pune singur, cap& rtiutdtilor noastre.
Numai prin Tine, Doamne, putem tine neprihtinitil
viata noastra $i numai Tu, Steipdne, poti infrange

www.dacoromanica.ro
 73

puterea diavolului, care ne pdnde$te peste tot locul.

Ascultd, a$adar, Doamne, rugarea noastra $i
nu ne läsa, cdci fdrei Tine pierim.
Vino, Doamne, $i Te stild$lue$te intru noi, uitdnd
$i iertdnd slbicivni1e 1, pacatele noastre.
Nevrednici suntem, Doamne, dupd pdcatele noastre,
sd primim asemenea nespusd ajutorare, dar na-
ddjduim in bundtatea Ta, care $terge fard-de-legea
noastrd.
Cddem la Tine, Doamne i Te rugdm a ne da
puterea pe care odinioard ai fla() slujitorilor Tdi,
Hrisant $i Dania, sä putem infrdnge vicle$ugul $1,
fararnica dulceatd a In$eldtorului, ea sd rdmd-
nem necontenit in Tine, $i sd ajungem la picioarele
tronului Tdu din ceruri, curdtiti $i mdntuiti prin
credinfd $i prin iubirea Ta.
Ca preamdrit e$ti, Doamne, dimpreund cu al Tdu
Pdrinte I cu Duhul Sfdnt, acum i pururea $i
in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PATIMIREA CUVIOSILOR PARINTI
IOAN, SERGHIE, PATRICIU SI A CELOR CU EI,
APARAND LACASUL SFANTULUI SAVA

Pe cancl in Constantinopole imparatea Constantin si

Irina, in Palestina multe pustiiri fficeau barbarii agareni.
Navalind fara de veste, ei jefuiau si omorau iar
pe cei lasati in viata, ii bateau eu cruzime.
Mu lt au fost chinulti atunci monahii din lavra sfan-
tului Sava, pe vremea cuviosului egumen Vasile, cel
prea placut Domnului pentru viata lui cea cinstita.
Cei ce erau stransi in aceastrt mai:IA.0re ar fi putut
schpa de navalirea agariana, dacä s'ar fi tras la Ieru-
salim, dar ei nu voiau sa paraseasca locul acela
unde primisera de Nina voie jugul lui lisus, murind
pentru lume.
Ei nadajduiau in Hristos, zicand : Stapanul nostru
este puternic ca sa ne scape din mainile barbarilor.
Iar de va voi sä mucenicim pentru El, noi gata suntem..."
Si ei mai ziceau: Nu ne temem de cei ce ucid
trupul, caci sufletul nu-1 pot ucide."
Celor care sfatuiau sa se pazeasca de urgia barba-
rilor, ei le raspundeau Noi n'avem ziduri de piatra
spre aparare, ci zidul nostru nesurpat in veac, este
Domnul Hristos. Nu avem arme i zale, ci numai
unelte duhovnicesti, platosa nadejdei, pavaza credintei,
coif ul mantuirii. Cu acestea ne vom apara."
Astfel mangaindu-se unul pe altul, ei petreceau in
laved, (land slava lui Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 75

Si asa, ei erau aparati de Domnul, cad barbarii nu se

atingeau de mandstirea lor.
Dupd, acestea toate, Dumnezeu a voit sd vinti ispitä
asupra robilor Sal, precum odinioard asupra dreptului
lov, lasand ca mainile barbarilor sd se atingd de
sfintii SM. pldeuti.
Asadar, pe cdnd cuviosii stateau lard fried in chiliile
lor savarsind sfantul post de patruzeci de zile, s'au
adunat, prin indemnarea diavoleascd, nista arabi, care
purtau arca, stigeti i säbii, voind sã navaleased Vain-
reste asupra lavrei, crezand cã vor afla aur si argint.
In ziva de clinainte Duminicei Stalpdrilor, au nävillit
a supra lavrei.
Simtind venirea lor, monahii au iesit din chilii i s'au
strans in biseried, asteptand Mr& temere.
Cu sabii b cu arca intinse, barbarii au alergat asupra
mandstirii.
Unii din pärinti, vrand si imblanzeasca, le-au iesit
inainte si le-au zis:
De ce veniti la noi cu arme, cand noi stdm in
fata voastrd cu mainile goale? Noi am läsat lumea,
pentru pdcatele noastre, si-am venit aici sä urn pe
placul Domnului. Nu mahnim pe nimeni l facem, pe
cat putem, binele... Stain gata sa vd punem bucate ina-
inte, si, cu iubirea de strMni obisnuitd noud, sä WI
odihnim..."
Barbarii strigau :
Nu pentru mancare am venit noi, ci pentru
aur i argint. Ori ne dati aur i argint si veti fi
vii, ori nu ne dati, i veti muri de mama noasträ..."
Monahii au raspuns :
Noi n'avem aur si argint..."
Atunci, barbarii au intins spre ei arcele si au slo-
bozit sägeti, ueigand pe unii, rdnind pe altii.
Pe urm I, s'au repezit spre chilii, si sfdramand cu
pietre usile, au intrat si au scotocit peste tot, negäsind

www.dacoromanica.ro
 76

de cat putine lucruri de nevoie pustniceascd 0 de

loc aur.
Inciudati, au pus foc chiliilor si strtteau gata sit
punä foc i bisericii, and au vázut venind spre ei
un pale de oameni. Crezand di vine oastea din Ieru-
salim intru apärarea bisericii, au fugit, temandu-se. Si
asa biserica a scapat din mainile pdcrttos'ilor barbari.
Peste alte zile, barbarii s'au ndpustit din nou asupra
mandstirii, si mai indarjiti 0 mai färli mild.
Monahii, punandu-si nadejdea in Dumnezeu, 10 as-
teptau sfarsitul.
Apropiindu-se ziva Pätimirilor Domnului, s'a artitat
pentru ei ziva pätimirii lor.
In Joia cea mare, dimineata, au navillit barbarii a
doua oard, ucigand pe monahi fdrá crutare. Pe unii ii
sdgetau, pe altii ii taiau ii dou, altora le tdiau capul
sau picioarele, ca sä le spund unde se afld bogatille
ascunse.
Prinzand pe Ion ingrijitorul casei de oaspeti 1-au
muncit Med mild, taindu-i vinele dela maini 0 dela pi-
cioare i jupuindu-i pielea pe spinare.
Cuvlosul Serghie, cel ce prtzea vasele bisericesti, te-
mandu-se ca srt nu fie prins si sä i-se la vasele de unde
le ascunsese, a cautat a fugi spre munti: dar sträjile
barbarilor Lau prins i 1-au adus in biserich, zicandu-i :
SA ne dai vasele de aur 0 de argint, crt de
nu, it! vom ridica viatal..."
Dar el n'a vrut. rdspunzandu-le :
Mai de grabd luati-mi viata..."
Si de indatd, i-au Mid capul.
Cativo, alti monahi se ascunseserrt intr'o pesterd din
munte, dar aflandu i barbarii, au pus de au Mcut un
foc la gura pesterii, ca sh-i indbuse acolo.
Cuviosul Patrichie, care era cu ei, le-a zis :
Nu NI temeti, fratilor, voiu iei eu singur si voiu
muri pentru voi..."

www.dacoromanica.ro
 77

Zicand asa, a ie0t din pestera, §i straja I-a intrebat :

Tu singur erai aid,' ?"
$i Patrichie i-a raspuns :
Numai eu."
Luandu-1 pe el, au scapat de moarte ceilalti din pe-
§tera.
Pe urma, barbarii au adunat pe toti sfintii parinti in
biserica i i-au amenintat a§a:
Daca nu ne dati aur, dam f oc bisericii!..."
Ei au raspuns:
Nu avem aur..."
Barbarii au inceput atunci a-i impunge cu sulitele.
51 iara cerura :
Dati-ne atunci vasele de argint..."
Toti strigara:
Asta nu se cuvine, i nu le vom da I..."
Vazand aceasta, barbarii i-au luat pe toti i i-au dus
In pestera cuviosului palliate Sava, 0 iara0 au aprins
foc mare la gura pe§terii.
$i aa, pe multi au ucis, intre care 0 pe Ioan §i pe
Patrichie, iar pe altii i au ucis cu sabia._
Mid au vrut s dea foc bisericii, din nou ii s'a
parut ca vine spre ei o oaste mare, 0 de indata, au
fugit, luand cu ei pe camile, lucruri biser1ce§ti 0 de-ale
monahilor.
Fratii rama0 vii, s'au stalls 0 au cules lewife fra-
tilor rapu0 de barbari i le-au ingrijit dup.& cuviinta.
$i asa s'au sfar0t mucenicete, eel care au aparat cu
viata lor sfantul lacEt4 al Domnului impotriva incalcato-
rilor pagan!.

Doamne lisuse Hristoase, dd-ne $i noud putere

dragoste de a apdra, de va tie nevoie, cu viata
noastrd, Sfdnta Ta Bisericd lasata noud spre mdn-
tuire de cdtrd Tine.

www.dacoromanica.ro
 78

Sd fim, Doamne, pdzitorii ei, precum odinioard

au fost cei despre care s'a povestit, puntind inaintect
incalcatorilor viata noastrd de cdt a ldsa .0 fie bat-
jocorite sfintele Tale a$ezdri.
C'd bine $tim, Doamne, cd Tu e$ti in Biserica Ta,
$i Ea este mireasa cea aleasit a inimei Tale, cu-
venindu-se, a$adar, a o preamdri ea pe Tine insuti.
In Ea suntem, Doamne, $i in Ea vrem sci ramcinem
totdeauna, cdci totdeauna vrem sd rdmdnem cu
Tine $i in Tine.
Fii preamarit, Doamne, acum $i pururea $i in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PATIMIREA SFANTULUI MUCENIC VASILE,
PREOTUL ANCHIREI

Sfantul Vasile era preotul bisericii Anchira din cetatea

Galatiei. El se sarguia sã invete pe oameni adevarul
crestinesc i sa-i intoarca din calea diavoleasca.
Fara temere, el zicea multimii :
VA atilt tuturor calea care duce la mantuire
pen Domnul nostru Iisus Hristos..." 1 inconjura ce-
tatea, intarind pe fiecare ca sa tie desavarsit credinta.
Cum pe acea vreme tot sufletul crestinesc cel drept-
credincios era prigonit, sfantul a fost clevetit la impa-
ratul Constantin, fiul marelui Constantin, eft ar fi tul-
burand poporul.
S'au ridicat asupra lui inchinatorii la idoli, zicandu-i :
De ce inconjori cetatea hulind impotriva zeilor ?"
Iar Vasile le raspundea :
Nu eu stric legea voastra, robi ai diavolului, ci
cel ce locueste in cer, cu puterea lui nevilzuta..."
Dusmanii lui umplandu-se de manie la aceste vorbe,
1-au luat i 1-au dus la mai-marele Saturnin, zicand :
Iata, omul acesta tulburä cetatea, rasturnand al-
tarele noastre si hulind pe imparatul..."
lar Saturnin 1-a intrebat :
Cine esti tu, indraznetule ?"
Raspuns-a sfantul Vasile :
Ma cinstesc sa fiu crestin."
De ce tulburi cetatea noastra i hulesti pe im-
paratul ?"

www.dacoromanica.ro
 80 --
Cetatea nu tulbur iar pe imparatul nu hulesc,
ci nu mai dau slavire imparatului ceresc..."
Saturnin 1-a infruntat
Isla mi minti, limbutule ci supune-te 11310-
ratului !..."
Sfantul Vasile i-a raspuns :
Eu nu mint, iar zeilor imparatului nu ma supun..."
Auzind aceasta, Saturnin s'a maniat ai a poruncit slu-
jitorilor sã desbrace pe preot i spanzurandu-1 de co-
paci, sa-i sfaaie carnea de pc trup.
Iar el, in munci, se ruga : Multumesc Tie, Doamne,
ett m'ai invrednicit sa patimesc pentru Tine !"
In vremea aceasta, Saturnia ii ispitea, cerandu-i sti se
inchine zeilor, dar sfantul Vasile nici nu-1 auzea, ci
se ruga cu putere lui Dumnezeu.
Vazand cä nu-i poate face nimic, 1-a trimes la tem-
pita.
Pe urma, Saturnia a trimis scrisoare imparatului Iulian,
eel asupritor de creatini, aratandu-i purtarile preo-
tului Vasile. Impttratul a times atunci la inchisoare,
pe unul zis Elpidie, dascal al pierztirii, care fusese odi-
nioartt creatin ai se lepadase. Pe drum, Elpidie ai-a
mai adaogat inca doi calcatori de lege, Pigasie ai As-
cIipie
Ajungand la Anchira. Pigasie a mers in temnita la
sfantul Vasile i i-a zis :
Bucura-te Vasile L."
Vasile i-a raspuns:
Nu-ti este tie bucurie, cel fara de bucurie ai cM-
cator de adevar, care ai parasit lumina Domnului si
ai picat in noroiul idolesc.... Ce vei face cand va cer-
ceta Domnul despre tine ?" Pe urma, Vasile s'a rugat
lui Dumnezeu.
Auzind acestea, Pigasie s'a tulburat I ducandu-se
la prieteni le-a spus vorbele lui Vasile. Ei s'au umplut
de manic i au mers la mai-marele Saturnia 0 1-au
vestit de aceasta.
www.dacoromanica.ro
 81

Saturnin 1-a scos pe Vasile din nou la intrebdri si la

chinuri. Dar cu nimic n'a putut birui virtutea de cre-
dintrt a sfamtului Vasile.
Despre o asemenea bärbdtie I indriizneald stradtánd
vestea printre crestini, toti 1-au fericit pentru aceasta
märturisire intru Domnul Hristos i si-au aflat i ei
credinta imbunätätitd.
Vtizandu-1 nebiruit, 1-au aruncat din nou in temnitä.
Trectind putind vreme, chiar imparatul a venit in
Anchira i afland despre Vasile, 1-a adus de fatd,
la judecata.
Sfântul Vasile a mers cu chip luminat la impdratul,
avdnd minunatá cuviintd.
Intrebd,ndu-1 eine este, Vasile i-a rdspuns :
Sunt crestin, numele acesta imi este mai scump
ca toate."
Crezi celui care a luat moarte de ocard pe vremea
lui Pilat ?"
A rdspuns Vasile:
Da, cred in Iisus Hristos, cel pe care 1-ai phräsit
tu..."
Impdratul lAsandu-se dus de manic% a strigat la el :
Nebunule, nu va fi asa precum vrei tu!.."
Vasile i-a zis :
Nici pamantul nu te va primi cand vei muri, o,
imparate ! .." (Ceea ce asa s'a i inamplat la vreme).
Impâratul a strigat celor din jur, cu tulburare :
In fiecare zi sd-1 jupuiti, ctite sapte curele
Wand din pielea lui!.."
Si asa au fdcut chinuitorii, iar sfântul rdbda si se
raga lui Dumnezeu. Peste cdteva zile, sfdntul a cerut
sr& vorbeascd cu imptiratul. Si a mers, asa jupuit de
piele, inaintea lui, zicand:
Iatä, nebunule, puterea lui Hristos Domnul !..."
Impdratul, orbit de patinad, a poruncit sä fie sträpuns
cu lungi tepi de fier.
AL Lasearov-Moldovann viei1e Sf., vol. III, Ed. II-a. 6

www.dacoromanica.ro
 82

Pe cand slujitorii il ucideau, sfantul se ruga, zicand:

Lumina mea, Hristoase, Tu, nadejdea mea, Tie ma
inchin §i-ti multumesc ea m'ai scos din ladul cel
de jos, ca sa fiu §i eu partas odihnei vepice.. Pri-
mWe de acum in pace duhul meu, Doamne..."
Sfax Ond rugaciunea, sfantul Vasile, strapuns de tepii
de fier, a adormit ea intr'un somn dulce, dandu-§1 duhul
in mainile Domnului.

Cadem inaintea Ta, Doamne, si smeriti ne rugam

pentru preotii Tai, ca sa le dai Tu puterea de ere-
dinta $i märturisire pe care odinioard o ai dat-o
preotului din Anchira.
Nevrednici suntem, Doamne, dar cazand in tardna
edintei, Te rugam sa intaresti inima $i sufletul preo-
tilor TO, ca ei rnergand in fruntea poporului, sa
fie izbdnditori asupra puterii intunericului.
Ca toate puterile la Tine sunt, Doamne $i Tie
rnärire $i inchinaciune dam, dimpreund cu Fiul $i
Duhul Stant, acum $i pururea $i in vecii vecilor.
Amin.

www.dacoromanica.ro
SFANTUL MUCENIC NICON I PATIMIREA
LUI
In cetatea Neapoli din tara Campaniei, a fost un
barbat cu numele Nicon, ostas viteaz, cu chip vesel,
dar de credint6, elind.
Maica lui era insä crestink i totdeauna il in-
demna, spunandu-i :
Fiul meu iubit, impodobeste-ti trupul cu semnul
crucii, ori de dile ori te paste vreo primejdie, c mare-i
puterea lui Hristos !..."
Odatd, intr'o incAerare cu oastea roman& Nicon, care
lupta impotriva ei, se afla in mare primejdie de moarte.
Aducandu-si atunci aminte de sfatul mamei sale, s'a
insemnat cu chipul sfintei cruci si a strigat : Doamne
Hristoase, aratä in ceasul acesta asupra mea puterea
sfintei Tale cruci ! .." iar in sine, a facut legamânt
ca se va face crestin.
Atata putere s'a aratat atunci in el, cã nu numai Ca
a scApat cu viaä, dar a pus pe goanä pe vfajmasi.
Toti se m!rau, spunând :
Nicio data n'am vazut vitejie mai mare ca aceasta !..."
Intorcandu-se acasä, Nicon a cerut mamei sale sa-1
indrumeze in invtitatura crestinä. i maica sa, cu dra-
goste si rabdare, 1-a pornit pe calea adevärului, ca sä
poata fi vrecinic a primi sfânta haind a Botezului, cea
de-a doua nastere a omului.
NeaflAnd prin preajmä preoti, de vreme ce, din pri-
dna asupririlor, se ascunseserii, Nicon s'a suit pe o co-
rabie si a plecat spre Constantinopole. Poviituindu-se

www.dacoromanica.ro
 84

de darul Domnului, Nicon a ajuns la un ostrov, nutnit

Hios, unde s'a suit pe munte inalt, stand vreme de
opt zile in rugaciune, cerand Domnului sa-i arate unde
va afla vreun preot care sa-i dea sfantul Botez. Noap-
tea i s'a aratat in vis ingerul Domnului, in chip de
preot, dandu-i un toiag ce avea deasupra semnul cruel!
si i-a poruncit sa mearga la malul marii. A doua zi,
mergand acolo, a gasit o corabie ce-1 astepta, fiindca
ingerul se aratase l corabierilor, cerandu-le sä opreasca
la acel ostrov, sa ia pe Nicon.
Peste doua zile, avand vant bun, au ajuns la muntele
Ganos, unde se afla Teodosie, episcopul Cizicului, cu
multime de monahi. Descoperindu-i-se dela Dumnezeu
despre Nicon, Teodosie i-a iesit inainte luandu-1,
I-a botezat in numele Sfintei Treimi, impartasindu-1 apoi
cu preacuratele lui Hristos Taine.
Dupa aceea, Nicon a statut in pestera invatand dum-
nezeestile earth $i nu peste mutt timp a imbracat haina
monahiceasca. $i era atata de bland, ca. toti fratii II
spuneau Ca e asemeni cu ingerul Domnului. Rabdator
la osteneli, in dragoste feateasca aprins, neasemanat in
posturi, neslabit in rugaciunile de noapte i slujitor fara
cartire in treburile monahicesti, Nicon era de mirare
tuturor, precum i sfantului episcop Teodosie.
Si asa a petrecut el trei ani acolo, dupti care
episcopul Teodosie a avut o descoperire. Ingerul Dom-
nului i s'a aratat in vis i i-a zis:
Mai inainte de a pleca din viata aceasta, sa asezi
pe Nicon episcop in locul tau si sa-i incredintezi lui
turma Ia. Pe urma, porunca sh-i dai a duce turma
spre portile Siciliei, ca pe ad vor navali varvarii..."
Dupa aceasta vedenie, sfantul Teodosie a hirotonisit
diacon pe Nicon, apoi preot i pe urma episcop, dupa
care i-a incredintat pe cei o sutti noua zeci de monahi,
spre pastorie.
Dupa ce sfintitul episcop Teodosie a plecat la Domnul,

www.dacoromanica.ro
 85

Nicon a mers dimpreund cu fratii si a ajuns cu

bine la Neapoli, patria sa, unde a aflat pe maica sa fe-
ricita, care a lticrEtmat de bucurie cand 1-a vdzut si s'a
rugat :Multumesc, Tie, Doamne, cd mi-ai ardtat pe
fiul meu in randuiald ingereascd si invrednicire de
episcop... Primeste, acum, Stapane, duhul meu in mM-
nile Tale !..." si, de indath ski dat duhul Om in
pace.
Dup.& ce a sträbätut vestea prin toatd cetatea de in-
toarcerea lui Nicon, s'au adunat la el multi din prietenii
lui, ostasi, si I-au intrebat :
Spune-ne, prietene, de uncle ai clipätat tu puterea
aceea mare când erai in lupte? Invatd-ne, ca sa putem
fi si noi asa."
Sfantul le-a zis :
Credeti-md, prieteni, ca din nimic nu-mi venea
acea vaxtute, afard numai din puterea crucii lui Hristos,
Dumnezeul cel viu."
Crezdnd aceasta, prietenii au cdzut in rugare la Nicon,
sä-i invete §i pe ei cum trebue sd ajungd crestini.
Si preacuviosul Nicon, i-a invätat cu deamdnuntul,
dupa care i-a imbrdcat cu haina stantului Botez.
Pe urmd, ludnd cu sine pe mai multi din ei, au mers
intr'un loc retras din Sicilia si au fäcut asezdmant mo-
nahicesc, träind in posturi si rugaciuni.
Afldnd despre aceasta mai-marele Chintian care era
un asupritor al crestinilor, s'a umplut de manie si a
trimes acolo o ceatt de ostasi ca sä-i prindä si sa-i
aducd la intrebare.
Ostasii ajungAnd la locul acela, au strlgat cu trufie :
Uncle este Nicon si ciracii lui. id vdd eine
sunt acei care calcd legile impdratului nostru? !..."
Nicon iesind inainte, a rdspuns cu blândetd :
Bine ati venit, fetii mei, ca Stapanul meu
Domnul Hristos, pe mine si pe ai mei, prin voi ne
chiamd."

www.dacoromanica.ro
 86

Ostasii neintelegand nimic din vorbele acestea, i-au

prins pe toti, 0 legandu-i, i-au dus spre cetatea
unde se afla mai-marele Chintian. Pe drum, Nicon 10
indemna fratii, sa fie fara temere, cad se apropie ceasul
capatarii cununii.
Cand au fost pusi la judecata, un slujitor mai mare
de acolo, a strigat cu putere:
Voi toti v'ati abatut dela calea dreapta, amagiti
de inselatorul Nicon... Raspundeti : va intoarceti sau nu
din ratacire?"
Intr'un glas, ei au raspuns :
Noi suntem ai lui Hristos 0 nu-1 vom parasi
niciodata, oricat ne-ati chinui..."
Atunci Chintian, intelegand ca nimic nu va capata de
la acestia, a poruncit sa 11 se taie capul, iar pe Nicon
sa-1 pastreze pentru o chinuire mai aleasa.
Slujitorii au purees, asadar, la savarsirea poruncii.
Sfintii mucenici isi plecau grumazul, ru_andu-se :
In mainile Tale, Doamne, imi dau sufletul..."
Pe Nicon, 1-a trimes la temnita.
In noaptea de dupa aceea, s'a aratat in vis lui Nicon
ingerul lui Dumnezeu, zicand:
Imbarbateaza-te in Dumnezeu, Nicon, ostas al lui
Hrlstos, si te veseleste caci Domnul a primit jertfa
bine mirositoare a fratilor tai."
A doua zi, Nicon a fost dus la Chintian, spre judecata.
Chitian, 1-a intrebat :
Te lepezi de Hristos ?"
Iar Nicon 1-a infruntat cu barbatie:
Cred acum si pururea in Domnul Hristos, iar
de asuprirea ta imi bat ice !..."
Chintian, orbit de furie, a poruncit sa fie intins pe
patru pari si dedesubt sa-i puna foc.
Ceea ce slujitorii au facut.
Dar sfantul statea pe foe ca pe un camp inflorit, can-
tand 0 graind: Tu esti intarirea 0 scaparea mea,
Doamne, cel ce ma isbavesti de dusmanii mei..."
www.dacoromanica.ro
 87

Slujitorii strigau chtre Chintian:

Stapane, am ostenit. Punem necontenit foc, dar
nimic nu se atinge de Nicon."
Atunci, 1-au legat pe el de doi cai pe care alun-
gtindu-i, voiau astfel sh-i sfasie trupul. Dar srantul fac-and
semnul crucii spre cai, ei au statut blanzi si ascultätori,
neMclindu-i nici un rEtu.
Turband de manie, Chintian a poruncit ed-i sfarme
teasta cu pietre i s'a i rupa limba, duilt care sgt-i
taie capul.
.L-au scos, asadar, aproape de rtaul Asinos i acolo
i-au taiat capul.
Sfamtul s'a supus si si-a isprAvit viata primânteasck
zicând : Multumesc Tie, Doamne, c. m'ai invrednicit a
veni mai de graba la Tine..."
N'a trecut mult i inteo zi, crudul Chintian si-a
luat pedeapsa faptelor sale. MerWand cu caii de care
legase pe sfântul Nicon, la trecerea unei ape, caii s'au
invãlmäit $i au trantit pe Chintian in apa, si
asa tiranul s'a inecat.
Pe urmä, crestinii din locul acela au gäsit trupul liii
Nicon si cu toatä cinstirea Lau ingropat, slujind
episcopul cetatii Misina
Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, dd-ne
putere sä Te märturisim fdrd teamd, pe Tine, Isbei-
vitorul sufletelor noastre.
Ticdlog i sldbi suntem adeseori, infricoOndu-ne
in fata oamenilor $i nemärturisindu-Te. Teirdnd slabd
pi plind de pdcate suntem. Dar Tu, Doamne, trimite
asupra ei lumina puterii Tale $i prefd-o in in-
drdzneald $i ne- fried, pentru ca sd putem sd Te mar-
turisim tuturor i oricdnd.
Cd bine $tim cä Tu e$ti Calea, Adevdrul i Viata,
$i Tie ne inchindm, slcivindu-Te, acum $i pururea $i
in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 CUVIOSUL PARINTE MALH

In tineretea sa, Ma lh a fost lucrAtor de pandnt intr'un

sat aproape de Antiohia Siriei.
Pdrintii lui, voind, la värsta cuvenitd, sd-I cdsäto-
reasek el le a rAspuns :
Voesc sä fiu monah..."
Tatd1, cu ingroziri, iar mama cu imbundri 11 sileau
spre insurare, insti el a fugit pe ascuns, si a Idsat
toate pentru Dumnezeu.
Ducdndu-se in pustie, a aflat, intre Imo si Viria, o
mitnästire in care s'a fdcut monah, ducand nevointele
pustnicesti l omorindu-si patimile trupesti tirin ostenei
M posturi.
DupA o vreme, afland ch tatAl situ a murit M eft
mama .sa. se ea in lacrdmi, a voit sd plece spre ea s'o
mangdie. Egumenul 1-a oprit, spunându-i cã acestea
sunt ispite diavolesti pentru un monah, dar Ma lh n'a
voit sä asculte i a plecat.
Egumenul i-a spus la plecare :
Fiule, te vAd insemnat cu semnul Satanei..."
i-a pdrut rAu de el.
Mergdnd pe un drum pe care ades navdleau Sara-
cinii, si Malh fiind cu niste cAlAtori, iata cA in calea
lor s'a arAtat o multime de ismailiteni infricosati la
chip, pe jumätate goi i inarmati. Prinzdndu-i, i-au dus
pe toti in robie.
Uinta lui Malh era tdrzie.
ImpArtindu-si robii, Malh, dimpreund cu 0 femeie, s'au

www.dacoromanica.ro
 89

cuvenit unui arab, care, pundndu-i pe-o cämiI, le-a

poruncit sA plece de indatA.
Ajungdnd la casa arabului, Ma lh i femeia s'au in-
chinat stdpdnei, dupd cum e obiceiul acolo. Ea a pus
pe Ma lh sä facd munci grele i sd umble cu oile in
pustie. Mergdnd acolo, adesea el se gdndea la neascul-
tarea lui i mereu se manea. Dar mai pe urnid Ii
aducea aminte de Iacov i Moisi, care pristeau i ei oile
i asta il mai scotea din mdhnirea lui. Stdtea asa-
dar cu oile in pustie si se ruga lui Dumnezeu.
Diavolul 1-a aflat ins& i acolo.
Stdpdnul \land cd Math e rob muncitor i credincios,
si-a pus in gand sd-1 rdsplateascA, i i-a hArAzit
lui de sotie, pe roaba cu care venise pe cmiiä.
Chemandu-1 asadar, i-a zis aceasta, dar el n'a voit,
spundnd eä nu se cade, el bind crestin, iar ea având
bArbat acolo de unde fusese adusd.
Maniindu se, arabul a scos sabia i 1-a amenintat ca-1
omoard, iar mai pe urmd, i-a silit sä locuiascA impreunA
intr'o pester& Ma lh, supundndu-se, a stätut cu ea acolo,
ziand :
.13Anã la aceasta m'au adus pdcatele mele, ca la
batrdnetd sA-mi pierd fecioria... Ce mi-au folosit toate
de pand acum dacd voiu face aceasta? 0, suflete al
meu, intoarce sabia ta in tine L.." si se tanguia, cerdnd
ajutorul lui Dumnezeu.
Atunci Malh a mai zis femeei :
FramM cu bine, femeie, eu merg sh md arunc
in prdpastia de-afara..."
Femeia, care avea duh bun si curat, i-a crizut in ge-
nunchi 1 1-a rugat :
Te rog in numele Domnului Hristos sh nu-ti pierzi
sufletul pentru sufletul meu... Ci, mai bine, frate duhov-
nicesc sa-mi fii, cu pdrerea cd-mi esti bdrbat,.. SA ne
pAstrrim amdadoi curdtia trupului, iar stAphnii nostri sd
socoteasca, dupti infatisare, ch suntem barbat i femeie..."

www.dacoromanica.ro
 90

Ma lh s'a späimAntat atunci, mirdndu-se de intelepciu-

nea femeei, i amandoi au intArit cuvAnt ca sA pe-
treacA amandoi in curAtie.
Multe zile au petrecut ei astfel, MI% gAndul trupului,
si au fost foarte iubiti de stApanii lor. De multe ori,
Ma lh pleca i stAtea cate o luna, in pustie i neva,-
zAnd de cat cerul i plimântul, a inceput, in thcere a-si
educe aminte de petrecerea sa dinainte, pe cAnd era
in mAnAstire cu fratii si mai ales ti aducea aminte
de fata egumenului still, dela care invatase SfAnta
Scripturil si care il oprise sA, plece.
Asttel gândind, a vazut inaintea sa niste furnici, mis-
cAndu-se intr'un loc stramt, unele duceau sarcini mai
marl de cat ele, altele trageau seminte, unele scoteau
pamantul afar& i ii faceau ca o apArare de ploaie,
altele gateau hranA pentru iarnA, marunteau grAuntele
in gura, ca nu cumva muindu-se, sA incolteasca, i sä
se intoarcil in larbA, iar altele scoteau afar& pe mortii
lor. Dar ceea ce era mai de mirare, era cã atata mul-
time fiind, intrau i ieseau hard a se impiedeca una pe
alta, nici se impingeau, nici se strAmtorau, ci mai vartos
clack' vedea pe vreuna ducând sarcind grea, indatá ii
ajutau altele.
Ma lh privind la ele si-a adus aminte de vorbele
lui Solomon, care zice : Mergi la furnicii, lenesule, ti
rAvneste la lucrarea ei, pentru cA ea isi pregateste la
vremea secerisului, multA, hranA..."
Si Malh si-a zis cA intocmai ca furnicarul este si ma-
nästirea, unde slujesc toti tmpreun i nimeni nuAare
nimic al sail.
A inceput atunci a se intrista foarte tare, suspinAnd
si dorind sA-si vadä iar mânästirea, vietuind din nou in
chilia sa.
Cand s'a intos acasä, pAruta lui nevastä vAzAndu-1
asemenea de trist, 1-a intrebat, iar el i-a faspuns cA
ar vrea sa, plece la mânästirea de mai inainte. Femeia

www.dacoromanica.ro
 91

1-a indemnat sa fuga si luand-o si pe ea, s'o lase la

vreo manästire de femei.
Sfatuindu-se ei astfel, au inceput a se pregati de fuga.
Si asa, intr'o noapte, luandu-si putine lucruri de man-
care, au plecat, avand nadejdea in Dumnezeu. Mer-
geau mat mult noaptea, de teama Saracinilor.
A treia zi, au vazut venind spre ei dot Saracini, care
erau stapanii lor. Rugandu-se cu putere lui Dumnezeu
sa-i ajute, ei au vazut aproape o pester-a adanca, in
care s'au ascuns. Ajungandu-i din urma calaretii, s'au
dat jos de pe cal, iar unul din ei a intrat in pester&
sa caute pe fugari. Atunci, un sarpe mare, a iesit din
fundul pesterii si s'a repezit spre Saracini. Ei s'au
spaimantat si au fugit. $i asa, aparati de-o Hark
trimeasa de Dumnezeu la vreme potrivitä, Ma lh si fe-
meia au scapat de cei care voiau sa-i due& din nou in
robie. Cazand in rugaciune, au adus slava si multumire
lui Dumnezen.
Nesuparati, pe urn* au mers prin pustie pana ce au
ajuns la ()stile grecesti, care le-au ingaduit sa-si caute
de drum, acolo unde le era dorinta.
Deci, cuviosul Ma lh a dus pe fericita femeia aceea
la o manastire, iar el s'a intors la al sail lacas, unde
traise mai inainte. Parintele egumen murise. Si a spus
fratilor sai toate cele intamplate, dupa care a inceput
viata cea deobste, dorita atat de mult de el in vremea
robiei la arab.
Vietuind cealalta vreme a vietii sale cu placere in
Dumnezeu, a trecut la Domnul, lasand dupa dansul chip
de intreaga intelepciune, ca sä stie cei ce aveau sa vie
cã intreaga intelepciune nici de robie, nici de pustietate,
nici de boala nu se birueste. Pentruca acel ce se da pe
sine lui Hristos, poate muri intru dreptate cu trupul,
iar cu duhul nu poate fi biruit. intarindu-1 insusi Domnul
lisus Hristos, caruia se cade slava in veci. Amin.

www.dacoromanica.ro
 92

Damne lisuse Hristoase, isvorul a toatd curdtia,

indurd-Te $i de noi $i curdte$te trupurile $i su-
fletele noastre, ca sd fim pldcuti Tie. Cdci afard de
Tine, toate lucrurile vietii acesteia, nimica ci fum
sunt.
Doamne, mergem prin pustia vietii acesteia $i
adesea ne in$eldm de vraja stricdciunii $i ie$im
din ascultare, Doamne, ca Ma lh, monahul Tdu.
ajungem, Doamne, in robia pdcatului, in ar$ita su-
fletului, $i ne tdnguim dupd apa vie a invdtdturii
Tale, pldngem si ne mdhnim Ca nu Te mai avem,
o, Doamne.
Dar Tu e$ti bun, Doamne, $i pui in duhul nostru
gdndul intoarcerii la casa Ta $i ne pdze$ti calea
intoarcerii $i ne aduci cu bine la pragul casei
Tale.
o, Doamne, ce bine ne simtim acasd la Tine L..
Toate sbuciumele $i toate temerile se petrec in
pulbere, iar noi, pdedto$ii cei intor$i la Tine, iti
cdnteim, cu fruntea in pulbere, slava Ta dimpreund
cu a Tatdlui $i-a Duhului Sfdnt, acum $i in vecii
vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOSULUI NOSTRU PARINTE
VASILE CEL NOU

In zilele drept-credinciosilor impArati Leon inteleptul

0 fratele sail Alexandru, a trait prea fericitul Vasile,
umblând prin pustie, imbrlicat in hainA proastä si aviind
un chip strain si groaznic.
Inttilnindu-1 niste calatori prin Asia si crezandu-1
iscoadii, 1-au legat si 1-au dus, impreunä cu ei, la Con-
stantinopole spre a-1 arkta impAratului.
hnpAratul 1-a dat spre intrebare unui dregAtor, zis Sa-
mon, de neam agarean si om rAu la suflet.
p Deci, Samon, luându-1 si ductindu-1 la casa sa, a stat
cu toti sfetnicii ski cu mandrie si a poruncit sti fie
adus strAinul in fata lor.
Duph ce 1-a adus, 1-a intrebat ;
Cine esti, de unde esti si care ti-1 numele ?"
El nu i-a dat rAspuns ci, tAcând, cAuta cu ochi
blãnzi spre cel care il intrebau.
Samon, 1-a intrebat Inca odatA.
El i-a rAspuns:
Un strain... Unul din cei ce petrec pe piimant..."
VAzand aceasta, Samon a poruncit sA aducA unelte
de torturA, cA doar s'o teme si o spune ceva.
Iar omul, vazand acestea, nu zicea nimic.
L-au luting atunci jos 0 au inceput sA-1 batA.
Sfântul rabda si tAcea.
Si 1-au bAtut, pdnit ce li s'a pArut cA a murit.
L-au ridicat, asadar, ca pe-o barnk si 1-au aruncat
la temnita.

www.dacoromanica.ro
 94

A doua zi, Samon a poruncit sa fie adus din nou in

fata sa.
Ducandu-se trimesii, au aflat usile temnitei inchise,
iar pe cel inchis stand afara, sanatos cu trupul i astepan-
du-i In tacere.
L-au intrebat :
Spune cum ai iesit din temnita ?"
Fericitul n'a raspuns nimic, iar ei ziceau de el ca-i
vrajitor.
Intrebandu-1 Samon, el n'a faspuns nimic i asa
de tare 1-au batut pe urma, in cat ease toiege au rupt
de trupul lui.
Iar Samon zicea :
Stiu eft acest iscoditor va zice ca ne-a biruit pe
toti cu tacerea, dar nu-1 voiu lasa pana nu voiu afla
eine este..."
Si, a dat porunca sã fie batut In fiecare zi, vreme
de-o saptamank cate trei sute de lovituri pe zi.
Dar el rabda toate, tainuindu-si fapta bunk ca din
tinereta era monah cu viata imbunatatita i aspril, um-
bland descult si cu haine proaste imbracat, nevrand sa
spuna nimanui viata ce duce. Pentru ea tot cel ce-si
arata faptele sale bune ii la plata sa, adica lauda oa-
menilor, lipsindu-se de slava cea vesnica ; iar cel ce-o
doreste pe aceasta, 10 tainueste inaintea oamenilor a sa
fapta bunk i chiar de-ar fi asuprit, tace. Cu adevarat
un otn ca acela este mucenic.
Trecand saptamana aceea, i sfantul indurand toate
cu rabdare, a fost instiintat Samon, care umplandu-se
de manic 0 de mare iu(ime, a poruncit ca sfantul sa
fie spanzurat de lemn cu capul in jes. Dupti trei zile,
asupritorul 1-a gasit acolo, spanzurat, dar nevatamat
cu chipul imbucurat de rugaciune,
Samon a zis :
Este vrajitor, chemati la mine pe hranitorul
de fiare..."

www.dacoromanica.ro
 95

and a venit acela, i-a poruncit :

Maine vei aduce aid un leu flamand si vom
vedea daca il va birui vrajitorul si pe el..."
A doua zi s'a adunat multiple mare la priveliste si
a fost slobozit un leu groaznic, care ragea cumplit de
foame.
Ducand acolo pe sfantul, 1-au aruncat leului spre sfasiere.
Dar leul, vazand pe cuviosul, a inceput a tremura si
apropindu-se, s'a culcat si a statut la picioarele lui, ca
un miel. Toti cei de lath s'au inspaimantat, si au
strigat : Doamne milueste!"
Dar nici aceasta minune n'a muiat inima $i n'a lumi-
nat cugetul lui Samon, ca sa vada adevArul.
A poruncit atunci slujitorilor ca in noaptea aceea sä
inece pe sfant in mare.
La a treia strajä de noapte 1-au luat, asadar, slujitorii,
$i 1-au aruncat la fund.
Dumnezeu poruncind, s'au arbtat atunci doi delfini,
care au luat pe spinare pe sfant si 1-au scos la malul
zis Evdone, langa Constantinopole, punandu-1 pe uscat
si ciesfacandu-i-se legaturile, sfantul a stat viu si
sanatos pe picioarele sale.
*
* *
Sfantul Vasile avea darul vederii inainte. Asa, el
a proorocit cum va pieri imparatul Constantin Duca,
acela care a fost ales a carmui impreuna cu nevrastnicul
fecior al imparatului Constantin, zis Porfirogenitul,
precum si alte prooro3iri care s'au adeverit intocmai.
Asa ca se Meuse numele cuviosului Vasile slavit in
tot Constantinopolul. Multi il cercetau, si primeau cu-
\rant de folos de la el.
El a fost invrednicit si cu darul tamaduirilor. Veneau
la ei unii si-1 chernau in casele lor sa le vada
bolaavii. Si prea fericitul Vasile isi punea pe dansii mfti-
nile cu rugaciune, si de indata ei se tamaduiau. Din

www.dacoromanica.ro
 96

altii, tot in chipul acesta, gonea diavolii. Iar obiceiurile

cele rele ale oamenilor le indrepta, poviituindu-i la fapta,
bunk §i invatandu-i cu vorba aleadt dar 0 cu mustrarea.
Odatti, hind chemat la palatul imptirfttesc, 1-a mustrat
pe impäratul Roman pentru iubirea cea mare de arginti
§i pentru pornirea cea turbatft chtre femei. Impttratul, nu
numai ea nu s'a mftniat asupra lui, ci a primit cu bu-
curie mustrarea §i a fligaduit indreptare.
*
* *

Un preot venind srt cerceteze pe sfantul, i-a adus in

dar ni§te mere, iar când pranzeau, preotul se &idea
In sine la dip bani a trebuit sa, dea pe acele mere.
Atunci slitntul i-a zis :
Cugetati acum pärinte, ca ai dat zece lAnuti pe
aceste mere..."
Preotul s'a minunat de aceasta 0 a dat multmire
lui Dumnezeu cit a putut cunott§te un om atat de mi-
nunat.
* ***
0 femeie oarecare zisä Teodotia, a venit intr'o zi la
el cu un copil ca de patru ani 0 i-a cerut sEt facä rugit-
dun! crttrtt Dumnezeu ca stt ditruiasdi santitate copilu-
Iui, cad pe alti patru pe care-i avusese mai inainte, ii
pierduse pe când erau mid.
Pentru multa dragoste pe care o ai adrift Prea
Curata Nascatoare de Dumnezeu 0 pentru crt cercetezi
necontenit biserica, Dumnezeu Iti därue§te pe pruncul
acesta intreg 0 sändtos, 0-1 vei vedea crescut bine in
invätittura ettrtii, monah 0 cleric 0 mult te vei bu-
cura de el, caci va fi bun la obiceiuri, intelept, cinstit,
pentru c5, Dumnezeu II va prtzi..."
Femela s'a inchinat sfamtului 0 a plecat in calea ei.
Iar toate cele proorocite de sfantul Vasile s'au in-
deplinit intocmai.
*
* *

www.dacoromanica.ro
 97

Alt AdatA a venit la sfAntul un om care ii ceru bine-

cuvantarea pentru drum, trebuind s plece pentru ne-
voile stApAnului sAu, departe, in pArtile rästiritului.
SfAntul i-a dat binecuvAntarea, i i-a proorocit :
Helidon, rAul, va fi infricosat, dar se va im-
blAnzi pentru piiclitosu1 Vasile..."
Omul acela n'a inteles ce voia sä zic sfAntul.
Pe urma, a plecat si dui% cale lungti a ajuns la
un rAu pe care nu-1 stia, nefiind umblAtor prin locurile
acelea. Raul era lat I atAt de repede, cA nu se putea
apropia pasärea in sbor de fata lui.
Omul indrAznind, a intrat cu calul in el, dar de
indatA 1-a luat sovoiul apei si a stat gata sti se inece.
Atunci a strigat cu Nett: Doamne, ajuta-mi mie paca-
tosul, pentru rugAciunile cuviosului pArintelui nostru
Vasile!"
Abia a sfArsit cuvantul, i indatA a vAzut pe sfAntul
Vasile umblAnd pe rau I certând repeziciunea apei.
Apoi a luat calul de frAu i 1-a scos la mal.
ScAptind de inecare, omul a multumit lui Dumnezeu
lui Vasile.
Pe urmA, ajungAnd intr'un sat, a intrebat de numele
rAului i i- au spus ca se chiamti Helidon, &he'd reindu-
nicei, asemAnAtor cu repeziciunea sborului ei
atunci omul si-a adus aminte de vorbele sfântului
le-a inteles.
CAnd s'a intors, a trecut pe la slant i i-a multu-
mit cu dragoste, pentru ajutorul ce i-a dat la incercare.
* *
MultA vreme sfAntul Vasile a fost slujit de-o bAtrAnA,
credincioasä i bund, zisä Teodora, care mai pe urnitt,
a luat haina monahiceasca.
Tot in preajma sfAntului Vasile trãia un prea cinstit
Maar, Grigore, cu viata mult imbunAttititä i cu multA
dragoste, intru ascultare, pentru sfAntul Vasile.
Ajungand la capatul vietii ei, Teodora s'a mutat la
Al. Lascarov-Moldovanu vietile St, vol. III, Ed. II-a. 7

www.dacoromanica.ro
 98

Domnul, läsand mahnire in sufletul sfantului Vasile si

al lui Grigore.
Cugetand la calea ei de duptt moartea, lui Grigore i-a
venit dorinta stt tie unde se aflA Teodora dupA moarte,
care parte a dobandit-o, cea din dreapta sau cea din
st anga ?
Adesea ori II ruga pe sfantul Vasile sh-i spuntt cele
despre dansa, pentru CA credea farA indoialA Ca. plEtcu-
tului lui Dumnezeu Vasile, nu-i este thinuit ceva despre
sufletul ei.
Si asa, dese ori supAra pe bAtran cu rugaciuni stt-i
fact', aflat raspunsul la dorinta aceasta. Atunci, sfantul
Vasile socotind ca ar fi spre zidire sufleteascA pentru
Grigore sa afle aceasta, s'a rugat Domnului pentru el,
ca adica intru vedenie sa i se descopere lui, cele despre
Teodora.
Deci, in aceeasi noapte odihnindu-se Grigore, a vttzut
in vis pe fericita Teodora Intr'un locas luminos, de
negritite buntttati plin.
Vitzand-o Grigore, s'a bucurat i duptt ce cu vorbele
ei s'a mangaiat indestul, a Intrebat-o cum s'a despärtit
de trup, cum a trecut nevoia mortii si cum a strabittut
printre duhurile vAzduhului.
Ear Teodora i-a rAspuns astfel:
Fiule Grigore, intricosat lucru m'ai intrebat, de
care si a pomeni imi este spaima. Alla, fiule Grigore, ct
vedeam chipuri de care niciodata nu le mai vAzusem si
auzeam vorbe, niciodattt auzite. Pentru toate lucrurile
mete cele rele, fAcute in viatk m'au intampinat chipuri
cumplite i rele, dar cu rugaciunile i ajutotul sfantului
Vasile, toate mi-au fost usurate. Precum cade cineva -

Inteun f oc mare si arzand, se face cenusA, tot astfel

durerea cea de moarte i amarul ceas al de 3partirii
sfaramti pe omul, cel ce asemeni mie, are pAcate. Cand
m'am apropiat de sfarsitul vietii mete si a sosit ceasul
despärtirii de trup, am vitzut multime de harapi stand
imprejurul patului meu avand o privire tot atat de grozava

www.dacoromanica.ro
 99

ca focul gheenei. Au inceput a face galceava, unii

ragand cu dobitoacele, altii urland ca lupii, unii guitand
ca porcii si toti catau asupra mea, vrand sa ma in-
ghita. Atunci sarmanul meu suflet a fost in filch si in
cutremur mare. Oricum as fi intors fata, tot cu ochii
de ei dadeam si nimeni nu era care sa ma ajute.
Inteo primejdie ca aceasta stand, am vazut doi ingeri
ai lui Dumnezeu, purtatori de lumina, venind spre mine,
iar frumuseta lor nu este cu putinta a spune. Fete le
ca luna, ochii plini de dragoste, peril capului ca aurul,
hainele ca fulgerul, ei s'au apropiat de patul meu si
au statut de-a dreapta mea vorbind incetisor intre ei.
Unul din ei a zis catre harapii aceia : Blestematilor
vrasmasi ai neamului omenesc, nu veti putea face nimic
ei, milostivirea lui Dumnezeu este cu dansa...w lntunecatii
s'au intaratat si au inceput a face galceava mare,
zicand: Au nu acestea sunt pacatele ei ?" Atunci s'a
arátat moartea, avand chip asemanator omenesc, dar
infricosat, urland groaznic ca un leu si avand
asupra ei unelte de torturare. Vazand-o, smeritul meu
suflet s'a cutremurat. Si sfintii ingeri au zis Mira ea :
De ce zabovesti s'o deslegi din alcatuirea trupului, ca
n'are multa greutate de pacate ?" Atunci, moartea s'a
apropiat de mine, si a inceput a-mi desface toate madu-
larele, unul cate 4.inu1, si pe urma mi-a dat sa beau
cu de-a-sila o licoare mai amara decat toate cele amare.
Atunci, ne mai putand suferi amarii,ciunea aceea, sufletul
meu s'a smuls din trup si indata, ingerii purtatori de
lumina 1-au luat pe mainile lor, iar eu, cautand indärat,
am vazut trupul meu zacand in nesimtire. Intunecatii s'au
repezit iarasi spre mine si aratau pacatele mele, iar
sfintii ingerii aratau lucrurile bune ce facusem cu ajutorul
si darul Dumnului. Intunecatii scrasneau din dinti asupra
mea, vrand sa ma smulga din mainile ingerilor si sa
ma dea focului iadului. Atunci s'a aratat acolo, fara de
veste cuviosul parinte Vasilie si a rugat si el pe sfintii
ingeri sa ma aiba in deaproape paza. Am simtit nä

www.dacoromanica.ro
 100

m'am facut luminoasa. : iar sfintii ingeri au inceput

a ma ridica in vazduh. Am inceput asadar, sa trecem
vamile.
Vama intdia, fiule Grigore, este la inaltimea cerului.
Acolo ne-au intampinat duhurile vazduhului vamii in-
taia si m'au intrebat de pacatele pornite din cuvintele
omene$ti desarte, nebune $i fard de rdnduiald. Am
vazut acolo, scrise in catastivele faptelor mele, toate
cuvintele mele cele nebunesti, rasul si vorbirea desarta,
cantecele lumesti fara de rusinare, strigatele fara ran-
duiala, toate pe care eu le socoteam fara pacat si
nici le marturisisem la duhovnic. Mult s'a spaimantat
duhul meu, vazand aceste fapte pe care Te si uita-
sem. Atunci, sfintii ingeri au pus in fata lor, unele
din faptele mele cele bune si m'au rescumparat, la
aceasta ajutand si rugaciunile sfantului Vasile. i
Vama a doua. De acolo, am trecut in vama min-
ciunei. Aid am aflat de calcarea juramantului, de
luarea numelui lui Dumnezeu in des( rt, de marturia
mincinoasa, neindeplinirea fagaduintelor facute lui Dum-
nezeu si altele asemenea. Cercetandu-ma cu deamanun-
tul, au gasit la mine doll& lucruri mici, pe care tre-
candu-le cu vederea am pasit la altä varna.
Vama a treia. Se chiama aceea a osdndei §i a cle-
vetirii Am vazut acolo ce greu lucru e sa osandesti
pe aproapele si cat de mare rail este Er cleveti pe cineva.
A osandi pe altul, si a nu vedea pacatele tale. Dar
in mine, prin darul lui Hristos n'a aflat mult acolo,
pentruca m'am plait in viata de clevetire si de ras pe
socoteala altuia. Ci numai cateodata auzind pe altii
osandind sau clevetind sau razand, ma plecam putin
spre dansii cu mintea, dar indata ma intorceam, cain-
du-ma. Deci si de acolo räscumparandu-ma sfintii in-
geri cu darul sfantului Vasile, au niers impreuna cu
'mine mai sus.
Vama a patra. Care se numeste a placerei peintecelui.
Indata au alergat asupra noastra duhuri necurate, bucu-

www.dacoromanica.ro
 101

randu-se. l erau acele chipurl foarte marsave, inchi-

puind pe iubitorii de desfatari, pe nesatiosii cu pante-
cele i pe uricosii betivi. Purtau blide i caldari cu
mancari, iar altii pahare l ulcioare cu bauturi. Dar
hrana i bautura din ele se aratau gunoi necurat I uri-
dune. Inconjurandu-ma indatä, mi-au pus inainte toate
pacatele mele. Mancari in tail* sau peste putere sau
fara trebuintä, sau dimineata ca dobitocul am mancat
fara rugaciune sau semnul crucii. Asemenea i betiile
mele, cele cu atatea pahare, ca adesea cadeam pe jos. Pe
toate acestea i alte ale mele placer! mi le puneau inainte
si se bucurau ca mt aveau in mainile I or, vrand a ma
duce in fundul iadului. Dar sfintii ingeri, dimpreuna cu
puterea rugaciunilor sfantului Vasile, au pus pentru mine
rascumpararea, si m'au scapat dela primejdie.
Vama a cincea. Am ajuns pe urma la vama leneviei,
unde se cerceteaza toate zilele i ceasurile cele petre-
cute in zadar, precum i pe acei care Du se ingrijesc de
lauda Jul Dumnezeu, lenevindu-se a merge la sfanta
slujba a liturghiei.
Vama a sasea. Trecut-am apoi prin vama furtisagului
din care am iesit lesne, neavand asupra sufletului meu o
asemenea, fapta.
Vama a saptea. Este vama iubirii de argint, sgdr-
ceniei i pe care tot de indata am trecut-o, de vreme
ce in viata mea am daruit mult din ce aveam, ne-
cunoscand sgarcenia nici iubirea de argint.
Vama a opta. Este aceea zisa camdtd, unde sunt
cercetati cei care, (land bani altora, Ii primesc indarat
cu adaos mare.
Vama a noua. A nedreptdgi se cheama. Aid sunt
cercetati toti judecatorii nedrepti, care judeca pe plata,
scapand pe cei vinovati, l osandind pe nevinovati.
Vama a zecea. Ajuns-am, asadar, la vama zavistiei.
unde nu m'am oprit, cad in viata mea n'am zavistuit.
Vama a unsprezecea. V ama aceasta, pule Grigorie,
este aceia a mdndriei, unde duhurile cerceteaza paca-
www.dacoromanica.ro
 102

tele slavei, ale ingamfarii si ale fuduliei, cele care prea

multe se savarwsc in viata oamenilor.
Vama a doueisprezecea, Vama mdniei si-a iutimii
este aceasta prin care lesne trecand, am ajuns la alta.
Varna a treisprezecea. Aceasta vama ieste uciderea,
unde se cerceteaza toata lovirea, sau palma peste obraz
sau orice isbire cu manie, precum si ridicarea vietii.
Vama a paisprezecea. Aici se cerceteaza vreijile,
otrelvirile, soptirile si chemarea diavolilor.
Vama a cineisprezecea. Mci, fiule Grigorie, se Oa
vama desfrdndrii si-a nelegiuirilor.
Vama a saisprezecea. Se cerceteaza aid eresurile,
nedreptele gdnduri si deptirtarile dela dreapta cre-
dined.
Vama a saptesprezece. Varna nernilostivirii si a im-
vdrtosirii inimii.
Dupa ce-am trecut si prin aceasta din urma vama,
ne-am apropiat cu bucurie de portile ceresti, scapand
de amarele vami.
Si erau portile cerului cum e cristalul cel luminos,
unde se vedeatstralucire negraita. Acolo]ne-au intampinat
niste tineri incarcati de lumina, carelne-au dus inauntru.
Dar ce-am vazut acolo, fiule Grigore, nu este cu pu-
tinta a le spune cu deamanuntul. Am vazut ceea ce
ochiul omenesc n'a vazut, i am auzit ceea ce urechea
niciodata n'a auzit. $i nici in inima cuiva din cei ce
petrec pe pamant nu s'au suit acele bunatati.
Am fost adusa pe urma inaintea scaunului lui Dum-
nezeu, cel cu neapropiata slava, inconjurat de heruvimi,
de serafimi si de toata oastea cereasca si lui m'am
inchinat cu smerita inchinare. $1 puterile ceresti au pornit
cantare dulce, preamarind milostivirea lui Dumnezeu,
cea nebiruita de pacatele omenesti."
Toate acestea i-le-a spus in vis lui Grigore, cuvioasa
Teodora, desfatandu-I cu privelistea lacasului ceresc.
*
* *

www.dacoromanica.ro
 103

Deci, dupà anii destui ai vietii sale, dupâ ostenelele

nevointele vietii celei aspre, dupii multele minuni
silvârsite, dupä tmãduiriIe aduse bolnavilor, cuviosul
nostru plirinte Vasile, slàbind de bätr'anetä s'a apropiat
de fericitul stiu sfaxsit.
El si-a vii,zut mai inainte starsitul si 1-a vestit iubi-
tului sau ucenic Grigorie.
Care sfitrsit, a fost in saptiimana cea din mijloc a
postului, la praznicul Bunei Vestiri a Prea Sfintei Näs-
ctoare de Dumnezeu, cand si-a incredintat duhul in
mainile Domnului.
Doamne Iisuse Bristoase, Dumnezeul nostru, dd-ne
putere $i invrednicire sd nu ne lduddm cu faptele ce
savdr$im in Numele Tdu, ci mai vdrtos sd le
facem, ca nu cumva trufia sd se sdldauiascd in
duhul nostru.
Ceea ce facem in numele Tdu, sd fie numai intru
slava Ta $i pentru dragostea cea fdrd prihand
care isvordae lard incetare din. slcinta Ta inimd.
Doamne Iisuse Hristoase, iartd-ne noud gre$alele
$i pdcatele noastre $i lasd-ne sd skim sub ploaia
dulce a iubirii Tale.
7'rece-ne cu vederea ticdlo$ia $i nevrednicia,
ne ingdcluie sd sorbim din isvorul cel curat al dra-
gostei Tale, ca sd pd$im pe calea mdntuirii.
Numai sdvdr$ind faptele iubirii 7 ale vom putea
trece nevdtdmati prin toate vdmile cele infrico$ate,
ca sd ajungem la picioarele tronului Tdu.
Mai osebit, Doamne, moaie inima noastrd i fd-o
sd primeascd valul de iubire pornit din inima Ta,
caci lard aceasta, nimica sunt toate.
Iartd-ne, Doamne, $i ne mdntue$te, cd mare
fi bun e$ti, Doamne, $i Tie mdrire $i inchindciune
indltdm, dimpreund cu Tatdlui ci Duhului Stdnt, acum
fi pururea ci in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOSULUI PARINTE IOAN,
INAINTE-VAZATORUL PUSTNIC DIN EGIPET

In cetatea Licopolis din Tara Egiptului, traia un bar-

bat cu numele Joan, tamplar Hind. Ajungand la varsta
de douilzeci i cinci de ani, el s'a lepadat de lume
vreme de cincisprezece ani a petrecut prin deosebite
manastiri, ostenind in viata cea monahiceasca. Dupa
aceea, s'a tras mai in adancul pustiei, la o manastire si
locuia intr'o chilie, fara sa las& din ea, iar cele de
trebuinta le primea dela cei care-1 slujeau, pe-o fe-
reastra, YAM ca el sa fie vazut i nici el nu vedea
pe cei de afara. Dupa indelunga vreme de-o astfel de
tithe a fost invrednicit a primi de la Dumnezeu darul
proorociei.
Pentru o vedere-inainte ca aceasta, vestea despre
dansul a strabiitut pretutindeni ca despre un barbat
slant. Insusi imparatul Teodosiu 11 cinstea ca pe un
pro oroc al lui Dumnezeu.

* * *

Venind la el o capetenie de oaste care se lupta cu

Etiopienii, 1-a intrepat daca ii va birui.
Cuviosul i-a spus toate cele ce vor fi i i-a po-
runcit a merge MI% temere asupra kr, ca-i va birui
et de imparati va fi cinstit.
Si intocmai asa s'a petrecut.
De-atunci, afland despre aceasta i imparatul, ades
www.dacoromanica.ro
 105

il intreba de va avea sau nu biruintit asupra vrAjma-

01or, 0 loan toate i-le spunea, vAzAnd inainte.
*
* *
Asemeni 0 celor din Licopolis care veneau la el, le
spunea cele ce in taintt aveau sä fie, precum si ceea ce
fiecare tinea ascuns in sine.
El tamAduia boalele prin darea de untdelemn slant
OdatA, femeia unui mare dregator pierzanduli vederea,
a rugat pe bttrbatul ei sA o ducA la cuviosul loan.
Cum cuviosul nu primea niciodatA femei, i-a trimis ei
untdelemn slant, ca ea, de trei ori pe zi, sh-si ungit
ochii.
A treia zi, femeia a vilzut, 0 diidea multumire
Domnului pentru o invrednicire ca aceasta.
*
* *
Veuind intr'o zi la el Paladie, i-a cerut stt se roage
pentru el.
Atunci cuviosul loan atingandu.l u§or pe obrazul stAng,
i-a graft : --
Multe nevoi te a0eaptii, 0 multe lupte cu cugetul
tAu dai, dar pe toate le vet birui 0 vei fi episcop..."
Paladie i-a eitspuns:
Si acum sunt episcop..."
Cuviosul, cetindu-i in duh, i-a zis :
Stiu ce gande$11..."
Iar Paladie a gritit:
Sunt episcop peste butile cu yin bun 0 peste
mAncrtrurile cele alese..."
Cuviosul, zetmbind, i-a faspuns:
InceteazA de a rAde, pentrucA eplscop ai sä fii,
tii multe osteneli 0 nevoi vei suferi, dar vei birui in
Domnul..."
Si a§a a lost. Chiar nevrAnd 0 nesimtindu-se vrednic
intru aceasta, Paladie a ajuns episcop.
*
* *

www.dacoromanica.ro
 106

A lost un oarecare monah care traia pustniceste in-

teo pestera, care se ruga neincetat si sporea in fapte
bune. Vázandu-si viata curatth, i cinstita, a inceput a se
Malta in sine cu parerea, socotindu-se imbunatatit
Brant, nadajduind ca nu va aluneca niciodata.
Dar, cu vointa lui Duinnezeu, a venit ispititorul la dansul
intr'o nalucire femeiasca prea frurnoasa, tarziu, noaptea
ca si cum s'ar fi rata.cit prin pustiu. Cazand la picioa-
rele monahului, 1-a rugat s'o primeasca sa se odihneasca
in pester& Facandu-i-se mild, a primit-o. Pe urma a
stat de vorba cu ea dar auzindu-i glasul, s'a aprins
de pofta pentru trupul ei. $i s'a invoit a pacatui. Dar
deodata, femeia aceea, chiuind cu mare glas, s'a stins
ca o umbra, din mainile lui i s'a facut nevazuta.
S'a auzit atunci de indata in vazduh, glas amestecat,
de diavoli, care radeau si-si bateau joc zicandu-i: Cel
ce se Malta, se va smeri. Iata ca tu te-ai inaltat pana
la ceruri si acuma ai cazut liana in iad."
Acel monah vazandu-se astfel batjocorit, a cazut in
desnadejde i 1asandu-0 china i pustia a iesit in
lume.
A mers asadar la cuviosul loan, care vazandu-i ama-
raciunea, i-a zis lui :
Ia aminte si nu te lasa. Acestea toate au fost pen-
tru a te invata sa nu te trufesti ci numai sá crezi cä
mare este ajutorul Domnului, fara de care pulbere ne-
trebnica suntem...4i
$i dandu-i multa intarire, 1-a trimes pe el din nou in
pustie. $i de-atunci monahul acela nu s'a mai crezut
imbunatatit si slant.
* * *

Celor ce veneau la sfantul loan 0-1 intrebau despre

mantuirea prin smerenie, el le povestea asa :
A fost in cetate un tanar care a facut multe rautati
el grele pacate. Pe urma, de frica lui Dumnezeu, si-a

www.dacoromanica.ro
 107

venit in simtire si in umi1intä si a mers la niste

morminte si a cdzut cu fata la pAmAnt, neindrAznind
sit cheme pe Dumnezeu, socotindu-se cd nu mai e vred-
nic sd trdiascA. $i s'a inchis in acel mormAnt si pe-
trecea acolo in tanguiri si in rugaciuni. Dar diavolii
nu 1-au lasat si au venit sh-1 ispiteascd. Dar, oricum
1-ar fi ispitit, el nu se läsa biruit, cdci era smerit. Pe
urmä, s'a fácut monah si a inceput a trM in marl ne-
vointe, petrecAnd zilele I noptile in vegheri 1 rughciuni.
A mers apoi in pustie, lepAdAndu-se de cele lumesti
avand drept hrand o Nine curatd, pe care o man&
nevdzutd i-o aducea in fiecare zi in pesterd. Crezdndu-se
ins& neinstare de a cAdea, a fost ispitit a se crede mai
mare decdt altii, i cd are dela Dumnezeu mai mare
dAruire. Socotindu-se astfel, nu dupa, mull& vreme s'a nds-
cut intr'insul putinä trandAvie, apoi fu cuprins de lenevie.
$i fiind cuprins de lenevie, a inceput a gAndi hicruri necu-
viincioase. Dupd obisnuitele rugAciuni, intrand in pesterd,
a gäsit painea trimesd de Dumnezeu, dar acuma nu mai era
asa de curata ca mai inainte, ci murdard peici pe colo. In
loc sä vadd in aceasta semn dela Dumnezeu, el a stat
mai departe in dulceata inseldtoare a gdndurilor ce-i
veneau din lenevie, iar cand a intrat iardsi in pes-
teed, a aflat painea, dar era necurata peste tot. $i nici
atunci monahul n'a inteles, ci mintea si-a inmultit-o cu
gAndur116 cele necurate i atat era de turburat de
desfrAnata poftd, cd i-se pArea in mintea lui eh este
impreund cu o femeie i cd sdvarseste pacatul cu ea.
Dupd ce a inserat si a mers in pesterd, a aflat painea
ca si cum ar fi fost mancatd de soareci. Atunci a sus-
pinat si a facrilmat iar cAnd s'a culcat sd doarmd,
a &want asupra lui un nor de gAnduri desarte, care
1-a fault sd se scoale i sd iasd din pustie. $i mergand
prin zaduf i prin prat, a aflat, dupd rânduiala lui Dum-
nezeu, in drum, o mandstlre, in care intrAnd, a fost
primit cu dragoste de frati. Dupd ce i-au dat sá md-

www.dacoromanica.ro
 108

'lance, fratii 1-au rugat sä le spuna cuvant de mantuire,

cum vor putea scapa de cursele diavolului 0 cum vor
putea birui gandurile cele necurate. Si el i-a invatat pe
dan0i cä mai osebit prin smerenie vor putea birui pu-
terea cea intunecata. Iar cand a statut deoparte, singur,
odihnindu-se, 10 zicea : Pe altii ii povatuesc la calea
mantuirei iar eu, singur ma pagubesc i merg la pier-
zare." Atunci, monahul acela a plecat, fugind, la locul
lui din pustie i de-atunci, s'a indreptat el. $i s'a in-
chis in pesterh, i s'a rugat 0 a plans, 0 pan& n'a
primit incredintarea dela inger Ca i s'a primit pocainta,
el nu s'a sculat de jos din tanguire 0 din rugaciune."
$i sfarsind povestirea, cuviosul loan zicea :
Smeriti sa fiti, o, fiilor, in cele mici 0 in cele
mari lucruri, pentru ca aceasta este cea dintai mare
porunca a Mantuitorului, care a zis : Fericiti cei sa-
raci cu duhul ca a acelora este imparatia cerurilor,"
pentru ca sarac cu duhul acsesta insemneaza : a fi sme-
nit. Iar de veti avea smerenia, toate uneltirile diavo1e0i
/e yeti infrange."
*

Cu ni0e povestiri i invataturi ca acestea ti cu a

viata asemeni ingerilor, cuviosul loan pe multi a sfatuit
0 a indrumat.
$i viata curata, vreme de nouazeci de ani, asemenea
a trait.
Iar cand a vazut mai dinainte plecarea sa, a poruncit
ucenicilor ca nimeni sa nu .mai vina la el, vreme de
trei zile.
Dupa trei zile, fratii mergand la el, 1-au aflat cu ge-
nunchii plecati la pamant ca la rugaciune, dar cu su-
fletul se dusese la Domnul, ca sa-i stea inainte, cu ce-
re0ile duhuri, la scaunul celui in Treime Dumnezeu,
al Tatalui, al Fiului 0 al sfantului Duh, caruia se cu-
vine slava, acum §i pururea 0 in vecii vecilor. Amin.
www.dacoromanica.ro
 109

Doamne, bunule Dumnezeu, rugdmu-ne Tie sä ne

dai ceea ce, mai ales, ne lipsege, adicd smerenia.
Trufasi si iubitori de sine suntem, Doamne $i
pentru o fdrdmd de pulbere sau pentru un dinar,
sau pentru o slavd de nimica, ne incderdm, ne urim
$i ne ucidem.
$i Tu, Doamne, trimis-ai noud pe scump Fiul Tau,
carele nest dr$ire de smerene a aclus cu Sine in lume.
El, Dumnezeu fiind s'a smerit pe Sine, ca sd ne in-
vete cum sd ne smerim $i noi, ace$tia, oamenii cei
pdcdtog. $i adesea, nimic n' am prins din pilda Lui
ci ne- am crezut mai presus de El, fugind de sme-
renie $i socotind-o drept nimica.
$i iar ne-am incderat, j iar ne-am omorit.
Ci Doamne, coboard in sufletele noastre mierea
smereniei Fiului Tdu $i-a Preacuratei Maicei Sale
$i ridicd-ne din cddere, $i impacd-ne cu Tine $i
pe noi unii cu altii, ;a sd putem ndddjdui $i noi
intru mein tuire.
Iartd-ne, Doamne, $i ne ajutd I
Cd mare e$ti Tu, Ooarnne, $i slavd iti dam, Tie,
dimpreund $i Fiului Tdu $i Skintului Duh, Treime,
nesdruncinatd $i milostivd, acum $i pururea $i in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 CUVIOSUL PARINTE MARION, EGUMENUL
PELICHITUL

Cuviosul parinte Ilarion a trait pe vremea imparatiei

lui Leon Isaurul, cel ce-a ealcat sfintele icoane, si a
fiului situ Copronim.
El s'a calugarit din tinereta, luand asupra-si purtarea
crucii hii Hristos, cel ce s'a rästignit pentru noi.
Supuntindu-si cu infrânare patimile cele trupesti, Ha-
rlon a covtirsit cu fapta sa bun& pe toti monahii.
Ci el, s'a inchis intr'o chilie intunecoasa si a petrecut
acolo fara galceava, multi ani si s'a luminat cu viatä
nepatimita.
Invrednicindu-se de rânduiala preoteasca, el a fos
egumen al ma.nastirei Pelichit, din Asia.
Pentru viata lui aleasa, si pentru credinta lui cea
deosebita, cuviosul Ilarion a primit darul minunilor si-al
tkmaduirei.
Asa, el certa sit gonea din tarini si din gradini jivi-
nele care vatamau semintele si holdele, numai cu cu-
vAntul.
Intr'o vreme s'a aratat primejdie mare de piatra care,
de-ar fi cazut, ar fi prefacut in nimic semanaturile.
Atunci el, prin puterea milei si-a rugaciunei, a gonit de
pe- acele locuri primejdia.
Iar altadata a adus ploaie asupra holdelor insetate,
tot prin rugaciune si prin dragostea pentru oameni.
Ca si Eliseu odinioarii, asa si el, la o nevoie ce s'a
aflat, a despartit pentru un timp curgerea itului in

www.dacoromanica.ro
 111

dourt. Mama uscata a unui om a tamaduit-o, pe un orb

a facut sa vada, iar unor schiopi a dat umblare.
multi diavoli a gonit din trupurl, (land potolire acolo
unde era tulburare.
Traind pe vremea calcatorilor de icoane, cuviosul
Ilarion a 'Admit, intru apararea lor.
Cad domnind un imparat care propavaduia depar-
tarea i aruncarea icoanelor, a venit prigonire i asupra
manastirei Pelichitului, unde era egumen cuviosul
Ilarion.
Asa, in sfanta i marea Joie a mantuitoarelor Patimi,
s'a pornit oaste navalitoare, pe neasteptate, asupra ma-
nastirei. Patrunzand in biserica si in altar cu mare in-
dräzneala, au poruncit sä taca glasurile ce cantau sfanta
slujba. Apoi au rasturnat sfintele si de viata datatoarele
Taine ale lui Hristos, calcandu-le in picioare. Pe mo-
nahi i-au ferecat in lanturi, batandu-i cu cruzime si chi-
nuindu-i. Unora le rupeau trupurile, pe altii Ii ungeau
cu smoala si le dadeau foe, altora le taiau nasul si le
socoteau ochii
Pe urma, au purees si au dat foc manastirei, pustiind
tot locul.
Atunci, in aceasta prigonire, a mucenit si cuviosul
Ilarion, care s'a jertfit aparand biserica lui Hristos.
Au tabarit, asadar, I asupra lui i asuprindu-1
foarte tare, 1-au times in surghiun, departe, prin par-
tile Efeseului i acolo 1-au lasat sa se chinuiasca in-
tr'o inchisoare plina de umezeala.
Dar cuviosul Ilarion, cel ce primise de tanar purtarea
crucii asupra sa, a suferit toate cu suflet intarit
n'a.dat inapoi dela apararea bisericei impotriva rata-
citilor si-a nelegiutilor.
Stand in jertfire de buna voie, cuviosul parinte Mi-
nion, a primit moartea in suferinta, ca sa castige viata
cea vesnica, in mangaieri si in lumina.
In cetatea dreptilor stand acum, el se maga Domnului

www.dacoromanica.ro
 112

pentru noi, ca sä clipAtAm, asemenea lui, putere bunA

de mArturisire a adevArului lui Hristos si de apArare
a Bisericei lui impotriva rAtAcitilor intru slava lui
Dumnezeu, acum si pururea i in vecii vecilor. Amin.
Doamne lisuse Hristoase, bunule Dumnezeu, da-ne
$i noud putere mare sd ne punem stavild impotriva
acelora care ar vrea sä pdagdreascd $i set ddrdme
sfdnta Ta Biseried.
Yin, Doarnne, ponegritori $i bdrfitori, inarmati cu
diavole$tile vorbe $i sfdtuiri, ca sd graiasca de rdu im-
potriva Bisericii tale, zicdnd adesea cd vor astfel s'o
apere. Invrednice$te-ne, Doamne, a nu fi niciodata
din rdndul acestora, ci mai vdrtos, a ne face go-
nitorii acestor mincinosi $i fdtarnici, pundndu-ne cu
tot dinadinsul in slujba apdrarii Bisericei Tale. Cd
bine $tim, Doamne, ca stdnt trupul Tau odihnege
pe toate altarele Bisericei Tale $i Ca numai in
sfdnt ldca$ul Tdu si prin et, putem afla mdntuire
trupurilor $i sufletelor noastre.
Cd noi acum $i totdeauna -vrem a rtimdnea in
slujba Ta, $i Pie, mdrire $i inchinaciune inaltdm
acum $i pururea $i in veal vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIEATA CUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU
IOAN SCARARUL

De clind era de §aisprezece ani, loan acesta s'a adus

pe sine jertra Mr& de prihanä lui Iisus Hristos, Mare le
Arhiereu. S'a dus, madar, la muntele Sinai cu trupul,
far cu sufletul la cer s'a inaltat, insträinandu-se de lume.
A iubit blândetea cea impodobitii cu smereuie täind
toata. indräzneala 0 mandria vorbiriii 0-a clevetirii. Ase-
menea a gonit dela el iubirea de sine, cea pierzit-
toare de suflet. Si ap., si-a randult viata intre frati, ne-
Maud nimic duptt voia sa, ci tuturor Hind sluga.
Staret i invtitätor lui, a avut pe parintele Mar-
tirie.
CAnd 1-a tuns pe el intru monahism, parintele Stra-
tighie ce wdea acolo, a proorocit despre loan a va fi
mare stea in toatä lumea.
Odatä, mergand Martirie cu loan la marele Atanasie
Sinaitul, a zis el catra Martirie:
De unde ai, Martirie, acest ucenic 0 eine 1-a
tuns?"
Iar Martirie a riispuns :
Este ucenicul loan 0 eu 1-am tuns..."
Atanasie a proorocit :
Ai tuns, parinte Martirie, pe egumenul muntelui
S!nai."
Altädatä, Martirie a mers cu Joan la marele staret
loan Savaitul.
VazAndu-1 pe Than, Savaitul s'a sculat 0 land
Al. Lascarov-Moldovanu Inetile St., vol. III, Ed. II-a. 8
www.dacoromanica.ro
 114

apa, a mers si i-a spalat picioarele iar dui% aceea i-a

shrutat man&
Martirie a intreb at :
Pentru ce i-ai spalat picioarele, i mana i-ai
sarutat?"
Savaitul a raspuns:
Crede-ma, parinte, ca nu stiu eine este acest mo-
nah tanar. Pentru ca eu am primit pe egumenul mun-
telui Sinai, si aceluia acestea am facut.."
* * *

Nouasprezece ani a petrecut loan cu duhovnicescul

san parinte, dupa care acesta plecand la Domnul, Ioan
a iesit la un loc de liniste, zis Tola.
Acolo a petrecut indelunga vreme, ca la patruzeci
de ani,Invaptiindu-si duhul necontenit cu dumnezeasca
dragoste. Manca putin, sdrobind prin aceasta pe nasca-
toarea patimelor celor iubitoare de dulceti, adica im-
buibarea. Vedea rar chip omenesc, stingand astfel va-
paia cuptorului trupesc, pana a ucis-o cu totul. Fugea
de iubirea de argint, care, dupa cum spune sfantul
apostol Pavel, Inchinare la idoli este. A fost necontenit
treaz i ostenitor, gonind lenevia i trandavia. A des-
legat lanturlle patimirilor, i toate poftele, prin la-
crimi le-a rupt. Prin arma ascultarii, patima maniei nici-
odata nu s'a aciudat in sufletul su. Rareori se ducea
la cineva, i inca si mai rar graia ceva.
Dar izvorul lui de lacrimi, cu care gonea pe diavol
toata ceata lui, eine 1-ar putea lauda indeajuns ?
Este 0 pana acum sub munte, in pustie, departe, o
pestera ascunsa vederii. Acolo, adeseori intra loan, 0
nevazut de nimeni, prin lacrami i chemari, se apropia
de ceruri.
Somn mai ca nu avea, iar lnainte de a se culca
se ruga cu putere.
Intru gonirea trandaviei, Ioan alcatuia i scria carti

www.dacoromanica.ro
 115

cum e, de pildrt, aceea ce se chiamtt Scarel, pen-

tru care s'a i numit el mai pe urmit Sceirar.
Si astfel, necontenit, si-a adiaptat setea lui duhovni-
ceasett, inaltandu-se cittre Dumnezeu, vitzdndu-L, ziva
noaptea in oglinda cea luminoasä a curatiei sufletului.

Si era acest cuvios bärbat, chip al faptelor bune si

doftor al ranelor cele din ittuntru.
Cad, intr'o zi, veni la el un frate, anume Isachie, cu-
prins greu de diavolul desfrtinarei, i i s'a Etttnguit cu
mare mahnire.
Cuviosul loan i-a zis atunci lui, cu titrie :
Sft alergäm, prietene, am'andoi la rughciune !...
Si au ctizut amândoi la rugliciune, iar Dumnezeu a
làcut voia placutului situ ca sh arate c.a. David nu minte
cttnd zice : Voia celor ce se tem de El va face si ru-
grtciunea lor va auzi..." i de indata a gonit din acela,
demonul desfranArii. Cel astfel liberat, a a dus slavä lui
Dumnezeu cift prin alesul sttu, cuviosul loan, i-a dat
usurare.
Se aflau pe acolo unia piltrunsi de zavistie, care pe
acest cuvios pärinte loan il fa.ceau vesnic-graitor
mincinos.
Si loan a vrut a folosi thcerea intru Hristos, cad
a tilcut ctartt acestia un an Intreg, dupâ care octt-
rtitorii au venit la el i 1-au rugat stt gralasett din nou,
cä ei au fost biruiti de thcerea cea prelungh, a cuviosului.
Dupä aceea, minunându-se toti de el intru toate 1-au
slit a primi egumenia muntelui Sinai, ceea ce s'a
petrecut dupti patruzeci de ani ai citlugäriei sale.
* * *

Venind intr'o zi intr'acea mântistire multime mare de

www.dacoromanica.ro
 116

strain!, au sttaut la masa. Si toti au vitzut pe un Omar

imbracat in giulgiu evreesc, cum dadea porunci la toti
slujitorii, i ingrijea ea oaspetii sa aiba tot ce le trebue
ca sá se ospäteze. Cei de fata 1-au poftit sa se aseze ei
el la masa, dar cautându-1, nu 1-au mai aflat.
Atunci cuviosul Ioan le-a zis :
Nu-1 mai cautati, acela era chiar sfântul Moisi
proorocul, de lege datittor, care a vrut sa slujeascii In
al sau loc..."

Intr'un an era pe locurile acelea o grea secetä. Po-

porul din preajrna s'a adunat si a mers la cuviosul Joan
si 1-au rugat ca prin rugaciunile sale sa ceara ploaie
dela Dumnezeu.
Atunci cuviosul s'a rugat cu putere, si de indata
a cazut o ploaie mare, care a saturat ipamtintul si 1-a
facut de roade datator.
**

$i astfel, bine povatuind pe ai sai I petrecand

viata in rugaciuni 1 posturi, a sosit cuviosul Ioan la

shirsitul zilelor sale, pe care, asemenea, 1-a petrecut

in liniste, stand si sfatuind intru sfintenie, pe cei din
jurul sau.
Iar acum sMaslueste in ceata sfintilor cei ce se roaga
pentru noi Domnului, spre iertarea pacatelor noastre-
0 spre slava lui Dumnezeu, acum i pururea
in veci vecilor. Amin.
Invatd-ne, Doamne, sd $tim a folosi i tdcerea in-
tru lucrarea Ta.
Tu, Doamne, ai tdcut cdnd Te batjocoreau, Tu,
Doamne, ai tdcut cdnd Te ispiteau ,Fi, a$a ai
biruit.

www.dacoromanica.ro
 117

Invredniceste-ne, Doamne, a ne asemana Tie si in

aceasta.
Pune, asadar, tarie in sufletul nostru i inchide
gura noastra cdnd trebue sa tacem ca sa biruim,
intru numele Tau.
Adaoga, Doamne, acestei taceri,7dragostea Ta ca
asa, tacerea noastra sa poata rodi in sufletele ce-
lorlalti.
ca Tu toate esti, Doamne, i Tie marire si in-
chinaciune inaltam, acum si pururea si in vecii
vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
VIATA CUVIOASEI MAICEI NOASTRE MARIA
EGIPTEANCA

In una din manastirile Palestinei s'a aflat un ieromo-

nah batran cu nu mele de Zosima, care era atat de im-
bunatatit cu viata, ca multi monahi din manastirile din
preajma veneau la el spre a capata cuvant de aleasa
invatatura.
$i a petrecut el cincizeci si trei de aui intr'acea ma-
nastire, pazind cu asprime si cu duh puternic toata pra-
vila monahiceasca si aducand lui Dumnezeu laude, Hu%
oprire.
Dar intr'o zi, cercetat Hind de diavol, el a avut un
gaud de desarta slavire, zicandu-si: Oare se afla in
aceasta pustie vreun om sau monah care sa, ma intreaca ?"
Atunci, i s'a aratat ingerul si i-a zis :
,,O, Zosima, mare a fost nevointa ta pa,na acum,
dara nimeni nu se Oa intre oameni care s'ar putea
arida pe sine ca desavarsit. Drept aceea, ca sa OH
ate cai sunt spre mantuire, iesi din pamantul tau,
precum odinioara. Avraam, si mergi in una din mamas-
tirile ce se afla Maga rani Iordanului.
De indata Zosima, urmand indemnul a iesit din acea
manastire si a purees spre locul aratat lui de inger.
Ajungand la manastirea de MAIO rau, a fost primit de
egumen, dandu i gazduire,
Acolo, Zosima a vazut pe monahi stralucind in faptele
cele bune si cu duhul arzand de dragostea Domnului.
Cantarea lor era neincetata, privegherea era toata noap-
tea. Cuvinte desarte nu erau intre dansii, iar galcevile

www.dacoromanica.ro
 119

omene0i nici nu §tiau de ele. Se socoteau morti cu

trupul, hrana lor fiind Cuvantul Domnului.
$i era acolo obicelul, ca monahii, in vremea marelui
gi sfantului post, sit iasa i sa se duck fiecare, singur,
in pustia far% capEtt din preajma manastirei i acolo,
in rugaciune tin postire, sä aduca aleasa laud& lui
Dumnezeu.
Aa ca, Zosima ie0nd din manastire, a trecut Iordanul
0 a intrat in pustiu, luand cu el putina hrana si
haina de pe el.'
$i mergand douasprezece zile, s'a oprit intr'un loc
ma de pustiu, ca pared niciodata nu calcase picior de
om pe acolo. A statut i si-a facut cele cuvenite ru-
gaciuni, cantand i inchinandu-se.
Cum statea el asa, a vazut de-a dreapta o umbra, care
semana a trup omenesc. Parandu-i-se ca-i o nalucire
diavoleasca, s'a spaimantat i s'a inchinat.
Lepadand frica, s'a intors cu fata intr'acolo 0a
'giant pe cineva cu trup gol, alergand incolo. $1 avea
pielea arsa de soare, iar parul ii era alb, tot, ca lana.
Zosima a alergat spre aratarea aceea, infundandu-se
in pustie §i mai adanc.
Dupa ce s'a apropiat, in cat sa poata fi auzit glasul,
Zosima a strigat :
De ce fugi de mine i eine e§ti tu ?"
Aratarea a dat glas, zicand :
Ava Zosima, iarta-ma Ca nu ma pot arata tie,
cad sunt femeie goala, ci daca vrei sa-mi dai mie,
pacatoasel, rugaclunea §i binecuvantarea ta, arunca-mi
ceva din hainele tale, ca sa mi acopEir goliciunea..."
Atunci, frica mare a cuprins pe Zosima, cad de unde
femeia aceea ii cunotea numele nevazandu-1 niciodata?
5i-a desbracat atunci haina ce-avea pe deasupra §i i-a
aruncat-o, intorcanduli fata in alta parte. Femeia a
luat haina l s'a acoperit. Apoi a zis lui Zosima :
De ce te-ai ostenit a veni sä vezi o femeie pa-
catoasa, dela care nimic nu ai a invata?"
www.dacoromanica.ro
 120

lar Zosima, i-a zis, cazand in genunchi:

Binecuvanteaza-mal..." dar femeia a ingenun-
chiat 0 ea, zicand : Binecuvantat este Dumnezeu, Cel
ce voe0e mantuirea sufletelor omene0i..."
Sezand apoi intru vorbire duhovniceasca, femeia a
intrebat pe Zosima :
Spune-mi, parinte, cum vietuesc acum crestinii,
cum imparatii 0 cum stau bisericile ?"
Zoisima a raspuns :
Prin rugaciunile voastre sfinte, Dumnezeu a daruit
pace i w, roaga-te necontenit pentru noi i pentru
acestea toate..."
Atunci ea a inceput sa se roage cu putere, ridican-
du-0 ochii in sus i mainile inaltandu-si. Zosima
privind catre ea, a vazut-o ridicata de un cot dela pa-
mant i foarte tare s'a infrico§at. S'a aruncat a§a-
dar in genunchi i plangand zicea doar atata : Doanme
miluie0e".
Dup.& ce femeia a statut din rugaciune, parintele Zo-
sima i-a zis :
In numele Domnului nostru Iisus Hristos, Cel
nascut din Fecioara, spune-mi pentru ce porti goliciunea
aceasta i pentruce ti-ai omorit trupul, neascunzand de
mine vista ta, ci toate sa-mi spui, ca sa se arate ma-
rirea lui Dumnezeu..."
Iar femeia i-a raspuns:
Ru0ne mi-i de mine 0 de faptele mele, parinte,
0 a ti-le povesti, mare scarba am, dar fiindca va-
zut-ai trupul meu gol, iti voi arata golit i duhul meu, nu
spre lauda mea cumva, ci ca sa vezi tichloasa mea al-
catuire i sa te rogi pentru mine lui Dumnezeu..."
Stand, a povestit asfel parintelui Zosima :
Eu, parinte, m'am nascut in Egipet §i cand eram
de doisprezece ani, m'am lepadat de dragostea parin-
tilor mei 0 m'am dus in Alexandria. Acolo, mi-am in-
tinat fecioria si-am inceput a face desfranare. Sapte-

www.dacoromanica.ro
 121

sprezece ani Inca mai mult am facut desfrfinare in po-

por, avand aprindere fara sat in trupul meu pacatos.
Astfel vietuind, am vazut intr'o vreme de seceris, popor
mult de bärbati libieni i egipteni mergAnd spre mare.
Atunci am intrebat pe unul de aproape :
Unde merg oamenii acestia?" i acela mi-a
raspuns:
Merg la Ierusalim, unde peste putin este praznui-
rea inaltarii Sfintei Crud."
Si i-am zis lui :
Ma vor lua, oare, I pe mine?'
El mi-a raspuns:
De vei avea bani pentru chirie i hrank dece
oare, nu te-ar lua?"
$i eu, nerusinata, i-am spus:
N'am bani nici de chirle, nici de hrana, dar voi
merge cu ei pe corabie i le voi da trupul meu drept
plata pentru acelea."
Iarta-ma, parinte Zosima, ca spurc vazduhul cu vor-
bele mele.
Asadar, acel Maus auzind nerusinarea vorbelor mele,
a mers spre tovartisii lui, rtiztind. Atunci am mers si
eu in mijlocul lor i sarind, le-am spus:
Luati-ma cu voi, ca nu va voi fi neplacuta". Ei
m'au luat in corabie si-am inceput a pluti pe mare.
Cele ce-am facut acolo, cum ti-le voi putea spune, tie,
omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limba le va gräi
sau ce auz le va auzi? Ca pe toti eu i-am chemat la
pacat i inca in ce fel 1... Cum de-au putut suferi
marea l vazduhul, desfrAnarea mea? $i de ce nu si-a
deschis gura pamtintul, s ma inghita de vie in lad, pe
mine, pacatoasa, care 0 pe altii am dus la pacat ?1...
Socotasc, parinte, cã bunul Dumnezeu cauta pocainta
mea, El care nu vrea moartea pacitosului, ci asteapth.
cu indelunga rabdarea intoarcerea.
M'am dus, asadar, la Ierusalim si cateva zile inainte

www.dacoromanica.ro
 122

de praznic am facut si acolo multe si mari rele che-

'nand spre pacat si pe altii, nu numai pe cei cu care
venisem. and a venit praznicul Sfintei Ina ltari a cin-
stitei Crud, am mers si eu, nevrednica si pacatoasa, la
biserica, si am statut in privdor, cu ganduri nerusinate.
and a venit ceasul Ina Wadi, am vrut sa intru in biserica
odata cu norodul ce se imbulzea, dar o putere ne-
vitzuta ce sta inaintea mea, nu ma lasa sa intru, ma
impingea inapoi. Si, iar m'am slit sa intru, si din nou
puterea m'a impins inapoi. Toti au trecut pragul, si
numai eu stateam singura lepadata in privdor. Filnd cu-
prinsa de rusine si de desnadejduire, stateam intr'un
colt, si am inceput atunci a prinde in nevrednicul
meu cuget si in putregaiosul meu duh, lumina intelege-
rei mantuitoare, porunca Domnului cea straluciffi arit-
tandu-mi ca tina faptelor mele ma opreste sa intru in
biserica. Deci am inceput a plange, si tanguindu-ma,
ma bateam in piept, suspinand din adancul inimei mele.
Atunci, plangand in locul in care stam, am vazut sus
pe perete icoana prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu
si am zis dare Ea, tinandu-mi privirea atintita acolo :
O, Fecioara Stapana, care ai nascut pe Dumnezeu Cu-
vantul, stiu ca nu se cade mie, nevrednica si stricata,
sit privesc spre cinstita icoana Ta ci se cuvine cu drept,
sä fiu lepadath... Dar de vreme ce am auzit ca Dum-
nezeu, Fiul tau, a venit sa cheme pe cei pacatosi la
pocainta, ajuta-mi mite, care dela nimeni altul nu am
ajutor si porunceste ca sa-mi fie data si mie intrarea
in biserica, sa pot vedea cinstitul lemn pe care cu trupul
s'a pironit Dumnezeu cel nascut de Tine. Mijloceste Tu,
Stapano, catre Fiul Tau, sit fiu si eu primita, ca de-acum
nu voiu mai intina trupul cu stricaciunea desfranarei.
Ci, dupa ce voiu vedea sfanta Cruce a Domnului, ma voiu
lepada cu totul de lume si voiu iesi acolo unde Tu ma
vei indruma."
Aceasta zicand si aprinzandu-ma cu credinta, am pasit

www.dacoromanica.ro
 123

spre prag i nimeni nu m'a mai oprit sa intru. Atunci,

m'a cuprins o spaima mare si cazand la pamant, m'am
inchinat cinstitului lemn al Crucei, sarutandu-1 cu fried.
Pe urma, am mers la icoana mijlocitoarei mele si, ple-
cand genunehii, m'am inchinat ei, rugand- o cu mare
aprindere de suflet, sa ma povatuiasca ce am de facut.
Am auzit atunci un glas de departe spunandu-mi: De
vei trece Iordanul, bunä odihna vei afla !" Am cazut
cu fruntea in pamant si am zis Stäpana, de Dumne-
zeu Islascatoare, nu ma lasa !" Dupa aceea am iesit din
privdorul bisericei, I cu grabnica alergare am plecat.
Afland poarta care ducea spre pustie, am iesit si am
inceput calatoria. Cand soarele s'a aplecat spre apu-
nere, am ajus la biserica Sfantului 'loan Botezatorul,
aproape de Iordan. Am intrat si m'am impartasit cu
cinstitele si de viata facatoarele Taine ale lui Hristos.
A doua zi, afland o luntre mica, am trecut de cealalta
parte a Iordanului si am venit in pustiul acesta. De
atunci i pana azi, aici m'am salasluit, asteptand pe
Dumnezeu, Cel ce ma mantueste de viforul sufletului,
pe mine, aceea care m'am intors catre El..."
Atuncl, Zosima, a zis catre ea :
i de cand locuesti in pustia aceasta ?"
Iar ea i-a raspuns :
Socotesc ca vor fi ani patruzeci i apte, de cand
am iesit din sfanta cetate."
Dar hrana si vestminte ce-ai avut ?" i-a zis ei Zo-
sima.
Cand am trecut Iordanul am avut cu mine trei
paini i jumatate si care, uscandu-se, s'au impietrit.
Din ele, gustand cate putin, mi-au tinut saptesprezece
ani. Dup.& acea, m'am hranit cu verdeturile din pustie-
tatea asta. Cat despre imbracamintea mea, de mult s'a
sdrentuit si a pierit, ca sa pot suferi deplin zaduful
verei i inghetul iernei. Si asa, de multe ori, zaceam
goala l nemancata la pamant, ea sa pot rascumpara

www.dacoromanica.ro
 124

grelele mele plicate. Ma, hranesc cu nadejdea mantui-

rei mele i ma imbrac cu desbracarea pacatului, caci
scris este ca. nu numai cu paine va fi omul viu, ci et
cu cuvantul lui Dumnezeu, iar cei ce nu aveau aco-
peramant, in piatra s'au imbracat, cand s'au desbracat
de vestmantul pacatului."
Auzind cuvintele din Sfanta Scriptura, parintele Zo-
sima a grail catre ea:
Cum de ai invatat psalmii i scripturile?"
$i ea a raspuns:
Carte n'am invatat niciodata i om afartt de
tine, n'am vazut de cand am Vasil in pustie, dar Cu-
vantul lui Dumnezeu cel viu i lucrator, invata i pe
cel nestiutor..."
Mult s'a minunat atunci Zosima.
Pe urma, dorind a afla i alte invataturi, a intrebat-o
astfel:
Cum de-ai petrecut atata vreme aici, fara ca sa
nu te cerce tulburarea?"
El i-a raspuns:
Ma inspaimant, parinte, sa-ti spun aceasta. Indelunga
vreme am luptat cu ispitele i cu gandurile proaste, in-
tocmai ea si cu niste fiare. Dorit-am de multe ori viata,
vinul i cantecile stricaciunei mele de odinioara,
dar de indata, inspaimantandu-ma, incepeam sa plang et
sa ma. bat in piept, aducandu-mi aminte de fagaduin-
tele ce-am facut Maicei Prea Curate, de Dumnezeu
Näsclitoare. 0 rugam pe Ea sa goneasca, dela mine
gandurile acelea, i vedeam atunci o lumina care
ma inconjura de pretutindeni, scotandu-ma din valuri si
alinandu-ma. $i iar venea furtuna gandurilor, clati-
nandu- ma, si din nou ma. rugam, clizand zi i noapte in-
treaga cu trupul la plimant, pana ce lumina cea dulce
se pogora asupra mea, gonind duhurile i potolind duhul.
$i asa, necontenit, Ajutatoarea mea, Nascatoarea de
Dumnezeu, ma, povatueste la tot pasul..."

www.dacoromanica.ro
 125

Zicand acestea, femeia s'a oprit dupa, care a spus

lui Zosima :
,Jata, aid este sfarsitul povestirii celei despre
mine... Mai multe nu-ti voiu spune, intru cat toate ai
anat. Ci, acum, cuvioase parinte Zosima, roaga-te pentru
pacatoasa de mine."
Iar Zosima a mers catre ea i inchinandu-i-se, cu
lacrami i-a grail :
Bine este cuvantat Dumnezeu, Cel ce face lucruri
mari i infricosate, Cel ce minunate bunuri darueste
eelor ce se tem de El..."
El 1-a oprit zicandu-i:
In numele lui Iisus Hristos Mantuitorul, rogu-te,
emule al lui Dumnezeu, sa nu spui nimanui cele ce-ai
auzit. Ci mergi acum cu pace, si iarasi in anul viitor
vino sa ma vezi..."
Zosima a mai zis:
Slava lui Dumnezeu, Cel ce atatea a daruit celor
ce-L iubesc!..."
In umilinta, femeia 1-a rugat :
Rogu-te iarasi parinte, ca in sfanta i marea Joie,
in seara cinei celei de Taina a lui Hristos, sa id din
lacatorul de viata trup l sange al Sall i sa-mi aduci,
asteptandu-ma pe mine de partea cealalta a Iordanului,
ca sa ma impartasesc i eu cu darurile de viata fa-
catoare."
Aceasta zicand, s'a dus in cea mai dinläuntru pustie.
far Zosima s'a inchinat pana la pamant si a sarutat
locul unde au statut picioarele ei. Pe urma, s'a inters,
laudand si binecuvantand pe Dumnezeu, si a purees
spre manastirea sa. Gandind apoi la lungimea curgerei
ttnului, dorea ca sa fie numai o zi anul acela, de-ar fi
lost cu putintä.
far cand s'a apropiat intaia Dumineca a marelui post,
au iesit fratii, dupti obicei, in pustie, cantand. Dupa ce
s'au intors i s'a apropiat seara cinei celei de Taina, a

www.dacoromanica.ro
 126

facut Zosima ceea ce i-se poruncise lilt: a pus intr'un

vas mic si prea curat, din trupul si sangele lui Hristos,
iar inteo cosnita putine smochine uscate si un pumn de
linte muiata in aph. Pe urma a purees spre malul lor-
danului.
Zabovind sfanta, Zosima n'a dormit, ci cu rabdare privea
spre pustie, s'o vada venind. Si stand asa, se ruga lui
Dumnezeu sa vada iarasi fata aceea plina de umilinta
si de dragoste pentru Domnul. Apoi se &Idea cum de
va trece ea Iordanul, caci nici punte si nici vreo
luntre nu se afla in preajnitt. Tot atunci ea s'a aratat
pe ceralalt mal, iar Zosima s'a umplut de bucurie, prea-
marind pe Dumnezeu. Facand semnul crucii asupra
Iordanului, sfanta a purees pe apa, umbland ca pe uscat
si a venit la el, zicandu-i : Binecuvinteaza, parinte,
binecuvinteazal..."
Spaimantat de minunea calcarii apei, Zosima a zis
ate (lama cu cutremur :
Cu adevarat nemincinos este Dumnezeu, ca. El im-
plineste toate, celor ce asculta de ER.. Slava Tie
Hristoase Dumnezeule, Cel ce mi-ai aratat prin aceasta
roaba a Ta, cat de departe sunt de masura desavar-
sirei !..."
A rostit apoi Simbolul Credintei" si Thad nostru"
dupa care sfanta s'a impärtasit cu prea cinstitele si prea
curatele Taine ale Domnului Hristos.
Ridicand mainile la cer, sfanta a strigat : Acum slo-
bozeste pe roaba Ta, Stapane, dupa cuvantul Tau, in
pace ea vazura ochii mei mantuirea Ta !"
Zosima, apropiindu-se, i-a zis :
Gusta putin din aceste merindini, pe care le-am
adus."
Sfanta a luat cateva fire de linte si a multunit
zicand :
Roagii-te, parinte, pentru mine si adu-ti aminte
de ticalosia mea."

www.dacoromanica.ro
 127

$i i-a raspuns Zosima :

Tu sa te rogi pentru biserici, pentru imparati
pentru toata lumea..."
$i asa, a lasat-o sa plece.
Ea a insemnat cu crucea, din nou, lordanul si 1-a
trecut peste fata apei. $1 a plecat in ale sale si Zosima.
Trecand anul, Zosima a trecut iarasi in pustie spre
minunata vedenie. Privea in dreapta I in stanga, &luta
cu ochii in toate partile, iar dupa ce n'a vazut nicaieri
nimic, s'a rugat, cerand sa-1 arate pe ingerul cel in trup,
careia toata lumea nu este vrednica a 1-se asemana.
Asa rugandu-se, a ajuns la locul din ceilalti ani si
a aflat acolo pe sfanta moarta, cu mainile stranse i cu
fata intoarsa spre rasarit. Plangand st citind psalmii
cei de cuviinta la trebuinta vremii aceleia, a facut ru-
gaciunea de ingropare, zicandu-si apoi in sine : Cum
oare voiu sapa groapa pentru ea ?" Atunci, din pustie
a venit &ate el un leu, pasind bland spre trupul sfintei.
Zosima a zis atunci: Sunt Miran si nu pot a-i sapa
groapa, ce ma voiu face oare, Doamne ?"
Auzind aceasta, leul, ca i cand ar H primit o porunca
dela Dumnezeu, a inceput a scurma cu putere päman-
tul cu labele sale, facand groapa. In ea, Zosima a
asezat trupul sfintei, acoperindu-1 apoi cu pfimantul ce
fusese scurmat de leu. $i nu avea pe ea sfanta de cat
haina veche 1 rupta pe care i-o aruncase candva cu-
viosul Zosima.
Dupa aceea, leul bland ca oaia, s'a dus in pustiu,
tar Zosima s'a intors intr'ale sale, binecuvantand si lau-
and pe Hristos Dumnezeul nostru.
Ajungand la manastirea sa, a spus tuturor monahilor
despre cuvioasa aceasta Maria, neascunzand nimic. Iar
ei s'au minunat, si au inceput a-i face pomenire cinstind
ziva mortii ei.
Iar Zosima, and era aproape de o suta de ani s'a
dus spre cele vesnice natl.& Domnul.
$i unii dela altii, monahii au trecut din gura In gun'.
www.dacoromanica.ro
 128

si din veac in veac povestirea vietii sfintei Maria Egip-

teanca, pana ce sfantul Sofronie o a serfs pe ea, ca sa
ne ramand placuta aducere aminte despre o viata pe care
o pacatoasa a petrecut-o in pustie, ea sa-si rascumpere
pacatele ce Meuse si ea sa ne ramana piIda intru
aceasta.
Iar bunul Dumnezeu dulce rasplätire i-a dat, curd-
tind-o pe ea de toata spureaciunea i primind-o in
ceata sfintilor Sa-i, in vesnica fericire, unde se maga lui
Dumnezeu pentru iertarea pacatelor noastre i intru
vesnica slava a Lui, acum i pururea si in vecii ve-
cilor. Amin.

0, Maicd Prea Curatd, Tu Ndscdtoare de Dumne-

zeu $i pururea Fecioard Maria, ascultd-ne rugdciunea
$i sile$te Fiului Tdu scdparea noastrd.
Cd Tu, Maicd, dat-ai puteri feird inchipuire de-
mari .Mariei, pustnica Iordanului, cea care era din
Egipt, pentru ca ea infrdngdnd stricdciunea $i pd-
catul, sd vietuiescd in pustie, preamdrind pe Duni-
nezeu.
0, Maicd, asemeni Tktariei gemem $i noi de toate
pdcatele $i ne doare trupul de toate sparcdciunile
$i rdnile care le a$eazd acolo, pdcatul.
Ci vino spre noi, dulcea noastrd Mama, cea ld-
satd agt de cdtre Domnul Hristos, scumpul Tdu
Fiu, cand stdtea spdnzurat de Cruce $i ne isbd-
ve$te de tot necazul, primejdia $i nevoia, fdcdndu-ne
tari $i nebiruiti impotriva pdcatului.
Nu ne ldsa, Maicd Prea Curatd, Tu, Inimd stdntd
strdpunsd de sabia durerii, Ceia ce e$ti duhul nostru,
pldnsul $i strigarea noastrd.
Coboard mdna Ta asupra sufletului nostru $i
ni-1 curdteste, cd Tu, in veci, rdmdi Maica noastrd,
a tuturor, $i Tie se cuvine slavd $i inchinare,
acum $i pururea $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOSULUI PARINTE NICHITA MAR-
TURISITORUL, CEL CE A FOST EGUMENUL
MANASTIREI MIDICHIA DIN BITINIA

Cuviosul Nichita s'a näscut in Bitinia din pärinti drept-

credincio§i. RAmanand curand fAra de tatA, mama sa
11 crescu in bun ele invittrituri. Cand a ajuns la cuvenitii
varsta, el fu dat spre slujba Iui Dumnezeu, ca paracli-
ser la bisericA. Dupa o vreme, s'a dus la un sihastru,
Stefan, de la care a luat povrttuiri indestul, dupil, care
a mers la mandstirea Midichiei, zidita de cuviosul Ni-
chifor, care era i egumenul ei. Nichifor a primit cu
dragoste pe Nichita, vrizAnd mai dinainte in el daru
lui Dumnezeu. Si 1-a tuns pe el in monahiceasch ran
duialti. $i atata de imbunAtatita ii era viata in pustni-
ce$tile nevointe, cá pe toti i-a intrecut. Peste putinft
vreme, a fost randuit preot, incredintandu-i-se purtarea
de grija a manästirei, cuviosul Nichifor Hind ajuns din
batraneta. Multi, auzind de chipul cuviincios in care
obtaduia manästirea, cum §i viata curatA ce insu0 ducea,
se läsau de lume §i veneau sa intre in manAstire, cAu-
tand calea mantuirei.
Intre ace§ti frati, se afla unul, numit Atanasie, care
ducea o viata asemAndtoare ingerilor. Este bine sA po-
menim cum a ajuns el in a ceasta manAstire. Vrand sit
inceaprt viatA monahiceascA, el a ie$it in tainA, din casa
parinteascA. Tatrtl säu in§tiintandu-se despre aceasta,
-a alergat cu manic la manästire i luand pe fiul situ,
Al. Lascarov-Moldovann Vietile Sf., vol. III, Ed. II-a. 9

www.dacoromanica.ro
 130

1-a desbracat de haina cea mohorita silindu-1 sa im-

brace o haina de pret, fiind oameni cu alma stare.
Tanarul a zis tatalui dm :
Tata, mai de pret sunt pentru mine hainele ce
mi-ai luat, pentru ca lumea aceasta imi este urata si
ce folos vei avea de voi castiga toata lumea, dad'. voi
Pierde sufletul meu?"
Tatal, neintelegandu i vrerea 0 simtirea, s'a tulburat
de manie, si batandu-I, 1.a asuprit tare. Dar tanarul 10
zicea cu tarie: Chiar si in bucati de m'ar rupe tatal
meu, nici de cum nu ma va desparti de dragostea lui
Dumnezeu 0 nici nu ma va intoarce de la tinta
mea."
Acestea zicand, iubea 0 respecta pe tatal dm, care
astfel vazand, fu biruit, si-i zise:
Mergi, fiule, pe calea ce ti-ai ales 0 Domnul
Hristos sa-ti fie intr'ajutor, isbavindu-te de toate in-
cercarile vrajmasului."
$i astfel, Atanasie a purees la manäsirea de unde it
scosese tatal situ, unde a inceput o viata asemenea in-
gerilor, precum am aratat mai inainte, fiind smerit 0
nelumesc, bland 0 cu cuvantul lin, necunoscand mole-
sala sau trandavia in slujba Domnului.
$i a fost fericitul Atanasie dimpreuna cu Nichita intru
imbunatatirea manästirei aceleia, cu un suflet 0 o In-
telegere in cloud trupuri, strajuitori ai curAtiei trupesti
0 sufletesti, sprijinitori celor neputinciosi si impatimati
la suflet, Invatatori si sfatuitori pentru toti.
Dar vrerea Domnului a fost ca dupa cativa ani, cu-
viosul Atanasie sa se mute la ceruri, ramanand Nichita
cu lacramile sfintei prietenii. $i din mormantul cura-
tului Atanasie a crescut, dupa porunca Celui inalt, un
chiparos de ale carui frunze, daca cineva se atingea,
capata tamaduire de boat'.
$1 trecand all& vreme, dupa multe osteneli 0 dureri
trupesti, s'a dus la Domnul 0 cuviosul Nichifor, si asa

www.dacoromanica.ro
 131

a rámas Nichita, lipsit de dragostea lor, cu mahnirea

mAngAlatrt, c6. amAndoi cApAtaserA darul i fericita viatA
la stApAnul Hristos, chruia slujise amAndoi in Oman- .

teasca trecere.
Rugat de frati, i nevrand, cuviosul Nichita a luat
egumenia mAnAstirei, in locul lui Nichifor.
$i-atftta de imbunatatitA i-a fost viata, CA Dumnezeu
1-a binecuvAntat cu darul tämäduirei boalelor si a isgo-
nirli diavolilor. Asa, pe un prune care era mut din
nastere, cu insemnarea sfintei crud 1-a Acut sá graia-
sea. Pe un frate, care-si iesise din minti, 1-a tilmA-
duit, ungandu-1 cu untdelemn sfintit. Pe un incepAtor
prins in indärtanicie diavoleascA, 1-a isbãvit cu rugtt-
ciunea, iar pe diavol care se prefäcuse inteun ba-
laur, cu puterea duhului 1-a isgonit.
$i asa, cu dumnezeiascA putere vietuind, a ajuns la
anii batranetelor sale, cand s'a arMat pentru el si vite-
jeascit pätimire pentru mArturisirea credintei in Domnul
Hristos. $i anume, el a pätimit cinstind i aptrand
sfintele icoane, asupra cttrora, se nitruise ritutatea ra-
tAcitilor.
* * *

In aceea vretne, eresul luptAril impotriva sfintelor

icoane nu luase sfArsit. Imparatul Leon zis Isaurul,
1ntitrise acest eres, porunciud lepadarea icoanelor, isgo-
nind pe sfAutul drept credincios patriaihul Gherman si
ridicAnd in scaun pe Atanasie ereticul. Dupã el, a
venit Constantin Copronimul si mai aspru in prigonire,
care a huluit si pe Maica Preacuratä, zicand ca ei nu se
cade sA ne inchinbm. Iar pe cei care i-se iropotriveau,
ii pedepsea cu felurite munci si asupriri, arzAndu-I sau
InecAndu-i. Pentru aceastea toate, greu a fost pedepsit
de Dumne_eu, cad apropiinduise moartea, striga cu
mare sdrobire de duh: Val, de viu sunt dat focului

www.dacoromanica.ro
 132

nestins!..." si indemna pe toti sa cinsteasca pe Maica

Preacurata, ca. asa se cade. Isbavire insa n'a aflat, ci
asa osandit a plecat din pamanteasca viata. Dupa el
a venit alt Leon, tot eretic iar pe urma Irina, ne-
vasta lui, cu fiul ei Constantin, care a adus pacea, che-
mand cel de-al saptelea sobor a toata lumea, spre bles-
temarea si gonirea eresului luptarii impotriva sfintelor
icoane. $i au urmat alti imparati, pan& la Leon al cin-
celea, care a inceput iarasi a goni pe drept credinciosi,
si a aranca sfintele icoane.
Dupa ce multe si felurite rele a facut in aceasta pri-
vire, a chemat la sine pe toti arhiereii in frunte en
sfintitul patriarh Nichifor, vrand a-i batjocori. Asadar
le-a vorbit lor ca un drept credincios, prefacandu-se,
scotand din san icoana rastignirei lui Hristos, i s'a in..
chinat, a sarutat-o si a zis atilt sfintii parinti : Nu
ma deosebesc intru nimic de voi, cad lath cinstesc
sfanta icoana, dar s'au sculat altii care invata intr'alt
chip. Socotesc ca ar fi bine sa vina si ei aid si sh
cautati prin intrebari si. raspunsuri, a vedea dreptatea
de partea cui este. Eu voi sta judecator intre voi,
si acelora voi urma cu care va fi dreptatea."
Soborul s'a tulburat si n'a vrut, zicand ea nu sta
de vorba cu ereticii, iar sfantul Emilian, episcopal MI-
cului, a strigat dad% imparat, cu indrazneala:
Daca intrebarea ce ne faci, este bisericeasca,
atunci se cade ca ea sa fie pusa nu aid, ci in chiar
sfanta Biseric it ! . . .
$i alta noua turburare s'a Meat, iar sfantul Eftimie,
episcopul Sardichiei a strigat :
Asculta imparate !... De cand s'a pogorit pe pa-
mant Hristos, Domnul nostru, acum opt Bute de ani, pre-
tutindeni 'acelas se inchipueste in biserici, prin zugra-
virea icoanelor si in al sail Tel se cinsteste. Care-i tru-
fasul care sa indrazneasca a strica aceasta crezare ?!..."
Imparatul vazand si ascultand acestea, se preMcea ca

www.dacoromanica.ro
 133

ascultä cu rabdare, artitandu-se bland, dar inlauntru era

numai iutime si manie.
Dar urmandu-se vorbire, sfantul Teodor Studitul a
isbucnit cu glas mare:
Nu ti-se cade, tie imparate, a te amesteca intru
aceasta. Tie iti raman mirenestile treburi, dar biseri-
cestile indreptari, sift le Iasi pastorilor, dupa invatatura
cea apostoliceasca... lar de nu, sa tii, chiar i ingerul
din ceruri de-ar aduce vre-o invätatura protivnica cre-
dintei noastre celei drepte, nu-1 vom asculta, cu atilt
mai vartos pe tine, care esti un om de lut!...
Atunci imparatul s'a ianiat fcarte tare, socotind aceste
purtari i cuvinte ca o hulk lui. Dfind atunci la iveala
mania ce sta ascunsa, cu necinste §i cu octri a goni
din palat pe tot sfintitul sobor, scotand din scaun pe
pastorul cel drept, preasfintitul patriarh Nichifor. Ase-
menea a facut si cu ceilalti drept credinciosi arhierei,
trimitandu-i in temnita. Iar in locul dreptului Nichifor
a ridicat pe unul din sfetnicii sai, mirean, zis Teodot
Cositer, cu credinta eretic, iar cu viata necurat. Sfin-
tele icoane au lost lepadate din biserici.
Dupti aceea imparatul a chemat la sine si pe egumenii
manastirilor celor mai vestite, intre care i pe cu-
viosul nostru parinte Nichita, despre care povestim aid.
Luandu-1 la inceput cu imbunari, iar mai pe urma cu
asupriri, nu 1-a putut clinti din dreapta credinta. Dupit
care 1-a trantit in temnita. Acolo, impäratul ii trimise
niste oameni ticalosi si rat, care il huleau si-1 asupreau,
aruncand asupra lui cuvinte rusinoase i nepotrivite.
Dui:A ce-a suferit asa mai mult limp, imparatul a po-
runcit sa fie pornit in surghiun spre partile Rasaritului,
inteo cetate ce se chiema Nasaleon. Si era iarna cum-
plita, iar sfantul era inibracat putintel, iar paznicul
care-1 insotea era rail i cainos, rattan du-I repede i ne-
tinandu-1 in seama neputinta batranetei.
Imparatul vazand ca surghiunia nimic"nu face, ctt,

www.dacoromanica.ro
 134

dimpotriva, surghiunitii si mai tare se invrednicesc in

credinta, si-a schimbat gandul si a poruncit ca egu-
menul Nichita sa, fie adus in grab& la Vizantea.
La Vizantea i-a inchis pe toti, dandu-le pe cap, sa-i
chinuiascd din intrebäri si din asupriri de tot felul, pe
ritorul loan gramaticul. Ti tinea fdra foc, nu le da de
mancare, ii rasa insetati, socotind ea prin aceasta li
.

va aduce la credinta cea rea.

Dupd o trecere de vreme, impdratul a scos din tem-
nita pe cuviosul Nichita 0 1-a trimis din nou in sur-
ghiunie, intr'un ostrov ce se chiamd Gliheria, dupa nu-
mele unei sfinte, unde se afla o mantistire push sub
randuiala unui egumen eretic, Antim, cdruia din pricina
relelor multe ce avea in firea lui, locuitorii li zicean
Caiafa.
Nu se pot spune prin slabele cuvinte, toate asupririle
tei chinuirile pe care :sfantul Nichita le-a suferit vreme
de sase ani in acest ostrov, aparand fdra oprire si cu
putere, dreapta credintd.
Iar dupa sase ani, pierind impdratul Leon, cel po-
trivnic lui Dumnezeu, s'a liberat din surghiunie si pa-
rintele nostru Nichita, tragandu-se, sfaramat de chinuri
1$i apdsat de batranete, intr'un loc ferit, spre hodina si
intru asteptarea ceasului and avea sa-si incredinteze
duhul lui Dumnezeu.
Dupa putind vreme, s'a apropiat §i sfarsitul sail. $i
iata ca, intr'o zi de Sambatd, pe cand se lumina de
ziud, dupa ce in ajun se impartasise cu sfintele Taine,
s'a mutat cuviosul pdrintele nostru Nichita, catra Domnul.
Si indata s'a auzit despre sfanta lui adormire peste
tot locul, si de pretutindeni s'a adunat popor mult.
Au venit si doi sfinti episcopi si in meld punandu-1
1-au asezat in corabie si 1-au purtat la manastirea
din Midichia. La tarm, 1-a intampinat fericitul Pavel,
episcopul Plusiadiei, cu multime de monahi si de mi-
reni si luandu-i racla pe umeri, 1-au purtat la ma-

www.dacoromanica.ro
 -- 135

nästire, iar pe drum multe minuni s'au silvaxsit. 0

femeie care avea de mult o scurgere de stinge, s'a yin-
decat atingandu-se de marginea raclei.
$i in cântári i psalmi, au pus pe cuviosul in mor-
mantul celui mai inainte odihnit, sfantul pärinte Nichifor,
intâiul egumen al manristirei.
Iar dupd ingropare, multe alte minuni s'au siivtirsit
in acel loc, ca s, se arate puterea si slava lui Dumne-
zeu, ctiruia se cuvine toatii inchinarea, acum i pururea
i in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, icoanei i crucei Tale ne

inchindm, cer$indu-(i iertare pentru pacatele noastre.
Rai, eretici $i slabi de minte sunt cei care cugetd
gre$it icoanei Tale, a Maicei Tale $i a tuturor stin-
filor Tät..
Ci noi, bunule Doamne, vcizdnct in ele pe Tine, pe
Maica noastrd duhovniceascd i pe toti cei ce Te-au
iubit i Ti-au urmat Tie, ne inchindm lor cu iubire
cu smerenie, multumindu-Ti, Doamne, a-Ti vedea
chipul Tdu cel sfdnt.
Mintea noastrd-i slabd, Doamne, de peicate fiind
otrtivitd, iar inima noastrd-i apdsatet de nepu-
tintd, - a$a ca cu greu putem sd Te inchipuim,
vdzut cu ochii trupului... Asfel, Doamne, privind
icoana Ta mtingdiere mare capdtd ochii no$tri
$i se coboard atunci, dulce, i spre sufletul nostru...'
Icoanei Tale, Doamne, cea zugrdvitd de credinta
tea de demult, ne inchindm, Hristoase Dumnezeule,
$i Tie mdrire $i slavd indltdm, ca i Tatdlui $i
Sfdntului Duh, acum $i pururea $i in vecii vecitor,
Amin.

www.dacoromanica.ro
VIATA CUVIOSULUI PARINTE IOSIF, SCIITO-
RUL DE CANTARI I ALCATUITORUL DE.
CANOANE

Sfantul Iosif s'a nascut in Sicilia, din Plotin i Agatia,

drept credinciosi ai Domnului Iisus. El a crescut in buna,
invatatura de carte si in pastrare de obiceiuri fru-
moase. Era bland, saierit si se indeparta de petrecerile
copilaresti, postind i infranandu-se chiar din vremea.
aceea. $i repede a sporit in invatatura sfintelor Scripturi.
In vremea aceea a venit asupra tärii navalire de bar-
bari asa ca parintii lui !lira nevoiti sa fuga aiurea.
Au me7s asadar in tinutul Peloponezului.
Ajungand in cuvenita vrasta, Iosif, lasandu-si parintii
pentru slujirea lui Dumnezeu, a mers in Tesalonic, $i
a intrat intr'o manastire, Hind tuns intru monahie. Acolo
a dus viata imbunatatita i aspra. Dormea pe jos, se
imbraca in vestminte ponosite, postea cu sarguinta, canta
si se ruga, cetea fara ostenire cartile dumnezeesti, urn-
plandu-se de intelepciunea si de intelegerea duhovni-
ceasca. Asa ca stralucea intre frati ca un inger, i curand,
chiar nevrand, fu hirotonisit preot de insusi episcopul
Tesalonicului.
. Venind in manastirea aceea cuviosul Grigorie Decapo-
litul i vazand pe Iosif, a cunoscut prin duh Ca este un
bärbat slant i iubindu-1 foarte tare, 1-a facut siesi
prieten i impreuna-vietuitor.
Plecand cuviosul Grigorie la Vizantea ca sa lupte
impotriva ereticilor care tulburau biserica atunci, a lust-
cu sine 13i pe Iosif. Avand de pilda pe cuviosul Grigorie,

www.dacoromanica.ro
 137

losif punea in inima sa in toate zilele suisuri spre savar-

sires faptel bune. Si amandoi se osteneau invätand pe .
cei bine credinciosi cum sa se fereasca de vatamarea
ereticilor. Se ridicase atunci i eresul luptarii impotriva
sfintelor icoane de catra ran credinciosul imparat Leon
Armeanul. Atunci, sfantul Grigorie, intovArasit de sfantul
losif umblau pe ulitele cetatii, prin targ si prin casele
credinciosllor, indemnandu-i i rugandu-i sa nu se ama-
geasca de viclesugul ratacitilor. Cuvintele lor erau ca
roua diminetei, care invie florile si iarba, molesite de
zaduful zilei.
Pe urmä, monahii au rugat pe cuviosul Grigorie sa
trimeata pe Iosif la Roma, ca pe un iscusit in cuvinte
ce se afla a fi, sa spun& imparatului despre prigonirea
ce se facea in Constantinopole asupra sfintei biserici.
Cuviosul Grigorie a indemnat cu sfatul pe Iosif asfel :
Este vremea, fiule, sa-ti arati dragostea ta catra
Dumnezeu... Mergi la Roma cea vecbe, vesteste acolo,
blandului pastor si celor din Apus credinta cea dreapta
i primejdia purtata asupra Bisericei de catre ran-
credinciosi, spune-le ca Biserica lui Hristos este inva-
luita de manioasa furtuna a stapanitorului, care si-a
trimis lupii harpareti sa manance i sa risipeasca oile.
Indeamna sa se scoata sabia cuvantului lui Dumnezeu
impotriva prigonitorilor..."
Caviosul Iosif, deprins cu ascultarea, si-a plecat cu
smerenie capul I suindu-se in corabie, a plecat.
Judecata lui Dumnezeu a voit insa in alt chip. Ereticii
luptatori impotriva icoanelor, afland despre aceasta ple-
care, au iesit inaintea corabiei care purta pe Iosif si
sp'grgand-o, au prins pe cei din ea i i-au trimis in Crit,
uncle Iosif, in lanturl, a fost pus in temnita. Dar el se
bucura zicand: Ce poate fi mai duke de cat aceste
lanturi purtate pentru Hristos ? si se &idea la
scumpele lanturi ale prea sfantului Pavel. Cu intelepte
f$I bune vorbe mangaia si intarea i pe cei laolalta cth
dansul Inchii I inlantuiti.
www.dacoromanica.ro
 138

*me ani a petrecut sfantul in acea temnitä, panA ce-a

sosit cumplitul starsit al impAratului celui eau, Leon
Armeanul, cad venind noaptea praznicului Nasterei lui
Hristos a Lost ucis de elite ostasii sai, la cantarea utre-
nei in bisericA. Si tot in ceasul acela, cuviosul Iosif a
fost instiintat prin duh de aceastä näpraznicA moarte
a fost liberat prin minune din lanturi, de catra arhiereul
Nicolae, care a venit in arAtare la el. Cad in noaptea
aceea, sfantul Iosif petrecand fat% somn i cantand cu
sarguinta cantArile praznicului, in spre zori a strAlucit in
temnita o lumina si a stätut inaintea lut un barbat
cu sfintitA cuvlinta, imbracat in vestminte arhieresti
graindu i : De la Mira-Lichia am venit la tine, trimes de
Dumnezeu, ca degrabA sA-ti aduc veste de bucurie, caci
vrAmasul care a tulburat Biserica, risipind oile lui
Hristos, a fost chemat la budecata lui Dumnezeu. Se
cade acum sa te intorci la Constantinopole sl cu darul
Sfantului Duh, care locueste in tine, pe multi sa-i
intäresti !,"'
Dupä aceea, i-a dat o hartie i i-a zis :
Ia hartia aceasta si ceteste-o!"
El a luat o 0 a cetit-o : GrAbeste ca un milostiv spre
ajutorul nostru c. poti dacit vroesti..."
Atunci arhiereul i-a mai poruncit :
Cant& aceste slove !.."
Iosif, cu suflet plin de indulcire duhovniceascA, a in-
ceput a canta acele cuvinte si cantandu-le, indatA a
vazut lanturile cfizand de pe grumajii
Arhiereul i-a graft :
Scoala-te si-mi urmeaza !..."
Sculandu-se, a iesit din temnitä, usile deschizandu-se
singure iar temnicierii, nevAzand nimic. Apoi, o putere
nevazutd 1-a ridicat prin vAzdub i in putin timp s'a
aflat pe calea cea mare, aproape de Constantinopole.
Gaud a ajuns acolo, n'a mai aflat pe pArintele säu
Grigorie Decapolitul, dar intalnind pe loan ucenicul
au, au mars la mormantul lui si au plans dupA el
www.dacoromanica.ro
 139

aducftndu-si aminte de vremea petrecutä impreunA odi-

nioarA.
DupA aceea, cuviosul Iosif s'a mutat din cetate, inteun
loc linistit, aproape de biserica SfAntului Joan guilt de
Aur, si acolo sAlAsluindu-se, a zidit o bisericA in numele
arihereului Nicolae si a adus sfintele moaste ale lul
Grigorie Decapolitul, intemeind mAnAstire i aduntind
frati. Si multä lume, duhovniceasch sau mireneascA, ve-
nea la el, ca sa-i asculte inviltAturile cele insuflate de
Dumnezeu, cAci darul Duhului Slant isvora ca un rAu
din gura lui. $i tot acolo a adus si o parte din moastele
sfântului apostol Vartolomeu, zidlnd intru aceasta o bi-
sericä deosebitd. 51 ades era invrednicit a-1 vedea in
vis, &del avea pentru el o mare dragoste si-o aleasA
credintd. $i dorea sA impodobeascA prAznuirea acelui
slant apostol cu laude de cAntari. Dar se indoia de
va fi pe placul sftuatului apostol aceasta. Asadar, se
ruga si-i cerea sd-i dea instintare in vreun chip, ca sift
poata sa scrie bine stihurile cantarii. Deci, rugandu-se
pentru aceasta patruzeci de zile cu postire i cu lacrimi,
la vecernia praznicului sfAntului apostol, a vAzut pe sfAn-
tul Vartolomeu in altar, imbrlicat in haine albe i che-
manda-1. Atunci Iosif s'a apropiat, far sfAntul luAnd Evan-
ghelia de pe altar i-a pus-o pe piept i i-a zis: Dreapta.
atotputernicului Dumnezeu sa te bine-cuvAnteze ca de pe
limba ta sa isvoreascA cerestile ape ale intelepciunei,
inima ta sA se tacit scaun al Duhului Sr Ant, iar cAnthrile
tale sA indulceascA toatA lumea!" Dupa aceea sfAntul
apostol Vartolomeu s'a fAcut nevAzut.
Din acel ceas cuviosul Iosif a inceput a scrie cAntAri
bisericesti i pesne de canoane, impodobind cu ele
praznicele sfintilor, dar mai ales cinstind pe Prea Curata
FecioarA i pe sfintii Nicolae i Vartolomeu.
Venind la impArAtie Teofil, aduse din nou vrajbh in
bisericd, asuprind pe cei ce nu voiau sA-1 urmeze eresul
impotriva sfintelor icoane. Atunci cuviosul Iosif a suferit

www.dacoromanica.ro
 140

din nou surghiunul, mergand in Cherson, unde ei-a petrecut

vremea 'Ana la trecerea din viata a rau-credinciosului
Teofil, cand s'a tutors iarasi la Constantinopole, primind
o aleasa randuiala duhovniceasca, pentru viata lui cea
imbunatatita. Dar 'Borda, fratele imparatesei Teodora
traind in nelegiuire t Iosif ridicandu-se impotriva lui,
a trebuit sa sufere din nou isgonirea. $i abia cand s'a
statornieit pe tron impáratul Vasile Mechedonul, a putut
cuviosul losif sa se Lintoarca la indeletnicirile sale de
mai inainte.
$i atat de pretuit i iubit era cuviosul losif de cat&
prea sfintitul patriah Fotie, incat el ii incredinta toatit
randuiala bisericeasca si a poruncit la tot clerul situ
ca pe cuviosul Iosif sa-1 aiba ca parinte duhovnicesc. $i
cuviosul fiind invrednicit de Dumnezeu a fi inainte
vazator, stia greselele celor ce veneau la el, si indem-
nandu-i ii punea pe calea cea adevarata a mantuireL
Dupa ce astfel a petrecut multi ani in slujba lui Dum-
nezeu, Iosif a slabit si a avut vedenia plecarei sale
din .pamanteasca vietuire.
Deci, in sfanta Vinerea cea mare a Patimelor Dom-
nului Christos, cuviosul Iosif se pregaiea de iesire, ru-
gaadu se astfel : Multumesc, Tie Doamne, ca sub umbra
aripilor Tale m'ai Wit in toate zilele vietii mele. Acum
cand sfarsesc alergarea, pazeste-mi duhul meu i da-mi
partea, ca far& vätamare, sa scap de diavolii intunerecului,
ca nu cumva sit se bucure de mine vräjmasul men.
Pazeste, Doamne, turma Ta si da Miresei Tale, Biserica,
pace vesnica i alinarea neinviforata. Goneste de la
Biserica Ta, toate eresurile vatamatoare de suflet. Iar
duhului meu daruieste-1 ea in pace si blandeta sa se
desparta de trupul acesta. Tu, bunatate nemäsurata,
nu cata la greselele mele, ci, mai vartos, ma iarta,
Doamne !..."
Dupti aceea, cuviosul losif s'a imp/11.114R cu prea emus-
itele i prea curatele Taine ale lui Hristos, Imparatut

www.dacoromanica.ro
 141

cel fara de moarte, a ridicat mainile spre cer

cu chip luminos si Inveselit i.a incredintat sulletul in
mainile lui Dumnezeu.
$i era un prieten iubit al sau,locuind mai de parte de
locul acela, c are a avut vedenia ridicarei sufletului cuvio-
sului Iosif la ceruri, astfel :
Stand prietenul acela in cask in clipa cand duhul lui
Iosif s'a despartit de trup, a auzit glas zicandu-i:
Iesi din casa i vezi Tainele cele minunate ale lui
Dumnezeu!" $i el a iesit. Privind la cer, a vazut crugul
ceresc desacanduse in doua i iesind deacolo cetele
de ingeri. Deodata, din mijloc s'au desfacut patru tineri,
unul mai luminos la trup ca altul, iar intre ei mergea
chiar Prea Curata l binecuvantata Maica a lui Hristos.
Mergand, Ea poruncea cetelor sfintilor sa primeasca si
pe acel suflet slant care le-a laudat faptele.
$i prietenul &idea atunci in sine : Oare, cine este
acesta atat de bine cinstit?" si a auzit atunci glas
de inger strigand :
Acesta este Iosif, scriitorul de cantari, impodobitor
a toata Biserica, invrednicit de darul Sfantului Duh,
urmator vietii apostolilor si ucenicilor, faptele lor
scriindu-le.:."
Pentru o slavita vedenie ca aceasta, prietenul a dat
multumire lui Dumnezeu, iar sufletul cel slant, a intrat
in oastea cereasca a sfintilor bine placuti lui Dumnezeu,
5! iata, astfel a capatat slava cuviosul Iosif de la
bunul Dumnezeu pentru estenelile sale iar acum sta in-
naintea Scaunului ceresc si se maga pentru gresalele
noastre, slavind pe 'Fatal i pe Fiul i pe Sfantul Duh,
acum i pururea i in vecii vecilor. Amin.

Doamne, Dumnezeul nostru, cu nevrednicie ne ru-

gain i noi pentru Sfdnta Ta Biserica, in care OW
iueste Fiul 7du, Domnul i Mdntuitorut nostru fisus
Hristos.
www.dacoromanica.ro
 142

Fere$te-o, Doamne, de viforele necredinfei $i-ale rä-

täcirilor, pedepsind pe cei care se ating de sfinfenia
ei $i ddndu-ne $i noud puteri sfinte ca s'o apardm
cu vdrtute neobositd.
Indrumeazd, Tu, Doamne, pe fiii Bisericei Tale, ca
nu cumva increzdndu-se in sine, sd se rdtdceased
fi sã gre$eascd impotriva Sfdntului Tdu Duh.
Ajutd, Doamne, neputin(ei noastre, impotriva noa-
stra in$ine, cum $i impotriva altora, cd diavolul cel
mai rdu este acela care sdld$luege in culeupa
rndndriei sufletului nostru.
Fere$te-ne, Doamne, de acestea, $i ia-ne sub
pavdza Ta cea sfdntd.
Ca mdrit e$ti, Doamne, in intreita Ta Fa(d, $i Tie
marire $i inchindciune inalfam, acum $i pururea
$i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOSULUI PARINTE MARCU
DIN ATENA, CEL CE-A VIETUIT IN MUNTELE
FRACESC DIN ETIOPIA

Despre cuviosul pArinte Marcu, povesteste astfel Sera-

pion : MergAnd in pustia cea mai dinläuntru a Egiptului,
am stAtut la pArintele loan, staretul cel mare si dor-
mind, am avut in Somn, o vedenie: doi sihastri vorbeau
intre ei zicAnd cum de n'au ajuns in cAltitoriile lor prin
pustie, la ava Marcu eel ce vietuieste in muntele Fracesc
din Etiopia, cad nici unul din pustiu n'are asemanare
cu el, care se osteneste de nouiizeci si cinci de ani,
avAnd vArsta trecuta de o mita treizeci de ani.
Dupit ce m'am desteptat, am plecat spre Alexandria,
sA afla unde se gäseste acel munte. Am mers cale asprit
prin pustie i chip& cinci zile am ajuns la Alexandria.
Acolo, am intrebat pe un negustor uncle se ail& acel
munte si el mi-a spus CAA cale lung& de doiffizeci de zile
NEtdAjduind in Dumnezeu i luAnd cu mine apA
intr'o tidvA i cAteva finice, am plecat la drun. *fp pus-
tia aceea n'ain intalnit nici flarA, nici rasbie si
nimic de mancare. StArsind apa i finicile, am sltbit
foarte tare si cram ca mort. Atunci, mi-au iesit in cale
cei doi sihastri din vis i mi-au zis :
Scoalà, Serapioane, i mergi cu noi...
Unul din ei mi-a spus
la rAdAcina aceasta si mtinand!" si gustand
putin din ea, m'am räcorit, simtindu-mit ca si cum
niciodatA n'as fi slAbit.
Mi-au arAtat pe urmA drarea ce duces spre sfAntul
Marcu, iar ei m'au lAsat.

www.dacoromanica.ro
 144

CAlAtorind, m'am apropiat de un munte foarte inalt

de pArea cA ajunge la inAltimile ceresti. Pe dansul nu
era de cat tbranä i pietre. Suindu-mà in el, am vazut
in marginea lui marea. Venind noaptea, un Inger mi
s'a arAtat si am auzit glasul lui zicand : Ferice de
tine, ava Marcu, pentru viata ce dud. lath. am adus pe
.ava Serapion, pe care sufletul tau a dorit sà-1 vadA..."
Auzind aceste vorbe Limi simteam sufletul fait team&
i mergand dupti lumina ingereascA, am ajuns la pee-
tera uncle vietuia ava Marcu.
Cand m'am apropiat de u§A, am auzit pe sfantul grAind
stihuri din psalmii lui David: 0 mie de ani inaintea
.ochilor Doamne, ca ziva de ieri".
51 ingerul, stand sh plece, a§a a graft cAtre duhul lul
Marcu : Fericit este sufletul tau, o Mama, caci pazin-
idu-te Domnul, nu te-ai intinat cu necurateniile lumei
cesteia nici gandurile nu ti-au fost robite de cele
necurate. Fericiti ochii tAi ca. au fost feriti de frumu-
setile cele strAine. Fericite urechile tale, cA n'au auzit
.glasurile cele desarte. Fericite nArile tale, cA n'au mi-
rosit lucrurile pAcatului. Fericite mainele tale, ca n'au
.atins spurcAciunile lumesti. Fericite picioarele tale, cA
n'au mers pe calea care duce la moarte."
Si Marcu, a rAspuns in rugAciune: BinecuvinteazA
.suflete al meu pe domnul CA fericitA este sluga care
.a facut voia Domnului sAu."
DupA aceea, sfantul a iesit in usa pesterii i mi-a zis
eu lacrimi 1 cu umilinta;
O, cat te-ai ostenit, Serapioane, sà vii stt vezi
petrecerea meal..."
Binecuvantandu-mA, m'a cuprins in brate i mi-a zis:
De nouAzeci i cinci de ani, om n'am vAzut in
-pustia aceasta iar acum vAd fata ta, pe care o am
dorit spre vedere... Domnul lisus Hristos plata. sA-ti dea
tin ziva cand va judeca tainele omenesti !"
Am stAtut pe urmA si sfat duhovnicesc am tinut.

www.dacoromanica.ro
 145

L-am intrebat :
Cum traesti aid, ava Marcu?"
Jar el, cu duh slobod si smerit, mi-a povestit :
De noutizeci si cinci de ani nu numai om, ci nici
tare, nici prishri n'am vazut. Nici paine omeneasca n'am
mancat si nici cu imbraciiminte nu m'am imbracat.
La inceput, treizeci de ani mult am patimit de foame,
de sete, de goliciune, dar mai vartos de navalirile
diavolesti. In acei ani am mancat WWI si beam
apa din mare. De-o mie de ori s'au jurat diavolii sa
ma inece in mare, tarandu-ma spre tarm si rupandu-mi
carnea de pe trup. Dar eu, cu ajutorul lui Dumnezeu,
ii biruiam. Uneori, tipau cu putere: Iesi din pamantul
nostru, ca de la inceputul lumei numai tu ai indraznit a
vietui aici!"
Dupa treizeci de ani, darul lui Dumnezeu si milostivirea
Lui s'au varsat asupra mea. Ingerii mi-aduc hrana ne-
imputinata, iar pärul a crescut pe mine si ma imbraca,
lerindu-ma de frig. Dar mai presus, adesea am vazut
locul imparatiel cerurilor silacasurile sufletelor sfinti1or...*
Atunci, am intrebat pe slant :
Cum ti-a fost vehirea aicea, cuvioase?"
Jar ei mi-a povestit:
In Atena m'am nascut si am trecut invatatura
lilosofiei, iar dupa ce mi-au murit parintii, m'am lepadat
de buna voie de lume si desbracandu-ma de haine,
m'am aruncat pe-o scandura in mare ; iar valurile pur-
tandu-ma dupa voia lui Dumnezeu, am sosit la muntele
-acesta."
Pe urma, am vorbit.
Ava Marcu m'a intrebat :
Lumea sta, Serapioane, in legea lui Hristos, dupit
obiceiul de mai inainte ?"
Da i-am raspuns cu darul lui Hristos, este
azi mai bine decat in vremurile dintai."
Dar slujire la idoli si prigonire asupra crestinilor
-se mai eV"
Al. Lascarov-Moldovanu Vielile Sf., vol. III, Ed. II-a. 10
www.dacoromanica.ro
 146

Nici slujire la idoli si nici prigonire nu se mai

afla".
Auzind aceasta, batranul s'a bucurat f carte tare.
$1 a intrebat iarasi :
Oare mai este in lume credinta cu vartute mare,
sa se zica muntelui acesta sa se mute, si el sä se mute?"
$i n'a apucat bine sfantul sa ispraviasea cuvantul, si
muntele pe care stateam s'a ridicat si a pornit spre maret
Marcu vazand aceasta, a facut cu mana spre el si i-a
poruncit
Nu ti-am zis sa pornesti, ci vorbeam cu fratele...
Stai pe loc !... i de indata muntele a statut.
Vazand minunea aceasta, m'am infricosat si am cazut
cu fata la pamant.
Sfantul a graft :
N'ai vazut asemenea, niciodata ?"
N'am vazut niciodata, parinte !"
Vai pamantului care tine pe el crestini numai cu
vorba, dar slabi in fapte..."
Pe urma, sfantul s'a rugat : Binecuvantat este Domnul
nostru Iisus Hristos, acum i pururea si in vecii vecilor !..."
$i eu am zis : Amin !..."
Ziva toata am petrecut-o pe urmrt in cantari de psalmi
si in vorbiri duhovnicesti.
Facandu-se seara, sfantul m 'a intrebat :
Prate Serapioane, nu se cade oare sa gustam ceva
duprt rugaciune ?"
Eu am tacut.
Atunci, sfantul, ridicandu-si mainile la car, a inceput
a ceti psalmul : Domnul ma va paste i nimic
nu-mi va lipsi".
Dupa citirea psalmului, sfantul s'a intors catrit pesterrt
si a grail :
Prate, pune masa!"
Intorcandu-se catra mine, mi-a zis :
Sa intram !"

www.dacoromanica.ro
 147

lar eu m'am minunat i m'am spaimantat, ca toata

ziva pe nimeni n'am vazut in pestera iar el cum
de porunceste cuiva sã puna masa.
Intrand in pestera, minune mare am vazut, masa avand
pe laturi doua scaune, iar pe ea se aflau doua paini
care straluceau ca zapada, poame multe, doi pesti fripti
finice, masline, sare i un vas plin cu apa mai 'Juice
ca mierea.
Sezand, sfantul a zis :
Binecuvinteaza, fiule Serapioane!"
Dar eu n'am vrut, simtindu-mä nevrednic.
Atunci, sfantul a grail : Doamne, binecuvinteaza !"
0 man& s'a lasat din cer asupra mesei si a filcut
peste ea semnul sfintei crud.
Pe urmli, am gustat din imbelsugata i mieroasa
mancare.
Dup.& aceea, sfantul a poruncit din nou :
Frate, ia acestea de aid !"
Si indata o mama nevazuta a ridicat masa de acolo
Sfantul a grait catra mine :
Ai vazut, frate Serapioane, cate bunatäti trimite
Dumnezeu robilor Sai ?..."
Eu am tacut, mangaiat in suflet de cuget smerit si de
simtiri curate.
Stand in vorbire duhovniceasca, sfantul mi-a spus
dupa caderea soarelui.
Frate Serapioane, astäzi se sfarseste masura vietii
mele, rogu-te sa petreci noaptea aceasta MI% somn,
pentru despartirea mea..."
Am cantat, asadar, psalmi, veselindu-ne in Domnul.
Dupti aceea, sfantul Marcu mi-a zis :
Dupa ducerea mea, rogu-te, Irate Serapioane, sá
pui trupul meu n pestera aceasta si sa astupi cu pietre
gura ei. Pe urma, sä pled..."
Inchinandu-ma cuviosului, 1-am rugat :
Roaga-te, parinte, .lui Dumnezeu, sa ma ia dim-
preuna cu tine..."
www.dacoromanica.ro
 148

Iar sfantul mi-a raspuns :

In ziva veseliei mele, flu plange, ci bucura-te,
ea Domnul iti va da mantuire pentru osteneala c'ai
venit aid, tocmai la implinirea veleatului meu..."
Am tacut, i sfantul a zis mai departe :
Placuta imi este ziva aceasta, mai mult de cat
zileie vietii mele, Ca azi se desparte sufletul meu de
patimirile trupe0i 0 merge sa se odihneasca in Utica-
*wile cere0i. Astazi ma prime0e lumina odihnei mele..."
Atunci, pe§tera s'a umplut de-o lumina mai mare ca
a soarelui i s'a umplut tot muntele acela de-o mi-
reasma mai placuta de cat toate miresmele lumii, iar
sfantul Marcu a graft:
Itamai, pe0era, in care am petrecut cu trupul meu,
slujind lui Dumnezeu in vremeinica mea viata. i pana
la invierea cea deob§te, trupul meu va petrece in tine,
loc al durerilor, al ostenelilor iat nevoilor mele. Iar
Tu Doamne, desparte0e-mi. sufletul de trupul meu, cä
pentru Tine am rabdat foamea, setea, goliciunea, gerul,
zaduful §i stramtoarea. Insuti, Stapane, imbraca-ma en
haina slavei, la infricoata zi a venirii Tale. Odihniti-va
de acum ochii mei, 0 voi picioare ostenite. Ca plec
din vremelnica vietuire, iar celor ce 'Imam le doresc
sa se mantuiaseä..."
Dupa aceea, sfantul s'a intors spre mine §i sarutan-
du-ma, mi-a zis :
Mantuie0e-te i tu, frate Serapioane i rogu-te,
a§a, Tara vestmant i nimic punand peste trupul meu, sä
ma inchizi in pe§tera..."
Atunci un glas din cer s'a auzit:
Aduceti-mi vasul cel ales, din pustie, aduce-
ti-mi pe lucratorul dreptatii, pe robul cel credincios. Vino,
Marcule !... Vino 0 te odihne0e in lumea bucuriei si
in duhovniceasca viata!"
Am plecat genunchii dimpreuna cu sfantul.
Glas ingeresc s'a auzit catra Marcu :

www.dacoromanica.ro
 149

Intinde mainile tale!"

M'am sculat si, de indata, am vazut sufletul sfantului
desfacandu-se din legaturile trupesti, luat de maini albe
de ingeri i ridicat spre inaltime. Inca am vilzut i calea
vazduhului catre cer i acoperamantul cerului descope-
rindu-se. Pe urma, am vazut cetele diavolesti stand langa
cale si am auzit glas ingerese poruncind lor : Pieriti
Iii ai intunericului de la fata luminii dreptatii iar
din cer s'a auzit porunca spre ingeri : Purtati i aduceti
aici pe cel ce a rusinat pe diavoli" i !Ara vatamare,
ingerii au purtat spre cer sufletul. Pe urma, o mana
de- lumina s'a intins i 1-a luat. Vedenia a pierit dupa
aceea, si mai mult nimic n'am vazut.
Erau acestea cam pe la ceasul al saselea din noapte.
Dupa ce-am petrecut toata noaptea in rugaciuni, am
facut cantare de lauda asupra trupului, cu lacrami de
bucurie sarutandu-1.
Pe urma 1-am asezat in pesterA si am astupqt usa
cu pietre.
Si am plecat, rugandu-ma lui Dumnezeu i duhului
sfantului sa mA calauzeasca. in intoarcere.
Stand la putina odihna la apusul soarelui, iata ca
au venit cei doi sihastri de mai inainte standu-mi
1

in fata, mi-au zis :

Trupul unui fericit parinte al ingropat, .frate
Serapioane... Lauda i ajutor se cuvine, asadar, tie.
Am venit sa-ti aratam drumul..."
Mergand cu cei doi sihastri, am ajuns pana in, locurile
cunoscute mie, dupa care ei s'au facut nevazuti.
$i grea mi-a fost uimirea cand m'am vazut ajuns la
poarta manastirii peste care era mai mare parintele
loan, staretul.
Am prea-marit pe Dumnezeu.
Iar parintele staret loan, a strigat
S'a intors la noi in pace cu Dumnezeu, cuviosul
Serapion !"

www.dacoromanica.ro
 150

Am mers pe urma cu toti in biserica i ne-am

rugat, dupa care am povestit tuturor minunata mea calk-
torie la pestera sfantului Marcu i toate cate acolo
s'au petrecut.
Pentru toate acestea se cade sa dam slava lui Dum-
nezeu, cel ce a facut cerul §i pamantul t sA I rugam
sä ne alba in sfanta Lui paza aici, in vremelnica trecere
ca atunci cand ne vom infati§a la infrico§ata judecata,
sit nu fim partea vepicei osande, ci, mai vartos, sä
stam de-a dreapta Lui, in lumina cea Med de moarte a
vietii ve§nice.
Dumnezeu sa fie slavit de acum i pana'n vecii-veci-
lor. Amin."
Astfel poveste§te cuviosul Serapion cu privire la
viata sfiintului Marcu.

Doamne lisuse Hrisloase, Dutnnezeul nostru, slam

in smeritd uimire cdnd aflcim lucrarea cea plind de
lumind pe care Tu, Doamne, o pofi face in sufletul
ale$ilor 7di.
Vai, Hristoase Dumnezeule, cdtd trumusetd, cdtd
lumind, $i cata indurare
Tu singur, Doamne, poti sfinti pe$tera sutletului
nostru ; Tu singur, Doamne, nu Te scdrbe$ti de stricd-
ciunea cea prea stricdcioasd din intinatul nostru duh
ci mai vdrtos, vii $i pui mdna Ta cea sfdntd pe
rdnile pdcatutui ci le ftergi, fdcdnclu-le ca $i cum
nimic n'ar mai fi fost acolo.
Tu, Doamne lisuse Hristoase, vii ccind cade noap-
teci pdcatului asupra vietii noastre $i aduci lu-
mina iertdrii Tale, mdngdierea cea fdrä nume a
iubirii Tale si treednd peste pacatosenia noastrd,
ne ierfi $i ne iuboti.
Cu ce meritdm noi aceasta, Doamne ? 0, de ce
de atdtea ori nu Te auzim? Noi, noi, ticaloii Fi
stricatii i sodomitii $i tdlharii...
www.dacoromanica.ro
 151

lartd-ne, Doamne! Pogoard in intunerecul suite -

tului nostru lumina dragostei Tale, fd-ne, din
nou, copiii T di cei dragi, cd iata, pldngem peste
cumplitele noastre pdcate, lacrimi de foc $i de peirere
de ratu.
Tu eti singura noastrd nddejde, Doatnne !
Fdrel Tine, nu putem face nimic.
A,sa, Doamne, vino $i ne
Cdtrd Inima Ta cea sfdntd, Doamne.
Cei Tie se cuvine toald slava $i inchindciunea dim-
preund cu Cerescul Tau Parinte i cu Duhul Sfdnt
Mdngdietor acum i pururea "i in vecii vecilor.
Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA PARINTELUI EVTIHIE, PATRIARHUL
CONSTANTINOPOLULUI

Sfantul Evtihie s'a nascut in satul zis dumnezeesc,

din tara Frigiei, avand de parinti pe drept credinciosil
Alexandru, cu randuiala osta i Sinezia, fiica unui
cinstit preot. $i Inca de pe cand statea in pantecele
maicii sale s'a aratat Ca va fi arhiereu i lumina a
lumii, bad intr'o noapte din vremea aceea, Sinezia a
Want o lumina mare stralucind negrait. Dupa ce a fost
botezat de tatal mamei sale si a crescut, a fost dat la.
invatatura cartii. $i pe and, cu cei de-o varsta cu el,
se juca scriindu-si numele pe ziduri, el si 1-a scris
ma: Evtihie pairiarhul, ca §i cum ar fi proorocit aceea
ce va fi mai tarziu. Gaud a fost de doisprezece ani, 1-au
trimis la un 1120f3 al lui, spre invatatura cea mai mare.
Acolo si-a dat el bine seama ea intelepciunea cea care
vine de Sus poarta roadele cele bune. Afland-o pe ea,
si-a pus slat bun in mintea sa sa nu slujeasea lumii,
ci lui Dumnezeu, in ceata cea monahiceasca. $i asa a
trait anii tineretii.
S'a intamplat atunci ca a venit Mitropolitul Amasiei
13i cunoscandu-i vrednicia i viata imbunatatita, I-a silit
sit primeasca episcopia cetatii Lazichia, chiar nefiind
Inca ealugar. L-a luat, asadar, i ducandu-1 la biserica
Prea Curatei Nascatoare de Dumnezeu, 1-a tuns Intru
monahism, dui:a care 1-a hirotonisit diacon i preot, avand
varsta treizeci de ani. and a fost insa sa fie facut
www.dacoromanica.ro
 153

episcop, s'a intamplat ca acest loc a fost oranduit altuia,

asa ca Evtihie s'a dus in una din manastirile Amasiei,
intrand in culugäreasca randuiala.
In vremea aceea, imparatind Justinian cel mare, au
lost chemati arhiereii in al cincilea so bor a toata lumea.
Intamplandu-se ca mitropolitul Amasiei sa fie bolnav,
a rugat pe cuviosul arhimandrit Evtihie sa se duca in
locul lui la Constantinopole. Inainte de a pleca, Evtihie
a avut o vedenie in somn : degetul lui Dumnezeu 11
vedea intins pe taria cerului spre biserica de rugaciuni
a sfantului mucenic Talaleu 1 un glas dumnezeese
s'a auzit : Acolo vei fi episcop !" La Constantinopole,
vazandu-1 batranul patriarh Mina, a zis, in chip prooro-
cesc despre el, catra clerul sau : Aceasta va fi patriarh
dupa mine." Vazandu-1, i cunoscandu-i vartutea; im-
paratul 1-a luat pe Evtihie in cinste si in dragoste.
Ducandu-se, in zilele acelea, preasfintitul patriarh
Mina la Domnul, multi cautau de la imparatul sa Pri-
measca cinstea patriarhiei, dar imparatul, a carui inima
era in mainile lui DUmnezeu, se &idea la fericitul
Evtihie, si a poruncit in taina unuia din sfetnicii sal SA
pazeasca pe Evtihie, ca nu cumva sa piece din
Constantinopole, ferindu-se de slava omeneasca. Atunci,
sfantul a avut o a doua vedenie, in care i s'a aratat ca
in curand va fi pastor al bisericii. Nu numai el, dar
imparatul a avut o vedenie, pe care a spus-o sfetnicilor
sai. Atunci tot clerul i poporul au strigat : Vrednic
este! Vrednic este!"
$i asa, sfantul Evtihie a lost inaltat la scaunul patriar-
hiei Constautinopolului.
Iar la inceputul pastoriei lui, s'a tinut cel al cincilea
sobor, care a Intarit dreapta credinta and anatemei
pe eretici.
Aparand astfel Biserica, diavolul a ridicat prigonire
asupra lui Evtihie, cad imparatul , Justinian, dupa
cativa ani, induplecat de niste eretici i amagit in tainA

www.dacoromanica.ro
 154

de ei, a inceput a semana eresul socotitorilor de ne-

stricitciune, adicti al celor ce zic ca trupul lui Hristos
si mai inainte de moarte si de inviere a fost nestriacios,
nefiind supus omenestilor pttimiri. Eres ce se chiamã
al aftardocitilor. Si astfel, impäratul a inceput a tul-
bura Biserica, ceránd poporul a crede ca el.
Preasfantul Evtihie I s'a impotrivit atunci, apärând
.dreapta credintä, asa cum se cade, cã adia trupul lui
Hristos a fost asemenea cu al nostru, mai putin pa.-
natal, ei ea, asadar, a piltimit.
Atunci impäratul s'a mâniat foarte tare asupra prea-
sfintitului Evitihie. Adunand sobor nelegiuit, imparatul
a isgonit din scaun pe pastorul cel bun, Evtihie, punând
in locui pe fau-credinciosul loan. Au trimis asupra lui
.ostasi, care 1-au scos din biserica, sfäsiindu-i sfintele
vestminte de pe el.
Sfântul Evtihie s'a tras atunci la manästirea sa din
tinutul Amasiei si petrecea acolo in post si in rugli-
dun!.
Atunci, darul Domnului Hristos s'a pogorEtt asupra
lui, i el a putut astfel sà tamaduiasa neputintele
-omenesti.

A venit la el un om din cetatea Amasiei, zis Andro-

.ghin, cu nevasta lui spuntindu-i ca nu pot fi invred-
niciti a avea prunci, de vreme ce le mureau de indatä de
la nastere, i rugandu-1 cu lacrimi sá se roage lui Dum-
nezeu pentru Mina Sfântul i-a uns cu undelemn
BMA si a zis femeei care era grea :
Petru sâ.i spuneti pruncului!"
Iar de va ti parte femeiaaca?" au intrebat ei.
Evtihie a zis a doua met:
Petru sii-i zicett
Dupa implinirea zilelor, femeia a näscut prune de

www.dacoromanica.ro
 155

parte brirbAteascri i i-au zis lui, Petru. Si pruncul a

trait si a crescut, nemai fiind atins de moarte.

Un preot a adus intr'o zi, la sfAntul Evtihie, pe Un

hu al sAu, mut si surd.
$1 preotul s'a rugat:
DA-i, cu ajutorul lui Hristos, auzul i vorbirea!"
Iar Evtihie i-a zis :
Crezi?"
Da, cred in Domnul nostru Iisus Hristos !"
Evtihie I-a uns atunci pe copil cu undeletnn dant
0 de indata, el a auzit si a vorbit.
Preotul a dat multumire lui Dumnezeu.

.**
$i multe alte trimilduiri de acestea a sAvArsit sfitntul
Evtihie, cu darul Domnului Hristos.
Asa, aproape de cetatea Amasiei era o mAnAstire
de femei, zisrt Flavia. De acolo, a venit la sfAntul o
fecioarit, care nu putea sh se impArtaseascit cu Sfintele
Taine. Mud venea clipa tmpitrtäirii, indatA nAvrtlea
asupra ei spaimA, i cutremur, asa crt striga i fugea
din fata SfAntului Potir, iar dacA iva impArtrtsania,
de indatrt o vArsa ca pe-o nesuferitA amArAciune. Duhul
necurat sAlftsluia in fecioarri. Atunci arhiereul lui Dum-
nezeu, sfAntul Evtihie, a fricut pentru Musa rugAciuni
inadins asa crt a gonit pe diavol, iar fecioara a putut
de-atunci srt se ImpArtAseasch in pace.

Se afla acolo, in Amasia, un Maar zugrav, care fu

tocmit intr'o zi de-un om sh-i despovAreze pAretii de
zugrAvelile cele pAgAnesti, si in locul lor sA pun& altele,
crestlnesti. IncepAnd asadar srt steargrt de pe perete
www.dacoromanica.ro
 .156

un chip de zeita 'Agana, plina de nerus'inare, diavolul

a lovit mama zugravului cu buba foarte grea. Mer-
gaud sa se lecuiasca, doftorul i-a spus ca trebue numai
de cat sa-i taie mana. Atunci tanarul a venit cu lacrami
la sfantul Evtihie i i-a spus intamplarea. Sfantul s'a
rugat pentru el, i ungandu-1 cu undelemn slant,
de inciata s'a lecuit acea hub& rea.

* *

Fiind prin partile acelea o foamete foarte mare, din

pricina navalirii i jafuirii Persilor, multi veneau la
sfantul Evtihie, cerandu-i sa-i ajute cu gram sau Mina.
Nici ei nu aveau de acestea la manastire, dar sfan-
tului fiindu-i mila de popor, cadea in rugaciuni cu la-
crimi la Dumnezeu l atunci hambarele manastirii
se aflau incarcate pan& sus si el indestula pe toti,
gonind astfel foametea i ingrijorarea.

* *

$i cu darul proorocirii a impodobit Dumnezeu pe

acest prea placut rob al Lui.
Cu trei ani mai inainte de moartea impäratului Jus-
tinian, a venit prin partile Amasiei Justin, nepotul im-
paratului, caruia Evtihie i-a ziS :
Asculta, Justine, eu robul lui Dumnezeu, zic tie
ea in curand vei fi chemat sa imparatesti In locul unchiu-
lui tau. Fii, asadar, gata!"
Justin i-a multumit, si a fost asa precum sfantul
a proorocit.

* *

$i venind la tron acest Justin, a gonit din scaunul

patriarhicesc pe ereticul Joan si a chemat pe Evtihie
s& se aseze in locul, de care fusese tinut, pe nedrept,..
deoparte, vreme de doisprezece ani.
www.dacoromanica.ro
 157

Negrailtt a fost bucuria poporului, care 1-a primit cu

strigrite i cu lacrtimi :
Bine este cuvântat cel ce vine in numele Dom-
nului !..."
Intr'o zi de Duminicä din luna Octomvrie si-a luat
scaunul säu i, pe urmtt, si-a petrecut celelalte zile
ale vietii sale, impodobind biserica Domnului cu drepte
inviitäturi i cu faceri de minuni.
Implinindu-si drumul vietii sale plimantesti, sfantul
Evtihie s'a imbolnlivit in sttptämana luminatd, iar in
Dumineca Tomii a chemat la sine tot clerul säu, i-a
binecuvantat pe toti, dându-le frateasca särutare din
urma. Apoi, a adormit intru Domnul, in pace.
A fost ingropat cu slava in biserica apostolilor, inain-
tea treptelor altarului, aläturi de moastele sfintilor
apostoli Andrei, Timotei si Luca, cu sufletele carora
dimpreunrt se roaet lui Dumnezeu pentru noi, pädt-
tosii, slitvind pe Domnul cel prea Walt, acum i pururea
si in vecii vecilor. Amin.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, del-ne

noud, celor ve$nic tulburati, sfdnta Ta pace.
Ca vine, Doamne, asupra noastrd fie cat de slabe
sbateri ale vdnturilor vietii $i noi neputincio$ii
$i frico$ii de indatd ne $i tulburdm, ingrijordn-
du-ne pi strigdnd.
Tu, Doamne, care toate $tii $i toate poti, co-
board in sufletele noastre incredintarea cä acestea
toate vor trece $i cä, ndddjduitnd in Tine, vom
putea ajunge cu bine la picioarele tronului Tdu.
Sddege, Doamne, in inimile noastre, nddejdea Ta
$i sfdnta Ta pace, pe care avdndu-le, nu ne vom
mai teme de nimic.
Sldvit sa fii, Doamne, dimpreund cu Tatdl $i cu
Sfdntul Duh, acum $i pu rurea $i in vecii ye-
eilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PATIMIREA CUVIOSULUI MUCENIC VADIM,
ARHIMANDRITUL DIN PERSIA

In vremea uciderii sfintilor patruzeci de mucenici, cei

din Persia, a fost prins i sfhntul Vadim, dimpreunh cu
§apte ucenici ai sal i din porunca impAratului Sa-
vorie, au fost bAgati in temnitä.
Acest slant era de neam bogat din cetatea Vitlaplata.
Simtind duhul lui Dumnezeu asupra lui, a primit haina
monahiceascd, dupA ce, mai inainte, §i-a impärtit ave-
rea la saraci.
Si-eat de curata vial& ducea, in cht nici un lucru rAu
n'avea intr'insul. LAcomia era departe de el. Poftirile
filnd stinse in el, nu puteau sa-1 vatame. Aurul nici
nu indrhznea sh se arate in fata sa, pentru CA bogAtiile,
de dAnsul erau defhimate. Mandria se smeria in fata
lui, intelepciunea cea inalth ca praful era ctilcatA de
el, iar saracia i brandetele 1-au cuprins, drepta tea
a privit spre dânsul i adevärul a räsArit in el. Dra-
gostea i-a cuprins grumajii, pacea 1-a sArutat 0 de
dansul s'a bucurat. 0 bunk' intocmire i o minte curata
s'au sAdit in el i de toate faptele cele drepte era
plin acest blirbat, iar din rodurile lui cele duhovni-
ce0i, multi s'au säturat cu dulceatti.
Si acolo, in temnitA, a stAtut patru luni, legat impreuna
cu ucenicii sal, biitut aspru mai in toate zilele, dar
rabdani toate intru nridejdea i adevärata credinta
pentru Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 159

In vremea aceea, se afla nolo un crestin de neam

bogat, zis Nirsan, pe -care chemandu-1 imparatul Sa-
vorle, i-a cerut s se inchine soarelui. El n'a voit, ci
i-a zis cd el nu se inchiná de cat lui lisus, Fiul Dum-
nezeului celui adevärat. Atunci impAratul 1-a aruncat
pe el in temnitä. Imputinandu-i-se sufletul i infri-
cosandu-se gandind la muncile ce-1 asteapta, Nirsan n'a
tinut pana la sfarsit in mArturisirea lui Hristos s'a
lipsit de viata cea dumnezeiascd si de cinstea cea ves-
nicA. A trimis, asadar, veste imparatului Savorie cA tot
ce-i va porunci, gata va H sA savarseascA.
Imparatul, auzind aceasta s'a bucurat foarte tare,
s't aducandu-si aminte de sfantul Vadim, si-a zis :
Dad]. Nirsan va ucide cu maim lui pe Vadim, ii
voi crede, si toate averile lui Vadim i-le voi da."
Nirsan a primit i Vadim a fost adus de fatä.
and ticalosul Nirsan a luat sabia i s'a apropiat de
Vadim sA-1 taie capul, a fost cuprins de-un cutremur,
&Ad Vadim stAtea in fata lui ca o piaträ neinsufletitä.
Vadim 1-a grail apoi :
Pan& inteatata a crescut räutatea ta, Nirsane, cä
nu numai crt te-ai lepädat de Dumnezeu, dar i pe ro-
bul lui voesti a-I ucide? Vai tie, cand va fi sà stai in
fata infricosatei judecAti !..."
Nirsan, cu nerusinare, stAtea, Maud i tremurAnd,
dar gAndindu-se la muncile ce-1 asteapta de nu sAvAr-
seste porunca lui Savorie, a ridicat sabia si a lovit in
grumaji pe mucenic. Mainile tremurAndu-i, a trehuit sA
dea de mai multe ori, panA srt taie pe sfantul. Iar cu-
viosul Vadim, in aceste chinuri si-a incredintat duhul
shu lui Dumnezeu. Cei de fatA au stat toti intru uimire;
vazand atata tarie de jertra la acest slujitor al lui
Hristos. Unii din ei au crezut si au primit Botezul.
Nu dupA multA vreme, ucigasul acela ia luat plata
dupA faptele sale. Multe rAutliti sAvArsind si de ni-

www.dacoromanica.ro
 160

meni fiind iubit, si-a ridicat singur viata, clizand in

osanda vesnica.
Trupul sfantului mucenic hind aruncat afargt din ce
tate, credinciosi cucernici 1-au luat in taingt si 1-au
ingropat dupä cinste.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, dd-ne

si noud putere de mdrturisire pentru Tine peind la
moarte, cum odinioard ai dat acestui sfdnt smerit
al Tdu, Vadim,invrednicindu-ne astfel a fi ai Tdi
in viald si in moarte, spre mdntuirea noastra si
spre slava Ta, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.

www.dacoromanica.ro
 SFANTUL ISAC SIRUL

Sfantul Origorie Decalogul, Papa a Romei, povesteste

unele fapte din viata sfantului Isac Sirul, astfel:
Acest slant avea o viata duhovniceasca atat de im-
bunatatita, incat adeseori statea zile Intregi in ruga-
dune.
Cand a mers la cetatea Spoletanului din partile Shia
a intrat in biserica si a poftit pe ecleziarhi sa-i dea
vreme sa se rouge, iar la ceasul inchiderii bisericii,
sa-1 lase acolo. Asadar, a stMut toata ziva in rugaciuni
asemenea i noaptea ce-a urmat. Si tot astfel a
doua si a treia zi, Mra macar sa guste ceva sau sa
doarma.
Aceasta vtizand, unul din preotii de-acolo, prinzand
duhul mandriei, a inceput a defaima cu cuvinte proaste
pe fericitul Isac, nu mindu-1 fatarnic i di a stat trei
zilela rugaciune ca sa poata fi vazut de oameni. Aler-
gand asadar la el, 1-a lovit, gonindu-1 din biserica si
strigand cu hule asupra lui.
Dar n'a trecut mult si acel preot a fost rasplatit
peutru fapta sa. Deodata a cazut asupra lui un duh
necurat, care-1 muncea fara crutare. Ingenunchindu-1 In
Tata lui Isac, duhul striga : Isac ma isgonekte pe mine!"
Nimeni nu stia cum il chinma pe omul eel strain, iar
duhul cel necurat i-a arätat numele. Atunci Isac s'a
aplecat cu dragoste deasupra celui chinuit i i-a
lertat gresala. De indata, a fugit duhul necurat.
Toata cetatea a aflat Indatä minunea ce s'a facut
Al. Lascarov-Moldovann Vlefle Sf., vol. III, Ed. El-a. 11

www.dacoromanica.ro
 162

in biserica si au alergat cu totii sit aduca cinstire

fericitului Isac, chemandu-I, fiecare, sa-1 ospäteze 6i sa-I
daruiasca.
Ci sfantul 11-a multumit si a plecat mai departe,
in treaba sa.
*

Pentru viata sa cea placuta lui Dumnezeu, Isac a lost

impodobit i cu darul proorocirii.
In una din zile, spre sear& vazand mat dinainte ca
in gradina manastirii vor vent niste talhari sa lure, a
poruncit ucenicilor sai ca toate sapele cate sunt in
manastire sa le arunce noaptea in gradina. La cantarea
utreniei, sfantul li-a zis :
Pregatiti mancarea pentru lucratorii nostri !"
Dupa ce s'a Meat ziurt i mancarea a fost gata, sfan-
tul a luat pe frati si a purees in gradina. Intrand in ea,
au gasit acolo atatia lucratori elite sape aruncasera de
cu seara. Toti s'au minunat.
Intrand la dansii, sfantul li-a zis :
Deajuns atl lucrat, acum se cade sa mancati !..."
$i le-a dat mancarea ce adusese.
Dupa ce-au mancat, sfantul i-a dojenit :
Sa nu mai faceti de-acum rautati, iar de cele
ce aveti trebuinta din gradina, cereti i vi se va da. lar
pacatul talhariei sa-1 lasati 1"
Dupa aceea, li-a dat haine si poame, cat le-a trebuit.
Si astfel s'a facut, ea acei ce intrasera talhareste ca
sa faca pacat, au iesit MI% pacat, incarcati cu plata
pentru osteneala lor.
**
Altadata niste strain!, imbracati cu haine rupte s'au
infatisat la dansul, cerandu-i niste haine mai bune. El,
vazandu-le viclenia, a chemat pe unul din ucenicii sai
si i-a zis in taina :

www.dacoromanica.ro
 163

Mergi, rogu-te, in dumbrava din coasta mantistirii

i acolo vei gas! atArnate inteun loc dosnic, mai
multe haine. Ia-le i adu-mi-le aici..."
Iar celor ce-i cereau milostenie, le-a spus sä astepte.
Fratele s'a dus i, dup.& aratarile ce-i dAduse cu-
viosul, a aflat hainele, care erau ale acestor fatarnici.
Dupa ce le-a adus, cuviosul i-a chemat i le-a zis :
De vreme ce sunteti goi, luati aceste haine i va
imbracati..."
Aceia, s'au umplut de rusine, recunoscandu-si hainele
ce le aruncaserA in copacul din dumbravA.
Si-au cerut atunci iertare, si au plecat de-acolo ca
duhul terit, nAdAjduind in bunAtatea lui Dumnezeu.
* s
IntealtA vreme, un barbat drept-credincios, a trimes
la cuviosul pe un copil al Mu cu douA cosnite pline
cu bucate, cerAndu-i M. se roage pentru mantuirea lui.
Copilul a ascuns o cosnitä pe drum, si numai pe cea-
laltrt a dus-o cuviosului.
SfAntul 1-a primit cu blandeta, dar i-a zis:
Multumesc pentru cosnita ce mi-ai adus, dar
sá bagi de seamä CA in cosul ce.ai läsat in Ware, s'a
acivat un sarpe."
Copilul s'a rusinat foarte tare, dar s'a bucurat di a
lost ferit de sarpele acela. $i de-atunci, asemenea fapta
n'a mai savarsit.
s s

Astfel povesteste despre sfAntul Isac Sirul, sfAntul

Grigorie Decalogul, cel ce-a lost Papa al Romei.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeut nostru, Ca-

rele pentru cei paceito0 Te-ai facut rob robilor, lucin-

www.dacoromanica.ro
 164

du-le asupra-Ti pdcatele, ai grijd de sufletele noastre

$i le mdntueste.
Cd noi, Doamne, gemem in cortul acesta $1
plangeam, vrdncl a ne ridica din tina pdcatelor,
iar lard de Tine, nimic nu putem face.
larld-ne, Hristoase Dumnezeule, $i trece-ne ne
vrednicia, impartafindu-ne din mierea cea ouratd a
iubirii Tale.
Cd Tu e$ti Dumnezeul nostru, $i Tie, Tatdlui $i
Sfdntului Duh marine $i inchinare aducem, acum si
pururea$i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOASEI MAICE 'ATANASIA
EGUMENA

Aceasta femeie vrednica de lauda si care Domnului a

fost roaba buna i credincioasa, s'a nascut in ostrovul
Eghin, din prea credinciosii Nichita si Irina.
Ati And nu mai mutt de sapte ani, Atanasia a invatat
psaltirea, silindu-se intru dumnezeestile Scripturi.
Intr'o zi, stand sihgura i esand, a vazut o stea cu
raze luminoase, care se pogora spre dansa, luminandn-i
fata i pieptul. Dupa aceea, steaua s'a facut nevazula.
Din ceasul acela, fericita fecioara s'a limpezit cu su-
fletul si a inceput a un de$artaciunea lumii acesteia,
dorind sä intre intr'o manästire. Pana a savarsi acesta,
Atanasia se indeletnicea cu facerea de bine, Hind foarte
milostiva tuturor i dandu-si averea pentni ajttorarea
celor nevoiasi.
Pe urma, a purees la o manästire, unde, dupa putina
vreme, din pricina dreptei ei credinte si a faptelor celor
bune, a fost Yar voie, pusa a E stareta. Si EiEt de mare
Ii era semerenia, ca slug& era tuturor, iar pe celelalte
surori in Domnul nu le rasa macar sa-i toarne sa se
spele pe mani.
Infranarea ei era nespusa, postind necurmat si
adesea nehranindu-se de cat cu Rant Trupul Domnului,
mai osebit in marele post al Invierii. Patul ei erau
pietrele de pe jos, iar haina ii era de lama aspra. Somn
avea putin, cad noaptea 0 petrecea mai twit& in ruga-

www.dacoromanica.ro
 166

ciuni si in lacrami. Si multe necazuri a avut ea ca

staretá din partea surorilor, cttrora, orice-ar 11 facut,
vorba rea nu li-a zis niciodatä.
Dupä patru ani, luAnd slat dela un prea cinstit piirinte
si monah, Matei, Atanasia, dimpreunii cu alte surori,
s'au tras inteun loc pustiu, vrtind a aduce acolo slava,
lui Dumnezeu si mai cu putere si mai in liniste.
Crescand in smerenie, Atanasia a vtizut, intr'o zi, un
nor luminos lästind raze de soare, tar in mijlocul no-
rului sta un barbat, luminat de-o mare frumusetä. Si
se mira foarte tare cuvioasa, eine va fi fost acel barbat,
si ce faptá frumoasä va fi sitvarsit de e astfel itnpo-
dobit. Atunci, a auzit in sine un glas zictindu-i : aftr-
batul acela a fost asa impodobit din pricina blandetei
0 smereniei sale. Tot asemenea vei fi si tu luminatEt de
blandeta si de smerenia tal..."
Manie si marire nici urma nu se afla in duhul ei,
care, din pricina aceasta putea sil WM vedenii ceresti
ell ochiul curat al inimii.
Invrednicitä. a fost asemenea, a face minuni in numele
Domnului Hristos.
Ma, intr'o zi, a venit la ea un om foarte bolnav de
ochi 0 i-a cerut, cu lacrami, srt se roage lui Dum-
nezeu pentru el. &Rata, smerindu-se, i-a zist
Raba, cii Dumnezeu te va ajuta..."
Iar el nu voia s'a piece, ci mai vartos ii cerea tii-
Maduirea.
Atunci sflinta punand maim pe ochii lui, i-a zis :
Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce-a ttimaduit
pe orbul din nastere, sa-ti dea, frate, tämaduire deal.-
viirsita."
Si de indata. omul acela s'a facut sitnatos.
Si a strabiltut slava sfintei Atanasia in toatit partea
aceea si. multi bolnavi alergau la ea si primeau sts.-
natate cu rugaciunile ei.
Cuvioasa Atanasia a zidit mai multe biserici, dar mai

www.dacoromanica.ro
 167

osebit s'a ingrijit de biserica Prea Sfintei Nhschtoare de

Dumnezeu.
Duph aceea luand cu sine douti surori, pe Marina si
pe Epraxia, a fugit in tainh la Constantinopole si
acolo, intr'o manastire de fecioare, a stätut vreme de
sapte ani.
Stand acolo, multh dorinth II cuprindea sufletul pentru
manastirea de unde plecase, zicand : De suphrarea
omeneasch si de cinstea desarth am lost isgonith de-
acolo i ed aici, strMnit..."
0 vedenie dumnezeiasch a indemnat-o sit se intoarca
acolo. Deci, sculandu-se dimpreunä cu cele douh surori
cu care venise, a plecat din Constantinopole si au purees
la ostrovul Eghinei.
Dup.& o bucath de vreme, slants Atanasia s'a !robot-
navit, i si-a cunoscut sfarsitul cu douhsprezece zile mai
inainte, avand o vedenie.
Hran i bauturii in acele zile n'a mai luat, ci stand
cu surorile sale, le invitta pe ele, smerenie si blandeth.
Le zicea :
Cantati, surorile mele, cantati l läudati pe Dum-
nezeu totdeauna, ca sit fie milostiv gresalelor noastre!..."
Venind ziva a doulisprezecea, cuvioasa a zis atilt
surori:
Mergeti si cetiti psaltirea in biserica pentru mine,
tiindch eu am stabil de tot..."
Surorile au mers in biserica i, in lacrämi, au cetit
cuvenitii psalmi. S'au intors pe urmh la sfanta Atanasia,
care le-a zis cu glas sfarsit :
Inteaceastit zi, iath ne despArtim, dar in veacul
ce-o sä fie, iaritsi ne va uni Dumnezeu. Domnul lisus
Hristos sa vh dea pace, dragoste i intelepciune i sh
vit umple de toate bunittätile Sale..."
Acestea i altele zicand, Rita ei s'a luminat I toti
cei ce veniserä la dansa, s'au luminat i ei.
Se apropia ziva in care se pitznueste Adormirea Prea

www.dacoromanica.ro
 168

Curatei Fecioare IstascAtoare de Dumnezeu i zicea

sfAnta cat& surori :
Vedeti stt nu rAmftnA ceva din cele cuvenite
praznicului. CAntarea bisericeascA cu bunä randuiala
sa fie, saracilor s't vaduvelor ospat sã le faceti, iar dupet
dumnezeiasca liturghie, s dati pamantului trupul men
cel same."
Acestea zicand, s'a odihnit in Domnul, adormind en
soma de obste..
Lacrami varsand, surorile au asezat cinstit trupul
sfintei in cuvenit mormant, sAvarsind cantarile i pome-
nile ce se cadeau.
Iar cele dotal ale ei surori Marina si Epraxia s'au
rugat asa: Tu, cinstita fecioara, ce porti numele neL
muririi, ceea ce esti impreuna vietuitoare acum cu
dumnezeestii ingeri, care ai saracit pentru Hristos si
cu scumpe darurile lui te-ai impodobit, tu, care tot-
deauna ai plans si mangdierea cea nesfArsita ai casti-
gat, cu blandeta te-ai impodobit i pamAntul celor
blAnzi 1-ai mostenit. Milostiva catre saraci ai fost,
tu, care pentru curatia inimii tale, ai luat in tine lu-
mina sfAntului Duh, i avAnd pace in sufletul tau,
aceluiasi Duh srAnt te-ai fitcut Jàca i ai Yost visterie
a tuturor lucrurilor celor bune, tu, care locuesti scum
in cetele dreptilor pomeneste-ne i pe nol, cei ce lttudam
viata ta cea curata l cu dubovniceasca bucurie cinstim
pomenirea ta. Cautrt spre vista noastrtt cea invaluita
de lumestile valuri, ca bine vietuind cu rugaciunile tale,
de cursele diavolesti sä scapam si impreuna cu tine srt
ne invrednicim vesoicelor bunatati, cu darul i cu iubirea
de oameni a 'Domnului nostru Iisus Hristos !..."
Si la locul 'unde se afla ingropata sfAnta, multe mi-
nuni i tamadniri s'au savArsit in numele Domnului
Hristos.

www.dacoromanica.ro
 169

Maicel Prea curate' Stetpdnel, la Tine cddem $i Te

rugelm, mdntueFte, Buno, sufletele noastre.
Tu, Maicel Fecioard, dd-ne in suflete dragoste, sme-
renie $i tacere, ca sd putem scdpa neatin$i de valul
cel intindlor al vietii acesteia.
Tu, stdpdnel a cureitiei $i mama bund a noastrd,
&eci cu vederea grelele noastre pdcate $i fii.soli-
toarea noastrd pe ldngd scump Fiul Tau, ca s ne
ierte $i s ne meintuiased.
Tu, Bundtate, fii stdpdna sufletului nostru $i alungd
cu zeimbetul teiu neagra Mutate care ne ineonjoarel
de peste tot $i chiar $i'n duhul nostru i$i are
sdlas.
CV Tie. se cade inchinare ci sldvire, acum $i pu-
rurea $i in vecii vecUor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PATIMIREA PARINTELUI NOSTRU MARTIN
MARTURISITORUL, PAPA AL ROMEI

Dupti s1Ar0tul lui Teodor, papa, a luat scaunul bise-

ricei Romei fericitul Martin, cu gläsuita alegere a tu-
turor.
In vremeaaceea, la rAshrit ImpArAtea peste Greci Consta,
fiul lui Constantin 0 nepotul lui Eraclie impAratul. $i
se- lnmultea atunci eresul monotelitilor, adich al celor
te cred eh numai o voie este in Domnul Hristos 0
care eres 10 tragea obarsia din celälalt, al lui Evtihie,
eel ce :zicea ch. in Domnul Hristos o singurit fire se
atlä.
ImpAratul Consta a scris atunci o cArticicA plinh de
eresul monotelitilor 0 trimetind-o peste toatä imph-
Mitt, a poruncit tuturor sh creadh wt. Dar multi dintre
drept-credincio0 s'au impotrivit poruncii imparate0i.
Pentru aceasta au suferit prigoniri, blithi, chinuri 0
moarte.
0 asemenea carte 0 indemn a primit si cuviosul
Martin de cum s'a suit pe scaunul bisericii din Roma.
Primind-o, fericitul Martin a grhit :
Chiar dacii toath lumea ar primi o asemenea ri-
tacit& Invattitura, eu n'o voi primi, macar de voi pa-
-timi 0 moarte!"
Si scriind o epistolli de impotrivire, o trimise lui Pavel,
patriarhul Constantinopolului, rugAndu-Ish nu care cumva
a lAsa aceasth neghinh sh creascA in grAul dreptei cre-
dinte. Dar Pavel, care aphra acest eres, nu numai ch

www.dacoromanica.ro
 171

n'a ascultat pe fericitul Martin, ci a si asuprit si a

gonit pe trimis'd lui.
Atunci Martin a adunat soborul locului, chemand o
suth i cinci episcopi ai Apusului.Soborul a dat ana-
tema rEtthcirii monotelitilor.
Auzind de aceasta, imphratul Consta s'a umplut de
manie 0 a trimes la Roma pe un chpitan, Olimpie,
sh prindh pe sfAntul Martin, papa.
Venind in Roma, si aflAnd inch acolo soborul adunat
Olimpie n'a mai indrEtznit sh prinda pe Martin, ci, mi-
selnic, a inviitat pe unul din ostasi sh-1 ucidit in _bise-
rich. IntrAnd acel ostas in biserich, i avAnd ascuns
sub haina un jungher ascutit, s'a apropiat de papa sh-1
strapungh. Dar Dumnezeu, care nu lash pe cei drepti,
a trimes atunci- asupra acelui tichlos pedeapsa orbirii.
CAnd a vrtzut Olimpie aceasta minune, s'a sphimAntat
0 a plecat de-acolo, neputincios i rusinat.
Atunci imptiratul, indemnat fiind de Pavel patriarhul,
a trimes la Roma pe Teodor Caliop sh prindh pe Martin
sh-1 scoath din scaun. Patrunzand noaptea, cu putere
ostäseasch, 1-a prins i punAndu-1 inteo barch, 1-a dus
departe, tocmai in ostroavele Cicladelor j 1-a tinut
acolo, in foame i lipsuri, vreme de un an. Iar ditch
venea la el vreunul din drept-credinciosi,_strajerii -il go-
neau si-i rapeau merindele sau alte lucruri aduse pentru
papa Martin. Si asa, sfAntul slitbea cu puterea tru-
peas* dar se tinea tare cu märimea sufleteascrt,
ritbdAnd toate, cu multumire, pentru Dumnezeu.
Pe urmrt, asupritorii 1-au dus la Vizantea l 1-au
aruncat in temnith, unde 1-au tinut, neintrerupt, -nourt-
zed i trei de zile.
5i-attita de mult stabise sfAntul, ch nu putea sta in
picioare, ci trebuia sh se Via ritzimat de altil.
L-au scos pe urmit la locul unde poporul obisnuia sh
se adune i venind la el Sachelarie, trimes de imph-
ratul, i-a zis in fata poporului :

www.dacoromanica.ro
 172

Pe Dumnezeu ai Irtsat iata ca 1 Dumnezeu te.

lasa pe tine!..." si a pus pe popor sit-i strige : Ana-
tema sa fie papa Martin !" ceeace, poporul a facut,
lar cei ce stiau ca papa Martin este far% vina, se
umpleau de mahnire i plecau dela o asemenea pH-
veli§te, avand lacrami in ochi.
Apoi Sachelarie a poruncit :
Sa fie luat de aici i sdrobit, ca nu-1 vrednic
sa tralasca!"
Chinuitorii 1-au ridicat i rupandu-i hainele dp ipe
el, i-au pus fiare grele pe grumazi i 1-au pornit asap
prin cetate, ca sit fie dus sa i-se taie capul.
Unii din popor II batjocoreau, strigandu-i:
Unde este Dumnezeul tau ? Unde-ti este inva-
tatura credintei?"
Altii plangeau, cainandu-1.
Cuviosul patimea indoit: l cu trupul niinicit de boalk
si cu sufletul mahnit de batjocura.
Tarandu-1 pe jos, 1-au aruncat in temnita printre faca-
torii de rele.
Sfantul dorea sa 1-se apropie sfársitul In patimirea sa
pentru dreapta credinta.
A doua zi, imparatul care stia de toate acestea, a
mers sa cerceteze pe patriarhul Pavel care se afla greu
bolnav. $i i-a spus lui, toate cele despre papa Martin.
Patriarhul a zis atunci, suspinand:
Vai mie, I aceasta se adaoga, la osandirea
mea L."
Iar imparatul l.a intrebat de ce graeste asa, iar
Pavel i-a raspuns:
Au oare nu-i crunta tiranie sa patimeasca papa
Martin astfel?" I sIatuia, cu jurämant, pe 1mparat
sa inceteze de a-i mai face rau.
Nu dupa multe zile, patriarhul Pavel a murit, iar im-
paratul a trimes pe unii in inchisoare la Martin, ca sa-1

www.dacoromanica.ro
 173

cerce. Dar aceia ii aflara mai tare in credinta ca nicio-

data, zicandu-le:
In mainile rvoastre sunt, facet! ce vreti cu
mine, dar yeti sti, ca chiar de ma veti sdrobi, nu
ma voi imparta0 cu cei rM credinciosi!"
.Trimisii au mers pe urma la imparatulsi i-au spus.
Si ca totii s'au minunat de-o astfel de marime de su-
flet si de nefricoasa inima a sfantului, dar n'au vrut
85.-i dea cuvenita dreptate, ci au hotarit sa-1 surghiu-
neasca.
Ceea ce-au i facut. L-au scos din tetnnita aceea
it punandu-1 intr'o corabie, 1-au trimes in surghiunie la
Cherson.
Acolo, chinuindu-se cu foamea, cu stramtorarea i cu
neajungerea celor de trebuinta, dupa doi ani s'a dus
catte Domani, iar sfantul lui trup a fost ingropat afara
din cetate, in biserica Prea Sfintei Nascatoare de Dum-
nezeu.
Si asa a patimit si s'a stins intru apararea dreptei
credinte, papa Martin al Romei.
Doamne risuse Hristoase, Durnnezeul nostru, da-ne
si noud putere sa apararn cu cinste dreapta Ta cre-
dingi, ponegritd 4 stricatd de cei ce atdta se cred,
cä indrdznesc chiar a se atinge de sfdnta Ta invd-
taturd 4 de sfdnta Ta Bisericd.
Trufie este aceasta, Doamne Iisuse, i pdcdtoasei
iubire de sine. Fereste-ne, Doamne, de spurcdciunea
unui asemenea pdcat.
Ci fd-ne cleept-maritori si drept-cinstitori ai lu-
crului Tdu acurn si totdeauna, ca sd-ri ridicdm
slava in stanta Ta Bisericd, acum i pururea si in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
PATIMIREA SFINTELOR MUCENITE AGAPIA,
HIONIA SI IRINA

T.'"Pe timpurnebunului imparat Dioclitian, cerce asuprea

pe cre0ini, in cetatea Acvilinia titian aceste sfinte fe-
cioare, Agapia, Hionia i Irina, care-0 inchinaserii. viata
Mirelui dumnezeesc.
Venind prin acel loc Dioclitian I afland de ele, a
poruncit stt fie aduse inaintea lui, la intrebare.
$i le-a zis :
VA vttd Ca sunteti de bun neam, tinere i frumoase...
Ce nebunie v'a indemnat sa urmati deprtei rEttaciri?"
Cea mai mare dintre ele, stanta Agapia, i-a rlispuns :
O, imparate, de ce defEtimezi pe Dumnezeul cel
viu ?"
Imparatul a its, zictind :
E nebuna,... SA vie cealaltrt !"
Dar 0 aceea, i cea de-a treia, tot asemenea au
infruntat pe nepriceputul i raul impärat.
Atunci, Dioclitian a strigat :
La asemenea purtdri, osandit grea se cade !"
Le-a trimes, wdar, in temnitk poruncind 0, fie toti
cu aspre purtäri cätrà ele.
Plecand imparatul spre Macedonia, a luat cu sine pe
intemnitatii cre0in1 ctind a ajuns la locu de oprire,
i-a dat spre judecare mai-marelui Dulcie. Acesta vázand
frumuseta tinereascd a celor trei fecioare, s'a ränit in
sufletul situ cu necurate Onduri 0 a trimes la ele
strajeri ca stt le cheme la dansul spre indulcirea poftei

www.dacoromanica.ro
 175

lui necurate. Dar fecioarele, moarte de li s'ar fi dat,

asemenea chemare n'ar fi urmat. Atunci Dulcie a purces
noaptea spre casa uncle erau adapostite sfintele fecioare,
care stateau ingenuchiate tii se rugau lui Dumnezeu,
cerAndu-i ajutor si ocrotire. VrAnd sa intre la dânsele,
Dulcie, cand a atins pragul cu picioarele, pe data a si
inebunit, si mergAnd in bucatarie, a inceput a imbra-
tisa oalele si vasele ce se aflau acolo, luAndu-le drept
sfintele fecioare. Necuratul duh al desfrAnAril il chinuia
0-0 batea joc de el. Mud a iesit de acolo era negru
pe mAini 0 pe wk.. CAnd 1-au vazut cei ce-1 asteptau
afar& cu lumini aprinse, s'au infricosat de el, ca de un
diavol, si lepadand luminile, au alergat departe. Dul-
cie a mers atunci la impAratul, ca se Meuse ziva, ca sa
se plAnga impotriva slujitorilor sai. Dar cAnd 1-au vA-
zut asa cum era, toti si-au batut joc de el, zicAnd ca e
un nebun, iar nu mai-marele Dulcie.
CAnd si-a venit in fire si s'a privit in oglindA, Dulcie
s'a umplut de mftnie impotriva fecioarelor, zicand ca
tele, cu yr/1We lor, 1-au batjocorit astfel.
Atunci, a poruncit ca acele fecioare di fie scoase la
judecata.
AducAndu-le chinuitorii, Dulcie a strigat sa fie des-
bracate de vestminte. Vrand sit le desbrace, slujitorii nu
isbuteau de fel, de vreme ce, prin lucrarea lui Dum-
nezeu, hainele se lipisera de trup tot precum era lipita
si pielea. Zadarnic s'au caznit, asadar, slujitorii. Dar in
timp ce ei se trudiau asa, asupra lui Dulcie s'a lasat
un somn napraznic. Sedea la judecata si dormea.
Cei de fata se minunau de-o asemenea nemai vazuta
intAmplare.
A dat atanci imparatul pe sfintele fecioare spre
cercetare altui dregator, zis Sisinie.
Aducandu-le in fata sa, Sisinie a zis Irinei :
Te supui poruncii imparatesti sA-ti lasi credinta
si sa jertfesti zeilor ?"

www.dacoromanica.ro
 176

Irina a raspuns:
Nu ma supun cad sunt crestingt l"
$1 tot asa a raspuns si celelalte doua surori: Nu
ne supunem !"
Atunci Sisinie cugetand ca imam pe una din ele s'o
Intoarca prin grea temere, a dat botarare de judecata,
spunand:
Agapia i Hionia, care nu ;s'au supus poruncii
imparatesti, sa fie arse, se cede !"
Auzind aceasta, cele doua sfinte fecioare au ridicat
glas de preaslavire lui Dumnezeu, zicand :
Primeste, Doamne, sufletele noastre intru slava
numelui Tau!"
Le-au aruncat pe urma in cuptor aprins, unde ele,
§1-au daf sufletul Domnului, dar de trupurile lor, focul
nu s'a atins in vreun fel, intrucat nu de foe au murit,
ci fiindca asa au cerut ele lui Dumnezeu. Peste noapte,
crestinil au ridicat trupurile lor si le-au asezat in mor-
mant cuvenit, in lacrami si in rugacluni.
A doua zi, Sisinie a chemat la judecata pe Irina;
zi candu-i :
De nu vrei sa patimesti ca surorile tale, &mull&
porunca imparatului !"
Irina a raspuns;
Sunt gata de a primi orice munci, dar eu nu ma las
de Dumneieul meu, Domnul i Mantuitorul Hristos!"
Ca s'o ingrozeasca mai tare, Sisinie i-a zis:
Te voi trimite in casa de desfranare, i po-
runca voi da ca de tine sa-si batA joc cine i cati vor
vrea I"
Irina, cu pa cea Domnului in suflet, i-a raspuns :
Nadejdea mea e la Domnul meu, fie, in toate,
voia Lui !"
Sisinie a dat-o atunci ostasilor ca s'o poarte la casa
de desfranare l s'o batjocoreasca oricine va vrea.

www.dacoromanica.ro
 177

Mergand ostasii pe cale, au fost ajunsi din urma de

alti doi ostasi cu chip luminat, care le-au zis :
Ne-a trimes dregatorul Sisinie sa Va spunem sa
duceti pe fecioara Irina unde va vom arata noi."
Ostasii au crezut vorbele lor i au mers alai% din
cetate, pe un deal.
Acolo, cei doi ostasi au zis celorlalti:
Mergeti acum i spuneti lui Sisinie ca am pus
fecioara pe deal, asa cum ne-a poruncit."
Ostasii au purces la dregator, iar cei doi ostasi lumi-
nati, care ingeri erau, s'au facut nevazuti. Sianta a
ramas pe deal i aducea multumiri lui Dumnezeu
ca o scapase de batjocorire.
Afland acestea Sisinie, a fost cuprins de manie si a
purees spre acel deal, cu ostasi i cu arce.
Apropiindu-se, vedea pe sfanta fecioara stand pe deal,
dar nu se putea sui spre ea, de vreme ce in calea
lui statea un zid pe care nu-1 putea trece. Atunci, unit
din ostasi au intins arcele si au sagetat spre Cants
Irina, ranind-o.
Stand dreapta in fata lui Sisinie si-a ostasilor, sMnta
Irina, mai inainte de a cadea, le-a strigat :
Rad de tine ticalosule, ca ai iesit cu ostasi i arme
Impotriva mea, i iata ea eu ma duc spre Domnul
meu, neintinata, sa ma intovarasesc iarasi cu surorile
mele..."
Zicand acestea si lui Dumnezeu (land multumire, sfanta
s'a culcat pe pamant i i.a dat duhul catra Domnul.
Si iar au venit crestinii noaptea si luand trupul ei,
1-au ingropat dup. cuviinta, udandu-1 cu lacramile dra-
gostei lor in Domnul Hristos.
Si asa si-au savarsit patimirea cele trei surori fecioare :
Agapia, Hionia si Irina i, indata, ele au statut in-
naintea scaunului prea sfintei Treimi, dada se cade
slava si inchinaciunea, acum i pururea si in vecii ve-
cilor. Amin.
Al. Laacarov-Moldovann Vietile St., vol. III, Ed. II-a. 12

www.dacoromanica.ro
 178

Maicd Prea Curatd, Tu, sfdnta noastrd Mama du-

hovniceascd, aceea care inca de la piciorul sfintei
Cruci a pätimirii Fiului Tdu, ne-ai fost Wahl de El
ca aceea, indurd-Te de noi i ne mdatueste, fa-
cdnd punte de dragoste intre noi i El, scump Fiul
Tdu fi Dumnezeul nostru.
Maicd pururea dragd Maicd pururea bund ai
iubitoare, nu lua in seamd pacatele noastre, ci le
sterge cu dragostea Ta, Ca nal vrem sd rdmdnem fiii
Tãi duhovnicesti i niciodatd sa fim sdrdciti de
sfdntd dragostea Ta.
Ca Tu esti Maica sufletelor noastre i Tie mat-
Tire 4 slava indltdm, acum i pururea si in ve-
cii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
PATIMIREA SFANTULUI SIMEON, EPISCOPUL
PERSIEI SI A CELOR DIMPREUNA CU EL

Inmultindu-se creatinii in Persia ai avand biserici,

episcopi ai preoti, s'a pornit de catra vrajmaaii pagani
prigonire asupra lor. Si era episcop acolo in cetMile
Salic ai Ctesifon, pe vremea imparatului Savorie, sfantul
Simeon, impotriva caruia s'au pornit clevetiri cum ca ar
fi duaman al imparatiei persienesti.
Imparatul Savorie pornind grea apasare asupra crea-
tinilor, a poruncit ca sfantul Simeon sa fie adus in fata
sa. L-au prins asadar slujitorii, ai legandu-1 in lanturi,
1-au adus la imparat, dimpreuna cu cloi preoti Avdelae
ai Anania.
Vitzandu-1, imparatul 1-a intrebat :
De ce, oare, Simeoane, nu te inchini soarelui ai
mie ?...
Iar Simeon, stand drept, i-a raspuns :
Fiinca eati vrajmaa Dumnezeului meu !"
hnparatul s'a maniat ai 1-a trimes din nou la
temnita.
Pe cand il duceau slujitorii, WA. ca 1-a vazut pe el,
Husdazat, batranul, care crescuse pe imparatul Savorie,
ai sculandu-se de indata, s'a inchinat cu cinste ar-
hiereului lui Hristos. Dar Simeon nici n'a vrut sii-1
vada, de vreme ce Husdazat fusese creatin mai inainte
ai, ca un ticalos, se lepadase.
Atunci, Husdazat, sdrobit cu inima, a inceput a Mange
si a se tangui, ai imbracandu-se in haine proaste,

www.dacoromanica.ro
 180

a statut si a zis: Iata Simeon si-a tutors fata dela

mine, cum ma voi arAta Dumnezeului meu?"
?Oland impAratul, la intrebat din ce pricina se tan-
gueste ast/el. Ba.tranul a strigat :
Fiindca am cinstit zidirea mai mult decat pe Zi-
ditor!... Pedeapsa grea mi se cade fiindca m'am lepa-
dat de Hristos Dumnezeul meu, primind sa ma inchin
tie si soarelui..."
Savorie, imparatul, a fost cuprins de mirare si a
crezut ca batranul Husdazat este azut prada vräjilor
alcatuite pe crestini. Pentru care a poruncit o si mai
mare asuprire asupra bor. Dar Husdazat 1-a scos din
uimire, spunandu-1:
O, nu, imparate, nu-s vinovati ei... Ci eu sunt
crestin si ma inchin lui Hristos, Dumnezeul cel viu, pe
care, ca un pacatos, 1-am parasit... Dar de-acum ase-
menea pacat nu voi mai face..."
Vazand Savorie neinduplecarea lui Husdazat, a po-
runcit sa i-se taie capul.
Batranul atat i-a zis :
Fa sa se stie, o, impArate, ca mi se tale capul
pentru Domnul Hristos." Zicea acestea pentru ca auzind
crestinii, sa se intareasca in credinta. Savorie, nadAj-
duinci, din potriva, ca de va striga asa, crestinii se vor
infricosa, a pus crainici care au strigat:
Acum se taie capul bAtranului Husdazat fiindca
a marturisit pe Hristos...."
$i tot atunci, capul batranului a cazut de pe gruma-
zii sill.
Sfantul Simeon episcopul afland despre acest sfarsit,
s'a umplut de bucurie, dimpreuna cu cei cu care se
gasea inchis in temnita, si preamareau pe Dumnezeu,
cel ce a tutors la credinta pe Husdazat, dandu-i cununa
de mucenic.
Dupa aceasta, Simeon a fost chemat a doua oara
innaintea imparatului, care 1-a intrebat :

www.dacoromanica.ro
 181

Vrei sa te inchini soarelui ?"

far sfantul i-a raspuns:
Nu vreau, pentru ca aceasta nu se cade."
I-au scos atunci pe toti la moarte. Si era tocmai
ziva mantuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus
Hristos.
Cum stateau asa, toti legati, mai-marele vräjitorilor a
pornit strigat asupra lor:
De voieste cineva din voi sa fie viu, sa se inchine
soarelui si de indata va fi slobod!..."
Dar niciunul n'a raspuns nhnic, fiecare dorind a
muri pentru Hristos, datatorul de vista. Sftntul episcop
Ii Intärea, spunându-le sa nu se team& de moarte si
mangaindu-I cu nadejdea vietii vesnice in Imparatia
cerurilor.
$i asa, i-au tMat pe toti, iar, la urma, i pe sfan-
tul Simeon, episcopul.
Pe cand se pregaleau sa taie pe preotul Anania,
acesta a fost prins de teama si era gata sa cada din
credinta. St era acolo un slujitor, chemat Fusic, care
era crestin in tainä. Wand pe Anania slabind, a stri-
gat cu tarie atilt el, zicfindu-i:
Nu te, teme batrane, ca in curdnd vet vedea
lumina cea dun3nezeiasca!" Ananies'a ridicat din
slabiciune.
Dar s'a vazut ca Fusic era crestin, ass. ca 1-au prins,
ducandu-1 la judecata, i-au taiat capul $i lui, dupa ce
1-au chinuit foarte tare.
Si Inca multi altii au fost ucisi in vremea aceea pentru
dragostea lui Hristos, pentruca atunci and a iesit po-
runca imparatului Savorie ca \toti crestinii din tinutul
lui sa fie dati mortii, ,credinciosii au iesit singuri
s'au aratat dornici a muri cu bucurie pentru Dom-
nul lor.
Asa precum se cade a face toti cei ce cred in Domnul
81 Mantuitorul nostru Iisus Hristos, and aceasta ni s'ar

www.dacoromanica.ro
 182

cere, ca prin El capätlim intrare in ImpArtitia ce-

rurilor, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin.
Credem, Doamne $i zicem cd de ni s'ar cere, am
muri pentru Tine, cd Te iubim i Te urmam. Dar,
vai, scumpe Doamne $i milostive Stelpdne, cdnd ar
fi sa pdsim la fapta jertfei, cdti dintre noi am face-o ?!
Ca doar, Doamne, de cdte ori zicem cä Te urmam,
$i noi urmdm pacatului; $i de cdte ori ne sdro-
bim sufletul cu ciocanul cdintei A a doua zi iar
cddem... Vai, Doamne, cdt de des L. Pe urmd, ne
uitdm la chipul Tdu $i plangem cu amar, intrebdn-
du-ne : Au oare, mai pot eu ndddjdui in iertare ?"
i Tu, Doamne, Te ardti la capdtvl privirii noa-
stre $i dojenindu-ne dulce, ne spui : Veniti la
mine, toti cei impovdrati, i vd voi u$ura pe voi I..."
Minune mare, Doamne, atunci ; povara pdcatelor cade
$i noi, ca ni$te copii ne siintim in fiinta noastrd.
Iti mulfumim, negrdite Bunule, pen tru toatd dul-
cea T a iubire $i la scumpele-Ti picioare cddem,
cuprin$i de cople$itoarea bucurie de a fi ai TO_
Cui, Doamne, am putea sluji mai cu dragoste, de
cat Tie?...
lartd-ne, Doamne, $i ne spald de pdcate, cd mare
bun, iubitor .$i iertdtor e$ti Tu, .$i Tie marire si
inchindciune aducem, acum $i pururi $i in vecii
vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 CUVIOSUL PARINTE ACACHIE, EPISCOPUL
MELETINEI

Sfantul Acachie s'a nascut in cetatea Meletina, din pa-

rinti bine credincio0 §i tematori de Dumnezeu. Cres-
candu 1 intru invatMura carpi, tatal salt 1-a dus la epis-
copul cetatii aceleia pentru ca astfel Mgaduise dinteun
inceput, cand capatase rod dela Dumnezeu. Era atunci
episcop fericitul Otrie, acela care la al doilea sobor al
sfintilor parinti pe vremea marelui imparat Teodosie, a
fost contra lui Machedonie, luptatorul impotriva Sfan-
tului Duh. Sfantul Otrie, primind pe copilul Acachie, a
vazut mai dinainte darul lui Dumnezeu asupra lui. Si
mergea Acachie din putere in putere, sporind in fapte
bune, incepand a fi §i altora spre invatatura *i. folos.
Si Eta, a ajuns a fi invrednicit cu treapta preotiei, incre-
dintandu-i-se wdar grija pentru mantuirea sufletelor
omene§ti. Si fiind vas ales al Sfantului Duh, a fost invred-
nicit mai apoi, la vreme, de arhiereasca cinste, dupa
ce sfantul Otrie a trecut spre Domnul. A fost pus de
olMe, intocmai ca o faclie luminoasa intr'un sfeanic de
aur, ca toata lumea sa o lumineze.
$i atata a placut lui Dumnezeu arhiereul acesta, in
cat a fost impodobit ai cu darul facerii de minuni.
*
* *

Inteun an, fiind seceta mare ai foametea stand, tiadar,

deasupra, poporul, plin de mahnire, a mers la arhiereul
lui Dumnezeu, la biserica sfantului mare mucenic Eus-

www.dacoromanica.ro
 184

tatie, rugandu-1 sa ceara, prin rugaciune, bunului Dum-

nezeu sa trimeata ploaie pamantului uscat. Atunci Aca-
chie a facut jertfelnic i prestol dumnezeesc in camp,
fara acopera mant. Poruncind cele cu cale, a inceput
jertfa cea fara sange a o savarsi, ridicandu-si ochii plini
de lacrami spre cer. Si n'a amestecat in sfantul pahar
apa in yin, precum este obiceiul ci inaltandu-si min-
tea la Dumnezeu, 1-a rugat ca el singur, de sus, cu apa
de ploaie sa amestece paharul i brazdele uscate ale
ptimantalui sa le adape. Atata de tare a fost rugaciu-
nea lui la Domnul, incat indata s'a värsat ploaie mare
paharul amestecand i pamantul adapand din destul.
Atunci mahnirea poporului s'a schimbat in bucurie
et toll multumeau lui Dumnezeu.

*«
Altadata, un rau din acele parti ineca satele inveci-
nate, iar intr'o zi, atata s'a umplut, incat a daramat
case si din ceas in ceas si mai mult ingrozea cu
necarea.
Acachie, arhiereul lui Dumnezeu, vazand acest necaz
mare al poporului sau s'a dus la raul acela si a
facut rugaciuni catra Dumnezeu. Pe urma, a pus o pia-
tra nu departe de mal si a poruncit raului sa nu treaca
de hotarul acesta. $i indata, apa s'a impreunat in ma-
lurile sale iar afara din ele nu se revarsa mai departe,
fara numai la piatra aceea.
Poporul a adus iarasi slava lui Dumnezeu, carele prin
robul sau credincios, Acachie, a poruncit apelor sa stea
81 sa. se cuminteasca, nemai facand räu oamenilor.

* * *

Inteo zi, pe cand prea cuviosul Acachie slujea in bi-

serica, MBA ca varful ei a inceput a se clatina, stand

www.dacoromanica.ro
 185

gata sa nada asupra celor din biserica. Poporul s'a in-

fricosat si a navalit sa iasit afara. Atunci arhiereul
lui Hristos, a strigat cu credinta puternica: Domnul
este aparatorul vietii mele, de eine ma voi infricosa ?"
Varful s'a oprit din clatinare, sprijinit de rugaciunea
sfantului ca de-un stalp nevazut, pana ce s'a ispravit
slujba. lar dupa ce toti au iesit din biserica, varful a
cazut la pamant cu mare sunet, nevatamand pe nimeni.
Toti au statut atunci intru uimire si-au multumit
celui prea inalt, carele, cu maim lui a tinut varful acela
in vazduh pana ce toti au plecat de acolo.
*
* *

Inteo alta biserica, la un loc ce se chema Samurie

pe cand acest bun pastor propavaduia cuvantul 'lui
Dumnezeu, lath ea o multime de randunele ii impiedicau
glasul cu ciripeala lor si nici cei ce ascultau nu au-
zeau nimth. Atunci, invatatorul incetand vorbirea, s'a
inturnat catra pasarele si cu porunca dulce le-a graft:
In numele Ziditorului-a-toate, va poruncesc sh
taceti!" Pe data, randunelele au tacut si cuvanta-
torul si-a luat din nou vorbirea cat& poporul, care s'a
minunat de-o putere ca aceasta.
*
* *

Cand a trecut in slujba episcopeasca, sfantul Acachie

a facut din casa sa locuinta si loc de odituiä saracilor
0 bolnavilor, si adesea mergea la ei, cercetandu-i si
mangaindu-i. Mergdnd octal& pe vremea secerisului la
ei, i-a intrebat : Ce lips& aveti?" Si ei s'au plans ca-i
supara multimea de muste care cad pe ranele lor sau
ii pisca tare. Sfantul s'a rugat lui Dumnezeu, cerandu-i
gonirea mustelor din locul acela.
Si de7atunci, toti anii cati au mai fost pana la ple-

www.dacoromanica.ro
 186

carea sfantului la Domnul, nici o mused nu s'a mai vA-

zut in casa aceea.

$i asa, cu ajutorul Domnului, sfantul Acachie a po-

runcit adesea necuvantAtoarelor, i alte minuni a mai
facut. Unor broaste le-a poruncit sa taa 0 au tacut,
intr'un be farA apa a scos isvor de ape vii i pe
cei insetati i a adtipat. $i alte multe minuni de acestea,
avtind cu sine, prin rugaciune, ajutorul lui Dumnezeu.
*

lar la soborul al treilea din Efes, care s'a tinut pe

vremea imparatiei liii Teodosie eel tanar, prea cuviosul
Acachie, dimpreuna cu sfantul Chiril, patriarhul Alexan-
driei si cu ceilalti sfinti parinti, a biruit pe rau-credin-
ciosul Nestorie, patriarhul Constantinopolului, cel ce
hulea pe Prea Curata Nascatoare de Dumnezeu si
1-au dat anatemei.
$1 asa, ptiscand cu grip, turma data lui de Dumnezeu,
sfantul Acachie s'a dus catra Domnul, tar trupul i s'a
asezat langa mormantul sfantului Polieuct, cu care, acum,
in ceata sfintilor slaveste pe Tathi, pe Fiul i pe sfantul
Duh, Treimea cea de-o fiinta, careia se cade mArire
inchinaciune, acum i pururea si in vecii vecilor.
Amin.

Dd-ne, Doamne, putere cu care sei facem sd amu-

teased in noi ispita, cä numai Tu, Doamne, pu-
terea aceasta o ai.
Noi, Doamne, credem cdteodatd, ca niste fiinte tetra

www.dacoromanica.ro
 187

minte ce suntem, cd am putea face ceva cu intelep-

ciunea noastra $i ne trezim sdrobiti $i in lacreimi
pe pragul neputintei. Atunci ne aducem aminte,
Doamne, de Tine $i skim intru rugare : Nu ne
ldsa, Doamne, cd pierim" ca odinioard pe apele
Tiberiadei.
Tu, Doamne, ne ierti $i ne ridici din eddere
ca pe nige copii care nu inteleg.
Ajutd-ne, a$a, Doamne, sd putem birui, cu puterea
Ta, ispitele, care ne inconjoard de peste tot locul.
Vino, Tu, Doamne, cu mdna Ta nevdzutd - si le go-
ne$te.
lartd-ne, Doamne, $i nu ne goni dela Tine L.
Cd Ta esti puterea si nddejdea noastrd i Tie, sub
chipul Sfintei Treimi ne inchindm $1-Ti aducem
.stavd, acum $i pururea si in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOSULUI PARINTE TEODOR,
EPISCOPUL ANASTASIOPOLEI

SfAntul PArinte Teodor s'a nAscut in Sichela Galatiei,

din Cosma si Maria, pe vremea impttratului Justinian
cel mare.
Chiar din ztimislire s'a arAtat asupra lui minunea lui
Dumnezeu, chci in noaptea aceea, maica lui adormind, a
avut o vedenie: o stea mare si luminoasA a cAzut din
cer si s'a pogorat pAnA'n dreptul sanului ei. A doua
zi, mergand Maria la un sihastru care trAia viatA Imbu-
ntitAtitit aproape de cetate si spunAndu-i vedenia, el i-a
zis: Semn este acesta ca pruncul ce-ai prins in sAn
va fi cu adevdrat om mare, nu numai inaintea oame-
nilor, ci si inaintea lui Dumnezeu."
IntorcAndu-se acasä, Maria a inceput a teal dupa pla-
cul lui Dumnezeu, stAndu-i aproape mama sa Elpida si
sora sa Despina.
Iar and s'a implinit vremea nasterii, a näscut Maria
pe acest rod al lui Dumnezeu si l-au botezat Teodor
ceea ce talmAcit inseamnä dar al lui Dumnezeu.
Când copilul a crescut si maica lui s'a gandit sa-1
facit ostas, WA ctt i-s'a arAtat in vis sfAntul mare mu-
cenic Gheorghe 0 i-a zis: Nu te osteni in zadar,
femele, pentru crt impttratul cel ceresc are nevoie de
fiul tau!" Si Maria a deptrtat de la ea gandul acela.
Aproape de casa lor si prieten fiindu-le, trAia un
bArbat bAtriln, Stefan, temittor de Dumnezeu 0 drept-
credincios. Pe acesta vAzAndu-I copilul Teodor, a Cu-

www.dacoromanica.ro
 189

getat ch si el trebue sä ducti o asemenea viatA. $i

atAta de mult i-a plitcut lui de Dumnezeu, CA la amiazA
in Joe at se Intoarca de la scoalA acasti, el pleca in
muntele cel de aproape unde se ga,sea biserica sfantului
mare mucenic Gheorghe, i acolo, nemâncat, stätea
si cetea in dirtile sfinte. Jar dactt mama lui 11 intreba
de ce n'a venit la mask el zicea ca, a fost oprit la scoalA
sä invete stihurile mai bine.
CAnd Teodor era de zece ani, a nAvAlit o boalä peste
local acela si a cazut bolnav si el, foarte tare. Maica
sa luandu-1, 1-a dus in biserica sfAntului Joan BotezA-
torul si 1-a pus inairitea altarului deasupra fiind fata
MAntuitorului, din care a pleat atunci cloud picAturi de
rouA asupra copilului i indatA, el s'a sculat sanAtos.
$i de-atunci, mereu i s'a aratat in vedenie marele
sfAnt Gheorghe, indrumandu-1 i inclemnAndu.1 a duce
viata dupA placul lui Dumnezeu. Adeseori, el se scula
noaptea si pleca la biserica sfAntului mare mucenic,
ca sä se 1nchine. Pe drum, diavolii vrand s. ingro-
zeascrt pe copil, se prefaceau in lap! sau alte fiare pi
se repezeau la el. De atunci, marele mucenic se ivea
1nainte, purtAnd sulita de foc si-1 apära impotriva oricui.
AflAnclu-1 intr'o noapte plecat, mama sa a purees de
1ndatA acolo si asuprindu-1, 1-a adus cu sila acasA. Dar
n'a trecut mutt si sfAntul Gheorghe s'a arAtat in vis
mamei copilului i ridicAnd asupra ei sabia, i-a zis:
,,De vei mai opri venirea lui spre mine, sabia aceasta
te va pedepsi !" De-atunci, mama sa nu i-a mai zis nimic,
ea bine stia cA copilul este apArat peste tot de marele
mucenic. Ci, lath de ingrijorare, a zis: Fie voia Dom-
nului !"
Cresand Teodor inteo viatä atat de imbunätgtitA,
urAtorul diavol si-a pus in gAnd sa-1 ispiteascA. Pe cAnd
era de doisprezece ani, lath. cA diavolul luand chipul
unui prieten de scoalA a lui Teodor,Gherontle, 1-a che-
mat pe el pe un deal de aproape. 5i acolo, intocmal

www.dacoromanica.ro
 190

ca pe muntele pe care fusese ispitit Domnul Hristos,

Gherontie i-a zis lui Teodor:
Iata, Teodore, arata-ti vitejia: sari de aid ei
nimic nu vei avea."
Teodor n'a viut ci i-a zis;
De vei sari tu mai intai, voi sari ei eu..."
Si Gherontie, care era insuei diavolul, a sarit et n'a
avut nimic, dupa care i-a zis:
Sari ei tu!"
Atunci, s'a aratat marele mucenic ei a zis lui
Teodor :
Vino cu mine... Cel ce se da drept Gherontie e
ispititorul, vrajmaeul neamului nostru, el cauta sufletul
tau!"
$i copilul a plecat de-acolo, scapand de ispitä..
Auzind ca in apropiere se afla un parinte, Glicherie,
care ducea o viata curata, Teodor a mers la el ca sa
afle indrumare. Glicherie hind inainte-vazator, a cunos-
cut ea in copil este duhul lui Dumnezeu ei a zis
catra el :
Fiule, iubeeti chipul monahicesc ?"
Iar el i-a raspuns ;
Il lubese foarte mult, parinte, ei mult ae vrea
sa-1 iau."
Mini atunci o seceta mare, Glicherie a zis lui Teodor :
Fiule, sa teeim, ei sa ne rugam pentru ploaie,
iar de va ploua, semn ne va fi dat a suntem intre cei
drepti."
Plecandu-ei genunchii, s'au rugat ei indata cern!
s'a umplut de nori, dupa care a cazut ploaie bine cu-
vantata asupra pamantului ars.
Glicherie umplandu-se de bucurie, a zis catra Teoder
cu dragoste :
De-acum, fiule, orice vei cere dela Dumnezeu,
toate iti va da."
Intorcandu-se acasa, Teodor, dupa o bucata de vreme,

www.dacoromanica.ro
 191

ajun4and la va,rstra de paisprezece ani, s'a gandit salt

lase casa d3savarsit i sa petreaca !duet biserica
sfantului Gheorghe, cea din munte. Ai lui, stiind ea
Domnul este cu dansul, nu i-au facut nici o impiedicare.
Ducandu-se acolo, si-a sapat o pestera in munte sub
altar de unde nu iesia de cat ca sa mearga la sluj-
bele bisericii, ducand asttel o viata imbunatatita, in ru-
gaciuni si posturi. Vdzaniu-1 astfel, multi spuneau ; Ai
ascuns, Doamne, acestea, de.cei intelepti i le-ai des-
coperit acestui prune." Asemenea i Teodosie, epis-
copul Anostasiopolei auzini despre acestea, zicea :
Pruncul acesta este trimes de la Dumnezeu spre o
viata ca aceea."
Si astfel, a inceput Teodor a face minuni, intru slava
lui Dumnezeu.

Intr'o zi, a venit la el un om, aducand pe fiul sau

indracit, ca sa-I tarnaduiasca. Teodor, Hind copil, nu
stia ce sa faca. Iar omul acela i-a dat un biciu si i-a zis;
Ia biciul acesta si bate pe fiul meu, poruncind
diavolului din el sit iasa, in numele lui Dumnezeu."
Copilul Teodor a facut asa, iar diavolul striga cu
tarie: Mare este puterea Nazarineanului! De cand a
venit pe pamant a inarmat pe oameni asupra noastra.
Vai mie, ca sant isgonit de-un copil..."
Atunci, sfantul copil a luat untdeleinn din candela si
a uns capul celui indracit, cu semnul crucii, zicand
diavolului :
Iesi din el, diavol viclean!" iar diavolul rac-
nind cu glas mare, a aruncat pe prune la picioareie
int Teodor i pe urma a iesit. Baiatul s'a facut
sanatos tot atunci, cu darul lui Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 192

La optspreze ani de la nasterea sa, Teodor, pentru

viata sa cea mutt placuta lui Dumnezeu, a fost facut
preot de Teodosie episcopul. Zicea episcopul: Vrednic
este acesta a fi hirotonisit mai inainte de vremea cu-
venita, caci in el petrece darul lui Dumnezeu."
$1 astfel, fericitul Teodor a inceput a savarsi jertfa
cea lath de sange, stand cu vrednicie inaintea altarului
lui Dumnezeu.
Dapa aceea, dorind sa vada sfintele locuri dela Ieru-
salim si gasind un bun tovaras de drum, s'a dus acolo.
Ajungand la Ierusalim, s'a inchinat cu multa cucer-
nicie lemnului Crucii datatoare de viata si sfantului
Mormant. A cercetat pe urma pe sfintii parinti si in-
vrednicindu-se de rugaciunile si binecuvantarile lor,
a purees la lavra Hozevitului aproape de Mill Iorda-
nului, unde s'a fost imbracat in chipul monahicesc,
dupa porunca lui Dumnezeu. Dupa care, cu duh Mal-
tat, s'a tutors iar langa biserica marelui slant Gheorghe,
slujind cu credinta Domnului.

* * *

Inteo zi a venit la cuviosul Teodor niste oameni de

la un sat din apropiere, rugandu-1 sa mearga cu ei,
acolo fiind un loc stapanit de duhuri necurate §i nimeni
nu putea trece prin dreptul acela fara vatamare, fie
oameni, fie dobitoace.
Robul lui Dumnezeu Teodor a mers la acel loc si
a rugat sii-i sape o pestera mica. Pe urma, s'a inchis
in ea si a petrecut toata iarna aceea in pestera mica,
in postIre indelungata si in rugaciuni, pana la Paste.
Cei ce treceau prin dreptul pesterii, auzeau cum se
jaluiau diavolii impotriva sfantului, ea le-a tulburat
lucrarea.
Si asa, sfantul Teodor a gonit diavolii din locul acela,
tar oamenii aveau atata de mare credinta in el, ea ye-

www.dacoromanica.ro
 193

neau la pestera, luau Varna din preajmit i dacA o

puneau in bautura celor bolravi, ei se Indreptau de
indata, de orice boala ar fi zacut.
8R * *

Alt Adath, a venit la el un om bolnav, cerandu-i famil-

duire prin sfintele lui rugaciuni.
Sfantul a luat aph si a zis omului sa se desbrace.
Dupa aceea, s'a rugat asa: Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, Cel ce prin proorocul Elisei ai cu-
ratit pe Neeman Sirianul, cat& acum spre apa aceasta
ai binecuvantand-o, da-i putere de famaduire, ca sh
poata curati de stricaciune pe acest om, intru prea ma-
rirea numele Tau cel slant."
Insemnand apa cu semnul crucii, a turnat-o e tom&
pe capul i pe trupul celui bolnav i indath el s'a
"curAtit de boala. A mers apoi spre ale lui, Thud And pe
Domnul, care-1 trtmAduise prin robul salt, Teodor.
$i iar, in altA zl, a venit la el un preot, zis Colirie,
ce se afla greu bolnav si 1-a rugat sh-1 tilmAduiasch
tutu dragostea Domnului Hilstcs, $i sfAntul 1-a aco-
perit cu haina sa i s'a rugat. Atunci, preotul acela s'a
facut sanAtos si a plecat intru ale sale.

Intr'eszi,"alvenit la pestera sfântului Teodor, econo-

mul bisericii din Iliopoli i s'a plans cu lacrAmi, zi-
cand:
Trimis-am pe sluga mea sA adune banii biseri-
cesti iar el, toti banii adunAnd, a fugit. Rogu-te,
omule al lui Dumnezeu, indrumeazA.mit, ctt toata
averea mea nu-i destulA sh plAtesc banii bisericii!"
Sfantul i-a r Aspuns:
De-mi ragAduesti cA pe servul acela nu-I vei bate
Al. Lucaroy-Moldovana Vletlia EL, vol. III, Ed. II-a. 13

www.dacoromanica.ro
 194--
at nici alt rAu nu-i vei face, ci numai banii bisericii Ii
vei lua, Domnul te va ajuta sA-1 afli. De nu, nu-1 vei
putea gAsi."
Economul a fAgAduit, iar sfantul I-a trimes zicandu-i :
Mergi in pace la casa ta, nAdAjduese cA Domnul
te va mangaia curand."
Sfantul a cAzut in rugAciuni ca sA. se afle acela. Atunci,
fugarul care rapise banii bisericii, prin puterea acestei
rugaciuni a fost oprit pe loc inteun sat aproape de Ni-
ceia. Voia sA meargA si nu putea. Facea cu pi-
cioarele mersul cel obisnuit, dar de mers, nu putea.
Vazandu-1 oamenii cliznindu-se astfel, au venit la el
ispitindou-1, au aflat cd este furAtorul banilor bise-
ricesti. L an luat asadar I 1-au dat pe mana eco-
nomului. Aceasta s'a tinut de cuvant, liberandu-1 duprt
ce si-a luat banii bisericesti. Pe urmA, a mers la pes-
tera sfantului i i-a multumit in numele Domnului.

* *

Prin pArtile acelea se afla un vrAjitor, Was al dia-

volului, ce se chema tot cu numele de Teodor, care
vAzand puterea rugAciunilor sfantului Teodor, s'a ma-
niat asupra lui si a vrut sit 1 plardA. A chemat la
sine diavolii de sub ascultarea lui si le-a poruncit sA
meargA i sa chinuiasch pe cel din pesterA. Diavolii au
mers, dar n'a putut de loc sA se apropie de sfant, de
vreme ce el avea necontenit rugAciunea pe buzele sale.
L-au asteptat atunci sA se culce, dar nici dormind
nu! puteau face nimic, cad darul lui Dumnezeu iesia
din el ca un foc si-i gonea pe diavoli. Ei au mers si-au
spus vrAjitorului cA nu-i pot face nimic. VrAjitorul
i-a certat i Nand un r este, au pus otravA tare in
el i 1-a trimes lui Teodor sa-1 manance. Sfantul
-1-a maticat, dar fiind pazit de darul Domnulul Hristos,
'n'a avut nimic. VAzand vrAjitorul aceastA mimine

www.dacoromanica.ro
 195

cunoscand puterea lui Dumnezeu, a intrat in umilinta

mergand la sfantul Teodor, i-a cazut la picioare si
i-a marturisit grelele sale pacate. A ars pe urmit car-
tile sale vrajitoresti i lepadandu se de lucrurile Satanei,
a primit sfantul Botez i s'a facut rob credincios lui
lisus Hristos.

Si iata, o boalit grea s'a ablaut asupra sfantului,si

el astepta sit moat* de vreme ce a vitzut pe sfintii in-
geri venind la el si a crezut ca-i cer sufletul. Deasupra
patului in care zacea sfantul se afla icoana doftorilor
celor fat% de arginti, Cosma si Damian. Ei s'au aratat
in vis lui Teodor i 1-au intrebat :
De ce esti mahnit ?" iar el le-a raspuns:
Nu di plec, dar fiindca plec Inca nepocait pe
cat se cade."
De vrei, vom ruga pe Dumnezeu pentru tine..."
Ara rog, prea sfinti parinti, rugati pe Domnul sa-mi
mai dea ragaz de pocitinta, ca sit mit pot infatisa lui
cum se cuvine..."
Stintii, intorcandu-se la ingeri, i-au rugat sit mai
astepte papa ce ei se vor duce in fata lui Dumnezeu
sa-i ceara pasuire pentru Teodor.
$i sfintii au mers la Domnul Hristos l rugtindu-1
pentru lungimea anilor lui Teodor, s'au intors degraba
avand cu ei pe un Inger prea luminos, care a spus
catra cei doi ingeri ce stapaniau pe Teodor :
Lasati pe Teodor intre cei vii, Ca aceasta este
voia Domnului Hristos!"
lngeril, cei doi, s'au tras deoparte, plecand, iar
sfintii Cosma si Damian au graft lui Teodor:
Scoala-te, frate, i ia aminte de tine si de turma
ta, ca bunul i milostivul Stapan a primit rugaciunile
noastre pentru tine si ti-a daruit viata!"

www.dacoromanica.ro
 196

Pe urinti., sfintii doftori frail de arginti, s'au fäcut ne-

vAzuti, Jar Teodor, simtindu-se intru totul stinAtos,
s'a sculat i, litudand pe Domnul, a mers pe cale.

* *

Striintâncl peste tot locul vestea despre minunile sale,

multi prindeau credinth in sufletele lor i veneau la
el s'a se calugdreasca. Asemenea faceau i unii din eel
ce erau thmilduiti de boala de catrtt dansul. Si Elsa,
adunandu-se multime de frati, au zidit o mfinfistire, iar
cuviosul Teodor s'a facut arhimandrit la ea.
Si iatá &A, inteo zi, avand trebuinta de un vas de
argint pentru slujirea dumnezeestei liturghii, cuviosul a
trimes pe un diacon al säu Ja Constantinopole ca sa
cumpere un asemenea vas.
Diaconul:a purees la un argintar, dela care a cum-
Wet un prea frumos si ales vas.
Când 1-a vttzut Teodor, 1-a lepädat, zicAnd :
Acest vas e negru si spurcat."
Cei din jur nu-vedeau nimic, ci sopteau:
E de argint curat..."
Atunci sfântul s'a rugat si de indatti vasul s'a era-
tat murder siCnegru ca un arbune, ler dud 1.a luat
el ,in mAnti, vasul s'a filcutAcurat I luminat ca mai
1nainte.
Intorcandu-se 1par-et la Constantincpole, diaconul a
aflat c. acel:vas fusese recut din argintbriiie unei des-
franate, i toti s'au minunat de darul vederii duhov-
nicesti a sfantului Teodor si au dat slava Domnului.

Cuviosul Teodor dorind sk cerceteze sfintele locuri in

Ierusalim, a luat cu sine pe doi din ucenicii sal st
s'a dus. Pe atunci, in locurile acelea statea asupra

www.dacoromanica.ro
 197

mantului o seceta foarte mare. Toate puturile seca-

serg, iar oamenii si vitele sufereau mult de sete,
and bir si mortii chiar. Multe rugaciuni se fäceau
pentru cilderea ploii, dar Dumnezeu nu le implinea ce-
rerea, cad voia s'o implineascä mult alesului Ebu Teo-
dor. Cbztind sfantul in lerusalim, a mers mai intai de
s'a inchinat Crucii si Mormântului lui Hristos, iar
ni;te Galateni, recunoscându-1 si stiind puterea lui de
a sttvarsi minuni, au dat veste in cetate si prin mantis-
tirile di mprejur.
Adunandu-se multime de monahi si toti clericii bise-
ricii celei marl, au inconjurat pe sfânt, rugAndu-1, In
numele patriarhului, srt cearb. dela Dumnezeu ploaie.
Dar sfântul se lepäda, zicAnd ca-i nevrednic si phebtos.
Dar, aceia rugandu-1 cu dinadinsul, sfAntuljecder a
facut rughciune smenitit, si pe and poporul mergea
cu crucile si prapurile, el a grail:
Ingrijiti-vb, fratilor, ca in curand veti fi udati de
ploaia lui Dumnezeu!"
Ajungand la un loc atm% din cetate, cuviosul a po-
runcit ca poporul slt stea. Apoi, si-a ridicat mbinile la
cer si a inceput a se ruga cu glas puternic, Si lath, cit,
In vremea aceea, s'a ridicat din zare un nouras, care,
peste putin, s'a intins peste twit& pftnza cerului. Si
ploaia a inceput a cädea cu imbelsugare pe pbmant
si n'a stMut pfinil ce nu s'a indestulat intru totul tari-
nele uscate. Sfantul, temfindu-se de slava oamenilor, a
fugit noaptea, cu cei doi ucenici ai siti si s'a intors
la manästirea Sicheotului, unde stätea el in viata mona-
hiceascii.
*
*

Trecand la Domnul episcopul Timotei al cetbtii lui

Anastasie, poporul a purees la arhiepiscopul Pavel al
mitropoliei Anchirei si i-au cerut sa aleagi-t pe Teodor

www.dacoromanica.ro
 198

episcop al cetatii lor. Arhiepiscopul s'a bucurat si

a spus ca Teodor sa fie adus la el. Credinciosii au
mers la pestera lui Teodor si i-au spus, dar el nici
n'a vrut sa auda. Trecánd peste voia lui, I-au ridicat
de-acolo si punAndu-1 in carata arhiericeasca 1-au
dus la Anchira.
Asadar, cuviosul Teodor a fost pus episcop al cetatii
lui Anastasie. Atunci, unul din credinciosi a avut o ve-
denie: o stea luminoasa si mare s'a pogorat spre bise-
rica si a luminat cetatea aceea si tot tinutul dimprejur.
Dumnezeu arata prin aceasta ce lumina aleasa se aye-
zase pe scaunul arhieresc din Anastasiopolea.
*
* *
Dar sfantului Teodor ii apttsa pe umeri sarcina ar-
hiereasca ci el dorea sfi. se intoarca din nou la li-
nistea monahiceasca si la smerita viata nestiut& a pust-
niciei. S'a rugat asadar de patriarh sa-1 libereze de
sarcina, nesocotindu-i fapta aceasta drept pacat. Dar
patriarhul n'a volt, stiind bine ca el e vrednic a sta cu
folos pe scaunul episcopesc. Teodor s'a manit si a
sub povara Inca multa vreme.
Dar dorind cu putere intoarcerea la ale sale indelet-
niciri monahicesti, a adunat clerul si poporul si le-a zis :
Stiti, fratilor, ca voi, cu deasila m'ati scos din
mânastire si m'ati snit sa iau jugul acesta, al episco-
piei. Warn spus atunci Ca Bunt nevrednic a purta acea-
stil grea sarcina. Dar voi, neascultându-ma, ati facut
voia voastra. Va rog, a*adar, cautati-va alt pastor, caci
eu, de-acuma nu va mai pot fi episcop, ci, ca un
prost monah, ma voi intoarce la mAnastirea mea, in
care, am fägaduit sa slujesc, in toate zilele mete, lui
Dumnezeu."
Dupa aceea, a purees la Anchira si a rugat pe ar-
hiepiscopul Pavel sit pue pe altul in locul dm, ca ei
purcede la manastire.

www.dacoromanica.ro
 --199
A fost atunci tulburare si multa zarva, dar arhi-
eoiscopul a liberat, la urma, pe sfantul Teodor, care
s'a bucurat ca scapa de galcevi si de grijile cele multe.
Si asa, s'a tutors la manastirea sa.

* * *

Stand linistit in china sa, sfantul Teodor petrecea

viata sa cea obisnuita in nevointele pustnicesti. $i atata
de mare era credinta lui, in cat cand slujea sfanta
liturghie, adeseori vedea darul sfantului Duh pogo-
randu-se ca o panzá de porfira prea luminata peste
daruri, acoperindu-le. Vazand aceasta, sfantul se umplea
de negraita veselie duhovniceasca iar fata lui cin-
slit& stralucea ca de-o mare lumina, schimbandu-se.
Odata, s'a intamplat l aceasta :
La pomenirea sifintului mucenic Antioh, pe cand sfan-
tul arhiereu al Domnului, Teodor acesta, savarsea dum-
nezelasca liturghie, a venit vrernea inaltarii sfintelor
daruri, intru a striga : Sfintele Sfintilor". Atunci sfan-
tul Agnes s'a ridicat singur in vazduh, si pe urma s'a
lasat pe disc. Toti cei ce erau imprejur s'au späiman-
tat, mlnunandu-se de aceasta. far sfantul Teodor, cu
lacrami, a multumit Domnului Hristos, Cel ca se ara.-
tase in sfintele sale Taine.
* * *

Irnparatul drept-credincios Mavrichie i prea sfintitul

patriarh Chiriac auzind de viata cea imbunatatita a shin-
tului Teodor, i-au scris sa villa le el, in Constantinopole,
ca sA fie invredniciti de rugaciunile si de blnecuvan-
tarea lui.
Cuviosul s'a dus si a fost primit de toti cu mare
ci n ste.
Si acolo, multe minuni a facut.

www.dacoromanica.ro
 200

A$a, pe un prune orb, a luminat, pe multi Indrit-

citi i-a ularat, pe-o femeie ca scurgere de sAnge a
tämäduit, pe fiul impAratului, pe care nici un doftor
n'a putut sA 1 iadrepte, 1-a vindecat, i inca alte mi-
nuni a savAr$it, aducAnd tuturor veselie In duh.
Iar flupa aceea, a plecat spre mandstirea sa, petrecut
fiind cu cinste de toti.
*

SfArsitul sfAntului Teodor a fost a$a :

Slitbind cu trupul, sfAntul a vitzut mai dinainte ple-
carea sa, arAtAndu-i-se intru aceasta, de doult ori, insu$1
marele mucenic Gheorghe. Intaia oar& i-s'a aratat dAn-
dn-i un toiag de drum $i chemandu-1 stt yin& cu el
Intru depArtatA cAlAtorie. A doua oar& i-s'a arAtat mer-
gAnd citlare i zicAndu-i: Teodore, IncalecA pe calul
acesta $'1 vino dupli mine !"
A cunoscut atunci *natal Teodor ca se apropie tre-
cerea sa.
A chemat a$adar pe ucenicii sal i le-a spus aceasta.
Si n'a trecut malt -- si dapit praznicul sfintelor Pa$ti
sfAntul a trecut dela cele pAmAnte$ti. Si pe cAnd tre-
cea, el a vitzut pe sfintii ingeri care veniserA sä-1 ia,
si zAmbind cu fata luminoash. $i a dat sfAntul sãu su-
flet in mAinile lor.
Acestea s'au intamplat in anul al treilea al domniei
Imparatului Eraclie.

Doamne Dumnezeul nostru, Iisuse Hristoase, Cel a

toate bun si pururi ierldtor, Goboard in sufletele
noastre dulcea mireasma a smereniei Tale, gonind
desarta si striceicioasa iubire de sine. Fd-ne, Doamne,
urdtori° de trufie, fugdlori de slava, grdbitori spre
adapare cu sfintele Tale Taine i curdfeste-ne de

www.dacoromanica.ro
 201

toatd spurcelciunea cea indeobge a trupului si-a su-

fletului nostru.
Vino, Doamne, $i te sdleigue$te in vatra cea curd-
fild a duhului nostru $i rdrndi acolo, rdbddndu-ne
neputinfa,si trecdndu-ne gre$alele, cd Tu, Doamne,
ai zis noud cd numai prin Tine vom scdpa de acest
trup de moarte.
0, Doamne Iisuse Hristoase, cdt gemem $i cdt
ndzuim spre curatd Inima la, cea peste toate in-
bietoare, $i aceastd putredd fdrnd a trupului
nostru ne fine robifi L.. Vino i ne usureazd, Doam-
ne I cd Tu singur poti face aceasta.
6terge-ne obrazul de lacrdmi, mdngdie-ne duhul
cel coplesit de intrislare, $i ne fd, Doamne, iard$i
copii Tdi dinteun inceput.
Ca sd-fi cdntam Tie, Taldlui si Skintului Duh, slava,
acum $i pururea si in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 CUVIOSUL PARINTELE NOSTRU VITALIE
MONAHUL

In zilele prea sfintitului Ioan milostivul, patriarhul

Alexandriei, a venit acolo un monab, cu numele Vita lie,
iin mAnitstire cuviosului Firida, avAnd vrAsta de $ase-
zeci ani. Venind in acel loc, a luat o viatti care, oa-
menilor, cei ce socotesc cele din earl', II se phrea rea
$i necurattt, dar lui Dumnezeu, Cel ce priveste cele
dinläuntru, era plAcutit si bine primitä.
Cad cuviosul acesta venind in tainä sä intoarcrt la
pocAintri pe femeile cele desffinate, s'au dus in acele lo-
curi de pierzanie, $i cu banii ce-i cAstiga din munca
bratelor sale, cauta sit le intoarcrt, zicAndu-le: Jatit,
prirniti acesti bani, indestulati-vii nevoile, i macar o
zi nu mai pricatuiti, vfinzandu-vtt trupul, cel dat de Dum-
nezeu intru a fi läcasul Sau!" $i petrecea toattt
noaptea cu vreuna din ele, pazind-o a nu pacatui si
rugAndu-se inteun colt, cetind incetisor psalmii lui
David, pallet dimineata. lar când iesea dela dAnsa, o
jura sã nu spun& nimAnui fapta lui.
$i facea asa in toate zilele, intrAnd in fiecare noapte
la cAte una din acelea, ajutându-le sA nu mai pAcAtuiascii.
Vitztind Dumnezeu o saint& ca aceasta, i-a inlesnit
road& bunA, cAci uncle din desfrAnate, rusinAnduse
deo fapttt buntt ca aceea a lui Vita lie, se sculau la ru-
gliciune, fAceau mattinii dimpreunift cu dAnsul si se rugau.
$1 a$a, venind in Idea lui Dumnezeu, se umileau $i fa-
gtiduiau stt-si indrepteze viata. Multe din ele, pe urmA,

www.dacoromanica.ro
 203

se märitau legiuit cu bärbati cinstiti, i printre ele

au fost i unele care, pliingAnd asupra vietii ce duse-
sera in casele de desfranare, au plecat sa-si ispäseascA
pacatele in vreo mantistire de femei.
Iar oamenii, cei ce pretuiau cele vázute, crezAndu-1
plicAtos, ii ocarau in toate zilele, zicându-i: Du-te, ti-
calosule, cá te asteaptit desfrtmatele!" i scuipau
asupra lui.
Vita lie monahul, le räbda pe toate, mangaindu-se cu
duhul, cit oameni 11 socotesc atat de pactitos. lar une-
ori, etspundea celor ce-1 oc6rau :
Oare monahul n'are si el trup? Veti rhspunde,
cumva, voi, inaintea lui Dumnezeu pentru faptele male ?"
astfel, cuviosul isi ttiinuia fapta cea bun& inaintea
oamenilor.
Clevetirea ajungand Onà la urechea prea sfintitului
patriarh loan milostivul, acesta n'a dat crezare si
chiar a spus: De-asi valea cu ochii mei pe vreun epis-
cop, preot sau monah intr'un lucru de pticatopl-as aco-
peri cu haina mea, ca nimeni altul s. nu-1 vada pe el
gresind."
Inteo zi, pe când cuviosul Vitalie iewa dela desfra-
nate, hit& ca 1-a intampinat un tanar stricat, care
mergea acolo spre a pacAtui. Lovind peste obraz pe
monab, i-a zis:
Ticalosule, de ce nu te pocäesti i de ce bat-
jocoresti astfel numele lui Hristos? !"
Cuviosul i-a rdspuns:
PäImuit vei fi i tu pentru fapta ta, i toata
Alexandria va auzi plAngerea ta."
Vitalie a mers §i s'a inchis in chilia sa si n'au
trecut multe zile, i s'a mutat, intru vesnicb, fericire, la
Domnul.
Tot atunci, tânärul acela stricat, a fost cuprins de-o
grea indfacire i striga de-1 auzea that& lumea cit a
primit pitlmuire pentru sfAntul acela, Vitalie.

www.dacoromanica.ro
 204

Venindu-si putin in fire, a alergat la chilia cuviosului

si stand la uä, zicea:
Milueste-ne, robule al lui Dumnezeu, eh ti-am
gresit, mahnindu-te foarte tare. lath ca mi-am luat
.plata".
$i in jurul lui se adunase popor mult, care se mira
foarte tare de-o asemenea inthmplare ne mai vazutA.
Atunci tanärul a graft, zicand:
lath, pe [acest om dant am lovit si el mi-a
proroocit eh voi ispasi astfel!"
$i Wea cu putere in usa chiliei, dar nimeni nu-i
&idea nici un faspuns.
Mud usa in Mud, ei au vAzut acolo pe cuviosul Vi-
talie stand in genunchi, ca pentru rugAciune, dar
duhul lui plecase la Domnul. In man& tinea o hartie,
pe care tanärul luand-o, o a cetit celor de fath
astfel:
Barbati din Alexandria, nu osanditi pe nimeni mai
Inainte vreme, pan& ce Domnul, Judecatorul cel drept
va veni."
$i tot cel ce ",.vAtilmat :era de ceva, de se atingea
atunci de trupul cuviosului, de indath se thmhduia.
far femeile cele scApate de dansul dela phcat, afland
de plecarea lui la Domnul, au iesit toate si au \mitt la
dansul cu lumanari i cu tämaie, plangand duph Orin-
tele si invAtatorul lor.
Poporul, afland toate, povestea despre bunatAtile lui.
Unii spuneau Ca o asemenea viath sfintith a petrecut
cuviosul in casele desfranatelor, c. nici macar cu mana
n'a atins vreodath pe una din ele. $i cele ce fusesera
odata desfranate adevereau c. asa este.
Poporul a strigat atunci : De ce n'am stiut acestea,
ca sit nu mai asuprim pe sfantul lui Dumnezeu?!"
De toate acestea auzind preasfintital patriarh foam
milostivul, a mers impreuna cu tot clerul shu la chilia
cuviosului, intru cuvenita cinstire.

www.dacoromanica.ro
 205

Ridicandu-i de-acolo sfintele moaste, tot clerul i po-

porul I-au petrecut de-a-lungul cetati1] i cu mare slava
le-au Ingropat, in lacrimi si tAnguiri.
TAnArul acela, care a lovit pe cuvios, s'a lepadat de
lume §i s'a fAcut monah, iar multi din dei ce locuiau
in Alexandria si-au pus asezämbnt vietii lor ca sit nu
mai judece si sit osAndeasca pe n4meni, ci, mai
vartos stt aducii laud& Dommlui, care singur cunoaste
sufletul omului. si la a carui judecata vom merge toti.
CA lilt se curiae toAtA cia3tea si jinchinaciunea, acum
ei pururea si in vecii vecilor. Amin.

Dd.ne, Doamne, $1 noud puteri sd rabdeim asupri-

rea pe nedrept, crezdnd cä ni se cade aceasta pentru
pdcatele noastre.
Fd-ne, Doamne, sd ascundem fapta cea bund ce
vom fi fdcut $i noi, smerinclu-ne intru Tine ca sd
nu fie spre trufia $i cdderea noastrd.
Pune, Doamne, tdcerea pe buzele noastre pi
opre$te, Doamne, duhul nostru de a merge cu gdnd
de judecatd asupra semenului nostru. ci, mai de
grabd, fd-ne sd credem cd el este curat fi bun, drept
$i milostiv.
Opreae, Doamne, judecata noastrd asupra oame-
nilor, $i fd-o sd se indrepte.mai intdi asupra noastrd
cu asprime si cu calevdr.
Cd Tu, Doamne, esti Isvorul !tuturor bundtdtilor
$i-al dreptei intelepciuni, acum $i pururi $i in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA $1 PATIMIREA SFANTULUI MARE
MUCENIC GHEORGHE, PURTATORUL DE
BIRUINTA

Pe vremea pAgAnului impArat Dioclitian, asupritorul

crestinilor, se afla in cetatea Romanilor minunatul osta§
al lui Hristos, sfAntul Gheorghe, de fel din Capadochia,
fiu din phrinti crestini cinstiti, care 1 au invittat de mic
dreapta credintli.
. RAmAnAnd de mic copil orfan de tatift, maica lui s'a
mutat dimpreunä cu el in Palestina, unde avea multe
averi qt mosteniri. AjungAnd la vrasta desAvArsitA, al
bind viteaz I mAndru la chip, a fost rAnduit ostas si
pus cApetenie peste o ceata vestitA, de ostasi vrednici.
ArAtandu-si vitejia in riaboaie a fost rAnduit voevod
de cAtra Dioclitian, care nu-1 cuno§tea atunci ca slujitor
plin de credintit al lui Hristos.
iata ca crudul Dioclitian, primind clevetiri minci-
noase asupra crestinilor, a adunat sobor mare de dre-
gatori pAgani si a hotarat a se abate cu toattt puterea
asupra lor, intru a-i sterge de pe fata pAmantului.
Pe cAnd se tinea acest sobor pAgAnesc, sfamtul Gheor-
ghe se afla lAngA impäratul. Vázitnd nedreapta pornire,
viteazul ostas s'a &Ida at a sta asa mai departe, in
nepäsare pentru fratii sAi de credinta, ar fi o faptA ne-
lertatA de Domnul, i atunci s'a chibzuit cu judecatrt
cA vremea-i prielnicA spre mAntuire.
A§adar, in ziva intAia si-a doua a tinerii soborului.
sfAntul a dat sAracilor intreaga sa avere, liberAnd pe

www.dacoromanica.ro
 207

robi si trimitand veste in Palestina ea si averea ce

avea acolo, sa fie impartita.
lar a treia zi a soborului, sfantul Gheorgbe vlizand
pornirea crudului imparat impotriva crestinilor, a iesit
Inainte intru infruntarea chiar a imparatului. Lepadand
toata frica omeneasca si intarindu-se Intru Dumnezeu,
a stat cu fata luminata si cu minte barbMeasca in mil-
locul adunärii celei nelegiuite si a giait astlel:
Pana cand, o, imparate si voi cruzi dregatori, yeti
porni mania voastra asupra crestinilor, facand judecati
nedrepte asupra unor oameni nevinovati?!... Pentru ce
ii prigoniti?!... Au credeti, oare, ca zeii vostri sunt
vii si puternici?... Va nebuniti si va inselati, ca singur
Dumnezeul crestinilor este viu si adevarat..."
Minunandu-se de asemenea indrazneata vorbire, toti
si-au intors ochii spre imparatul, care, cuprins de manie,
statea tacut, Ca un asurzit de tunet. Apoi, a facut semn
unui dregator, Maxentiu si 1-a pus O. cerceteze pe
sfantul Gheorgbe.
Acesta, cu glas aspru, a intrebat pe dant:
Cine te-a indemnat la o vorbire atat de indraz-
neata?"
lar el a raspuns :
Adevarul..."
Care adevar?"
Iisus Hristos cel gonit de voi!"
Esti si tu crestin ?"
Sunt rob al lui Hristos si nadajduesc intru El."
Atunci s'a facut mare gaiceava, in adunare, null spu-
nand unele, altii altele, asa precum e obiceiul in so-
boarele päganesti.
Imparatul poruncind tacere, a vorbit dare dant:
Te-am cinstit ca pe un ostas vrednic si cu buna
judecata... Ta sfatuesc asadar, ca un tan*. 0 te in-
demn sa nu dai dela tine slava ostaseasca si cifistea
dregatoriei cu care te-am impodobit. Nu departa cin-

www.dacoromanica.ro
 208

stea zeilor, ca nu cumva sa primesti grele munci pen-

tru neascultarea tar
Atunci, sfantul Gheorghe i-a raspuns:
0, de-ai fi cunoscut, imparate, pe adevaratul
Dumnezeu, te-ai fi bivrednicit de imparätia cea mai
buna si cea Mra de moarte, iar nu sa te indulcesti cu
cea de-acum, nestatornica, desarta si repede trecatoare...
Ci eu stau in credinta mea, iar muncile ce-mi fa-
gaduesti pentru ea, nu ma infricoseaza... Fa ce vrei,
o, imparate!..."
Turbat de manie, imparatul a poruncit slujitorilor sa
ia intre sulite pe infruntator si sa-1 duca la temnita.
Unul din ei atingand cu sulita trupul sfantului, de in-
data varful ei s'a turtit, ca si cum ar fi lost de hartie.
jar gura mucenicului s'a umplut de laudele Domnului.
Ducandu-1 la temnita, slujitoril 1-au pus jos si dupa
ce 1-au batut, i-au pus pe piept o piatra mare, astfel
fiind porunca imparatulul. Stanfill insa, le rabda pe
toate, multumind lui Dumnezeu.
A doua zi, imparatul iar a chemat pe sfantul la cer-
cetare, zicandul :
Te-ai pocait, Gheorghe, sau stai mereu in ne-
ascultare ?"
Sfantul, avand pieptul turtit de piatra,1 abia putea sa
graiasca. La raspuns :
Au oare crezi, o, imparate, ca atat de slaba mi-e
credinta, intru a fi ingenunchlatrt de-asa putina asuprire ?"
Atunci Dioclitian a poruncit a se aduce roata de curia,.
cea cu ghimpi si cu tepuse. Aducand-o, au asezat pe
slant pe ea si au inceput a o invarti, sfasiindu-i si ru-
pandu-i trupul. Sfantul rabda durerile si frangerile, ru-
gandu-se lui Dumnezeu si nedand nici un suspin.
Imparatul crezand ca sfantul a murit, se bucura, (land
multumire zeilor si strigand:
El, Gheorghe, unde 10 este Dumnezeul tau ce
viu ? De ce nu te-a scapat dela aceste munci?"

www.dacoromanica.ro
 209

Pe urma a poruncit sa fie deslegat de pe roata, iar

el a plecat spre capistea idoleasca.
Atuncl, deodata s'a inourat vazduhul si un tunet
infricoF,at s'a auzit. Multi au auzit glas de Sus, zicAnd:
Nu te teme, Gheorghe, sunt cu tine!"
Peste putin, o stralucire mare i nemai vazuta s'a
Mcut, iar un Inger cu chip tAnär, s'a aratat Ifinga roata
i punand mAna pe mucenic, i-a zis:- Bucura-te!a,
Mandu-se apoi nevbzut. Mucenicul s'a coborat singur
de pe math, deslegat de ingerul Domnului 1 lama-
duit de rane. A adus apoi multumiri lui Dumnezeu.
Ostasii vAzAnd aceasta, au fost cuprisi de o spaima
mare, si-au alergat repede la imparatul, in capistea
idoleasca, spunAndu-i minunea. Venind la locul caznei,
impAratul a yazut viu i intreg..pe mucenic, care ,stAnd
in fata lui, i-a zis:,
Da, impArate, eu sunt Gheorghe!..."
Atunci doi dintre bärbatii alesi de acoln, Anatolie si
Protoleon, vazfind minunea, au crezut i ei, zicAnd:
$i noi credem in Hristos, Dumnezeul cel viu, eel
ce a tämäduit pe Gheorghe!.."
$i chiar impArateasa Alexandra ce se afla de Tata, a
crezut, cunescAnd adevArul.
lar facMorul de fart Dioclitian, a poruncit ca Gheorghe
sa fie aruncat intr'o groapa cu var nestins, si sa-I
lase acolo vreme de trei zile. DucAndu-se acolo, sfAntul
se ruga cu glas mare lui Dumnezeu, ziednd: Tu,
Doamne, Mântuitorul celor nectijiti, scAparea celor Isgo-
niti, auzi rugaciunea robului Tau 1 ma milueste !"
Astfel rugandu-se, i ingradindu-si trupul cu sernnul
trucii, s'a pogorat in groapa aceea, bucurAndu-se si
slavind pe Dumnezeu.
A treia zi, impáratul a poruncit sa mearga slujitoril
la groapa si sa culeaga oasele infruntatorului MergAnd
ei, au aflat pe sfAnt Intreg, ca qi cum ar fi stat inteo
odaie,-- iar Tata lui era plina de lumina rugaciunii.
Al. Lascarov-Pdoldovann Vietile St, vol. III, Ed. 11-e. 14

www.dacoromanica.ro
 210

Slujitorii i poporul ce se aflau in preajma au cazut

in mare uimire si-1 premareau pe mucenic.
Al land despre aceasta, Dioclitian a poruncit sa fie
adus Gheorghe in fata sa.
Si 1-a intrebat :
De unde ai tu puterea aceasta, Gheorghe,
cine-i vrajitorul ce te-a invatat acestea ?"
Dar Gheorghe, privind spre Dioclitian, ii raspunse cu
pace:
Ci bine stiu, o, imparate, ca toate acestea nu sunt
vrajitorii, ci numai harul si puterea Dumnezeului celui
vlu, caruia ma inchin, ori ce mi-ai face tu, crudule im-
parat !"
Atunci Dioclitian orbit de navala maniei, a poruncit
chinuitorilor sa incalte pe Gheorghe in infricosate in-
caltäminte de Her inrosite in foc, avand inauntru tepi
ascuti, l asa, s1 goneasca pana la temnita.
Chinuitorii au Mcut asa, dar Gheorghe rabdand
grelele dureri, se ruga far& oprire lui Dumnezeu, ca sa-1
intare asca.
Domnul indurandu se el, chiar in noaptea aceea 1-a yin-
decat de rane, iar incaltarile pareau din cele obisnuite.
Cand 1-a scos a doua zi la vedere Dioclitian i 1-a
intrebat cum i-a mers cu acele incaltari, sfantul i-a
raspuns vesel :
Mi-au placut foarte mult..." i statea viu 1 sa-
&dos in fata imparatului.
Imparatul crezand ca toate aceste puteri al muceni-
culul ii yin din mestesugul cel ascuns al vrajitoriei, a
chemat la sine pe un iscusit vrajitor, zis Atanasie sl
i-a dat pe mana pe Gheorghe, ca sa-1 sileasca a mar-
turisi acestea.
Vräjitorul a adus acolo cateva lucruri vrajite asezate
in deosebite vase, si a zis :
Sa fie adus osanditul aid si se va vedea toata
lucrarea zeilor nostri t puterea farmecelor mete."

www.dacoromanica.ro
 211

Apoi Atanasie a luat un vas, si a zis cat& imparat :

De vrei, o, imparate, ca omul acesta fara minte
sit te asculte Intru toate, sit bea bäutura aceasta."
Si luand alt vas, vrajitorul a mai spus :
Iar de vrei, o, imparate, sal vezi mort, da-1
sit bea din cestalat vas."
Osanditul a fost adus de fata, si cu sila i-au dat sit
bea din bautura cea dintai.
A Mut, dar n'a avut nimic, ca si cum spa de isvor
ar fi fost.
Imparatul, inebunind de manie, a poruncit sa-i toarne
pe gat si bautura ucigittoare, ceea ce chinuitorii se
pregatirit sit faca. Dar sfantul, luandu-le mai inainte, a
cerut singur sit i-se dea acea bautura. $i a baut-o,
dar nimic n'a avut.
Vrajitorul Atanasie statea ca un nauc, si nu pri-
cepea nimic. Imparatul, tot asa.
L-a intrebat atunci:
Spune-ne, Gheorghe, cine-ti dit tie puterea aceasta?"
Cu blandeta, Gheorghe a raspuns:
Cel ce-a inviat din morti, pentru ca si noi sa
inviem aici din moartea r p A catului, iar in viata cea-
lair& spre obsteasca judecata."
Atunci vrajitorul Atanasie a ras, zicand:
Minciuni si vorbe fait de sir sunt toate acestea..."
Gheorghe i-a raspuns:
Ce cunosti tu, orbule si rittacitule, din lumina si
puterea lui Hristos ?"
Increzator in sine, vrajitorul a graft spre imparat:
latit, sit fie adus aici un mort, si pe acela de-I
va invia Gheorghe, cu adevarat ne va birui."
Bucurandu se de-un astfel de sfat, imparatul a porun-
cit sa fie desgropat un mort din cimitirul elinesc, si
sa fie adus in mijloc.
Dregittorul Maxentiu, a zis atunci lui Gheorghe:

www.dacoromanica.ro
 212 =
Acum se va vedea puterea ta, si de vei face
aceasta, vom crede i noi."
Gheorghe a raspuns:
Nu eu, ci de va vrea Domnul, pe care il voi
ruga, pentru ca sit ne arate: slava Sa."
Au adus mortul de fata.
Atunci Gheorghe a plecat genunchii sM ei s'a rugat,
zicand: Doamne, Dumnezeul tuturor puterilor si-a toata
suilarea, puternice Iisuse Hristoase, Doamne, d acestui
neam viclean i pacatos semrul cerut, i inviaza pe
mortal acesta, spre slava numelui Tau, in veacul ye-
cilor. Amin."
Cand a zis amin, s'a Meat de indata un huet i un
cutremur mare, i toti cei dimprejur s'au inspMmantat.
Iar mortal s'a ridicat din putrejune si a stat viu i intreg
in fata tuturor.
Poporal s'a tulburat, atrigare mare s'a ridicat,
$1 desbinare s'a facut, unii and slava lui Iisus Hristos
trecand de partea sfantului mucenic.
Biruit, vrajitorul Atanasie a cazut atunci la picioarele
sfantului si a zis :
Marturisesc i eu pe Iisus Hristos, pe carele 'Ana
acum 1-am vrajmäsit ki 1 am asuprit in ucenicii lui. Roa-
ga-1, mucenice, sa ma ierte, ca din nestiinta am gresit.°
Gheorghe a plecat mama sa pe fruntea lai Atanasie
si 1-a mangaiat.
Dar unii din popor au inceput a striga :
S'au inteles vrajitorii Intre ei, imparate, ca sáne
insele... Se cade pedeapsa lor !..."
Dioclitian a poruncit sa se taie capul vrajitorului Ata-
nasie precum i celui inviat.
Atanasie, primind moarte de mucenic, a zis catra
Gheorghe:
Roaga-te, Gheorghe pentru mine, ca sa fie primit
duhul meu intru imparatia lui Dumnezeu" si si-a
plecat capul spre Were.

www.dacoromanica.ro
 213

Sfantul Gheorghe s'a rugat pentru el.

Pe urma, 'Dioclitian a poruncit ca sfantul sa fie far
aruncat in temnita.
Plecand de-acolo, sfantul aducea multumiri lui Dum-
nezeu.
Stand in temnita, veneau la Gheorghe cei care vazu-
sera minunile lui si-i cereau indrumare in drepta
credinta. Cei bolnavi apatau tämaduire de la el, prin
chemarea Domnului Hristos i insemnarea sfintei crud.
Atunci unul din strajeri a inst'intat pe imparatul ca
Gheorghe, stand in temnita, tulbura poporul, aducand
pe multi intru a parasi pe zei si a crede in Domnul
Hristos.
Au stat atunci cei mari la sfat si au hotgrat ca sa
fie el scos din nou la intrebare, si de nu se va pocM,
:A fie degraba osandit la moarte.
Imparatul a chemat, asadar, iar pe Maxentiu i i-a
poruncit a preggti din nou loc de judecata.
Iii noaptea aceea, sfantul a avut vedenie luminoasa in
temnita. A vazut pe Domnul aratandu-i-se in vis i spri-
jinindu-1 cu a Sa Mut& mana, ii saruta si-i punea pe
cap o cununa, zicandu-i : Nu te teme, ci indrazneste !"
Desteptandu-se, sfantul a dat multumire lui Dumnezeu
si pe urma, a rugat pe temnicer a chema la[el pe sluga sa,
care necurmat statea la u.ft temnitei i scria mucenicia
sfantului. $i temencierul i 1-a aclus. Gheorghe i-a spussl:
Curand plec la Domini. Dupa iesirea mea din viata
aceasta, sa iai smeritul meu trup i, cu ajutorul lui Dum-
nezeu, sa-1 duci in casa noastra din Palestina, iar tu,
sA pastrezi necontenit credinta in Domnul Hristos."
Sluga a fagaduit ca va face asa, iar sfantul dandu-i in
lacrami sarutarea cea de pe urma, 1-a liberat in pace.
A doua zi, pe cand soarele rasarea, imparatul a statut
la judecata. Mai intal, oprindu-0 mania, a vorbit cu
blandeta sfantului, zicand:
Ci vezi, Gheorghe, cata lubire i mila am de oa-

www.dacoromanica.ro
 214

meni, si mai vartos de tine... Iau martori pe toti zeii

ca stau gata BA ti crut frumoasa ta tinereta, de te 1ntorci
de pe aceste gresite &Ai !..."
Sfantul i-a raspuns:
De aceea m'ai chinuit pan& acum?!..,"
Prinzand prilej, imparatul a grail :
De te 1ntorci, toate muncile ce-ai suferit ti-le
rAsplatesc cu multe cinstiri si bunatati."
Stantut 1-a infruntat atunci cu tarie:
Nu-mi trebue toate cinstirile i bunatatile tale,
crt ele nu vor putea sA ma desparta de stapanul meu,
Domnul Hristos, caruia, pana la moarte, ii sunt rob."
Imparatul s'a maniat si a strigat :
Asa rAsplatesti tu bunatatea i mila mea, nevred-
nicule Gheorghe? Se cade tie mund si mai grele."
Pe cand imparatul sthtea gata a da porunci intru
aceasta, lath ca s'a aratat imparateasa, i Wand semn tu-
turor, a cerut tacere. Duph aceea, a zis cu putere:
$i eu marturisesc inaintea tuturor pe Domnul
Hristos, Dumnezeul cel viu, Fiul Tathlui ceresc!..."
Uimire i tanguire mare s'a Witt atunci in popor iar
imparatul i-a zis:
Oare si tu nebuno, Alexandro, te iai dupa acest
vrAjitor ?...
Imparateasa si-a intors capul dela el, i nu i-a dat
niciun raspuns.
Cu mintea nimicita de valtoarea mantel, Dioclitian
n'a mai vrut sa facä niel o cercetare ci cu un glas de
leu turbat, a strigat .asupra amandorora hotarare de
moarte, zicand ;
Pe Gheorghe cel rau, care a hulit asupra zeilor
nostri si asupra mea 1 pe Alexandra, impArateasa
mea, cea care s'a lasat inselatA de acest vrajitor, porun-
cesc sä.i taiati cu sabia!"
Ostasii randulti pentru aceasta s'au repezit atunci spre

www.dacoromanica.ro
 215

mucenic i legandu-1, 1-au Witt afar% din cetate. Tot

asemenea i impreuna cu el au tarat-o i pe impara-
teasa.
Pe drum, imparateasa a slabit de tot cu trupul, si
mai inainte de a ajunge la locul osandei, si-a Mere-
dintat duhul in mainile lui Dumnezeu.
Pe Gheorghe 1-au dus mai departe, iar cand s'au
apropiat de locul acela, sfantul s'a rugat : Auzi-mrt si
acum, Stapane, si stai inaintea robului Tau si in
ceasul acesta de la sfarsit, isbavindu-mi sufletul de mes-
tesugurile celui r.u. Iar celor ce-au gresit impctriva mea
iarta-le lor, Doaniner ca aceia cunoscandu-Te, sa
ca4ge parte in imparrit% Ta, impreuna cu aIeIi Tai,
ca binecuvantat esti, Doamne, dimpreuna cu TOM j cu
Duhul srant. Amin."
Dupa ce si-a ispravit rugaciunea, cu de bun& vole si-a
plecat capul sub sabie, i altfel si-a sfarsit alergarea,
capatand cununa dreptatii, cea pregatita lui.
$i astfel, acest mare mucenic Gheorghe a biruit pe
vrajmasul, preamarind pe Dumnezeu i slujindu-i, intru
slava lui, acum i pururea si in vecilor. Amin.

Minunile sffintului §it marelui mucenic Gheorghe

In partile Siriei se afla o cetate, zisa Ramel, in care
se zidea o bisericrt de piatrrt in numele slantului mare
mucenic Gheorghe. Piatra pentru stalpi se aducea de
departe, nefiind o asemenea piatra in locul acela. 0
femeie credincioasa, care avea mull& evlavie pentru sfan-
tul Gheorghe, a mers acolo unde se afla piatra pentru
stalpi si a cumparat atata cat& trebuia pentru un stalp.
yeavand stare prea indestulata, femeia aceea a rugat pe
un bogatas care incarca multa piatra pe-o corabie, sa
fie atat de bun si sa-i ia si piatra ei. Dar acela n'a
vrut ci aruncand in corabie numai pietrele sale, a
plecat. Femeia cuprinsa de jale a plans atunci si a

www.dacoromanica.ro
 216

chemat in ajutor pe sfantul Gheorghe, ca sa poata sa-§1

dual §i ea piatra la biserica din Ramel.
Venind noaptea §i femeia adurmind, i-s'a aratat in vis
marele mucenic Gheorghe, in chip de osta§ mergand
calare, i ridicand-o de jos, i-a spus :
De ce e§ti mahnita, femeie ?"
Ea i-a spus, iar sfantul a intrebat-o :
Unde vrei sa-ti pui stalpul ?"
Femeia a raspuns:
In partea dreapta a bisericii."
Indata sfantul a scris cu degetul pe piatra femeii:
Acest stall) sa se a§eze in partea din dreapta a
bisericii!"
Apoi, dimpreuna cu femeia, a luat piatra pentru stalp,
0-au aruncat-o in mare.
Cand femeia s'a de§teptat, piatra nu mai era la locul
el. Punanduli nädejdea in Dumnezeu, femeia a plecat
spre casa sa.
$i chiar a doua zi piatra s'a gasit pe malul math,
la Ramel, iar pe ea, ca in lut, se vedea scrisul sfantului,
Mcut cu degetul.
$1 a fost a§ezat stalpul acolo, in biserica ridicata in
cinstea sfantului.
* *

Sarazinii luand Siria, iata ca intr'o zi cativa din ei au

intrat in aceasta biserica din Ramel, care era inchinata
sfantului mare mucenic Gheorghe.
Unul din ace§ti Sarazini, vazand icoana sfAntului
pe preot stand Inaintea ei i inchinandu-se, a zis Mr&
tovara§ii lui:
Nebunul acesta se inchina unei scanduri. Adu-
ceti-mi arcul sã sagetez acel lemn."
I-au adus un arc, el 1-a incordat 0. a trimis sä-
geata in icoana sfantului. Dar sageata, in loc de a merge
spre icoana, s'a ridicat in sus, de unde apoi cu putere

www.dacoromanica.ro
 217

a fulgerat mana celui care o trimisese, facandu-i o

ran& grea. Sarazinul a plecat, strigand de durere. Mer-
gaud acasa unde avea niste slujitoare crestine, le-a spus
ce-a facut, iar ele 1-au spus sa cheme pe preot ca sä-1
desluseascrt.
Venir d preotul, Sarazinul 1-a 1ntrebat:
Ce putere are icoana aceea, de mi-a facut un
asemenea rau ?"
Preotul i-a raspuns :
Eu, omule, nu ma inchinam scanduril, ci Dumne-
zeului meu, ziditorul tuturor, i ma rugam celui in-
chipuit pe scandura icoanei sfantului mare mucenic
Gheorghe, ca sa-mi fie mIllocitor catra Dumnezeu."
Sarazinul 1-a mai intrebat :
Si cine este acest Gheorghe?"
Preotul a zis:
Sfantul Gheorghe nu este Dumnezeu, ci numai slue),
a lui lisus Hristos, Dumnezeul nostru. El a rabdat mune
munci dela paganii care-1 sileau sit se lapede de Hristos,
dar el biruind toate cu vitejie, a luat dar dela Dumnezeu
de a face semne si minuni. Iar noi, iubindu-1 pe el,
cinstim icoana lui, i, ca 0 cum am privi spre el, ne
inchinam lui, 11 cuprindem 1.1 sarutam, in acel chip
si tu faci dupa moartea parintilor i fratilor tài, cad
avand Imbracamintea lor inaintea ta, läcramezi 0 le
ciuste0i. Asa §i noi, socotim icoanele sfintilor nu ca pe
niste dumnezei, ci ca pe niste inchipuiri ale slugilor lui
Dumnezeu, care prin icoanele lor fac minlIni, a§a
cum s'a facut cu tine, ca sa-ti fie invatatura, precum
altora..."
Sarazinul a stat intru mirare, dupa care a 1ntrebat:
Ce voi face acum cu mans. mea ?"
Preotul 1-a sfatuit :
Cere a ti-se aduce aici icoana sfantului, aprinde
candela, stai o noapte in veghere, iar a doua zi, unge
maim ta cu untdelemn din candela i te vei vindeca !"

www.dacoromanica.ro
 218

Asa a facut Sarazinul, si mAna i s'a vindecat cu

tot ul.
Vitztind minunea aceasta, Sarazinul a cerut sA i-se
arate cartea unde se poveste$te viata sfAntului, qi
cetind, mult s'a minunat si s'a bucurat, zicAnd : Tu,
slinte Gheorghe, tftnAr al fost i minte ai avut, iar
eu batrAn sunt $1 nu am."
Pe urmd, Sarazinul a cerut sä fie imbratat cu haina
sfAntului Botez, dar preotul n'a vrut, neincrezandu-se
in credinta lui $i temandu-se de urgia Sarazinilor. Dar
acela mult s'a rugat, i asa, preotul 1-a botezat In
ascuns.
A doua zi (lima ce-a primit botezul, Sarazinul a iesit
cu mull& vArtute inainte $1-a mArturisit pe Domnul
in fata tuturor.
Atunci, toti Sarazinii cuprinsi de tulburare si de mitnie,
s'au nitpustit ca niste flare, cu säbiile asupra lui, $i
1-au tAiat in bucati.
Dar Sarazinul botezat, ajutat Bind de puterea nevh-
zutit a sfAntului mare mucenic Gheorghe, a primit cu
bucuriestt mom% pentru märturisirea Domnului Hristos.
*;
* 4 *

In ostrovul Meletinului era o bisericutA a sfantului

mare mucenic Gheorghe, slävitA si mare. Locuitorii ace-
lui ostrov aveau obiceiul CA in toti anii, la ziva pome-
nirii sfAntului, sA se adune in biserica aceea, ca sA
serbeze praznicul sfAntului.
AflAnd despre aceasta Agarenii din Crit, au nävälit
intr'o vreme asupra locului aceluia si pe cei ce i-au
prins in bisericA, i-au luat in ruble.
Printre ei, au luat si pe un tanAr pe care ducAndu-1
in Crit, 1-au däruit mai marelui Agarenilor.
Parintil acelui tanttr s'au mAhnit foarte tare de aceasta,
dar nu si-au pierdut nAdeldea, rugAnd !Ara incetare pe

www.dacoromanica.ro
 219

marele mucenic Gheorghe a le da indiirAt pe fiul lor.

Dupa un an iar a fost praznic la biserica mucenicului,
si au flicut ospat in casa lor intru pomenirea sfan-
tului Gheorghe.
LAsAnd pe toti la praznic, mama tAnärului a purees
iar la bisericti i acolo, arunandu-se la pamant, a plAns
si a ragat pe sfantullsa isboseasca pe fiul ei din robie.
Dupti ce si-a sfArsit rugaciunilefemeia s'a intors la
ospAt si a inceput a cinsti pe cei ce stAteau in jurul
mesei.
In cea-ial acela, Hal lor fiind scos de sfAntul Gheorghe
din robie, a stAtut inaintea lor, tinAnd in mAnA un pahar
cu yin.
A fost asa, pentru ea, in ceasul acela el stAnd in Crit
latmasa mai marelui Agarenilor, turnase yin in pahar
si-1 inchinase :stapanului säu si tot atunci s'a simtit
rApit i s'a Oat In Meletin tinAnd in man& paharul
cu yin.
Cei dela ospilt au stat intru uimire i 1-au intrebat
de unde a venit si cum a ajuns in Meletin.
Dar el le-a faspuns :
Am umplut acest pahar cu yin ca sA-1 dau mai
marelui Agarenilor C si am fost rApit de-un bArbat
prea-luminat, care era cAlare pe-unIcal, i m'am pus pe
mine lAngA el."
Au stiut atunci toti eh sfAntul acela nu era altul de
cAt marele mucenic Gheorghe, si-au dat slava, lui Dum-
nezeu, carele a invrednicit pe sfAntul situ a face o ase-
menea mare minune.
*

In pArtile Pallagoniei, in cetatea Amastrida, se afla un

bArbat Leonte j nevasta sa Teofana, amAndoi buni
credincinsi i avAnd multä evlavie pentru marele mu-
cenic Gheorghe.

www.dacoromanica.ro
 220

Nu departe de rAul ce se chema Partenos, se gäsea

biserica inchinatA marelui mucenic, si pe aceastA
bisericit cei doi soti au impodobit-o din averile lor. $i
In toti anii sAvArseau pomenirea sfAntul Gheorghe cu
cinste si cu cucernice, fAcAnd milostenii si dAnd mash
sAracilor.
Ei aveau un fiu cAruia-i (Muse numele de Gheorghe,
pentru ca stt sib& pomenirea mucenicului totdeauna in
minte si pe buze, cu dragoste.
S'a flicut atunci un mare rAsboi In care a mers si
Gheorghe, Eul lui Leonte si-al Teofanei.
Biruind ostile vrAjmase, Gheorghe a fost prins si dus
in robie.
Leonte si Teofana afland aceasta, s'au mAhnit foarte
tare, atAta singur fecior avAnd.
Prinzand nadejde, au inceput a se ruga cu putere
marelui slant mucenic Gheorghe, zicAnd: Auzi, sfinte,
rugaciunile si suspinurile noastre si fii milostiv pentru
fiul nostru, eel ce-ti poartA numele..."
$1 amAndoi udau rughciunile cu lacrAmile bor.
$i lath cit rAzboiul isprävindu se, fiul Gheorghe nu s'a
tutors acasrt. PArintii s'au pornit spre plAngere si-au
rugat iar pe sfAntul sit-i isbAveasca de supbrare.
$i iata pe cAnd stAteau la masA. si li era duhul cuprins
de evlavia rugAciunilor inAltate spre sfantul mucenic,
fiul lor a statut de Etta, viu si intreg, avAnd in manA
un vas cu mAncare.
Toti s'au spAimAntat, iar fiul le-a povestit CA pe cAnd
slujea la masa celui unde cAzuse 'rob, s'a simtit rApit
si adus cu vasul dimpreunA.
Toti au multumit lui Dumnezeu, carele prin sfAntul
prea pläcut, Gheorghe biruitorul, a ing Aduit o minune
ca aceasta.

www.dacoromanica.ro
 221

Povestirea räpunerii balaurului de cfitre sfantul

mucenic Gheorghe
Se cade acum a povesti felul in care acest viteaz mu-
cenic al Domnului, a rapus pe acel balaur infricosat
care s'a aratat odinioara prin partile Palestinei.
Langa cetatea Viritului, peste marea cea intinsa a Si-
riei, in Sirofinichia, se aria un iezer foarte mare. In el
salasluia un balaur infricosat, care iesind din acest iezer,
pe multi oameni sfasia, tragandu-i dupa el in adancul
apelor.
De multe ori poporul s'a inarmat si a purees spre el
ca sa 1 ucida, dar el slobozea un duh otravit imprejur
gonea sau omora pe toti Cci ce se apropiau. Si era
in cetate mult necaz si mahnire din pricina aceasta.
Intr'o zi, cei din cetate au mers la imparatul lor, care
era pagan necredincios, si i-au zis :
Ce vom face, oare ca pierim de acest balaur ?L.°
Imparatul le-a raspuns:
Vom face ceea ce ne vor povatui zeii..."
Cercetand voia zeilor, au OW ca in fiecare zi, vreme
de o luna, sa se dea spre mancare balaurului un copil
din cetate, care va fi tras la sorti.
$i au facut a sa. In fiecare zi un copil era dus pe
malul iezerului si era dat spre ospatare balaurului.
$i hit& ea in una din zile, sortul a cazut asupra fiicei
singure a imparatului.
Imparatul s'a supus, i land pe film sa, a impo-
dobit-o frumosi cu toate ca i se rupea inima de jalea
ei, a dat norunca slujitorilor s'o duca pe malul ieze-
rului.
Au dus-o, asadar, si au lasat-o acolo. Imparatul, cu
totUai lui, stateau pe-o inaltime a palatului i cu ochii
plini de lacrami, priveau spre iezer i li se sfasia inima
de jale ca o asemenea fecioara prea frumoasa i cu-
minte avea sit fie repede sfasiata de balaur.

www.dacoromanica.ro
 222

Ins& Dumnezeu, cel ce voeste ca toti sit se mantuiasch

$i vrand sh isbaveasch cetatea aceea, a Wines ecolo pe
sfantul mare mucenic Gheorghe, ostasul sau, cel plin de
vitejie. Era Ware i avea sap. ascutitä.
Chad 1-a vtizut fecioara, i-a zis:
Fugi de-aici, bunule voinice, ca sh nu moil de
indath cu mine !"
SfAntul i-a raspuns:
Nu te teme, fecioark ci spune-mi de ce esti
tristä i ce rhu cade asupra ta?"
Atunci fecioara i-a spus despre balaur l taina lui.
Sfantul a graft dare ea :
In numele Domnului Dumnezeului meu, cel ade-
varat, te voi scapa de acest balaur
Dar fecioara nestiind, ii indemna mereu sh piece de
pe acele locurl, ca sh nu piara, impreunh cu ea.
Dar n'a ispravit a vorbi, c %VA dihania spilimoash
s'a i arMat, iesind din apele iezerului i sufland pe
naH abur veninos.
Fecioara s'a infricosat si a strigat din ncu spre
slant sa fuga, dar sfantul fricandu-si semnul sfintei
cruel, a Mcut fatk cu indraznire, balaurului. Balaurul
s'a ridicat drept in sus i s'a ripezit pufnind cu SU-
flare grea spre voinic. Atunci sfantul Gheorghe, a ri-
dicat sulita, chemând pe Dumnezeu in ajutor: -Doamne
nu nah liisa si i-a repezit-o in ga,tlej, cu putere.
Dihania a slobozit sange negru ca dintr'o fhntâna $i
a horchit cu infricosare. Pe urmk s'a prabusit la ph-
mant, lar sfantul Gheorghe a purees cu calul asupra lul,
doborandu-1 de tot.
Apoi a graft spre fecioara :
Porunceste a veni slujitorii aici duceti-1 in
cetate, sh-1 vadh totii si sh afle asa puterea cea
mare a Domnului Iisus Hristos, cel, in numele caruia
am doboritt balaurul."
Imphratul i toath curtea au stat WA la asemenea ne-

www.dacoromanica.ro
 223

mai vAzutA minune, privind din inAltimea palatului

bucurAndu-se foarte tare.
Dupft aceea, trupul balaurului a fost Melt in mijlocul
cetAtii si a fost ars, spre bucuria tuturor.
Wiz 'And minunea aceasta, impäratul i poporul au crezut
in Domnul Hristos i au cerut sä. fie si ei imbrAcati
cu haina sfAntului Botez.
Cei botezati erau ca la (loud zeci i cinci de mil de
bArbati, afar& de femei si de copii.
Pe urma, drept multumire adusA lui Dumnezeu, s'a
inAltat de cMrA credinciosi, pe acel loc, o bisericA,
mare si prea frumoasA, inchinatA Prea Sfintei NascAtoare
de Dumnezeu l intru cinstirea sfAntului purtAtor de
biruintA Gheorghe, care precum a isbAvit pe fecioara
aceea de balaurul cel vAzut, tot astfel pAzeste Biserica
lui Hristos, pe tot sufletul cel drept credincios cu aju-
torul ei. Adicd de balaurul cel nevAzut, al päcatului,
care se ridica din adAncul iadului i nlizueste a cuprinde
O a ucide sufletul omenesc. lar cAnd s'a sfiniit acea bi-
sericil, inch o mare minune s'a fAcut, clici a isvorAt
din altar apA vie care thmAduia boalele tuturor celor
ce se apropiau cu credinta. CA isvor al tuturor tiimA-
duirilor este ImpAratul Slavei, cArula sub intreita Lul
fatA, i se cade mArire i inchinare, acum i pururea,
O in vecii vecilor. Amin.
Doamne lisuse Hristoase, Capetenia Desavarsirii,
fa-ne vileji intru propavaduirea cuveintului Tau, asa
precum ai facut odinioard pe ostasul Glzeorglie,
stantul mare mucenic al Tau.
Intearmeaza, Doamne, bra(ul nostru cu putere
nebiruita si sufletul nostru cu credinta nestrd-
mutald, ca sd putem intinde duiceara si mangaierea
cuvantului Tau asupra altor suflete, care, vai lor,
nu Te cunosc incd pe Tine. isvorul tuturor bund-
tdfilor si tuturor tdriilor.

www.dacoromanica.ro
 224

Fa-ne, Doamne, in stare sd biruim $i noi pe dia-

volul cel infrico$at al pdcatului, care se ridicd asupra,
noastrei cu urlet mare, vrdnd set ne sfd$ie, tdrdn-
du-ne spre tam cea intunecatd, intru slujirea celni
reiu. Det-ne, Doamne, lancea credintei 7ale $i plato$a
iubirii Tale, ca set putem $i noi set strdpungem pe
Potrivnic, biruindu-1, ca odinioara viteazul intre vi-
tejl, Gheorghe, mucenicul tdu.
Si aFa, Doamne, biruind rdul $i pastrandu-ne pe
stdnca Adevdrului Tdu, sd-ti cdnfdm dimpreund cu
Prea sfdntului Tdu Pdrinte $i Duhului Slant slava,
acum $i pururi $i in vecii vecilor. Amin

www.dacoromanica.ro
 VIATA $1 PATIMIREA SFANTULUI APOSTOL
$1 EVANGHELIST MARCU

SfAntul evanghelist Marcu era de neam evreu, din

semintia lui Levi. El a fost ucenic si fiu iubit intru Du-
hul Slant al sfantului apostol Petru, si a lost num-drat
in ceata celor saptezeci de stint! apostoli ai lui Hristos
Do mnul.
SfAntul apostol Marcu a cAliAtorit impreuna cu sfAntul
apostol Petru, unde a scris si sfAnta Evanghelie, dupA
rugArnintea credinciosilor, cdreia plecAndu-se, a scris
petrecerea Domnului Hristos pe pamAnt, cu oamenii.
VAzand-o sfAntul apostol Petru, a incredintat cä este
adevArattt si a poruncit tuturor s'o ceteascA si sA
creada toate cele scrise in ea.
Pe urma, sfantul apostol Petru 1-a trimis 1)e sfAntul
apostol Marcu la Acvileia pentru propovaduirea cuvitn-
tului lui Dumnezeu, iar pe urmtt in Egipet, unde a lost
si episcop binevestitor al lui Hristos. Si tot asa, si-a
revarsat lumina cunoasterii asupra tinuturilor Livia si
Pentapol, care se aflau sub intunerecul idolesc.
Si pretutindeni facea minuni, impodobind Biserica
lui Hristos prin punerea mAinilor asupra episcopilor
si-a celorlalti clerici, si prin bunele invatattri pe
care le &Idea tuturor, pentru care mult era iubit si
Mud at.
Caci iattt ce culegem cu privire la crestinii de-atunci,
din scrisul lui Filon, cArturarul eel prea slavit de evrel :
Crestinii toate cele vremelnice, precum si toate averile
AL Lascarov-Moldovann Vietile Sf., vol. III, Ed. II-a. 15

www.dacoromanica.ro
 226

le lasa nevoind a avea nimic al lor pe pamant. Ei

au osebite §i sfintite case de rugaciune, in care cu cu-
cernicie i cu curatie i§i savar§esc tainele lor. Acolo
asculta prooroce§tile cetiri, l cu cantare, dupa al lor
obicei, slavesc pe Dumnezeu. Unii dintre dan§ii, ies de
prin cetati, i lepadand toate grijile cele lume§ti, petrec
In campii, In gradini 0 in pustie, ferindu-se de petre-
cerea cea lumeasca, §tiind ea adesea tovara§ia cu oa-
menii, este impiedecare spre fapta buna. Apoi infranarea
si omorarea trupului le au ca o temelie, pe Care alca-
tuiesc §i zidesc toate celelalte lucruri bune. Unii Hind
iscusiti in talmacirea §i intelegerea Scripturii i ne-
putandu-se nici de cum satura de aceasta duhovniceasca
hrana a gandlril de Damn ezeu, nu-§i aduc aminte 'Ana
la a §asea zi de hrana cea trupeasca. Vin nu beau
ii nici came nu mananca, i multi dintre ei, barbati
sau femei, duc viata trupului lor inteo curata feciorie,
nu de silk ci de bun& vole 0 din cucernice. i intru
aceasta intepciune traind, nu numai inimile, ci i tru-
purile §i-le sfintesc. Preotii i diaconii savar§esc dum-
nezeiasca slujba, iar peste toti ace§tia se afla ea intai
statator, un episcop."
$i astfel, sfantul Marcu, stand pe scaunul arhierese
din Alexandria, a lucrat cu mare vartute in voia Dom-
nului Hristos.
Si tot acolo, a primit i patimirea sa, capatand cu-
nuna cea aleasa a alergarii.
Impra§tiindu-se sfintii apostoli prin toata lumea, sfan-
tul Marcu, prin dumnezeiasea vole, a mers in partile
Egipetului. Cei din partile acelea erau pagani, im-
pietriti la inima, inchinatori la idoli i plini de toate
necuratenlile.
Deci, dumnezeescul evanghelist Marcu, propovaduind
cereasca invatatura a Domnului i Maud mari minuni
pentru dansa, tamaduind pe lepro§i i alungand din tru-
puri duhurile cele necurate, pe multi i-au facut s creada

www.dacoromanica.ro
 227

In Domnul nostru Ilsus Hristos, pArAsind pe desertii. idol!

0 primind hrana sfAntului Botez.
Acolo, i s'a poruncit lui prin Duhul SfAnt a merge in
Alexandria Farului, zisA astfel pentru a acolo se afla
o cetAtuie mica., numitA Faros, in care, pe un stAlp foarte
Walt se aprindea, in toate noptile, foe, pentru ca acei
care plutesc pe mare cu corAbiile, acel foc O. le arate
calea spre liman.
Asadar, sfAntul Marcu, a plecat intr'acolo, despAr-
tindu-se de frati si zicAndu-le: Domnul mi-a spus sA
mA duc In cetatea Alexandriel:'
Fratii 1-au petrecut pAnA la corabie si mAneAnd cu
dânsul paine, 1-au liberat pe el, zicAndu-i:
Domnul nostru Iisus Hristos sa-ti rAndliiascA tie
cele bune!" .

AlungAnd la Alexandria, sfAntul Marcu a mers la un

We ce se chema Mendion si intrAnd pe poarta cetAtii,
i s'a stricat inchltarea. MergAnd la un cismar de aproape
si dAndu-i inaltarea s'o dreagA, acesta a umblat asa
cu uneltele sale cA foarte ran si-a rAnit maim, stri-
gaud: Doamne, ajutA-mA !" SfAntul Marcu auzind
aceastA chemare si simtind duh bun venindu-i, a luat
tinA si amestecAnd-o cu scuipat a tins rana, cerAnd
vindecarea dela Domnul: In numele lui Iisus Hristos,
cel ce este in veci, fii stmAtos!" Si indatA i s'a insanA.-
tosit mAna aceluia.
Cismarul cAnd a vAzut o asemenea putere, precum si
curata si imbunAtAtita viatA a acestui cAlAtor, 1-a rugat,
zicAndu-i :
Rogu-te, omule al lui Dumnezeu, vino in casa
mea sA mAncAm impreunA painea, &A multA milA ai
avut de mine."
. Apostolul a primit, zicAndu-i:
Domnul sa-ti dea painea vietli ceresti."
Au mers apoi la casa omului aceluia, veselindu-se.
IntrAnd sfAntul Marcu in casa lui, i-a zis:

www.dacoromanica.ro
 228

Binecuvantarea Domnului fie asupra acestel easel',

iar duprt aceea s'au rugat.
Cismarul 1-a intrebat:
Pdrinte, eine esti tu si de unde este in tine
cuviintul cel atht de puternic?"
Stântul Marcu i-a raspuns:
Sunt rob al Domnului nostru Iisus Hristos, Fin!
lui Dumnezeu..."
As vrea sä vkl pe acel Fiu al lui Dumnezeu!"
a zis acela.
Sfantul Marcu, de indatfi, i-a raspuns:
Ti.1 voi arhta, dach cu dinadinsul vrei sit-1 afli."
$i a inceput a-i vesti Evangbelia lui lisus Hristos,
arathadu-i c. aceasta este singura invataturh care aduce
miintuire, iar c toatit intelepciunea lumii acesteia, ne-
bunie este in fata lui Dumnezeu.
$i omul acela a crezut asa ch s'a botezat cu in-
treaga lui cash.
Iar numele lui era Anania.
Pe urma, numdrul credinciosilor s'a mhrit in partea
aceea si oamenii cei mai mari din cetate au aflat
precum ch un oarecare Galilean a venit la dânsii si le
huleste zeii, oprindu-i a le adtce jertfe.
StAntul Marna vEtzhnd mhrirea cetei credinciosilor,
le-a pus lor episcop pe Anania i trei preoti Maleon,
Sabin si Cherdon precum i apte diaconi.
De acolo, srantul Marcu a plecat la Pentapoli, unde a
petrecut vreme de doi ani, inthrind pe fratii din cetate
ii punhadu-le peste tot episcopi si preoti.
$i din nou, pe urmrt, s'au 'tutors in Alexandria, unde
a gäsit pe fratii de mai inainte inmultiti i avand ridi-
cath i o biserich a lor.
Pentru toate, au multumit lui Dumnezeu, inälthndu-i
rughciuni.
Af land elinii sthpanitori ai cethtii cum ch sfantul

www.dacoromanica.ro
 229

Marcu a venit acolo, s'au umplut de pisma i cautau

sa-1 ucida.
Aproplinduse prea luminatul praznic al PaOilor iar
dupa aceea venlnd i Dumineca invierii Domnului, ititä
ca in acea zi, sfantul Marcu s'avarsea in biserica, dum-
nezeiasca slujba.
Atunci necuratii, au navillit fAra de veste asupra
bisericii, i prinzand pe sfaotul, 1-au legat cu o frtinghie
de gat si au inceput sa-1 traga dupa ei. Sfantul Marcu
rabda toate, zicand: Multumesc Tie, Doamne lisuse
Hristoase, ca m'ai invrednicit sa patimesc aceasta pentru
nu mele Tau..."
Fiind tarat sfantul pe pamant i pe pietre ascutite,
i-se ranea trupul, iar sangele ramanea dart in urma
lui.
Dupt ce-a inserat, pägitnhi elini 1-au aruncat pe sfan-
tul Marcu in temnita intunecoasa, pentru ca, pana la
ziuä, sa hotarasca ce fel de moarte sa-i dea.
Pe la miezul noptii, usile Hind inchise i cu zAvoare
pe ele, iar strajerii dormind adanc, iata ca s'a facut
un cutremur mare, sl ingerul Domnului pogorandu-se
din cer, s'a atins de sfantul apostol i i-a zis:
Robule al lui Dumnezeu, tu Marcule, capetenia
sfintilor din Egipet, hat ca numele tau este scris in
cartea vietli din ceruri, arhanghelii vor primi la
cer duhul tau, iar moastele tale vor fi päzite pe pa-
mant ! "
Atunci sfantul Marcu a ridicat mainile spre cer si a
zis: Multumescu-ti Tie, Doamne Hristoase, ca nu m'ai
lAsat pe mine. Primeste, Doamne, cu pace sufletul meu
si nu ma lipsi de darul tau."
Atunci, insusi Domnul Hristos a venit la el, in chipul
pe care-1 avea cand era cu sfintii si apostoli, i i-a
zis: Pace tie, Marcule, evanghelistul meu!..."
Pe urma, Domnul s'a dus dela dansul.

www.dacoromanica.ro
 230 --
A doua zi, au venit-pliganii la sfantul Marcu si iarài
1-au Matt cu funia legatit de grumazi.
Sfântul ritbda si se ruga, ziand: In mainile tale,
Doamne, imi dau duhul."
$i de indatii, si-a incredintat duhul lui Dumnezeu.
Itnii au facut un foc mare ca sa-i arzit trupul.
Dar tot atunci soarele si-a ascuns fata sa, i un intu-
nerec greu s'a lasat pe plimant. Cutremur s'a Uncut, si
o ploae cu piatra a cazut. Poporul, de groaza, a fugit
si a lasat acolo trupul sfantului. Multe zicluri au &taut
et pe multi a ucis.
Bine credinciosii au mers si au luat trupul sfantului,
punându-1 in cinstit mormant de piatra i sttvarsindu-i
cu dragoste i smerenie pomenirea.
Acestea s'au intamplat pe timpul irnpäràiei lui Neron
cel crud i spre slava Domnul Hristos, cttruia se
cade toga. slava si inchinilciunea, acum i pururea si
in vecii vecilor. Amin.

Doamne lisuse Bristoase, Cdpetenia apostolilor $i

Stapdnul vietii noastre, cu smerenie ne rugam Tie
st-71 cerem sd ne dai putere de vdrtute ca sä Te
propavaduim acelora care nu Te cunosc.
Intru Aceasta, inanmeaza mintea noastrd cu gdnd
inalt, inima noastrd cu jar nestins, duhul nostru cu
dragoste, ca mergdnd in tata tuturor set Te propo-
vdduim pe 7ine, Doamne. nuintuirea pacatwilur.
..farta ne, Doamne, $i ne ajutd !
7rece-ne, prea Bunute, gre$alele $i pdcatele $i
tine-ne tari $i treji in slujba Ta.
Ca slant esti Doamne $i Tie marine inaltdm acum
$i pururi $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 SFANTUL STEFAN, EPISCOPUL PERMULUI,
FACATORUL DE MINUNI

Cuviosul Orintele nostru Stefan, era rus de felul lui,

din cetatea Ustiga ce se afla prin pfirtile Dvinului. Fiu
al lui Simechi, cleric plin de credintttsi al bunei crew-
tine Maria, Stefan incit. de copil a fost pus la invitcatura
citrtii, In care a sporit repede tg bine, fiind deStept pi
setos de aft apa cea vie pentru hrana duhului. Dui%
ce s'a deprins dindeajuns cu dumnezeiasca Scripturk
el s'a ritcut cetet in biserlea. Prin istetimea minii i pu-
terea darului sufletesc, pe multi a intrecut, ch el nici
la jocuri i nici la alte desarte indeletniciri nu se gã-
sea. Crescftnd in feciorie, in curittenie si in deplinti in-
telepciune, el a cetit multe ctirti cuprinzEttoare ale invrt-
titturii lui Hristos, socotind ca pe-o mare desbrthciune
vista aceastã lumeasa, de putind durata, care trece ca
iuteala râului i ca floarea ierbei se vestejeste. Pe
urmit, aprinzandu-se de dumnezeeasca dragoste, cea care
nu cade niciodatä, s'a tuns in monahiceasca riinduialrt
In cetatea Rostovului, acolo unde se afla mânästirea
sfântului Grigorie, cuvantatorul de Dumnezeu, cea in
care se gAseau multe carti, cu care monahul cel nou
avea stt-0 desfäteze duhul.
Si asa, sfântul Stefan si-a inceput osteneala monahi-
ceased, postind i rugandu-se fãrá incetare, precum pi
savitrsind fapta cea band.
Pentru o asemenea viatä mult Imbuniitätith, fericitul
Stefan a fost hirotonosit diacon, de cfttra episcopul

www.dacoromanica.ro
 232

Arsene al Rostovului, iar dupa cativa ani a fost

invrednicit cu preotia, prin mainile lui Gherasim, epis-
copul Colomeei.
In vremea aceea, sfantul Stefan Oland ca tinutul Per-
mului este plin de maracinii necredintei i Ca acolo
nu strabatuse lumina adevarului lui Hristos s'a umplut
de ravna dupa Domnul Dumnezeu, ca, urmand sfintilor
apostoli, sa mearga acolo spre a propovadui pe Hristos
si a scoate la calea mantuirii pe cei ce stateau in
umbra mortii. Invatand bine limba acelui tinut i !Me-
leptindh-1 Dumnezeu, a mers mai intai catra episcopul
Gherasim al Colomeei i i-a descoperit gandul säu, ce-
randu-i binecuvantare intru aceasta. Episcopul s'a minu-
nat i s'a bucurat de o veste ca aceasta, i vAzand ca
Duhul cel slant este deasupra lui Stefan, i-a dat bine-
cuvantare sa mearga l sa propovaduiasca acolo,
dandu-i si din moastele sfintilor, precum I noir slant si
toate cele trebuincioase pentru sfintirea bisericii.
$i asa, noul apostol Stefan a purees spre pamantul
acela asupra caruia staruia intunerecul necredintei
unde ajungand, mai intai a plecat genunchii la pamant
si a inaltat rugaciuni Mr& Dumnezeu, spre a-i da putere
de dragoste si de jertfa, pentru izbanda adevArului.
Pe urma, intocmai ca o oaie in mijlocul lupilor
si-a inceput propovaduirea.
Unii, auzindu-i cuvantul, au inceput a se mira mai
intai, dar mai pe urma au primit in sufletul lor ade-
varul si au crezut. Pe unii ca acestia, Stefan i-a pre-
gatit pentru primirea sfantului Botez si i-a tinut in
preajma sa, ca sa-i poata zidi mai trainic intru cele ale
lui Hristos.
Cei mai multi insa, nu voiau nici sa auda de propo-
vaduirea lui Stefan, cull faceau multe suparari : il bat-
jocoreau, ii dafaimau cu cuvinte de ocara, iar ultii chiar
nazulau sal ridice viata. Dar dreapta lui Dumnezeu
statea deasupra lui Stefan si-1 apara.

www.dacoromanica.ro
 233

Asadar, botezand pe mat multi si adunandu-si in felul

acesta o turma mica, Stefan a purees si-a inaltat o
biserica prea frumoasa, aproape de gura raului Vima,
pe care a sfintit-o in numele Prea Curatei Nascatoare
de Dumnezeu, a cinstitei i bunei ei vestiri.
Si acolo, in biserica aceea, in toate zilele si in toate
noptile, sfantul 'Stefan se ruga pentru intoarcerea celor
necredinciosi, zicand: Aduna, Doamne, poporul thu cel
risipit i oile tale cele ratacite i ada-i pe toti in bi-
serica ta cea sfanta L..
Ins& popoarele cele intunecate nu credeau lesne cele
graite de el ci, mai ales, se maniau asupra lui,
asuprindu I.
Inteo zi, robul lui Dumnezeu Stefan rugandu-se Dom-
nului, a mers la capktea idoleasca i i-a dat foc.'
Atunci, instiintandu-se inchinatorii la idoli despre
aceasta, au alergat cu securi i cu toiege i s'au näpustit
asupra sfantului ca sa I ucida. Dar sfântul negräindu-le
nimic, si-a ridicat mainile in rugaciune, pregatindu-se
sa moat% i cu lacrami striga lui Dumnezeu : Aco-
pere-mfi, Doamne, cu aripile bunatatii Tale ca in mai-
nile Tale imi incredintez Duhul."
Indata, poporul acela salbatec si-a schimbat mania de
hiara in blandeta de miel, a5a ca sfantul a 'limas ne-
atlas, filnd aparat de puterea lui Dumnezeu.
Atunci sfantul Stefan li-a grail cu putere
Pan& cand, oamenilor, va yeti iochina idolilor ?
De ce nu va departati de inselaciunea diavoleasca
de focul cel vesnic ? Au, oare, pot vreodata lemnul
piatra sa fie Dumnezeu ? Nu vedeti voi ce orbire si ce
smintire v'au cuprins duhul ? Ci numai unul singur este
Dumnezeul cel viu, acela care a intocmit cerul si pa-
mantul, asezand lumea. El toate le vede si le aude
si stie nevoia flecaruia purtand la toti parinteasca
grija. Asadar, barbati ai Permului, ascultati-ma pe mine
cel ce va voiesc binele i credeti in Domnul nostru

www.dacoromanica.ro
 234

lisus Hristos, in numele citruia de vit yeti boteza, yeti

fi mAntuiti din pAcatele voastre..."
Astfel vorbindu-le, multi din el au crezut i s'au
apropiat de sfAntul Botez, crescAnd astfel numärul cre-
dincio0lor din biserica Permului.
Necredincio0 vitzAnd aceasta, se porneau cu 0 mai
mare cruzime asupra lui Stefan, dar sfatul lor nu adu-
cea nicio stricare, implinindu-se cuvAntul Scripturii:
Orice sfat al vostru 11 va risipi Domnul "
Dorind a vedea creverea credintei cuprinzAnd pe toti,
sfAntul Stefan se ruga cu lacrämi zi i noapte lui Dum-
nezeu, ca sit semi& din mrejele diavolului pe cei ce nu
credeau I sä-i aduca §i pe ei la cuno0inta adeviirului.
Iubitorul de oameni, Dumnezeu, yAzAnd ostenelele i ritb-
darea plAcutului situ, a binevoit ca pämitntul Permului
sit se lumineze cu lumina sfintei credinte, trimitind po-
porului aceluia duhul vmilintei. Zicebu Intre ei: Mune
asupriri i nedreptäti a that omul acesla dela noi
n'a plecat de aid, ci, mai vfirtos, ne-a iubit i ne-a
Indrumat cu neostenitit ritbdare, arlitandu-ne cum putem
sit ne isbavim din intunerecul pAcatelor. Cu adevitrat
el este robul Dumnezeului celui viu. Sit mergem wtdar
la el, sA-1 rugitm sit ne invete desAvAr0rea credintei
0 sit ne Melt creOni."
Multi au mers atunci la el f s'au botezat. 0, de
cat& bucurie s'a umplut suiletul sfAntului, cAnd a väzut
ata.ta popor venind i ciizAnd la Domnul!... LacrAmi
tau cazut din ochi i sufletul i 1-a inAltat la Dom-
nul in rugaciuni Eerbinti pentru turma incredintatA lui.
In vremea aceea a venit un vrjftor, numit Cudesnic,
pe care mai inainte de primirea credintei, poporul per-
meiesc 11 cinstea mai mult dead pe toti vrAjitorii,
si a inceput a Invridbi, zicAnd:
Pentru ce, oameni -din Perm, ati lAsat pe zei
credinta lor? De ce urmati acestui om venit din Mos-
cova, cAnd de-acolo ne yin numai asupritori I biruri?

www.dacoromanica.ro
 235

Ci ascultati-mg pe mine, cel care vg vreau binele, Mud

de-acelas neam cu voi..."
Oamenii i-au raspuns:
Nu vorbi cu noi, ci mergi de vorbeste cu
dAnsul."
Vrajitorul a mers si a cgutat prin tot felul de mes-
tesugite intrebgri sg prindg pe sfAntul, dar acesta
,mai tare a fost ca el, avAnd deasupra lui duhul cel
slant. Asa CA nimic nu i-a putut. face.
Atunci ei au fäcut leglimAnt spre a se afla a cui
credintg e mai bung. Au hotgrAt asa: sA treacti, i unul
altul, prin foc i prin spa, i eine nu se va arde
in foe i nu va se in eca in apg, a lui e credinta cea
bung si lui ii va urma poporul.
La auzirea pricinei, s'a adunat mult popor din Perm,
aproape tot.
SfAntul a zis:
Bine cuvAntat este Domnul!... Luati foc i aprin-
deti casa aceasta pustie, iar eu luAnd de mAag Ca-
desnicul, vom intra in ea!"
Poporul a adus foc si a aprins casa.
Cuviosul Stefan ridicAnd mAinile spre Dumnezeu s'a
rugat, zicAnd : StApAne prea milostive i prea puter-
nice, trimite mila Ta asupra noastig i aratg-Ti,
Doamne, puterea, ca sg se cunoascii precum cg Tu esti
adevEtratul Dumnezeu. WA, vrgjmasii TM au sunat si
cei ce Te urgsc, au ridicat capul. Ridicat-au asupra
cerului gura lor, i limba lor a inceput a huli... RAmAi,
Doamne, binecuvAntat, de acum i pang in veac !... Amin.°
Pe urma, si-a indreptat glasul spre popor, zicAnd:
Pace voud, fratilor, iertati-mg i Nrg rugati pen-
tru mine, eh' eu, pentru sfAnta credintg sunt gata
a muri."
IntorcAndu se spre Cudesnic, 1-a poftit
WA: sa mergem impreung precum am hotgrat..."
Dar acela, vgzand focal, s'a spAimantat si nu voia

www.dacoromanica.ro
 236

art meargA. Atunci, cuviosul 1-a apucat de hainft si a.

Inceput a-1 trage spre el. Dar Cudesnicul se ferea cu
putere i tremura, nevoind art meargA in foe.
Poporul a inceput a striga &AIM el, batjocorindu-L
si aruncAnd asuprà-i cu pietre.
Atunci Cudesnic a crtzut la picioarele sfantului, si a
strigat :
Am crezut c& te vei infricosa, iar acum vAd
cat de inselat am Yost!"
Si tot asa a facut, cAnd sfAntull-a tras pe el i 1-a
_
dus la rAul din preajmA, cerAndu-i a merge de mama.
prm ape.
Huet mare s'a fAcut atunci in poporul adunat acole
i multi au tilbArAt asupra vrAjitorului, ca se-I ucida,
strigAnd:
Este vinovat de pedeapsa mortii!..."
Dar sfantul s'a pus la mijloc i 1 a apArat, zictind:
Nu se cade a ucide, duprt legea lui Hristos,
ci II vom mustra. lar de nu va primi mustrarea i nu
va zice ca credinta noastrA este cea adevAratA, atunci
II vom isgoni de pe locurile acestea."
VrAjitorul nevoind O. se supunil IegämntuluI ce
Meuse cu sfAntul Stefan, a fost scos din tinutul Per-
mului si alungat departe.
Si astfel a fost adustt pacea in biserica lui Hristos
din locul acela i attit de mult a crescut ceata.
credinciosilor, cA a fost de nevoie sit se aseze episcop
in acea tara.
Am mars asadar sfAntul Stefan cale lung& pftnA la Mos-
cova, unde s'a infatisat voevodului Dimitrie Ivanovici si
mitropolitului Pimen. Acestia s'au sfAtuit, i pe nimeni
altul nu au aflat mai vrednic intru aceasta far& nutnal
pe Stefan insusi.
Si asa, sfAntul Stefan a Yost asezat in scaunul epis-
come din Perm.

www.dacoromanica.ro
 237

and s'a Intors, poporul la primit cu mare bucurie-

- iar cel care Inca nu trecusera la credinta, Lau cerut
boteze si pe ei.
Pe urma, toata rtinduiala bisericei a asezat-o bine,
zidind lacasuri marete de inchinare i horotonisind
preoti.
Asemenea, multe manastiri a mai ridicat si bo-
gata milostenie a facut, Hind si bine primitor de
u aspeti.
De nevoile multimii se ingrijea, aducand acleseori
din tinuturi mai bogate, grâne pe care le impartea
.celor lipsiti.
*I asa, pe toate bine rAnduindu-le i chivernisind
cu dragoste biserica lui Hristos, s'a apropiat de star-
$itul sau pamantesc.
CAnd a fost cuprins de slabiciunea cea din urma, a
chemat la sine pe multi din clericii sai, precum i cil-
petenii de-ale poporului si le-a zis:
WA.: vremea sfârsitului meu este aproape. Va
incredintez pe toti Domnului nostru lisus Hristos..."
Pe urma, si-a incredintat duhul säu Domnului, carele
1-a asezat pe el in ceata sfintilor de mai Inainte, de
unde necontenit se roagli .pentru noi, aducând slava
lui Dumnezeu, acum si pururea si in veci vecilor.
Amin.

Cat am vrea, o, Doamne, sã aducem la Tine $i pe

cei care nu Te cunosc, cd nu este mai mare du-
rere $i mai ticdlos intunerec, decdt acpla de a nu
Te eunoaste \cineva pe Tine.
$tim, Doamne, col pentru aceasta suntem slabi cl
neputincio$i, dar tot asemenea $tim cä Tu poti,
Doamne, a pune in dultul nostru putere de bun?'
isprava iar pe buze glasuri de inflacarare, pentru
a Te propoveldui pe Tine.

www.dacoromanica.ro
 238

Invredniceste-ne, Doamne, intru aceasta si nu

Visa sa slabeasca lucrarea ducerii numelui Tau pdna
la toate marginile pdmdntului.
Ca Tu esti, Doamne, scaparea pacatosilor, si Tie
dimpreuna cu Tatölui si Sfdntului Duh, mdrire si
inchinare se cuvine, acum si pururea si in vecii
vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
SFANTUL APOSTOL IACOV FIUL LUI ZEVEDEI

Sfantul apostol Iacov a fost fiul lui Zevedei si Irate cu

sfantul evanghelist Man, cuvantatorul de Dumnezeu pe
care Domnul Hristos I-a chemat dela vanarea pestelui
la apostolat, iar el, lasandu-0 corabia, pe tatal sail, si
mrejile, a mers dupa Iisus, urmandu-1 pretutindeni, si
luand aminte la toate invataturile si minunile lui. .
Pe amandoi acestia, i-a iubit atat de mult Domnul in
cat lui Man i-a dat pieptul Situ spre rezemare, iar lui
lacov i-a fagaduit paharul pe care 1-a baut pe cruce.
Insa si ei, atata au iubit pe Domnul, si atata Myna
au aratat lui, in cat au voit sa pogoare Mc din cer asupra
celor ce nu credeau, ca sa-i piarza, 0 ar fi lacut
aceasta, dad' nu i-ar fi oprit indelung rabdatorul Hristos.
Pe acestia doi frati, Man si Iacov, si pe sfantul apostol
Petru nici de cum nu-i läsa Domnul sa nu le spuna
ceva si mai ales le descoperea lor, mai mult ca celor-
lalti, dumnezeestile Sale taine, precum facut-a pe mun-
tele Tavorul, cand a volt sa-si arate slava dumnezeirii
Sale. Iar dupa patima cea de bun& voie si dupa invierea
si inaltarea Domnului nostru, sfantul apostol Iacov s'a
dus in Spania si in alte Orli, propovaduind cuvantul
lui Dumnezeu iar pe urma intorcandu-se la lerusalim.
Iudeilor a fost infricosat ca un tunet, pentruca, ne-
indoit Hind in virtutea credintei Sale, invata cu toata
indrazneala despre lisus Hristos, cum ca El este Mesia,
Mantuitorul lumii.

www.dacoromanica.ro
 240

Pe farisei i pe invatatorii legii II biruia, mustrandu-i

ti ocarandu le impietrirea inimii i necredinta.
Aceatia, neputand sta impotriva cuvintelor lui cele ne-
birutte, au momit cu aur impotriva lui pe un filosof
vrajitor, chemat Ermoghen, ca sA stea la intrebarl cu
Iacov ai sa-i ruaineze invatatura.
Vrajitorul hind mandru, a trimes la Iacov pe uce-
nicul sau Filit, ca sa-1 biruiasca cu intrebarl.
Filit vorbind cu sfantul Iacov, n'a putut sa se Impotri-
veasca intelepciunii sfantului Duh, care era in apostol
ci, stand mut ai necunoscancl adevarul, s'a umilit ai
intorcandu-se la vrajitor, i-a spus ca este nebiruita in-
vatatura lui Iacov, pe care el o intäreate i cu minuni
i ca. ar fi mai bine ai mai drept ea ai el vrajitorul
ea binevoiasca a fi ucenic al lui Iacov.
Vrajitorul Ermoghen vazand aceasta, a chemat cu
vrajile sale pe diavoli i le-a poruncit ea sa tina ca legat
pe Filit, zicand : Sa. \rad te va isbavi lacov al tau?"
Atunci Filit a trimes pe un prieten al sail, in tail* la
apostol, inatiintandu-1 despre legarea sa de la diavol.
Apostol i-a trimes &drama sa, poruncindu-i, Ca, luand-o
sa zica. aaa : Domnul desleaga pe cei ferecati in obezi,
Dornnul ridica pe eei surpati."
Facand astfel, FulL indata s'a liberat din legatura cea
nevazuta. Batjocorind pe Ermoghen Filit a alergat la
sfantul apostol Iacov i invatand dela dansul sfanta
credinta, s'a botezat.
Ermoghen, umplandu-se de manie, a poruncit din nou
diavolilor sai, ca pe lacov i pe Filit sa-i aduca le-
gati la dansul.
Mid diavolii s'au apropiat de casa in care erau sfantul
Iacov cu Filit, de indata ingerul Domnului, prin porunca
lui Dumnezeu, a prins pe acei diavoli si i-a tinut legati,
muncindu-i.
Sfantul Iacov vazand aceasta, a zis : Ongerul Domnului
eel ce v'a legat pe voi, acela sä va deslege, ai du-

www.dacoromanica.ro
 241

candu-va, ;aduceti la mine pe Ermoghen, fara de nici o

vatamare!"
Diavolii fiind de indata deslegati, au alergat la
Ermoghen, i Inteo clipealä, 1-au adus legat, la sfantul
Iacov.
Stand astfel legat in fata lui, sMntul Iacov i-a zis:
Domnul nostru ne-a poruncit sa rasplatim cu bine
cele rale ce ni se fac. De aceea, Mt& rog pe sfantul Inger
sä te deslege."
indata, ingerul a deslegat din legatura diavolilorpe
Ermoghen.
Iacov i-a spus:
Domnul nostru nu voeste sa alba slugi fara voie,
ci numai de bun& voia lor. Madar, tu du-te I ,mergi
unde voesti!"
Ermoghen i-a räspuns:
De nu ma vei apara tu, nimic nu pot face im-
potriva diavolilor, care ma vor chinui cumplit."
Sfantul Iacov i-a mai zis:
lath : ia toiagul meu i mergi cu el!"
Ermoghen a luat toiagul i mergand la casa sa, nu a
avut nici un rim dela diavoli.
Cunoscand astral puterea lui Hristos, $i:neputinta dia-
volilcr vazand-o, Ermoghen a adunat toate cartile visa-
jitoriei sale, le-a dus la sfantul Iacov si cazand la pi-
cioarele lui, striga:
Robule al lui Dumnezeu cel adevarat, cel ce scotI
suflete omene$ti dela pierzare, mib e$te-ne, si pri-
meste pe vrajma$ul tau in ucenicie..."
Sfantul Incov 1-a luat atunci la sine i invatandu-1
sfanta credinta, 1-a botezat, iar cartile cele vrji-
toreti le-a incredintat focului.
SE asa, vrajitorul Ermoghen s'a facut slujitor al lui
Iisus Hristos.
Wizand evreii aceasta, s'au pornit cu mania mare t3I
au indemnat pe impäratul Irod ca sa ridice goana
Al. Lascarov-11foldovano Wattle St., vol. 111, Ed. U-a. 10
www.dacoromanica.ro
 -- 242
asupra Bisericii lui Hristos, iar pe sfantul Iacov sa-1
ucida.
Crudul Irod a pornit atunci asuprire asupra Bisericil
lui Hristos si a poruncit moarte asupra sfantuluf
apostol lacov.
$i pe cand il duceau sa-i tale capul, lard ca un barbat
oarecare, zis Iosia, unul din cei care parase pe sfantul
Iacov la trod, vazand barbatia si indrasneala sfantului
precum si nevinovatia si sfintenia lui cunoscandu-le, iar
adevarul cuvintelor lui intelegandu-le, a crezut si
el in Hristos. S'a dat atunci si asupra lui porunca de
moarte.
Mergand impreuna la locul mortii, sfantul Iacov a dat
tamaduire unui slabanog care zacea Mpg& cale.
and isi gateau grumajii spre Were, Iosia a zi s l ui Iacov :
Iarta-ma, robule al lui Hristos, de pacatul ce-am
facut clevetindu-te la imparatul."
lar sfantul Iacov 1-a sarutat si i-a zis :
Pace tier
$i si-au plecat amandoi capetele spre Were si astfel
s'au slarsit.
Iar dup.& Were, ucenicii sfantului apostol Iacov luand
trupul invatatorului lor, 1-au dus in Spania si 1-au asezat
in cinstit mormant, unde multe tamaduiri de boale
s'au facut, precum si alte minuni intru slava lui Hristos
Dumnezeu, cel slavit impreuna cu 'Fatal si Duhul slant
scum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru ,aratd-Ti

bundtatea spre robii fdi ace$tia, noi petcdtosii, care Te
rugdm cd ne des1Pgi din legdturile pdcatelor $i sei
ne faci slobozi intru sfdnta Ta invd(eiturd, primindu-ne
a sta cu teamd $1 cu supunere in sfdnta Ta Biserica.
Meamd-ne, Doamne, $1 pe noi, dela cordbiile noastre
precum odinioard pe sfdntul Iacov al lui Zevedei, ca

www.dacoromanica.ro
 243

sd lasdm $i noi mrejile treburilor celor lumegi, $i

sa-ti urmdm Tie.
Dei-ne si noud putere sd ldsdm acestea 4 sd
mergem dupd Tine, intru propovdduirea invdtaturii
Tale.
&I pd$im cu indrözneald in &IN lumii 4 sa-i
ardtdm adevdrul Tau, primind asupra noastret rdsul
$i batjocura, bataia $i gonirea.
$1 fd, Doamne, sa avem $i noi bucuria cea mare a
intoarcerii spre Tine a vreunui frate al nostru, care,
nu Te cunoaste.
Ca Tu e$ti bucuria si tdria vietii, Doamne, $i Tie
Tatdlui $i Duhutui Slant slava $i inchinare aducem
acum $i pururea $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 SFANTUL PROOROC IEREMIA

Sfantul prooroc Teremia a fost ales si sfintit la proo-

rocie inca din pantecul maicii sale, precum insus Domnul
i-a zis: Mai inainte de a te zämisli in pantece, te-am
cunoscut si mai inainte de a te arata lumii, te-am
sfintit si te- am pus prooroc intre neamuri!"
El era, de fel, din Anatot, cetatea Preotilor, ca la trei
mile de Ierusalim, avand de tata pe Helchie, mai-ma-
rele preot.
El a inceput a prooroci din varsta copilareasca.
Scrie astfel la cartea lui:
A zis copilul catre Dumnezeu:
St &pane Doamne, lath, eu sunt prune si nu stiu sa
graiesc!"
Iar Domnul dancl prunciei lui intelegerea barbatului
desavarsit, i-a raspuns:
Nu zice crt esti prune, cad catre toti la care te
voiu trimite, vei merge si vei grai toate cate-ti voiu po-
runci tie. Nu te teme de fata lor, caci Eu sunt cu tine
ca sa te izbavese!"
Acestea zicand, Domnul a atins cu mama gura lui
Ieremia si-a zis:
lat.& am dat cuvintele Mele in gura ta, si te-am
pus astazi peste neamuri, peste imparatii ca sa desra-
dacinezi, srt strict, sa risipesti si sti biciuiesti pacatele
cele de moarte si fara-de-legile poporului si iaräsi
sa zide3ti si sa propovaduesti pocainta si intoarcerea
spre vigil!"

www.dacoromanica.ro
 245

Acestea se laptuiau pe vremea lui Iosua, imparatul iu-

deilor iar Ieremia era numai de cincisprezece ani.
Poporul iudeu ajunsese atunci la inchinare de idoli,
cei mai multi ne mai slujind Dumnezeului celui adevarat.
Se aflau idoli statatori imprejurul lerusalimului, prin
vai si pe dealuri, si chiar in Ierusalim, Mug& templul
lui Solomon, carora iudeii le aduceau jertfe.
Asadar, Domnul maniindu-se asupra acelui popor, ii
gall hii grabnic a. risipire si pierdere, lucru pe care
1-a aratat Ieremiei prin toiagul cel de nue si prin cal-
darea care ardea dedesubt. Cad toiag insemna cer-
tarea cu toiagul a fara-de-legilor, iar caldarea ca. cetatea
Ierusalimului se va umplea de sange si va fierbe cu pu-
tere, dupa care va fi pierduta cu foc si silage de vraj-
masii ce-aveau sit navaleasca asupra ei.
Intru aceea, Domnul porunci lui leremia sa vesteasca
poporului mania Sa care venea asupra lor, si sa-i
indemne spre pocainta.
Si Ieremia a proorocit in zilele lui Iosua, ale lui Iohaz
si ale lui Sedechie, iar pentru proorocia lui, multe a
avut de suferit dela oameni, care nu-i credeau euvin tele.
A lost dus si in fata imparatului si-a mai-marilor, dar
el le graia tuturor cu indrazneala ca de nu se vor pocal
si nu se vor intoarce dela inchinarea idoleasca, degraba
ii vor ajunge toate relele.
Ear cele graite de Ieremia, toate s'au savarsit intocmai.
Inceputul durerilor si al primejdiilor Ierusalimului a
Yost pe vremea imparatiei lui Iosua.t.:
Si anume, sear sculat Faraonul Nehao, imparatul Egip-
tului asupra imparatului Asiriel, de langa raul Eufrat.
Iosua, impäratul Iudeii, afland despre aceasta si-a
adunat ostile ki a ie§it impotriva lui Nehao. Acesta i-a
times cuvant ca de ce face asa, de vreme ce el nu s'a
ridicat impotriva poporului iudeu si ca sa-si caute
de treaba, ca nu cumva sa fie pedepsit de Dumnezeu
pentru aceasta.

www.dacoromanica.ro
 246

Dar Iosua n'a ascultat, ci a tabarat asupra ostilor

lui Nehao, si a dat lupta in campla Maghedonului. Dar
oastea lui Iosua a fost infranta, iar el, Iosua, a murit,
fiind sagetat de ostenii lui Nehao. Dupit aceia Nehao a
purees asupra Asirientlor, iar poporul iudeu, dupa ce a
ingropat cu mare cinste pe Iosua, a pus in locu-i pe
Iohaz, fiul sau cel mai mic. Nu peste mult timp, Nehao
duff), ce-a biruit pe Asirieni, s'a inturs i.a cuprins
lerusalimul si intreaga Iudee, punand in locul lui Iohaz
pe Eliachim, fratele cel mai mare al lui Iohaz, zican-
du-i loachim. lar asupra poporului, Nehao a pus dajdie
grea de-o Rita de talanti de aur suta de argint.
Si asa, semintia lui Avraam, poporul cel slobod i im- .

pttratia cea vestita a Iudeei, au inceput a robi altui

imparat, pentru pacatele, cu care maniasera pe Dum-
nezeu.
La inceputul imparatiei lui Ioachim, Ieremia a primit
dela Dumnezeu aceasta porunca:
Stai in curtea casei Domnului i propovadueste
tuturor ludeilor care vor intra acolo, cuvintele ce ti-am
poruncit, netagaduind cuvantul!"
Auzind preotii niste cuvinte ca acestea, proorocii cei
mincinosi si tot poporul s'au umplut de manic, i prin-
zAnd pe Ieremia, strigau :
Moarte se cade celui ce propovadueste uncle ca
acestea l..."
Ieremia le-a zis:
De veti asculta glasul Domnului, multe rautliti
va uita El. Cat despre mine, iata eu sunt in mainile
voastre i faceti cu mine tot ce yeti vrea. Dar san-
gele cel vinovat, peste voi, i peste cetatea aceasta va
ca.dea, cad cu adevarat m'a trimes Dumnezeu la
voi, sa graesc cuvintele acestea."
Atunci, unii din batranii pamantului aceluia s'au ri-
dicat s't au aparat prin cuvinte de prooroc, zicand:

www.dacoromanica.ro
 247

Se cade sit ne pocaim de gresalele noastre si sa

mi purcedem la omorarea acestui om nevinovat."
S'a facut atunci imperechere in sobor, unii cautand sa
ucida pe lerernia, iar altii II aparau. leremia ar fi cazut
ucis, daca Arhicam, lui Safem, mare dregator acolo,
nu 1-ar fi aparat.
$i tot 1-a aruncat in temnita Ioachim cel siret.
* * *

In vremea aceea a venit Nabucudonosor cu puterea

sa i inconjurand Jerusalimul, a luat sub robie pe Joa-
chim, dimpreuna cu multimea de curteni l ostasi, du-
candu-i in Babilon.
Dar nu dupa mullet vreme, Nabucudonosor a liberat pe
Joachim, si 1-a facut numai birnic sie. Vreme de trei
ani Ioachim a plata dajd:e, dupa care a lepadat jugul
robiei si s'a impotrivit lui Nabucudonosor.
Domnul a zis atunci lui Ieremia, cel intemnitat : Ia
hartie i aerie pe ea toate cuvintele pe care le-am graft
catre tine asupra lui lsrail i asupra Iudeei, ca sa se
intoarca dela calea lor cea rea, i voi fi milostiv ne-
dreptatilor i päcatelor lor !"
Cum leremia statea inchis inteun loc intunecos, a che-
mat la sine pe Varuh, flul lui Nirie, sit aerie cele graite
de el.
Varuh sedea afara, langa ferestrele temnitei i scria
cele spuse de prooroc.
Pe urma, Ieremia a poruncit lui Varuh sa mearga cu
cele scrise i sa le citeasca in casa Domnului ai in toata
casa Iudeei, in zi de post, doar se vor intoarce dela
calea cea rea.
$i Varuh a facut asa. A stat in fata poporului si a
cetit cele ce erau scrise.
Auzind boierii curtii lui Ioachim acele cuvinte, 1-au
intrebat pe Varub :

www.dacoromanica.ro
 248

De unde al scris cuvintele acestea ?"

Iar Varuh le-a rEtspuns :
Din gura lui leremia."
I-au luat atunci sulul de 'Artie sii-au spus sti-lascundk
iar ei au mers la irnparatul de i-au cetit. Era vreme
de iarnEt i el stittea si se incalzea la foc.
Dupä ce i-au cetit sulul de 'Artie, 1-a rupt i 1-a
dat focului.
Pe urmii, a poruacit ca Ieremia i Varuh sti fie ucisi.
Dar Domnul 1-a acoperit pe amândoi cu marea Sa
putere.
* *

$i Iaräi s'a filcut cuvitncul Domnului catre Ieremia,

ziand:
Ia din nou I scrie... Adaogb. pentru Ioachim acea-
sttt proorocie : curând va muri, iar trupul lul va fi le-
pädat la arsita zilei si la gerul noptii !"
$i s'a scris all& carte de mana Jul Varuh din gura
lui leremia.
$i asa a fost. Oastea lui Nibucuclonosor a nrtvttlit
Mt de veste si a luat lerusalimul YAM ostenealii, iar
pe Ioacbim 1-au prins si 1-au ucls. Pe urma, tau titrtit
trupul prin cetate i 1-au aruncat cttinilor si fiarelor sal
mfinance.
Astfel s'a savarsit proorocia lui Ieremia : Cu ingro-
parea catârului se va ingropa,si târandu-se, se va
arunca afara, de portile Ierusalimului."
DupA moartea lui Ioachim, a Yost uns la impärätie
Bill sau Iehonie. Dar si aceasta au fost rdu inaintea lui
Dumnezeu. $i s'a implinit i pentru el profetia lui Ie-
remia, hind luat In robie de catrA Nabucudonosor $i
nu s'a mai tutors s5,-si vadl pamaatul. Impreuril en el
au fost .dusi in robia Babilonului ea la zece mii de
bärbati i toti mesterii ce se aflau In Ierusalim, precum
si vasele elate din Templul lui Solomon.

www.dacoromanica.ro
 249

b locul lui, Nabucudonsor a pus imparat pe Matan,

fiul lehonie, numindul pe el Sedechie, carele a I'm-
paratit unsprezece ani, stand hist' departe cu sufletul
de Dumnezeu. Tot asemenea poporul i mai-marii lui
au inmultit calearea de lege cu uriciuni pliganesti, Inti-
nand prin purtarea lor Casa Domnului. lar euvintele
lui Dumnezeu, trimise lor prin gura proorocilor le-au
departat de la ei ba i pe prooroci i-au asuprit si
i-au ucis. De aceea, mania lui Dumnezeu era asupra
Ierusalimului i asupra intreg plimantului ludeei.
In vremea aceea, Ierusalimul a fost dat desavar*it
risipirii i pustiirii.
Imparatul Sedechie, intelegandu-se cu capii popoare-
lor din preajma ludeli, a purees a rupe supunerea ca-
tra Babi Ion, nemai voind a plati dajdie lui Nabucu-
donosor.
Atunci Ieremia, sfantul prooroc al lui Dumnezeu, pu-
nandu-si lanturi de grumaji, a statut in fata imparatului
Sedechie i avand cuvant fie la Dumnezeu, i-a zis :
Nu te potrivi, Imparate, profetilor mincinosi cit-
rora sluje$ti. Ci fa voia lui Dumnezeu, care este de a
sta in dajdie dal% Babilon. Va fi amar i pustiire pen-
tru cei care nu fac aceasta voie a lui Dumnezeu."
Un prooroc mincinos, chemat Ananiu, a iesit atunci
inainte i luand lanturile de pe grumazul lui fere-
mia, le-a aruncat la pamant, gräind :
Asa voi arunca jugul lui Nabucudonosor, impa-
ratul Babilonului !"
Iar Ieremia i a zis:
Tu, care nesocotesti porunca lui Dumnezeu, in-
demnand poporul la nedreptate, curand vei fi aruncat
din viata aceasta de mama Celui a-tot-tare!"
Si n'a trecut mult, si Ananiu a murit, savarsindu-se
astfel proorocia sfantului om al lui Dumnezeu, leremia.
0 bucata de vreme, Sedechie a stat In cumpana,
dar, peste putin, luand sfat de la Faraonul egiptan, s'a

www.dacoromanica.ro
 250

lepadat de Nabucudonosor, Impotrivindu-se lui si ne-

ascultand indemnurile intelepte ale proorocului.
A luat atunci Ieremia carte si a scris catra Iudeii din
Babilon, ca vor sta acolo vreme de saptezeci de ani,
dupa care vor fi cercetati de Dumnezeu. Si ca sa-si
zideasca acolo case, si sa-si insoare fiii, ca sa se
inmulteasca si sa nu se imputineze in robie. li mai
sfatuia sa nu se potriveasca profetilor mincinosi, ci sa
se roage lui Dumnezeu pentru imparatul Nabucudono-
sor, ca intru pacea lui sa MIA' odihna si sit petreaca
fara tulhurare pana la implinirea celor saptezeci de ani,
hotariti de Dumnezeu.
Aceasta scrisoare ctizand in mainile profetilor mind-
nosi din Babilon, s'au umplut de manie si au scris
preotilor cei marl din Ierusalim, ca sa opreasca pe le-
remia sa Mai prooroceasca, si sit-1 puna pe el la tem-
nitil ca sa nu tulbure poporul.
Dar leremia, ori de-ar fi lost slobod, ori de-ar fi stat
In temnita, nu inceta de a prooroci cele ce primea prin
duh de la Domnul Dumnezeu.
* * *

Langa Ierusalim era valea fiilor lui Enon, ce se chema

Tafet. In valea aceea, poporul injunghia pe fiii si pe
fiicele sale spre jortfa idolului Moloh, si le ardea tru-
purile. Si pe cand se injunghiau pruncii nevinovati,
trambitele si timpanele sunau, ca parintli sa nu auda
vaetele celor injungbiati.
Vazand un pacat greu ca acesta, Ieremia, proorocul
lui Dumnezeu, a luat, dim& cuvAntul lui Dumnezeu, un
vas de lut ars si mergand in valea Tafet, a strigat,
zicand:
Ascultati cuvantul Domnului, voi, imparati si b`dr-
bati iudei, cand zice: Iata, voi aduce rele asupra lo-
cului acestuia, ca poporul M'a parasit si strain a fa-

www.dacoromanica.ro
 251

cut locul acesta, jertfind zeilor stráini. Vor veni zile,

cAnd aid se va injunghia multimea Iudeilor cu sabia
vrAjmasilor lor. $i voi da trupurile lor spre mAncare
pAsarilor cerului si fiarelor pamaatului. $i voi pune
cetatea aceasta spre risipire, ca tot cel ce va trece sa
dea suer de mirare asupra ranei el... $1 mare scrAsnire
d necaz vor fi atunci!..."
ZicAnd aceste vorbe ale lui Dumnezeu, proorocul a
lovit de pamAnt vasul de lut i 1-a sfArAmat in fata tu-
turor,.zicAnd:
Astfel zice Domnul : Astfel voi sfArAma pe po-
porul I pe cetatea ac?.asta, care de acum nu va mai
putea sti se tämAduiasch!"
Atunci Pashor, fiul preotului Emer a lovit pe sfAntul
prooroc leremia i 1-a aruncat in obezile ce se dilau la
portile lui Veniamin, in casa Domnului.
SfAntul prooroc a zis lui Pashor:
Domnul grAieste: Vor vedea ochii tat cum te
voi duce De tine i pe tot poporul Iudeei in mainile
ImpAratului Babilonului, i vA. vor asupri i v vor
ucide. Tu, Pashore i casa ta veti merge si veti murl
in robia Babilonului."
$i degrabil s'a implinit proorocia lui Ieremia, cad in
al noulea an al impArAtiei lui Sedechie, a mers Nabu-
cudonosor cu toatA puterea lui asupra Ierusalimului,
1-a inconjurat de toate pärtile, a sApat santuri in
coastele lui i s'a aflat astfel in mare primejdie Ie-
rusalimul, fiind in el o foamete foarte mare.
Iar Ieremia, proorocul lui Dumnezeu, zicea lui Sede-
chie i pcporului:
O, impArate, dii-te de bun A. vole lui Nabucudo-
nosor cAci altfel, el va lua ce.atea io va arde pe ea,
pierind impArAtia Iudeilor."
Iar preotii strigau:
Nu-1 asculta, impArate, CA e nebun"!
Nabucudonosor auzind cã Faraonul Egiptului vine in

www.dacoromanica.ro
 252

ajutorul lui Sedechie, a lAsat deodath din impresurare-

lerusalimul si a mers ca sh biruie mai intili pe Fa-
raon. Ierusalimenii väzand aceasta, au zis ca prooro-
cia lui leremia a fost mincinoasä, eh iath Nabucudono-
sor a fugit de teama Iudeilor. Dar Ieremia, avAnd dea-
supra lui duhul lui Dumnezeu, a statut mai departe
in proorocia lui, si, inchleandu-s1 catfirul, a purees
spre Anatot, cetatea lui. VAzandu1 Jude% au strigat
asupra lui, ca fuge la Haldei. Oprindu-1, 1-au adus
iartisi in Ierusalim si batandu-1,1-au aruncat in temnitä.
In vremea aceea, Nabucudonosur biruind si gonind pe
Faraonul Egiptului, s'a intors cu toatit puterea sa asu-
pra lerusalimului si a inceput a-1 bate.
Atunci leremia a sfatuit iaräsi spre pochinth poporul,
zicAnd :
Domnul socoteste ch cel ce sade in aceasta ce-
tate va muri de sabie, iar cel ce se va supune Haldei-
lor va fi viu."
Preotli si poporul strigau :
Sit moara se cade omul acesta!"
Iar Sedechie ducAnd niAna spre Ieremia, le rAspundea:
WEI,: el este in mAinile voastre, faceti cu el ce
vreti !"
L-au luat atunci pe Ieremia si 1-au aruncat in groapa
lui Melhie, fiul lnipitratului, care era plinä de noroi.
Si sfântul prooroc a stat acolo, zhcand pAna ja britu
in noroi de a fost gata sit moarit.
Iar un barbat Miran de la curte, zis Avdemeleh, vb.-
zand aceasta, a mers la impitratul si i-a zis:
Rau ai fitcut chutancl sh ucizi acest om !"
Imparatul a poruncit sa fie scos de acolo si sä .

fie adus in fata sa.

I-a zis:
Adevär este aceea ce proorocesti tu?"
Iar proorocul, privind la el, 1-a rhspuns:

www.dacoromanica.ro
 253

Deli voi spune adevarul, ma vei ucide, iar de

te voi sfatui, de loc nu ma vei asculta."
Imparatul a dat cuvant greu:
Ma jur ca nu te voi ucide!"
Deci, i-a graft proorocul:
Domnul puterilor zice: De vei iesi cu smerenie
la imparatul Babilionului, sufletul tau va fi viu si ce-
tatea aceasta nu va fi data focului, iar de nu vet
iesi, cetatea va cadea in mainile Haldeilor, o vor arde,
si tu, precum si casa ta nu veti scapa din mainile
lor, iar pe copii ii va duce in robie."
Imparatul, auzind acestea, si-a calcat juramantul, si
neascultand de prooroc, 1-a aruncat din nou in temnita.
Si a statut acolo Ieremia, papa ce Ierusalimul a Ca-
zut in puterea Haldeilor, ceea ce s'a petrecut in al
unsprezecelea an al domniei lui Sedechie.
Si atat de cumplita a fost foametea in celate, in cat
parintii 1st mancau copiii, sau se manca om pe om.
Nemai putand rabda foametea, poporul a inceput a
slabi, iar imparatul vazand aceasta, precum si sim-
tind ca in curand Haldeii vor pune maim pe cetate, a
fugit cu ostasii, mergand pe-o cale care duce in pustie.
Dar ostasli haldei au purces pe urmele lui si 1-au ajuns
in campul lerihonului.
L-au prins asadar si 1-au dus, dimpreuna cu fiii lul,
la imparatul Nabucudonosor in Rev lat. Aid, imparatul
Babilonului a ucis pe fiii lui Sedchie inaintea ochilor
lui, precum si pe cei puternici prinsi odata cu el. Iar
pe Sedechie, dupa ce i-au scos ochii, 1-au pus in flare,
si 1-au dus in Babilon.
In urma, Navuzardan, niai-marele ostilor haldeesti
dimpreuna cu alte capetenii de oaste, au daramat zi-
durile Ierusalimului si 1-au trecut prin sabie, prin foe
t3i prin sange.
Cat despre Ieremia, Navuzardan avea porunca de la
Imparatul Nabucudonosor O. nu se atinga nimeni de el,

www.dacoromanica.ro
 254

ci sA-1 pAzeasch viu i nevätamat, cad auzise de

proorocirile lui, si de sfatul cel cuminte ce-a dat lui
Sedechie.
Si asa, sfAntul prooroc a fost scos din temnitrt, des-
legat din lanturi i dat libertAtii.
De indata, el a inceput a ingriji sä scoata de sub fu-
ria focului chi votul legli, ca sa nu se necinsteasch
slava lui Dumnezeu. A mers asadar in bisericA dim-
preund cu cAtiva preoti i leviti i, avand slobozenie
dela Navuzardan, au luat din focul altarului, cel po-
gorAt din ceruri in zilele lui Moist i .Aron i nestins
panä atunci. Acel foc, Ieremia I a ascuns intr'o
fAntana lath apa i avAnd mare credinth a proo-
rocit:
Chiar de se va stinge focul acesta, prefAcAndu-se
in altceva, ins& la vremea lui, se va intoarce la
ceea ce-a fost i se va aprinde lard$1..." (Ceea ce
s'a st petrecut dupa reintoarcerea din Babilion.)
A luat apoi cortul i chivotul din biserica Domnului,
dup. care Navuzardan, a purees foc näpraznic i cum-
plita darAmare asupra bisericii. Asemenea a facut $1
cu casele celor puternici, jefuindu-le de toatà podoaba
pi avutul.
Atunci multimea !Ara numAr a poporului iudeu, a
cAzut in ascutisul shbiel, iar cei scapati de sabie, au
lost dusi in robie, asa precum prea drept a poruncit
Ieremia, omul ales de Dumnezeu Intru aceasta, dar
care n'a fost ascultat de impärat si de popor.
Dupti aceea, a fost lasat stliptin peste locurlle. acelea,
Godolia, fiul lui Ahicam, cel ce-a isbAvit pe Ieremia
din mainile celor ce voiau sä-1 omoare.
Iar catra leremia a zis Navuzardan :
Deli este bine, mergi impreuna cu mine In Ba-
bilion, iar de nu, rämAi aici. Unde voiesti, acolo
poti purcede." si i-a datlui hrana, daruri si deplina
slobozenie.

www.dacoromanica.ro
 255

Sfântul prooroc Ieremia, lutind cortul, chivotul legii

cele dintr'insul, le-a dus in muntele acela in care
odinioard suindu-se sfântul prooroc Moisi, a vazut pli-
mantul fa gaduin tei.
Acolo, Ieremia a aflat o pesterd, in care a pus chi-
votul astupând usa cu pietre, i pecetluind-o cu nu-
mele lui Durnnezeu i scriind pe piatrit slovele cu
maim, ca si cum le-ar fi scris pe-o cearti, moale, iar
dupd ce le-a scris, piatra s'a intors la taria ei.
Celor de fatä, preoti i levitl, leremia le-a zis:
S'a dus Domnul din Sion la cer si iar se va
intoarce cu putere, iar semnul venirii Lui va fi
atunci cand se vor inchina lemnului toate limbele."
$i am zis:
In ziva invierii, va iei sicriul din piatra cea pe-
cetluita si se va aseza pe muntele Sionului i toti
sfintii se vor aduna la dânsul, asteptând pe Domnul ca
sa-i scape de vrajmasul ce vrea sa-1 omoare."
Vorbind acestea, un nor a acopelit deodath acea
pesterd astupata, ca. nimic nu se mai vedea. I lere-
mia a zis:
Nestiut va fi locul acesta panii cand Dumnezeu
va aduna soboarele popoarelor si le va fi lor milostiv..."
(Deed sapte ani, când Iudeii au inoit biserica lui Solo-
mon, n'au mai avut slava de odinioara. cu toate di au
fäcut un chivot nou, puterea fächtoare de minuni si
slava neavand-o decfit chivotul cel ascuns de leremia).
Dupa ce sfautuI Ieremia a ascuns chivotul Domnului,
a mers la Godolia in cetatea Masifat, unde se afla adu-
nat poporul ierusalimitean.
Acolo, a sezut intru poporul sau, plângand pentru
däramarea i pustiirea Ierusalimului, cu plângere ne-
marginitA, cum se arat6. in cartea plfingerii lui.
In vremea aceasta, Ismail fiul lui Natanie, a ridicat
oaste asupra lui Godolia, ca sa ia el stapanirea thrii,
i 1-au ucis, gonindu 1. Atunci, i asupra lui Ismail

www.dacoromanica.ro
 256

s'a ridicat Ioanan, fiul lui Caria, batandu-I si alungandu-I.

Dupa aceasta, oamenii din Iudeea s'au gandit sä
piece in Egipet, ca nu cumva Haldeii, afland de moar-
tea lui Godolia, sa villa si sa-i asupreasca.
Au mers insa mai intai la sfantul prooroc si I-au
intrebat :
Roaga-te pentru noi catra Domnul Dumnezeul
tau, ca sa ne spun& calea in care vom merge..."
$i le a spus lor proorocul:
Veti asculta cuvantul lui Dumnezeu?"
Si au jurat:
II vorn asculta."
Atunci, proorocul Ieremia s'a tras zece zile in ruga-
cluni sl post si a primit astfel instiintare de la Dum-
nezeu.
A chemat apoi pe Ioanan si poporul si le-a grail:
Domnul zice: De veti sedea in pamantul acesta,
va voi zidi pe voi si nu va voi risipi, ca am ridicat de
deasupra voastra rautatea mea. Sa nu va temeti de
fats imparatului Babilionului, ca eu sunt cu voi ca sa
va ishavesc din mainile lui. Iar de veti merge in Egi-
pet, toti yeti pieri "
Dar poporul n'a ascultat nici de data aceasta, ci s'a
ridicat cu ocari asupra proorocului, spunAnd ca minte,
vrand stt-i dea pe mans Haldeilor. $1 1uandu-0 femeile
si copiii, au purees in Egipet, rapind cu ei si pe proo-
roc. $i s'au asezat langã o cetate zisa Tafnas, acolo
unde odinioara, sfantul prooroc Moisi facea minuni
inaintea lui Faraon.
Acolo a petrecut Ieremia patru ani, bucurandu-se de
mare cinste intro Ezipteni pentru sfintenia sa si pentru
facerile de bine ce le s'avarsea.
Sfarsitul sfantului prooroc a Yost mucenicesc. Proo-
rocind ca imparatul Babilionului va veni sit pedepseasca
poporul pentru plecarea in Egipet, ludeii s'au maniat
foarte tare asupra lui si I-au ucis cu pietre.

www.dacoromanica.ro
 257

Dar tot in anul acela, a venit imparatul Babilionului

asupra Egipetului si a ucis pe imparat, iar tot nea-
mul ludeilor care a venit in Egipet a pierit, clupit cum
proorocise Ieremia.
Dupd multi ani, cinstitele lui moaste au fost aduse
cu mare sravire de dare Alexandru, impäratul Mace-
doniei in cetatea Alexandria si le-a asezat in locul zis
Tetrafel.
Sfantul prooroc Ieremia a mai proorocit in vremea
vietii sale despre Mântuitorul Hristos, si despre venirea
in Egipet a Maicei Fecioare Prea Curate.
Dupä ce-au trecut multi ani de la sfârsitul vietii proo-
rocului Ieremia, luda Macabeul I-a vazut dimpreuna, cu
arhiereul Onia aratându-i-se in vedenie astfel : Onia
ridicAnd mitinile a aratat spre Ieremia, zicând: Acesta
este leremia, proorocul lui Dumnezeu, care se' roagit
mult pentru popor i pentru sfânta cetate. Iar Ieremia,
ntinzancl maim dreaptd, a dat lui luda Macabeul o sa-
bie de aur, Primeste aceastd sidnta sabie
:

ca dar dela Dumnezeu, cu care vei sfärâma pe vràj-

masi !"
Aceasta a fost viata sfântului prooroc Ieremia, carele
pe Dumnezeu iubind cu mare cinste i putere, a fost
de El invrednicit a prooroci poporului iudeu. lar moar-
tea lui muceniceasc& a sufarit-o tot pentru marirea lui
Dumnezeu, cdruia se cade toattt cinstea i inchinatiu-
nea, acum i pururea si in vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, cel ce

de cettre proorocul Ieremia ai lost ardtat cei vei veni
intru mcintuirea noastrd, lii prea sldvit i prea in-
chinat,
Mdrire Tie, metrire Tie, mdrire Tie L..
0, Bunule Doamne, Tu, care ai primit a Te intrupa
spre ridicarea peicatului lumii, iartei-ne, Docunne,
Al. Lascarov-Moldovanu Vieile SL, vol. III, Ed. II-a. 17

www.dacoromanica.ro
 258

necredinta, trece-ne Incloiala i ajutei-ne nepu-

tinta.
Cddem, Doamne, la Tine, i Tie ne inchintim,
rugdndu-Te s stai intru ajutorul nostru.
Skim, Doamne, fi ne minunelm de Sfdnta Ta In-
trupare, feird de care, o, Doamne, am fi rdmas in
veci nemeintuiti.
Glas de trdmbitel ai trimes Tu, Doamne, prin gura
proorocilor Teii i veste mare ne-ai trimes, che-
mdndu-ne la pocdintd. Iar noi, adesea, surzi am
fost, cu sufletul apasat de teirna peicatului.
Vrem, Doamne, sei ne ridicdrn acum si sd-Ti urmdm.
Ajutei Doamne, nevredniciei noastre si tinde
mdna Ta spre noi, cet Tu esti sceiparea noastrei
si Tie, Dumnezeul nostru, ne inchindm, dimpreund
cu Tateil i Sfdntul Duh, acum i pururea si in
vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOSULUI PARINTE PAFNUTIE,
EGUMENUL MANASTIRII BOROVA

Prea fericitul Pafnatie. s'a nfiscut in satisorul Cudinov

ce se afla ca la trei stadil departe de cetatea Borova
din Rusia, din parinti de neam agarenesc, Joan si
Fotinia. La sfantul Botez i s'a zis Partenie.
De mic, el a aratat multa. intelepciune, invatand a
ceti in sfanta Scriptura. Asemenea, el era bland si
bun, feritor de cele rele.
Ajungand in al douazecelea an dela nasterea sa,
simtincl indemnul Sfantului Duh, el a parasit pe parintii
sài si a mers la manastirea Borova, cea inchinata
Prea Curatei Nascatoare de Dumnezeu, unde a luat
chipul cel monahicesc, zicandu-i-se lui, Pafnutie. Aici,
a Yost dat in povatuirea staretului Nichita, cel ce fusese
odinioara, ucenicul cuviosului Serghie facatorul de mi-
nuni.
Trecand prin toate slujbele manastiresti, Pafnutie era
foarte iubit i cinstit de toti pentru faptele lui cele bune.
Si aa s'a nevoit vreme de douazeci de ani, pana ce
pfistorul acelui lacas ducandu-se la Domnul, Pafnutie,
far& de voia sa, a fost ales de monahii ce erau acolo,
sa se aseze egumen bor. A fost binecuvantat si hiroto-
nisit intru aceasta, de catra preasfintitul Fotie, mitropo-
litul a toata Rusia.
Facandu-se pilda Nina tuturor, prea cuviosul Pafnutie
a inceput a se nevoi din ajuns cu pastorirea turmei in-
credintata lui. Zi i noapte el se afla in slujba Domnului.
1;4

www.dacoromanica.ro
 260

Printre alte däruiri fäcute lui de Dumnezeu, el avea

si pe aceea de a cunoaste pe om dup.& chip si duptt
vedere, precum si toate neputintele si patimile ce za-
ceau in sufletul cuiva.
Asa, odatd, trimitând dupä niscaiva treabrt pe tin frate
la un sat de aproape, acesta a fost prins de mreaja
cea diavoleasca si a cazut intr'un necurat pacat
trupesc.
In noaptea aceea, sfântul Pafnutie, dupd ce-a veghiat
dupd obicei, s'a culcat si in somn a avut o vedenie.
Iat'd ca se facea o grädinä prea frumoasa cu pomi alesi.
Mai cu seama ochii lui se bucurau de vederea unui
pom, mai osebit ca toll. Dar pe and se inveselea el ast-
fel, iatã cli acest pom, deosebit, s'a aflat smuls din loc
si asv&rlit la plimânt. Mdhnindu-se foarte tare, cuviosul
a cercat a sad! din nou acel pom dar nu isbutea.
Cerca,nd iaräsi, din nou n'a isbutit. Si abia a treia
oard, a putut sa-1 aseze cum se cuvine in locul lui.
Desteptandu-se din somn, cuviosul Pafnutie si-a lämurit
vedenia cu usurinta. Ortidina frumoascit era locul in
care obstea aceea monehiceasä isi ducea traiul, pomii
erau fratti, iar pomul cel cazut era fratele care, trimes
fiind in satul acela, picase in greu pacat.
Intorckndu-se la manästire, fratele, acoperindu-se cu
rusinare, n'a vrut sa märturiseasca gresala, când egu-
menurl-a intrebat.
Atunci, cuviosul Pafnutie i-a povestit vedenia din
noaptea aceea, ceea ce a impins pe Irate stt se spo-
vaduiasca, ariltand grea desnadejde pentru aceasta. Dar
Pafnutie, ca un iscusit doftor de suflete ce era, a stiut
sa vindece, prin pocaintA, rana acestui Irate cAzut. Ca
si Fastorul cel bun, el mergea sEt afle oaia cea pier-
duta si ludnd-o pe grumajii sai, o aducea din nou
la staulul cel ferit.
*
* *

www.dacoromanica.ro
 261

Dupa ce-a trecut vreme de treisprezece ani, cuviosul

Pafnutie, sfätuit de Duhul slant, a ie0t din acel loc §i
a mers intr'o pustietb te de aproape, unde a inceput a
se nevoi i mai tare in slujba Domnului. Gasind acolo
o vale intre doua rauri, s'a wzat cu un alt frate.
Afland §i alti frati despre aceasta pustnicie prea pla-
cut& au venit 0 s'au adaogat lor. Inmultindu-se ucenicii
§i largindu-se locul, fratii au rugat pe iparintele lor sa
le dea voie sit zideasea o biserica pentru dumnezeiasca
liturghie. $i atunci, fratii au zidit o biserica, in numele
Prea Curatei Nascatoare de Dumnezeu, sfintind-o
prea cuviosul mitropolit lona.
Voevodul cetatii Borova, Vasile Iaroslavici, afland de
aceasta, s'a maniat cum de cuviosul Pafnutie a paräsit
manastirea ce se gasea pe locurile sale 0 a mers
de-a inaltat alta pe loc strain. Mania lui se facea mai
mare, cu cat vedea ca lacapl cel nou, inaltat de Paf-
nutie se marea 0 se infrumuseta necontenit, iar
Mewl sat' se mic*ora, scazand. Atunci voevodul in-
cepu sa cugete cum ar face sa goneasca pe cuviosul
cu ucenicii lui din acel loc.
Intru aceasta, a inceput a-i trimite ni0e slujitori ne-
buni, ca sa puna f oc lacaplui lui Pafnutie. Dar ajun-
gaud ei acolo, din iuti 0 porniti, se faceau blanzi i
tematori, cad Domnul, care toate vede, venea intr'aju-
torul lui Pafnutie, cel ce era lui prea placut.
Altadata, voevodul a times pe un slujitor Ermolae sift_
intre MI% veste in locul lui Pafnutie 0 sa dea foc bi-
sericii. Dar ajungand omul acolo, a orbit dinteodata,
tid umbla ca un pierdut prin jurul manastirii. Ciasindu-1
fratii, 1-au adus la Pafnutie, care 1-a intrebat cu
bland eta :
Ce cauti pe la noi ?"
Si atata dulceata se gäsea in cuvintele cuviosului, in
cat Ermolae i-a marturisit pentru ce venise acolo 0
cazandu-i in genunchi, i-a cerut iertare.

www.dacoromanica.ro
 262

Plirintele Pafnutie s'a rugat atunci cu putere lui Dum-

nezeu, care, indurandu-se, a dat vedere acelui om.

* * *

In acea vreme venind färã veste asupra Rusiei pli-

gttnul imprirat agarean Motomec cu caste multa, a biruit
pe domnii Rusiei, prinzAndu-i i robindu-i, printre care
se afla i Yasile Iaroslavici, cel ce asuprise pe cuviosul
Pafnutie.
Fiind purtat in robie, Vasile si-a adus aminte de ne-
dreptatea ce Meuse sfantului om Pafnutie si a &taut
in caintä grea, ruglindu-se s. fie isbilvit prin rugticiu-
nile sfantului, el nesimtindu-se vrednic. Ci numai
räcea fagaduinta cti de va scdpa, se va impaca cu cu-
viosul.
Dumnezeu care vedea in sufletul lui, s'a indurat
i-a ajutat sit scape cu graM dela pägâni. Se facea
aceasta mai cu seamtt cu rugaciunile prea cuviosului
Pafnutie.
Scapand Vasile Iaroslavici din robie fail de viitä-
mare, si venind intr'ale sale, s'a dus de indatti la la-
casul sfantului I i-a cerut iertare cu tot dinadinsul, pe
care el i a dat-o, binecuvantandu-l.

* *

Dar nu numai in necazuri era räbeator sfântul Paf-

nutie, ci i in celelalte intamplari i primejdii ce se
iveau in viata cea mantistireasca, fiindca' nädAjdula cu
credintift neindoita, in Dumnezeu.
Asa, ()data, in preajma praznicului Sfintei Invieri, s'a
intâmplat de era lips& de peste in manästire. $i pentru
aceasta, slujitorii i fratii erau mahniti.
Va.zAndu-i astfel parintele Pafnutie, le-a zis :
Nu fiti nifthniti, fratilor, cad Prea Milostivul Stäpan

www.dacoromanica.ro
 263

ne va indestula din toate, mftngttind mãhnirea noastrb...."

Asa, iesind eclesiarhul bisericii, in sltinta Sãmbtä cea
mare, la Oran sá aduca ap `e. pentru dumnezeiasca
slujbli a vault pe mal multime mare de pestisori, adusi
si Matti acolo de värsarea apelor ce veniserä in ajun.
Si a adunat atata de multi, di au fost de ajuns pentru
indestularea tuturora.
Au preamärit atunci pe Domnul, aductindu-0 aminte
cum a invrednicit El odinioarli pe pescarii de pe lacul
Ghenizaret, de se rupeau mrejele de peste.
* * *

Indeletnicindu-se astfel cuviosul Pafnutie cu mari ne-

vointi i osteneli, numele s'au strabatu pretutindeni, iar
läcasul lui se lärgea din zi in zi.
Deci, adunandu-si sarguinta dimpreuna cu aceea a fra-
tilor, a ridicat biserica cea de piaträ, ostenindu-se singur
in vremea lucrtirii, ducand pietre i apä, precum si
toate cele de trebuinttt la zidire. De-asemenea, duptt
ce-a srarsit-o, frumos a impodobit-o cu icoane i cu zu-
graven alese.
Intre zugravi, seafla un mester ales, zis Dionisie, care
fiind bolnav de picioare, nu se putea apuca s. zugth-
veasca.
Atunci, cuviosul Pafnutie i a zis :
Domnul i Maica Sa Prea Curata, te vor ajuta....
Apucti-te de lucru, Dionisie !..."
CrezAnd cu putere in aceasta, zugravul s'a simtit fa-
mäduit dinteodata i s'a apucat de lucru, (land slavä
lui Dumnezeu.

Altadata, venind talhariii noaptea la läcasul cuviosului

Pafnutie, au luat trei boi mânästiresti dar vrAnd sli

www.dacoromanica.ro
 264

plece, au um dat ca orbii rafacind in jurul manastirii.

FacAndu-se ziud, ei voiau sa lege boll i sa NO.
Dar, ca 0 cum ar fi fost prinsi cu-o franghie neväzutä,
ei nu se puteau misca de lânga boi. Venind slugile
manastirii, i-au prins i i-au dus la cuviosvl Pufnutie,
care mai dinainte stiuse si rugase pe Dumnezeu sa-i
opreasca dela asemenea fapta. Sffintul Pafnutie i-a
sfatuit sä nu mai facti niciodata asemenea lucru. Dup6.
aceea, i-a hthnit si le-a dat drumul.
* * *

Doi frati din maartstire s'au sfatuit intr'ascuns, sa

plece. Si-au strain; lucrurile si-au purces pe cale.
Dar tot atunci Dumnezeu a dat cuviosului Pafnutie
o vedenie, din care a inteles fapta celor doi frati. S'a
trezit asadar, i iesindu-le in cale, le-a zis, certându-i:
Nu-i bine ce fadeti, intoarceti-vh, la locul vos-
tru I..."
Si aceia s'au intors. Arazandu-si gresala, si-au cerut
iertare dela cuviosul Pafnutie i n'au mai cercat a
face aceasta, väzând Ca prin graiul lui Pafnutie gläsuia
chiar bunul Dumnezeu.
*

Inteo zi, pe când cuviosul Pafnutie stätea i cetea

dumnezeestile Scripturi, iatä ea a venit la el un om
si, prin fereastra 1-a intrebat de Iosif, ucenicul cuviosului.
Staretul vaza,nd pe acest om, i-a zis lui Iosif :
Un om Mu intreaba de tine..."
Iosif a intrebat pe acel om ce vrea, iar el i-a raspuns
c. vrea sa fie monah.
Atunci Pafnutie a zis din nou cäträ Iosif :
Hraneste-1 i da-i drumul, cà nu-i bun..."
Iosif, minunându-se de aceste vorbe, a mers, a dat

www.dacoromanica.ro
 265

hranä aceluia, pe urnab. 1-a trimis in calea lui. Mai

tarziu, a aflat cã omul acela era un ucigas, i cb, nu
venea cu gand bun la sälasul cuviosului Pafnutie.
Si ucenicul Iosif a stritut intru uimire pentru inainte-
vederea cuviosalui, care, niciodatä vaztind pe acest
om, a zis de el eh e ucigas, cum si era.

*s
Altädatä, pe unul din ucenicii cuviosului l-a näpildit
o mare durere asupra ochiului.
Merglind la cuviosul, a primit astfel slat:
Zi cu credintä, de o mie de ori : Doamne lisuse
Hristoase, milueste-mrt pe mine ptichtosur i te vei
vindeca."
Ucenicul a mers in chilia sa si zicând numai de
cinci sute de ori rugaciunea, s'a simtit analiduit, dupà
care a mers la sfantul i i-a spus.
Pafnutie i-a rdspuns :
St', multumim lui Dumnezeu pentru bundtatea lui
dar bine vei face, fiule, sti dal si rämasita de cinci sute
de ori rugäciunea, pe care nu o ai fäcut..."
Rusinându-se, ucenicul a mers in chilia sa, si a fa'cut
el rämasita de rugaciune, minunându-se foarte de pu-
terea de vedere-inainte a cuviosului.

s*s
Asa ca nu numai monahii, dar i multi mireni ii aveau
pe el pärinte duhovnicesc. El, ca un doftor iscusit, stia
sã dea doftorie cuviincioasä la toatä rana cea sufleteascti.
El nu ctita la fata celui venit la el, nesfiindu-se de cei
puternici l netrecand cu vederea pe cei stiraci. De
cei Walt! in mandrie nu se apropia, iar pe cei smeriti
ii iubea, precum si pe dtraci ii milostivea. Fiind
inteo vreme foamete mare, pe toti cei din jur i-a hränit,

www.dacoromanica.ro
 266

1Asandu-se pe sine, si rugand pe Dumnezeu a dat rod

pAmantului, ceea ce, la vreme s'a i intamplat.
El postea necontenit, neläsand pofta a se apropia de
trupul sAu. Se ostenea adesea in lucruri grele. This
lemne si le ducea pe umeri. Lucra pämantul, cdra apa
stropea legumele. El era mai inainte la tot lucrul,
precum si la soborniceasca pravilA. Iarna se ruga mai
mult, cetea i lucra mreji pentru prinderea pestelui. Pe
nimeni n'a läsat a se atinge de trupul dm, nici chiar
cand era bolnav. Dar nici el nu s'a atins de trupul
cuiva. Pe femei le tinea departe, i nici nu rasa pe
-cineva sä-i vorbeascA despre ele. El a prizit fecioreasca
curAtie a trupului toed viata sa. Pentru aceasta a fost
vas ales al Sfantului Duh. Cand era vremea s graiascit
spunea cele trebuincioase, Jar cAnd era vremea BA tack
se indelednicea in facere. Pretutindeni se abätea de la
deserfaciuni, iar din toate, iubea lipsa i sdrAcia, nein-
grijind-se de trebuintele sale trupesti. Ma a petrecut
saizeci de ani in randuialA monahiceasca, neabätandu-se
nici spre dreapta nici spre stanga, ci mergea totdeauna
pe calea impäräteascA. In dogmele credintel avea atata
rAvnA i grijA, in cat dacA incepea eine va a grai ceva
cat de putin nepotrivit cu dumnezeiasca ScripturA, in-
-data Ii gonea din manAstire.
Petrecand in niste isprävi ca acestea, dumnezeescui
pArinte Pafnutie a ajuns in varsta cand, deslegandu-se
de cele vremelnice, s treacA la cele vesnice, gatite de
Dumnezeu celor care-1 iubesc.

Drept aceea, dupA luminatul praznic al Pastilor, Joi a

treia saptitmanA, a iesit fericitul dupA utrenie cu fratii
i dupA ce le-a asezat randuialA la lucru, s'a intors
in manastire, de oarece venise vremea sfintei liturghii.
Ucenicii i-au spus atunci, ca dupa ceasul pranzului stt
iasA iar la lucru.
www.dacoromanica.ro
 267

El le-a rrtspuns :
Nu mai ies, ci alt lucru am acum..."
Duprt Hturghie, s'a imprirtitsit cu fratii din obisnuita
masa. Pe urmä a intrat in chile.
Venind la el ucenicul Inochentie, 1-a intrebat de ce
nu iese la lucru, ca de obicel, la care cuviosul i-a
zis :
Filndca legritura care este, vrea sit se deslege..."
Dar Inochentie n'a inteles vorbele acestea.
In ziva aceea, cuviosul n'a iesit la soborul bisericesc,
incepand art boleascrt. L-a rugat pe Inochentie sii-i tack
slujba vecerniei la el in chile.
Toatä noaptea aceea, cuviosul a petrecut-o in rugit-
chin!.
A doua zi Vineri a mers la sfanta slujba, dar n'a in-
griduit ninfanui sit-I sprijine, iar seara, la vecernie,
auzind panahida mortilor, a grail : Mie imi trebue
aceasta, pentruca n'am s'o mai aucl."
SambEtta si-a stivarsit miirturisirea inaintea duhovni-
cescului prtrinte, dup.& randuiala sfintei pocainte si a
mers la cantarea cea de toatã noaptea, zicand uceni-
cilor s'ai : De-acum nu voi mai auzi cantarea aceasta."
Pupa terminarea sfintei liturghii, s'a imprtrtas'it in altar
cu dumnezeestile Taine.
Auzind cei din preajmä eh sfantul Pafnutie a slabit
de boalà, veneau sh.-1 vadrt, dar el a spus ucenicilor crt
acum el are nevoie de rugitciuni :
De oarece ma duc in cale lungá..." si nu voia
slt vada pe nimeni.
$i era in gura cuviosului prtrinte neincetatä rugaciune,
având mintea ridicatrt spre Dumnezeu si ne mai ingri-
jindu-se de nimic din cele de aci. Asa CA, nsadrijduind,
se bucura cu duhul si gala in stihuri cuvinte din psalmi,
ca unul care era incredintat de mantuirea sa. De nimic
nu voia sb. se mahneasca, asa precum obisnuesc cei
ce au s'a se ducrt din viata aceasta.

www.dacoromanica.ro
 268

Iar Joi, in cea de pe urma zi a vietii sale, cuviosul

a zis ucenicilor sM :
lath, ziva cea asteptata de mine a venit !..."
Apoi, ramanand in chille numai cu ucenicul sat', a
inceput a cants, : Fericiti cei fara de prihana, care
umbla in legea Domnului..." $i sfarsind psalmul, a can-
tat troparnl : Ceata sfintilor a aflat isvorul vietii..."
Dupa aeeea, a inceput a se ruga cu lacrimi lui Dum-
nezeu i Prea Curatei Nascatoare de Dumnezeu pentru
marturisirea sufletului sau i pentru manastire.
Ucenicul care era cu dansul, de teama somnului, a iesit
din chilie. $i pe cand statea afara a auzit glasuri multe
cantand inauntru, i s'a mirat: Nu era nimeni la
parintele i acum, eine sunt cei ce canta la clausal?"
Intrand inauntru, n'a aflat decat pe cuviosul singur sop-
tindu-si rugaciunile.
Pe urma au venit mai multi ucenici in chilie si-au
vazut pe cuviosul privind cu mare bagare de seama
spre un loc al chiliei, si pe fata lui se arata o mare
bucurie. Dar ucenici nu vedeau ceea ce numai sfantul
vedea in clipele acelea
Punandu-si mainile pe piept, a rasuflat apoi de trei
ori si si-a incredintat duhul in mainile Domnului.
Aceasta s'a intamplat in anul una mie patru sute
saptezecii apte, in ziva intaiu de Mai, cu un ceas
inainte de apusul soarelui.
$i fata lui nu era dupa obiceiul mortilor, ci strMucea
ea o luminA, iar fratii 1-au plans cu plangere mare.
A doua zi 1-au asezat in mormint, fara a se da de
veste nimanui, asa precum i-a fost voia.
Dar cand s'a auzit de moartea sfantului in cetatea Bo-
rova si in orasele 1 satele de prinprejur, foarte muti
clerici i mireni au alergat la mormantul cuviosului
vrand sa se inchine sfintelor sale moaste.
Jar noi, avand pe cuviosul parintele nostru Pafnu-
tie mijlocitor ales si fierbinte rugator catre Dumnezeu,

www.dacoromanica.ro
 269

sa slávim pe Sfanta Treime : pe Tatál, pe Fiul i pe

Sfantul Duh, acum i pururea $i in vecii vecilor
Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, cel ce pentru mdntuirea

noastrd ai luat asupra Ta moartea, Tu, Doamne,
care a treia zi Te-ai ridicat in slava Invierii, ca sZ
ne dai noud nddejdea mdntuirii, ajutd-ne Doamne
si nu ne ldsa pierzaniei.
Nevrednici suntem, Bunule Doamne, de ajutorul
Tau, cd nespus am pdngarit viata noastrd, cdzdnd
in pdcatele desfrelnarii si ala ldcomiei, dar Tu, mai
presus de toate, bun e$ti Doamne $i ne treci cu
vederea pdcatele noastre de care amar ne cdim. Pldn-
gem, Doamne, la picioarele Tale sträpunse pentru
noi de cuiele pdcdto$enillor noastre, indrdznim a
sdruta cu buze murdare sfintele Tale picioare 4
flu ridicdm fruntea noastrd din tind spre strdfulge-
rarea privirii Tale, cd nu o putem primi, dar
Doamne, ai mild de noi, dupd cum ai avut de tdl-
harul din latura Ta.
Stim, Doamne, cd fdrd de Tine suntem pierduti...
Doamne,cd numai cu Tine suntem mantuiti..
Doamne, cd sun tern pdcdto$i...
Doamne, cd Tu e$ti bun, atdta de bun cum
mintea noastrd nu poate prinde...
$tim, Doamne, ea pentru noi ai venit...
.51 iota, plangem la picioarele Tale : Iartd-ne,
Doamne L.. Ai Tai vrem sd rdrndnem, caci pe altul
afard de Tine nu vrem sd cunoastem...
Sidnid Invierea Ta, Doamne, o preamdrim $i sub
lumina nddejdei ei ne asezam... Nu ne vita, Loamy e
cd Tu e$ti Viata $i Invierea noastrd $i Tie ma-
rire $i inchinare aducem, dimpreund cu Taterlui $i
Sfdntului Duh, acum i pururea $i in vecii veci-
lor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 PATIMIREA SFANTULUI MUCENIC TIMOTEI.
SI A SOTIEI SALE MAVRA

Pe vremea ptiganului Dioclitian, a fost adus la ighe-

monul Arian din Oivaida, cititorul bisericesc Timotel,
invinuit ctt e osta4 al lui Hristos.
L-au intrebat :
Cine e§ti tu, 0 din ce randuialrt faci parte?"
El a räspuns cu pace :
Stint Timotei, cititor in biserica lui Hristos..."
Arian, mâniindu-se, i-a zis :
Au nu §tii ce munci te a§teaptrt?"
El a raspuns:
Duhul lui Hristos este cu mine, 0 nu am a.
mrt teme de nimic..."
Ighemonul, in batjocura, i-a zis :
Adu la mine at-title tale, ca s'a le aflu puterea!"-
Timotei 1-a infruntat:
Ca s'a. Mil puterea acelor carti, se cade mai Intfti
s. te lepezi de tine 0 de pttgan'atatea ta."
Arian, pierzanduli firea, a poruncit cäläilor sal pies-
neascit lumina ochilor ca sa.-1 orbeascâ. Ceea. ae eL
facurit. Timotei se nip i rabda.
Ighemonul, cu ciudit mare, i-a zis :
N'ai vrut sä te inchini idolilor no0ri, iattt cat
ti-ai pierdut ochii."
Timotei a ritspuns:
Ochii mei, cei ai trupului, au pätimit acum pentrui
toate lucrurile rele pe care le-au vtaut i cu care, odi-

www.dacoromanica.ro
 271

nioarA, m'am desidtat. Dar Domnul Hristos mi-a dat.

acum mai cu putere Vazul cel dinlAuntru."
Auzind acestea' ai crezAndu-le infruntare, Arian a
poruncit sti-i bage un lemn intre dinti ca sä nu mai
poate grai, sA-1 spAnzure cu capul in jos, legAndu-i
o piaträ grea de grumaz.
Unul din cei de lam., cuprins de milk a zia ca sA-1,
sloboade din munci, cA nu-s nici doutizeci de zile de
cAnd Timotei al-a luat nevasta ai e pAcat de tine-
reta lui.
Afl And aceasta, Arian a trimes de indatá slujitori sil
aducä la el pe nevasta lui Timotei.
CAnd a stAtut fatA cu el, ighemonul a intrebat-o :
Cum te chiamtt?"
Eu sunt Mavra, sotia lui Timotei".
Arian, cu vorbire indulcitä, i-a zis:
Mi-e jale de tineretea ta ai de vAduvia ce te-
aateaptit. IatA iti poruncesc sit te impodobeati cu vest-
minte frumoase ai mergand la sotul tau sä-1 sfAtueati
a se indupleca, de nu vrea sti-i ridicam viata."
Mavra, care mi cunoatea inert destul pe Domnul Hris-
tos ai. fiindu-i mila de sotul ei, a mers ai a facut
precum ighemonul Arian a indemnat-o.
DucAndu-se la Timotei, nu putea vorbi cu el ; deoarece
mucenicul avea calua in gull. RugAndu-se Mavra de
ighemon, aceasta a ingAduit a-i scoate cAluaul, ca O.,
poatA. vorbi.
I-a zis atunci Mavra :
..Cu nimic nu te-am supgrat Inca pe tine, Timotei...
De ce, dar, vrei a ma rasa vAduvA atAta de Untied ?
AscultA, iubitul meu, de sfatul ighemonului..."
Timotei a dojenit-o blajin :
Mavro, sotia mea, cAnd veneai acum spre miner.
am vtizut cu ochii duhului meu, pe diavol mergAnd de-a
dreapta ta ai avea in man& o cheie cu care intorcea inima,
ta din nou spre lume ai spre stricAciunea ei..."

www.dacoromanica.ro
 272

Mavra, cuprinsa de team g. si de rusinare, i-a raspuns:

Timotee, sotul meu, sufletul meu este cuprins de
temere pentru tine, de-aceea am graft asa..."
Cu mare foc launtric, Timotei i-a spus atunci :
O, Mavro !... Lash, cele desarte ale lumii acesteia,
acum cand Domnul ne cere jertfa marturisirii sale si
vino impreuna cu mine la aceasta masa duhovniceasca,
pentru ca sa ne putem invrednici a lua cununile man-
tuirii dela Mantuitorul nostru, care ne va sterge, pentru
aceasta, toate pacatele..."
Atunci Mavra, umplandu-se de duhul cel slant, a
strigat cu bucurie lui Timotei:
Aceasta doresc i eu scum !..."
Timotei, veselindu-se la auzul acestor vorbe, a zis
Mavrei :
Du-te acum i infrunta pe ticalosul ighemon !...
Domnul puterilor se va afla cu tine..."
Pe urma, mucenicul a inceput a se ruga: Doamne,
stapanul tuturor darurilor cele bune, Tu, care ai in-
tarit la vreme potrivita pe top aceia care au fost pusi
la munci pentru Tine, cata acum, Doamne, i asupra
roabei Tale Mavra si intarind-o pe ea cu nestinsa Ta
putere, Pne-o nedespartita de mine intiu aceaktà jert-
fire, ca sa nu fim deosebiti unul de altul in ceata sfin-
tilor Tãi mucenici. Da-ne la an.andoi putere sa suferim
muncile si moartea cu barbatie, si nu ne desparti din
impreunarea cea sufleteasca, pe care, prin taina nuntii,
ni-a dat-o scump Fiul Tau, Dornnul Hristos; ca, Tie,
Doamne, dimpreuna cu Fiului I sfantului Duh se cade
toata slava si inchinaciunea, acum l pururea i in
vecil vecilor. Amin."
lar Mavra ajungand la ighemon, astfel i-a zis:
Ticaloasa indemnare mi-ai dat, o, ighemon, aflat
in slujba diavolului... Ai vrut sa-mi pierzi sufletul cu
desartele momiri ale lumii acesteia... Ci eu, imbra-

www.dacoromanica.ro
 273

candu-mi duhul cu armele Domnului Hristos, stau acum

In fata ta!"
Ighemonul Arian a zis atunci cat& ai sal:
Nu v'am spus eu, oare, ea acest Timotei este
vräjitor? lard ca am trimes la el pe femeia sa, care nu
ne era potrivnicA, si acum, ea s'a tutors spre noi cu
dusmanie..."
Apoi, IntorcAndu-se spre Mavra, a dojenit-o cu as-
prime :
Te-ai saturat de viatä, si nu te temi de mun-
cile ce-ti pot da de IndatA ?!"
Dar Mavra, avAnd putere trimeasA asupra ei, i-a as-
puns cu liniste si cu thee :
Nu mA tern de nedreapta osAndire!... Ci eu sunt
a lui Hristos, Dumnezeul eel viu..."
Atunci, Arian, umplAndu-se de furie, a strigat:
SA i se smulgA pArul de pe cap!..."
Chinuitorii au tlibArat asupra ei si i-au smuls cta
asprime parul. Dar Mavra, rAbdAnd muncile, 1-a In-
fruntat pe Arian, zicAnd :
Multumesc, ighemoane, ca mi-au luat smut&
podoabA, care ar putea fi pricinA de pAcAtuire pentru
mine..."
Ighemonul, prinzand la el o mftnie si mai mare, a
strigat spre chinuitori :
Thiati-i degetele dela mAini!" ceea ce ei fAcuri
de indata.
Iar sfAnta Mavra a zis :
Bine ai facut cEt mi le-ai tAiat, cAci cu ele mit
impodobeam, gresind. Ci acum, iata-mA, stau gata la
orice muncA vei vrea sA-mi dai !..."
Taal lui Timotei, prezviterul, care stätea deoparte st
privea la aceasta, i-a soptit Mavrei, intrebfind-o:
Buna mea flick Mavra, cum ai rAbdat tu tfterea
degetelor tale?"
Iar ea i-a rAspuns :.
AL Lascarov-Moldavanu Vletile St., vol. III, Ed. II-a. 18

www.dacoromanica.ro
 274

Cum scoti huruenile din pámant, asa si la mine :

priveam la lepddarea degetelor mele si nu simteam
nimic."
Nebunind de furie, Arian, a poruncit sd aducd acola
un vas mare si umplandu-1 cu apa clocotith, a spug
sd fie aruncald Mavra intiuntru.
Apa clocotea ca un tunet, tar Mavra stätea in mijloc
neviadmata i grdia cdtre Arian:
Bine ai facut, Ariane, de m'ai aruncat aid, ca
sd ma pot curati de multele mele pdcate, ca astfel
sa merg curata la Domnul meu lisus Hristos, sd-mi iau
cununa alergdrii."
Arian, crezand cã ostasilor fiindu-le milá, ar fi pug
apa rece in vas, s'a apropiat si a cerut Mavrei sa-i
dea un puma de apd, dar mainile i s'au rdnit de
indatd, primind acea apd.
Atunci el a strigat: CA adevdrat mare este Dum-
nezeul cgruia se inching Mavral... dar n'a voit gã
urmeze in duh aceasta, strigare, ci i cu mai multd
manie s'a pornit asupra sfintei, poruncind sd-i pund
cdrbuni aprinsi in gura.
Auzind aceasta, Mavra, cu bucurie a rdspuns :
Multumesc tie, ighemoane, de vei face aceasta, cá
ma voi curati astfel de pdcatele ce-am facut cu limba,
cu gura, precum odinioard proorocul Isaia a auzii de
la Inger glasul acesta: latã s'a atins aceasta de buzele
tale si va sterge färd-de-legile tale, iar pdcatele tale
le va curAti."
Poporul ce sta fata, se mira foarte tare de räbdarea
sfintei i cerea ighemonuhii sd inceteze mania.
Dar sfanta ii potolea, zicandu-le:
Nu vd, ingrijiti de mine, cdci Dumnezeu in care
ngdgjduesc, este sprijinitorul meu."
Ighemonul neputand afla munci mai grele pentru
Timotei i Mavra, a poruncit sd fie rästigniti amandol
ei sa fie asezati unul in fata celuilalt.

www.dacoromanica.ro
 275

Mergand la rastignire, i-a intampinat pe ei maica

Mavrei, i plangand i-a zis:
HO, fiica mea, de ce-ai paräsit tu podoabele tale
de aur i argint, mergand la moarte ?"
Mavra i-a raspuns:
Maica mea, aurul i argintul pier, podoabele
se tree, ca i frumusetea omeneasca Numai cununa lui
Iisus Hristos este nestricacioasa in veci..."
Pe urma, i-au rastignit pe. ei amandoi, punandu-i unul
in fata celuilalt.
$1 au petrecut ei astfel, pe cruce, vreme de noua
zile i noua, nopti. Sfantul Timotei vorbea i invata pe
sotia sa ziva, iar sfanta Mavra, noaptea.
$i a zis Mavra catra Timotei:
SA nu ne dam somnului, ca nu cumva venind
Domnul Hristos sa ne gaseasca dorznind 1 sa, ne doje-
neasca, precum odinioara pe sfintil apostoli."
$1 Timotei catre Mavra:
Sa, asteptam, Mavra, pe Domnul..."
In cea de pe urma noapte, sfanta Mavra a avut feri-
cita vedenie. In ceruri, plin de lumina, statea un jâl
de aur, pe care se aflau nista haine albe i o coroana
prea frumoasa. Mavra a intrebat .
Ale cui sunt acestea, Doamne ?"
Pentru tine sunt pregatite, drept rasplata a ne-
vointelor tale."
$i alaturea era alt jalt, tot asemenea. $i Domnul
i-a zis:
Jar acestea sunt pentru sotul tgu, Timotei."
Duna ce s'a trezit din vedenie,.Mavra a spus acestea
lui TImotei adaogand:
Domnul mi-a mai spus sa fim gata, cad azi, la
eeasul al saselea, vor veni ingerii lui, ca s. ne ia su-
fletele. a
$i asa a fost. In ceasul al saselea din ziva a zecea,
ingerul a venit, spre a le lua sufletele.

www.dacoromanica.ro
 276

Mai inainte de a-i incredinta duhul, sfanta Mavra a

zis ate popor :
Fratilor i surorilor, aduceti-va aminte ce-am facut
pentru Domnul Hristos, ca sa capatam cununa alergarii.
Nevoiti-va a't voi, ca sh savaraiti cele placute lui Dum-
nezeu, intru iertarea pacatelor voastre."
Zicand acestea, indata amandoi si-au Incredintat su-
fletele in manile lui Dumnezeu, sfar§indu-se astfel mu-
cenicia intru mantuirea lor al slava lui Dumnezeu,
scum i pururea, i in vecii vecilor. Amin.

Doamne lisuse Hristoase $i Tu, Maicd prea cu-

ratd, dati-ne $i noud puterea de jerttd a lui Timotei
$i-a Mavrei.
Dati-ne duh bun de unire cu acelea cu care ne-ati
unit prin stdnta taind a cununiei.
Adesea gre$im cdtrd sotul nostru, cela hdrdzit noud
prin voia lui Dumnezeu. Adesea nu ne intelegem,
adesea ne ponegrim until pe altul, adesea until
Va cunoa$te, iar celdlalt nici nu vrea sd $tie de
Voi. '51 a$a insotirea noastrd se urnple de gregli ci
de pacate.
Aduceti Voi, in insotirea noastrd, pace, bund $1 cu-
viincioasel tovdrdFie, nesmintitd dragoste intru cele
trumoase i ingdduite, laolaltd intelegere $i supu-
nere cdtre Voi, ingdduintd unul asupra celuilalt
$i. mai presus de toate, stintenia $i curdtia legdturii,
a$a dupd cum este voia voastrd.
0, Maicd Prea Curatd, nu ne lelsa !...
0, lisuse, Doamne, nu ne indepdrta dela Tine L..
Cd Voud se cade slavd $i inchinare, acum fi
pururea $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA CUVIOSULUI TEODOSIE, EGUMENUL
PECERSCAI

Cuviosul si purttttorul de Dumnezeu, pitrintele nostru

Teodosie al Pecersciii, a fost dintr'o cetate a Rusiei, iisit
Yasilev. Pttrintii lui, drept-credinciosi, 1-au crescut in
invEttäturile cele placute lui Dumnezeu, dandu-1 devreme
la cunoasterea sfintelor Scripturi. El cerceta biserica lui
Dumnezeu, si mult ii pläcea sti, stea inteinsa, au-
zind cuvintele si cântarile ce se faceau.
Dup b. ce tatfil dm s'a mutat spre cele ceresti, Teodo-
sie s'a deptirtat si mai dinadins de lucrurile lumesti,
cugetand cu multet putere la viata cea duhovniceascit
si avand dorinta a se imbraca in haina mântuirii.
Fitcandu-se mai märicel si eland pe niste citRitori
ce purcedau la Ierusalim, Teodosie a voit a merge cu
ei, dar mama sa prinzând de veste, 1-a oprit, cer-
tandu-1 si asuprindu-1. Asa a, fericitul intorcandu-se
la nevointa cea de toate zilele, statea mai toatä vremea
In jurul bisericii.
Vrtzând c'd adesea lipsesc prescurire pentru sfanta
slujbit, s'a apucat si luand grau, a inceput a face
.singur prescurile cele de trebuinta. Pe el väzându-1
astfel, maica sa 1-a dojenit, ell nu se cade a face o
treabä ca aceea. Dar Teodosie i-a räspuns :
Nu-i nicio rusine, maica., sä fii smerit, mai osebit
cã insusi domnul Hristos a prefacut trupul sEtu in painea
gEttittt la Cina cea de tainrt."
Auzind aceasta, maica mult s'a minunat de intelep-

www.dacoromanica.ro
 278

ciunea lui, si plecand, 1-a lasat a face prescuri mai

departe.
Dar diavolul nu s'a dat biruit si a pus din nou in duhul
maicii lui oprire aspra pentru lucrul ce facea. V azand
asa, Teodosie a iesit si-a purees in alta cetate, lo-
cuind la un preot. Malca lui insa, 1-a aflat, si in ocari
§i chiar bataie, 1-a intors acasa. Teodosie s'a supus, si
a ascultat fara a ridica glas de tanguire.
DregMorul cetatii vazand ca e un tanar cuminte i cu
dragoste de biserica, i-a daruit o haina frumoasa. Dar
Teodosie peste putin a dat-o unui sarac. *i tot asa a
facut si cu cea de-a doua pe care i a dat-o dregatorul.
Ca sa poata sä1i aduca aminte a fi totdeauna smerit,
Teodosie a mers la un fierar i si-a facut un läntug de
tier, cu care si-a incins tare mijlocul, asa ca, umbland,
lantugul Ii rodea trupul.
Intr'o zi, maica sa a vazut sange pe camasa lui, at
and a cercetat, a aflat lnugu1 pe trupul lui. Aprin-
zandu-se de manie, 1-a certat i i-a scos lantugul de
pe el. Teodosie, iarâI, s'a supus in tacere si a mers
mai departe, in treaba lui.
Vrand sa se predea cu totul Domnului, Teodosie a
iesit intr'o zi din casa sa, i tainuindu-se de maica sa,
a plecat in cetatea Kievului, unde a mers la cuviosul
Antonie, eel ce petrecea in pestera via% aspra monahi-
cease& i i-a cerut, cu lacrami, sa-1 primeasca i pe
el in calugarie.
Cercandu-1 cu.intrebari I afland la el un duh tare si
bun, 1-a prima cu dragoste, si binecuvantandu-1, 1-a dat
in grija fericitului Nicon, preot i monah iscusit, ca sa-1
tunda in calugarie. Avea atunci douazeci i trei de ani
Teodosie.
Primind asupra sa sfanta randuiala monahiceasca,
Teodosie s'a incredintat cu totul lui Dumnezeu si stare-
tului säu Antonie, dandu-se la marl osteneli, ca acel ce

www.dacoromanica.ro
 279

cu adevarat primise jugul cel dulce al lui Hristos Dum-

nezeul.
Maica lui vazand o asemenea osardie prea frumoasa,
nu 1-a mai certat, ci, dim potriva, la sfatul lui, a cerut
si ea intrarea la o manastire de femei, aproape de locul
unde slujea Teodosie. Iar dupa o trecere de vreme, a
plecat ea la Domaul, multumindu-i cä a luminat-o la
urma, spre a vedea calea cea adevarata.
Cuviosul Teodosie, dup.& aceea, a inceput a duce o
viata intru totul pe plaeul lui Dumnezeu.
Pleeand, dup.. o vreme, Nicon in altä. parte, prin
voia lui Dumnezeu i dup. dorinta cuviosului Antonie,
Teodosie s'a hirotonisit preot, savarsind in toate zilele
sfanta ship& a liturghiei.

* *

Atata de smerit era Teodosie, ca adesea aducea apa

lemne de departe tuturor fratilor, necugetand ca
aceasta ar fi o treaba care sa-1 injoseasca. Petrecea:
toata noaptea ia rugaciuni, aleganct cu mainile graul,
cel cu care avea sa se faca painea trebuitoare fratilor.
Jar la slujba bisericeasca, el se afla inaintea tuturor,
iesea eel din urma.
Pentru aceasta toti 11 iubeau i II aveau ca pe un
parinte, minunandu-se de rabdarea si de smerenia lui

* * *

Plecand dela egumenie fericitul Varlaam, aiurea fiind

chemat in slujba lui Dumnezeu, cuviosul Antonie, dupa
dorinta tuturor fratilor a chemat la sine pe sfantul
Teodosie si 1-a binecuvantat la egumenie.
Luaad asupra-si acest rost, sfantul Teodosie nu
ui-a schimbat obiceiul smereniei sale, dandu-se in toate
pe sine drept pilda, grabindu-se inaintea tuturor la

www.dacoromanica.ro
 280

toate, in biserica aflandu-se inaintea celorlalti i iesind

eel de pe urma.
$i asa, locul acela inflorea cu rugaciunile acestui om
drept, ca sa se implineasca Scriptura, care zice : Drep-
tul ca finicul va inflori i ca cedrul din Liban se va in-
multi." In putina vreme, s'au stalls acolo mai mult ca
la o sutti de frati, plini de Myna pocaintii si de roadele
cele placute lui Dumnezeu.
Vazand aceasta, cuviosul Teodosie a cugetat a mari
Mewl Domnului si a cautat un loc frumos pentru
zidirea unei manastiri. Dumnezeu stand intr'ajutor, Teo-
dosie a isbutit, in scurta vreme, sa inalte o biserica,
Adormirea Prea Sfintei Näscatoare de Dumnezeu ai
multe chilii imprejurul ei.
Si-atata de imbunatatita viata duceau fratii laolalta sub
luminata i rabdatoarea egumenie a lui Teodosie, ea si
Domnul a dat semn de multumire intru aceasta.
$i anume: Sofronie, egumenul manastirii sfantului
Arhanghel Mihail, mergea odata. spre manastirea sa, si
noap tea fiind intru totul intunecoasa, a vtizut o lumina
foarte stralucitoare stand deasupra manästirii cuviosului
Teodosie, si a zis, in uimire : O, cat de mare este
bunatatea Ta, Doamne!..."
$i pe lumina aceasta, multi alti o au vazut si tot
asa s'au minunat.
* * *

Inteo zi, apropiindu-se paznicul manastirii, nu era

spa in pitarie i a venit la cuviosul, chelarul ai i-a
spus ca nu este nimeni care sa aduca apa.
Atunci cuviosul s'a sculat de indata ai purcedancl
la lantana, a adus apa trebuitoare. Vazand fratii fapta
de smerenie a lui Teodosie, au cazut in rusinare si
au mers de-au carat apa multa.
$1 tot asa, altadatä nefiind lemne tdiate pentru tre-
buinta fierturii, a venit iarái chelarul i i-a spus:

www.dacoromanica.ro
 281

Am nevoie de lemne, pArinte. Porunceste vreunui

bate sh taie i sa aduchl"
Iar cuviosul i-a raspuns:
lath, voiu merge 0 voiu taia eu, cAci sunt fAM
lucru."
LuAnd toporul, a mers si-a tAiat lemne, ca i cel de
de pe urmA frati.
$i asa, cuviosul Teodosie 11 Inv* pe frati lucrarea
smereniei celei adevArate.
*
* *

Pentru ca sA capete ucenicii o smerenie ca aceasta,

cuviosul Teodosie ii invAta, ca pentru orisice lucru ei
sit ia binecuvAntare dela mai-marele lor, zicAnd:' Cel
ee seaman& lucrurile sale intru binecuvAntare, in dul-
mat& va secera rodurile din ele."
Venind intr'o zi la dAnsul voevodul Izaslav, Teodosie
i-a pus dinainte bucate simple, mAnAstiresti: paine si
linte.
Gust And din ele, Izaslav a grAit cu mirare :
DupA cum stii, cuvioase, casa mea este plinA de
toate bunAtatile din care se infruptA pantecul, dar nici-
odatA n'am gustat o dulceatA ca aceasta de acum. Ro-
gu-te, pArinte, a-mi da deslusire de unde vine aceastA
dulceatA?"
Teodosie ia rAspuns :
De voiesti, bunule stApAn, sA tii aceasta, ascul-
tA-mA 0-0 voiu spune CA la noi, valid fratii vor sA fiarbA
bucatele sau sA coax& pAinea, au randuiala ca mai intAiu
ei sA cearA binecuvAntare dela mai-marele lor. Merge,
asadar, fratele la egumen, capald binecuvantare, pe
urma se duce in altar 0 se inchinA de trei ori panA la
pAmAnt, aprinde lumAnare dela sfAntul altar i cu ea
aprinde focul in bucAtArle sau in pitArie. Pe urmA, cand
toarnA apA in cAldare, zice fratele cAtre cel mai mare

www.dacoromanica.ro
 282

de .acolo : Binecuvanteadt parinte", iar el ii ra'spunde :

Dumnezeu sä te binecuvânteze, frate." Si ma, tot lu-
crul se face cu binecuvantare, 0 de aceea, toate
capätã o mare dulceatii. Pe c'and, slugile tale slujesc
certand sau blestenAnd, sau primesc bAtaie dela mai-
marele lor pe cand Otesc bucatele, si de aceea ele
n'au dulceatd.."
Voevodul a zis :
Cu adevärat, pärinte, ma este precum graiesti!"
* * *

Cuviosul Teodosie era plin de milostivire pentru cei

lipsiti si slabi. Intru aceasta, el a fäcut aproape de ma,-
nAstirea sa, o biserica inchinatä slantului intdiu mucenic
Stefan. Acolo a poruncit sä petreaea saracii, schiopii,
orbii I neputinciosii, carora le da toate cele de tre-
buinta.
Dar el era cu milostivire chiar fatä de cei ce voiau
sk factt stramnatate mânästirii. Odata Mit prinsi in ma-
ntistire niste Mihail, care voiau sä jefuiascift. Cuviosul,
vázandu-i begat! si in necaz, a lost cuprins de jale si,
racramand, a zis sd fie deslegati i sä li se dea de man-
care. Apoi, chip& ce i-a invatat sã nu mai Mc& stram-
blitate, i-a liberat in pace. Iar aceia, pocAindU-se, s'au
indreptat.
De-atunci, sfântul parinte zicea i nädajduia crt singur
Domnul va pazi mandstirea i pe frali de jefuire. ,
Asa, intr'o noapte intunecoasä, pe când mâniistirea
era desgardinatb, din pricinti. ca se clädeau piste non'
asezari, talharii au venit sh jefuiascii biserica de sfintele
odoare. Cu toate ca nu era ceasul slujbei, talharii când
s'au apropiat, au vazut biserica plinä de lumina iar din-
nduntru, se auzea o cântare ingereasca. Socotind cd e
slujba mare acolo, talharii s'au tras in pa.dure, mteptând
sä se sfarseasca slujba. Dar cand venirã iar, ei aflath
la fel si din nou se trasera in pädure. Venind a treia

www.dacoromanica.ro
 283

oara, ei \Tama cu uimire ca biserica era lipsita de lu-

mint de mai inainte, iar fratii abia acum veneau la
slujba de noapte Atunci, ei au vrut sa vina asupra fra-
tilor, sa-i omoare, ca pe urma sa jefuiasca. Dar, o,
minune a lui Dumnezeu, cand au dat sa se apropie,
biserica a fost Matá de pe pamant dimpreund cu cei
dintr'insa si s'a suit in vazduh. Cuprinsi de o mare spaima,
talharii au fugit in padure, si netrecand multa vreme si
ei umilindu-se, au venit, dimpreuna cu capetenia lor, la
cuviosul Teodosie, marturisindu-i, in amara cainta,
fapta lor.
Cuviosul i-a invatat pe ei toate cele de trebuinta pen-
tru mantuirea sufletului si le-a dat ctrumul, incar-
candu-i de daruri si laudandu-i pentru fapta lor de
cainta. Pe urma, a multumit lui Dumnezeu pentru toate.
*
* *

$1 asa, cuviosul Teodosie isi 'punea totdeauna, si pentru

toate, ntidejdea in puterea si bunatatea lui Dumnezeu.
Intr'o zi, pe cand cuviosul Teodosie sthtea si lucra in
chilia sa, impreuna cu monahul llarion care in toate
zilele si noptile scria carti, iata di a venit la el eco-
nomul manastirii, zicand:
Prea cuvioase, nu am cu ce cumpara cele de tre-
buinta pentru maine."
Cuviosul i-a raspuns:
O, frate, mult e pana maine si bunatatea lui
Dumnezeu e fait capat. Aka ca se cade sa nadajduim..
Mergi si te roaga si vom avea ce ne trebue..."
Economul a plecat, dar nu credea. $i a venit din nou
la egumen si i-a cerut.
Atunci, Teodosie s'a rugat cu putere lui Dumnezeu,
incredintand toate in maim. Lui.
$i cum stateau ei acolo, s'a deschis usa, si a intrat
un lanai, imbracat intr'o haina plina de lumina si, ta-

www.dacoromanica.ro
 284

and, a pus pe masa *Iva talanti de aur, cat ar fi fost

de trebuinta pe mai mult decal o zi. Pe urma, ift ta-
cere, a iesit.
Cuviosul a inteles eine e acela, i cazand din nou
in rugaciune, a multumit, cu lacrami, lui Dumnezeu
pentru bunatatea Lui.
Chemand pe econom, i-a dat banii i i-a zis:
De vom nadajdui cu putere in Dumnezeu, vom
primi dela El tot ce ne trebue..."
de-atunci, Inca multe alte minuni de acestea s'au
savarsit prin puterea credintii cuviosului Teo dosie, care
invata pe frati sa ceara, in toate celea, ajutorul lui
Dumnezeu, prin curatia rugaciunilor.

* * *

Dar neodihnitului 1diavol nu-i erau pe plac acestea.

Asa ca, adesea, multe necazuri facea lui Teodosie st
fratilor.
Ca a se poata ruga mai cu putere lui Dumnezeu,
adesea Teodosie se ducea intr b pester& parasita, de-
p arte de manastire.
Inteo zi, pe cand mai osebit se ruga, %fa cit in pes-
ter& s'a facut detunare mare, cu strigate invalmasite de
carute care huruiau, de chiote si de fluierMuri.
Auzind cuviosul acestea, a inteles dela eine yin, asa
di a stat mai departe in rugaciune, MI% temere i farrt
grijä. Ci, facandu-si semnul crucii, a inceput sa cante
din Psaltire.
De indata, tot cutremurul acela a cazut si din nou
s'a asezat tacerea lui Dumnezeu in pestera sfantului.

* * *

Multe alte turburäri I infricosari a purtat oastea dia-

voleasca asupra lui Teodosie si a celorlalti frati, dar

www.dacoromanica.ro
 285

-pe toate le-a depArtat dela ei, cu puterea rugAciunii

0 a nAdejdei lui Dumnezeu.
Biruind toate si strAbAtAnd prin nevoi i necazuri cu
puterea de minuni fltcAtoare a Crucii lui Hristos Dom-
nul, pArintele Teodosie vAztind cAt de neincApAtoare
este mAnAstirea cea veche, a cugetat a inAlta o bisericA
mai mare, de platrA, cu numele prea Sfintei littscAtoare
de Dumnezeu.
Si Dumnezeu i-a arAtat, printr'o minune, cA acest
gAnd al lui,. este pe placul SAu.
Asa, intr'o noapte intunecoash, pe cAnd un om drept
temAtor de Dumnezeu, mergea pe langA biserica cea
veche a PecerscAl, a vAzut o lumina mare, stAnd dea-
supra mAnAstirii, iar pe cuviosul Teodosie ingenunchiat
inaintea bisericii, cu mAinile ridicate spre cer, in,rugA-
ciune. Cum privea asa, iatA cA o vApaie foarte mare a.
isbucnit din varful bisericii i fAcAndu-se ca un curcu-
ben, a trecut spre alt deal.
Venind acel om la Teodosie si spunAndu-i minunea
.aceasta, el a inteles CA acolo unde se asezase vApaia
.era locul unde trebue sA inalte biserica eea nouA.
In altA noapte, niste oameni care se aflau aproape
de acel loc, au auzit glas amestecat de cAntAreti, i cAnd
au iesit si-au privit, au vAzut strAlucind o lumina mare
deasupra mAndstirii celei vechi si in lumina aceea
au vAzut iesind din bisericA o multime de monahi, care
s'a indreptat spre locul cel nou. Unii purtau icoana Prea
Curatei Maici, altii aveau lumAnäri aprinse in mâini, iar
in fruntea lor mergea pArintele Teodosie. AjungAnd
acolo, au taut rugAciuni i cAntAri, dupA care s'au in-
tors la biserica cea veche.
Asa cA sfAntul Teodosie a stiut unde trebue sA zi-
deascd biserica cea nouA. 51, de indatA, cu mare osAr-
die a inceput a ridica zidurile, nAdAjduind in Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 286

Petrecand astfel in trai prea placut lui Dumnezeu, cu-

viosul Teodosie s'a apropiat de sfarsitul calatoriei sale
si a stint mai dinainte cuvenitul ceas.
A chemat atunci pe toti fratii la sine si le-a dat in-
vatatura cum ail petreaca fiecare in slujba incredintata
.lui, cu toata sarguinta si frica de Dumnezeu, silindu-se
a castiga mantuirea sufletului. Asemenea, ii invata cum
sa albä dragoste i supunere catre oricine, fie chiar mai
mici si mai neinsemnati deck ei.
Dupa aceea, cuviosul fiind cuprins-mai 'greu de boala
s'a culcat pe patul, in care nu se culcase niciodata,
a zis: Ma rog Tie, Stapane al meu, Iisuse Hristoase,
fii milostiv sufletului meu, là ca sa-1 primeasca ingerii
Tai i sa-1 aduca la lumina milostivirii tale."
Dupa aceea, vreme de trei zile a th cut.
. Pe urma, din nou a deschis ochil i chemand la sine
pe frati, le-a zis :
Fiindca sfarsitul men se apropie, dorescsä va
sfatuiti intre voi care sa fie egumen in locul meu..."
Ei s'au sfätuit si sfantul Teodosie i-a intrebat:
Cine este vrednic a fi egumen?"
I-au raspuns :
Stefan, economul..."
Cuviosul, chemand la sine pe Stefan, i-a zis :
Iata, fiule, iti dau manastirea... S'o pazesti cu
luare-aminte, pastrand obiceiurile cele de mai dinainte. Pe
frati sa-i iubesti i sa-i inveti toate dupa randuiala
asezarea manastireasca..."
Dupa aceea, a spus tuturor :
Fiilor, Sambata, cand soarele va rasari, sufletul
meu va iesi din trup..." i i-a trimis pe ei, in cuveni-
tele lor treburi i slujbe.
Venind Sambata l luminandu-se de ziva, cuviosul
,Teodosie a chemat din nou la sine pe frati si le-a dat
tuturor sarutare plina de dragoste.

www.dacoromanica.ro
 287

Fratii se tânguiau cu plânsete i cu lacrAmi, dar en-

viosul Teodosie le zicea:
Cu sufletul fi-voiu necontenit cu voi, mângaia-
ti-va !"
Dupä aceasta, si-a pus mAinile pe piept in chipul
crucii p1 asa si-a dat sfântul sau suflet in mainile lui
Dumnezeu, in anul dela nasterea Domnului 1074, intr'o
Sambata pe cand rdstirea soarele.
Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela
ce atdta smerenie si dragoste ai fost pus in duhul
sfdntului telu Teodosie, indurd-Te si de noi si
dd-ne puterea set trecem peste iubirea de sine si
uitdnd de noi, sei iubim cu putere pe fratii nostri,
ca impreund, astfel, set ne ridicetm spre inima Ta,
cea plind de iertare.
Fd,Doamne, ca dragostea noastrd sd-$1 taie drum
$i spre acei care, din diferite pricini, nu-s pe placul.
nostru, si trecdnd peste ceea ce-ar vrea intinatul
nostru duh, set ne biruim si sei pdsim spre ei
sei-i iubim. Cet pe cei aproape lor, 4 pdgdnii ii iubesc,
ci, se cade, ca noi,urmdnd Tie, sd tacem asa cum
Tu ne povcituesti mereu, ajungdnd chiar sd iertam
$i set iubim pe vrdjmasii nostri.
Noi, singuri, Doamne, slabi suntem .. Vino, Tu,
Doamne, si ne intdreste, ddndu-ne virtutea iubirii
si a jertfei pentru aiii, cd slant esti, Doamne, pi
Tie, dimpreund cu Taldlui si sfdntului Duh, se cade
slava si inchindciune, acum 1 pururea si in vecii
vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 VIATA SI PATIMIREA SFINTEI MUCENICE
IRINA

Pe vremea cand a inceput a straluci lumina sfintei

credinte prin propovaduirea apostolilor, era, in cetatea
Maghedon mai-mare Liciniu, carele, dupa obiceiul de
atuncea, i-se zicea imparat al acelei cetati. El avea de
nevast& pe Licinia si o fata, Penelopi, care crestea
frumoasa si plina. de intelepciune.
Vrand s'o ferease& pe ea de valul cel necurat al vietii,
Liciniu i-a cladit, afara din cetate, un turn, care avea
odiii indestul, precum si tot ceea ce trebuia pentru o
lesnicioasa vietuire. Fata fiind abia de sase-sapte ani,
tatal ei i-a dat acolo, ca sa-i tina placuta tovarasie, trei-
sprezece fetite de varsta ei, precum si pe hatrana Caria
sa-i fie invatatoare. De asemenea, a pus Inca si pe un
Miran, cinstit si intelept, zis Apelian, s'o invete
c arte.
Acolo, a stat fecioara Penelopi vreme de mai multi
ani, pana ce, ajungand varsta cuviincioasa, Liciniu se
&idea s'o insoteasca cu vreunul din luminatii Hi im-
paratesti.
In vremea aceea, in una din zile, pe cand fecioara
statea in turn, kit& ca pe fereastra a intrat un porum-
bel avand in cioc o ramura de maslin, pe care a là-
sat-o acolo si pe urma a sburat afara. Dupa un ceas,
a sburat inauntru un vultur, aducand in cioc o coronita
de flori, si dupa ce-a lasat-o pe masa, a sburat afarii.

www.dacoromanica.ro
 289

Si a sburat peste alt ceas un corb aducand in doe un

sarpe mic, pe care 1-a lasat jos i pe urma a sburat.
Fecioara se minuna, privind acestea, I nu inte1egea
ce pot insemna.
Venind Apelian invatatul, care era crestin in ascuns,
a inteles ceea ce Dumenzeu voia sä graiasca prin
acestea si a zis:
Ascultd, fiica mea... Porumbelul insemneaza du-
hul tau cel bun si bland, precum si fecioreasca ta in-
telepciune. Ramurica de maslin nu-i altceva decat da-
rul lui Dumnezeu, ce se va da tie prin botez. Vulturul
insemneaza biruinta ta asupra patimilor i ridicarea
gandului thu la Dumnezeu. Cununa de flori este its.
plata alergririi 1 ale, pe care o vei lua dela Domnul
Hristos. Jar corbul cu sarpele insemneaza vrajmasul
diavol, care vrea sa aduca asupra ta scarba i mahnire.
Prin acestea, fecioara imparateasc'd, Dumnezeu vrea sa
te aleaga a fi mireasa Domnului ceresc..."
Auzind acestea, fecioara a pus la inima cuvintele lui
Apelian, isbavirea coborindu-se asupra ei.
A doua zi, au venit la ea imparatul Liciniu, cu ne-
vasta i cu curtenii, vrand s'o vada i s'o sfatuiasca
pentru nunta 51 Liciniu i-a zis:
MIA, iubita mea flick ai ajuns acum la vremea
nuntii... Spune-ne, asadar, care fiu imparatesc iti este
pldcut, ca sa te logodim cu el?"
Fecioara, smerindu-se, a raspuns tatalui ei :
Tata, da-mi sapte zile sa ma gandesc i dupa
aceea iti voiu spune..."
Ramanand singura, fecioara s'a intors cu fata catre
idolii ce se aflau in turnul acela i le-a grail:
Voi, idoli ai credintii tatalui meu, spuneti-mi ce
sa fac?"
Dar idolii taceau, fiind piatra neinsufletita.
Atunci fecioara s'a indreptat cu fata la rasarit si
ridicand ochii la cer, a grail:
Al. Lascarov-Moldovanu Vietile Sf., vol. III, Ed. II-a. 19

www.dacoromanica.ro
 290

Daca Tu esti Dumnezeul cel adevarat, pe care

11 propovaduesc galileenii, ma rog Tie, arata-mi este
bine a lua barbat sau a rämane in de totdeauna fe-
ciorie ?" $i a crezut c. va primi rdspuns.
5i a primit. Cad venind seara i fecioara stand sa
adoarma, a avut o luminoasa vedenie. Un Inger al ce-
rului i s'a aratat i cu glas dulce i-a spus: Irina te vei
chema de aici inainte i vei fi multora scdpare si pas-
nica adapostire. Prin tine multe suflete se vor intoarce
la Domnui. Numele tau va fi mare si cinstit in toatA
lumea. lata, va veni la tine in chiar noaptea aceasta
omul lui Dumnezeu, Timotei, cel ce-a luat invatatura §i
preotia dela sfantul Pavel apostolul lui Hristos
el iti va da stantul Botez, invatandu-te tot ce ai de
facut..."
Venindu-si in fire, fecioara s'a umplut de lumina bu-
curie! i astepta venirea preotului.
Peste putin, Timotei s'a arAtat, trimis Hind de chiar-
glasul lui Dumnezeu. A inceput asadar s'o invete de in-
data cele despre dreapta credinta si, botezand-o in
numele Tatalui, al Fiului si-al Sfantului Duh, i-a zis ei
Irina, flicand-o mireasa lui Hristos. Tot atunci omul lui
Dumnezeu a botezat i pe batrana Caria. Dupa aceea,
le-a binecuvantat, incredintandu-le darului lui Dumne-
zeu si a plecat dela ele.
Dupa ce-au trecut cele sapte zile, tatal ei, dimpreung
cu sotia I cu curtenii au suit din nou in turnul in care
se afla thea lor si i-au vorbit iarasi de nunta.
Irina le-a grail dulce :
Eu m'am fAcut mireasa Domnului Hristos, asa.
ca nu mai voesc alt mire. Lui ma voiu inchina, acum-
0 pan& in veci..."
DMA mirare tatal, Irina a zis mai departe :
El este imparatul ceresc i vesnic, i alt Dum-
nezeu in afara de El, nu este. Desarta este credinta.
voastril in zeii cei MI% de insufletire i vrajmasi

www.dacoromanica.ro
 291

Dumnezeului celui adevarat, sunteti... Veniti i voi la

Dumnezeul tuturor veacurilor, Cel ce-a facut cerul si
pamantul, lumina si intunericul, intemeind greutatea
pamantului pe nimic, i facfind pe om stapan a toata
lumea... Cel care, din dragoste pentru noi, si-a trimes
in lume pe singurul Sàu Fiu, Domnul lisus Hristos, ca-
rele pe cruce a trecut pentru mantuirea noasträ, a pa-
catosilcir..."
Cu atata dulceata, vorbea sfanta, incat toti o ascultau
in tacere, minunandu-se.
Luand apoi pe fiica lor de acolo, au dus-o, cu prea
frumos alai in cetate, uncle o asteptau fecioarele cu flori
si cu glasuri de lauda.
Dar diavolul, caruia nimic din acestea nu-i place, a
suierat spre sfantä, zicand:
Ce cauti aici? Pleaca, aici stäpanesc eu..."
Fecioara, fat% sa se teamä i tiind eine este cel ce
striga asa, si-a intarit trupul cu semnul crucii si a
poruncit glasului :
In numele Domnului Iisus Hristos, iti poruncesc
ca tu sa iesi din cetatea aceastal..."
S'a facut atunci ca un cutremur, i puterea diavo-
leaser), a pierit pe data.
Dar n'a trecut mult i impotrivitorul s'a salasluit
in duhul imparatului. Cad zise el, intr'o zi, nevestei
sale :
Vrand sa pkesc in acel turn pe fiica noastra,
am pierdut-o."
Dar imparateasa i-a raspuns cu blandeta.
Ba mai vartos am castigat-o, imparate, caci ea s'a
nvrednicit de slava lui Hristos, Cel ce-a chemat- o pe
ea la viata vesnicii."
Imparatul in loc de a se 1initi, mai tare a intrat in
manic si a gonit din fata sa pe imparateasa. Pe urma,
a chemat la sine pe fata.

www.dacoromanica.ro
 292

Cand 1-a vazut atata de pornit si intristat, i-a spus cu

glas bland :
Dece esti intristat tata?"
Fiindca mi-ai rasplatit cu rau tot binele ce ti-am
facut..."
Spune-mi, tata, ce rau ti-am facut?"
Au nu e rau sa fad din Hristos, Durnnezeu, iar
de zeii mei sa. te lepezi?"
Aceasta nu-i niciun räu, tata, ci numai adevar
si mare bine..."
Infiorandu-se, Liciniu a sbierat la ea :
Jertfeste zeilor !..."
Nti pot face aceasta, de vreme ce eu sunt roaba
lui Hristos Dumnezeul.."
Atata de mare manie a cuprins atunci sufletul lui
Liciniu, incat a poruncit sa fie adusa acolo o herghelie
de cai salbatici iar pe Irina s'o arunce sub copitele
lor Ca s'o omoare.
Dar Dumnezeu, Cel ce vede si stie toate, vrand a
scapa pe Irina si a intoarce la dreapta crediu ta. si pe
Liciniu, a hotarit Ca, nu numai acei cai sa nu calce pe
Irina ci, mai vartos, sa ucida pe Liciniu. Asa eh, re-
pezindu-se cativa cai salbatici asupra imparatului, 1-au
ucis.
Irina, care simtea in duhul ei planul cel minunat al
lui Dumnezeu, a mers la lesul tatalui ei i ea-
zand in rugaciune plina de lacrami, a cerut lui Dum-
nezeu sa aduca din nou sufletul in acel trup neinsu-
fletit. Ceea ce Dumnezeu a facut, artitandu-si astfel
puterea.
Sculandu-se din moarte, imparatul a strigat : Mare
este Dumnezeu!" si a crezut in Domnul Hristos. Si
dimpreuna cu el, a crezut imparateasa si toata casa lor,
primind sf. Botez.
Dupa putina vreme, ca sa poata sluji mai cu putere
pe Domnul Hristos, imparatul a lasat altuia slujba

www.dacoromanica.ro
 293

cetatii, iar el, dim preuna cu sotia si casnicii sal, s'a tras
in turnul de dina fara cetätii, unde preamareau pe Dom-
nul prin rugaciuni si fapte bune.
&Mita Irina a ramas in cetate, invatand poporul, adu-
cand pe multi la calea credintii intru Hristos si petre-
and vremea in casa invatatorului ei dela inceput, ha-
tranul Apelian.
*
* *

Dupa Liciniu a luat imparatia acelei cetati, Sedechie,

care afland despre sfanta Irina, a chemat la sine pe
batranul Apelian si i-a zis :
Ce stii despre Irina?"
Iar Apelian i-a raspuns:
Se inchina Dumnezeului cel adevärat, posteste,
se odihneste putin si petrece vremea in rugaciuni."
Sedechie minunandu-se, a trimes pe eparh s'o aduc&
in fata lui.
Dar cand au adus-o inaintea lui si a volt a sta in
sfat cu ea, fecioara i-a zis lui Sedechie, cu glas blajin
dar hotarit:
In adunarea desertaciunii nu voiu sta si cu cal-
catorii de lege nu voiu vorbi."
Sedechie a intrebat-o:
Au suntem noi calcatori de lege ?"
Tot cel ce nu cunoaste pe Dumnezeul cel adeva-
rat si se inchina zeilor, calcator de lege se chiamil."
Maniindu-se, imparatul a amenintat-o :
De ce ma silesti sa te dau caznelor?"
Sfanta 1-a infruntat:
De ce intarzii? 'WA: sunt gata la toate pentru
Dumnezeul meu!..."
Trecand peste manie, imparatul a poruncit sa-i &-
tease& o groapa Wind cu serpi 5i cu alte taratoare, in
care s'o arunce. Si au facut asa. Dar dupa zece zile,

www.dacoromanica.ro
 294

sfanta a fost scoasa de acolo vie si intreaga, cad in-

gerul Domnulut venindu-i in ajutor, a päzit-o de tara-
toare pe care le-a dat mortii el 1-a adus si mancare
cat i-a trebuit.
Cand a vAzut Sedechie aceasta, si mai tare a lost prins
de manic i chemand la el un lemnar, i-a poruncit
sa tale pe sfanta cu fierastraul. Dar acela degeaba se
trudea, caci vrand s'o tate, ferästraul se indoia si se
rupea, ca si cum trupul sfintei ar fi fost de Wahl.
Neisbutind nici asa, Sedechle a poruncit sa se aduca
o piatra mare, pe care punand-o pe pieptul sfintei,
astepta s'o vada murind :
Razand, o intreba :
Ei ? Unde-ti este Dumnezeul care sa te scape
scum?"
Dar nici n'a ispravit vorba, l deodata s'a facut niste
f ulgere infricosate, dupa care s'au pornit groaznice bu-
buituri de träsnete si de tunete. In vazduh s'a facut o
mare tulburare. Impäratul, plin de infricosare a fugit in
palatul sau, iar poporul, de groaza, s'a imprästiat, pe
cand o ploaie mare s'a revarsat peste fata pamantului.
Atunci, ingerul Domnului a venit, i rostogolind pia-
tra de pe pieptul sfintei, a ridicat-o sanatoasa, in pi-
cioare.
Peste putin, imparatul Sedechie a murit de scarba si
de boala, rusinandu-se de faptele sale.
Fiul sau Savah, voind sa razbune necinstea adusii
tatalui sau, a pornit cu oaste numeroasa asupra cetatii.
Cetatenii auzind aceasta, au mers la Irina si au doje-
nit-o, spunandu-i:
Pentru tine pierim..."
Sfaata le-a spus sa nu se teama, si a purees inaintea
lui Savah, cerand putere dela Dumnezen.
Dumnezeu a trimes atunci o orbire peste ochii lui
Savah, precum si peste ai tuturor ostasilor.
impliratul intelegand ca aceasta orbire vine dela Irina

www.dacoromanica.ro
 295

i-a trimes rugare, spunându-i : Cunosc ca e nebiruita

puterea Dumnezeului tau. Roaga-te, asadar, ca Dum-
nezeu sa ne dea din nou vederea."
Plecându-si .genunchii in rugaciune, sfanta a caplitat
dela Dumnezeu vederile cele pierdute, a lui Savah si-ale
ostasilor sal. $i a intrat cu pace Savah in cetate, tre-
cAnd tuturor necinstea ce Meuse tatalui Mu.
Dar dupa putina vreme, Savah s'a pornit cu mânie
asupra sfintei, zictind: ,Pe acestia-i iert, dar pe tine,
care toate leai uneltit, nu te iert, deck doar de vei
jertfi zellor nostri." $i luttnd-o, a aruncat-o in temnita,
cad ea nici nu voia sa auda de inchinare la idoli.
In temnita, s'a aratat sfintei insusi Dompul Hristos,
zicându-i : Nu te teme, fiica Mea, sunt cu tine."
Au scos-o pe urma la chinuire. Lau batut piroane de
lier in talpi l punandu i un sac cu nisip in spinare,
o alungau. sa fuga departare mare. Ea le suferea toate
usor, caci, nevazuti, ingerii Domnului ii scoteau piroa-
nele din talpi si-i duceau ei sacul cu nisip. Ajunend la
locul pan& unde trebuia sa alerge, pamântul s'a desfacut,
inghitind pe chinuitor, iar sacul cu nisip a fost aruncat
in laturi. S'a facut atunci o mare invalmaseala in po-
por, unii strigAnd cu putere : Dumnezeul cel yin
este cu mucenita Irina!" Altii strigau i batjocoreau ca-i
vrajitoare si s'o omoare.
0 mare multime de oameni au crezut in Hristos $1
au cerut sfintei sa se roage lui Dumnezeu pentru ei.
Ingerul Domnului a trimes atunci moarte näpraznica
asupra celor ce nu credeau i chiar Savah insusi, a
pierit in prapadul acela.
* *

Vreme de trei ani sfânta Irina a petrecut in cetatea

Machedoniel invatfind si indrumand noroadele in chile
cele placute Domnului. $i multe minuni facea : tam6duia
bolnavi, curata leprosi i isgonea diavoli din oameni. A

www.dacoromanica.ro
 296

si inviat din morti pe un tanar si a aclus la picioa-

rele lui Hristos mai bine de cincizeci de mii de oa-
meni.
Dupa acestea, sfanta Irina a purees spre alta cetate,
ce-i spunea Calinic, unde era imparat, 'Elie& mai-mare,
Numerian, run, cu Sedechie.
Acolo, sfanta Irina a marturisit cu putere, in fata tu-
turor, pe Hristos Domnul, ceea ce a adus asupra ei
pornirea maniel lui Numerian.
A poruncit atunci el sa fie alcatuiti trei boi de anima,
goi pe dinauntru si a zis :
Dati foc acestor boi si aruncati pe Irina in
cel dintai, si de-I va birui prin vrajile ei, aruncati-o
in cel de-al doilea, si &tea si pe acesta il va birui,
aruncati-o in cel de-al treilea."
$i asa a facut. Stand sfanta in cel dintaiu bou, se ruga
ui Dumnezeu: Ajuta-ml, Doamne, cad pentru Tine
patimesc !" $1 de indata, s'a aratat ingerul Domnului si
a stins vapaia. $i tot asemenea s'a petrecut si cu ceilalti
doi boi. Imparatul se mania din ce in ce mai tare, iar
multimea clocotea, vazand ca Dumnezeu este cu sfanta.
La urma au strigat: Mare e Dumnezeul Irinei si se
cade sa credem lui!" Ca la zece mii de oameni au cre-
zut atunci in Dumnezeu.
Imparatul a fost lovit de grea boala, iar inainte de a
muri, a chemai la sine pe eparhul Babodon, indem-
nandu-1 sa ucida pe Irina cu moarte cumplita.
Babodon, vazand ca tot poporul tine cu sfanta Irina,
s'a temut ert se porneasca cu chinuiri asupra ei, ci
ducandu-se in alta cetate, zisa a lui Constantin, a po-
runcit slujitorilor sti-i aduca pe Irina.
Punand-o in fata sa, spre judecata, Babodon i-a spus :
Stii ce putere am : leapade-te, asadar, de Dum-
nezeul tau eel neadevarat *1 jertfeste zeilor !"
Irina i-a raspuns:

www.dacoromanica.ro
 297

Da asupra-mi orice munci vei voi si vei vedea

puterea Dumnezeului meu!"
Eparhul a poruncit atunci sa fie adus acolo un gra.-
tar mare de tier pe care au asezat pe sfanta, legand-o
cu lanturi. Dupa aceea au facut dedesubt foc mult in-
flacarat, iar peste dant& au turnat undelemn 0 smoalä.
Dar, o, minune a lui Dumnezeu : lemnele ardeau, ase-
menea undelemnul 0 smoala, dar sfanta statea in mij-
locul flacarilor, ca intr'o gradina racoroasii si canta,
slavind pe Dumnezeu.
Atata de uimit si de incredintat a rams eparhul Ba-
bodon, ca, de indatti, cazand in Tata sfintei, a strigat :
Si eu sunt crestin!"
Dupa aceea, eparhul cu mult popor, au crezut in Dom-
nul Hristos si au primit sf. Botez.
* * *

Dupa ce-a petrecut cincizeci de zile in cetatea aceea,

sfanta Irina a plecat, iar pe drum a fost prinsa de os-
tasii lui Savorie, care era imparat inteo cetate din Tra-
cia, si a fost dusii in fata lui. Stiind mai de mult
de credinta ei si socotind-o vrajitoare, Savorie a po-
runcit ca, MI% judecata, sa i-se taie capul.
Au luat-o, asadar, ostasii 0 scotand-o afar& din
cetate, i-au taiat capul si au ingropat- o acolo.
Savorie zicea cu trulie:
EL spunea ca-i a lui Hristos!... De ce nu vine
acum s'o scape Hristosul ei ?
El nu stia, orbul si sfirmanul, ea la Hristos erau
toate puterile, si ca el, stapan este si asupra mortii,
dupa cum este asupra vietii.
Asa ca, trimitand Hristos pe ingerul sau, acesta a mers
la mormantul sfintei, si a trezit-o pe ea din somnul
mortii, zicandu-i :
Cu toate ca ti-se cuvine sa te odihnesti, dar ca
sa nu se laude paganatatea ca ar fi biruit puterea lui

www.dacoromanica.ro
 298

Dumnezeu, iata, te vei scula si vei intra din nou in

cetate, ca sa te vadh vie si sit se rusineze oehratorii
lui Hristos."
Asadar, sfanta a intrat in cetate, tinand in manh o
ramura de masIin.
Cativa au mers la imparat si cu spaimd, i-au spus
de aceasta.
Acum cred... Ramai cu noi si fii-ne crestini!"
Si asa, sfanta a petrecut in mijlocul lor vreme de
saptezeci de zile, inviltandu-i sfanta credintä. .

$i trebue sit spunem aici cit in toate (ratite cand sfanta

aducea la credinth pe pagani, Dumnezeu ingrijea ca sh
Nina acolo cuviosul Timotei, care-i boteza pe ei. Tot
asemenea si in cetatea aceasta, la vreme potrivith, s'a
artttat slujitorul Timotei, cel ce primise darn! preotiei din
chiar mana sfantului apostol Pavel, si i-a botezat pe toti.
Pe urmit sfanta Irina a mers in patria sa, unde a pe-
trecut putina vreme cu maica sa, bucurandu-se impreunh,
Duph aceea, rapita de-un nor, sfanta a fost dush de el
la Efes, unde a prophvitduit pe Hristos, flicand minuni
si thmhduind pe bolnavi, in numele lui.
Stand acolo si venind si batranul Apelian, Irina a
mers cu el si cu cativa credinciosi la un mormant ce
era deschis si le-a zis lor :
De-acuma, eu plec. Inchideti-mä bine aici si
ramaneti cu Domnul..."
$i dandu-le särutare sfanta, Irina a intrat in mormant
st s'a culcat. Iar aceia au astupat mormantul, punand
piatra la intrare. Pe urmh, s'au intors in cetate.
A patra zi duph aceia, Apelian si ce-i ce-au ingro-
pat-o, au venit la mormant dar dand piatra deoparte,
au aflat mormantul gol si au zis: A ridicat-o la ce-
ruri Domnul Hristos, pentru viata cea sfanth ce-a dus,
intru slava lui, pe pamant."
Mild au adus vestea aceasta in cetate, toti s'au mirat
si au dat slava. lui Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 299

Ma a trait 0-a märturisit pe Domnul, sfAnta Irina'

cea care, mult crezand, a putut face 0 pe altii sä
creadd ca i fameia Samariteancd, odinioard, la ffintAna
lui facov.

0, Maica Prea Curatd, Tu, Maica Domnului nostru

lisus Hristos, ne inchindm Tie cu evlavie $i cu co-
dere. Fii buna, Maicd, si del-ne puteri sd mdrturi-
si m pe Fiul Tdu tuturora. .

Graiul nostru nu poate ardta cdtd multumire $i

ce recunostintd avem noi cd am fost invredniciti a
cunoaste pe scump-Fiul Tdu si a-L urma pe calea
bisericii si a invaldturii lui. Am fi lost pierduti
altfel, Scumpd Maicel bund.
Ne rugdm, cerdnd a rdmdne in ceata lui Hristos,
Fiul Tau si niciodata sä fim scosi din dra-
gostea lui.
Dar, bund Maicel dulce, dd-ne puteri si mai mari,
cu care sa propovaduim ci altora pe Fiul Tdu, asa
precum odinioard ai invrednicit-o pe sfdnta Irina,
cea, care cu toate cd era- slabd i tiravd, a putut, cu
toate acestea, sa cheme la picioarele Fiulni Tau,
atdta multime de suflete, mucenicind pentru aceasta
4 primind loviri si scuipaturi.
Dd-ne si noud aceastd putere, sä trecem si al-
tora cunoasterea Adevdrului, Impdrtdsirea Iubirii
Domnului Hristos, Fiul Tdu, cd nu poate fi altd-
ceva mai frumos decdt aceasta
La Tine, Maica Prea Curatd, venim si cddem, si
Te rugdm, dd-ne din nesfdrsirea iubirii Tale, si in-
tdreste-ne intru aceasta.
Stdm sub ploaia dulce a iubirii Tale, Maicd, ci ne
rugdm.
Fli slavitd, Maica scumpd a Domnului nostru
Iisus Hristos, acurn si pururea si in vecii ye-
cilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 CUVIOSUL SI DREPTUL IOV

Staatul §i dreptui boy se trägea din semintia lui Avraam

ti salasluia in pamantul Hus, in una din laturile Arabiei.
El era om adevarat, fara prihana, drept i credincios,
stand deoparte de lucrul räu. Avea sapte feciori i trei
fete, iar dobitoace avea ca sapte mii de oi, trei mii
de camile, cinci sute perechi de boi, asine pascatoare
vreo cinci sute, precum i foarte multe slugi. Barbatul
acesta de bun neam, se bucura de o mare cinstire printre
toti cei ce vietuiau la rasarit. Fii lui se adunau cand la
unul din ei, cand la altul, petrecand vremea in ospete,
dragostea i unirea lor fiind foarte mari. Ospetele
lor se faceau cu euviinta si cu Mina rânduial, tatal lor
stand si priveghind ca nu cumva ei sa cad& la imbuibari
sau betii. $i adesea acest om drept indemna pe copiii
sal sa-si cerceteze duhul spre a vedea dull' nu cumva
an savarsit ceva impotriva voii lui Dumnezeu, povAtuin-
du-i pe calea cea dreapta spre o viata fait prihana.
Sculandu-se de dimineata, dreptul loy aducea jertfe
pentru fiiecare din copii sai, rugandu-se lui Dumnezeu
sa le treaca greselele ce ei ar fi facia cumva.
* * *
$i a fost ca in ziva de astazi : ingerii lui Dumnezeu
cei pusi ca sa dazeasca neamul omenesc, au venit in
fata lui Dumnezeu ea SA' aduca rugaciunile oamenilor
Intl% usurarea nevoilor lor de toate felurile.
Dimpreuna cu ei a venit l impotrivitorul diavol, eel
ce ispiteste i cleveste, nu ca poate sa stea cu ingerii
inaintea 'lui Dumnezeu, ci a statut deoparte. Ochiul cel
a toate vazator al lui Dumnezeu 1-a zarit si i-a spus:

www.dacoromanica.ro
 301

De unde ai venit ?"

Iar el a rdspuns:
Ineonjurand pdmantul i strdbiltand väzduhul, am
venit."
Domnul I-a intrebat:
Aflat-ai de dreptul Iov ?"
Diavolul i-a rdspuns:
Ci Ii cunosc prea bine, dar el e drept *i cinstitor
Tie, fiindc d. are feciori buni *i mare bogdtie... Trimite
mans. Ta asupra lui, *i iai ceea ce i-ai da *i vei vedea
de mai este drept i cinstitor Tie, cad cu fdtarie *i numai
din buze te binecuvinteazd, iar nu din Iduntrul inimei."
Atunci Domnul a zis cdtrd diavol :
Toate cdte sunt ale lui le dau in mdinile tale, iar
de el sit nu te atingi." Si diavolul a fugit din fatä
lui Dumnezeu.
* *

In ziva aceia, fill *i fetele lui boy stateau cu totii in

casa fratelui cel mai mare, iar lov kedea in casa sa
rugdndu-se lui Dumnezeu.
A venit atunci la el un vestitor i i-a zis :
Pe cdnd boii i asinele pa*teau, au venit asupra
lor hotii *i le-au furat, iar pe slugi le-au ucis. Am rd-
mas eu singur *i am venit sd-ti spun."
boy a tdcut *i s'a rugat in sine.
N'a trecut mult *i alt vestitor a venit si a zis:
Cdzahd foc din cer, toate oile tale cenu*d s'au
fácut, dimpreund cu slugile ce le pdzeau. Singur eu am
scdpat *i am venit sd-ti spun."
Iov a ldcrdmat, dar a td.cut *i s'a rugat lui Dumnezeu.
De indatd, alt vestitor a venit *i cu glas iute i-a zis :
Haldeii au tabarat asupra noastra si ucigfind pe
paznici au furat toate cdmilele. Am rämas numai eu
*IL am venit sä te vestesc."
boy si-a smuls pftrul din cap, dar a tdcut *i s'a rugat
lui Dumnezeu.

www.dacoromanica.ro
 302

La Irma, a venit un vestitor cu glas de foc i i-a zis :

Pe cand feciorii l fetele tale stateau la praznic
in casa fratelui mai mare, acoperamantul i peretii ca-
zAnd peste ei, i-a ucis de toti. Am ramas numai eu §i
am venit sit te vestesc."
boy s'a sculat atunci i strigAnd de durere ni-a
sfa0at vestmintele dup.& el. Pe urnfa 0-a tuns parul de
pe cap i ia turnat Wand pe cre§tet i cazand cu
fata la ptimant, s'a inchinat Domnului 0 a zis
Gol am ie0t din pantecele mamei mele, gol ma.
voi duce. Domnul a dat, Domnul a luat precum a voit,
fie numele lui binecuvantat in veci!..."
$i astfel, dreptul Iov n'a gre0t cu inima sau cu
vorba inaintea lui Dumnezeu, pentru cit n'a cugetat
n'a zis nimic fat% de minte i hard de rabdare impo-
triva Domnului.
* * *

$i a lost ca in ziva de astazi : ingerii lui Dumnezeu

au venit ca sit stea inaintea lui 1 impreuna cu ei, a
venit i diavolul.
$i a zis Domnul catrd diavol :
De unde ai venit ?"
lar diavolul a raspuns:
Inconjurand pdmantul I strablitand vazduhul, am
venit."
Domnul i-a spus:
Ma e ca boy e" lard de prihand, drept, adevarat,
credincios i eft in zadar i-ai cerut averile, slugile
fiii, ca sa.-1 pierzi?!"
Diavolul i-a raspuns:
Trimite mâna. Ta i atinge-te de trupul lui, §i_
vei vedea atunci de te va mai binecuvantal..."
$i Domnul i-a zis :
fat& : ti-1 dau tie, far& numai de sufletul lui sa nu.
te atingi."

www.dacoromanica.ro
 303

Si a plecat diavolul §1 a lovit pe loy cu bubli cum-

plita de la cap pana la picioare. Iar boy vazand aceasta,
a ie§it afara din cetate, i stand pe o gramada de gunoi
ii curata bubele cu un barb, fara sa carteasca.
Iar femeia lui, dupa indelunga rabdare, n'a mai putut
tine, i i-a zis :
Pana cand vei rabdg? In zadar mi-au lost
toate trudele purtand in pantecele mele odrasle multe,
care azi nu mai sunt... Iar acum tu stai afar& pe gunoi
plin de viermi iar eu "%Meese pe drumuri sa pot prinde
ceva de mancare... Zi cuvant räu impotriva lui Dumnezeu
i mori !"
lov, catand spre dansa, i-a zis blajin:
De ce graie*ti, femeie, asemenea nebunie" ? Daca
luat-am cele bune din mana Domnului, nu se 'cade
sa luam i pe cele rele ?"
Pe urma, iar a tacut i nimic n'a mai grail.
* *

Auzind de necazul lui, venit-au spre boy trei prieteni

ai lui. Erau : Elifaz, imparatul Temanului, Bildad, stapa-
nitorul Savheilor §i Sofar, imparatul Mineilor, i ve-
neau spre el sa-1 mangaie.
Vázandu-1 de departe, nu 1-au cunoscut §i au strigat
cu glas mare i si-au sM0at hainele l i-au pre-
sarat Walla pe capete.
Si-au statut acolo mai multe zile, dar cuvant n'au
scos din gurile lor, ci numai priveau la bubele cele
marl i rele de pe trupul prietenului lor.
$i au mai venit spre el §i alti prieteni 0 rude, cam-
tand sal mangaie. Dar el nu zicea nimic, el necontenit
tacea.
* *

$1 a lost ca in ziva de astazi : ingerii lui Dumnezeu

au venit ca sa stea inaintea lui, dar de data aceasta,

www.dacoromanica.ro
 304

diavolul nu s'a mai aratat, fiind dat de rusine de catra

dreptul lov.
Si a poruncit Dumnezeu ca toate sa se reintoarca
asupra dreptului boy, care, in focul cel cumplit al sufe-
rintelor n'a ridicat glas de rasvratire impotriva Domnului.
I-a trimis lui, dobitoace Inca si mai multe ca inainte,
slugi credincioase si drepte, si i s'a nascut Iarãi
sapte fii si trei fete.
$i feciorii lui erau drepti, credinciosi si ascultatori,
fetele, pe lângä acestea, erau si atat de frumoase, ca.
nu li se putea gasi pereche.
Ranele s'au tamäduit de pe trupul lui boy -- si dupa
aceea, el a mai trait inca o sun, saptezeci de wit va-
zand pe fiii sai, papa la a patra semintie.
Sfarsindu-se in adanci batranete, dreptul Iov s'a urcat
la ceruri, unde petrece acum in cortul celor prea pla-
euti lui Dumnezeu, caruia se cuvine toata cinstea si in-
chinaciunea, acum i pururea si in vecii vecilor.
Amin.

Doamne Dumnezeul nostru, padern la Tine $1, Te

rugam sa ne dai $i nou macar cdt un graunte de
pulbPre din rabdarea dreptului lov.
Stam, Doamne, $i ne minundm ce putere ai dat Tu
acestui drept al Tau, si scdrba ne cuprinde de
noi in$ine, cdnd gdndim cdt de slabi suntem cdnd
vreo incercare sau vreo suferinfa se lasa peste noi.
Uitam de indata de Tine, si, o, Doamne, de cdte
ori ne lepadam de Tine, dojenindu-Te $i bajocorin-
du-Te.
lertare, Doamne, iri cerem, treci peste nevred-
nicia $i ticalwia voastra, $i da-ne din puteria de
ascultare pe care, odinioara, o ai dat robului Tau Iov.
Ca sti putem $i noi sa-Ti cdntam slava, acum $i
_pururea $i in vecii vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 SFANTUL VARVAR, CEL CE MAI INAINTE
A FOST TALHAR

Fericitul Varvar a fost mai intaiu talhar cumplit in

partile Lucaniei. El a varsat mult sange omenesc si
nimeni nu-1 putea prinde sau sh-i stea impotriva, fiindca
era foarte puternic cu trupul.
Dar Dumnezeu care nu vrea moartea pacatosului, ci
mai vartos sa se intoarca si el ca iã fie viu, nu a uitat
nici pe acest talhar.
Caci inteo zi, pe cand Varvar sthtea intr'o pester& si
privea la multimea aurului grans din talharie, s'a atins
de inima lui darul lui Dumnezeu.
Talharul aducandu-si aminte de infricosata judecata
a lui Dumnezeu, a inceput a plange, strigand in sine :
Val mie pacatosul, ce-am fäcut!... Cat sange
omen esc am varsat ! Ce de femei.am spurcat cu pacatul
trupesc ! Ce de averi straine am rapit ! Ce de räutAti am
facut !... Ce ma voiu face cu toate cand voiu muri ?!..."
Si aducandu-si aminte de semenul gal intru talbarie
care pe cruce a ispäsit, a strigat :
$i eu, ca i acela, ma pocaiesc, Doamne, si caut
spre milostivirea Ta mare !"
Socotind astfel in sinea sa, Varvar s'a sculat de jos
luandu-si cu sine numai o sabie ce avea, a plecat
spre satul de aproape, si acolo, vazand o biserica, a
intrat in ea. Preotul slujea utrenia. Dupa ce preolul a
sfarsit, Varvar i-a cazut la picioare, si i-a zis :
Parinte sfinte, nu ma lepada pe mine, pacatosul,
care am venit la sfintia ta ca sa ma pocaiesc de rau-
t &tile ce-am savarsit."
M. Lascarov-Moldovanu Viet. Sf., vol. III, Ed. II-a. 20

www.dacoromanica.ro
 306

Preotul, ridicandu-1 de jos, 1-a dus pe el la sfantur

altar 0 i-a grail :
Spune, fiule, toate cele ce-ai facut, inaintea lui
Dumnezeu, iar eu smeritul, fi-voiu martor acestora!"
Varvar a strigat :
Eu sunt tAlharul Varvar... Am ucis multime de
oameni. Am jefuit, am pilcatuit cu trupul, am inw1a-
O am tAlhArit pe DomnuL. De se poate, pärinte, prit
mete pocainta mea i leaga-mi ranele cu dumnezee$tHe
porunci... De nu se poate, iatä : ia sabia aceasta a mea
si pune pe careva sá ma ucidd !..."
Si Varvar stätea cazut, plAngand i suspinand asupra
pacatelor sale.
Preotul i-a zis :
Fiule, nu este pacat care sh, biruiascA milostivirea
cea mare a lui Dumnezeu, decitt numai desnAdAjduirea.
Vei merge in casa mea i ce-ti voiu porunci, sa, faci.'
E0nd preotul din bisericA, a vAzut venind dupa el pe
Varvar, dar tAlharul nu mergea pe picioare ci, ca
dobitoacele, in coate 0 in genunchi se Vara.
Preotul 1-a intrebat :
De ce faci a§a ?"
Varvar a gran :
PArinte, de cAnd m'am aruncat la pamant inaintea
Dumnezeului meu, impreunA cu piicatele mele, nu ma.
voiu scula pPnA ce flu mi se vor ierta toate pAcatele
mele !"
Preotul i-a räspuns :
Imp1ine0e-ti voia §i ti se vor ierta!"
AjungAnd acasa, preotul i-a spus :
latä, casa mea, stai in ea dupä cum vei crede !"
Varvar a zis :
Gandesc, pArinte, Ca nici cu cainii nu sunt vrednie
sa mananc. OrAnduie§te sA stau afar-A, undeva, Hod aco-
perAmAnt 0 de crezi, ingAduie sa mAnanc dimpreuna.
cu cAinii..."

www.dacoromanica.ro
 307

Preotul iar i-a spus:

Implineasca-se voia ta, si ti se vor ierta pãCa-
tele !",
Si asa, Varvar a petrecut vreme de trei ani la casa
preotului, tarandu-se pe coate i pe genunchi, socotin-
du-se a fi nevrednic sa fie om i manca afara, cu
caniii, stand MI% acoperamant, zi si noapte.
Dupa al treilea an, preotul i-a zis:
De-acum traieste, Varvar, ca oamenii, ea ti s'au
trecut pacatele tale."
Dar Varvar i-a raspuns:
Nu inca parinte, ci tot ca dobitoacele voiu trai..."
lesind din casa preotului, tot in coate si in genunchi,
Varvar a mers afar& din sat, si ajungand intr'o ph-
dure, a inceput a sta acolo, hranindu-se cu Reba si cu
apa.
$i acolo, a petrecut Varvar vreme de doisprezece an
de pocainta, stand gol sub toate vremurile. Trupul lui
s'a facut cum e coaja finicului, ars de calduri i crapat
de geruri.
$i asa, de buna voie, Varvar a facut mucenic.
Dupa ce s'au implinit acei doisprezece ani ai pat-
milli sale in pustie, i s'a facut lui Varvar, instiintare
prin dumnezeiasca descoperire, ca pacatele i-au fost
iertate p1 ca va starsi nevointa pockintii sale prin
moarte mu ceni ceasca.
Asa a si fost. Caci intr'o zi Varvar apropiindu-se de
un salas de calatori in padure, acestia luandu-I drept o
fiat% primejdioasa, si-au incordat arcurile si au tras cu
sfigeti asupra lui. Astfel sagetat in trei locuri, Varvar a
cazut in moarte. Cand s'au apropiat si au vazut ca-i om,
calatorii aceia s'au uimit i le-a parut rau de fapta lor,
dar Varvar le-a spus:
Nu va intristati... Eu sunt Varvar, talharul... Mer-
geti in satul de aproape si spuneti preotului despre
aceasta,"

www.dacoromanica.ro
 308

Pe urnid, Varvar si-a dat sufletul in mainile lui Dam-

n ezeu.
Aflând preotul, a venit in *lure. Dar când I-a aflat,
o, minune a lui Dumnezeu: trupul fericitului Varvar
stralucea ca o lumina curatii.
L-au luat, asadar i i-au fäcut cuviincioastt inmor-
mântare, asezându-I in locul acela, unde mucenicise
pentru iertarea pacatelor sale.
$i la mormantul acela, multe tainfiduiri de boale se
fäceau.
Iar duptt dttiva ani, adunându-se poporul cu preotul,
au descoperit mormântul si au aflat trupul sfântului
nestricat i isvorand din el mir titmäduitor.
Minunându-se i "ridicând slavä lui Dumnezeu, I-au
luat de acolo i aducandu-I in sat, au pvs acele cinstite
moaste in bisericä, slãvind cu totii pe Dumnezeu pen-
tru marea lui milostivire i aducându-1 multumiri si
laude acum si pururi, si in vecii vecilor. Amin.

Doamne, ca tdlharul, ne poedim $i noi, cdci ca

$i tdlharul, am pdcdtuit.
De stänz $i ne gdndim asupra vietii noastre de
mai inainte, afldm, o, Doamne, multe tdlhdrii i multe
inseldciuni. Dar, mai osebit, Doamne, pe Tine te-am
tdlharit prin faptele noastre. Pe Tine le-ant supdrat
pe Tine te-am uitat !
Ci Tu, Doamne, bun cat nici nu poate cugeta slaba
noastrei fling iartd-ne ca i pe tdlharul, cã iatd
ne pocaim $i pldngem, ne tdrdm pe coatele $i
pe genunchii sufletelor noastre, $i nu indraznim
a ridica privirea spre Tine.
Iartd-ne, Doamne, $i prime$te-ne din nou in casa
Ta, cä numai acolo e pace, dragoste $i mdntuire.
Prime$te-ne, Doamne, ca sä ne afttim mdntuirea,
cdnkindu-ti stdvd, Tie, Tatdlui i Sfantului Duh,
acum $i pururea si in vecii vecilor, Amin.

www.dacoromanica.ro
 SFANTUL PROOROC ISAIA

Sfântul prooroc Isaia era de neam din Ierusalim si

se trägea din semintia impAratilor Iudeei. Avea de tata.
pe Amos, frate bun cu Amesie, impäratul Iudeei.
De mic, Isaia a crescut in frica lui Dumnezeu, invä-
tand legea Domnului.
La vremea cuvenitä, Isaia s'a insotit cu femeie; dupa.
lege si a nascut fiu, precum singur spune: M'am apro-
piat de prooroci, &licit de sotia mea, luatä din ceata
fecioarelor, pentru a petrece impreuntt..."
Sfantul Isaia a inceput a prooroci in zile impäratului
Ozia, si a proorocit apoi in zilele lmpärailor Ioatam,
Ezechie, Ahaz, pitnA in zilele imparatului Manase, dela
care a prima pAtimirea.
Cum 0 ce a proorocit el, este destul de bine arritat
in cartea lui, cea scrisä pe larg, in care este ardtatä si
viata lui intreagEt.
Vom spune aid ca" el a fost atat de bine placut lui
Dumnezeu, Meat s'a invrednicit a.L vedea sezand pe
scaun prea Walt, inconjurat de serafimi cu &ate sase
aripi, strigtind Slant, slant, slant este Domnul Savaot,
plin este cerul i pamAntul de slava lui."
Când Isaia proorocul a vazut aceasta, s'a umplut de
spaimä si a zis in sine : O, ticAlosul de mine si
murdarul, am fost invrednicit a vedea pe Domnul Sa-
vaot cu ochli mei necurati i a-L slävi cu buzele mele
cele spurcate...0 Atunci a fost trimes la el un serafim,
având in maini un carbune aprins i i-a atins cu el

www.dacoromanica.ro
 310

ochii i buzele, zicându-i : WA s'a atins acesta de

ochii si de buzele tale, si va sterge Domnul ritrit-de-
legile tale i plicatele tale le va curäti !"
Dupli aceea, Isaia a auzit glasul lui Dumnezeu zicAnd :
Pe eine voiu trimite si eine va merge /a popo-
rul meu?"
$i a spus Isaia de indatä:
WA', Doamne, trimete-mil pe mine !"
$1 I-a trimes pe el Domnul la poporul s'a.u, ea sä in-
demne pe cei pacatosi la poctiintá i sd le spunä ea
multe pedepse veni-vor peste ei de nu se vor pocM,
iar de se vor intoarce la Domnul, mull& milá i iertare
ii va intampina.
Asadar, despre multe lucruri a proorocit sfântul
Isaia.
Asa, el a proorocit despre robia Galileei si-a Samariei
de catre Asirieni, despre nEwälirea lui Senaherim
asupra ludeei, despre stricarea multor cetati.
Dar mai ales, sfamtul Isaia a proorocit despre Domnu
nostru Iisus Hristos.
Despre zamislirea i nasterea lui, a proorocit : lath.
Fecioara va lua in pântece i va naste fiu si vor
chema numele lui Emanoil, care se tälmaceste cu noi
este Dumnezeu."
$i tot asa : Iesi-va toiag din raddcina lui Iesei (Prea
i floare din radacina lui va creste
Curata Fecioara.),
(Domnul Hristos) si se va odihni peste dânsul Duhul
lui Dumnezeu, cel ce din 'fatal iese si spre Fiul se
odihneste."
Despre patimile Domnului, sfântul Isaia a proorocit,
astfel: Acesta poartil pacatele noastre i patimeste
durere pentru noi. RApitu-s'a pentru pacatele noastre si
a fost muncit pentru fara-de-legile noastre, si cu rana
lui, noi toti ne-am vindecat. Ca o oaie spre junghiere
s'a adus, i ea un miel fârri de glas impotriva celui ce-1
tundea, asa nu si-a deschis gura..."

www.dacoromanica.ro
 311

Despre crucea Domnului Hristos a vestit, zicând :

,,Slava Libanului va veni la tine, Ierusalimei cu chiparos,
cu perg l cu cedru, ca Impreuna stt preamtireascA lo-
cal cel slant al meu zice Domnul i locul picioa-
relor mele ii voiu preamäri..."
$i despre a doua infricosatä venirq a Domnului, a
proorocit, spunând: Tata, Domnul va veni ca
el carele lui ca viforul, ca sä dea cu manie isbandirea
sa i certarea in väpaie de foe. Caci cu focul Dom-
nului se va judeca tot pdmantul..."
* * *

Proorocul Isaia petrecea intru desfaimarea lumii, si

cu toate c't era inrudit cu imparatii Iudeei si riutea sä
aibä multe bogAtii si slava lumii, pe toate acestea
le-a trecut cu vederea pentru Dumnezeu, far el, dim-
preund cu sotia lui, petrecea in smerenie, in infranare
si in aspea viatti trupeasca. Ca sti se dea oamenilor
chip de pocäintti, el se imbraca in sac, iar odatii a
umblat gol vreme de trei zile prin mijlocul Ierusalimului
nerusinându-se de multimea poporului i nici necin_
stindu-si neamul prin aceasta.
Aceasta a facut-o dupä porunca Domnului, astfel. Im-
paratul Ezechie, cand a venit asupra Ierusalimului Se-
naherim impäratul Asirienilor, a cerut ajutor dela Egip-
tieni si dela Etiopieni, in loc a-I cere dela Dumnezeu,
asa precum 1-a sfaluit Isaia. Atunci, Isaia a proorocit Ca
Senaherim va bate si pe Egipteni i pe Etiopieni. Iar ca
proorocirea lui sti, fie incredintata tuturor, a mers gol
prin took& cetatea. Cuvântul Domnului asa fusese : Mergi
si leapädti sacul de pe tine i inciiltilmintele din pi-
,cioare." $i Inca multä vreme a mers asa gol, ca sä
arate i implinirea cuvântului lui Dumnezeu, care zicea :
Precum a umblat robul meu Isaia gol si descult, asa
va duce imptiratul Asirienilor pe robitii Egipetului i ai
Etiopiei, pe tineri i bätrâni, goi, desculti i descoperiti,
pre rusir ea Egipetului, "
www.dacoromanica.ro
 312

Prin goliciunea sa, proorocul a mai inchipuit si goli-

ciunea de pe cruce a Domnului Hristos.
Nu peste mull& vreme, proorocia lui Isaia cu privire
la Egipteni, s'a implinit intru totul.
*
* *

Proorocul Isaia era si mare facator de minuni.

Asa, Ierusalimul fiind inconjurat de cei de alta se-
mintie, suferea cumplit din pricina lipsei de apa. Atunci
Isaia, prin rugaciuni multe ce-a facut, a scos un isvor
de apa de sub muntele Sionului. Si s'a zis acelui isvor
Siloam, adica trimis, cad dela Dumnezeu s'a trimis
poporului insetat acel izvor, prin proorocestile ruga-
ciuni.
Tot sfantul prooroc Isaia a isbavit cu rugaciunile sale
cetatea Ierusalimului de inconjurarea barbarilor. Intr'o
noapte a venit ingerul Domnului si a ucis multime mare
de osteni de-ai lui Senaherim, care, sculandu-se a doua
zi si vazand aceasta, s'a inspaimântat si a fugit la Ni-
niva, unde a fost ucis de fiii sai.
Apoi sfantul Isaia a tamaduit pe imparatul Ezechie
dintr'o boala foarte grea, lungindu-i-se astfel viata cu.
Inca cincisprezece ani.
*
* *

Dupa imparatul Ezechie, a venit la imparatia Iudeei

nevrastnicul Manase, care, atunci cand a ajuns la vrasta
desavarsita, a inceput a parasi cane Domnului, placan-
du-i a umbla dupa uriciunile paganesti. Asa, el a zidit
templu pentru idoli si altar lui Baal, spurcand casa
Domnului cu jertfe idolesti. Se indeletnicea cu vraji si
rasvratea poporul indemnandu-1 la inchinare idoleasca.
lar pe cei ce nu se invoiau la aceasta, ii ucidea.
Atunci sfantul prooroc a ridicat glas de impotrivire,
mustrandu-1 si ocarandu-1 pentru faptele'sale. De ase-
www.dacoromanica.ro
 313

menea si pe mai-marii poporului, i-a mustrat proorocul

fara de temere, numindu-i oameni ai Sodomei si-ai
Gomorei.
Atunci, imparatul dimpreuna cu acestia, ne mai pu-
Mad suferi o mustrare ca aceasta, cautau sa ucida pe
sfantul prooroc.
Asadar, au pus de 1-au prins .si ducandu-1 afara
din cetatea Ierusalimului, i-au dat moarte muceniceasck
punandu-1 pe o scandura si taindu-1 cu un fierastrau.
Si asa s'a sfarsit, sfantul prooroc Isaia, la adanci ha-
tranete, avand atunci o Rita douazeci s'i ease de ani.
Dupg ce-a fost ucis, cativa oameni cu teama de Dum-
nezeu i-au luat cinstitul salt trup si 1-au ingropat
aproape de isvorul Siloamului sa isvorasca neincetat.
Langa isvorul acesta s'a zidit scaldatoarea la Care
orbul din nastere a capatat vedere, din mila Domnului
nostru Isus Hristos.
$i astfel s'au dovedit drepte toate proorocirile sfan-
tului Isaia, om prea placut lui Dumnezeu si ales intru
acesta de El, dar care a fost ucis de acei pentru
care aducea proorocie, inaltandu-se duhul sau la
ceruri, intru vesnica petrecere de-a dreapta lui Dum-
nezeu, caruia se cade slava, acum si pururea si In
vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela

pe care, prin voia lui Dumnezeu, ai fost proorocit
de sfdntut Tdu prooroc Isaia, ne inchindm 'fie si
Te rugdm sa ne ierti pdcatele I
Am vrea sd fim goi de pdcate, Doamne, a$a pre-
cum a petrecut multd vreme gol, Isaia proorocul,
sd nu mai fim imbrdcafi cu vestmdntul tuturor pcl-
catelor $i-al iubirii de sine.
A$adar, Te rugdm, Doamne, sd ne desgoloti prin
puterea Ta si. sd ne fii a$a, neru$indndu-ne cu .
goliciunea cea intru Tine.

www.dacoromanica.ro
 314

Arde de pe noi, cu focul dragostei Tale, stricet-

ciosul $i putregdiosul vestmdnt al pdcatului ca sa
ne intoarcem la curdfia dintdiu.
Imbracd-ne apoi, Doamne, cu podoabele Tale cele
albe $i strelluminoase, cele fdrei pieire, cele apdrei-
toare impotriva Rdului.
Cei Tu, Doamne, e$ti puterea noastrd,- $i Tie ne
inchinam, Hristoase, acum $i pururea $i in vecii
,vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro
 CUVIOASA ISIDORA CEA NEBUNA

In manastirea de fecioare a Tavenisiotencelor din

Tebaida, a fost si o fecioara cu numele Isidora, care se
prefacea ca e nebuna pentru Dumnezeu. Ea se afla
atat de desfaimata de surori in cat nici una nu voia sit
ia hrana dimpreuna cu ea, ci toate o cercetau i o
asupreau. Dar ea rabda toate acestea in täcere
mai vartos, cu multumire. Ea se ostenea toata vremea
la bucatarie si in orice alta ascultare manästireasca,
slujind tuturor i nesearbindu-se de nimic. Ea era ea
un burete care curatea i spala toata spurcáciunea ma-
ntistirii. De dimineata nand seara se nevoia in tre-
burile cele mai grele si mai murdare. $i totdeauna
facand pe indracita, ascundea toata fapta ei buna in
fata tuturor, avand, pentru aceasta o mare si tainulta
intelepciune. In ea, se implinea vorba apostolului : Daca
se pare cuiva ca este intelept intre voi, sa se faca
nebun, ca sa fie intelept".
In manastirea aceea se aflau ea la trei Bute fecioare
calugarite, care dupa regula monahiceascia, purtau la
-cap culion. Numai Isidora ii acoperea capul cu un petic
prost i urat. $i nimeni n'a vazut-o stand vreodata la
masa, ci, in tot timpul vietii, s'a hranit numai cu
ramWtile adunate dela masa, iar in loc de bautura,
lua apa cu care spala oalele i caldarile. Nimanui,
nu facea vreo mahnire, si niciodata nu s'a maniat sau
s'a suparat de ceva, precum nici nu s'a certat pentru

www.dacoromanica.ro
 316

ceva. Ci ea, totdeauna tacea i primea, fara nici o su-

pararea, fie dojana, fie ocara, fie batala tuturor suro-
rilor din manastire.
Si toate le facea Isidora, gandind la dragostea si la
patimile Domnlui Hristos.

s*s
$i iath. ea despre aceasta viata aspra, dusa in deplina
multumire de Isidora, s'a facut descoperire cuviosului
parinte Pitirun, barbat slant, care petrecea in pustiul
Porfirit.
Ingerul Domnului i-a statut in fata i i-a zis:
Vrei sä vezi o femele mai imbunatatita si mai
'Acura lui Dumnezeu dead tine, cu toate ca nu pe-
trece in pustie ca tine ? Scoala i mergi la manastirea
de fecioare din Tavenisiot, i vei afla acolo pe una
care poarta pe cap un petic urat. Aceea este mai bunk
inaintea lui Dumnezeu de cat tine, cad petrece in-
teatata multime si tuturor este sluga, i cu toate
batjocurile ce le primeste de la toti, ea nu 0-a departat
inima de Dumnezeu, ci mereu se adanceste in El...
Mergi si-o aflä
Asadar, marele Pitirun s'a sculat i iesind din pus-
tie, a mers la acea manastire. Intrand acolo, fiind
foarte cunoscut ca om plin de credinta, a facut obis-
nuita rugaciune, dupa care a rugat sa yin& in fata Jul
toate surorile. Adunandu-se ele, cuviosul n'a vazut pe
aceea despre care a lost instiintat de ingerul Dom-
nului.
Atunci el a zis :
Una lipseste de aici..."
Surorile au raspuns :
Suntem toate, flu lipseste nici una."
Dar Pitirun a zis din non :
Tocmai pe aceea pe care o caut, nu se aria ald"..
Atunci egumena a spus :

www.dacoromanica.ro
 317

Este Isidora, care este lipsitä de minte si sade

la bucAtdrie."
Sii vie aci..." a clat glas de blajina poruncii
Pitirun
S'a dus s'o aduch, dar ea nu voia, pentru eh
intelesese cu duhul despre descoperirea ce se Meuse
lui Pitirun. Dar calugaritele trägand-o, au dus-o cu
sila.
Vazand-o el si aflAnd-o ca este a ceea pe care i-o arA-
tase ingerul, i a clizat in genunchi si i-a zis :
BinecuvinteazA-mA, maick?" Dar ea, Maud cu
..rnerenie la cel de jos, a ingenuchiat si ea graind:
Tu pe mine mA binecuvinteazA, parinte si st--
panul meu!"
VazAnd surorile aceasta, s'au mirat, iar egumena a
graft cu grijA :
Nu-ti fie tie, pArinte, aceastA necinste, cil Isidora
e indrAcita."
Pitirun a strigat :
Voi sunteti indrAcite... Ea este mai mare inaintea
Domaulai de cat mine si de cat voi toate impreunA
Ea ne este made& la toti..."
Atunci toate surorile au crtzut in fata cuviosului si au
inceput a-si mArturisi nedreptAtile ce le fAcuserii surorii
lor Isidora, cea fArA de minte.
Una zicea :
Eu o ocAram totdeauna! "
Alta grAia :
Eu turnam lAturile peste ea!"
Alta:
En o loveam cu cAlcAiul!"
Eu o bilteam !"
Eu o friceam nebunit!"
Si acuma, cuprinse de mAhnire, cereau iertare aceleia
pe care, cu nedreptul, o asupriserA atat de tare.
Atunci marele Pitirun, dimpreunft cu Isidora, au fAcut

www.dacoromanica.ro
 318

rugaciuni, cerAnd lui Dumnezeu iertare pentru gresalele

acelor surori.
Dupa ce Pitirun a plecat din manitstire, Isidora ne-
putand suferi sit fie cinstita de surori, a ie§it in taina
din manastire i s'a ascuns in nestiute locuri, pana
ce Dumnezeu a chemat-o la Sine, intru odihna ei cea
vesnica i cea bine placuta in cortul dreptilor, ca una
care sub chipul nebuniei, atat de tare a iubit pe Dum-
nezeu, carula se cade slava, acum si pururea i in
vecii vecilor. Amin.
larta-ne, Bunule Doamne, pdcatul iubirii de sine,
care amar ne munce,ste viata L. 0, Doamne, de-am
putea macar a mia parte din nebunia Isidorei sd
avem, am putea ndddjdui in mdntuirea noastra. Dar
noi, o, Doamne, nu suferim cdt de putin sd fie asu-
prita fiinta noastra. Sdrim, strigdm, sbierdm, su-
duim, lovim, ucidem, facem toate fara-de-legile- cu-
prin$i de ticaloasa iubire de sine.
Tu, Doamne lisuse Hristoase, ai venit sti ne aratir
si sd ne inveti smerenia, primind intru aceasta tru-
pul cel asemenea noud, $1 noi nu vrem a-ti urma,
leptiddndu-ne mai intdiu de noi in$ine.
A jutd-ne, Doamne, intru aceasta, pune in duhul
nostru smerenia, ascultarea, ci scdrba de noi, a$a
ca, astfel fticdnd, sa Te cunoa$tem mai deplin pe
Tine, care e$ti ajutorul $i scaparea noastra.
Nu ne ldsa, Doamne, sä fim inghititi de balaurul
dragostei de sine, infricosatul balaur.
la-ne la stinul Tau, in care witam de noi $i re
aducem aminte de Tine.
Pdzeae-ne, Doamne, $i ne iartd!
Cd bun e$ti $i iubitor de oameni, Hristoase
Dumnezeul nostru, i Tie marire inaltam, ca $i Ta-
talui $i Duhului celui sfdnt, acum $i pururea frf
in vecii vecilor. Amin.
www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERIE
Pag.
PAtimirea sfintilor mucenici Pavel ai sora sa luliana (4 Martie) 3
Parintele Iacov, cel ce in pacat Hind cAzut, s'a pocAit
(4 Martie) . . . 8
Cuviosul pArinte Isihie (5 Martie) 14
PAtimirea cuviosului Conon ai-a fiului sttu de acela§ nume cu
el (6 Martie) . . 17
Pdtimirea'sfintilor mucenici Efrem, Vasile, Evghenie, Elpidie,
A gatodor, Eterle ai Capiton, episcopi in Cherlon
(7 Martie) . .
Emilian monahul (7 Martie). . .
.
. . .....
PAtimirea celor 40 mucenici in Sevastia Ameniei (9 Martie)
.
22
2ti
28
Pdtimirea sfantului rnucenic Codrat Nicomidianul (10 Martie) 33
Vista cuviosului Teofan, egumenul din Sigriani (11 Martie) . 39
Vista pArintelui Grigore Dialogul, papA al Romei (12 Martie) 46
Viata cuviosului purtätor de Dumnezeu, pArintele Benedict
(14 Martie) .......... 51
Cuviosul pArinte Anin, facAtorul de minuni (18 Martie) . . 63
Ptitimirea Sfintilor mucenici lirisant ai Dania (19 Martie) . 67
Pätimirea cuvioailor WW1 loan Serghie ai Patriciu (20 Martie) 74
Pätimirea sfAntului mucenic V asile, preotul Anchirei (22 Martie) 79
SfAntul mucenic Nicon i patimirea lui (23 Martie) . . . . 83
Cuviosul pArinte Malh (26 Martie) . . . . 88
Viata cuviosului pArinte Vasile cel nou (26 Martie) . . . 93
Viata cuviosului ptirinte loan, inainte-vAzAtorul pustnic din
Egipt (27 Martie). , . . . , 104
Cuviosul pdrinte Ilarion, egumenul Pelichitului (28 Martie) , 110
Viata cuviosului pArinte Ioan ScArarul (30 Mantle) . . . . 113 .
Viata cuvioasei maice Maria Egipteanca (1 Aprile) . . . 118 P
Viata cuviosului Nichita märturisitorul (3 Aprile) 129
Pdrintele Iosif scriitorul de cAntAri l alcAtuitor de canoane
(4 Aprilie) 136
Cuviosul pdrinte Marcu din Atena (5 Aprile) . . . . . 143
Viata pArintului Evtihie, patriarhul Constantinopolului
(6 Aprilie) 152

www.dacoromanica.ro
 320 -
Pag.
Patitnirea cuviosului mucenic Vadim, din Persia (9 Aprilie) 158
Sfantul Isac Sirul (12 Apri lie) 161
Vista cuvioasei maice Atanasia egumetta (12 Aprile) . . 165
Patimirea parintelui Martin, papa al Romei (14 Aprilie) . . 170
Pätimirea sfintelor mucenite : Agapia, Monla si Irina
(16 Apriliel 174
Sfantul Simon, episcopul Persiei (1.7 Aprilie). 179
Cuviosul parinte Acachie, episcopul Meletinel (17 Aprile) . 183
V iata Cuviosului parinte Teodor episcopul Anastasiopolei
(22 Aprilie) 188
CuvIosul parinte Vitalie, monahul (22 Aprilie) . . . . 202
Marele mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta (22 Aprilie) 206
Sfantul apostol si evanghelist Marcu (25 Aprilie) 225
Sfantul $tefan, episcopul Permului (26 Aprilie) 231
Sfantul apostol Iacov fiul lui Zevedei (30 Aprilie) 239
Sfautul prooroc leremia (1 Mai) 244
Cuviosul parinte Pafnutie, egumenul Borovei (1 Mai). . . . 256
Patimirea sfantului mucenic Timotei si-a sotiei sale Mavra
(3 Mai). 270
Viata cuviosului Teodosie, egumenul Pecerscai (3 MaD . . 277
Vigo, i patimirea sfintei Irina (5 Mai) 288
Cuviosul i dreptul lov (6 Mai) 300 .
Sfantul Varvar, cel ce mai inainte a fost t&Iliar W Mai) . 305 i

Sfantul proroc Isaia (9 Mai)

Cuvioasa Isidora, cea nebuna (10 Mai) .. 33()9
815

www.dacoromanica.ro
 INSTIINTARE

Volume le I, II 0 III din Vietile Sfintilor termi-

nandu-se, Editura Cugetarea", dandu-si seama de
insemnatatea unei asemenea lecturi in popor, a
scos in editia a II-a aceste trei volume, Wand
toate jertfele ca sa le puna in vanzare cu un pret
cat mai mic cu putinta.
Editura Cugetarea" prinde acest prilej pentru
a instiinta publicul cetitor ca exemplare din
volumele IV $i V din Vietile SfIntilor se mai
gasesc la editura si in librarii, i ca, in toamna
aceasta, 1940, va da la iveala volumul VI din
Vietile Sfintilor, ramanand ca in anul viitor sa
twat% ultimul volum, al VII-lea, cu care se incheie
colectia.
Totodata instiinteaza ca a pus in vanzare, Alte
Hod cre*tine", i Ca, tot in cursul acestui an, va
pune sub tipar editia a II-a din Flori crest-111e",
precum I un bogat volum intitulat Cartea cu
pilde", care cuprinde peste 250 pilde cu continut
crestin, un material intru totul folositor pentru pre
dici, conferinte pentru activitatea strajereasca
premilitara, etc...
Toate aceste lucrari sunt de d. Al. Lasearov-
Moldovanu, cunoscutul scriitor crestin.

PRETUL LEI 60.

www.dacoromanica.ro