1

A. Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere

– Relatați despre implicațiile juridico-penale ale pierderii capacităţii profesionale de muncă;
prin „capacitate profesională de muncă” se înţelege aptitudinea de muncă legată nemijlocit de activitatea
profesională a persoanei respective.
„Pierderea deplină a capacităţii profesionale de muncă se stabileşte în conformitate cu Regulamentul în vigoare
numai la necesitate, prin ordonanţa organelor de anchetă sau hotărârea judiciară”. Această prevedere vine în
dezacord cu dispoziţia art.151 CP RM, urmând a fi ignorată. Or, de una singură, incapacitatea profesională de
muncă - deplină sau parţială - nu este specificată în calitate de rezultat infracţional nici în art.151 CP RM, nici
în oricare altă normă penală sau contravenţională. Numai când presupune şi o incapacitate generală de muncă,
incapacitatea profe¬sională de muncă poate antrena aplicarea ărt, 151,152 CP RM sau aart.78 din Codul
contravenţional, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalităţii sub aspectul neadmiterii interpretării extensive
defa¬vorabile a legii penale. Aceasta pentru că pierderea capacităţii profesionale de muncă nu poate fi
echivalată cu pierderea capacităţii generale de muncă. Are dreptate S.V. Rastoropov când afirmă că pierderea
capacităţii profesionale de muncă nu se înscrie în tiparul vătămării cauzate sănătăţii; aceasta pentru că nu
presupune nici dereglarea integrităţii anatomice a organelor sau ţesuturilor, nici dereg¬larea funcţiilor lor
fiziologice, nici vreo afecţiune sau stare patologică; de exemplu, pianistul, căruia i s-a cauzat fractura degetelor
mâinii, poate ulterior să-şi restabilească funcţia degetelor, însă îşi pierde pentru totdeauna tehnica de stăpânire
deosebiţă a pianului
– Definiţi noţiunea „dereglarea îndelungată a sănătăţii”, utilizată în art.152 CP RM;
în acord cu pct.69 al Regulamentului Ministerului Sănătăţii nr.199/2003, prin ,'.dereglare îndelungată a
sănătăţii” trebuie de înţeles urmările prejudiciabile determinate nemijlocit de cauzarea/ vătămării (maladii,
dereglări de funcţie etc.), care au o durată de peste trei săptămâni (mai mulţde 21 de zile).
La dereglarea îndelungată a sănătăţii se raportează: fisurile şi fracturile oaselor tubulare mici, ale osului stern, a
cel mult trei coaste de pe o parte a toracelui; fructele închise nesemnificatiye ale oaselor scheletului facial;
luxaţiile oaselor în articulaţiile mici; restrângerea mobilităţi! m articulaţiile man; pierderea auzului la o singură
ureche; pierderea degetului mare sau aratator de la mana; slăbirea considerabilă a vocii; îndepărtarea traumatică
a dinţilor sănătoşi etc
– Identificaţi soluţia de calificare în cazul repetării a două infracțiuni prevăzute la alin.(1)
art.152 CP RM;
Cu privire la etapele activităţii infracţionale, infracţiunea prevăzută la art.152 CP RM este susceptibila de
pregatire si tentative.
In legatura cu tentative, atunci când intenţia a fost îndreptată spre cauzarea unei vătămări mar grave a integrităţii
corporale sau a sănătăţii, dar, de fapt, s-a cauzat o vătămare mai usoara, actiunile faptuitorului urmează a fi
calificate drept tentativă de vătămare a integrităţii corporale de acea gravitate care a fost cuprinsă de intenţia lui.
Când făptuitorul nu se opreşte la etapa tentativei, dorind să realizeze pana la capat intenţia de
săvârşire a infractiunii prevăzute la art.152 CP RM, această infracţiune consumată ca si cum absoarbe tentativa
de infracţiune. De aceea, nu poate fi conceput concursul dintre tentativa de infracţiune specificată la art 152 CP
RM şi infracţiunea consumată corespunzătoare. Aceasta pentru ca la baza repetarii actului de executare exista o
intenţie unică atunci când făptuitorul concepe consumarea infracţiunii din mai multe încercări. .
Totodată, în prezenţa unor condiţii care indică lipsa unităţii intenţiei, in cazul infractiunii prevazute la art.152
CP RM nu se exclude concursul dintre două tentative de infracţiune on dintre tentative de infractiune si
infrcatiunea consumata.
– Definiți noţiunea „desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente”, utilizată
în art.151 CP RM;
Vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, exprimată în desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor
adiacente, este recunoscută ca vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănă¬tăţii, daca alterarea înfăţişării
fizice a chipului victimei a făcut ca aspectul său să devină neplăcut şi respingator
înafară de faţă, ca parte anterioară a capului persoanei, desfigurarea iremediabilă poate cuprinde şi regiunile
adiacente feţei (pavilioanele urechilor, regiunile anterioare şi antero-laterale ale gâtului). Desigur, faptul că a
 2

fost desfigurată iremediabil doar faţa, sau doar regiunile adiacente, sau şi faţa, şi regnurile adiacente, trebuie
luat în consideraţie la individualizarea pedepsei.
Dacă desfigurarea este remediabilă, ea nu intră sub incidenţa indicatorului „vătămarea integrită¬ţii corporale
sau a sănătăţii”, pe care îl analizăm. Aceasta însă nu exclude operarea aftor indicaton consemnaţi în art.151 CP
RM. La fel, nu se exclude aplicarea art.152 CP RM sau a art.78 drn Codul contravenţional. ..
Aşa cum se desprinde din pct.61 al Regulamentului Ministerului Sănătăţii nr.199/2003, desfigu¬rarea feţei
şi/sau a regiunilor adiacente este remediabilă în cazul în care, cu timpul sau sub influenţa mijloacelor de
tratament conservativ, nechirurgical, se atestă o reducere considerabilă a gradului de pronunţare a modificărilor
morfologice (a cicatricei, a defoimaţiei, a dereglării mimicn etc.); dacă însă pentru înlăturarea lezării ori ă
urmărilor acestora este necesara o intervenţie chirurgicală plastica, lezarea este considerată iremediabilă.
– Relatați despre efectele manifestării de către făptuitor, în cazul infracțiunii prevăzute la
lit.b) alin.(2) art.152 CP RM, a intenţiei determinate/nedeterminate referitor la numărul de
victime;
Daca intentia este determinata refritor la numarul de victime, iar rezultatul infractional este unul partial, nu
putem afirma ca calificarea celor savirsite trebuie facuta dupa regulile aplicabile unei infrcatiuni savirsite cu
intentie indeterminate.
dacă fapta a fost îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea vatamarii intentionate medii asupra a două sau mai multor
persoane, dar, din cauze independente de voinţa făptuitorului, se atestă nerealizarea integrală a intenţiei
infracţionale, adică nu se produce vatamarea nici uneia din aceste persoane , cele comise trebuie calificate
conform art.27 şi art.145 alin.(2) lit.g) CP al RM. Dacă, în aceleaşi împrejurări, a fost vătămată sănătatea sau
integritatea corporală a cel puţin uneia din ele, stabilindu-se că făptuitorul a manifestat intenţie directă
indeterminată, calificarea trebuie făcută în funcţie de rezultatul real survenit (de exemplu, conform art.151 sau
art.152 CP al RM ori conform art.78 “Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale” din Codul c
ontravenţional).
În cazul în care făptuitorul a încercat să vatame două sau mai multe persoane, dar a fost vatamata numai una
singură, răspunderea trebuie aplicată în baza art.52 alin.(1) (dacă nu sunt circumstanţe din alin.(2)), art.27 şi
art.152 alin.(2) lit.g) CP al RM.
Dacă făptuitorul a încercat să vatame trei sau mai multe persoane, dar au fost vatamate numai două din trei
persoane (sau trei din patru, sau patru din cinci etc.), calificarea se efectuează pentru fapta de vatamare săvîrşită
în conformitate cu art.152 alin.(2) lit.g) şi tentativă de vatamare intentionata, după caz, simplu sau calificat,
aflate în concurs.
– Identificați cinci tipuri de violență psihică care nu intră sub incidența art.155 CP RM.
Cu atât mai mult, în contextul infracţiunii specificate la art.155 CP RM, nu au relevanţă alte tipuri de violenţă
psihică (de exemplu, ameninţarea cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor, ame¬ninţarea cu divulgarea unor
informaţii defăimătoare sau compromiţătoare, hipnoza, efectul zombi, tehnica influenţării psihologice graduale,
tehnica influenţării psiholingvistice etc.).
B. Sarcini de nivelul II – aplicare
– Determinaţi deosebirile dintre lipsirea de viaţă din imprudenţă (art.149 CP RM) şi
infracţiunea prevăzută la alin.(4) art.151 CP RM;
infracţiunea specificată la alin.(4) art.151 CP RM se caracterizează prin intenţie faţă de urmările prejudiciabile
primare şi prin imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile secundare.
Dacă decesul victimei s-a produs ca urmare a vătămării gravei a integrităţii corporale sau a sănătăţii, cauzate
însă din imprudenţă, cele comise alcătuiesc infracţiunea de lipsire de viaţă din imprudenţă (ah. 149 CP RM).
Exemplu:
Dacă, în cadrul tâlhăriei, vătămarea intenţionată grayă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a provocat din
imprudenţă decesul victimei, cele săvârşite trebuie calificate conform art.149 şi fitc) alin.(3) art.188 CP RM. în
această ipoteză, ar fi incorect să optăm pentru soluţia calificării potrivit alin.(4) art.151 şi litc) alin.(3) art.188
CP RM. O asemenea variantă de calificare ar avea ca efect tragerea făptuitorului de două ori Ia răspundere
pentru aceeaşi vătămare intenţionată gravă a integri¬tăţii corporale sau a sănătăţii. în mod similar - dacă, în
cadrul atacului săvârşit asupra unei persoane în scopul sustragerii materialului sau a dispozitivului radioactiv ori
 3

a instalaţiei nucleare, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de
ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe - vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii a provo¬cat din imprudenţă decesul victimei, cele săvârşite trebuie calificate conform art.149 şi lit.c)
âlm.(5) art.295 CP RM. în această ipoteză, ar fi incorect să optăm pentru soluţia calificării potrivit a£n.(4)
art.151 şi litx) alin.(5) art.295 CP RM
– Argumentați dacă cazurile de autolezare a sănătăţii intră sub incidența art.151 sau 152 CP
RM;
Ocrotirea legii penale este îndreptată spre relaţiile dintre persoane, nu însă spre actele care nu ies din sfera vieţii
intime, individuale, acte care nu ating deci o relaţie socială. Legea penală intervine numai atunci când actul de
violenţă iese din sfera individuală şi atinge o relaţie socială. Cazurile de âutolezare a sănătăţii, denumite
;,automutilare”, nu intră sub incidenţa prevederilor din Capitolul II al Părţii Speciale a Codului penal, fiind
incriminate la art.353, 355 CP RM(Capitolul XVH al Părţii Speciale a Codului penal) şi la art.372 CP RM
(Capitolul XVIII al Părţii Speciale a Codului penal).
– Demonstrați dacă este corect a se afirma că pierderea unui țesut intră sub incidența art.151
CP RM;
Prin pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia trebuie de înţeles pierderea ireversibilă a
organului sau privarea ireversibilă a acestuia de capacitatea de funcţionare.
în context, prin „organ” se înţelege partea corpului persoanei care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale
sau utile vieţii (cu excepţia organului de vedere, de auz şi de grai). Noţiunea de organ nu trebuie confundată cu
cea de ţesut, ultima desemnând un ansamblu de celule având aceeaşi structură şi aceleaşi funcţii în corpul
persoanei (de exemplu, ţesutul cutanat).
– Argumentaţi dacă este sau nu posibilă tentativa în cazul infracţiunii prevăzute la alin.(4)
art.151 CP RM;
La săvârşirea acţiunilor sau inacţiunilor vioîentale, în prezenţa intenţiei directe sau indirecte privind lipsirea de
viaţă, fapta în ansamblul el, în cazul producerii decesului, va forma componenţa de omor intenţionat.
Dacă asemenea acţiuni sau inacţiuni au condus lâ' vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, iar decesul
victimei nu s-a produs din cauze independente de voinţa făptuitorului, atunci cele comise vor forma tentativa de
omor (în cazul intenţiei directe) sau vătămarea intenţionată - gravă, medie sau uşoară - a integrităţii corporale
sau a sănătăţii (în cazul intenţiei indirecte).
In absenţa intenţiei directe sau indirecte faţă de decesul produs, care a urmat vătămării grave a integrităţii
corporale sau a sănătăţii, cele comise trebuie calificate potrivit alin.(4) art.151 CP RM.
– Comparați infracțiunea de lăsare în primejidie și omorul săvârșit pe calea inacțiunii,
profitând de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei
înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;
obiectul material la omor este corupul persoanei pe cind la lasare ain primejdie nu exista deoarece faptuitorul nu
intreprinde o influentare nemijlocita infractionala asupra corului persoanei.
Victima la omor victima trebuie sa aiba virsat inaintata, bolnava, handicap fizic sau psihic de care faptuitorul sa
profite pentru a o omori, pe cind la lasarea in primejdie victim trebuie sa se afle in stare periculoasa pentru viata
sis a fie lipsita de posibilitatea de a se salva din cauza anumitor circumstante(boal, handicap, neputinta)
Faptuitorul manifesta violenta fata de victima in cazul omorului pe cind in cazul lasarii in primejdie faptuitorul
nu infatuieste nici o actiune, dar intruneste conditiile:1.stie despre primejdie si ar eposibilitatea de a acorda
ajutor victimei sau 2. sa puna el insusi victim intr-o situatie periculoasa.
– Argumentați dacă medicul poate fi subiect al infracțiunii prevăzute la art.163 CP RM;
Poate fi subiect al infractiunii, deoarece medicul ca oricare alta persoana este obligat sa acorde ajutor
persoanelor aflate in pericol eminent pemtru viata lor si acestea sa se afle in imposibilitatea e a se salva singure.
– Demonstrați dacă este corect a se afirma că instituţiile medico-sanitare publice şi private
constituie locul permis pentru întreruperea cursului sarcinii;
Conform art.32 din Legea ocrotirii sănătăţii, operaţia de întrerupere a cursului sarcinii poate fi efectuată în
în conformitate cu Ordinul Ministerului Sănătăţii cu privire Ia efectuarea întreruperii voluntare a cursului
sarcinii în condiţii de siguranţă, nr.647 din 21.09.2010, întreruperea voluntară a cursului sarcinii prin metoda
 4

medicamentoasă, în perioada primelor 9 săptămâni, fără patologie asociată, precum şi întreruperea voluntară a
cursului sarcinii prin metoda vacuum aspirării manuale sau electrice, în perioada primelor 10 săptămâni, fără
patologie asociată, se efectuează în Asociaţiile Medicale Teritoriale, Centrele de Sănătate a Femeii, Secţiile
Consultative din cadrul Centrelor Perinato- logice, în Secţia sănătate a reproducerii a Centrului Naţional
„Sănătatea Reproducerii şi Genetică Medicală”. întreruperea voluntarii a cursului sarcinii cu termen între 10 şi
12 săptămâni de sarcină se efectuează în instituţiile medico-sanitare ce oferă asistenţă medicală specializată
spitaliceasca (secţii de ginecologie sau obstetrică-ginecologie) prin metoda vacuum aspirării manuale/electrice
sau raclaj, dacă metodele vacuum aspirării nu sunt disponibile. întreruperea voluntară a cursului sarcinii în
perioada primelor 12 săptămâni cu patologie asociată (cu risc major pentru pacientă) şi la pacien¬tele cu vârstă
sub 16 ani (indiferent de prezenţa sau lipsa patologiei asociate) se efectuează numai în instituţia medico-sanîtară
ce oferă asistenţă medicală specializată spitalicească (secţii de ginecologie sau obstetrică-ginecologie).
întreruperea voluntară a cursului sarcinii după primele 12 săptămâni de sarcină se efectuează doar în instituţiile
medico-sanitare publice.
Aşadar, întreruperea cursului sarcinii, efectuată în afara unor astfel de instituţii, intră sub inci-denţa art.159 CP
RM.
– Argumentați dacă art.162 CP RM este aplicabil în cazul în care medicul refuză efectuarea
intervenţiei medicale;
Prin „ajutor” se înţelege, după caz, asistenţa medicală sau primul ajutor medical. Prin „neacordare de ajutor” se
are în vedere, după caz: a) neprezentarea la chemare; b) refuzul de a primi bolnavul în instituţia medicală; c)
refuzul de a aplica respiraţia artificială; d) refuzul de a efectua pansamentul rănii; e) refuzul de a administra
medicamentele necesare; f) refuzul de a expedia bolnavul la spital etc. Astfel , printre acestea putem enumera si
refuzarea efectuarii interventiei medicale, deoarece aceasta se caracterizeaza prin refuzul tacit sau expres al
faptuitorului de a acorda ajutorul necesar.
– Comparați tentativa de omor și ameninţarea cu omor, dacă a existat pericolul realizării
acestei ameninţări.
In cazul amenintarii este obligatoriu existenta pericolului realizarii acestei amenintari, pe cind in cazul tentativei
de omor nu mereu este obligatorie existenta acestei circumstante (ex.: tentativa cu instrument nul).
Amenintarea obliga aparitia la victima a temerii pentru viata sau sanatatea sa, fapt exclus in cazul tentativei.
Amenintarea este o actiune verbala, iar tentativa – actiune fizica.
C. Sarcini de nivelul III – integrare
– Argumentaţi dacă este întemeiat sau nu că circumstanța agravantă „cu premeditare” nu se
atestă în cazul infracțiunilor prevăzute la art.151 și 152 CP RM;

– Considerați oare oportună completarea Codului penal al Republicii Moldova cu o normă

similară cu art.202 din Codul penal român (Legea nr.286/2009), astfel încât fapta de
vătămare a fătului să fie incriminată în Codul penal al Republicii Moldova?
Da, intrucit fatul reprezinta o etapa inferioara, obligatorie pentru dezvoltarea fizica a unei viitoare persoane, iar
vatamarea acestuia poate atenta la viata si sanatatea copilului odata cu nasterea sa, creind impedimente acestor
drepturi. Astfel, putem afirma ca vatamarea fatului reprezinta o vatamare prematura a copilului nou-nascut.