Intoxicaţia cu substanţe methemoglobinizante

Intoxicaţia cu substanţe methemoglobinizante devine manifestă clinic atunci când acumularea de

methemoglobină (metHb) este într-o concentraţie mai mare de 2%

I. Substanţele methemoglobinizante sunt reprezentate de:

 compuşi organici derivaţi din benzen, nitroderivaţi - nitrobenzen, nitrotoluen; aminoderivaţi –

anilină; aceste substanţe pot pătrunde în organism pe cale cutanată, respiratorie şi digestivă;
sunt metabolizaţi, rezultând produşi foarte toxici, ca urmare a formării de metHb şi sulfHb, cu
producerea hemolizei intravasculare;
 nitraţii din pânza freatică contaminată, care ajung în intestin, unde determină oxidarea
hemoglobinei în cantităţi mari, care nu pot fi reduse de sistemul NAPH2 (nicotinamid adenin
dinucleotid fosfat);
 azotaţii din îngrăşămintele agricole, compuşi anorganici, precum: nitriţi de sodiu, nitriţi de
potasiu, nitraţi, subnitraţi de bismut, amoniu, dar şi medicamente, ca: Nitroprusiat de sodiu,
Nitroglicerină, Fenacetină, Acetaminofen.

Unele cercetari experimentale pe animale au stability ca nitritii si nitratii sunt percursorii formarii
exogene si endogene a unor nitrosamine cu efecte toxice, mutagene, teratogene si cancerigene la un
numar mare de specii de animale de laborator.

II. Surse de nitriti, nitrati in natura:

Nitriții și nitrații se găsesc în mediu atât în stare naturală (circuitul azotului în natură,
precipitațiile atmosferice, materia humică și depozitele de minerale), cât și ca urmare a
diverselor activități umane (fertilizări, deversări și evacuările)
Acumularea nitritului de sodiu în diverse părți ale plantelor ( rădacini, tulpini, frunze)
este indusă de diferiți factori: superfertilizarea sodiului mai ales cu substanțe nitrice de sinteză,
pH-ul solului, regimul de precipitații, prezența în unele plante de cantități mici de
nitratreductază; însorirea slabă (mai ales în seră), carența în sol a unor oligoelemente, care
participă la activarea nitratreductază, sau a unora care stimulează creșterea și dezvoltarea
plantelor și care intervin in bilanțul azotic, specia și soiul plantei și perioada recoltării.
Nitrții si nitriții sunt substanțe solubile în apă. Ele se vor regăsi în apele de infiltrații, de
suprafață, profunde, uzate, etc. cantitatea lor este condiționată de cantitatea fertilizanților
organici sau sintetici din sol, regimul de precipitații ( ploios, secetos), sezon, platformele de
gunoi, depozitele naturale de nitrați, alte surse organice. În aceste condiții, nitrații pot ajunge în
ape la valori de nnivel toxic la copii mai ales, prin convertirea endogenă în nitriți și instalarea
methemoglobinei.
 Dintre produsele de origine animală, carnea conservată și mai rar laptele și produsele
lactate constituie surse secundare de nitrați și nitriți pentru om.
Laptele proaspăt muls, în principiu este liber de nitrați sau poate conține cantități mici
(0,07 mg/l), dar care poate crește de circa 2 ori în laptele pasteurizat și de circa 4 ori în cel
sterilizat.
Pentru om, un risc major îl reprezintă depașirea limitei maxime admise de nitrați în apa
de băut, când nitrații se convertesc în nitriți endogeni și cu animele secundare vor produce
nitrozamine cancerigene la consumatori.
Alte surse de formare ale nitrozaminelor sunt reprezentate de :
 Medicamente – Aminopirina, Oxitetraciclina, Metadona, în prezența agenților
nitrozanți formează N-nitozo-dimetil amină (NDMA), toxicitate hepatică și
acțiune cancerigenă ;
 Pesticidele – Ziram, Tiram, Firbam pot forma NDMA ;
 Tutunul – studii epidemiologice au subliniat relația dintre mestecat și fumat și
cancerul bucal, esofagian, pulmonar și vezical la om;
 Berea – (depinde de sortiment, poate conține nitrosamine), unele băuturi
alcoolice, unele grăsimi și produse vegetale.

Atât nitrații cât și nitriții, în raport de doză, induc intoxicații acute sau cronice (ei
blochează hemoglobina prin formarea methemoglobinei în hematii în urma acțiunii agentului
oxidant, care se combină cu fierul bivalent al hemoglobinei, rezultând un compus cu Fe trivalent.

III. Efectele cronice ale nitrozaminelor asupra organismelor :

Efectul toxic acut se poate manifesta prin două sindroame: hepatotoxic (apare spontan;
se manifestă prin apatie, hemoragii hepatice, digestive, pulmonare) și neurotoxic.
Toxicitatea cronică indusă de nitrozamine prin ingerarea de doze mici și repetate, se
manifestă inițial nespecific, legat de organul țintă afectat, pentru ca în final manifestarea clnică
să se coreleze cu efectul cancerigen al organelor afectate.
Se consideră că acțiunea mutagenă a nitrozaminelor este dată de alchilarea acizilor
nucleici, cu precădere a ADN-ului.
Nitrozamninele sunt privite ca substanțe de risc cancerigen indirect, numeroase specii
de mamifere, păsări și pești fiind susceptibile. Acțiunea lor este foarte selectivă pentru anumite
organe și țesuturi. Acest organotropism caracteristic e în relație strânsă cu locul de metabolizare
(ficat, rinichi, pulmon, tract digestiv). Nitrozmorfolina are afinitate pentru ficat, iar
nitrozopiperidina pentru esofag, pulmon, ficat sau stomac. Nitrozopiperazina induce tumori
nazale. La om, cancerul gastric este indus de nitrozuree, dar și de către unele nitrozamine
produse intragastric din amine și nitrit proveniți din alimente sau salivă. Inducerea cancerelor se
realizează când nitrozaminele se administrează repetat în doze mici.
Studii experimentale pe femele gestante au evidențiat faptul că diverse nitrosamine au
avut efecte toxice și letale aupra embrionilor. NDMA administrată oral la șobolance gestante în
doză de 30 mg/kilocorp, a produs mortalitate embrionară și fetală foarte crescută.
IV. Formele clinice ale intoxicatiei:

În funcţie de concentraţiile de MetHb în sânge, formele clinice ale intoxicației acute cu

substanțe methemoglobinizante pot fi:
 uşoară, când concentraţia de MetHb este de 10-20%;
 medie, la valori cuprinse între 20-40%;
 severă, la valori cuprinse între 50-60% şi peste.
În intoxicaţia acută cu substanţe methemoglobinizante este caracteristic faptul că tegumentele
sunt cianotice, iar la recoltare, se constată că sângele este ciocolatiu, vâscos.

V. Simptomatologia este reprezentată de:

 cianoză (atunci când metHb în sânge are o concentraţie de 10-20%);

 astenie, cefalee;
 dispnee, tahicardie, decompensare cardio-vasculară, colaps cardio-vascular;
 encefalopatie hipoxică, convulsii, comă.

VI. Diagnosticul pozitiv:

Diagnosticul pozitiv se pune pe baza prezenţei cianozei, a condiţiilor de apariţie a intoxicaţiei, a

culorii ciocolatii a sângelui şi în funcţie de valorile obţinute la dozarea MetHb.

VII. Tratamentul:

Tratamentul se face de urgenţă, cu aplicarea unor măsuri generale nespecifice, de

îndepărtare a toxicului, în funcţie de calea de pătrundere în organism.
Metodele aplicate constau în: scoaterea persoanei respective din mediul toxic, în cazul
în care intoxicația s-a produs prin inhalarea substanțelor methemoglobinizante ; oxigenoterapie
(cu oxigen hiperbar), spălătura gastrică, în cazul în care intoxicația s-a produs prin ingestie,
administrarea de cărbune activat.
Pentru desfacerea metHb şi eliberarea Hb, se administrează substanţe reducătoare,
precum :
 Albastrul de metilen 1%, 1 mg/kg corp, lent intravenos (i.v.), repetat, la nevoie,
la 3-4 ore sau
 Acidul ascorbic (Vitamina C), lent i.v. 30 mg/kg corp, singur sau asociat cu
Albastrul de metilen.

În cazurile severe, se impune practicarea exsanguinotransfuziei.