Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Boala figureaza sub mai multe denumiri: "hepatita infectioasa", pentru hepatita cu
virus A, si "hepatita serica", pentru hepatita cu virus B. Sub denumirea de "hepatita
virotica sau virala" sunt cuprinse atat hepatitele cu virus A si virus B, cat si cele
provocate de alte virusuri decat cel hepatic. In legatura cu calea de transmitere
parenterala se vorbeste de "hepatita de inoculare", "hepatita de seringa" sau
"posttransfuzionala", care nu trebuie confundata cu hepatita serica, deoarece pe cale
parenterala se poate transmite oricare dintre virusurile hepatice, nu numai virusul B.
Virusul A patrunde in organism in mod obisnuit pe cale orala, insa poate fi inoculat
si parenteral. Perioada de incubatie dureaza intre 2 si 6 saptamani. In cursul bolii,
virusul A a fost gasit in sange, in sucul duodenal si in materiile fecale. A putut fi
decelat in materii fecale si la 18 luni dupa boala. Contaminarea facandu-se cel mai
frecvent pe cale digestiva, vectorul obisnuit este apa. Boala poate sa apara sporadic,
dar deseori in focare epidemice, care intereseaza colectivitati cu sursa de apa
comuna: familie, internate, camine, scoli, cazarmi. in timpul razboaielor sau al
calamitatilor naturale, cand se produc aglomerari de populatie cu conditii de igiena
deficitara, izbucnirile epidemice, ale bolii cuprind mari mese de oameni. Infectia cu
virus A confera o imunitate homoloaga.
In aparitia bolii, si mai ales, in modul ei de evolutie intervin si unii factori favorizanti:
varsta, starea fiziologica (pubertate, climacteriu, sarcina), unele boli (tuberculoza,
diabetul, infectiile biliare, boli digestive, colagenoze), agresiunile medicamentoase,
carentele alimentare si vitaminice, oboseala.
In formele severe (distrofie hepatica acuta), leziunile de necroza sunt foarte extinse;
apar zone de regenerare nodulara cu tesut conjunctiv, multe celule prezinta leziuni
de degenerescenta grasa, reticulul de sustinere este pe alocuri distrus, arhitectonica
nu mai este pastrata in intregime.
Simptomatologie: debutul este variabil. De cele mai multe ori, boala incepe cu
tulburari dispeptice, uneori atribuite unor mese mai grele, care in fond nu fac decat
sa accentueze o stare dispeptica existenta de cateva zile. Bolnavul se plange de
inapetenta, greturi, uneori varsaturi, balonari postprandiale, modificari de scaun
(constipatie sau diaree), de multe ori dureri epigastrice cu aspect de colica biliara.
Alteori, boala are un debut cu aspect "gripal": cefalee, curbatura, fenomene catarale
ale cailor respiratorii superioare. In alte cazuri, debutul se manifesta prin artralgii,
mialgii, lombalgii, uneori tumefieri articulare, febra, imbracand un aspect
"reumatismal". Dar toate aceste aspecte pot sa lipseasca, primul simptom care
atrage atentia bolnavului fiind icterul.
Faza icterica dureaza in mod obisnuit 2-3 saptamani, uneori o perioada mai scurta;
alteori se poate prelungi pana la 6 - 8 saptamani. In aceasta faza,
Simptomele obiective din faza preicterica se atenueaza sau dispar, apetitul revine,
starea subfebrila dispare. Icterul se^ instaleaza repede, atingand maximul de
intensitate in 3 - 4 zile. Coloratia este galbena-roscata. Urina este hipercroma
(colurica), iar scaunele usor decolorate (hipocolice). Diureza scade sub 1 000 ml,
putand ajunge la 500 ml. Pruritul si bradicardia - semnele de crestere a sarurilor
biliare in sange - sunt moderate, si ele persita doar daca este vorba de o forma de
icter prelungit, colangiolitic.
Evolutie: hepatita virala acuta evolueaza spre vindecare completa in 4/5 din cazuri
intr-un interval de 3 - 4 saptamani. Formele care trec de 3 - 4 luni au tendinta la
permanentizare. O parte din bolnavi ramane cu suferinte extrahepatice, iar altii i trec
spre hepatita cronica, ca urmare directa a hepatitei acute.
Hepatita tip A este mult mai frecventa. Incidenta maxima este in copilarie si
adolescenta. Infectiile inaparente sunt de 20 - 30 ori mai frecvente decat cele mani-
feste (60 - 80% din populatia de peste 50 ani, are anticorpi specifici). Nu prezinta
antigen Australia (Ag HBs). Incubatia este in medie 4 saptamani. Debuteaza relativ
brusc cu sindrom infectios general si manifestari digestive, mai rar pseudogripare
sau tip boala serului (eruptie urticariana, poliartralgii, caracteristice formei B).
Evolueaza aproape totdeauna spre vindecare chiar in formele prelungite.
Recrudescentele si recaderile sunt rare. Prognosticul este bun. In concluzie bolnavul
este un copil sau tanar, cu sindrom hepatitic clinic icteric sau anicteric si cu sindrom
de laborator, cu lipsa antigenului Australia, cu prezenta eventuala a focarului si cu
evolutie benigna.
Mai anevoios este diagnosticul cu icterele episodice din procesele evolutive ale
hepatitelor cronice si ale cirozelor; numai o anamneza atenta si un examen obiectiv
complet pot stabili diagnosticul.
Prognosticul hepatitei virale acute: bun in general, este mai rezervat cand se
insoteste de fenomene nervoase (somnolenta, neliniste, delir), cand varsarutile sunt
persistente si icterul se prelungeste peste masura ori este recidivant si insotit de
puseuri febrile.
Prognosticul distrofiei acute este grav, iar cel al distrofiei subacute, foarte rezervat.
In hepatita tip B, Tratamentul este similar celui descris mai sus. Pentru prevenirea
evolutiei spre hepatita cronica agresiva, se practica corticoterapia, pentru blocarea
mecanismelor imunologice. In formele colestatice, corticoterapia va fi administrata
discontinuu. In general corticoizii, inainte de 10 saptamani de evolutie, nu au efect
sau sunt nocivi. Se discuta si despre utilitatea penicilaminei, vidarabinei si
interferonului.