Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mihai sa /s-a pregătit să plece la plimbare.Sa / s-a uitat să vadă dacă haina sa / s-a este
periată şi dacă încălţămintea sa / s-a este curată. A chemat-o şi pe sora sa / s-a, Oana.Ea sa / s-a
bucurat mult. Mama s-a / sa dus la magazin. Vecina sa / s-a accidentat în stradă.
a)Copiii au zărit o veveriţă. Ea ____ aplecat să ia o ghindă, apoi ____ întors la scorbura
____
Marele povestitor____ născut la Humuleşti. Opera ____ este citită de toţi copiii.
b) Maria ____ îmbrăcat pentru a merge cu mama ____ în oraş. ____ uitat în oglindă,
____ pieptănat şi au plecat.
În magazinul de marochinărie, ____ întâlnit cu prietena ____, Georgeta.
Mama i-a cumpărat lucruri frumoase. Maria ____ bucurat şi a mers la vecina ____ să i le
arate.
c) Ora de citire ____ terminat. Elevii ies în recreaţie. Cecilia şi colega ___ sar coarda.
Colega ____ ____ împiedicat şi a căzut. ____ ridicat repede şi s-au ridicat în continuare. ____
sunat de intrare şi jocul ____ terminat.
“s-au”/ “sau”
1. Completează spaţiile punctate cu „s-au” şi „sau”:
Păsările călătoare …... întors din ţările cu lumina prea albă şi fierbinte. Îşi vor regăsi
cuiburile..….. nu?
Sunt atât de bucuroase de revederea locurilor dragi, că nu …..….. mai gândit la asta. Foşnind
mătăsos, …..….
aşezat pe întinderea catifelată …… pe ramurile înmugurite, ………. odihnit puţin, apoi au
început lucrul. Repară cuiburile ………. construiesc altele. Vor cloci ouăle şi vor scoate puişori.
3. Scrie corect “sau” şi “s-au” în locul punctelor din textul de mai jos:
Costache şi Mihai ____ hotărât să meargă în tabără. Nu ştiu unde este mai bine, la munte
_____ la mare? _____ gândit că la mare pot să se bucure mai mult de soarele strălucitor _______
de apa mării tămăduitoare.
____ anunţat locurile pentru tabere. Pentru a merge în tabără la mare, trebuie să ai numai note
de nouă ____ de zece. Cum cei doi nu prea _____ învrednicit să ia zece ____ nouă ____ înscris
pe lista celor care vor pleca la munte.
2. Completează cu la/l-a:
Tata a spus că ………gară va sosi bunica mea. ……ora 6 va sosi aceasta. Înainte de a pleca, tata
……întrebat pe fratele meu:
- …ce gară va veni bunica ?
- …gara cea mai apropiată.
L-am dus pe fratele meu …gară, împreună cu tata pentru a o întâmpina pe bunica.
7. Completează cu LA / L-A:
Dimineaţa, Alin pleacă …… şcoală. Pe drum, el …… întâlnit pe Daniel. ……lecţii,
prietenul său a luat note bune. După ore, Alin …… lăudat.
“ne-am” / “neam”
7. Ordonează propoziţiile:
a) ospătat ne-am la cu toţii un neam de-al Gheorghiţă lui.
b) luptat cuceritori oameni de cu ne-am neam un.
“o dată” / “odată”
3. Corectează greşeala!
O dată, demult, am văzut o stea căzând de pe cer.
Iepurele alergă odată, de două ori spre pădure, acolo unde ştia că-şi are cuibul.
Ziua de 8 Martie este odată importantă.
O dată, vara, am fost la scăldat cu verişorii mei.
Mierla cântă odată la geam, apoi zbură în înaltul cerului.
“mai” / “m-ai”
Când _____ vii pe la noi, să _____ aduci jocul de şah ca să _____ jucăm o dată.
_____ înţeles? Dacă _____ ai şi alte jocuri, să le aduci ca să mă _____ joc şi eu.
mai m-ai
chemat
bun
strigat văzut
alb certat
cald auzit
copt cuminte
7. Uneşte şi potriveşte:
M-ai chemat la tine mai repede.
M-ai strigat să vin de ce nu m-ai strigat?
Dacă m-ai văzut să mai mănânc.
M-ai lovit în luna mai.
Nu mai vreau cu un mai.
“iau” / “i-au”
5. Corectează greşelile:
I-au paltonul din cuier.
Iau auzit vorbind în şoaptă.
I-au un pahar cu lapte.
O iau cu mine pe Angela.
REŢINEM:
Se scrie: Se verifică:
LA: la şcoală; de la Cluj. a) LA este un singur cuvânt (de legătură);
merge LA şcoală; vine de LA Cluj
L-A: l-a întâlnit; l-a lăudat; l-a găsit b) L-A este format din două cuvinte care
se scriu separat şi se rostesc împreună;
Cuvântul „A" din (L-A) are înţeles
împreună cu cuvântul următor: l-a adus
REŢINEM:
Se scrie: Se verifică:
NEA: Un strat de nea acoperă pământ a) NEA este un singur cuvânt; poate fi
Nea Vasile cântă la nai. înlocuit cu zăpadă, omăt sau nenea.
NE-A: Ieri ne-a vizitat unchiul Ion. b)NE-A este format din două cuvinte NE-
Mama ne-a răsplătit pentru A care se scriu separat şi se rostesc
hărnicia împreună;
noastră. Cuvântul „A" din (NE-A) are înţeles
împreună cu cuvântul următor.
Observaţie: După cuvântul NE-A urmează un cuvânt care exprimă o acţiune, ce s-a
petrecut mai demult.
CUVÂNTUL NEAM ŞI ORTOGRAMA NE-AM
REŢINEM:
Se scrie: Se verifică:
NEAM Ne-a vizitat un neam de la Galaţi. a) NEAM este un singur cuvânt; poate fi
Neam de neamul nostru a înlocuit cu rudă sau popor.
stăpânit b)NE-AM este format din două cuvinte
pământul ţării. NE-AM care se scriu separat şi se rostesc
NE-AM: Ne-am întrecut la învăţătură. împreună;
Aseară ne-am făcut ghiozdanele. Cuvântul „AM" din (NE-AM) are înţeles
împreună cu cuvântul următor.
REŢINEM:
Se scrie: Se verifică:
IAU: Iau cărţi de la bibliotecă. a) „ia” şi „iau” se scriu când au înţelesul
Iau tramvaiul spre casă. de „a lua”, „a apuca”.
I-AU: Românii i-au îvins pe turci la b)I-A/I-AU este format din două cuvinte
Rovine. care se scriu separat şi se rostesc
Copiii i-au cerut învăţătorului o împreună;
carte cu poveşti. Cuvântul „A"/AU are înţeles împreună cu
cuvântul următor.
Observaţie: 1. Alături de cuvântul luat , iau se scrie cu cratimă (i-au luat);
Când se scrie cu un i, când se scrie cu doi i şi
când se scrie cu trei i
January 30, 2013 by Iasmina 28 Comments
Ieri mi-a spus cineva că niciodată n-a înţeles cum stă treaba cu
i – urile de la sfârşitul cuvântului, şi că s-ar bucura tare mult dacă i-ar explica cineva într-un mod
cât mai simplu, fără termeni gramaticali greu de înţeles. Sper că din ce voi scrie aici, va înţelege.
În liceu, profesoara de română ne atrăgea mereu atenţia, şi spunea că nu se zice “doi de i”, ci
“doi i”, aşa cum nu se spune “doi de cai”, ci “doi cai” sau “doi de pantaloni”, ci “doi pantaloni”.
O să încep cu cuvintele care sună ca şi cum ar avea doi i la final, dar, de fapt, se scriu cu un
singur i:
noştri şi voştri
pantaloni albaştri, ochi negri. În acest caz, adjectivele sunt la plural, nearticulate.
“Roșu”, indiferent de sensul pe care îl are, la plural (ca-i leguma, ca-i culoarea) se scrie cu doi i,
întodeauna!
Când sunt articulate cu articolul hotărât -i, (cel care e aşezat la sfârşitul cuvântului), se scriu cu
doi i. În acest caz, adjectivul preia, prin inversiune, articolul de la substantiv:
Atenţie! Dacă se face referinţă la negrii, ca oameni de culoare, atunci, la plural se scrie cu doi i.
mândri, membri, miniştri, maiştri – sunt cuvinte care se scriu tot cu un singur i când
sunt la plural şi nearticulate. Când sunt însă articulate cu articol hotărât, se scriu cu doi i:
De fapt, ca să înţelegeţi mai uşor, toate aceste cuvinte se supun regulii pe care o veţi găsi mai jos:
De multe ori, însă, ne dăm seama greu când există articol hotărât şi când nu există. În acest caz,
punem cuvântul la genul feminin, unde articolul hotărât nu este -i, ci este -le. Înlocuim, în
minte, cuvântul la masculin cu cel le feminin. Dacă la feminin trebuie pus articolul -le, atunci, şi
la masculin trebuie pus articolul -i. Iată şi câteva exemple, ca să înţelegeţi mai uşor:
Dacă avem de scris undeva: “membri ai comisiei” şi nu ştim cum să scriem, înlocuim în minte cu
substantivul la feminin: ” membre ale comisiei” – nu are articolul -le, aşadar, nici membri nu va
avea doi -i.
Dar dacă avem de scris “membrii comisiei” şi nu ştim dacă se scrie cu un i sau cu doi i, înlocuim
în mintecu “membrele comisiei” – avem articolul -le, aşadar, membrii se scrie cu doi -i.
Dacă avem de scris: “acei domni sunt nişte maeştri“, înlocuim în minte cu “acele doamne sunt
nişte maestre” – nu are articolul -le, aşadar, nu se scrie cu doi -i.
Dar dacă avem de scris: “maeştrii deghizării”, înlocuim în minte cu “maestrele deghizării” – are
articolul -le, aşadar, aici, maeştrii se scrie cu doi -i.
O să continui acum cu cuvintele care se scriu cu doi -i, dar şi cu trei -i:
Substantive şi adjective:
1. la genul masculin, substantivele şi adjectivele care au penultima literă -i, cum sunt: ,
macaragiu, copil, fiu, zglobiu, argintiu etc. se scriu, atunci când sunt la plural, cu doi -i:
macaragii, copii, fii, zglobii, argintii;
2. tot aceste cuvinte, atunci când sunt articulate cu articol hotărât (cel care e aşezat la
sfârşitul cuvântului), se scriu cu trei -i: macaragiii, copiii, fiii, zglobiii (copii), argintiii
(brazi);
3. când sunt la cazul genitiv (cel care exprimă posesia sau apartenenţa) şi dativ (care
răspunde la întrebarea Cui?), numărul plural se formează de la forma de Nominativ plural
a cuvântului, la care se adaugă terminația -lor. Prin urmare, dacă la Nominativ plural
cuvântul are 2 i (rosu-rosii, farmacie-farmacii, copil-copii), și G-D-ul plural vor avea 2 i
(Roșiilor din ciorba trebuia sa le cureți pielița. / Rețeaua farmaciilor de stat / Copiilor le
plac bomboanele.). Daca pluralul cuvântului e într-un singur i la Nominativ (ministru-
miniștri, tablou-tablouri, floare-flori), si G-D-ul plural vor avea un singur i (ministrilor,
tablourilor, florilor).
4. tot aceste cuvinte se scriu cu doi -i şi când sunt la cazul vocativ (cel care se exprimă prin
strigare şi are după el semnul exclamării sau virgulă): Macaragii/copii/argintii (se poate
referi la o echipă), veniţi aici!
5. celelalte substantive masculine, cum sunt: băiat, cal, zidar, frumos, mare etc. se scriu cu
doi -i atunci când sunt articulate cu articol hotărât: băieţii, caii, zidarii, frumoşii, marii;
6. substantivele la genul feminin care au penultima literă -i: cofetărie, prostie, fistichie,
zglobie etc., atunci când sunt la plural, se scriu cu doi -i: cofetării, prostii, fistichii,
zglobii;
7. tot aceste cuvinte, formează doi -i în interiorul cuvântului, când sunt articulate cu articol
hotărât cofetăriile, prostiile, fistichiile, zglobiile (fete);
8. şi tot aceste cuvinte, atunci când sunt la cazul genitiv (cel care exprimă posesia sau
apartenenţa) şi dativ (care răspunde la întrebarea Cui?), formează doi -i în interiorul
cuvântului: cofetăriilor, prostiilor;
9. substantivele la genul feminin care la plural se termină în – i (cărţi, săgeţi, găleţi, ), se
scriu cu doi -i atunci când sunt la genul genitiv (care exprimă posesia) şi dativ (care
răspunde la întrebarea Cui?) la singular: coperta cărţii, vârful săgeţii, mânerul găleţii;
10. celelalte substantive feminine, sau chiar adjective, dacă la plural (atenţie, nu la singular,
ca mai sus) se termină în – i, precum: telecomandă – telecomenzi, lopată – lopeţi, pătură
– pături, cuminte – cuminţi, se scriu cu doi – i dacă sunt în cazul genitiv (cel care
exprimă posesia sau apartenenţa) şi dativ (care răspunde la întrebarea Cui?), la singular:
butonul telecomenzii, coada lopeţii, căldura păturii, cuminţii fete i-am dat o floare;
11. substantivele în cazul neutru, cum ar fi: pat, creion, şerveţel etc., nu se scriu cu doi i.
Verbe
3.1. la modul indicativ, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular (tu scrii, tu ţii);
3.2. la modul indicativ, timpul viitor popular, persoana a II-a, numărul singular (tu o să scrii, tu o
să ţii);
3.3. la modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular (tu să scrii, tu să ţii)
– dacă rădăcina nu se termină în i ( zic, fac, cern), nu formează doi i.
4.1. dacă se termină infinitiv în i, cum sunt: a citi, a vorbi, a şti, a fi:
– în general, se scriu cu doi i la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana I, numărul
singular (eu citii, eu vorbii). Excepţii de la această regulă sunt verbele precum: a şti şi a fi.
modul indicativ, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular: tu ştii, tu vii;
modul indicativ, timpul viitor popular, persoana a II-a, numărul singular tu o să ştii, tu o
să vii;
modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular tu să ştii, tu să vii.
modul indicativ, timpul viitor popular, persoana a II-a, numărul singular tu o să fii
modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular tu să fii
impertativ (poruncitor, care ordonă), persoana a doua, numărul singular, forma pozitivă:
fii! (la forma negativă are un singur i: nu fi!
în rest, se scrie cu un singur i, cum ar fi la:
– imperativ negativ: Nu fi obraznic!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
– viitor: voi fi, vei fi
– verb + fi: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
Atenţie! Verbele care se termină la infinitiv în doi i, cum sunt: a înmii, a prii, a pustii:
– formează 3 i la modul indicativ, timpul perfect simplu, persoana I, numărul singular: eu înmiii,
eu pustiii;
– formează doi i la modul indicativ, timpul viitor eu voi înmii, tu vei prii, el va pustii etc., şi
modul contiţional, timpul prezent: eu aş înmii, tu ai pustii etc.
4.2. Verbele care la infinitiv se termină în î, cum sunt: a coborî, a doborî, a urî, nu formează doi i
niciodată.
18