Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală

Master : Managementul Calității și Inovației în Domeniul Agroalimentar

INSTALAȚII DE CONDIȚIONARE A AERULUI ÎN INDUSTRIA

ALIMENTARĂ

Masterand :

Prof.Univ.Dr Dan Pasat Malaescu Andrei Catalin

 Condiționarea aerului

O instalatie de conditionare (climatizare) a aerului are sarcina de a mentine aerul din

spatiile interioare (in care se gasesc oameni sau au loc procese tehnologice) la anumiti
parametri (temperatura, umiditate, viteza de circulatie etc.), indiferent de conditiile
exterioare.

Termenul 'conditionarea aerului' a fost utilizat pentru prima data in legatura cu

practica umidificarii aerului in fabricile de textile pentru a controla efectele statice ale
electricitatii si a evita astfel ruperea firelor (Jennings, 1978).Climatizarea poate fi de confort,
utilizata in cladiri de locuit, mijloace de transport etc. sau industriala, aceasta avand aplicatii
in industrie (chimica, alimentara etc.).

Sistemele de conditionare a aerului se impart in sisteme centrale si sisteme cu unitati

independente.

• Sistemele centrale de conditionare a aerului (fig. 1) sunt folosite in principal in cladirile

mari. Unitatea principala a acestor sisteme este amplasata intr-o camera speciala si, de regula,
la distanta mare de spatiul care urmeaza a fi conditionat. Unitatea centrala este conectata
printr-o retea de conducte cu spatiile supuse conditionarii. Aerul din atmosfera este aspirat de
unitatea centrala de conditionare si amestecat cu o anumita cantitate de aer recirculat.
Amestecul trece apoi prin filtre pentru a indeparta praful sau alte particule solide si este
conditionat in functie de modul de operare al sistemului (racire sau incalzire). Atunci cand
este necesara scaderea temperaturii unei incinte, aerul este racit si, daca este cazul,
deumidificat. Atunci cand este necesara ridicarea temperaturii in interiorul incintei, aerul este
preincalzit, umidificat prin adaugarea de vapori de apa si, in final, incalzit pana la
temperatura necesara. Aerul este apoi transportat folosind ventilatoare (la viteze cuprinse
intre 5 si 15 m/s), cel mai frecvent, la nivelul superior al incintei de unde este difuzat
si recirculat in interiorul incintei. In cazul in care este necesar ca diferite spatii ale unei
incinte sa fie conditionate separat se folosesc mai multe sisteme independente de conducte. In
acest mod, aerul distribuit in fiecare spatiu al incintei poate fi controlat independent pentru a
satisface cerintele impuse de confort.
• Sistemele independente de conditionare a aerului pot fi amplasate in orice spatiu fara a
mai fi nevoie de o unitate centrala. Sunt in principal folosite in cladirile in care ocupantii
doresc sa foloseasca sistemele de conditionare numai in anumite spatii sau atunci cand costul
instalarii unui sistem central de conditionare este nejustificat. Exista doua tipuri de
sisteme: monobloc si unitati separate. Unitatile monobloc sunt amplasate in aceeasi incinta,
in peretele exterior al incintei sau la fereastra. Sistemele cu unitatile separate (split) nu
necesita schimbari majore in constructia incintei. O parte a unitatii este amplasata in afara
incintei (compresor, ventilator – 3, fig. 2) in timp ce a doua parte, care contine vaporizatorul
si partile mecanice usoare, este amplasata in interiorul incintei. Cele doua unitati sunt
conectate prin doua conducte de diametru mic care transporta agentul frigorific. Nivelul de
zgomot in timpul functionarii este foarte scazut deoarece partile mecanice sunt situate in
exteriorul incintei. La unele solutii constructive se folosesc mai multe unitati interioare (1, 2,
3, fig. 3), conectate la o singura unitate exterioara (5).

Pentru spatii de locuit, elementele principale care determina starea de confort termic
sunt:

· temperatura;

· umiditatea;

· viteza aerului;

· calitatea aerului.

Exista si alte elemente care pot fi controlate, cum ar fi nivelul de zgomot, lumina,
culorile; cu cat este mai mare numarul parametrilor care se pot controla, cu atat conditiile de
confort vor fi mai bune.
Fig. 1 – Sistem centralizat de conditionare a aerului (functionare pe timp de iarna)

1-aspiratie aer proaspat; 2-preincalzire; 3-amestecare cu aer recirculat; 4-deumidificare; 5-

incalzire; 6-umidificare; 7-ventilator; 8-filtrare; 9, 10-conducte insuflare aer; 11-conducte
preluare aer; 12-conducta evacuare aer; 13-gura de evacuare aer.

Fig. 2 – Unitate separata (split) de Fig. 3 - Unitate separata (split) de conditionare a

conditionare a aerului aerului cu mai multe unitati interioare

1-unitate interioara; 2-conducte; 3- 1, 2, 3-unitati interioare; 4-conducte; 5-unitate

unitate exterioara. exterioara.
 Intervalul de temperatura care asigura confort este intre 20 si 24°C, in functie de
activitatea depusa in acea camera. Cu cat efortul depus de ocupanti este mai mare, cu atat va
scade valoarea temperaturii de confort (de exemplu: pentru starea de repaus temperatura de
confort este in jurul valorii de 22-23°C, pentru starea de activitate usoara, munca de birou,
valoarea acesteia este de aproximativ 21°C, pentru munca fizica grea temperatura de confort
este de circa 17-18°C, iar in cazurile de munca fizica foarte grea valoarea poate fi chiar de
10°C).

Valoarea ideala a umiditatii relative este cuprinsa intre 40% si 60%; sub aceste valori
(40%) se constata uscarea gurii si a pielii, iar la valori peste 60% apar senzatii de greutate,
dureri de cap si piele lipicioasa. Este de evidentiat ca deja la limitele minime sau maxime,
adica (40% si respectiv 60%), apar stari de disconfort.

Viteza aerului refulat depinde de tipul echipamentelor de refulare si aspiratie ale

aerului si mai ales de pozitionarea lor. Se considera normal un flux de aer care atinge corpul
uman cu o viteza de 0,5 - 1 m/s in timpul mersului si de 2-5 m/s in timpul alergarii. In cazul
in care fluxul de aer soseste din lateral, viteza acestuia trebuie sa fie cuprinsa intre 0,1 si 0,15
m/s. Pentru a resimti senzatia de confort, valorile vitezei curentilor de aer din incapere trebuie
sa fie de 0,1 – 0,2 m/s, nu mai mari de 0,4 m/s. Pentru valori sub 0,1 m/s se va crea senzatia
de 'aer statut'.

Pe diagrama psihrometrica din fig. 4, parametrii aerului pentru asigurarea confortului

termic pe timp de iarna corespund suprafetei (A-B-C-D), iar pentru vara se gasesc in
interiorul suprafetei (E-F-G-H) s4t.
 Fig. 4 – Definirea confortului termic cu ajutorul diagramei psihrometrice

In industria alimentara, conditionarea aerului se utilizeaza in s26t:

1. Fabricile de bere:

· Germinarea orzului - aer conditionat la parametrii: t = 10…13°C, j%=70…90%, cu

un raport intre aerul proaspat si cel recirculat de 1/2…2/3;

· Uscarea maltului;

· Fermentarea primara;

· Imbutelierea;

· Depozitarea.
2. Fabricile de paine:

 Depozitul de faina - aer conditionat;

 Silozul si sectia de cernere: t=18°C; j% =60%;

 Camerele de fermentare a aluatului: t=30…32°C; j% =75…80%;

 Sectiile pentru taierea si dospirea aluatului: t=35°C; j% =80%;

 Depozitarea in vederea cresterii duratei de prospetime: t=18…20°C, j%=65…70%.

3.Industrializarea carnii:

 Taierea animalelor, matarie, fierbere (spatii cu degajari mari de vapori);

· Topirea grasimilor, fierberea cleiului (spatii cu degajari mari de caldura);

 Parlirea porcilor (degajari de praf si gaze nocive);

 Transare: t = 8…10°C; j% = 40…50% si viteza aerului sub 0,3m/s.

4. Industrializarea laptelui:

 Colectarea si pasteurizarea laptelui;

 Fabricarea branzeturilor fermentate;

 Depozitarea cascavalului.

5. Industria tutunului:

 Depozitul de tutun si materii prime;

 Sectia de faramitare;
  Depozitul de tutun faramitat;

 Reglarea fermentarii in foile de tutun pentru distrugerea moliei de tutun;

 Sectia de tigarete;

 Sectia de ambalat: t>24°C; j% =70…75%, debitul de aer proaspat introdus este de

50m3/h pentru fiecare muncitor, dar nu mai putin de 10% din debitul total de aer
circulat si se impune filtrarea.

6. Magazinele alimentare:

 Salile de vanzare;

 Vitrine pentru prezentarea si comercializarea produselor.

2. Constructia si functionarea unui sistem de conditionare a aerului s26t

In fig. 5 este prezentata schema de principiu a unui sistem de conditionare a aerului.

Sistemul este alimentat cu aer proaspat, din exterior, prin racordul (1) si cu o anumita
cantitate de aer recirculat din incapere, prin racordul (10); pe timp de iarna, aerul proaspat din
exterior este incalzit in preincalzitorul (2). Camera de umidificare (4) este prevazuta cu duze
prin care se pulverizeaza apa; aerul trece apoi prin separatorul de picaturi (5), care are rolul
de a retine apa sub forma de picaturi din aer. Bateria (6) are rolul de a incalzi aerul iarna si de
a-l raci vara. Ventilatorul (7) asigura circulatia aerului prin instalatia de conditionare.
Fig. 5 – Schema de principiu a unei sistem central de conditionare a aerului

1-racord aspiratie aer proaspat; 2-filtru; 3-preincalzitor; 4-camera de umidificare; 5-separator

de picaturi; 6-baterie de incalzire/racire; 7-ventilator; 8-colector de lichid; 9-pompa; 10-
racord pentru aer recirculat.

In functie de conditiile existente in spatiul care trebuie conditionat, se utilizeaza diverse

scheme de recirculare a aerului din incapere. Astfel, varianta din fig. 6a se utilizeaza in cazul
spatiilor cu degajari de substante nocive, caz in care nu se aplica recircularea aerului din
incapere, acesta fiind evacuat in exterior (circuitul 5-6).

Fig. 6 – Scheme de
recirculare a aerului

Pr-preincalzitor; CU-
camera de umidificare;

I-baterie de incalzire;

Vt-ventilatoare; I.C.-
incinta conditionata;

Rg-regenerator.
 In cazul din fig. 6b aerul preluat din incapere trece printr-un schimbator de caldura
(regenerator, Rg), caldura continuta de acest aer fiind utilizata pentru preincalzirea aerului
preluat din exterior (circuitul 6-7-8, pentru aerul preluat din incapere, respectiv 1-2, pentru
aerul proaspat).

La schema din fig. 6c o parte din aerul preluat din incapere este recirculat, fiind
amestecat cu aerul proaspat, dupa incalzirea acestuia din urma in preincalzitorul (Pr) –
circuitul 6-7-3.

Varianta din fig. 6d amesteca o parte din aerul recirculat din incapere cu aerul proaspat, dupa
care amestecul de aer proaspat si recirculat este preincalzit.

3. Procese in instalatia de conditionare a aerului s25, 26t

Procesele de amestecare a doua cantitati de aer cu parametri diferiti si de incalzire/racire sunt

identice cu cele prezentate anterior (vezi 4.1.3.1, 4.1.3.2, 4.1.3.3).

Modul de desfasurare si reprezentarea procesului de amestecare a aerului cu apa pulverizata

in camera de umidificare depind de temperatura apei, fiind posibile urmatoarele cazuri
(fig.7):

a) Temperatura apei pulverizate este mai mica decat temperatura punctului de roua (t1 < tr)

In acest caz, procesul de amestecare se desfasoara pe linia (1); continutul de umiditate al

aerului scade (pentru oricare punct de pe linia 1, x < x O). Acest lucru se explica prin faptul ca
apa pulverizata raceste aerul (pe oricare punct al liniei 1 temperatura este mai mica decat t O =
t6) , ceea ce face ca surplusul de apa din aer sa se condenseze.
 Fig. 7 – Umidificarea aerului

O – starea aerului;

R-punctul de roua.

b) Temperatura apei este egala cu temperatura punctului de roua tr

Acest proces se desfasoara pe linia (2), care uneste punctele (O) si (R), iar din diagrama se
observa ca nu apare nici o modificare a continutului de umiditate (dreapta 2 este de fapt
dreapta de continut constant de umiditate). Apa pulverizata asigura doar racirea aerului (pe
linia 2, temperatura este mai mica decat cea corespunzatoare punctului O).

c) Temperatura apei se afla intre temperatura punctului de roua si temperatura

termometrului umed (tr < t3 < tu)

Procesul se desfasoara pe linia (3), iar continutul de umiditate al aerului creste; caldura din
aer este utilizata pentru vaporizarea apei pulverizate, dar si pentru incalzirea acesteia, in timp
ce temperatura aerului scade (pentru oricare punct de pe linia 3 ce reprezinta starea finala a
amestecului aer-apa, temperatura este mai mica decat tO).

d) Temperatura apei este egala cu temperatura termometrului umed tu

Acest proces are loc pe linia (4), de entalpie constanta; temperatura aerului scade, iar
continutul sau de umiditate creste. Caldura aerului este folosita pentru vaporizarea apei si se
reintoarce in aerul umed odata cu vaporii formati. In majoritatea cazurilor pentru calculul
instalatiilor de conditionare a aerului se considera ca apa pulverizata are temperatura
termometrului umed.

e) Temperatura apei este mai mare decat temperatura termometrului umed, dar mai mica
decat temperatura aerului (tu < t5 < t6 = tO).

In acest caz procesul se desfasoara pe linia (5) si este insotit de micsorarea temperaturii
aerului si de cresterea continutului de umiditate; entalpia amestecului creste (la entalpia
aerului umed se adauga entalpia apei pulverizate).

f)Temperatura apei pulverizate este egala cu temperatura aerului t6

Procesul se desfasoara pe linia (6), fiind insotit de cresterea continutului de umiditate al

aerului si a entalpiei.

g) Temperatura apei pulverizate este mai mare decat cea a aerului (t7 > t6)

Procesul de amestecare a aerului umed cu apa se desfasoara pe linia (7) si este insotit de
cresterea temperaturii, a continutului de umiditate si a entalpiei. In practica se foloseste
injectarea de abur pentru cresterea temperaturii aerului.

3.1. Functionarea instalatiei de conditionare pe timp de iarna

La functionarea pe timp de iarna aerul preluat din exterior (avand parametrii punctului (E –
fig. 4.18), este preincalzit pana cand atinge parametrii punctului (C).

Fluxul de caldura necesar preincazirii este dat de relatia:

in care este debitul de aer proaspat skg/st, iar iC si iE sunt entalpiile respective skJ/kgt.
 Aerul proaspat, preincalzit, avand parametrii punctului (C), este amestecat cu aer
recirculat din incapere, avand parametrii punctului (A), rezultand aer umed cu parametrii
punctului (M).

Fig. 8 – Functionarea instalatiei de

conditionare pe timp de iarna

E-parametrii aerului exterior;

A-parametrii aerului din incapere;

B-parametrii aerului insuflat in

incapere.

Notand cu debitul de aer recirculat si cu raportul de recirculare, parametrii

aerului in punctul M vor fi:

Procesul (M-D) reprezinta umidificarea adiabatica a aerului, cu apa pulverizata in camera de

umidificare, avand temperatura termometrului umed; cantitatea de apa evaporata in camera
de umidificare si preluata de catre aer este:

Cantitatea de apa evaporata reprezinta 1…2% din debitul de apa pulverizat; rezulta debitul de
apa pulverizat ca fiind:
Incalzirea aerului umidificat are loc prin trecerea acestuia peste bateria de incalzire (procesul
D-B); sarcina termica a bateriei de incalzire este:

Pentru determinarea parametrilor punctului (B) se cunosc temperatura aerului insuflat,

precum si sarcina termica si de umiditate (data de degajarile de umiditate din

incapere). Se determina raportul de termoumiditate:

iar prin punctul (A) se traseaza o paralela cu dreapta corespunzatoare raportului de

termoumiditate calculat pana ce aceasta intersecteaza izoterma tB = const.

In practica, pentru trasarea diagramei de functionare a instalatiei de conditionare se pleaca de

la parametrii punctului (A) si temperatura t B (data prin standarde); in functie de pierderile de
caldura si degajarile de umiditate din incapere se calculeaza raportul de termoumiditate si se
stabileste pozitia punctului (B). Debitul necesar de aer rezulta din relatiile:

sau ,

acesta fiind format din aerul proaspat si aerul recirculat .

Punctul (D) se va gasi la intersectia izentalpei trasate prin (M) cu verticala coborata
din (B).
3.2. Functionarea instalatiei de conditionare pe timp de vara

Procesele care au loc in instalatia de conditionare a aerului pe timp de vara sunt prezentate in
fig. 9. Punctul (A) reprezinta parametrii aerului recirculat din incapere, iar punctul (E)
corespunde parametrilor aerului exterior.

Punctul (B) de pe diagrama (care reprezinta parametrii aerului insuflat de catre instalatie) se
determina ca si in cazul anterior, cunoscand temperatura (mai mica cu pana la 7 0C decat
temperatura incaperii) si calculand raportul de termoumiditate (din sarcinile termica si de
umiditate).

Temperatura tp reprezinta temperatura bateriei de racire; punctul (M) reprezinta parametrii de

stare ai amestecului dintre aerul proaspat si cel recirculat. Aerul cu starea (M) trece peste
bateria de racire si ajunge in starea (D), caracterizata prin jD = 90…95% si xD = xB.

Fig. 9 - Functionarea instalatiei de

conditionare pe timp de vara

E-parametrii aerului exterior;

A-parametrii aerului din incapere;

B-parametrii aerului insuflat in incapere.

4. Determinarea umiditatii relative cu psihrometrul Asman s26t

Una din cele mai simple metode de masurare a umiditatii relative utilizeaza
psihrometrul cu ventilator de tip Assmann (fig. 4.20), care consta dintr-un termometru uscat
(1) si un termometru umed (2), ultimul fiind infasurat intr-o panza higroscopica imbibata cu
apa. Capetele termometrelor sunt scaldate de curentul de aer umed aspirat de catre un mic
ventilator (4), actionat cu resort metalic sau electric.
 Fig. 10 – Psihrometrul Assmann

1-termometru uscat;

2-termometru umed;

3-suport;

4-ventilator.

Datorita evaporarii apei, temperatura t’ indicata de termometrul umed (2) este mai
mica decat temperatura t indicata de catre termometrul uscat (1). Dupa pornirea
ventilatorului, temperatura termometrului umed (care initial era egala cu cea a termometrului
uscat) incepe sa scada, dupa un anumit timp stabilizandu-se la o valoare constanta.

In regim stationar (cand temperatura termometrului umed nu se mai modifica) se

stabileste un echilibru intre cantitatea de caldura Qc pierduta (cedata) de rezervorul umed prin
evaporarea apei si cantitatea de caldura Qa primita (absorbita) de acest rezervor de la mediul
ambiant care este mai cald.

Cantitatea de caldura Qc pierduta prin evaporarea apei de catre rezervorul

termometrului umed in unitatea de timp, este proportionala cu viteza de evaporare a apei si cu

caldura latenta a apei l . La randul ei, viteza de evaporare a apei este proportionala cu
suprafata S a rezervorului din care se produce evaporarea, cu diferenta dintre presiunea
vaporilor saturati p’vs la temperatura t’ aratata de termometrul rece (umed) si presiunea pv a
vaporilor de apa din atmosfera si este invers proportionala cu presiunea atmosferica pB. Prin
urmare:

Cantitatea de caldura Qa primita de termometrul umed de la mediul ambiant, in

unitatea de timp, este data de legea lui Newton:
Dupa cum s-a mentionat, atunci cand termometrul umed arata o
temperatura stationara (costanta) inseamna ca Qc = Qa, de unde rezulta:

Fig. 11 – Exemplu de determinare a umiditatii relative cu ajutorul diagramei psihrometrice

temperatura termometrului uscat: 200C; temperatura termometrului umed: 150C; umiditatea
relativa: 60%.

sau

iar umiditatea relativa rezulta din relatia:

in vare pvs este presiunea de saturatie corespunzatoare temperaturii termometrului uscat, iar k
= k2/k1 se numeste coeficient psihrometric si depinde de viteza de circulatie a aerului (tabelul
4.1).

Citind temperaturile termometrului uscat si umed si aplicand formula de mai sus, se poate
determina umiditatea relativa a aerului. Aceasta poate fi determinata si cu ajutorul diagramei
Mollier sau a celei psihrometrice, pe care sunt trasate curbele corespunzatoare temperaturii
termometrului umed si respectiv uscat (fig. 10).

Valorile coeficientului psihrometric

W (m/s) k W (m/s) k

0,13 1,3×10-3 0,8 0,8×10-3

0,2 1,1×10-3 2,3 0,7×10-3

0,4 0,9×10-3 4 0,67×10-3