Integrarea sistemelor de

microgenerare distribuite
în rețelele electrice

Selecție slide-uri

1
1. INTRODUCERE

2
1.1. Situația energetică globală

 Evoluţia societăţii umane şi creşterea nivelului de trai sunt de

neconceput fără energie;

 Consumul energetic la nivel mondial a crescut de la ~ 6100 Mtoe

(Mega tone oil equivalent) in 1973 pana ~ 13541 Mtoe in 2013 [1].

 Cea mai mare parte a energiei consumate la nivel mondial este

obținută din resurse neregenerabile precum petrol (~31.1%), cărbune
(~28.9%), gaze naturale (~21.4%), energie nucleară (~ 4.8%) [1].

 Circa 2.4% din energia consumată este produsă din energie

hidraulică, 10.2% din biocombustibili şi deșeuri iar restul de 1.2% din
alte forme de energii regenerabile (eoliană, solară, geotermală etc.);

 Unele estimări indică faptul ca resursele energetice neregenerabile

utilizate în ritmul actual vor fi epuizate în următorii 100 – 250 de ani .

3
[1] “Key World Energy Statistics”, IEA, 2015
 Consumul mondial de energie pe categorii de resurse [2]
Istoric si estimari
Milioane de tone echivalente de petrol

Lichide
Cărbune
Gaze naturale
Hidro
Regenerabile
Nucleare

An
[2] https://commons.wikimedia.org/wiki/File:World_Energy_Consumption_Outlook_2014.svg 4
 Energia produsă în Romania în 2014 în procente pe categorii[3]
Procent din totalul productiei [%]

Hidro Cărbune Nuclear Hidrocarburi Eolian Fotovolt. Biomasa

[3] www.transelectrica.ro
1.2. Soluții privind resursele energetice

 Optimizarea proceselor ce utilizează sursele energetice existente.

Prin optimizare se poate obține o întârziere a epuizării resurselor
energetice convenționale. Exemple de măsuri concrete:
- utilizarea becurilor eficiente energetic (CFL, LED etc.);
- utilizarea de mașini electrice cu eficienţă energetică
ridicată (ex. mașini asincrone cu colivii din cupru etc.);
- aparatură electrocasnică cu eficienţă energetică ridicată;
- izolarea termică a clădirilor;
- utilizarea sistemelor de cogenerare (ex. sisteme de
producție de energie electrică şi termică, sisteme de încălzire
prin inducţie pierderile fiind utilizate pentru încălzirea apei);
- etc.

 Exploatarea surselor alternative de energie precum energia eoliană,

energia solară, energia hidraulică, biomasă, energia marină (valuri,
maree, gradienți de temperatură), resurse geotermale, pile cu
combustibil etc.
6
1.4. Sisteme de MicroGenerare Distribuită (SMGD)

SMGD reprezintă sisteme de mică putere (în general P < 10 MW) de

generare locală a electricității din surse energetice multiple, cu
livrarea energiei în rețea.

Interesul privind SMGD respectiv integrarea acestora în rețelele

electrice a crescut în special datorită progresului tehnologic
înregistrat în domeniul exploatării Surselor Regenerabile de Energie
(SRE).

Exemple de SMGD
- Sisteme fotovoltaice
- Sisteme eoliene
- Microcentrale hidraulice
- Pile cu combustibil
- Grupuri electrogene antrenate de motoare cu ardere internă
- Etc.

7
1.5. Integrarea SMGD în rețele electrice

Integrarea in bune conditii a SMGD in retelele electrice reprezinta

una dintre preocuparile majore la nivelul comunitatii internationale
de specialisti implicati in energetica. Exista in acest sens motivatii
serioase si multiple avantaje, dar si dificultati tehnice si economice
ce trebuie mentionate. Diferite aspecte privind integrarea SMGD in
retelele electrice sunt cuprinse in standarde (ex. EN50438).

Motivatii si avantaje ale integrarii SMGD in retelele electrice:

- Permite exploatarea si utilizarea extinsa a SRE si a sistemelor

energetice alternative, energia electrica produsa fiind injectata in
Sistemul Electroenergetic National (SEN);
- Permite cresterea nivelului de autonomie si de securitate
energetica al SEN;
- Permite reducerea pierderilor pe liniile de transport al energiei
electrice, SMGD fiind mai aproape de consumatori;
- Permite reducerea poluarii (reducerea emisiilor de gaze cu efect de
sera) prin incurajarea exploatarii SRE;
- Permite reducerea dependentei de combustibili fosili si 8
conservarea resurselor existente de acest gen.
Dificultăţi:

- SRE au în general un caracter fluctuant şi SMGD fără stocare vor

injecta energie în reţea în regim fluctuant putând destabiliza
rețeaua;
- Circulația puterii în rețea poate deveni bidirecțională necesitând
protecții speciale; conectarea SRE se efectuează de regulă pe JT
sau MT;
- Odată cu creșterea cotei energiei electrice obținute din SRE în
mixul energetic rețelele necesită un management tot mai special (de
tip SmartGrid) pentru evitarea fluctuațiilor de tensiune şi frecvenţă;
sunt necesare noi sisteme de transmisie a informațiilor, noi
mijloace de calcul şi de telecomunicații, automatizări speciale care
sa reacționeze în timp util, noi măsuri de management tehnico-
economic;
- Rețelele electrice existente permit o pătrundere limitată a SMGD
fără investiţii majore;
- Integrarea SMGD poate conduce la costuri unitare mai ridicate ale
energiei datorită facilităţilor fiscale (certificate verzi, taxe de mediu
etc.) acordate de guverne.
9
 Centrală
electrică
Structura unei
Sensul
reţele electrice fluxului
clasice energiei

Consumatori Consumatori
casnici casnici

Clădiri
de birouri

Consumatori
industriali

10
 Centrală
electrică

Sensul Consumatori/
fluxului producători
Structura uneri energiei casnici
reţele electrice
moderne
Cladiri
Consumatori de birouri/
casnici producători

Consumatori Unitate de control

Microreţea
casnici
Stocare

Consumatori
industriali Parc
Parc
fotovoltaic Grup eolian
11
electrogen
2. SISTEME DE MICROGENERARE
DISTRIBUITE

12
2.1. Sisteme fotovoltaice

2.1.1. Generalităţi

 Soarele este o stea care degajă în mod continuu în spaţiul cosmic

un flux important de energie radiantă, din care o mică parte ajunge
pe Pământ.

 Intensitatea radiaţiei solare (iradianţă solară) într-un punct situat la

o distanţă egală cu o unitate astronomică faţă de Soare
(≈1.5.108km), în afara atmosferei terestre, pe o suprafaţă normală la
direcţia razelor incidente, se numeşte constantă solară şi are
valoarea E0  1361 W/m2.

 Datorită atenuării atmosferei, intensitatea reală a radiaţiei solare

care ajunge efectiv pe Pământ, este mai mică, de maxim
≈ 1000 W/m2. Valoarea iradianţei solare reale la nivelul suprafeţei
pământului depinde de diverşi factori precum: latitudine, altitudine,
anotimp, zi, oră (prin unghiul sub care razele Soarelui cad pe
Pământ), cantitatea de praf şi de vapori de apă din atmosferă etc.
13
2.1.2. Avantaje si dezavantaje ale sistemelor de conversie
fotovoltaica

Avantaje

 Energia solară este o sursă de energie gratuită, nepoluantă şi

practic inepuizabilă, prezentând un potenţial energetic;
 Fiind o sursa de energie dispersa, energia solară poate fi
convertită local prin efect fotovoltaic în alte forme de energie
(termică, electrică, mecanică etc. ), eliminându-se astfel pierderile
pe liniile electrice de transport la distanţă;
 Costul panourilor fotovoltaice a scăzut foarte mult in ultimii ani,
tendinta fiind in continuare de scădere; costul energiei pe kWh
obtinuta prin conversia fotovoltaica a devenit comparabil cu cel al
energiei obtinute din alte surse;
 Sistemele fotovoltaice sunt uşor de dimensionat şi instalat, au o
durată lungă de viaţă, au costuri de întreţinere reduse, ele putând
fi uşor extinse şi interconectate cu reţelele existente.

14
Dezavantaje

 Randamentul conversiei fotovoltaice este în general scăzut;

 Suprafeţele ocupate de centralele fotovoltaice (la sol, pe pereţii
clădirilor, pe acoperişuri etc.) sunt importante;
 Energia produsă pe cale fotovoltaică depinde de condiţiile
meteorologice şi este practic nulă noaptea; panourile fotovoltaice
produc energie un număr limitat de ore pe zi; puterea utilă scade
drastic în zilele noroase.
 În cazul sistemelor fotovoltaice izolate preţul echipamentelor
creşte datorită bateriilor de acumulatori necesare pentru stocarea
energiei; durata de viaţă a bateriilor poate fi de circa 3 – 5 ani în
funcţie de tipul constructiv şi de modul de exploatare.

15
2.1.3. Statistici privind sistemele de conversie fotovoltaică

Evoluţia preţului celulelor fotovoltaice

16
Sursa: https://commons.wikimedia.org
 Evoluţia puterii totale instalate a sistemelor fotovoltaice la
nivel mondial

17
Sursa: https://commons.wikimedia.org
 Costul unitar al energiei electrice produsă de sisteme
fotovoltaice în Germania

Sursa: https://commons.wikimedia.org
 Costul unitar al energiei electrice în SUA pe categorii de resurse

Sursa: https://commons.wikimedia.org
2.1.4.a Potenţialul solar al Europei

20
Sursa: http://re.jrc.ec.europa.eu/pvgis/cmaps/eur.htm
PVGIS © European Union, 2001-2012
2.1.4.b Potenţialul solar al României

21
Sursa: PVGIS © European Union, 2001-2012
2.1.4.c Energia produsă în Romania în 2014 în procente,
pe categorii de resurse [3]
Procent din totalul producției [%]

Hidro Cărbune Nuclear Hidrocarburi Eolian Fotovolt. Biomasă

[3] www.transelectrica.ro
2.1.5. Tipuri de centrale fotovoltaice. Părţi componente
principale

Sisteme fotovoltaice conectate la reţea

Reţea de
Medie
Tensiune

Panouri Invertor Transformator

fotovoltaice
Conectare la reţeaua de MT

Reţea de
Joasă
Tensiune

Panouri Invertor
fotovoltaice
Conectare la reţeaua de JT 23
Sisteme fotovoltaice izolate cu stocarea energiei în baterii

Regulator
incărcare

Panouri
fotovoltaice

Invertor

Baterie de Consumatori de c.a.

acumulatori

….

12/24/48 V cc

Consumatori de c.c. 24
2.1.7. Date principale ale unui panou fotovoltaic

Datele principale ale panourilor PV (Photo-Voltaic) corespund în

general condițiilor standard de testare (STC): intensitatea radiației
solare 1000 W/m2, temperatura panou 25 °C, spectrul radiației
solare AM 1.5 (cf. IEC 61215, IEC 61646):

- Putere nominala (maxima) Pn [W]

- Tensiunea în punctul de putere maximă UM [V];
- Curentul în punctul de putere maximă IM [A];
- Randament η [%]
- Tensiunea de mers în gol U0 [V];
- Curentul de scurtcircuit ISC [A];
- Abatere privind valoarea puterii maxime ± …%
- Coeficienții de modificare a Pn, ISC, U0 cu temperatura [%/°C].

Alte informații:
- Număr de celule PV, Temperatură nominală, Factor de acoperire
(FF = Pn/U0Isc), Dimensiuni panou, Masa panou, Temperaturi limită,
Tensiune maxima, Garanție, Materiale, Tip conectori, Abateri
privind puterea utilă etc. 25
 2.1.8. Caracteristicile de funcţionare ale panourilor fotovoltaice

Caracteristica externa: I = f(U); Influenţa temperaturii şi

iradianţei solare
Caracteristicile I-U
6

5
25 Grd C
4 50 Grd C
75 Grd C Caracteristicile I-U
I [A]

3 6

2 5

1 4

I [A]
0 3
0 10 20 30 40 50
U [V] 2

Influenţa temperaturii 1000 W/m2

1 700 W/m2
400 W/m2
0
0 10 20 30 40 50
U [V]

Influenţa iradianţei solare

 Caracteristica puterii: P = f(U); Influenţa temperaturii şi
iradianţei solare
Caracteristicile P-U
200

25 Grd C
150 50 Grd C
75 Grd C
P [W]

100

Caracteristicile P-U
200
50
1000 W/m2
150 700 W/m2
0 400 W/m2
0 10 20 30 40 50
U [V]
P [W] 100

Influenţa temperaturii
50

0
0 10 20 30 40 50
U [V]

Influenţa iradianţei solare

2.1.9. Principalele tipuri de celule fotovoltaice (soluții comerciale)

Celule din monocristale de siliciu. Celulele

sunt tăiate (în straturi ≈ 0.2 mm grosime) dintr-un
singur cristal de siliciu de mari dimensiuni, cu
grad înalt de puritate.
Aceste celule au randament ridicat (15 … 20%),
fiind şi cele mai scumpe. Celulele au o structura
mecanică rigidă. Pentru o putere utilă dată Cristal de siliciu
suprafața ocupată de celule este minimă.

Celule din policristale de siliciu. Celulele sunt tăiate (în straturi de ≈ 0.2 mm
grosime) dintr-un bloc de siliciu obținut prin turnare ce conține mai multe cristale.
Au un randament mai mic (13 … 16%) decât celulele din monocristale de siliciu,
sunt mai ieftine şi au o structură mecanică rigidă.

Celule amorfe (sau de tip strat subțire) sunt realizate din folie subțire
(0.5 … 2mm grosime) de siliciu amorf (necristalin) ce acoperă o structură suport
(sticlă, ceramică etc.). Aceste celule au randament redus (6…8%), sunt relativ
ieftine şi flexibile dpdv mecanic.
28
Sursa: https://commons.wikimedia.org
 Evoluția cotei de piață a principalelor
tipuri de celule fotovoltaice

29
Sursa: https://commons.wikimedia.org
2.1.10. Aplicaţii ale celulelor fotovoltaice

-Producţia de energie electrică şi injectarea acesteia în rețea (centrale

fotovoltaice conectate la rețea).
-Alimentarea cu energie electrică a locuinţelor izolate.
-Alimentarea sateliților.
-Sistemele de iluminat stradal.
-Alimentarea echipamentelor din domeniul petrolier.
-Alimentarea cu energie electrica a vehiculelor solare.
-Alimentarea echipamentelor de semnalizare rutieră.
-Sisteme de pompare a apei şi irigaţii.
-Alimentarea echipamentelor de telecomunicaţii.
-Incărcarea bateriilor (laptop, echipamente portabile).
-Etc.

30
 2.1.11. Modele ale celulei PV
Modelul celulei PV ideale
  qU  
I d  I 0 * exp   1
  akT  
I  I pv  I d
q - sarcina electronului (1.60.10-19C),
U - tensiunea la borne
k - constanta Boltzmann (1.38.10-23J/K),
T - temperatura joncţiunii p-n in K,
Modelul celulei PV cu Rs şi Rp incluse
I  I pv  I d  I p
  q(U  Rs I )   U  Rs I
I  I pv  I 0  exp   1 
  N s kTa   Rp
Ipv - curentul generat prin efect PV
I0 - curentul invers de saturaţie al diodei,
Id - curentul caracteristic al diodei Shockley,
Ip - curentul prin rezistorul Rp
a - factorul de idealitate a diodei,
Ns - numarul celulelor PV inseriate
Rs - rezistenţa echivalenta serie (Rs mica)
Rs - rezistenţa echivalenta paralel (Rp mare)
2.1.12. Tendințe în sectorul fotovoltaic
Cercetările în domeniul fotovoltaic au în vedere obiective precum:
- Creșterea randamentului de conversie a celulelor PV,
- Reducerea costurilor de fabricaţie a panourilor PV,
- Creșterea fiabilității sistemelor PV,
- Dezvoltarea de convertoare electronice performante şi ieftine pentru
sisteme PV, etc.

Direcții de cercetare - dezvoltare:

- Dezvoltarea de sisteme performante de orientare a panourilor
fotovoltaice după poziţia Soarelui,
- Identificarea de soluţii tehnologice pentru diminuarea costurilor de
producţie (utilizarea mai eficientă a materialelor prin adoptarea de
forme speciale ale celulelor, dezvoltarea de linii de fabricaţie
automatizate şi robotizate, etc.),
- Utilizarea de noi materiale cu proprietăţi superioare (ex. Galiu-
Arseniu (GaAs), Cadmiu-Teluriu (Cd-Te) etc.,
- Aplicarea intensivă a tehnologiilor de vârf (micro şi nanotehnologii),
- Realizarea de suprafeţe cu pierderi minime prin reflexie,
- Utilizarea de concentratoare de lumină (oglinzi, lentile etc.),

32
- Utilizarea de materiale semiconductoare diferite integrate în structuri
multi-strat cu scopul de a capta energia luminoasă într-un spectru de
lungimi de undă cât mai larg,
- Utilizarea structurilor multi-joncţiune,
- Utilizarea de vopsele şi acoperiri speciale care îmbunătăţesc
procesul de absorbţie a luminii,
- Adoptarea de soluţii constructive flexibile pentru extinderea
tehnologiei la o gamă tot mai largă de aplicaţii,
- Implementarea de algoritmi performanți de comanda (smart MPPT
tracking)
etc.

33
2.1.13. Soluții de optimizare a sistemelor fotovoltaice

-Eficienţa energetică a panourilor solare depinde de gradul lor de

utilizare, respectiv de randamentul conversiei radiaţiei solare.

2.1.13.1. Sisteme electromecanice de urmărire a poziţiei Soarelui

-O soluţie de optimizare energetică a sistemelor PV constă în

creşterea volumului radiaţiei incidente prin utilizarea sistemelor
electromecanice de urmărire a poziţiei Soarelui.
-Energia captată de catre un panou PV este maximă când radiaţia
solară incidentă este perpendiculară pe suprafaţa panoului.
Pentru a respecta această condiţie panoul PV trebuie echipat cu
un sistem de poziţionare care să permită modificarea poziţiei
panoului faţă de Soare.
-Sistemele de orientare a panourilor PV sunt dispozitive
electromecanice acţionate de motoare sau actuatori si permit
creşterea eficienţei sistemelor de conversie cu până la circa 50%.

34
-Funcţie de numărul de axe sistemele de orientare a panourilor
PV pot fi cu una sau două axe.
-Sistemele de orientare după o singură axă permit rotaţia panourilor după
poziţia Soarelui, respectiv de la Est dimineaţa către Vest după-amiaza.
Pentru o eficienţă energetică sporită, sistemul de urmărire necesită o
ajustare periodică a unghiului de înclinare după cea de-a doua axă.
-Sistemul de urmărire după două axe combină două unghiuri de rotaţie, în
aşa fel încât panourile fotovoltaice sunt capabile să urmărească drumul
parcurs de Soare de-a lungul unui an cu o foarte bună precizie.
-Exceptând consumul energetic propriu al acţionărilor electrice aferente,
sistemele de orientare după două axe sunt mai eficiente decât cele după o
singură axă, dar sunt şi mai scumpe
deoarece folosesc în componenţa
lor mai multe dispozitive electrice
şi mecanice de acţionare.
-Dacă se ia în considerare consumul
energetic propriu, sistemele de
orientare după două axe pot deveni
în anumite condiţii mai puţin eficiente
chiar decât sistemele fotovoltaice fixe.
-Panourile PV cu sistem de orientare
sunt mai putin fiabile decat cele fixe. 35
-Funcţie de tipul orientării se pot distinge panouri cu orientare
după poziţia Soarelui predeterminată pe baza unor calcule de
traiectorie si panouri cu orientare funcţie de radiaţia luminoasă
instantanee.
-Funcţie de continuitatea reactualizarii pozitiei panoului întâlnim
sisteme de orientare cu actualizare continuă, respectiv sisteme
cu actualizare intermitentă.
-Funcţie de tipul acţionării panoului putem distinge sisteme cu
acţionare electrică, sisteme cu acţionare hidraulică, sisteme cu
acţionare mecanică, etc.

36
2.1.13.2. Sisteme PV ce folosesc concentratoare solare (lentile/oglinzi)

-Creșterea eficienței sistemelor PV se poate obține folosind

concentratoare solare ce conțin sisteme de oglinzi sau lentile, radiaţia
solară fiind multiplicată şi concentrată în zona celulelor PV.
-Aceste sisteme PV necesită însă sisteme electromecanice de
orientare după poziția Soarelui pentru o bună focalizare a razelor
incidente.
-De regulă aceste soluţii utilizează celule fotovoltaice multi-joncţiune
caracterizate de valori ridicate ale randamentului conversiei.
-Întrucât se ating temperaturi ridicate la nivelul celulelor PV aceste
sisteme sunt echipate cu instalații de răcire; energia termica obținută
se poate utiliza în alte scopuri utile.
-Concentratoarele solare pot fi oglinzi de forma aproximativ
parabolică, lentile Fresnel etc.
-Aceste soluții pot fi combinate și cu alegerea formei celulelor (de ex.
celulele PV sferice).

37
2.1.15. Schema electrică de principiu a unei centrale
fotovoltaice conectată la reţeaua de MT

Ṣiruri de
… … … panouri PV

Intreruptor CC

Invertor

Intreruptor CA

Transformator

Rețea trifazată de MT

38
2.2. Sisteme eoliene

2.2.1. Generalități

 Energia eoliană reprezintă energia cinetică a maselor de aer

aflate în mişcare și este cea mai importantă SRE.

 Etimologia termenului eolian/eoliană provine de la numele zeului

vânturilor din mitologia greacă Eol.

 Energia eoliană ia naștere în principal datorită încălzirii

diferenţiate a atmosferei Pământului prin radiaţie solară;
diferenţele de temperatură creează diferenţe de presiune
atmosferică, iar acestea la rândul lor pun masele de aer în mişcare.

 Energia eoliană poate fi considerată o formă indirectă de energie

solară; din fluxul total de energie radiantă primit de la Soare, doar
o mică parte este convertit în energie eoliană.

39
2.2.2. Avantaje si dezavantaje ale Sistemelor Eoliene (SE)
Avantaje:
 Energia eoliană prezintă un potenţial energetic uriaş fiind
gratuită, practic inepuizabilă, ecologică,
 Tehnologia de conversie a energiei eoliene este ieftină, relativ
silenţioasă, robustă, cu costuri mici de întreţinere și cu impact
ecologic redus.
 Centralele eoliene ocupă o suprafață redusă la sol și nu perturbă
major alte activități agricole sau industriale din zona de instalare.
Dezavantaje:
 Eficiența SE depinde de potențialul energoeolian local,
 Zonele cu potenţial energoeolian se află uneori la distanţe relativ
mari de staţiile de transformare şi de liniile electrice de medie
tensiune existente, construcţia unei infrastructuri noi implicând
importante costuri suplimentare,
 Energia electrică obținută are un caracter puternic fluctuant,
dependent practic de puterea a treia a vitezei vântului, necesitând
uneori soluții tehnice costisitoare de reglaj,
 Există oponenți care invocă: poluarea vizuală, zgomotul emis de
centrale în imediata vecinătate, uciderea păsărilor, etc.
40
2.2.3.a Puterea totală instalată a SE la nivel mondial

Creștere de  61 ori

Sursa: https://commons.wikimedia.org
2.2.3.b Puterea totală instalată a SE în Romania

Creștere de  1000 ori

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Wind_power_by_country
2.2.3.d Puterea instalată a SE în anul 2014

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Wind_power_by_country
2.2.3.c Energia produsă în Romania în 2014 în procente pe categorii
Procent din totalul productiei [%]

Hidro Cărbune Nuclear Hidrocarburi Eolian Fotovolt. Biomasă

Sursa: www.transelectrica.ro
2.2.4. Potenţialul energoeolian

Principalele zone din Romania caracterizate de viteze medii ridicate

ale vântului sunt:
-Litoralul Mării Negre,
-Podişurile din Dobrogea şi Moldova.
-Regiunile de altitudine ridicată ale munţilor Carpaţi.
Vânturile cele mai puternice se înregistrează pe culmile munţilor
Carpaţi, însă aceste zone prezintă anumite dezavantaje:
- sunt puţin accesibile,
- zăpada este abundentă iarna,
- furtunile ṣi chiciura creează probleme de funcţionare SE.
- densitatea aerului este scăzută si determină o eficienţă scăzută a
turbinelor eoliene.
În Dobrogea, condiţiile climatice sunt favorabile pentru aplicaţii
eoliene deoarece:
- oscilațiile de temperatură sunt mai reduse decât în zona
continentală, media multianuală fiind de cca 11 ºC [5].
- numărul de zile anual fără fenomen de îngheţ este de peste 200
zile, mai mare decât în orice altă zonă din ţara noastră [5].
45
[5] A.N. Albu: “Relaţia climă - vegetaţie în Dobrogea de Sud”, Teza de doctorat, Univ. din București, 2009.
 Punctual, într-un anumit amplasament, potenţialul eolian depinde
hotărâtor de elemente locale precum: vegetaţia, umbrirea
amplasamentului de către alte obstacole situate în apropiere
(arbori, clădiri) etc.

 Deși potențialul eolian amenajabil în România este ridicat SEN

nu poate suporta integrarea de capacități eoliene peste o anumită
limită întrucât ar ridica probleme tehnice de stabilitate a rețelei,
probleme de ordin politic, legislativ, logistic, financiar, de protecţie
a mediului, etc.

46
2.2.5. Elemente constructive ale unui sistem eolian
• Turnul de susţinere al unei turbine eoliene are de regulă formă
tubulară sau formă de stâlp cu zăbrele.
-Deoarece viteza vântului creşte cu altitudinea cu cât turnul de
susţinere este mai înalt, cu atât energia transferată turbinei eoliene
este mai mare (de pildă, pentru o locaţie dată, viteza medie a
vântului la altitudinea de 40 m este cu circa 20% mai mare decât la
altitudinea de 10 m).
• Turnul de susţinere se realizează de regulă din oţel sau beton
armat cu oţel şi are în cazul turbinelor de mare putere înălţimi
cuprinse în general între 25 şi 160 de metri.
• Turnul de susţinere trebuie proiectat şi realizat aşa încât să poată
susţine greutatea nacelei cu toate echipamentele aferente şi să
poată rezista la forţele specifice şi la eforturile ce pot apare în
cazul unor furtuni extreme. Erori în proiectarea sau execuţia
turnului de susţinere pot conduce la accidente grave.
• Turnul de susţinere este echipat în partea superioară, la interfaţa
cu nacela sistemului, cu un mecanism de orientare a turbinei
funcţie de direcţia vântului. Mecanismul este alcătuit din roţi
dinţate fiind de regulă acţionat cu ajutorul unor servomotoare
electrice. 48
• La turbinele de mare putere, direcţia şi viteza vântului sunt
monitorizate cu ajutorul unor senzori specifici ce se montează
deasupra nacelei: anenometrul ce indică viteza vântului si girueta
ce indică direcţia vântului. Un controller specializat primește
semnale de la senzori și comandă poziţia optimă a turbinei sau
frânarea acesteia pentru a evita ruperea sau defectarea mecanică.
• La turbinele de mică putere orientarea turbinei se efectuează
pasiv cu ajutorul unei cozi special proiectate, montată în partea
posterioară a nacelei.

49
• Rotorul unei eoliene este alcătuit din sistemul de pale fixate pe
butucul turbinei, acesta la rândul fiind cuplat mecanic printr-un
sistem cu buloane la arborele principal al turbinei. Structura
sistemului de pale depinde de varianta constructivă adoptată,
soluţia cea mai uzuală fiind cea cu trei pale şi ax orizontal. Rotorul
turbinei este antrenat în mişcare de rotaţie de forţa vântului.
• Palele rotorului sunt construite uzual din materiale ușoare pe
bază de fibre de sticlă, fibre de carbon, răşini epoxidice şi lemn.
• Forma geometrică şi caracteristicile palelor rotorice se
proiectează şi execută pe baza unor calcule complexe de
aerodinamică și mecanică în combinație cu elemente de ştiinţa
materialelor etc.
• Un parametru esenţial al unei turbine eoliene este diametrul
rotorului. Cu cât diametrul rotorului este mai mare, adică pale mai
lungi şi arie rotorică expusă la vânt mai mare, cu atât energia
captată de turbină creşte.
• Tendinţa actuală în domeniul turbinelor eoliene este de creştere a
puterii instalate pe unitate, ceea ce se traduce prin diametre tot
mai mari ale rotorului şi înălţimi tot mai ridicate ale stâlpilor de
susţinere. 50
• Palele turbinelor de mare putere se rotesc cu circa 10 – 30 rpm,
la viteză constantă sau variabilă. Deoarece generatoarele electrice
au în mod uzual viteze nominale ridicate, de circa 1000 – 1500
rpm, între axul principal şi axul de mare viteză al generatorului se
interpune în general o cutie de viteze, cu rol de multiplicator de
turaţie (de pildă în raportul 1:50), alcătuit dintr-un angrenaj cu roţi
dinţate pe unul sau mai multe niveluri. Cutia de viteze permite
creşterea turaţiei la nivelul axului generatorului electric până la
niveluri apropiate de turația nominală a acestuia.
• Sistemele eoliene pot fi construite şi fără cutie de viteze, având
în acest caz o eficienţă energetică mai bună. Aceste soluţii
constructive sunt cunoscute sub numele de sisteme cu acţionare
directă. Dezavantajul principal al acestor sisteme speciale este
reprezentat de construcţia voluminoasă a generatorului electric
care trebuie proiectat pentru o turaţie nominală redusă, deci
pentru cupluri ridicate, rezultând un număr mare de poli şi
dimensiuni de gabarit importante.

51
• Sistemele eoliene de medie şi mare putere sunt echipate de regulă cu
două sisteme de frânare, unul aerodinamic şi altul mecanic.
Sistemul de frânare aerodinamică acţionează asupra palelor rotorului
în sensul modificării unghiului de atac şi al reducerii cuplului mecanic
(sau prin frânare pasivă), iar sistemul de frânare mecanică, interpus
între cutia de viteze şi generatorul electric permite blocarea mecanică a
axului principal al turbinei.
• Sistemul de frânare mecanică este folosit doar dacă sistemul de
frânare aerodinamică nu funcționează corespunzător sau în cazul
intervenţiilor sau verificărilor periodice ale instalaţiei.
• Generatorul electric este componenta ce asigură conversia mişcării
de rotaţie a palelor rotorului eolienei în electricitate. Generatoarele
electrice utilizate în sistemele de conversie eoliană sunt construite de
regulă în variantă sincronă sau asincronă.
• Datorită pierderilor specifice dezvoltate în timpul funcţionării,
generatorul electric se încălzeşte, necesitând un sistem de răcire pe
bază de apă sau aer. În absenţa unui sistem de răcire corespunzător,
generatorul ar trebui proiectat pentru un nivel mai redus al pierderilor
specifice şi deci la dimensiuni de gabarit mai ridicate. Răcirea cu apă a
generatorului necesită echiparea sa cu circuite speciale de răcire, cu
radiatoare şi cu sistem de pompare, iar răcirea cu aer presupune
adăugarea unor ventilatoare exterioare care să asigure evacuarea 52
căldurii prin convecţia forţată a aerului.
2.2.6. Principiul conversiei eoliene
Procesul de conversie energetică ce are loc în cadrul unui sistem
eolian se realizează în două etape. Primă etapă presupune
conversia energiei cinetice a vântului în energie mecanică de
rotaţie a sistemului de pale montate pe axul principal al turbinei.
A doua etapă presupune conversia energiei mecanice de la nivelul
axului principal al turbinei în energie electrică prin intermediul
unui generator electric, denumit şi aerogenerator.

53
• Rotaţia palelor unei turbine eoliene are la bază principiul forţei
portante, acelaşi principiu ce stă la baza decolării avioanelor, a
elicopterelor, etc. Astfel, pala unei turbine eoliene se comportă
similar cu aripa unui avion.

• Sub acţiunea vântului, se creează o diferenţă de presiune între

suprafeţele superioară şi inferioară ale palei. Datorită formei
constructive particulare, presiunea dezvoltată la nivelul suprafeţei
inferioare a palei este mai mare decât presiunea de pe suprafaţa sa
superioară, determinând astfel apariţia unei forţe portante ce
permite deplasarea palei, în plan vertical. Palele fiind fixate de axul
central al turbinei, forţele portante dezvoltate la nivelul fiecărei
pale a turbinei se însumează dând naştere unui cuplu mecanic
de rotaţie. 54
• Energia cinetică a maselor de aer aflate în mişcare nu poate fi
captată integral de către o turbină eoliană. Conform Teoremei lui
Betz (Albert Betz, fizician german) energia mecanică ce poate fi
captată de către o turbină eoliană prezintă un maxim teoretic de
circa 59,3 % din energia cinetică a vântului (turbinele eoliene
moderne pot atinge 45 %).
• Puterea mecanică transferată de vânt la axul turbinei eoliene
depinde de mai mulţi factori precum geometria palelor, densitatea
aerului, suprafaţa rotorului, viteza vântului, nivelul de turbulenţă,
conform relaţiei:
Pmec = 1/2 . ρ . A . Cp(l) . V3

unde ρ este densitatea aerului, A este aria rotorului, V este viteza

vântului, iar Cp(l) este coeficientul de performanţă al turbinei care
depinde de raportul l dintre viteza tangenţială la nivelul vârfului
palelor şi viteza vântului:
l = wr . r/ V,

unde wr este viteza unghiulară a turbinei, r este raza rotorului, iar V

este viteza vântului.
55
• Cu cât densitatea ρ a aerului este mai mare cu atât puterea
transferată turbinei Pmec creşte.

• Densitatea aerului scade cu creşterea altitudinii, cu creşterea

umidităţii şi cu creşterea temperaturii. În condiţii normale de
presiune atmosferică, respectiv pentru o temperatură a mediului
ambiant de 15 ºC, densitatea aerului este de circa 1,225 kg/m3.

• Coeficientul de performanţă
0.5
al turbinei este furnizat
printr-o funcţie dependentă de 0.4
raportul l. Dependenţa Cp(l)
poate fi aproximată prin funcții 0.3

Cp
matematice (polinomiale sau
de altă natură). 0.2

0.1

0
0 2 4 6 8 10 12
Lambda

56
• În cazul turbinelor echipate cu sistem de control activ al puterii puterea
electrică maximă generată reprezintă puterea sa nominală şi se obţine
pentru o anumită gamă de viteze ale vântului. La viteze inferioare, puterea
turbinei variază între puterea sa minimă şi cea nominală. Curba puterii unei
turbine eoliene ne indică nivelul puterii electrice furnizate de către
instalaţie la diverse viteze ale vântului.

• În general turbinele
eoliene pornesc la viteze
ale vântului de circa 3 m/s
şi ating puterea maximă la
viteze de circa 10-13 m/s.

• În cazul vânturilor foarte

puternice (peste 25 m/s)
turbinele eoliene se opresc
automat din considerente
de siguranţă în exploatare. Curba puterii pentru o turbină cu sistem de control activ

57
• La turbinele cu reglaj pasiv al puterii puterea electrică maximă poate
depăși ușor puterea nominală.
• Corelaţia dintre viteza medie
anuală a vântului într-o anumită
locaţie şi puterea utilă a turbinei
eoliene se realizează prin
intermediul factorului de
capacitate Fc al turbinei care
reprezintă raportul dintre energia
electrică anuală produsă efectiv
de centrala eoliană Wep şi energia
electrică anuală maximă Wemax ce
ar putea fi produsă dacă turbina
Curba puterii pentru o turbină de mică putere cu
ar funcţiona neîntrerupt la reglaj pasiv
capacitate maximă tot anul (8760
ore), adică Fc = Wep/Wemax, unde:
Wemax = Pn . 8760 ore, iar Pn este puterea nominală a turbinei.
• Pentru o turbină eoliană modernă instalată în Dobrogea factorul de
capacitate Fc ar putea fi cuprins între 25% şi 30%. În alte regiuni cu
potențial eolian superior acest factor poate depăși 50% [4]. 58

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Capacity_factor
2.2.7. Clasificarea sistemelor eoliene
• SE se pot clasifica după mai multe criterii. Un prim criteriu în clasificarea
turbinelor eoliene este nivelul puterii electrice dezvoltate. Astfel turbinele
eoliene pot fi de mică, medie sau mare putere.
În funcţie de modul de racordare la reţea, sistemele eoliene se împart în
două mari categorii şi anume:
- SE cu conectare la reţea,
- SE eoliene autonome.

• SE cu conectare la reţea sunt de regulă sisteme de puteri medii sau mari

(până la câţiva MW/unitate), întâlnite deseori în grupuri de mai multe
unităţi sub formă de parcuri eoliene şi amplasate în regiuni cu bun
potenţial energoeolian. Între două turbine vecine se asigură în mod uzual o
distanţă minimă de circa 5 ori diametrul rotorului pentru a evita
turbulenţele reciproce.

• SE autonome sunt de regulă sisteme de mică sau medie putere, fiind

destinate alimentării cu energie electrică a unui grup restrâns de locuinţe,
de regulă izolate faţă de reţeaua de alimentare sau destinate acţionării
unor instalaţii speciale, cum ar fi: sisteme de pompare şi irigaţii,
echipamente de telecomunicaţii, instalaţii de desalinizare, încărcare de 59
acumulatori, obiective militare, etc.
• În funcţie de amplasamentul SE acestea pot fi
clasificate în două mari categorii şi anume:
- SE instalate pe uscat,
- SE instalate în largul mărilor sau oceanelor.

• SE instalate pe uscat sunt cel mai des întâlnite. Locaţia acestora se

alege cu grijă, aşa încât deplasarea maselor de aer să fie cât mai
laminară, neobstrucţionată de clădiri înalte, copaci etc.
• Curgerea turbulentă a curenţilor de aer poate determina vibraţii
mecanice în funcţionarea turbinelor conducând la uzura lor prematură.
• Turbinele de mică putere se montează de regulă în apropierea
instalaţiilor deservite, în apropierea caselor sau chiar pe acoperişuri.
• SE instalate în larg. Datorită potenţialului energoeolian important
existent în largul mărilor şi oceanelor, tot mai multe turbine eoliene
sunt montate în ultimii ani în astfel de locaţii (la distanţe nu foarte mari
de ţărm), energia electrică obţinută fiind ulterior transportată pe uscat.
• În lipsa obstacolelor, viteza medie a vântului în largul mărilor şi
oceanelor este superioară celei de pe uscat fiind caracterizată totodată
şi de variaţii mai reduse. Turbinele montate în larg pot fi cu fundație
fixă sau flotante.

60
• O altă clasificare a SE este funcţie de tipul generatorului electric
care asigură conversia energiei mecanice în electricitate. Cea mai
mare parte a turbinelor eoliene existente se împart în :
- turbine eoliene cu generator sincron,
- turbine eoliene cu generator asincron.

• SE se mai clasifică şi funcţie de poziția axului principal al turbinei

în:
- SE cu ax orizontal,
- SE cu ax vertical.

-SE cu ax orizontal, paralel cu direcţia vântului, sunt în momentul

de faţă cele mai întânite în practică, datorită avantajelor specifice
precum: acces la vânturi puternice, eficienţă aerodinamică
ridicată, control eficient etc.

61
• SE cu ax vertical se construiesc în mai multe variante şi anume
cu rotor [5]: Darrieus, Savonius, Rotor în formă de H sau în alte cu
configuraţii geometrice.
• SE cu ax vertical se întâlnesc mai des la puteri mici şi mai rar la
puteri medii şi mari.
• Printre avantajele SE cu ax vertical se pot menţiona costurile
reduse de montare şi întreţinere întrucât sistemul de acţionare
electromecanică (generator, cutie de viteze, sistem de comandă
etc.) este amplasat aproape de sol, lipsa sistemului mecanic de
orientare a turbinei după direcţia vântului, etc.

Darrieus Savonius Rotor în formă de H

62
Sursă: Raport ST, Proiect PNII, 41/2014, Faza I: Analiză de soluţii constructive fezabile de componente pentru TEH cu ax vertical
O altă clasificare a turbinelor eoliene se poate face funcţie de
numărul de pale rotorice. Astfel putem distinge: turbine eoliene cu
o singură pală, cu două pale, cu trei pale, cu patru sau mai multe
pale.

Deşi sunt mai economice, turbinele cu una sau două pale se

întâlnesc mai rar datorită vitezelor mari de rotaţie necesare pentru
o putere utilă dată, respectiv datorită nivelului ridicat de zgomot.
Turbinele cu trei pale sunt cele mai răspândite.

Turbinele eoliene se clasifică şi funcţie de poziţia rotorului în

raport cu direcţia vântului în:
- turbine orientate amonte;
- turbine orientate aval.

Turbinele orientate amonte au o eficienţă superioară însă necesită

sistem de orietare a rotorului după direcţia vântului. Turbinele
orientate aval, dacă sunt bine proiectate, se pot auto-orienta după
direcţia vântului, însă nivelul de turbulenţă al curenţilor de aer la
impact cu rotorul este mai ridicat datorită prezenţei în amonte a
stâlpului de susţinere.
63
• SE se clasifică desemenea şi funcţie de modul de acţionare.
Putem astfel distinge:
- turbine cu multiplicator de turaţie,
- turbine cu acţionare directă (fără multiplicator de turaţie).

• Turbinele eoliene cu multiplicator de turaţie sunt cele mai

întâlnite în realitate la puteri medii şi mari.
• Turbinele cu acţionare directă sunt atractive întrucât se elimină
multiplicatorul de turaţie (cutia de viteze) care este în general o
componentă mecanică relativ costisitoare, ce necesită costuri
ridicate de mentenanţă, fiind o sursă importantă de pierderi şi de
posibile defecţiuni.
• Prin eliminarea cutiei de viteze rezultă însă un generator electric
de mari dimensiuni, care funcţionează la turaţii reduse şi cupluri
importante.

64
SE se pot clasifica ṣi funcție de viteza la care funcționează:
• SE cu viteză fixă (randament mai slab, zgomot mai mare la viteze
mici ale vântului, soluție mai ieftină)
• SE cu viteză variabilă (randament superior, mai silențioase, mai
scumpe, necesită convertizoare mai complexe)
• SE cu două viteze (două generatoare distincte sau un generator
asincron cu înfășurare specială ce permite modificarea numărului
de perechi de poli în 2 trepte)

65
În funcție de metoda de control al puterii distingem :
- SE cu control pasiv (cu pale fixate rigid pe butucul turbinei), prin
variația cuplului dezvoltat de turbină cu viteza vântului și cu viteza
de rotație a acesteia. Această soluție este mai veche, dar este cea
mai folosită, fiind ieftină. Reglajul este mai puțin eficient și se
aplică la turbine de puteri mici și medii, de regulă cu viteză fixă și
necesită un design aerodinamic special al palelor. Soluția poate
genera vibrații mecanice și fenomene de rezonanță.
- SE cu control activ (cu pale mobile în raport cu butucul turbinei
ce permit reglajul unghiului de atac). Această soluție este mai
scumpă și presupune o construcție mai complexă a palelor,
respectiv sisteme specializate de comandă și control. Soluția se
justifică la turbine de puteri mai mari. Turbinele echipate în acest
fel sunt mai eficiente, soluția fiind utilizabilă la SE cu viteză
variabilă.

• La SE de puteri mici pentru limitarea puterii utile (frânarea

turbinei) se folosesc și alte metode precum: scoaterea rotorului
din bătaia vântului, utilizarea unor sarcini de diversiune etc.

66
 2.2.8. Puterea captată de un Sistem Eolian (SE)

12000 3 m/s SE lucrează la randament

10000
5 m/s maxim pentru orice viteză a
7 m/s
vțntului în cazul turbinelor
Putere turbina [W]

9 m/s
8000 cu turație variabilă.
11 m/s
6000 13 m/s
15 m/s
4000

2000

0
0 100 200 300 400 500 600
Viteza unghiulara turbina [rpm]
400 3 m/s
5 m/s
7 m/s
Cuplu turbina [Nm]
300
9 m/s
11 m/s
200 13 m/s
15 m/s

100

0
0 100 200 300 400 500 600
Viteza unghiulara turbina [rpm]
2.2.9. Tipuri principale de generatoare electrice pentru SE

Rotor în colivie
Generator
asincron Cu rezistenţă rotorică variabilă
Rotor bobinat
Cu dublă alimentare

Cu excitaţie electromagnetică
Generator
sincron
Cu magneţi permanenţi

68
2.2.10. Soluții de comandă și conectare la rețea a SE

SE cu conectare directă la rețea echipat cu generator asincron cu rotor în

scurtcircuit
•Soluția se folosește la SE de mică şi medie putere ce lucrează la viteză
constantă (variații de circa 1 %) de regulă cu reglaj pasiv
•Necesită o rețea electrică puternică pentru o funcționare sigură
•Implică o construcție mecanică robustă pentru a absorbi solicitările
mecanice
•Soluție robustă și ieftină
•Nu permite controlul puterii reactive și a factorului de putere.

69
SE cu conectare directă la rețea echipat cu generator asincron cu rotor
bobinat și rezistență variabilă
•Soluție folosită pentru SE de medie şi mare putere ce lucrează la alunecare
variabilă, deci viteză variabilă (variație de circa 10 %)
•Necesită o rețea puternică pentru o funcționare sigură
•Nu permite reglajul puterii reactive
•Pierderi suplimentare în reostatul de reglaj rotoric
•Soluție relativ ieftină

70
SE cu conectare directă la rețea echipat cu generator asincron cu rotor
bobinat și dublă alimentare
•Soluție folosită pentru SE ce lucrează la viteză variabilă în limite largi
•Convertorul bidirecțional în circuitul rotoric poate asigura controlul puterii
active și reactive
•Convertorul este dimensionat pentru circa 25%-50% din sarcină nominală
•Soluție relativ ieftină

71
SE cu conectare indirectă la rețea echipat cu generator asincron cu rotor în
scurtcircuit
•Soluție folosită pentru SE de medie şi mare putere ce lucrează la viteză
variabilă
•Convertorul bidirecțional poate asigura controlul puterii active și reactive
•Convertorul este proiectat pentru sarcină nominală (scump, pierderi
importante, poate genera armonici)
•Soluție scumpă

72
SE cu conectare indirectă la rețea echipat cu generator sincron cu magneți
permanenți
•Se folosește la SE de medie şi mare putere ce funcţionează la viteză variabilă
•Convertorul bidirecțional poate asigura controlul puterii active și reactive
•Convertorul este dimensionat pentru putere nominală (scump, cu pierderi
importante, poate genera armonici)
•Multiplicatorul de turație poate fi eliminat rezultând un SE cu acționare
directă însă în acest caz generatorul sincron cu magneți permanenți va avea
gabarit important
•Generatorul sincron cu magneți permanenți poate fi înlocuit de generator
sincron cu excitaţie electromagnetică
•Construcția este scumpă. Fără multiplicator de turație soluția este mai fiabilă
si mai eficienta (se elimină pierderile din multiplicatorul de turație). 73
SE cu stocarea energiei în baterii echipat cu generator sincron cu magneți
permanenți
•Soluție destinată SE cu control pasiv ce lucrează la viteză variabilă
•Tensiunea variabilă de frecevență variabilă produsă de generator este
convertită în c.c. ṣi folosită pentru încărcarea bateriilor respectiv pentru
alimentarea consumatorilor de c.c. sau c.a. (prin intermediul unui invertor
conectat la bornele bateriilor)
•SE poate fi echipat și cu generator asincron cu rotor în scurtcircuit

74
2.2.12. Tendințe în sectorul eolian
Potenţialul eolian uriaş al planetei a făcut ca SE să prezinte un interes
deosebit pentru investitorii în domeniul energetic. Evoluţia pozitivă a
sectorului eolian a atras în ultimii ani niveluri de finanţare impresionante
alocate proiectelor de cercetare-dezvoltare în domeniul tehnologiei de
conversie a energiei vântului.
Direcţii de cercetare investigate:
-creşterea puterii instalate pe unitate,
-dezvoltarea de parcuri eoliene de puteri tot mai mari,
-optimizarea aerodinamică a turbinelor,
-identificarea de noi soluţii privind comanda optimală a SE,
-dezvoltarea tehnologiei de instalare a SE în largul mărilor/oceanelor,
-utilizarea de noi materiale şi tehnologii de vârf,
-studiul de soluţii pentru controlul şi stocarea energiei produse,
-elaborarea de hărţi specializate cât mai precise privind potenţialul eolian,
-adoptarea de soluţii de reducere a costurilor de producţie,
-dezvoltarea de strategii eficiente de management al reţelelor de
electricitate, etc.
Dezvoltarea tehnologiei de conversie eoliană prezintă interes atât în gama
puterilor mari, cât şi în gama puterilor medii şi mici.
75
Turbine eoliene de mare putere
•Se estimează că puterea instalată pe turbină nu va mai prezenta
creşteri exponenţiale în următorii ani, datorită limitărilor
tehnologice ce apar la diverse niveluri.
•Întrucât creşterea puterii unei turbine presupune creşterea
diametrului rotorului şi a înălţimii turnului, la puteri mari solicitările
exercitate asupra componentelor mecanice ale turbinelor eoliene,
respectiv gradul de uzură la care sunt supuse sunt tot mai ridicate,
iar costurile de întreţinere, de transport, etc. devin prohibitive.
•O opţiune mai sigură constă în instalarea unui număr mai mare de
SE de mare putere însă de construcţie robustă, decât a unui număr
mai mic de SE de foarte mare putere însă mai nesigure şi sensibile
din punct de vedere mecanic.
•Un interes deosebit este acordat dezvoltării de parcuri eoliene
montate în largul mărilor şi oceanelor. Aceste locaţii prezintă
anumite avantaje precum: vânturi mai puternice cu variaţii mai
reduse ale vitezei, lipsa obstacolelor, rezolvarea problemelor de
poluare fonică şi vizuală, eliminarea costurilor terenului. Costurile
de instalare, mentenanţă şi transport al energiei pe uscat sunt însă
mai ridicate.
76
Turbine eoliene mică putere
• Turbinele de mică putere sunt utilizate cu precădere pentru
alimentarea unor obiective izolate (locuinţe, obiective industriale,
sisteme de pompare şi de irigaţii, etc) neracordate la reţeaua de
electrificare.

• Cercetările în domeniul turbinelor de mică putere privesc aspecte

precum:
- forme constructive noi,
- exploatarea mai eficientă a potenţialului eolian,
- exploatarea curenţilor de aer produşi pe alte căi,
- integrarea eolienelor în clădiri,
- dezvoltarea de tehnologii de producţie în masă cu reducerea
costurilor de fabricaţie,
-dezvoltarea de soluţii pentru exploatarea potenţialului eolian la
mare altitudine,
etc.

77